Sunteți pe pagina 1din 20

Gheorghe

Ghibănescu
Revista Catedrei de Ştiinţe Socio-Umane, Liceul Teoretic “Cuza-Vodă” Huşi

ANUL I, Nr. 1, ianuarie-iunie 2009


BISERICA DIN POGANA

POMELNICUL CTITORILOR BISERICII DIN POGANA


Gheorghe Ghibănescu

Ierarhi huşeni
de Dorina Ionescu

În acelaşi timp, Dosoftei a fost primul ierarh sau primul reprezentant al


Dosoftei Bisericii care a început munca dificilă şi neobosită pentru românizarea
integrală a slujbelor bisericeşti, adică de înlocuire a limbii slavone –
Dosoftei a păstorit la Huşi o perioadă foarte scurtă cuprinsă între neînţeleasă nici de preoţi, nici de credincioşi – cu cea română, vorbită şi
primăvara anului 1658 şi începutul anului 16601. Ierarhul Dosoftei, fost înţeleasă de toţi. În acest scop, a tradus şi a tipărit: Acatistul Născătoarei de
mitropolit al Moldovei, este una dintre personalităţile cele mai marcante ale Dumnezeu, Dumnezeiasca Liturghie, Psaltirea de-nţeles, Molitvelnic de-
secolului al XVII-lea, reprezentant de frunte al vechii culturi româneşti, nţeles şi Paremiile peste an. Traducerea cărţilor de cult în limba română este
distins cărturar, bun cunoscător al unor limbi clasice şi al unor limbi moderne rezultatul nevoii de înţelegere a credincioşilor, urmărind totodată apărarea
şi înzestrat cu un mare talent literar. ortodoxiei împotriva noilor orientări religioase, precum protestantismul. El
Mitropolitul a văzut lumina zilei în anul 1624 la Suceava, în familia este unul din ierarhii care a deschis drumul limbii româneşti către altarul
Barilă. Părinţii săi, Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, l-au botezat bisericii şi a lucrat în această direcţie convins că nu se abate de la dreapta
Dimitrie, fiind născut în preajma zilei de 26 octombrie când Biserica credinţă, de la ceea ce este esenţial în ortodoxism8.
sărbătoreşte pe sfântul martir din cetatea Tesalonicului. La vârsta de 25 de Cunoscut mai ales ca traducător, Dosoftei a scris şi poezii originale în
ani se călugăreşte la mănăstirea Probota, primind numele de monah care a elogiat virtuţile unor domni, a exaltat dragostea de ţară şi credinţa şi a
Dosoftei. A învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli ai Moldovei, probabil la meditat asupra unor severe precepte de morală. Dintre toate, cele mai
colegiul întemeiat de Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi la şcoala „Frăţiei cunoscute sunt cele câteva Stihuri la luminatul herb a Ţării Moldovei din
Ortodoxe” de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Lvov, unde a incipitul Psaltirei în versuri. Pot fi menţionate aici şi câteva rugăciuni, însă
făcut diverse studii umaniste2. fără mare valoare artistică, dar cu o mare trăire şi dăruire duhovnicească9.
Înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare şi o gândire deosebită, a dobândit În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldaţii polonezi
încă din anii copilăriei multă ştiinţă de carte. A studiat cu mult sârg şi dăruire au luat cu ei o mulţime de pietre scumpe, aur şi argint. Între ostatici s-a
Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi, deprinzând cu mult drag numărat şi mitropolitul, care a luat cu sine şi moaştele Sfântului Ioan cel Nou
meşteşugul traducerii textelor sfinte în limba română. Pe lângă învăţătura de la Suceava, de teama profanării lor. El a plecat în Polonia încredinţat că
literară primită de la mulţi dascăli iluştri, la şcoala mănăstirii Probota a serveşte o cauză sfântă, care îi impunea sacrificiul unui exil temporar. Însă el
deprins şi o solidă învăţătură duhovnicească, cuprinzând rugăciune, a sperat mult timp, până în ultima clipă a vieţii sale, că se va putea întoarce în
ascultare şi smerenie, calităţi ce vor avea să devină mai târziu adevărate Moldova: „nădăjduind … ca să mă întorc şi să mă înfăţişez înaintea feţei lui
virtuţi. Iubitor de înţelepciune şi promotor al virtuţii, a dezvoltat mult şcoala Dumnezeu în mitropolia dorită a Sucevei”. Această perioadă a vieţii sale a
mănăstirii Probota, contribuind la înnoirea duhovnicească a monahilor3. fost una plină de greutăţi şi lipsuri. Deşi contextul i-a fost potrivnic, el a rămas
Chemarea sa către Dumnezeu se materalizează în 1658 când este devotat până în ultima clipă Ortodoxiei. De asemenea, a inventariat cu grijă
numit episcop al Huşilor. După un an trece la scaunul episcopal de la tot ceea ce polonezii au luat, pentru a nu li se pierde urma. Efortul său a fost,
Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. din păcate, zadarnic, întrucât, după trecerea în lumea celor drepţi, aceste
Activitatea cărturărească a ierarhului Dosoftei, bogată şi variată, liste s-au pierdut, iar Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au rămas în Polonia
potrivită spiritului său blând şi smerit, se concretizează în special în opere până în 1783. Departe de ţară, mitropolitul trece la cele veşnice la 13
traduse din alte limbi, punând în lumină pregătirea sa intelectuală. Monahul decembrie 1693, fiind înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din
uimeşte prin înţelepciune, bunătate şi smerenie. Cronicarul Ion Neculce îl Zolkiew, astăzi în Ucraina10.
descrie astfel: „nu era prost de felul lui. Şi era neam de mazil! Prea învăţat, Ierarh al harului dumnezeiesc, cuget luminat şi înţelept, veritabil poet
multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slavoneşte şi altă adâncă carte şi- în glasul credincioşilor, sârguincios traducător al izvoarelor greceşti şi
nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe slavone, paznic al dreptei credinţe şi împătimit slujitor al lui Dumnezeu,
această vreme, nu este om ca acela.” În afară de limbile clasice menţionate supus multor încercări departe de ţară şi măcinat de dorul de patrie, aşa se
de Neculce, Dosoftei mai cunoştea şi rusa, polona şi ucraineana. Unele profilează remarcabila personalitate a Mitropolitului Dosoftei, unul dintre
însemnări făcute de el însuşi în manuscrisele sale dovedesc erudiţia sa, iluştrii cărturari ai secolului al XVII-lea11.
precum şi cunoştinţele de gramatică. Predosloviile unor cărţi traduse şi În faţa Palatului Culturii din Iaşi se ridică o construcţie simplă, care a
tipărite de el, vădesc cunoştinţe foarte bogate de istorie. De asemenea, adăpostit la sfârşitul sec. al XVII-lea tiparniţa Mitropolitului Dosoftei. Casa
contribuţiile sale în clarificarea unor probleme teologice, îndeosebi care îi poartă numele a fost restaurată între anii 1966 şi 1969, iar un an mai
dogmatice, arată pregătirea sa profundă şi meticuloasă4. târziu s-a deschis aici secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii
Înzestrat de Dumnezeu cu multă dăruire, blândeţe, şi ascultare, Române.
monahul a câştigat repede încrederea oamenilor. Timp de mai mulţi ani el i-a Printre piesele de rezistenţă ale muzeului se numără Psaltirea in
călăuzit pe monahi şi pe credincioşi, iniţiindu-i în buna credinţă şi în versuri şi Evenghelia din 1862 ale Mitropolitului Dosoftei, dar şi tiparniţa
cunoaşterea Sfintei Scripturi. Ca episcop la Huşi şi la Roman, a orânduit acestuia. În faţa Casei Dosoftei străjuieşte din 1975 statuia marelui cărturar,
peste tot preoţi buni, crescuţi în spiritul virtuţii, şi a înnoit numeroase biserici trecut acum în rândul sfinţilor ortodocşi12.
şi mănăstiri. Ajungând călăuzitor al întregii Moldove, marele ierarh şi
cărturar uimea pe toţi cu spiritul său, astfel încât oamenii ajunseseră să
spună că este sfânt5. Episcopul Inochentie
Mitropolitul poate fi aşezat cu uşurinţă printre ierarhii fruntaşi care au
lucrat pentru drepturile limbii române, aducându-şi contribuţia în mod
decisiv la dezvoltarea acesteia. A tradus mai întâi Psaltirea, cartea de Episcopul Inochentie (1752-1782), una dintre marile personalităţi
căpetenie a ortodoxiei, şi a început apoi să o transpună în versuri, trudind la huşene, este originar din localitatea Bahna, judeţul Neamţ. Iniţial dichiu al
acest proiect vreme de cinci ani. Munca sa pune în lumină talentul său literar Episcopiei Rădăuţilor, Inochentie şi-a format pregătirea intelectuală şi
şi poetic, precum şi meticulozitatea în căutarea mijloacelor de exprimare cât teologică la mănăstirea Putna unde a fost călugăr, fiind promovat şi sprijinit
mai potrivite, dovedind că limba română dispune de un lexic destul de bogat de marele său dascăl Iacov Putneanul. Spiritul său vioi, înclinaţia spre
şi flexibil. Psaltirea în versuri era prima lucrare poetică în limba română, dar treburile gospodăreşti, experienţa dobândită în calitate de dichiu la
şi prima versificare a Psaltirii în toată Ortodoxia, cu 8634 de versuri şi peste episcopia din Rădăuţi, l-au propulsat să se manifeste ca unul dintre cei mai
500 de pagini6. vrednici ierarhi.
Munca de traducător a mitropolitului a fost încununată şi de traducerea Om de o vastă complexitate morală, episcopul Inochentie a intervenit
Acatistului Născătoarei de Dumnezeu, una dintre cele mai alese cărţi de pentru acordarea unor scutiri şi înlesniri şi a apărat proprietăţile şi interesele
rugăciuni preţuite de români, la fel ca şi Vieţile Sfinţilor pe tot anul. Redactată episcopiei Huşilor. Înzestrat cu har divin şi dotat cu mari înclinaţii practice şi
în patru volume în formă prescurtată, această operă conţine si vieţile unor cu perseverenţă în soluţionarea problemelor privind patrimoniul material
sfinţi români din mănăstirile din Moldova, dintre care pe unii i-a cunoscut patriarhal, episcopul a cumpărat pământuri, a primit danii, a făcut schimburi
personal sau le-a sărutat Sfintele Moaşte, precum singur mărturiseşte: avantajoase, a obţinut hrisoave de întărire, a construit un pod mobil peste
„Dară tocmai şi din rumâni mulţi sfinţi sunt, carii am şi văzut viaţa şi traiul lor, Prut şi a asigurat datorită spiritului său abil, mijloacele necesare pentru buna
dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de la Voroneţ şi Rafail de la Agapia şi desfăşurare a activităţilor chiriarcale13.
am sărutat şi sfintele lor moştii ...”7 Găsind biserica episcopală stricată şi avariată de către războaiele

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 3


Gheorghe Ghibănescu
ruso-turce, într-o stare în care nu se mai putea citi Sfânta Liturghie, deosebită susţinută în faţa împărătesei Ecaterina a-II-a. Prin această
episcopul Inochentie a risipit-o până la temelii şi a zidit alta pe fundaţiile misiune diplomatică de o deosebită importanţă, episcopul este, alături de alţi
ctitoriei lui Ştefan cel Mare. Modest şi călăuzit de harul smereniei, Inochentie ierarhi moldoveni, un sol credibil peste hotare16.
nu specifică numele său drept ctitor, chiar mai mult, el a repus deasupra uşii Personalitate complexă, episcopul Inochentie şi-a revărsat atenţia şi
piatra cu vechea inscripţie a lui Ştefan Vodă, cinstind memoria slăvitului forţele sale şi asupra problemelor de ordin cultural. A acordat sprijin
ctitor. manifestărilor cărturăreşti. Astfel în 1756, episcopul sprijină financiar
Matei Ghica, care-l ajutase pe episcop la construirea bisericii a tipărirea unei cărţi: Viaţa lui Petru cel Mare, ţarul Rusiei, scrisă de Gavriil. Tot
precizat efortul lui Inochentie într-un hrisov, în care face istoricul rezidirii cu ajutorul său şi al mitropolitului Gavriil Calimache se tipăreşte în 1768 o
bisericii. Prin intermediul acestui hrisov, este ridicată la rang de mare virtute Evanghelie17.
milostivenia episcopului: „cel ce face fapte folositoare de suflet şi bine După 30 de ani în slujba episcopiei, acest ierarh luminat a trecut în
plăcute lui Dumnezeu, nu numai că câştigă laudă şi mândrie la această lumea celor drepţi. S-a stins din viaţă la 1 octombrie 1782 cu mari regrete, iar
viaţă, ci şi după moarte rămâne numele lui nemuritor, şi sufletul lui rămâne corpul său neînsufleţit a fost înhumat în catedrala episcopală. Peste mai
cu cel al drepţilor... Dar mai presus de milostivenie, care se face nu numai la bine de un secol, episcopul Silvestru Bălănescu a deshumat osemintele şi
săraci, ci şi aceea care se face pe la Bisericile lui Dumnezeu. Această le-a înhumat în perete, în dreptul tronului arhieresc.
milostivenie deschide cerurile şi ajunge până la scaunul Dumnezeiesc”14.
Alături de alte feţe bisericeşti, episcopul Inochentie a sprijinit şi a ctitorit
şi cel mai vechi spital din Moldova „Sfântul Spiridon” din Iaşi. Calitatea de Note:
bun ctitor iese la lumină prin hotărârea lui Ioan Teodor Callimache (domnul 1. Scarlat Porcescu,Episcopia Husilor.Pagini de istrie,Tiparita cu
Moldovei) de a dota acest spital cu cele de trebuinţă pentru cei bolnavi şi binecuvantare si sprijunul Prea Sfintitului Eftinie episcop al Romanului
nevoiaşi. Episcopului Inochentie i s-au acordat atribuţii juridicţionale asupra si Husilor editata de Episcopia Romanului si Husilor,1990p. 60.
clericilor şi asupra breslelor din târguri. 2. Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe Romane,volumul
Caracterul social-uman al episcopului este ilustrat de nenumărate II,Bucuresti,1981 ., p. 94.
situaţii, când acesta acordă găzduirea unor călători şi soli străini. Bunătatea 3. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 192.
sa morală, liniştea şi iubirea pe care o emana celor din jur sunt foarte bine 4. Ibidem, p. 193.
evidenţiate în aceste situaţii. Mai mult, se pare că pe vremea când 5. Ştefan Ciobanu, Dosoftei mitropolitul Moldovei şi activitatea lui literară,
Inochentie era episcop, s-a construit o şcoală pe lângă episcopie, cel mai Iaşi, 1918, p. 53.
probabil tot la iniţiativa sa. Potrivit recomandărilor domneşti, episcopul 6. Ibidem, p. 55.
aduna de la preoţi şi diaconi, bani pe care-i trimitea în capitală la „epitropii 7. Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900, Bucureşti,
şcolilor”. O parte din suma colectată revenea la Huşi pentru plata dascălilor. 1979, p. 298.
Cunoscut pentru milostivenia şi actele sale de caritate , episcopul Inochentie 8. Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, tipărită cu binecuvântarea
a rămas în istoria Moldovei şi ca un iscusit şi veritabil diplomat15. Prea Sfinţitului Episcop Eftimie Episcopul Romanului şi Huşilor, Editată
Zonă a Europei, în care timp de secole s-au confruntat interesele de Episcopia Romanului şi Huşilor, 1984, p. 198.
politice şi teritoriale ale diferitelor popoare, Ţările Române au fost lovite de 9. Ibidem, p. 199.
conflicte şi întâmplări dramatice mai ales în a doua jumătate a secolului 10. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 102.
XVIII, când s-au înfruntat oştirile turceşti şi cele ruseşti. În 1769, după multe 11. Ştefan Ciobanu, op. cit., p. 55.
pagube şi suferinţe dureroase, războiul s-a încheiat cu triumful ruşilor. 12. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 104.
Comandamentul oştirilor biruitoare a recomandat căpeteniilor din Moldova 13. Scarlat Porcescu,Episcopia Husilor.Pagini de istrie,Tiparita cu
si Muntenia trimiterea la Petersburg a unor delegaţii de boieri delegaţi ca să binecuvantare si sprijunul Prea Sfintitului Eftinie episcop al Romanului
aducă mulţumiri împărătesei Ecaterina pentru pentru izgonirea duşmanilor. si Husilor editata de Episcopia Romanului si Husilor,1990,p. 70.
În acest context istoric, episcopul Inochentie merge la Petersburg în 14. Melchisedec Ştefănescu,Cronica Husilor si a episcopiei cu asemenea
fruntea delegaţiei de boieri moldoveni. Graţie tactului şi experienţei sale de numire,Bucuresti 1869., p. 232.
episcop, dar şi datorită faptului ca ştia limba rusă, Inochentie pleacă spre 15. Scarlat Porcescu, op. cit., p.72.
Petersburg (Rădăuţi– Cernăuţi-Kiev- Dimitrovsca- Moscova- Petersburg) şi 16. G. Bezviconi, Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse, Bucureşti,
ajunge în capitala imperiului ţarist la 9 mai 1770. În ziua de 28 martie cele 1962, p. 162.
două delegaţii au asistat la Sfânta Liturghie, în paraclisul palatului imperial, 17. Anton Popescu, Inochentie episcopul Huşilor, în “Mitropolia Moldovei şi
apoi au trecut în sala tronului unde s-au rostit cuvântările protocolare şi s-au Sucevei”, an LXVIII, 1967, nr. 3-4, p. 278.
prezentat scrisorile. Episcopul Inochentie s-a remarcat prin cuvântarea

Inochentie, episcopul Huşilor(1752-1782)


de Ionuţ Balan

Primele menţiuni despre Inochentie până la ocuparea scaunului arhimandrit de Sardeon, iar numele celuilalt nu a putut fi descifrat11.
episcopal de la Huşi În momentul venirii la Huşi, noul episcop a plătit, conform
obiceiului, taxa de 15-20 pungi de galbeni, taxă destul de ridicată pentru acel
Inochentie, probabil în mirenie Ioan, s-a născut în Bahna1, ţinutul timp, ce se percepea regulat de la noii aleşi12, găsind Episcopia săracă şi
Neamţ, a fost fiul lui Ignatie (Ghelasie); această familie era una din cele mai datoare13. Cu toate că se aştepta la acest lucru, datoriile erau mult mai mari
vechi ale satului2, a avut doi fraţi: diaconul Toader3 şi un alt frate, al cărui decât şi-a putut închipui14.
nume nu-l cunoaştem, a fost preot de mir, apoi s-a călugărit la Mănăstirea Un document de la 28 iunie 175715 arată că la acea dată un frate al
Râşca4. episcopului era cu el la Huşi. Actul subliniază faptul că fratele lui Inochentie a
Nu ştim în ce condiţii a ajuns la Mănăstirea Neamţ, deoarece fost numit epitrop al Uliţei Mari din Iaşi, acest act demonstrând că vlădica n-a
izvoarele sunt aproape inexistente. S-a emis ipoteza conform căreia Ioan ar venit singur la Huşi, ci şi-a adus cu el un membru al familiei16, după cum vom
fi trecut mai întâi pe la schitul din apropiere, Sfântul Nicolae din Ţuţcani5; aici vedea şi în cazul următorului episcop de Huşi, Iacov Stamati, acesta
era şi viitorul episcop de Roman, născut în acelaşi sat6. De la Neamţ îl găsim aducând cu el o parte din familia sa la Huşi, cumpărându-le pământ şi
la Putna7, unde s-a călugărit8. învăţându-i carte.
Episcopul Iacov Putneanul al Rădăuţilor l-a adus pe tânărul Faptul că Inochentie şi-a adus cu el un frate, nu a fost menţionat
ieromonah Inochentie la Rădăuţi şi l-a făcut dichiu al Episcopiei sale9. La nicăieri, deoarece documentul a fost publicat relativ recent, în 200417.
scurt timp, acesta din urmă a fost propus, tot de Iacov Putneanul, dar de Descoperirea acestui act este un lucru foarte important, deoarece noul
această dată în calitate de mitropolit, pentru ocuparea scaunului episcopal episcop a urmărit ca ceilalţi membri ai familiei (sau cel puţin unul dintre ei) să
de la Huşi. Actul de ipopsifiere a avut loc la 27 mai 175210 (fig. 6). Pentru facă parte din rândul elitelor, să nu rămână în anonimat; la fel va proceda şi
alegerea noului episcop au fost propuşi trei candidaţi: „chir Inochentie dichiul viitorul ierarh de la Huşi, Iacov Stamati, ajuns ulterior mitropolit al Moldovei,
Sfintei şi cinstitei Episcopii a Rădăuţilor, ieromonahul Iorest Danu şi când l-a adus pe nepotul său Toma şi vărul acestuia, Simion.
ieromonahul Ghedeon”; au fost aleşi doi arhierei greci ca plenipotenţi ai Curios este faptul că Melchisedec, care a analizat actele din arhiva
episcopilor Ioanichie al Romanului şi Doshitei al Rădăuţilor: unul era Episcopiei Huşilor, nu a scris despre fratele episcopului. Acest fapt se

4 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


Gheorghe Ghibănescu
datorează din pricina faptului că actul de la 28 mai 1757 a fost emis la Iaşi şi 3. Mircea Păcurariu, Episcopia Huşilor , în CEH, vol. IV, Huşi, 1998, p. 30.
în aceste condiţii considerăm că Melchisedec nu a ajuns în arhiva de la Iaşi 4. Anton I. Popescu, op. cit. p. 275.
şi în aceste condiţii nu a avut cum să fie identificat. Observăm că 5. Scarlat Porcescu, Episcopia Huşilor. Pagini de istorie, s. l., 1990, p. 68.
Melchisedec nu a cercetat actele referitoare la Episcopia Huşilor aflate în 6. Ibidem. Înclinăm să credem că viitorul episcop Inochentie a trecut mai
arhivele de la Iaşi, însă ceea ce este important este faptul că, încetul cu întâi pe la schit deoarece, probabil, de când era copil s-a simţit atras de
încetul, s-au descoperit lucruri noi petrecute în cadrul Episcopiei Huşilor, locurile mai retrase, iar exemplul cel mai bun îl putea oferi schitul din
atât cât documentele ne-au îngăduit acest lucru; actul mai sus menţionat vecinătatea satului.
este unul dintre documentele care a scos la lumină un aspect important din 7. Ioachim, Episcopul Inochentie al Huşilor, p. 464. Motivul sau motivele
timpul păstoririi lui Inochentie. pentru care episcopul a plecat la Putna nu ne sunt cunoscute.
8. AEH, anul 1938, Huşi, 1938, p. 237.
Note: 9. Anton I. Popescu, op. cit., p. 275.
1. Melchisedec, episcopul Dunării de Jos, Chronica Romanului şi a 10. Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 226. Ierotei, ajuns la bătrâneţe, nu a
Episcopiei de Roman după documente române şi străine, edite şi mai putut ţine cârma Episcopiei şi în aceste condiţii a fost nevoie de
inedite, vol. II (de la 1771 până în zilele noastre), (se va cita înlocuirea sa. Imediat, s-a retras la Putna, locul de metanie, venind un
Melchisedec, Chronica Romanului, vol II, Bucureşti, 1875, p. 229-230; putnean şi plecând un altul; vezi şi Artur Gorovei, Ierotei, episcopul
Idem, Chronica Huşilor şi a Episcopiei cu asemenea numire, (se va cita Huşilor, extras din AARMSL, s. III, VI, Bucureşti, 1934, p. 455.
11. Melchisedec, Chronica Huşilor, p. 226-227. Într-una din operele sale,
Melchisedec Chronica Huşilor), Bucureşti, 1869, p. 226, autorul a
idem, Cuvânt pentru şcoala şi biserica românească în catedrala
afirmat că Ioan (viitorul Inochentie) s-a născut în satul Cămârzani, de
Mitropoliei din Iaşi, la 26 iunie 1885 cu ocazia jubileului a 50 de ani de la
lângă Fălticeni. Ulterior, ca episcop de Roman, a cercetat mai
înfiinţarea Academiei Mihăilene, Iaşi, 1885, p. 4-16, susţinea ideea că
deaproape locul naşterii şi a ajuns la concluzia că s-a născut în satul
în perioada medievală, cine ştia a citi şi a scrie era cărturar, iar dacă mai
Bahna, judeţul Neamţ. Alături de ipoteza că Inochentie s-a născut la
ştia şi cântarea bisericească era şi mai bine.
Cămârzani au subscris şi Gh. Moisescu, Şt. Lupşa, Al. Filipaşcu, Istoria
12. Al. Ciurea, Figuri de ierarhi moldoveni. Iacov Stamati (178-1792), Iaşi,
Bisericii Ortodoxe Române (se va cita IBR), vol. II, Bucureşti, 1958, p.
1946, p. 64.
276; de această părere este şi V. Ursăcescu, Monografia Schitului 13. AEH, anul 1938, p. 238.
Brădiceşti din judeţul Fălciu, Iaşi, 1914, p. 21. 14. Anton I. Popescu, op. cit., 276. Creditorii îndreptăţiţi şi neîndreptăţiţi se
2. Anton I. Popescu, Inochentie, Episcopul Huşilor, în MMS, anul XLIII, nr. grăbeau la primirea datoriilor. În aceste condiţii, Inochentie s-a adresat
3-4, Iaşi, 1967, p. 275; vezi şi Ioachim, Episcopul Inochentie al Huşilor, domnului care-l confirmase; acesta l-a autorizat să plătească numai
în CEH, vol. I, Huşi 1995, p. 236. Acesta din urmă a cercetat datoriile trecute în izvod de la înaintaşul său în scaun. Conflictele între
îndeaproape locul naşterii lui Ioan, deoarece în zonă există satul Bahna târgoveţi şi Episcopie au existat pe tot parcursul păstoririi lui Inochentie.
întâlnit în documentele lui Ştefan cel Mare [vezi Documenta Romaniae 15. Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. VI. Acte interne (1756-
Historica, A. Moldova vol. II, (se va cita DRH, A. Moldova, II), ed. de 1770), ed. Ioan Caproşu, Iaşi, 2004, p. 78-81, nr. 92. Fratele
Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache, episcopului a avut rolul de împărţi banii între Ursa şi fiii ei deoarece
Bucureşti, 1976, p. 124-126, nr. 84 şi p. 219-220, nr. 151], prilej cu care „iaste gâlceavă şi neunire”.
satul a fost întărit de domn; alături de acest sat există şi comuna Bahna 16. Ibidem. Faptul că Inochentie a adus cu el un frate la Huşi este posibil,
din ţinutul Romanului. Înclinăm să credem că viitorul episcop s-a născut dar nu ştim care dintre aceştia a fost adus; cunoaştem doar un singur
în satul Bahna din ţinutul Neamţ, având ca argument actul de frate, pe Toader, care a fost diacon, despre celălalt frate al episcopului
cumpărare a unei a patra părţi din satul Hlăpeşti, din 1764 (învecinat cu ştim că a fost preot de mir, apoi s-a călugărit la Mănăstirea Râşca.
Bahna), actul fiind reînnoit în 1771 (Melchisedec, Cronica Romanului, 17. Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. VI. Acte interne (1756-
II, p. 230-231). 1770), ed. Ioan Caproşu, Iaşi, 2004.

Începuturile învăţământului în oraşul Huşi


Tiberiu Dogariu

Începutul învăţământului huşean la fel ca şi cel din întreg spaţiul 1831-1832. Regulamentul organic a legitimat şcoala, făcând-o obligatorie şi
românesc este strâns legat de biserică. În timpul domnului Ieremia introducând limba naţională ca limbă de studii. Astfel, urmau să se înfiinţeze
Movilă(1595-1606) este înfiinţată la Huşi cea de-a treia episcopie a şcoli primare pentru ambele sexe. În capitalele celor două Principate se vor
Moldovei după cele de la Rădăuţi şi Roman apărute în timpul domnului înfiinţa câte un institut pentru 50 de fete şi câte un colegiu pentru 100 de
Alexandru cel Bun(1400-1432).1 băieţi, întreţinute printr-o zeciuială percepută asupra lefurilor funcţionarilor
Episcopul Melchisedec Ştefănescu în lucrarea sa ” Cronica Huşilor statului. Şcolile particulare erau puse sub controlul epitropiei. Metoda de
şi a Episcopiei cu asemenea numire”, preciza că de la începuturi lângă predare era cea lancasteriană, profesorii fiind ajutaţi de monitori, selectati
Episcopia Huşilor a fiinţat o şcoală.2 Existenţa acestei şcoli este confirmată dintre elevi. 5 Conform articolului 420 din Regulamentul Organic urmau să se
şi de hrisovul lui Grigore Ghica din 25 decembrie 1747. Nefiind suficiente înfiinţeze şcoli pentru juni şi fete într-o serie de oraşe din Pricipate printre
şcolile din Iaşi şi spre a veni în ajutorul celor săraci, hrisovul grăieşte că este care şi Huşiul . Şcolile se deschid la 1 septembrie 1833 la Huşi fiind înscrişi
necesar să se mai înfiinţeze trei şcoli slavoneşti şi româneşti pe lângă 15 elevi. Inspector al şcolii ţinutale de la Huşi este numit episcopul Sofronie
episcopiile de Roman, Rădăuţi şi Huşi .Cum se vede, hrisovul insistă pe idea al Huşilor, profesor fiind apreciatul Constantin Zefirescu.6 Episcopul
unui salt calitativ al pregătirii dascălilor, care să fie şcoliţi special, ceea ce Melchisedec Ştefănescu afirmă că în timpul domnului regulamentar Mihail
înseamnă că şi până atunci se făcea carte, fie cu preoţi fie chiar cu Sturdza(1834-1849) în anul 1834, oraşul Huşi a devenit capitală de ţinut
implicarea directă a episcopilor. Merită amintit faptul că însuşi Veniamin având o şcoală primară înfiinţată dupa noile principii regulamentare. Pâna în
Costache viitorul episcop(1792) şi mitropolit al Moldovei(1803) îşi face o 1855 este denumită Şcoală Publică de băieţi, iar din 1856 Şcoală Publică
parte din studii la şcoala din Huşi.3 primară de copii, din acest an fiind consemnaţi ca slujitori : un supleant, un
Şcoala domneasca de pe lângă Episcopie nu a fost singura din adjunct şi un profesor. Şcoala începe să funcţioneze cu 4 clase din 1853.7
Huşi. Istoricii menţioneaza că se mai găseau câteva şcoli începătoare , pe În anul 1846 a fost inaugurată o şcoală de catiheţi, apoi Seminarul în
lângă celelalte biserici din târg întreţinute de negustori şi meseriaşi. 1851, Şcoala primară de fete nr.1 în acelaşi an şi şcoala primară de băieţi
Misionarul catolic Marcus Bandinus găsea în Huşi la mijlocul secolului al nr.2 în anul 1861.8 Seminarul este cea dintâi şcoală înaltă pe care a avut-o
XVII-lea, două biserici ortodoxe şi una catolică. În primele decenii ale oraşul. A apărut în temeiul “Legiuirii pentru organizarea învăţătorilor
secolului al XIX- lea, functionau în ţinutul Fălciului, toate pe lângă bisericile bisericeşti din Moldova, decretată de Gr.Ghica la 7 iulie 1851. Avea o durată
din Huşi, nu mai puţin de şase şcoli, din care una particulară, şcolarizând 68 de patru ani, elevii fiind recrutaţi dintre absolvenţii şcolii catehetice. Dintre
de elevi, în 1839.4 directorii de prestigiu ai Seminarului menţionăm pe Nifon Bălaşescu,
Dezvoltarea învătământului în spaţiul românesc se petrece odată Melchisedec Ştefănescu, Inochenţie Moisiu şi dintre marii profesori amintim
cu activitatea lui Gh. Asachi în Moldova, Gh. Lazăr în Ţara Românească şi pe Constantin Chiricescu ajuns profesor la Facultatea de Teologie din
intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice la Bucureşti şi la Iaşi în Bucureşti şi pe Gr.Creţu, descoperitorul faimosului Codice Voroneţian. A fost

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 5


Gheorghe Ghibănescu
9
vârsta de aur a seminarului huşean. competentă. Raportul doctorului Blasian, inspector sanitar, din 8 februarie
După promulgarea legii instrucţiunii publice, de către, domnul unirii 1893, nr. 18, consemneză existenţa a 10 şcoli confesionale israelite în
Alex. Ioan Cuza la 7 decembrie 1864, lege prin care învăţământul primar oraşul Huşi, cu un număr de 195 elevi. Numai caligraful Haim Michel Baron
devenea gratuit şi obligatoriu pe o durată de patru ani, începe o nouă etapă are autorizaţia ministerului “de a ţine şcoli “. O şcoală particulară evreiască
în evoluţia şcolii româneşti.10 Firesc aceasta lege a influenţat puternic şi se deschide în 1897, a cărei conducere este acordată lui H. Rosenfeld,
învătămantul huşean. După trei ani de la aplicarea legii instrucţiunii publice absolvent a şapte clase liceale . Şcoala functionează într-o clădire salubră
era înfiinţată şcoala primară nr.3 de băieţi având ca învătăţor pe Ion având un număr de 50 de elevi. La şcoala evreiască întâlnim ca învăţător pe
Grozescu. Localul şcolii este dat de primărie intr-o şură din curtea şcolii nr. distinsul poet Avram Axelrad, care mai funcţionează la Bârlad şi şcoala
1, care servea ca bivolărie. Cursurile au fost ţinute în şura amintită până pe 4 Reşit Da`at din Bucureşti.19
aprilie 1869 când se cere intervenţia ministerului pe lângă primărie pentru a Din cele prezentate reiese că învăţământul huşean are o veche
da localul de şcoală.11 Din iniţiativa primarului Mihai Jomir este înfiinţata tradiţie, începuturile sale găsindu-se în epoca medievală. Adevărata
Şcola Profesională de fete cunoscută şi sub numele de Şcoala de croitorie. dezvoltare a învăţământului huşean se va realiza însă în epoca modernă
Propunerea de înfiinţare a şcolii datează din anul 1866 ea fiind concretizată după intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice în anii 1831-1832, dar
doi ani mai tarziu. 12Se ştie că în 1844 era întreţinută de judeţ şi comună, că mai ales după promulgarea legii instrucţiunii publice de către Al. I. Cuza în
avea 30 de eleve şi două femei maistru, una de croitorie şi alta de lenjerie.13 1864. Astăzi învăţământul huşean se mândreşte cu două licee de traditie,
Alături de aceste şcoli vor apărea altele noi cum ar fi Şcoala nr.4 de dintre care Liceul Teoretic “ Cuza vodă” a fost numit pe bună dreptate
băieţi înfiinţata în 1892, condusa de Gh. Codreanu, Şcoala nr.2 de fete “Academia de la Huşi”, cinci şcoli generale şi două şcoli de arte şi meserii.20
înfiinţată în acelaşi an condusă de Ec. Leondari şi şcoala de fete nr.3
înfiinţata în 1893 condusă de Elena Manoliu . Şcoala nr .4 de băieţi a fost Note:
înfiinţată cu o singură clasă destul de populată având un număr de 44 de 1. Constantin C. Giurescu, Istoria românilor,volumul II,Editura
elevi începători. Şcoala de fete nr. 2 avea 4 clase iar scoala de fete nr. 3 All,Bucureşti,p.178.
avea o singură clasă cu 42 de eleve. 14 2. Istoria Huşilor,volum îngrijit de Theodor Codreanu, Editura Porto
Fără îndoială de un moment de mare importanţă în dezvoltarea Franco, Galaţi, 1995,p. 178-179.
învăţământului huşean l-a reprezentat înfiinţarea Gimnaziului Anastasie 3. Ibidem, p. 179.
Panu în anul 1889 devenit Liceul Teoretic “Cuza-Vodă” în anul 1918 în timpul 4. Ibidem, p. 179-181
ministeriatului lui Simion Mehedinţi. Primul director a fost Constantin A. 5. Anastasie Iordache, Principatele Române în Epoca Moderna,
Holban, din 1921 va fi transferat ca inspector general al învăţământului volum1, Editura Albatros, Bucureşti, 1996.p. 247.
secţiunea a 15 Chişinău. În perioada interbelică vor mai fi şi alţi directori 6. Costin Clit, Starea şcolilor primare din oraşul Huşi la 1893, în Studii şi
vrednici precum Ion D. David, Dumitru Miron, Ion Popescu, Vasile Racoviţă, Articole privind istoria oraşului Huşi, volum1, Editura Sfera, Bârlad,
Gavriil Holban, Mihai Bejenaru, C. Neştian.15 Al doilea liceu din Huşi a apărut 2005, p. 310.
în anul 1908 sub numele de Şcoala de viticultură “Dimitrie Cantemir”. Până 7. Ibidem.p.310-312.
în noiembrie 1914 a fost condusă de Gh. Gheorghiu şi purta denumirea de 8. Istoria Huşilor, p.181.
Şcoala elementară de viticultură. La conducerea şcolii au fost profesori de 9. Ibidem, p.185.
renume precum C. Hogaş, Th Volcov, Gh. Bălţatu, etc..16 În Huşi a existat şi 10. Keith Hitchins, Românii 1774-1866, Editura Humanitas, Bucureşti,
un liceu particular de fete apărut în anul 1915 fiind condus de Maria P. 1996, p. 381.
Gâdei.17 11. Costin Clit, op. cit, p.319.
În perioada medievală în Huşi a existat o importantă comunitate 12. Idem, Îceputurile şcolii de croitorie din Huşi, în Studii şi articole
catolică. Aceasta comunitate a avut propriile şcoli. În 1843 episcopul Rafael privind istoria oraşului Huşi, volum I, Editura Sfera, Bârlad 2005, p.
Arduini îi scria episcopului Paul Sardi spunându-i că a deschis pe cheltuiala 320-322.
sa o şcoală la Huşi .Şcoala întâmpină greutaţi în timpul revolutiei paşoptiste. 13. Istoria Huşilor ,p. 187.
Episcopul Antonio de Stefano solicită un ajutor financiar urgent din partea 14. Costin Clit, Starea şcolilor primare din oraşul Huşi în Studii şi articole
Asociaţiei din Lyon pentru o serie de şcoli din Moldova printre care şi cea din privind istoria oraşului Huşi, volum I, Editura Sfera, Bârlad, 2005, p.
Huşi. Acelaşi episcop menţiona şcoala din Huşi într-o relatare din 1852 320-322.
alături de cele din Iaşi, Săbăoani Galaţi şi Petreşti menţinute prin eforturile 15. Istoria Huşilor, p.202.
Vicariatului Apostolic şi ale Operelor Pontificale din Lyon. Spre sfârşitul 16. Idem, p. 197.
episcopatului său(1849-1859) şcoala din Huşi încă mai funcţiona, după ce 17. Costin Clit, Începuturile învăţământului liceeal huşean, în Alma Mater
pe la 13 aprilie 1849 îşi încetase pentru moment existenţa. După închiderea Hussiensis, Editura Ştefan Lupaşcu,Iaşi, 2008, p. 22.
şcolii de la Săbăoani dascălii erau pregătiţi şi de către dascălii şi preoţii din 18. Idem, Starea şcolilor primare din oraşul Huşi la 1893 în Studii şi
Huşi. Şcoala catolică din Huşi a funcţionat şi după reforma invăţământului articole privind istori oraşului Huşi, Editura Sfera, Bârlad, 2005.p.314
iniţiată de Al. I. Cuza.18 19. Idem, Despre începuturile şcolii israelito-română din Huşi, în Studii
Alături de catolici în epoca modernă, israeliţii au avut o pondere şi articole privind istoria oraşului Huşi, volum I, Editura Sfera, Bârlad,
însemnată în cadrul populaţiei huşene. Una dintre primele menţiunile 2005, p. 335-337
despre şcolile israelite din Huşi o avem din anul 1865 când autorităţile au 20. Istoria Huşilor, p.200.
decis închiderea tuturor şcolilor israelite ce funcţionau fară autorizaţie

Huşii de azi
Cristina Tiron

Cât timp nu a ajuns in dealul Dobrinei, călătorul străin conservă încă oraşul. Este o întindere de blocuri cu acoperişuri de ţiglă, dintre care se
de la început o imagine ambiguă despre ceea ce înseamnă „oraşul dintre iveşte semeaţă turla unei biserici, iar spre margini casele se prelungesc de-a
vii”. Oameni spirituali, podgoreni slobozi la vorba,husenilor gândurile li se lungul unei străzi asemenea copacilor dintr-o pădure galerie, de-a lungul
clarifică pe măsură ce unul dintre dealuri este cucerit. Pădurea Dobrina este unui râu de stepă.
străjerul paşnic ce deschide porţile indiscretului vizitator, descoperind însă De îndată ce i s-a descoperit călătorului perspectiva de ansamblu,
atât cât trebuie să descopere o pădure: un deal abrupt acoperit de copaci ce urmează o cercetare a secretelor pe care, intenţionat doreşte să le păstreze
par să spună multe despre revolta timpului, care le fură tinereţea, aşa cum pentru sine. Astfel, paralel cu şoseaua principală, pe partea dreaptă, poţi să
vinul smulge vorba celui care se îmbată cu elixirul licorii. descoperi străzi care duc spre adevărate colonii, aglomerări de locuinţe
Ca într-un mare roman tradiţional, drumul este plin de semnificaţii: o deosebite, asupra cărora timpul nu a acţionat încă, sau vechi aşezări pe
linie a vieţii, pe cursul căreia trebuie să continui să mergi fără a arăta nici o partea stângă a strămoşilor podgoreni care s-au îngrijit să facă aroma vinului
oprire. Imediat, îţi fură ochii timida mănăstire „Schimbarea la Faţă”, peste să se simtă la o singură privire aruncată asupra dealurilor înţesate de vii.
care te opreşti doar preţ de câteva secunde pentru că, după o încercare a Înaintând, ajungi să te întrebi, confuz oarecum, de ceea ce ţi se arată,
imaginaţiei, Huşul se trezeşte ca un organism social de dimensiuni dacă huşenii nu sunt cumva unii dintre cei mai mari exploratori ai
apreciabile: primele case, din care nu lipsesc grădinile cu vii, atrag privirile, contrastului. Anticiparea se dovedeşte plauzibilă, devreme ce oamenii nu
ce se opresc mai apoi asupra depresiunii în care se ascunde propriu-zis par să păstreze nimic din imaginea unor urmaşi ai lui Ştefan ce-şi ignoră

6 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


Gheorghe Ghibănescu
timpul lor. Forfota maşinilor dintre cele mai diverse, ca un mic spectacol inclusiv unele finalizate în mileniul trei.
balcanic, este potentata de ritmul alternant al oamenilor: fie urmărindu-şi Cele trei drumuri se unesc şi par să conveargă spre aceeaşi finalitate.
atent gândul, fie neliniştiţi care nu îşi găsesc un spaţiu al lor. Mai oferă însă o alternativă pentru cei care vor să zăbovească pe aceeaşi
Dacă nu ai ales să intri in inima Broştenilor, pe partea dreaptă, un fel stradă Alexandru Ioan Cuza, pe linia căreia ajungi fie pe dealul Volosenilor,
de cartier în care domină o lege proprie, mergi spre Primărie, care se află fie pe cel al Moţocului, cu abatere spre dreapta.
alături de vechiul Club al Elevilor. Propriu-zis aici se desfăşoară mare parte Mulţi însă aleg direcţia spre care indicatorul arată Albiţa, anticipând
din viaţa cotidiană a localnicilor, zonă în care găseşti Poşta. Pe un drum spre parcă o plecare grăbită. Trecerea se produce inevitabil, marcată de podul
dreapta avem vechiul Renel, iar în stânga o oază de tinereţe: Parcul Cuza. Ralea; de aici pentru a ajunge la malurile Prutului este nevoie să parcurgi o
Urmează o bifurcaţie principală: fie urmezi şoseaua europeană numită lungă şosea, anevoioasă de altfel, pe latura dreaptă a ultimei bifurcaţii.
Alexandru Ioan Cuza, pentru a ajunge cu repeziciune la intersecţia ieşirii din Huşul îşi adună, din acest punct, drumurile şi oamenii, la fel ca şi
Huşi, fie alegi să descoperi hotelul Cantemir şi ceea ce a mai rămas din începutul; sfârşitul romanului trebuie fixat într-un topos plin de semnificaţii, şi
Muzeul Huşi. Cea de-a doua cale se dovedeşte mai inspirată pentru că astfel care altul mai potrivit decât cimitirul! Un cartier se încăpăţânează să
apare un al doilea spaţiu al tinereţii, Parcul Cinema, locuit mai mult de mame continue linia pe care cimitirul încearcă să o oprească şi intri astfel în zona
şi copii. Dacă drumul continuă spre stânga, poţi descoperi piaţa, loc al industrială, în spatele căreia înfloreşte discret cartierul Recea. Dar lucrurile
schimbului şi al traiului esenţial încă pentru o mare parte dintre agricultori. nu pot fi nelimitat prelungite, astfel încât, de data aceasta, capătul de drum
Pe aceeaşi linie ajungi la biserica Sfânta Maria, indiciu al intrării in cartierul este ostentativ punctat de numele apropiatei vămi Albiţa. Huşul şi-a spus
Corni. povestea urmând o filozofie firească, a vieţii liniştite care se dezvoltă, se
Astfel, pe drumul din dreapta, ajungi la două căi paralele între ele: înfăţişează progresiv. Istoria are, în cazul vizitatorului, ciclicitate, aşa încât
strada Ştefan cel Mare, de pe care se desprind drumuri secundare, ce duc ea poate fi rostită, fără a avea ochi regizoral, şi începând cu sfârşitul. Huşenii
spre cartierele Dric sau Baia Veche, cealaltă între Ştefan cel Mare şi sunt oameni cu inspiraţie... de ce n-ar fi şi călătorii!?
Alexandru Ioan Cuza-Bulevardul 1 Mai, cu masive aglomerări de blocuri,

DEALUL MARE
Gheorghe Gherghe
Sidonia-Elena Diaconu
Toponimul Dealul Mare apare menţionat în documentul din 10 ianuarie şi s-a aflat una mie şapte sute patru zeci stânjeni; şi dintr-această piatră, din colţul
1495 (7003) prin care Ştefan cel Mare a stabilit hotarul târgului Bârlad. În acel locului din sus, merge locul acesta la vale spre apus pe matca văei Vârlezii, lângă
moment, toponimul desemna un deal, „peste şes, la Dealul Mare la movila drumul cel mare, unde este un puţ iarăşi am pus altă peatră hotar; şi dintr-această
săpată”.1 peatră merge drept peste drumul cel mare până în apa Bârladului, care această
Deşi Dealul Mare aparţinea târgului Bârlad, domnitorii Moldovei au făcut piatră vine din colţul locului acestuia, din sus şi despre apus; şi dintr-această
donaţii unor credincioşi ai lor, în acest perimetru. În secolul al XVII-lea, în zona peatră am măsurat deacurmezişul capul locului despre apus, pe malu Bârladului
Dealului Mare, au avut proprietăţi: Axiniţa, soţia lui Ştefan Cerchez, fiica lui din gios în dreptul movilei. Şi s-au aflat şeapte sute şease zeci şi patru stânjeni,
Enache Palade şi Vasilcăi şi familia Scârlet din Zorleni. mai înregistrându-se locul acesta dela vale; - ca să rămâie şi târgului loc slobod
În 1727 (7235) martie-1733 (7241) august, vel vornicul Ion Palade a de păşune vitelor. Şi iarăşi au măsurat locul acesta prin mijlocul locului
întocmit un catastif prin care împărţea fiilor şi fiicelor averea pe care o avea în deacurmeziş şi s-au aflat una mie una sută două zeci stânjeni, din gura Vârlezii
moşii, vii, vecini, robi. Toader Palade, unul din fii, pe lângă alte moşii mai primea până în gura Văei Viilor, la mijlocul locului”.3
„12 pogoane (de vie, n,n.) în Dialul Mare ot Bârladu, care au fost dăruit Acsiniţa, A fost un abuz al unui domn,care a donat unei persoane un loc din
ce mi-au fost vară primară, giupâneasa lui Ştefan Cerchezul vel - comis; şi 4 proprietatea târgului Bârlad, după ce alţi domni cedaseră deja Fruntişenii şi
pogoane au fost dăruit lui Velicico snâ Dabija vel pah. şi el mi le-au dăruit mie. Şi Trestiana (Cetăţuia). Dediul Codreanu şi-a făcut sat la Dealul Mare în locul primit.
au fost toate paragini, ţelini, şi le-am lucrat, şi am pus viţi pe unde n-au dat şi le-am Cercetările arheologice desfăşurate de noi, în anul 2007, au depistat ceramică
ridicat de tot, - şi le-am dat fiului meu Toader ”.2 specifică secolelor XVII-XVIII şi următoarelor secole. Satele; Zorleni, Popeni şi
În 1 august 1752(7260)Constantin Racoviţă voievod a dăruit vel armaşului Dealul Mare se întâlneau într-un punct din fundul Văii Vârlezului, deasupra pe
Dediu Codreanu „ o bucată de loc din hotarul târgului Bârladului”. Pentru a deal, unde se întâlneau şi cu drumul Fălciului, ce mergea pe coama dealului până
delimita această bucată de loc au fost trimişi hotarnicii: Toader Jora stolnic, se întâlnea cu drumul mare ce venea dinspre Grăjdeni, ajungea în lunca
Constantin Coruiu paharnic şi Ştefan Popescu vornic de poartă. Au fost aduşi Bârladului şi mergea pe sub culmea dealurilor până la Vaslui. Acest drum se
martorii: Atanasie egumenul mănăstirii Grăjdeni, preotul Lupu de la Sf.Dumitru, întretăia la Vadul Docolinei cu drumul Brăilei. Legendele relatează mersul lui
Toader Boul căpitan, Vasile Pirdan vornic, Stauro Pantazi, Dumitrache staroste, Petru Rareş cu carele de peşte coborând la drumul mare venind de la Galaţi. O
Gavril Tudori, Ştefan Obreja, Samoilă Vornic de Zorleni, Lupul Ţicău, Iordache legendă consemnează că a coborât la vadul Docolinei, dar alta ne informează că
dascăl, Constantin Cimbală, Neculai Cimbală, şi alţi târgoveţi şi oameni bătrâni şi a venitul prin drumul ce trecea pe la Grăjdeni, unde a avut un vis. Drumul continuă
tineri. spre Bârlad unde se întâlnea cu drumul mare ce mergea spre Vaslui.
S-a început din apa Bârladului loc însemnat cu piatră. „Şi au pus La răsărit de Dealul Mare se găsea (şi în prezent) satul Fruntişeni,
margine locului pe din gios, spre răsărit, drept peste o movilă ce este dinsus de proprietate a lui Dediu Codreanu, un bun prilej, pentru ca cele două sate să-şi
târgul Bârladului alăture cu locul Domnesc ce mai rămâne pe din gios;şi de acolo unească hotarele. În acest scop, Dediu Codreanu a cumpărat Siliştea
drept la gura văei viilor ce merge la Dealul–mare, unde pogoară drumu Fălciului, Balumireşti, astăzi o vale spre apus de Fruntişeni, de la Constandin Cozma cu
şi iar şi au pus peatră hotar; şi de acolo au mers iarăşi la deal pe matca văei până 250 lei. Actul de proprietate a fost întărit la 1 septembrie 1756 de Constantin
la puţul Cimbalei, pe râpa Cimbalei, şi iar matca râpei Cimbalei la deal până la Racoviţă Voievod. Actul motivează cumpărătura,....„numitul Dediul Codreanu biv
coada râpei unde au pus o altă peatră de hotar; şi dintr-o această piatră iarăşi la vel serdar, mai are şi altă moşie alăture cu acesta anume Fruntişeni, după
deal pe din gios, de unde au fost - casa Lupului Codrianu cel bătrân, părintele dreptate căzându-i-se lui a o răscumpăra, fiind răzăş vechiu şi mai ales că este şi
dumisale vel armaş Dediul Codrianul, şi tot alăture cu locul Domnesc la deal până strănepot a lui Maftei Roşca”.4
unde se tâlneşte cu locul mănăstirii Grăjdenilor, ce a fost iarăşi loc Domnesc al Dediu Codreanu, probabil, este ctitorul satului, aducând oameni de pe
târgului şi iarăşi au pus altă peatră hotar în zarea dealului, lângă drum ce merge moşiile sale sau străini, dar şi ţigani, boierii fiind proprietari de ţigani în acele
prin capul locului mănăstirei Grăjdenilor, şi prin capul locului acestue pe zarea vremi. Şi-a construit case, credem că în partea de sud a satului, străduindu-se să
Dealului mare, ce merge în sus şi gios, care această piatră este în colţul locului fie gospodar şi să ducă o viaţă de familie tihnită. Necazurile curând au lovit
acestuia din gios şi despre răsărit; şi de acole au mers dea curmezişu pe zarea proprietarul, dar şi satul. Lui Dediu i-a murit soţia, Maria, şi fiind înaintat în vârstă
dealului în sus, prin capul locului mănăstirei, până în movila găunoasă, unde au s-a hotărât să-şi dedice viaţa salvării sufletului. S-a recăsătorit însă, cu Ecaterina
pus altă peatră drept în movilă; şi dela această peatră iar în sus peste Dumbravă, şi a avut patru copii: Dimitrie, mort tânăr, Maria,Casandra (Xenia după călugărie)
prin capul locului Fruntişenilor, moşie iar a dumisale Dediului vel armaş; şi au şi Ioan căsătorit cu Ecaterina Jora, viitorul proprietar al satului Dealul Mare. Satul
mers tot în sus până în drumu Fălciului, şi iar au pus altă peatră hotar în margine s-a pustiit pentru câţiva ani în timpul războiului ruso-turc din anii 1768-
drumului; şi dintr-această piatră au mers pe drumul Fălciului cam cheziş spre 1772.Catagrafia din 1774 a menţionat satul ca făcând parte din ocolul Corodului,
răsărit, alăture cu locul Frunteşanilor, până în fundul văei Vârlezii, unde se având 5 case locuite, 16 pustii şi 5 moldoveni liberi.5
întâlneşte locul acesta cu locul Zorlenilor, şi cu locul Popenilor unde au pus altă Dediu Codreanu „s-a băjenit ”cu familia în nordul Moldovei unde a şi murit.
peatră de hotar, lângă drumul Fălciului şi în fundul văei Vârlezii, care această Soţia s-a întors cu copii la Dealu Mare şi a ridicat o biserică în partea de sud-est a
peatră este în colţul locului acestue, dinsus şi despre răsărit pe deal; şi dintr- satului, unde în pronaos, în partea dreaptă, şi-a pregătit mormântul, lespedea
această peatră, din colţul locului de sus şi până în piatra ce este în colţul locului de existând şi astăzi. Proprietar al satului a rămas fiul său, Ioan Codreanu.
gios, ce vine în capul locului acestue despre răsărit, s-a măsurat dea curmezişul Condica liuzilor din 1803 îl menţionează proprietar pe stolnicul Ioan

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 7


Gheorghe Ghibănescu
Codreanu, care avea şi 2 scutelnici, satul mai având 18 liuzi care plăteau birul pe 1756. Locul Dumbrăviţei s-a văzut ca este terenul lui Codreanu prin hotărârea
un sfert de an în valoare de 35 lei.5 divanului din 1800. Mai rămânea un loc revendicat de trei proprietari: vornicul
Condica vistiriei Moldovei din 1816 menţionează satul ca fiind al stolnicului C.Palade, stolnicul Codreanu, schitul Grăjdeni. Din documente se constată că
Ioan Codreanu, care avea 7 scutiţi de bir, dar în sat mai erau 15 liude, care plăteau Ştefan Cerchez a făcut acolo la 1700 danie Vântuleştilor şi nu schitului. Se
birul în valoare de 35 lei.7 hotărăşte ca hotarul dintre Fruntişeni şi Grăjdeni să fie după hotărnicia făcută de
Ioan Codreanu a reclădit biserica satului, un locaş modest,din lut,dar care Ioniţă Negre in septembrie 1798.
rezistă şi astăzi. A fost căsătorit cu Ecaterina Jora, cu care a avut cinci copii: Mihai Neînţelegerile au continuat, şi în iunie 1819, la cererea stolnicului Ioan
mort nevârstnic, Dimitrie mort în 1829, Maria căsătorită cu Neculai Ventura, Codreanu, Veniamin Costache Mitropolitul Moldovei a dat carte de blestem
Gheorghe mort în 1837 necăsătorit şi Neculai mort în 1854 necăsătorit. Deşi spiţa asupra satelor din: Slobozia, Vârlezenii, Grăjdeni, Fruntişeni şi Dealu Mare,
sa genealogică s-a stins, familia a rămas nemuritoare prin faptele celor doi fii: pentru ca locuitorii să mărturisească adevărul despre hotarele şi marginile
Gheorghe Roşca- Codreanu şi Neculai Roşca - Codreanu. moşiilor Fruntişeni şi Dealu Mare, sau despre alte semne despărţitoare ale
După căsătoria sa cu Ecaterina Jora, Ioan Codreanu a început să se ocupe urmaşilor de prin prejur.9
de gospodărie şi să-şi statornicească hotarele moşiilor încălcate de vecini, dar În Decembrie 1820 10, stolnicul Ioan Codreanu a trimis un memoriu
mai ales de mănăstirea Grăjdeni.Avea în proprietate: Vălenii cu Dăncenii, parte Divanului de la Iaşi. Stolnicul avea în litigiu Valea Dumbrăviţei şi o bucată de loc
din Sârbi şi Streşineşti, zestrea soţiei, Dealul Mare şi Balumireştii moştenite de la între Dealu Mare şi Balomireşti. Ca martori au fost chemaţi şi Onosie Strătilă mazil
părinţi, Fruntişeni, sat moştenit de la Maria, sora sa, dar şi părţile din Balumireşti şi şi fratele său Gheorghe Strătilă mazil din Sărăţeni, primind ei carte de blestem
Fruntişeni moştenite de la sora Casandra, călugărită. pentru a spune adevărul. Ei deţineau unele informaţii de la Vasile Lazăr din
În 15 iulie 1816, stolnicul Ioan Codreanu a adus doi hotarnici: Costache Grăjdeni despre unele documente ale Codreneştilor păstrate la Schitul Grăjdeni.
Conachi agă şi Petrache Negre ban, „ca să-i se hotărască moşiile Dealul–mare-i Stolnicul Ion Codreanu şi-a făcut testamentul în 1 martie 1828,dar a murit în
Fruntişeni şi Balumireşti,dela ţinutul Tutova”.Familia Codreanu mai avusese 3 aprilie 1835 şi a fost înmormântat la biserica din Dealu Mare, unde i-a fost
hotărnicii din:4 iunie 1667 (7175) făcută de Bejan Gheuca, din 20 iunie 1692 înmormântată şi soţia, decedată în anul 1820.11 Proprietar al satelor Balumireşti şi
(7200) pentru o bucată din locul târgului şi din septembrie 1798 făcută de Ioniţă Dealu Mare a rămas fiul său Neculai, „cu sat, case, Biserica şi vii”.
Negre, dar hotarele fuseseră încălcate. Mănăstirea Grăjdeni a fost reprezentată Neculai Codreanu a locuit iarna în casele din Bârlad, lângă biserica Sf.Ioan,
la această hotărnicie de postelnicul Allecu Callimachi. Ambele părţi s-au şi vara la Dealu Mare. S-a ocupat cu cultura cerealelor, a viei, creşterea
prezentat cu propriile argumente şi documente pe care le mai aveau.Cei doi animalelor şi sericicultura. Fiind bolnav, nu s-a căsătorit. Cunoscut ca bun patriot
hotarnici au intrat „în cercetarea moşiei Fruntişenilor, care pe din sus se hotăreşte şi iubitor de cultură, prin testament şi-a lăsat averea în numerar pentru înfiinţarea
cu Popenii şi pe din jos cu Grăjdenii”, aducând ca argumente, documentele unei şcoli de fete în Bârlad, pentru deschiderea unui spital în Bârlad, zidirea unei
prezentate de stolnicul Ioan Codreanu: documentul din 7125 de la domniţa biserici lângă şcoala de fete, alte ajutoare pentru şcoli şi nepoţi. Ca epitropi
Ruxanda, ispisocul de întărituri de la Constantin Racoviţă Voievod, hotarnica din testamentari au fost lăsaţi: Radu Roseti, Costache Negri, dr. Emanoil Costin.12
4 iunie 7173 de la Bejan Gheuca şi hotarnica din 20 iunie 7200 ce cuprinde o Satul Dealu Mare îl vânduse lui Iorgu Iordan şi de la acesta a ajuns în
bucată de pământ din locul târgului. Hotărnica din 4 iunie 7175 specifica hotarul proprietatea lui Lupu Costache,fiul lui Constantin Costache, proprietarul satului
Fruntişenilor „în sus până în drumul târgului Fălciului, până în obârşia văei Ciortolom. Lupu Costache a avut conacul în marginea satului, în partea de nord-
Hobănii, unde se întâlneşte cu hotarul Popenilor”.Stolnicul Ioan Codreanu a est, loc unde şi astăzi tractoarele şi sapele răscolesc ultimile resturi, care mai
specificat, „că toate sub numele Fruntişănilor s-ar fi stăpânit de spătăreasa atrag atenţia doar arheologilor.
Dediului şi de părintele d-sale până la o vreme, când Egumenul schitului
Grăjdeni, …..,cerând o bucată de la,Valea Dumbrăviţei, ca să-şi ţie vitele, dela NOTE:
părintele d-sale sărdariul Codreanu, când acesta se afla la Ţarigrad cu Domnul
Mihaiu Racoviţă vv,şi dându-i voie părintele d-sale, urmaşii Egumenului din vremi 1. DRH, A. Mold,vol. III,doc. 151,p.281.
în vremi s-au tot întins”. 2. I.Antonovici, Documente bârlădene,vol.III.p.328.
Egumenul a argumentat „că moşia Grăjdeni, împreună cu amândouă 3. Idem, Fraţii Gheorghe şi Neculai Roşca-Codreanu,doc. VIII,p. 11-13
aceste bucăţi de loc a târgului, le are schitul afierosite încă din vremea ce s-a făcut 4. Ibidem,doc. IX,p. 13-14.
schitul de neamul Costăcheşti şi de comisul Ştefan Cerchez ; şi că numai bucata 5. Moldova în epoca feudalismului,VII,partea I,p.185
de loc aceasta încă şi din ceilaltă bucată de loc – care acum îi în stăpânirea d-sale 6. Th. Codrescu,Uricariul,VII,p.342.
stolnicului, au avut schitul veche stăpânire,… cu adevărată danie şi întăritură din 7. Corneliu Istrate,Condica vistieriei Moldovei pe 1816, p.185
anii 1687(1197)”. Document nu avea mănăstirea spunând Egumenul, „că a avut 8. I.Antonovici, Documente Bârlădene,vol. IV, doc. CL XII,p.269
şi un ispisoc sârbesc vechi care l-au luat serdariul Dediul Codreanul de la schit”. 9. Idem, vol.I,doc. XIII,p. 31
Hotărnicii au socotit că deoarece Balmureştii se văd uniţi cu Fruntişenii în 10. Idem, Fraţii Gheorghe şi Neculai Roşca-Codreanu,doc XI,p. 16-28
hotărnicia lui Bejan Gheuca, terenul este al Codrenilor. Vânduse stolnicul 11. Ibidem, p.XII-XII
Cerchez o bucată unor Vântulesti, dar respectiva bucată a fost răscumpărată de 12. Ibidem,p XXXVIII-XXXIX
serdarul Codreanu,cumpărătură întărită de Constantin Racoviţă în 1 septembrie

FAMILIA GAVRIL CONACHI


Unul dintre proprietarii satului Zorleni care şi-a impus amprenta, Tălabescu, iar a doua, Paraschiva, fiica lui Vasile Costache mare vornic şi a
6
schimbându-i destinul, a fost Gavril Conachi. Făcea parte dintr-o familie veche Catrinei Cantacuzino. Şi-a înmulţit proprietăţile în ţinuturile: Vaslui, Vrancea,
din Moldova de jos, strămoşii săi fiind băştinaşi ai satului Ştioboreni, din ţinutul Neamţ, Covurlui, dar s-a aşezat la „satul Năneştii de Gios, zâs Fundeni”, care a
Vaslui. Primul strămoş cunoscut a fost Ilie, fiul lui Goescu spătar. Spiţa fost, „răzădenţăea veche a neamului Conăchesc”.7 A avut cu Paraschiva
genealogică a fost stabilită de Paul Păltânea în studiul „Neamul logofătului Costache doi fii, Ioan şi Costache. Ioan a fost ucis de nişte turci „laji”la „gura Văii
Costache Conachi ”. Oaiei, din gios de târgul Tecuciului”.8 Al doilea fiu, Costachi, a perpetuat neamul
Anterior, spătarul Dimitrie Burduja ajunsese la concluzia reală privind şi a acces la funcţii: mare paharnic, mare vornic, a îndeplinit diferite însărcinări în
începuturile neamului „Familia Conachi a fost o familie curat moldovenească ” slujba domniei şi şi-a înmulţit proprietăţile neamului prin moşteniri, zestre,
din „neamul Golăeştilor sau Goeştilor”.1 cumpărături. A fost căsătorit cu Ileana, fiica lui Ştefan Catargiu şi a Mariei, fata lui
În condiţii necunoscute, neamul Goescu din Ştioboreni a ajuns proprietar Sandu Krupenschi.9 A fost primul din neamul Conache proprietar al satului
şi în satul Tălăbeşti, din ţinutul Tecuci. Ilie Goescu a avut trei fii: Golăe, Severin şi Lărgăşeni, sat de zestre al soţiei şi prin schimb al satului Ţigăneşti de lângă
Mardare. În secolul XVII, familia a cumpărat sate, părţi de sate, vii în ţinuturile Tecuci. A mai practicat cămătăria şi negustoria. A fost un om de cultură, avea
Vaslui şi Tecuci. plăcerea să cumpere cărţi, să înzestreze bisericile cu cărţi de cult, a ctitorit
Golăe a fost vataf, dregător de sat şi, spre sfârşitul vieţii, în timpul lui biserici şi le-a reparat pe altele. A locuit mai mult la Ţigăneşti şi a decedat în 22
Constantin Cantemir, a ajuns vornic de poartă. Acest Golăe a avut trei copii: octombrie 1779.10 Din căsătoria cu Ileana a avut trei fii: Constantin, Manolache şi
Irina, Partenie (nume de călugăr) şi Angheluţă, din care se trag Conăcheştii. Gavril.
Acest Angheluţă nu a deţinut ranguri boiereşti, a locuit în Galaţi, unde s-a Manolache a fost tatăl lui Costache Conachi, logofăt al Moldovei, poet,
ocupat cu negustoria. A făcut negustorie şi în Bârlad, unde a cumpărat la 6 mai unul din marii oameni de cultură din Moldova din secolul al XIX-lea.
1668, „o dugheană cu loc cu tot”în mijlocul târgului. 2 A avut un singur fiu, Gavril Conachi a ajuns proprietar în Zorleni, Bujoreni şi alte sate din jur, a
Constantin, acesta fiind primul membru al familiei care a purtat numele de fost unul din ctitorii mănăstirii Măgaru şi „vinovatul” de stabilirea actualei vetre a
3
Conache. În documente este numit Constantin agă, Constantin agă sin satului. A îndeplinit mai multe dregătorii în slujba ţării: mare pitar, stolnic,
Angheluţă, Constantin Angheluţă agă, Constantin mare comis Gălăţanu.4 În ispravnicul ţinutului Tutova, ban, spătar, mare spătar, mare vornic al Ţării de jos,
Cronica anonimă a Moldovei şi Cronica Ghiculeştilor este desemnat cu numele epitrop al şcolii publice din Bârlad. A fost folosit de domnii Moldovei pentru
5
de Conache aga. A fost căsătorit de două ori, prima soţie a fost fiica lui Ioniţă efectuarea hotărniciilor multor sate din Moldova de jos. Pentru demnităţile

8 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


Gheorghe Ghibănescu
îndeplinite şi zecile de hotărnicii efectuate a obţinut sume mari de bani,, sume Costache era la Viena, după cum o demonstrează însemnările tatălui său în
care au depăşit veniturile moşiilor, care nu erau puţine. A fost preocupat de condicile sale de cheltuieli.25 Costache a fost însoţit de mic de fratele lui, Vasile,
mărirea proprietăţilor, dar şi de gospodărirea lor. A moştenit avere frumoasă de care fiind „pătimaş de mic”, urma să fie consultat de „cei mai vestiţi doftori”.26
la tatăl său şi din zestrea soţiei. De la tatăl său a avut în stăpânire moşia Probabil a frecventat Faculatatea de Filosofie din Viena un an, deoarece, la 6
Lărgăşeni. Soţia sa a fost Măriuţa Costache aparţinea familiilor Costache şi mai 1802, era la Budapesta, cu aceleaşi preocupări. În 1803 a fost înscris la
Palade, fiind nepoata lui Dumitraşcu Palade. În această situaţie a ajuns Gavril Universitatea din Jenna, unde a fost înregistrat:, „Constantin Konacky
Conachi proprietar în Zorleni şi în satele din jur. La Bujoreni a cumpărat părţi în Moldavus”. S-a întors în 1805 la Viena, dorind să studieze filosofia şi politica,
1780, hotărnicite de Costin Negre, ispravnicul ţinutului Tutova. La Bujoreni va deşi tatăl său îl îndemna să studieze ştiinţele exacte.27
11
mai cumpăra în 14 noiembrie 1782 şi 26 februarie 1787. Cu răzeşii din satul După însemnările lui Ioanichie, adresate domnitorului Scarlat Callimachi,
Bujoreni, urmaşii lui Vasile Bujoreanu, au intrat în conflict şi s-a judecat în aprilie 28
Costache a venit acasă „bolnav şi ieşit din minţi”. Din copilărie, cu dascălii
1803 pentru „pricina pădurii ce i-am stricat–recunoşteau răzeşii-şi vinu ci am angajaţi de tatăl său şi din studiile de la Viena, Budapesta, Jenna, Costache îşi
vândut în sat, cum şi altile de cari Dumnealui nu s-au mulţumit de noi.”12 Gavril formase o cultură solidă. Studiase limbile latină şi germană, filosofia, căpătase
Conachi a fost necruţător, răzeşii vinovaţi fiind siliţi să se mute în „slobozia cunoştinţe de astronomie, logică, metafizică. A posedat o bibliotecă personală
vecină”(Zorleni). cu cărţi valoroase şi diverse, pe care şi le-a aranjat şi printr-un catalog în care a
În Bârlad a moştenit de la „strămoaşa Smaranda”, casă şi dugheană, dar a înregistrat 548 de titluri. 29 Starea sănătăţii sale s-a înrăutăţit după reîntoarcerea
mai cumpărat la 1 şi 20 octombrie 1776, două locuri „pe uliţa veche în ţară. În mai 1810, când şi-a întocmit testamentul, Gavril Conachi consemna
13
armenească”. În 28 februarie 1713 a cumpărat de la spătarul Constantin despre fiul său că „ din păcatele mele se află în slăbiciunea minţii ”. Primea prin
Palade mai multe moşii din ţinutul Tutova: Perieni, Portăreşti, Drujăşti, pentru testament moşia „Umbrăreşti cu anexele Buzieşti, Tămăşenii, părţile din Geru,
care a plătit 22 000 lei. În luna următoare, prin schimb cu Constantin Palade, a Dămăcianca....., moşiile de la Boţârlău, Călienii, viile din Nicoreşti..... va lua
obţinut părţi din satele Români, Zmeiani, Păuleşti,din ţinutul Tutova, pentru jumătate din ţigani, din casele de la Iaşi, din dughene şi crâşme şi 5000 lei ajutor
moşia Botoşiţa, „Did Cordon”. 14 Avea bani obţinuţi prin gospodărirea propriei de la casa lui Vasile, ca să-şi facă şi el casă la Umbrăreşti sau aiurea”.30
averi, dar şi proveniţi din funcţiile şi privilegiile oferite de acestea. Pentru funcţia Testamentul cuprindea şi unele clauze, deoarece Costache nu avea voie să
de spătar a încasat 3000 lei anual, leafa de vornic a adus 5 000 lei anual, dar a vândă nimic şi, dacă nu se va însura, toată averea trebuia să rămână, după
încasat şi cote părţi din taxele plătite pentru exportul de vite şi rachiu. moartea lui, fratelui Vasile.
O parte din moşii le exploata direct, prin vătafi angajaţi la fiecare moşie. În 2 septembrie 1813, moştenitorii lui Gavril Conachi s-au judecat pentru
Moşiile îndepărtate, morile, velniţele, cârciumile erau arendate. Folosea munca reîmpărţirea averii. Atunci, Ioanichie consemna despre el că „se află în stare
plătită şi munca în dijmă. Balta de la Prut a moşiei Lunca Banului a fost arendată slabă”. Moştenitorii au ajuns la o învoială întărită de domnitor în 22 septembrie
pentru perioada de la 12 decembrie 1789 până la Ispas, pentru 150 lei lui 1813. Partea de avere a fraţilor Ioanichie şi Costache a fost pusă sub epitropia
Grigoraş Roman şi Vasilache Drăgan din Bujoreni 15 mitropolitului Veniamin Costache şi a cumnatului Alecu Callimachi.31 Printr-un
Arenda morilor îi aducea venituri mai mari decât moşiile. În 1779 a încasat înscris din 22 octombrie 1813, partea lui Costache, după moarte, rămânea
câte 1100 lei de la arendaşii morilor din Zorleni şi Vulturul (Vrancea). Peste doi nepoţilor Xenofon şi Ruxandra, fii lui Alecu Callimachi.
16
ani a încasat 1800 lei de la morile din Putna şi 900 lei de la cele din Umbrăreşti. Costache a murit după 20 decembrie 1813. Nu este amintit în pomelnicul
Avea vii la Nicoreşti, Odobeşti, Huşi, dar şi în satele Galbenu, Lieşti şi Zorleni, întocmit de logofătul Costache Conachi, întocmit la 10 iulie 1836.
toate aducând venituri însemnate. S-a ocupat cu creşterea vitelor, întreprindere Nu se cunoaşte data naşterii lui Vasile, dar se ştie că a fost de mic
mai rentabilă decât cultura plantelor.17 „pătimaş”. A fost trimis la Viena în 1800, împreună cu Costache în speranţa că
Gavril Conachi a fost un om iubitor de carte, învăţătură, dornic de medicii de acolo vor putea să-l tămăduiască. „Cei mai vestiţi doftori” n-au găsit
18
cunoaştere. A fost preocupat de facerea unor artificii şi a unei rachete. Făcea leacul necunoscutei boli, dar i-au recomandat să nu se căsătorească. Gavril
parte din grupul boierilor iubitori de carte şi a moştenit de la tatăl sau cărţi în limba Conachi nu a acceptat sfatul şi l-a căsătorit înainte de mai 1803, cu Elena Manu,
greaca, păstrate în casele de la Umbrăreşti.19 În casa de la Lărgăşani a strâns fiica lui Scarlat Manu şi a Ecaterinei, fiica lui Ion Şuţu, născută în 30 iulie 1790.33
cărţi şi a adus dascăli pentru copii, învăţându-i limbile: greacă, latină, franceză, Vasile trebuia să moştenească: moşia Zorleni, locurile din Bârlad,
germană. A fost un participant activ la viaţa politică şi culturală a ţării. La 28 mai jumătate din casele de la Iaşi, locurile de prisacă de la Vaslui şi Buhăeşti, viile de
1803, când domnitorul Alexandru Moruzi a înfiinţat la Bârlad o şcoală „pentru la Socola, jumătate din ţigani şi argintării, casa din Slobozia Zorleni şi toate
34
limba elinească cât şi pentru moldovenească”, Gavril Conachi a fost numit straiele. După moartea lui Costache urma să moştenească şi partea acestuia.
epitrop alături de Ştefan Sturza şi Gavril Iamandi.20 Tot în 1803 a fost printre Din această căsătorie a rezultat un copil, mort la puţină vreme, după decesul lui
semnatarii hrisovului domnesc pentru înfiinţarea Seminarului de la Socola.21 Vasile care a avut loc în 12 august 1811.35 Împrejurările au făcut ca Elena Manu
La Lărgăşani a refăcut vechea biserică, pentru care a legat trei cărţi, iar să moştenească cea mai mare parte a averii rămasă de la Gavril Conachi.
22
preţul a fost plătit de el. A reparat biserica din Umbrăreşti şi a rezidit-o pe cea din Ioanichie şi Costache s-au considerat nedreptăţiţi de cumnata lor, „care şi
satul Oţeleni(comuna Izvorul Berheciului, jud. Bacău). După 1780 a reconstruit silitoare au fost prin multe mijlociri şi chipuri a ne înstrăina de la driapta moştenire
36
schitul Măgaru, din lemn, fiind şi proprietarul pădurii din fundul văii Bujoreni. [a] noastră”. A urmat învoiala din 22 octombrie 1813, dar neînţelegerile au
Vechea biserică, tot din lemn, ctitorită de Vasile Bujoreanu, avea aproximativ continuat. Se cunoaşte plângerea Elenei făcută generalului Petrovici Pahlen,
200 de ani. După 1780, schitul a intrat pentru o perioadă îndelungată în grija preşedintele Divanului din Moldova şi Ţara Românească în timpul ocupaţiei
familiei Conachi, familie care a intrat în rândurile ctitorilor. După tată, Ioniţă fiul, ruseşti, la 22 iunie 1828, împotriva plângerilor făcute de cumnatul Alecu
devenit monahul Ioanichie, a reconstruit biserica din zid în 1840, în forma Callimachi. Moşiile primite după moartea lui Costachi: Umbrăreşti, Bozieşti,
cunoscută până în urmă cu câţiva ani, când a fost renovată de actualii călugări, Tămăşeni, Dămăceanca, părţile din Geru vor fi în stăpânirea Catincăi Şuţu, fiica
păstoriţi de stareţul Euharist. A fost şi ctitorul bisericilor din Zorleni şi Vârlezu. Elenei Manu dintr-o căsătorie ulterioară. Moşia Slobozia Zorleni a rămas în
În 1777, Gavril Conachi s-a căsătorit cu Măriuţa, fiica lui Manolache proprietatea lui Alecu Callimachi, soţul Ilenei Conachi.
Costache stolnic şi a Nastasiei Palade. Din această căsătorie s-au născut 10 Nu cunoaştem data naşterii Ilenei. Singura informaţie din copilărie o
copiii, din care patru au murit în pruncie: Mihail, Manolache, Alexandru, trecuţi în avem din primăvara anului 1794, când Gavril Conachi a fost înştiinţat de vătaful
37
pomelnicul întocmit de logofătul Costache Conachi şi Măriuţa bolnavă în 1796 şi de la Lărgăşani că „numai cuconiţa Iliana au fostu puţin bolnavă”. Ileana a fost
care a decedat în 1798, fiind îngropată în biserica din Lărgăşani. 23 Din cei şase peţită de păhărniceasa Ruxanda Callimachi pentru fiul său Alexandru. 38 Alecu
rămaşi, trei au fost băieţi(Ioniţă, Costache, Vasile) şi trei fete (Nastasia, Ileana, (Alexandru) Callimachi a fost fiul paharnicului Ioan Callimachi şi al Ruxandei,
Catrina). Cu excepţia lui Ioniţă, cei cinci au decedat la vârste fragede. Copii s-au fiica lui C. Catargiu, fost mare logofăt. Căsătoria a fost încheiată înainte de 2
39
dovedit debili şi bolnăvicioşi pe parcursul scurtei lor vieţi. Debilitatea o punem pe septembrie 1802. În octombrie 1802, Gavril Conachi a însemnat în condicile
seama a două cauze: Gavril şi Măriuţa erau veri de rangul III, bunica lui Gavril sale, zestrea pe care i-a dat-o Ilenei. După nuntă, a primit moşiile Cioriceşti şi
fusese tot o Costăchioaie, în neamul Palade mai fuse sânge Costăchesc, dar, Grămeşti, opt pogoane de vie la Odobeşti, veşminte, bijuterii. Un rest de zestre,
probabil a fost între cei doi soţi şi o nepotrivire de RH. de 5 000 lei, a primit Alecu Callimachi după 5 aprilie 1804. 40 După moartea lui
Costache, al doilea fiu, a fost cel mai dotat pentru învăţătură, dar, deşi Gavril Conachi, Ileana a mai primit moşiile Mârzeşti, Horgineşti şi Vărzăreşti,
inteligent, cult, învăţat, ordonat, sârguincios, a fost un nefericit, fiind bolnav în dughenile de la Iaşi, pe „podu Vechiu”, şi viile de la Huşi. 41 După nuntă, Ileana a
toată scurta lui viaţă. Gavril Conachi a dorit ca fiii săi să fie educaţi şi învăţaţi, plecat la Stănceşti, moşia lui Alecu Callimachi. A murit în anul 1881.42 Din
motiv pentru care a achiziţionat foarte multe cărţi şi a adus dascăli la Lărgăşani, căsătoria cu Alecu Callimachi, Ileana a avut doi copii: Ruxandra şi Xenofon.
satul unde şi-a crescut copiii. În 1793 a fost angajat învăţătorul francez Ledoux. După moartea Ilenei, Alecu Callimachi s-a recăsătorit cu Maria Cuza. A decedat
În 1794 au fost angajaţi mai mulţi dascăli:doi cu numele de Gheorghe, primul cu în august 1834.43 Alecu şi-a iubit soţia şi a fost la rândul său iubit de Ileana, dar şi
450 lei pe an şi al doilea cu 30 lei pe lună, apoi dascălii Inochentie şi Constantin. de socrul său şi de Ioanichie, cumnatul său. Pentru Ioanichie, Alecu Callimachi a
Copiii învăţau limba franceză cu dascălul Gheorghe, limba germană cu un fost „pururi cuget curat”44
24
călugăr „dascăl nemţesc”, limba latină cu „ dascălul” Ioan latinul şi Iosif latinul. Fiul său a ajuns la rangul de agă, a murit fără urmaşi, în străinătate prin
Din 25 ianuarie 1797, Costache Conachi a plecat la Academia februarie 1824.
45

Domnească de la Iaşi pentru a se perfecţiona în limba latină şi germană, unde a Ruxandra s-a căsătorit în 1824 cu Ştefan Catargiu cu care a avut doi copii:
rămas, probabil, până în vara anului 1800, când se pregătea să meargă la Viena. Alexandru şi Nicolae.46 A divorţat în 1827 şi s-a recăsătorit la începutul anului
A avut o predilecţie deosebită pentru studiul filosofiei. Din 30 iunie 1800, 1833 cu Alecu Rosetti-Rosnovanu cu care a mai avut doi copii: Gheorghe şi

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 9


Gheorghe Ghibănescu
47
Adela. Ruxandra a decedat la Cernăuţi, în data de 1 mai 1892. NOTE
Ioniţă a fost primul fiul al soţilor Gavril Conachi şi Măriuţa Costache. S-a :
48
născut în 25 februarie 1778 şi a decedat în 1860, fiind înmormântat pe 30 1. Costache Conache, Poezii, Alcătuiri, Iaşi, 1887, în capitolul Schiţe din
ianuarie 1860 la mănăstirea Măgaru. 49 A fost singurul urmaş al familiei Gavril viaţa şi familia logofătului Conachi, p. 5-96
Coachi cu o viaţă îndelungată, trăind până la 82 ani. Cum tatăl său dorea ca 2. Paul Păltânea, Neamul logofătului Costache Conachi, p. 15
urmaşii săi să fie învăţaţi, a avut parte de o educaţie şi instrucţie deosebite 3. Cronica anonimă a Moldovei (Pseudo Amiras), 1661-1729, Studii şi
pentru acele timpuri. A început să înveţe cu dascăli strânşi de tatăl lui în casa de ediţie critică de Dan Simionescu, Buc, 1975, p. 25, 78-80, 75-80)
la Lărgăşani. I. Antonovici a crezut că Ioniţă a plecat la Viena cu fratele său 4. Nicolae Iorga, Studii şi documente, VI, 2, p. 63-64
50,
pentru a-şi continua studiile dar într-un memoriu întocmit după moartea tatălui, 5. Cronica anonimă, p. 78-79, Cronica Ghiculeştilor, p. 201
din 22 iunie 1811, Ioniţă, devenind Ioanichie după călugărie -, notează că la 6. Paul Păltânea, op. cit.,p. 25
Viena au fost fraţii lui, Costache şi Vasile. 51 Ioniţă a hotărât să se călugărească 7. G.T. Kirileanu, Testamentul şi pomelnicul marelui logofăt C. Conachi, în
prin 1801, când era deja major, deoarece în nişte însemnări de mai târziu, ştim Convorbiri literare, anul 1909, nr. 12, p. 611
că în 1811 a venit la Iaşi, după ce petrecuse „zece ani vieaţă călugărească”, la 8. Ibidem
Mănăstirea Neamţ. 52 Într-o jalbă destinată, probabil, domnitorului Scarlat 9. Paul Păltânea, op. cit., p. 33
Callimachi, după moartea tatălui său, scria că „la 26 ani”, deci în 1804, „s-a 10. G.T. Kirileanu, op. cit.,p. 611, Costache Conachi, Poezii, Alcătuiri, p. 21
hotărât să lase lumea”. Probabil în acel an a îmbrăcat rasa, după efectuarea 11. Nicolae Iorga, op. cit.,p. 49-50
noviciatului, fiind tuns în monahism de mitropolitul Veniamin Costache la 12. C. Solomon, Biserica şi moşia Costăcheştilor, p. 22, Nicolae Iorga, op.
Mănăstirea Socola de la Iaşi, după care s-a întors la Mănăstirea Neamţ.53 cit., p. 49, Paul Păltânea, op. cit., p. 63
Prin testamentul lui Gavril Conachi, din mai 1810, Ioanichie a primit moşia 13. Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, X,p. 149-150
Lărgăşani, cu obligaţia ca după moartea lui moşia să rămână la „Sfânta 14. Nicolae Iorga, Studii şi documente, XVI, p. 217, Paul Păltânea, op. cit., p.
Mănăstire a Esfigmenului, ce se afla la Sfânta Gora(M. Athos,n.n), unde au pus 63-64
54
şi metania sa, primind cinul călugăririi şi unde tot neamul nostru au fost ctitori.” 15. Paul Păltânea, op. cit., p. 66
Această clauză a provocat foarte multe încurcături călugărului Ioanichie şi a dus 16. Ibidem
la o dispută îndelungată cu stareţii mănăstirii, care cereau respectarea 17. Vasile Mihordea, Relaţiile agrare, p. 48
testamentului lui Gavril Conachi. Tatăl, Gavril Conachi, a hotărât ca Ioanichie să 18. Constantin Şerban, Preocupări pentru construirea de rachete în
vieţuiască la Mănăstirea Floreşti. Ioanichie a stat puţin la Floreşti, până la Moldova la sfârşitul secolului al XVIII lea, în RdI, 35, 1982, II, p. 1248-
moartea tatălui său, când, atras de mănăstirea Neamţ, a plecat acolo fără 1249
aprobare. Era un om cult şi credincios, iar la Neamţ predomina cea mai curată 19. Paul Păltânea, op. cit., p. 62
atmosferă duhovnicească. 20. I. Antonovici, Documente bârlădene, IV, p. 247, Stan N. Cucu, G.
În 1811 a venit la Iaşi de la Mănăstirea Neamţ, pentru a-şi vizita sora, Oprescu, Începuturile învăţământului de stat în municipiul Bârlad, în
Ileana, grav bolnavă. A fost aflat de „Exarhiceasca Dicosterie” prin târg, pus în Bârladul odinioară şi astăzi, vol. III, Buc, 1984, p. 125-126
lanţuri şi dus cu o căruţă la mănăstirea Floreşti, unde a fost închis într-o chilie 21. Theodor Codrescu, Uricariul, III, p. 39, VII, p. 61, V. A. Urechia, Istoria
păzită de ţigani. După o lună de zile, cu ajutorul cumnatului Alecu Callimachi, a românilor, III,2,p. 626
fugit din închisoare şi s-a întors la mănăstirea Neamţ. Toţi urmaşii lui Gavril 22. Paul Păltânea, op. cit., p. 69
Conachi erau nemulţumiţi de testamentul său, deoarece principalul moştenitor 23. Ibidem, p. 70
rămâne Elena Manu. Ioanichie avea o nemulţumire în plus, fiind obligat să 24. Ibidem, p. 291-297
vieţuiască la mănăstirea Floreşti. 25. Ibidem, p. 298
Mitropolitul Veniamin Costache a intervenit în favoarea lui Ioanichie, 26. Nicolae Iorga, Documente privitoare la Familia Callimachi, Bucureşti,
arătând Dicasteriei că nu s-a putut „împăca întru cele sufleteşti acolo (la 1903, vol. II, p. 42, I. Antonovici, Mănăstirea Floreşti, p. XLV
mănăstirea Floreşti –n.n.), fiind multe pricini simţitoare, au venit iarăşi aice”55 (la 27. Paul Păltânea, op. cit., p. 299-300
mănăstirea Neamţ). Recomandarea mitropolitului nu a fost luată în seamă. 28. Nicolae Iorga, op. cit., p. 42-43
Ioanichie a refuzat în continuare să se întoarcă la Floreşti şi la 26 martie 1812 şi- 29. Paul Păltânea, op. cit., p. 301-305
a redactat testamentul. Din ce avea lăsa banii pentru mănăstirile Neamţ şi 30. Nicolae Iorga, op. cit., p. 43-44
Agafton, unde trebuia să facă „o biserică de piatră cu cărămidă”, pentru biserica 31. Th. Codrescu, Uricariul, XIV, p. 275, A.D. Xenopol, Istoria familiei
Sf. Dimitrie din Iaşi, pentru obştescu spital de aice din Eş<i>- Spiridonia, iar o Callimachi, Buc., 1893, p. 275
parte copiilor surorii Ileana. 32. Nicolae Iorga, op. cit., p. 49-51
Divanul Moldovei a dat dreptate lui Ioanichie, hotărând că „diata”tatălui 33. Paul Păltânea, op. cit., p. 308
este împotriva dreptăţii şi „călcătoare provilelor”şi decide ca averea „din dreptile 34. Nicolae Iorga, op. cit., p. 43-44
moşiile sale părinteşti şi câştiguri nepotului său de fraţi, Dumnealui comisul 35. G.T. Kirileanu, op. cit., p. 612, Nicolae Iorga, op. cit., p. 49
Costache Conachi”, să se împartă „drept frăţeşte”. Alecu Callimachi s-a plâns şi 36. Nicolae Iorga, op. cit., p. 49-51
el domnitorului că stareţul Luca, de la mănăstirea Floreşti, „vo<i>eşti a mă tragi 37. Paul Păltânea, op. cit., p. 310
în giudecăţi, pretidorisând legiuita parte a ieromonahului Ioanichie, după 38. Ibidem
cuprinderea dietii părintelui său”. Moştenitorii nu au ţinut seama de diferitele 39. Nicolae Iorga, Contribuţii la istoria mai nouă a literaturii româneşti, p. 85-
26
pretenţii şi s-au înţeles la 2 septembrie 1813 să-şi împartă averea părintească. 86
Conflictul cu egumenul Luca a continuat şi, la 27 februarie 1818, Ioanichie, 40. C. Solomon, Biserica şi moşiile Conăcheştilor, p.28, Paul Păltânea, op.
printr-o scrisoare, i-a îngăduit cumnatului său Alecu Callimachi să se judece cu cit., p. 310
„chir Luca, egumenul mănăstirii Floreşti”, deoarece „eu nici m-am judecat cu 41. Nicolae Iorga, Documente privitoare la Familia Callimachi, vol. II, p. 42-
nimeane, nici mă voi judeca şi nici dau pacea şi liniştea pe gâlciavă pentru toată 44
lumea şi nici voi ieşi dintr- aciastu Sf. M. a Neamţului, unde mă aflu statornic”. 42. G. T. Kirileanu, op. cit., p. 612
Ioanichie s-a plâns şi lui Constantin Balş, mare logofăt, că egumenul Teodorit de 43. Ibidem, p. 614
la Floreşti „iarăşi au început îndemnăturile rălelor şi stricătoriul liniştii a mă lupta, 44. Nicolae Iorga, op. cit., p. 49-51
pizmuind liniştea şi mulţămirea ce prin darul Domnului am aice în Sfântu acestu 45. Ibidem, p. 66
lăcaş Neamţ.” 46. A. D. Xenopol, op.cit, p. 194
În vara anului 1825, din cauza unor greutăţi personale de la mănăstirea
47. R. Rosetti, Familia Rosetti ; p. 124-125, 175
Neamţ, a plecat la Iaşi, la cumnatul său Alecu Callimachi. După sfatul acestuia, a
48. C. Solomon, Biserica şi moşia Conăcheştilor, p. 26
plecat la Schitul Măgaru, reconstruit de tatăl său pe moşia Zorleni (Bujoreni).
49. Nicolae Iorga, op. cit., p. 67, I. Antonovici, Mănăstirea Floreşti, p.XLIX,
Pe Ioniţă (Ioanichie) cel mai bine îl cunoaştem după descrierea lui
Veniamin Pocitan Ploieşteanu, Schitul Măgaru, Bârlad, 1943, p. 11.
Vogoride Conachi: „era om de mare învăţătură, […..], însă era urâtor de lume şi
50. I. Antonovici, Mănăstirea Floreşti don plasa Simila, judeţul Totova, Buc.,
de viaţă socială. O dragoste nefericită din tinereţe, se zicea că l-ar fi lovit fără de
1916, p. XLVI
leac pentru totdeauna. Nu vorbea mai niciodată. Împingea aşa departe
51. Nicolae Iorga, op. cit., p. 42-43
smerenia creştină, încât, când se întâmpla să vină uneori în casele părinteşti de
52. Paul Păltânea, op. cit., p. 213
la Slobozia, ca să viziteze pe nepoata sa de soră, Doamna Ruxandra
53. Nicolae Iorga, op. cit., p. 41
Rosnovanu, nu intra în saloane, ce se aşeza pe scări afară, unde veneau să-l
57 54. Ibidem
vadă, cine vroiau să vorbească cu dânsul”.
55. Ibidem
În momentul sosirii sale la Schitul Măgaru, aici în mijlocul pădurii, viaţa
56. Ibidem, p. 46, 48-49, idem, Studii şi documente, VI, 2, p. 53, I. Antonovici,
monahală avea un trecut secular. Într-o zonă de viaţă isihastă, Vasile Bujoreanu
Mănăstirea Floreşti, p. XLVIII
înainte de 1602 ridicase un lăcaş de lemn, punând piatra de temelie unei vieţi de
57. apud Veniamin Pocitan Ploieşteanu, op. cit, p. 229
chinovie. Tatăl său, după 1780, refăcuse biserica, tot din lemn. Ioanichie a găsit
aici un loc de linişte, după sufletul său.

10 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


Gheorghe Ghibănescu

Scurt istoric al satului Pogana din judeţul Vaslui


de Costin Clit

9
Satul Pogana este situat în judeţul Vaslui, la 1643 , „Nestorius Baptista”în caractere latine. Andronie ot Pogana, Simion ot Călineşti, oameni
15 km. de Bârlad. Comuna Pogana cuprinde Sofica, fiica Zahariei din Ghergheşti buni şi bătrâni. Pe cealaltă filă a colii de hârtie
satele Pogana, Tomeşti, Bogeşti, Măscurei şi dăruieşte la 6 octombrie 1676, nepoţilor săi, părţi întâlnim un alt zapis, probabil din 4 august 1696,
Cârjăoani. Astăzi comuna Pogana are 3395 de de moşie, printre care şi Coţmăneşti.Gonţia ot cu aproape acelaşi conţinut care face referire la
locuitori şi 5100 hectare teren agricol. Pe teritoriul Pogana şi preotul Miron ot Bogeşti, apar ca
comunei Pogana se află barajul „Cuibul martori în actul de vânzare din 12 decembrie
10
Vulturilor”, cu o lungime de 7 km., o sursă 1673.
importantă de apă pentru oraşul Bârlad.1Pogana Ocarte de judecată din 2 septembrie 1695
este localizată pe hartă la 46º 19' Nord şi 27º 34' de la domnitorul Constantin Duca reflectă disputa
Est.2 dintre Ilie, fost clucer, care se plânge că „are mare
strâmbătate pentru giumătate de sat de
Coţimăneşti, parte lui Ureache ”cu vornicul
11
Vasile.
Vornicul Vasile Costache şi Solomon
Şătrariul, fraţi, biv vel şătrari, prin zapisul din 11
mai 1696, dau lui Ilie Enache vel stolnic
„giumătate de parte a lui Ureache, din giumătate
de sat Cosmăneşti ce-i pe apa Tutovii, care acea
giumătate de sat de Cosmăneşti partia de gios,
partia lui Uriache vornicul, au fost cumpărat-o
dumnialui Antiohie Jorea hatmanul de la
Alexandra Buhuşoae, fata lui Ureache
vornicul.”Vornicul Vasile Costache, Solomon
Şătrariul, Ilie Stolnicul şi Antiohie hatmanul s-au
prezentat divanului care a ales „cum să lipsască
dumnialui Antiohie hatmanul dintr-aciaste
cumpărături şi să întoarcem noi giumătate de bani
şi dumnialui Ilie Stolnicul giumătate de bani şi să Pomelnic
ţinem locul înpreună cu dumnialui. Pentru căci ne-
moşia din Coţmăneşti din partea Călimăneştilor.
am aflat noi şi cu dumnialui Ilie Stolnicul rudă
Ca martori avem pe Silion ot Călimăneşti şi
dumisali Alexandrii Buhuşoae. Aşijderea am mai 13
Dumitraşcu sin Andronachi ot Pogana.
dat dumisali iar lui Ilie Stolnicul giumătate de sat
Prin cartea adresată divanului la 11
de Clăpăneşti partea lui Dumitraşco Dulii, ficiorul
februarie 1697 de către domnitorul Antioh
Nastii, ce sânt pe apa Tutovii ce-i cumpărătură
Cantemir se face ştire ca boierii Ilie, Stolnicul cel
Clopotniţa Bisericii din Pogana mare şi Solomon Costache Şătrariul, „să-şi aduca
toate dresăle ce au pe sat pentru Pogana şi să
În trecut satul Pogana făcea parte din stea de faţă la divanul Domniei meali”14
judeţul şi plasa Tutova, comuna Bogeşti, avea o Dabija clucerul şi Gheorghiţă, fost sărdar,
populaţie de 345 locuitori şi un număr de 93 case. primesc la 20 septembrie 1697, porunca
3
Autorii dicţionarului înregistrează şi toponimul domnitorului Antioh Cantemir, ca „după ce vor
Cosmăneşti, făcând trimitere la Pogana, judeţul hotărî Pogana şi vor alege părţile lui Solomon
Tutova.4 deosebit de ale lui Ilie stolnic şi alţi răzeşi, să
Domnitorii Iliaş şi Ştefan II, în timpul diarhiei meargă împreună cu Solomon, la satul Băiceni de
(martie 1436 – august 1442), întăresc la 30 iulie pe valea Cârjăoanilor să aleagă un bătrân pe care
1439 (6947) fraţilor, pan Oană Roşca gramatic şi l-a dat Solomon lui Ilie stolnicul în schimbul
Cojea Pătru, mai multe sate situate pe Tutova: Boţeştilor şi să-i facă mărturie stolnicului Ilie.”15
Călimăneşti, Laleşti, „şi, mai jos, Coţmăneşti, Prin cartea domnească din 13 februarie
unde a fost ...Coţman,”Coleşăua, seliştea lui 1698 domnitorul Antioh Cantemir însărcinează pe
Brătan, locul unde a fost moara lui Brătan, prisaca vel clucerul Dabija să se deplaseze în satul
lui Micşin pe Pârâul Sec şi locul numit Fântirele, Pogana pentru a cerceta plângerea răzeşilor de
mai sus de Lungani.5 aici, printre care şi Gavril de Ruse, Dimitraşco sin
Domnitorul Radu Mihnea (1616-1619; Andronic, Lupul sin Goriţi, cu privire la
1623-1626) întăreşte marelui vornic Grigore cumpărătura făcută de Solomon Costache, fost
Ureche, la 16 aprilie 1617, ale sale „dripte ocine şi şetrar mare, de la un răzăş din Pogana. Jeluitorii
moşii şi cumpărături şi danii domneşti, toati satile sunt nemulţumiţi de vânzarea efectuată de
câte are în ţara domniei mele”, printre care şi satul feciorul Orzului din Pogana, fără o prealabilă
6
Coţmăneştii cu mori în Tutova. consultare, conform dreptului de preempţiune, „şi
Vasile Lupu scrie, pe la 18 ianuarie 1641, pe dânşii nu i-au întrebat anumea de la feciorul
Candelabru, 1848
despre plângerea lui Vasilie ot Pogana în pricini Orzului, deci de va fi cumpărat dumnealui fără
băneşti: „cum ei au loat bani pre miiare de la ştire şi învoiala răzeşilor şi nevrându răzăşii să-i
neguţători de ş-au plătit....alte nivoi. Dat-au părintelui nostru, lui Gavriliţă vornicul , de la primască ce-ar lua dumnealui dirept cu sufletul
Dumnedzău de stupii nu s-au făcut, ca să Gavril, vornicul de Bârlad şi de la Andronic de dumisali cau dat , să fie volnici acei omeni carii
Pogana.”Stolnicul Ilie mai primeşte un bătrân de
plătească.”Domnitorul solicită cercetarea pricinii.7 sântu moşăneni vechi ai întoarce dsale banii , iar
moşie din Băiceani, părţi din satul Zătonii şi nevrându dmlui şetrariul să-şi ia banii , să faci o
Grigore Ureche, mare vornic al Ţării de
Pogana „ce are să fie partea mea din apa Tutovii mărturie şi să o dai la mâna lor , pe cum vei afla
Jos, împarte la 8 martie 1643 cu nepoţii săi,
Neculai Ureche spătar şi Nistor Batişte, satele despre apus”. 12 drept. Aşijderea şi pentru cau făcut o moară dmlui
rămase de la Nestor Ureche mare vornic şi Andreiaşi sin Oatul, prin zapisul din 7 şatrariul pe locul lor şi l-au poprit cu cartea lui
Mitrofana, părinţii săi. Nistor Batişte primeşte august 1696, dă danie ocina şi moşia sa dreaptă Costandin Vodă şi dmlui n-au băgat samă deci de
printre altele „şi părţile din Coţmăneşt(i) şi din satul Zătuni, „ci sî va alege parte me dumisali totu vei socoti şi vei giudeca să faci mărturie să
stolnicului Ilie snă Enachi, de nime silit, nici amu ştire. ”16
Bădenii, ţânutul Bârladului.”8 Nistor (Nestor)
asuprit”. Printre martori se numără Dumitraşcu sin La 25 septembrie 1698 Gavril Mandrea din
Batişte ,fiul Mariei Batişte, semnează la 8 martie

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 11


Gheorghe Ghibănescu
Bârlad vinde marelui stolnic Ilie Enache, partea de dumnealor Dabija Scârlet vel cliuceriu şi de la Şătrariul în Băiceni, dumisali stolnicului Ilie cu
moşie moştenită de la tatăl său Constantin din Gheorghie Apostol sărdariul şi de la alţi oameni aceali şeasi pământuri, optsprăzeaci paşi din
Coţmăneşti de pe Tutova, aleasă de marele clucer buni şi megiieşi cari s-au întâmplat, pe cum au Pogana, alesu-s-au dumisali stolnicului, să-i mai
Dabija Scărlet şi fostul serdar Gheorghie Apostol, ales la hotărât unsprezece pământuri, trei paşi în ţie un pământu şi nooăsprăzeace paşi în frunte,
dar şi partea tatălui său din Ghergheşti.17 frunte, pământul 25 de paşi, pasul de 7 palme, din sat din Brădiceni din partia lui Solomon
Antioh Cantemir întăreşte la 10 octombrie precum arată izvodul anume ce iaste cu Şătrariul drept din apa Tutovii spre răsărit, ce-s
1698 marelui stolnic Ilie Enache „stăpânirea peste alăturea cu Pogana pe din sus...”. Antioh
părţile de moşie din: satul Miceşti,,ţin. Tutova, pe Cantemir întăreşte şi „acele zeace pământuri
Studineţ, cu loc de casă, de moară, vatră de sat, şiasă paşi ce-s cumpărătură de la părintele
pomeţi, heleşteu, loc de fânaţ, de ţarină, pădure şi dumisali Ianachie Cliuceriul şi aceli cinci
locuri de prisăci, din Gheorgheşti, ţin. Tutova, pe pământuri şi trei paşi de la Solomon Şătrariul,
apa Studineţ, din satul Coţmăneşti ce se cheamă carele fac peste tot cincisprăzeace pământuri
Pogana, pe apa Tutovei şi din Dragsini, după noi....”.19
zapise de cumpărătură şi de danie de la Tofana, Ilie Enache, mare stolnic cumpără, la 10
fata lui Dumitraşco Epure, de la Toderaşco şi sora mai 1699, toate părţile lui Ion, fiul Catrinii, fata lui
sa Maria, copii lui Vasile, nepoţii Gahii şi alţii. Iftimie Surtă din Drăgomăneşti, părţi de pe mama
Ispisoc de la Ştefan Vasilie vv. Nicolae Donici, sa, şi anume satele: Dragomăneşti, Ghergheşti,
18
mare logofăt.” Stângaci, Mănoiu, şi Cociuba, de pe apa
Din 20 decembrie 1698 datează ispisocul Studineţului, ţinutul Tutova, „precum şi partea
de întăritură dat de Antiohie Cantemir stolnicului mamei sale din satul Coţmăneşti, numită Pogana,
pe apa Tutova, cu locuri de heleşteu, vaduri de
moară, locuri de ţarină, loc de fânaţ în câmp, loc
de prisăci în pădure şi cu dumbravă, cu 80 lei, bani
gata”.20
Mărturia din august 1699 atestă pe Ştefan
Scărlat biv vel armaş, Ion Palade biv vtori, Ion
Bujoranul şi Ion Abăza biv postelnic, chemaţi de
Ilie Stolnicul la „sat la Cosmăneşti unde au fost
iazul lui Ureache, iaz vechi, unde au ezit şi
iscăliturile dumilorsali hotarnicilor, ce sânt
dumnealui de au făcut iaz şi am văzut cu ochii
cumpărăturile dumisali Stolnicului Ilie. Aşijderea şi
noştri opustul iazului (lui) Ureache şi pe acel opust
şiasi pământuri, optsprezăci paşi iarăşi din
a iazului vechiu a lui Ureache pe acela s-au
Pogana, parte lui Solomon Şătrariul , în sat în

Icoană

Ilie Enache pentru părţi din Coţmăneşti şi alte


părţi, pe apa Tutovei. Ilie Enache a prezentat
domniei zapisul de la hatmanul Antiohie
Jora,cartea de la Constantin Duca şi cartea de „de
râmas de la domnia mea pe dumnealui Antiohie
Hatmanulpentru giumătate de sat Cosmăneşti,
partea lui Ureche vornicul, cumpărând Antiohie
Hatmanul de la Alexandra, fata lui Uriache...
h..Hatmanul.” Ilie Enachi stolnicul şi Vasile
Costachi vornicul, rude ale hătmănesei, „au întors
dinaintea domnii miali banii dumisali lui Antiohie
Hatmanul.” Ilie Enachi a prezentat domnitorului
zapisul vel vornicului Vasilie Costachi şi a fratelui
său Solomon Şetrarul, prin care cei doi i-au dat
„giumătate de giumătate de sat din Cosmăneşti Catapeteasma bisericii
din partea lui Uriac, şi i-au mai dat dumisali şi alte
părţi de ocină, carile sânt scrisă mai gios anume
Băiceni (cum) s-au legat cu zapis Solomon slobozit şi dumnealui apa iar n-au mai suit opustul
precum arată zapisul dumilorsali cel de
Şătrariul la Ilie Stolnicul şi-i dia în Băiceni pentru mai în sus la câmpu.”Mărturia este semnată şi de
schimbătură iar dumnealui Enachi vel stolnic dat-
Bogeşti ce-au fost în schimbăturile Popa Ştefan în calitate de martor.21
au dumilorsali partea ... lor de Bogeşti .” Antioh
dumisali.”„Pentru aceia şi de Domnia mea dăm şi Hrisovul domnesc din 8 martie 1796, prin
Cantemir întăreşte vel stolnicului Ilie Enachi „cu
întărim boiarinului nostru Ilie Ianachievel stolnic care moşiile Grecii şi Cernaţii din ţinutul Tutova
giumătate din giumătate de sat de Cosmăneşti ce
cu acele unsprece pământuri, trei paşi în frunte sunt întărite şătrăresei Ilinca Lambrino, a doua
i-i cumpărătură de la Antiohie Hatmanul şi
din Pogana ce le-au ales hotarnicii... şi cu acele soţie a lui Grigori şătrar, şi fiului său Şărban,
giumătate din giumătate de sat ce i-i schimbătură
şasă pământuri optsprece paşi, partea lui aminteşte „moşâia Cărjăoanii şi Coţmăneştii ce
de la Vasilie Vornicul şi de la frate-său Solomon
Solomon Şătrariul ce i s-au ales cu giudecată, să au fost zăstre mumii lor Elinii, fata Bujoreanului,
Şătrariul partia lui Ureache vornicul”, cu „siliştea
le ţie pentru locul ce nu i-au dat în Băiceni. însă în locul Coţmăneştilor cari s-au vândut de
satului, cu loc de hâlăşteu şi de moară, cu locu de
”Documentul face referire expresă la Cosmăneşti şătrar Grigori, au cumpărat şătr. Grigori, o altă
ţarină şi cu tot vinitul, ca să-i fie şi de la domnia
(Coţmăneşti) „ce se chiiamă Pogana partea de moşâi, Măscurei de au dat Smărandii pentru aceia
mea driaptă ocină şi moşie şi cumpărături şi
sus”. Ilie Enache mai prezintă o mărturie a zăstri.”Eliana (Elina), fiica lui Lupu Bujoreanu a
schimbături.” Ilie Enache prezintă şi mărturia
boierilor hotarnici amintiţi mai sus, „pe cum fost prima soţie a şătrarului Grigorie, a cărui
hotarnică „din giumătate de sat din Cosmăneşti ce
neplinindu-să locul cât i-au fost sâ-i dia Solomon aşezare era pe moşiile Cernaţii şi Grecii. Lupe şi
si chiam(ă) Pogana , partia de sus, de la

12 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


Gheorghe Ghibănescu
fraţii săi, cumnaţii şătrarului Grigori, susţin ca 1812 iunii 29/. ” O însemnare a Saftei Sturza o
proprietară a celor două moşii pe mama Elenei, întâlnim în paginile cărţii Slujba Cuviosului
care le-a adus ca zestre Lupului Bujoreanu. În părintelui nostru Dimitrie de la Basarabov, tipărită
momentul judecăţii „sânt trecuţi peste trei-zăci di de Mitropolitul Dositei la Bucureşti, pe care o
ani”de la cumpărarea moşiilor Cernaţii şi Grecii, reproducem: „Această că(r)ticică este a me(a)
de către şătrarul Grigori de la socrul său Lupu dăruită di părintele Teodor, stariţ de la schitu(l)
Bujoreanu (pe la 1766). Hrisovul atestă ca Orgoeşti, pe care am afierosit-o şi eu la sfânta
proprietară a moşiilor Cărjăoanii şi Coţmăneşti pe bisărică din satu(l) Coţmăneşti, ce să zâci şi
Pogana şi cine va îndrăzni să o e de acolo să fii
neertat de milostivu(l) Dumnezeu şi maica pre
curată Fecioara şi di sfântu(l) ierarhu
Nicolae.<ss>Safta Sturzoae./ Alte însemnări ale
Saftei Sturza le întâlnim în paginile unui Molebnic,
tipărit la 1818, cu blagoslovenia Mitropolitului
Veniamin Costachi: „Acestu Molebnicu este
cumpărat de mine şi dat la sfânta bisărică din satu
Coţmăneşti; / <ss>Safta Sturzoai./”, sau „Această
carte ci să zâce şi Molebnicu este cumpărată de
mine Safta Sturzoae, fiica logofătului Dimitrii

Iisus Hristos

Măriuţa,Georgii, Nicolae,Spiridon,Nia(...), Naum,


Vasilie./ Cu tot niamul lor./ În registrul din stânga
întâlnim pe cei vii: Alecu, Smaranda,Marie,
Ştefan,Iancu, Mihail,Ecaterina, Dimitrie,Costachi,
Agripina,Cu fii lor./ Ecaterina, Cu fii săi./
Ecaterina, Cu fii săi./Marie.
Redăm în continuare şi alte însemnări:
Sf. Mihail „Pentru preînălţatul şi de Hristos, iubitorul
domnul nostru Carol I, regele României, soţia sa
Elina, fiica Bujoreanului. Moşia Coţmăneşti a fost d(oa)mna şi regina Elisaveta şi pentru iubitoriul de
vândută de şătrarul Grigori spătarului Sturza Hristos principele Ferdinand, moştenitorul
anterior datei emiterii hrisovului pus în discuţie. 22 tronului şi soţia sa principesa Maria cu
Proprietar al satelor Pogana, Bogeşti şi Sedereşti binecredinciosul lor fiu principele Carol şi toată
la 1774 era spătarul Sturza.23 avgusta familie şi iubitor Episcopul Nostru
Satul Pogana aparţine la 1803 moşiei Sălvestru.”(Octoih, 1811).
spătarului Ştefan Sturza, iar la 1816 spătăresei „La 62/ Intrat cântăreţ Pogana/ Ghe.
Safta Sturza. Biserica este ctitorită de familia Mania/. Mania Melinte cântăreţ Perieni, Tutova./
Sturza pe proprietatea ei, în prejma conacului Ca cel ce am servit la această Sf. Biserică când
boieresc.24 Pomelnicul ctitoricesc pe care îl am adus Sf(ân)ta Icoană de la schitul Măgarului,
publicăm mai jos, le registrul destinat celor Zorleni/ 9/ V/ 934./ ”(Octoih, 1811).
decedaţi, începe cu Ştefan şi Safta. Pomelnicul Sturza, soţie spătarului Ştefanache Sturza, şi am „Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu cel
celor vii începe cu Alecu şi Smaranda, nora dat-o la bisărica Sfântului Nicolae din satu adivărat, ascultă-mă Mântuitorul a lumii
spătarului Ştefan Sturza, moştenitoarea moşiei, Coţmăneşti. ” mântuieşte-mă, pre Sfântă Fecioară, stăpână
înmormântată în cimitirul bisericii. Pe soclul statuii Pomelnicul triptic ( „POMELNICU :D: KK: născătoare de Dumnezeu, în ciasul cel mai de pre
avem următoarea însemnare: „Smaranda Sturza SAFTII”), întocmit la 15 ianuarie 1827, păstrat în urmă cât sufletul meu va (i)eşi dintru acestu
decedată în oraşul Berlat la 29 noiembrie 1889 în biserică ne oferă informaţii interesante pentru ticălos trup al meu, şi milostiveşte pentru săraca şi
etate de 78 de ani”. Dacă facem un calcul simplu demersul de faţă. Partea centrală a pomelnicului ticăloasa roaba ta, roagă pre fiul tău şi Dumnezeu
descoperim naşterea sa în anul 1811. O statistică este destinată celor decedaţi (Morţi): Ştefan,
ecleziastică întocmită la 1858 – 1859 ne arată Safta, Dimitrie, Soltana Monahie
biserica Sfântul Nicolae din satul Pogana drept Elisabeta,Costantin, Ecaterina,Ioan, Vochiţa,
proprietatea logofătului Alecu Sturza.25 Georgii, Rucsanda,Rucsanda, Drăkaki,
Lucrările de construcţie ale bisericii din Zoiţa,Plohiriţa, Teodor,Alecsandru, Petrachi,
lemn, cu hramul „Sfinţii Voievozi Mihail şi Dimitrie, Ecaterina,Necolae, Căsandra, Iancu,
Gavril”,astăzi monument istoric, sunt începute de Iordachi,Georgi, Sava Monah, Iordachi,
calfa Neculai la 1811 şi finalizate la 1812, aşa cum Ilinca,Zoiţa,Nicolae, Rucsanda, Grigori, Maria,
reiese din inscripţia săpată în lemn în pridvor, pe Nicolae,Maria, Grigori,Safta, Elisabeta
care o redăm în continuare: „Această sfântă Monahie,Ioan, Iliana,Solomon, Ralu,Dimitrie,
bisărică s-au lucrat de mine calfa Neculai la velet Iliana,Ioan, Dimitrie,Smaranda, Costachi,
1811 şi s-au săvârşit la 1812”. Constantin, Ilinca,Georgii,Iordachi,
Unele reparaţii sunt efectuate bisericii la Dimitrie,Dimitrie, Maria, Ilinca,Georgii,
26
1885. Biserica a fost reparată radical în 1927. În Va s â l i , M a r i a , A n a s t a s i a , M a r i a , S a n d a ,
1935 starea bisericii este considerată bună.
27
Safta,Panainti, Dafina,Maria,Ioana,
La biserică se păstrează astăzi un Octoih, Zamfira,Sanda, Avrămia,Iosâp, Georgii,Ana,
tipărit la Buda în 1811, cu blagoslovenia To m a , I l i n c a , A n c u ţ a , I o r d a c h i ,
Arhiepiscopului şi Mitropolitului de Karlovitz, Costanda,Manolachi, Parascheva,Opre,
Ştefan Stratimirovici, cu o prefaţă semnată de Marie,Stanciu, Ecaterina,Ioan, Rada,Drăguşan,
Iosif, Episcopul Argrşului.28 Redăm o însemnare Maria,Ştefan, Maria,Grigorii, Ioana,Alicsandru,
care confirmă achiziţionarea acestui Octoih de Safta,Trohin, Aniţa,Lupu, Măriuţa, Mile,
către Safta Sturza, la 29 iunie 1812: „ / Safta Ecaterina,Ioan, Radu. Pomelnicul celor decedaţi
Sturzoai am cumpărat./ Acestu Ohtoih este continuă pe registrul din dreapta(Tot morţi):
cumpăratu de mine Safta Sturzoai şi dat la Sfânta Dumitraşc, (....), Pavel, Iliana, (....),Safta,
bisărică din satu Coţmăneşti ci să zâci şi Pogana./ Toadir,Ioana, Dumitrachi, Parascheva,Andrei, Sfântul Nicolae şi Arie

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 13


Gheorghe Ghibănescu
Iisus ca sânt de (i)ertare di cele amărâte ale mele
greşale a încheeturii credinţăi Dumnezeului,
crezu la toati câte mă învaţă Sfâ(n)ta bisă(ri)ca ta
aceasta. Amin.”(Octoih, 1811).
Redăm şi însemnările de de pe un
Penticostarion, tipărit în 1805 la tipografia lui Ioan
Bart din Sibiu: „La anul 1847 am slujit aice, Teofil Însemnare de Safta Sturza
monah nacealnic”. „Ştiut să fie de cându m-am
făcut preot la anul 1838 avgust în 2 zile de vlădica Însemnări întâlnim şi în Slujba Cuviosului de C.Cihodaru, I.Caproşu, şi L.Şimanschi,
părintelui nostru Dimitrie de la Basarabov, tipărită Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.281-283,
de Mitropolitul Dositei la Bucureşti: „Să să ştie de nr. 199
când au murit părintele Ioan fratele părintelui 6. Documente privind istoria României, veacul
XVII, A.Moldova, vol. IV(1616 - 1620), Editura
Lucăi: umblată de leato 1823 septemv./4 în
Academiei, Bucureşti, 1956, p. 147-148, nr. 185
praznicul Sfte Cruci ., întracelaş an am venit şi eu
7. D.R.H., volumul XXVI (1641-1642), volum îngrijit
la Orgoeşti./ <ss> Teodosie/.'” de I.Caproşu, Editura Academiei Române,
Paginile unui Triod , editat cu caractere Bucureşti, 2003, p.10, nr. 13
latine, oferă noi însemnări şi informaţii: „Această 8. D.R.H., volumul XXVII (1641-1642), volum
carte „Triodul” s-a cumpărat prin donaţie îngrijit de Petronel Zahariuc, Cătălina Chelcu,
Marius Chelcu, Silviu Văcaru, Nistor Ciocan,
Dumitru Ciurea, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2005, p.45-47, nr.42
9. Maria Magdalena Szekely, Heraldică,
genealogie şi sigilografie la familaia boierilor
Ureche în „Arhiva genealogică”, I(VI), 1994, nr.
3-4, p.37-38
10. Romeo Surdu, Mitriţa Galben, File de
monografie.Şcoala Pogana 1907-2007, Editura
Sfera, Bârlad, p. 14
11. Vezi „Ioan Neculce”, Buletinul Muzeului
Municipal Iaşi, Fascicula 5, 1925,Institutul de
Arte Grafice „Viaţa românească” 1926, p. 356 -
357
12. „Miron Costin”, Revistă de cercetări şi mărturii
Evhologhion istorice, Ediţie anastatică, vol. I(1913-1914),
Ediţie îngrijită de Lucian-Valeriu Lefter, Institutul
(…) Pruncu şi la anul 1843 genar 11 zile m-am Român de Genealogie şi Heraldică „Sever
Zota”, Iaşi, 2006, An II, nr. 2, februarie 1914,
îmbrăcat în shima călugări(ei). 1846 april(ie) 23./
p.19-20
<ss> Teofil Iermonah.”La biserica din satul
13. „Miron Costin”, An II,nr. 3, martie 1914, p.34,nr.
Pogana se păstrează astăzi şi un Penticostarion, 113
tipărit în 1838 la Tipografia Sfintei Mănăstiri 14. Vezi „Ioan Neculce”, Fascicula 5, 1925, p. 356
Neamţ, cu blagoslovenia Mitropolitului Meletie Clopot, 1807 15. Catalogul documentelor moldoveneşti din
Lefter al Moldovei. Direcţia Arhivelor Centrale, vol. IV,1676-1700,
Într-un Antologion ce să zice Floarea obştească de către enoriaşii bisericii satului p.431, nr. 1953
cuvintelor, tipărit cu blagoslovenia Mitropolitului Pogana, s-a dăruit acestei biserici cu hramul „Sf. 16. „Ioan Neculce”, Fascicula 5, 1925, p. 355-356
Veniamin Costachi, la Sfânta Mănăstire Neamţul, Ierarh Nicolae”şi „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil,” 17. Catalogul documentelor moldoveneşti, p. 447,
în iulie 1825, întâlnim însemnarea: „Această în anul 1954, luna Decembrie în 15 zile./ nr.2032
carte ce să numeşte Antologion (...)cu soţia lui, <ss>Paroh Pr. Gh. I. Moraru ”/ „Cântăreţ fiind 18. Ibidem, p.447, nr. 2034
este a sfintei biserici din satu(l) Pogana, ce să 19. „Miron Costin”, An I,nr. 1, august 1913, p.20-23,
Huidiu Costică din satul Hălăreşti.”/ Începând din
numeşti şi Coţmăneştii, ce să prăznueşte hramul nr.19,
anul 1961 cântăreţ fiind Căpraru D.Vasile, tot din
20. Catalogul documentelor moldoveneşti, p. 459,
satul Hălăreşti. 25. II. 1966/. nr. 2096
La 1809 biserica cu hramul Sfântul Nicolae 21. „Miron Costin”, An II,nr. 3, martie 1914, p.34 - 35,
din Coţmăneşti era slujită de preotul Vasile.29 nr. 114
Satul Pogana la 1858-1859 număra 71 de 22. „Miron Costin”, An II, nr. 2, februarie 1914, p.24-
poporăni, biserica fiind deservită de preoţii Vasilie 26
Onichi, Constantin Parascanul şi dascălii Vasilie 23. Romeo Surdu, Mitriţa Galben, op.cit., p. 15
Onichie , Constantin Olariul.30 24. Ibidem, p.15; Prof. Dr. Dorinel Ichim, Biserici de
În 1935 biserica filială Sfântul Nicolae din lemn din eparhia Huşilor, Episcopia Huşilor,
Pogana, dependentă de parohia Bogeşti, este 2001, p.454
25. Costin Clit, Un tablou ecleziastic inedit privind
servită de preotul Gh.I.Moraru, născut la
judeţele Tutova, Covurlui şi Vaslui din Eparhia
11octombrie 1911, seminarist de gradul
Huşilor, de la 1858-1859, în „Cronica Episcopiei
II,hirotonit în 1934, numit la 1 septembrie 1935, Huşilor”, IX, 2003, p.807
ajutat de cântăreţii, Ioan Balan(născut în 1904, 26. Anuar, Bucureşti, 1909, p.433
numit în 1928) şi Radu Grigoriu(născut în 1874, 27. „Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul
practic numit în 1923).31Parohul Gh.I.Moraru 1935”,Atelierele Zanet Corlăteanu,Huşi, p.76,
slujea şi la 1938, fiind ajutat de cântăreţul nr.13
V.V.Poghirc, născut în 1913, numit în 1937.32 28. Ioan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simionescu,
Bibliografia ro.mânească veche(1508 - 1830),
Note: Tomul III, Ediţiunea Academiei Române,
Atelierele Grafice SOCEC & Co., 1912-1936,
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/pogana._Vaslui p.47-50, nr. 796
2. http://pogana -vaslui.pe – harta.ro/ 29. „Arhivele Basarabiei”, 1931,p.197
Penticostarion, 1834 3. George Ioan Lahovari, general C.I.Brătianu, 30. Costin Clit, op.cit., p. 807
Grigore G.Tocilescu, Marele dicţionar geografic 31. „Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1935”, p. 76,
Sfântului ierarhu Nicolae. Cine va lua-o sau va al României, vol. V, Stab. Grafic J.V.SOCECU, nr.13
muta-o aiure de la bisărică să fie neertat de 1902, p.24 32. „Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938”,
milostivul Dumnezeu şi de maica precurata 4. Ibidem, vol. II, 1899, p.670 Tipografia şi librăria George Cerchez, Huşi,
fecioară şi de sfântul ierarh Nicolae şi pre (....) să 5. Documenta Romaniae Historica (D.R.H.), A. p.119, nr. 14
nu vadă. 1828 aug(ust) 16 (...)”. Moldova, volumul I(1384 – 1448), volum întocmit

14 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


Gheorghe Ghibănescu

Organizaţia legionară F.D.C. din Vaslui în anii postbelici


Prof.dr. Nicolae Ionescu

În perioada anilor 1945-1948, când a început procesul de comunizare a După eliberarea sa din penitenciar, în iulie 1955, se stabileşte la Vaslui, fiind
ţării, în cadrul liceului Mihail Kogălniceanu s-a dezvoltat o semnificativă mişcare supravegheat informativ de către agentul „ Creangă”. Din notele de urmărire ale
legionară, de rezistenţă naţională, anticomunistă, caracteristică mai tuturor Securităţii rezultă că are la început o poziţie de om rezervat, liniştit şi paşnic.
liceelor din ţară. Se înfiinţa astfel organizaţia legionară, Frăţia de Cruce ( F.D.C- Ulterior, supravegherea informativă stabileşte interesul lui Iulian C-tin de a lua
46 ). La început această organizaţie a fost condusă de elevul Bogos Constantin, legătura cu majoritatea elementelor din fostul grup F.D.C-Vaslui. Reia legăturile
iar Iulian Constantin era bibliotecar. Acesta din urmă a făcut parte dintr-un cerc cu Târnoveanu Mircea, Dărăscu Petru, Lapteş Mihai, Alexa Cezar, Olaru Aurel.
literar de la Liceul Mihail Kogălniceanu –Vaslui şi a salvat, multe cărţi interzise de Are o atitudine rezervată faţă de Juverdeanu Ovidiu, Botez Octavian, Bogos
noile autorităţi, de la ardere, prin ascunderea lor sub haină, luând atitudine faţă Constantin, Gruia Ion, Melinte Corneliu etc. În special, pe Bogos C-tin şi
de epurarea din programa şcolară a unor scriitori şi a operelor acestora, cum ar fi: Juverdeanu Ovidiu îi consideră ca fiind elemente care au „ lovit în organizaţia
Blaga, Rebreanu, parţial Eminescu etc.1 . De la aceste acţiuni va avea de pătimit legionară”10.
şi va fi urmărit împreună cu alţi colegi de securitatea comunistă. Bogos Constantin Iulian arăta că în timpul detenţiei, linia legionară nu a fost
Constantin pleacă în oraşul Iaşi şi conducerea grupului din Vaslui este preluată de respectată, că s-au făcut foarte multe greşeli datorită unor „agenţi provocatori”-
Iulian Constantin. Ca şef al F.D.C întăreşte activitatea organizaţiei şi cooptează infiltraţi în mişcare pentru a o compromite. Subliniază, la întâlnirea cu vechii
noi elemente, trecându-le iniţial prin „ mănunchiul de frăţiori”, ocupându-se camarazi, necesitatea menţinerii spiritului legionar în rândurile elementelor
personal de educaţia religioasă a lor. Grupul F.D.C -46 avea strânse legături cu F.D.C. El acorda o atenţie deosebită conspirativităţii şi prudenţei în conduită,
mişcarea de la nivel naţional şi cu F.D.C Iaşi, condus de Comşa Eronim.2 În timpul fapte reieşite din rapoartele de urmărire ale Securităţii. Participă cu discreţie la
cât a condus „mişcarea”, în primii ani postbelici, înfiinţase ziarul „Răcnetul nunta prietenului său, Rotaru Petre, în octombrie 1955, deşi acţiunile sale erau
Vasluiului”care, apărea clandestin, fiind destinat îndeosebi, legionarilor . supravegheate. Adoptă în activitatea sa principiul legăturii „de la om la om”,
În ziua de 25 martie 1947 de „Bunavestire”, Iulian Constantin, împreună cu discutând separat cu fiecare element din anturajul său, în funcţie de încrederea
Tărnăuceanu Mircea au organizat un parastas legionar, cu sprijinul preotului pe care o avea în acesta11
Rotaru Ion, pentru pomenirea morţilor Mişcării (Codreanu, Moţa, Marin etc.). Fiind un „element fanatic şi mistic”, Iulian C. frecventează cu regularitate
Grupul legionar din Vaslui, a botezat copilul FDC-istului, Olaru Aurel, căruia i-au biserica. După slujbe pleca împreună cu alţi colegi la Mausoleul Eroilor de la
pus numele Corneliu3 şi frecventează lăcaşurile ortodoxe, interesându-se de cimitirul Eternitatea din Vaslui unde amintea de mormintele legionare, despre
îngrijirea mormintelor legionare4. care afirma că în prezent acestea nu se mai cunosc, în comparaţie cu cele
În vara anului 1948, când au început arestările legionarilor, şeful grupului sovietice, „dar în viitor vom face şi noi ceva pentru a-i noştri, nu aşa cum au făcut
, Iulian C. a ţinut o şedinţă în casa lui Potoceanu Dumitru la care au participat ruşii distrugând mormintele lui Moţa, Marin şi Codreanu”. Tot cu această ocazie,
Gruia Ioan şi Petcu Ioan. În această şedinţă s-a stabilit ca Iulian C. să dispară din Iulian Constantin a spus că acea cruce era ridicată de legionari în faţa fostei Şcoli
oraş, iar Potoceanu Dumitru, Petcu Ioan şi Gruia Ioan să facă de planton în Normale din oraş ( ulterior, şcoala a devenit Spitalul TBC din localitate -n.n) , pe
grădina publică (Copou) a Vasluiului, în anumite zile din săptămână, ca prin ei, locul unde au fost împuşcaţi o serie de legionari, în septembrie 1939 – ca urmare
Iulian să poată ţine legătura cu oraşul, spre a se interesa despre arestările a asasinării primului ministru, Armand Călinescu. Într-adevăr, cunoscutul om
legionarilor. Această acţiune nu a mai fost pusă în practică, datorită faptului că politic a fost omorât de legionari ca urmare a executării Căpitanului Mişcării
Iulian C. a fost arestat a doua zi, dispărând astfel, din oraş. În dosarul de urmărire ,C..Z.Codreanu, din ordinul regelui care a refuzat ca această organizaţie să fie
al Securităţii se propunea şi arestarea prof. Potoceanu D. deoarece era condusă de Carol al II-lea . Au fost împuşcaţi 33 de legionari în Vaslui, iar elevii de
considerat a fi şeful restrâns al grupului .5 la liceul M.Kogălniceanu au fost aduşi să vadă abominabila faptă. În amintirea
În 1948, sunt arestaţi şi ceilalţi membri ai grupului vasluian, printre care acestui masacru a fost construită în 1940, acea cruce care se mai afla şi în 1955.
12
amintim: Târnoveanu Mircea, Dărăscu Petru, Coatu Dinu, Rotaru Petru, Lapteş
Mihai, Alexa Cezar, Olaru Aurel ş.a.6 Pentru activitatea desfăşurată, Iulian Legătura lui Iulian C. cu grupul FCD-46 reîncepea, în anul 1955, aşa
Constantin este condamnat de Tribunalul Suceava la 9 ani închisoare, 2.000 de cum ne relevă rapoartele Securităţii. După eliberare, acţiunea sa viza trei
lei amendă, 3 ani interdicţie corecţională, pedeapsă pe care o execută până în categorii: o primă categorie era cu cei care au fost arestaţi şi au rămas pe o poziţie
anul 1955. legionară; o a doua categorie era a celor care au trădat mişcarea datorită acţiunii
Grupul care s-a opus „reeducării „ la închisoarea Suceava a fost condus de reeducare de la Piteşti sau au fost informatori în penitenciare şi ultima
de avocatul N. Pâslaru, comandant legionar-şeful Regionalei Moldova şi categorie era aceea care a făcut parte din grup după 23 august 1944, dar nu au
Bucovina de Sud. A fost izolat împreună cu alţi tineri şi supuşi unui sever regim fost arestaţi. Întreaga sa atenţie se îndrepta, desigur, spre prima categorie. Se lua
de detenţie. Printre cei izolaţi s-au aflat :preotul Dumitru Mitoiu ( împreună cu legătura cu ei în diferite locaţii: biserică, casă sau cimitir13. De asemenea, C. Iulian
cantorul Verigheanu), cpt. N. Magirescu, medicul Dumitru Moisiu, studentul Dan în discuţiile cu tinerii pe care îi medita la matematică pentru admiterea la facultate,
Dumitrescu, Emil Constantinescu, C-tin Străchinaru, Eugen Berza, la care se combătea materialismul şi ateismul comunist, ponegrind guvernul, partidul şi
adaugă, tinerii FDC-işti din Grupul Vaslui ( Iulian C., Olaru Aurel., Dănilă C., asculta posturi de radio occidentale, se arăta în dosarul său de urmărire. A
Târnoveanu Mircea, Sumanaru Dumitru, Lapteş Mihai, Dimitriu I. , Gruia I. organizat în 1956 excursii legionare la Iaşi şi în munţi. Foloseşte literatura
ş.a..)7Trebuie precizat că avocatul Nicolae Pâslaru din cauza regimului sever de legionară ca : „Îndemn la simplitate”de Ernest Bernea. Trebuie subliniat că şi
detenţie ce i s-a aplicat, a decedat în închisoarea de la Aiud, în anul 1961. În membrii familiei sale au fost arestaţi, între timp, printre ei, fiind fratele său,Traian,
lagărul de la Peninsula –Valea Neagră a fost organizată de către cei care s-au condamnat de trei ori şi unchiul său, inginer, considerat pe nedrept, criminal de
opus reeducării o acţiune de recuperare a celor căzuţi în „demascările” de la război.14
Piteşti şi Gherla. În centrul acestei acţiuni de recuperare s-a aflat profesorul Fostul procuror Zilberman din Vaslui, apoi director al Şcolii de Cooperaţie
Grigore Zamfiroiu. La acţiune au participat V. Toma, preotul. Adrian Făgeţeanu, din localitate a ordonat ca lui Iulian Traian să i se pună lanţuri la picioare şi să fie
preotul Ion Florea, Roman Braga, Petre Gâdea, Dănilă Roman, Gh. Stănescu şi dus prin oraş, întrucât el se ridicase împotriva „jidanilor”, deoarece „aceştia au
C. Iulian. Pentru ridicarea moralului din acest lagăr a fost editată clandestin, căutat să profite,întrucât erau sprijiniţi de sovietici” se arăta în notele Securităţii. În
revista „Hrisov de Buna Vestire”. Tot atunci a apărut şi „Imnul Peninsularilor „ Se- aceleaşi surse, se sublinia faptul că Iulian C. întreţinea legături cu foştii colegi
ntorc din hăul închisorii..”) compus de preotul Ion Florea, pe versurile profesorului FDC-işti din ţară şi străinătate , mai ales cu cei din Bucureşti.15 .
Ion Zamfiroiu. În contracararea acţiunilor de reeducare, un rol important l-au avut Trebuie menţionat faptul că Iulian C. avea „un cult deosebit pentru puterile
poeziile lui Radu Gy, Aron Cotruş(” M-am născut să dărui”) şi a altor poeţi, occidentale”, căutând să arate cu orice prilej superioritatea acestora, faţă de
transmise din om în om. Prin urmare, Constantin Iulian, considera că procesul de U.R.S.S., fapt subliniat de notele informative El desconsidera presa noastră,
„reeducare „ şi „ demascare” a eşuat în universul concentraţionar românesc .8 nesocotind ştirile privind situaţia politică din ţară, în care se arăta superioritatea
În timpul detenţiei era caracterizat ca unul dintre „elementele cele mai orânduirii socialiste şi se orienta după informaţiile radiofonice din Vest. „Toate
fanatice” , menţinându-se pe poziţia sa legionară, ca urmare a legăturilor pe care evenimentele interne şi externe care aveau loc erau interpretate duşmănos”,
le are în închisoare cu unii conducători ai mişcării, cum au fost Petraşcu fapte evidenţiate în raportul de urmărire al inculpatului16.
Gheorghe şi Horia Cosmovici. El caută să menţină pe aceeaşi conduită şi Vorbind despre organizaţia legionară, Iulian Constantin o considera o creaţie
gruparea FDC Vaslui, luând parte la o serie de acţiuni în închisoarea Suceava, dumnezeiască caracterizată prin valori morale deosebite: cinste, onoare şi
fapt ce a dus la izolarea sa. demnitate, iar mulţi s-au străduit să nu mai existe legiunea, dar ea, totuşi,
În penitenciarul Piteşti a continuat reorganizarea mişcării legionare şi s-a trăieşte. Relata că Horia Sima după „actul de trădare „ de la 23 august 1944 a
opus procesului de reeducare din anii 1953-1954 militând împotriva „ codaşilor şi propus lui Hitler „înarmarea legionarilor împotriva comunismului „ 17. Căutând să
trădătorilor” Iniţiază acţiuni prin care se –răsturnau declaraţiile suplimentare date atenueze crimele şi jafurile legionarilor în timpul rebeliunii, arăta că nu toţi în
la Piteşti, fiind convins de „victoria legiunii”. C. Iulian era un legionar cu influenţă cămăşi verzi erau legionari, ci unii sub această mască se ocupau de furturi.
în rândul celorlalţi membri ai mişcării, fiind în detenţie în închisorile Suceava, Acesta organiza în 1955, anumite excursii asemănătoare marşurilor legionare şi
Piteşti, Canal Poarta –Albă, Aiud, Jilava, Gherla etc.9. agentul „Creangă” arăta că inculpatul Iulian poseda o serie de cărţi interzise ca :”
Huliganii”, „ Îndemn spre simplitate”, „ Camarazii”.18 De asemenea, pentru a-şi

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 15


Gheorghe Ghibănescu
câştiga existenţa, dădea meditaţii la matematică, tinerilor care doreau să urmeze Iorga înfăptuită şi cu ajutorul serviciilor secrete sovietice de echipa lui
o facultate, având înclinaţii deosebite la această disciplină. Era urmărit Traian Boieriu. De remarcat este că Mişcarea Legionară era o organizaţie
permanent de Securitate şi acuzat că educă tinerii în spirit legionar. paramilitară cu o disciplină de fier, caracterizată prin cinste, onoare şi
Odată cu începerea anului universitar 1956-1957, Iulian Constantin demnitate. Ea nu a fost fascistă, nazistă sau chiar total antisemită cum s-a
vine la Bucureşti, se înscrie şi urmează ca bursier cursurile anului I de la Institutul considerat mult timp, dovadă fiind discuţiile lui Corneliu Zelea Codreanu cu
de Construcţii, absolvind cu calificativul „F.Bine”. Este urmărit şi în Capitală de rabinul Safran sau aprecierile lui N. Steinhardt din închisoare, despre
agentul „I.Silvan”, deoarece continuă activitatea legionară, prin diferite acţiuni şi legionari. În Mişcarea Legionară nu era salutul nazist, ci cel roman: Ave
citirea de cărţi interzise. Este din nou arestat în 1958”19.În anul doi de facultate, în Caesar! Această mişcare era o stare de spirit care condamna politicianismul
1958, este condamnat la 25 de ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică partidelor şi condamna comunismul, înscriindu- se pe linia marilor acţiuni
pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale”de Tribunalul Militar Bucureşti. Se naţionale ale lui Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, ale celor care au făurit
dispunea, totodată, confiscarea totală a averii condamnatului şi îl obliga la plata a unitatea şi independenţa naţională, afirma recent la cunoscuta emisiune a
1000 de lei cheltuieli de judecată împreună cu un grup de 14 intelectuali acuzaţi TVR-1, Profesioniştii din 28 nov. 2008, realizată de Eugenia Vodă, cu
de legături legionare20 Constantin Iulian, vârful de lance al mişcării legionare din Vaslui, azi
Este eliberat la 1 august 1964 de la Aiud prin decretul 411 de graţiere ca remarcabil om de ştiinţă în domeniul hidrotehnicii..
„needucat”, menţinându-şi trează conştiinţa şi credinţa creştină. În penitenciar în 2. CNSAS, Fond C. Iulian,f.14. Despre mişcarea legionară ca stare de spirit
toată perioada detenţiei s-a menţinut pe aceeaşi poziţie legionară şi a refuzat să vezi şi lucrarea C.Z. Codreanu, Pentru legionari, vol.I, ed. a-VII-a, Editura
participe la „munca cultural-educativă”21. „Omul Nou”, Bucureşti,1990.
Iulian Constantin a absolvit Facultatea de Hidrotehnică în 1970, ca şef de 3. Ibidem, dos2/f.1. Corneliu Zelea Codreanu a fost simbolul legionarilor,
promoţie, specialitatea amenajări portuare şi construcţii hidrotehnice, fiind apreciat de regele Carol al II-lea pentru „admirabilul său spirit
repartizat în Bucureşti. A lucrat mult timp la Institutul de Studii şi Proiectări organizatoric”şi i-a cerut acestuia şefia Gărzii de Fier, dar Căpitanul l-a
Hidrotehnice (ISPH). S-a căsătorit în 1973 şi soţia sa, Iulian Daniela, a lucrat ca refuzat,( I.Scurtu, Asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în” Magazin
statistician la Centrala Bumbacului. După absolvirea Institutului de Construcţii istoric”, ianuarie, 2009,p.47).
este urmărit permanent de Securitate. Aceasta încearcă să subtilizeze cheile 4. Ibidem, f.3.
soţiei şi a face dubluri pentru a intra în imobil unde să instaleze mijloace speciale. 5. Ibidem,f.11. Prof.D. Potoceanu de la Lic. M.Kogălniceanu s-a născut la 30
Se avea în vedere chiar posibilitatea de a intra în posesia cheilor de la ianuarie 1929, fiind fiul lui Nicolae şi Aurica, de origine socială „mic-
apartament prin luarea de la fiica sa–Iulian Roxana-elevă la Liceul Dimitrie burgheză”. În 1951 era student la Facultatea de medicină şi fizică din Iaşi.
Cantemir .22 În 1982 când i-a murit mama, s-a deplasat de mai multe ori la Vaslui, A fost luat în pregătire FDC-istă de Iulian C., însă, nu s-a putut stabili din
fiind urmărit de sursele „Rotaru” şi „Iancu”. anchetă dacă a fost sau nu încadrat în acest grup legionar (f.10).
Înainte de 1989 a fost autorul a şase brevete de invenţii şi laureat al 6. Ibidem
Premiului Academiei R.S.R. de două ori, prima dată, fiind în 1983. A avut două 7. Declaraţia lui Iulian Constantin de la CNSAS, Dos.I./155531,vol.I p.59.
condamnări politice în timpul regimului comunist. Prima, a suferit-o înainte de Acest fapt a fost reconfirmat recent şi la excelenta emisiune aTVR-1,
majorat, aşa cum s-a văzut mai sus. Activitatea sa, după 1948,a fost urmărită amintită mai sus,realizată de Eugenia Vodă.
permanent de Securitate.23 . 8. Ibidem, p. 60.
Când i s-a acordat Premiul Academiei R.S.R pentru contribuţia sa la 9. Ibidem, Dacă acceptai „reeducarea”, însemna să-ţi torni colegii de celulă.
proiectarea Canalului Dunăre - Marea Neagră a făcut chiar o glumă arătând cu Au fost şi „oameni slabi „care nu au rezistat fenomenului de reeducare
ironie că a fost premiat mai întâi ca rob, unde şi-a petrecut câţiva ani de detenţie, desfăşurat îndeosebi la închisoarea Piteşti.
apoi, ca proiectant. Din discuţiile avute cu el a rezultat că se consideră victimă a 10. Ibidem, f.17.
unei erori judiciare24. Chiar din timpul facultăţii, prof. univ.dr. Radu Prişcu- 11. Ibidem, f.19.
rectorul Institutului de Construcţii, i-a propus să devină asistent la catedra de 12. Ibidem. De asemenea, în fiecare judeţ au fost executaţi câte trei legionari.
Construcţii Hidrotehnice cu condiţia să-şi facă „reabilitarea”. Acesta a răspuns 13. Ibidem,f..14.
curajos că el nu are ce reabilita , ci justiţia trebuie să se „reabiliteze faţă de el.” 25 A 14. Ibidem, f. 18.
refuzat ca în convorbirile de la Radio- despre noile surse de energie, să introducă 15. Ibidem,f.24. Este şi o notă despre Zamfiroiu Grigore –„legionar fanatic”,
în intervenţii, extrase din cuvântările lui Nicolae Ceauşescu, considerând că cel licenţiat în filozofie şi teologie care a lucrat în 1938 într-o tabără legionară cu
care acceptă un astfel de „compromis” este o „lichea”.26 Horia Sima . El a făcut parte dintr-un grup de 50 de legionari care în 1938 au
Iulian Constantin a participat la funeraliile prof. Radu Prişcu de la mănăstirea vrut să-şi facă harachiri pentru obţinerea graţierii de la Carol al II-lea, a lui
Caşin. Cu acest prilej, el a afirmat că în trecut prof.dr. Radu Prişcu a dus o politică Codreanu. Se pronunţa pentru înlăturarea divergenţelor dintre grupările
de „extremă dreaptă”, ca şi predecesorul său –Dorin Pavel, „părintele legionare şi realizarea unităţii lor.
hidrotehnicii româneşti”din anii 1940-1950.. Ei au făcut o politică legionară, dar au 16. Ibidem, f.20. A se vedea şi Experienţe carcerale în România comunistă, vol.I
fost „iertaţi” de noul regim datorită valorii lor profesionale ieşite din comun27. ,coordonator, Cosmin Budancă, prefaţă Lucia Hossu Longin, Institutul de
În dosarele sale de urmărire, se află şi o declaraţie despre cei peste 13 ani Investigare a Crimelor Comunismului, Editura Polirom,, Iaşi,2007.
de închisoare, în legătură cu reeducările din închisorile comuniste considerate 17. Vezi, Carlos Caballero, Jurado, Richard Landwehr, Armata naţională a
nocive şi dezonorante. Sunt nocive pentru că erau conduse de Securitate care guvernului de la Viena, Editura Vicovia, Bacău, 2008.
încearcă să-i folosească pe „reeducaţi” pentru a obţine informaţii prin orice 18. C.N.S.A.S, Fondul C. Iulian, f..23.
mijloace pentru ca apoi să-i lichideze spre a şterge urmele acţiunii lor şi 19. Ibidem, f.45. Securitatea urmărea proiectata întâlnire după 10 ani a
dezonorantă fiindcă un om ajuns în poziţia de informator în închisoare, pentru tot promoţiei 1948 cu foştii profesori de matematică şi istorie de la
restul vieţii sale, numai poate fi considerat- om de onoare. Lic.M.Kogălniceanu- Vaslui, Emanoil Gaiu şi Octav Mărculescu .
În concluzie şi azi unii nu au abandonat idealurile tinereţii şi, din păcate, 20. CNSAS, fond C.Iulian,vol.III,f.184.-185. Securitatea l-a denumit „obiectivul
chiar în anii de după 1989 se consideră, pe nedrept, că mişcarea legionară este Ilie”. Printre condamnaţi se numără prietenii acestuia: Udroiu Constantin,
un pericol public, de aceea aprecierile asupra ei trebuie nuanţate, deoarece Zamfiroiu, Grigore şi Rodica, Zamfiroiu Mărgărit, Atanasiu Constantin (
tineretul legionar a avut idealul rezistenţei împotriva comunismului, după cum cei Puiu), monahul Sofian Boghiu -16 ani detenţie etc.
dinainte au avut de luptat pentru realizarea idealului independenţei şi 21. Ibidem,f.27.Iulian C. arăta că „cel ce îşi pierde credinţa , nu ştie ce pierde”În
desăvârşirii unităţii naţionale, spre deosebire de tinerii de azi, care trăiesc o criză închisorile comuniste i-a cunoscut pe părintele Anania , actualmente
de ideal. Mitropolitul Ardealului- Î.P.S.Bartolomeu, pe filosoful Petre Ţuţea şi pe
Desigur, unele din investigaţiile realizate asupra acelor ani trebuie adâncite poetul Aron Cotruş. La eliberare aproape că îşi uitase numele de botez, din
şi nuanţate prin cercetări ulterioare care să releve situaţia dramatică prin care Constantin a zis-Alexandru .
trecea ţara, deoarece consecinţele războiului şi ale instaurării comunismului s- 22. Ibidem, ff .39-40.
au resimţit mai puternic în această zonă, iar oraşul Vaslui, inclusiv Moldova, au 23. Ibidem, f.49.
reprezentat în acei ani întruchiparea „durerilor înăbuşite” şi a experimentelor 24. Ibidem, f..50. De menţionat este faptul că detenţia la Canal era foarte dură
comuniste cu tot cortegiul de suferinţe ce se desfăşurau în România şi în lume. datorită muncii grele, fiind considerat în anii 50 «mormântul burgheziei
româneşti ». Cei ce lucrau la Canal erau consideraţi „bandiţi” şi salutul
Note: frecvent era „ moarte lor”.
1. CNSAS Fond C.Iulian p.49. A se vedea şi noile puncte de vedere despre 25. Ibidem,
caracterul naţional, anticomunist, ortodox al Mişcării legionare în recentele 26. Ibidem,f.51.
lucrări, Zigu Ornea, Anii treizeci- Extrema dreaptă românească,Editura 27. Ibidem, f.52. Iulian C. este autorul a numeroase studii privind valorificarea
Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,1996 şi Th. Codreanu, A doua potenţialui litoralului românesc şi al unor lucrări la hidrocentrala Sadu
schimbare la faţă,Editura Princeps,Iaşi, 2008..Noile cercetări permit V,doctor,în hidrotehnică după 1989, întrucât dosarul său era spre « păstrare
reevaluarea mişcării legionare. Ea se ridica împotriva comunismului, socalistă » datorită trecutului său politic.
cultiva principiile moralei creştine, iar în ideologia legionară nu erau
răzbunarea şi crima cum s-a tot spus; crimele care s-au făcut sunt în nume
personal, fiind condamnate de mişcare, ca, de exemplu, asasinarea lui N.

16 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


Gheorghe Ghibănescu

Date privind activitatea Casei raionale de Cultură Huşi din anii 1952-1968
de Lucian Clit
Inventarul Bibliotecii „Mihai Ralea” din Huşi ajuns în 1958-1959 la 14 perechi, iar din 1959-1967 la lea în 1957, care coincidea cu Festivalul tineretului şi
înregistrează raportul de activitate pentru perioada 24 perechi. studenţilor din lume, organizat la Moscova. În anul
1952-1958, întocmit de C.Timofte şi Gheorghe Costumaţia folosită de echipa de dansuri a fost şi este 1959, anul în care corul după ce a câştigat primele
Răducanu, oferit spre cercetare de domnul Constantin cea populară moldovenească, iar în 1966-1967, a locuri la fazele regionale (faza regională Bârlad 1959) şi
Donose, bibliotecar, căruia îi mulţumim pe această început să-şi confecţioneze costume cu motive din interregională (Iaşi, iulie 1959), a fost promovat de
cale. Considerăm necesară publicarea acestui raport partea locului. Repertoriul – de la început - se Juriul concursului, la faza finală a concursului al V-lea.
pentru reconstituirea cât mai exactă a istoriei recente a compunea din: „Cazaciocul”, „Haţegana”, „ Floricice Prezenţa finală de la Bucureşti a avut loc între 21-23
oraşului Huşi. ”„Ciuleandra”. Mai târziu repertoriul s-a îmbogăţit august 1959, unde, după care luptă, o ocupat locul al II-
* adăugându-se dansuri moldoveneşti, apoi sa trecut la lea pe ţară,după corul Casei de Cultură din Lugoj –
* * dansuri cu temă. Banat. Acest loc fruntaş pe ţară s-a datorat
În anul 1952, a luat fiinţă în oraşul Huşi, Casa Raională Repertoriul în 1965 arăta astfel:Dans cu temă „La cules perseverenţei de care a dat dovadă conducerea Casei
de Cultură. Încadrarea era următoarea: un director şi un de vii”; Dans cu pretext „Tinereţe” de Cultură, a dirijorului şi membrilor corului, de-a lungul
instructor.Casa de Cultură îşi avea sediul în Huşi, Alte dansuri din repertoriul formaţiei: Hangul, celor 5 festivaluri, realizând o calitate interpretativă
strada Ştefan cel Mare,unde actualmente se află Circa Ciobănaşul, Trilişeşti, Frunza nucului, Ruseasca, artistică înaltă.
a IV-a sanitară. Bătuta de la Serafineşti, Coşerul, Şotişa, Pandelaşul, Repertoriul cu care a ocupat acest loc onorabil corul
Pe atunci Casa de Cultură îşi desfăşura activitatea în Leliţă Ioană, Bun îi vinul ghiurghiuliu, Casei de Cultură la faza finală al Concursului al V-lea
cadrul Secţiei de Artă şi Cultură, iar mai târziu(1956) Floricica,Corăghiasca. 1959(23 august)este:Trandafir de pe răzoare-de Sabin
aparţinea de Învăţământ şi Cultură, durând de acest În anul 1959, la faza regională de la Bacău a Drăgoi; Rusasca de V.I.Paşcanu; Pace vrem de
minister până în anul 1962, luna iulie. Concursului al V-lea de dansuri,după ce a ocupat Marasov; Hora cu strigături de V.I.Paşcanu.
Activitatea artistică primele locuri la faza regională Bârlad, în iulie 1959 şi Demn de remarcat este şi faptul că tot atunci fanfara
Iniţial(1952-1953) a fost înjghebată o echipă de teatru, faza de baraj de la Iaşi, s-a prezentat la faza Căminului cultural din comuna Cozmeşti, raionul Huşi,
o formaţie corală şi o formaţie de dansuri.La echipa de interregională Bacău, ocupând locul al II-lea. a cucerit titlul de „Fanfară laureată” la concursul al V-lea
teatru au fost pregătite şi prezentate publicului huşean În decurs de 10 ani (1958-1968) echipa de dansuri şi-a 1959, faza republicană .
şi din comunele raionului, piesele „Bărbatul fără opinci”, împrospătat elementele dintre elevii cercului coregrafic Cointeresarea artistică - atât a interpreţilor cât şi a
„Doctor fără voie”de Moliere, „Nemaipomenita furtună”, care a funcţionat în cadrul Casei de Cultură şi care dirijorilor a caracterizat întregul colectiv de conducere a
de Mihail Davidoglu, „Deşteapta pământului”de mereu s-au pregătit pentru viitoarele concursuri şi Casei de Cultură cât şi corul - în totalitatea sa.
V.I.Popa, „Chestiuni familiare”de Mai Tarvarst, „O pentru spectacole în oraş şi în sate. Pascal Emil, Aurel Ciulei şi Mereuţă Ioan, din
noapte furtunoasă„ de I.L.Caragiale, „Bucuroşi de A participat la faza regională de la Bârlad în cadrul conducerea instituţiei, cântau la diferite partide corale,
oaspeţi”de Ţenţulescu „Rîsul Pământului”de Concursului al VI-lea şi la faza interregională de la fiind exemple atât la interpretare, cât şi la mobilizarea
Ţenţulescu, „Îndrăzneala”de Gh.Vlad, „Inima unei Bacău - iulie 1961- în cadrul aceluiaşi concurs, ocupând coriştilor; s-au interesat continuu, prin toate mijloacele,
femei”de T.Vornicu, „Inspectorul de poliţie”de locul al II-lea. să aibă asigurate: dirijorul, coriştii, partiturile şi ştimele,
J.B.Peyestley, „Răfuieli ”de T.Vornicu, „Ziua Mamei”. În cadrul Concursului al VIII-lea, echipa de dansuri a asigurarea condiţiilor materiale pentru desfăşurarea
Piesele de teatru de mai sus, au fost prezentate în participat la faza regională de la Bârlad (3 aprilie 1966) repetiţiilor, spectacolelor, aranjarea scenei şi apoi până
majoritatea comunelor raionului Huşi, cuprinzând şi şi la faza interregională de la Iaşi (mai 1966) ocupând a-i costuma.
satele componente. Cu ocazia campaniilor electorale locul I. Corul cuprindea: învăţători, profesori, ingineri,
au fost pregătite şi prezentate pe scenele căminelor Anul 1967, găseşte echipa de dansuri în plină pregătire funcţionari publici, casnice şi gospodine din toate
culturale piese ca şi „Jos Tudorache,sus Tudorache”, şi participă cu succes la faza finală ce a avut loc în Iaşi la cartierele Huşului.
„Votăm candidaţii”editate de Direcţia Centrală data de 19 noiembrie 1967. După profesorul Timuş Ioan (plecat în 1959) s-au
Bucureşti, „Titanic Vals”de Th. Muşatescu. Timp de 10 ani, echipa de dansuri a fost instruită de un perindat la conducerea corului următorii:Timuş Ioan,
Echipa de teatru a fost efectiv sprijinită de elemente singur om, tovarăşa Epure Viorica, îndrumată de dirijor (1946-1959), Savin Paraschiv, dirijor (1959-
talentate din oraşul Huşi ca:Mihai Cărăuşu, I.Coşug, colectivul metodic al Casei de Cultură. 1960); Mereuţă Ioan,dirijor (1960); Horez Vespasian-
Dumitru Bedreag, Ciomaga N., Gelu Bostan, În oraşul Huşi, formaţia corală a luat fiinţă,după cum dirijor(1960); Răducanu Gheorghe, dirijor(1963);
mobilizând şi pe alţi amatori. Au participat la toate fazele declară mulţi interpreţi ca: Agapi Octav -profesor, Popa Vârnă Lizelotte, dirijor(1961),după care este întreruptă
regionale ale Concursului „I.L.Caragiale”. Dumitru - învăţător, Constantin Gheorghe, Busuioc activitatea până în anul 1963, luna octombrie, după
La primul festival din 1958, echipa de teatru, după ce Mihai, Pleşu Ioan, Balan Ştefan- învăţători şi alţii, -din care preia conducerea şi activează şi în prezent în
s-a clasat pe primul loc la faza regională de la Bârlad în anul 1940, care pe atunci purta numele de Corul calitate de dirijor.
septembrie 1958, a participat la faza interregională de învăţământului. Din 1944, corul şi-a mărit efectivul, de La direcţia Casei raionale de Cultură Huşi din anul
la Bacău cu piesa „Nemaipomenita furtună” de Mihai la 45-50, ajungând în 1946 - 47 -48 -49 la 93 interpreţi, 1952, au fost : Streche Nicolae, Teuşanu Finarete,
Davidoglu, obţinând locul al II-lea pe Moldova. Pe sub denumirea de Corul sindical - învăţământ. Zburlan Gheorghe(decedat), Tansanu Ana, Pascal
atunci ocupau roluri Aurel Ciulei şi Pascal Emil. Conducerea corului era asigurată de profesor Timuş Emil, Căruţaşu Constantin, Lascăr Ioan, Dorneanu
La concursul al II-lea „ I.L.Caragiale” din 1962, echipa Ioan de la Liceul „Cuza Vodă” din Huşi, efectuând Arsene, Brănici Victor şi Timofte Constantin.
de teatru, după ce a ocupat primele locuri la faza deplasări în comunele raionale. Prezenţa corului în Despre spectacolele prezentate de formaţia corală în
regională Bârlad - iunie 1962, la faza interregională rândul publicului huşean şi al ţăranilor din satele vecine decursul anilor, mai cu seamă de la eliberare , s-ar
Bacău -2 noiembrie 1962 - a fost promovată la faza oraşului ca:Stănileşti, Cârligaţi (Văleni), Epureni, putea spune ca număr că-s foarte multe - o pleiadă de
republicană, din 8, 9, 10 decembrie 1962, cu piesa Râşeşti şi Duda, se face din plin simţită în anul 1946, în spectacole. Nu există sărbătorire naţională şi
„Îndrăzneala”de Gh.Vlad. timpul campaniei electorale pentru Blocul Partidelor internaţională, aniversări ale unor oameni de ştiinţă
În cursul anului 1962, piesa „Îndrăzneala”a fost Democratice, până în ziua de 19 noiembrie 1946 (ziua români, ruşi, sovietici, sau manifestări pe plan local care
prezentată în oraşul Huşi de 5 ori, iar pentru alegerilor). priveau lupta pentru pace , la diferite întruniri ori
cooperatorii satelor de 13 ori. Ea servea întăririi De la eliberare încoace, repertoriul acestei formaţii adunări convocate şi conduse de raionul de partid, la
organizatorice şi politice a C.A.P-urilor. corale era următorul: Marşul Moscovei, Kalinka, care corul să nu-şi fi făcut prezenţa, bine pregătit ,
Antrenată pe mai departe în cadrul concursului Cântecul Niprului, Valurile Amurului, Hai la joc,Ilenuţă, prezentând spectacole de calitate adecvate timpului şi
„I.L.Caragiale” echipa de teatru a Huşului, a pus în fa!, de V.I.Paşcanu, Nevasta mea-i moldoveancă, momentului, la care se referea întrunirea oamenilor, ori
pregătire piesa „Inima unei femei”de Th.Vornicu ce Bădiţa-l meu, de V.Popovici, La şezătoare, etc., această activitate operativă a corului se explică (şi aşa
urma să o prezinte publicului huşean şi a celui din aflându-se şi cântece dedicate unor personalităţi de pe şi este) prin existenţa unui repertoriu vast, bine pus la
comunele şi satele raionului şi pentru a se prezenta la vremea aceea. punct.
faza regională de la Bârlad, în cadrul concursului bienal Conducerea competentă a corului de către profesorul Dacă la început (1952) Casa de Cultură, care-şi avea
de teatru „I.L.Caragiale,”concursul al III-lea din 1965. Timuş Ioan a fost până în anul 1960, când şi-a făcut localul pe strada Ştefan cel Mare, unde actualmente se
Pînă la faza regională Bârlad echipa de teatru, ce avea mutaţia în oraşul Bârlad - Complexul şcolar. află Circa a IV-a Sanitară, avea doar 4 scaune, o masă,
pregătită piesa „Inima unei femei,”a prezentat pe scena Din anul 1960, la pupitrul de direcţie al corului, a venit 2 mandoline, o armonie cromatică, iar mai târziu - ca să
Huşului trei spectacole, iar în comunele raionului 10 profesorul Horez Vespasian din comuna Dolheşti care fie îmbogăţită averea, le-a mai dat un baian, la ora
spectacole la:Văleni, Pădureni, Vetrişoaia, Rîşeşti, era încadrat pe postul de instructor metodist al Casei actuală (1968,15 ianuarie) are un inventar care arată
Răducăneni, Epureni, Grumezoaia,Tătărăni, raionale de Cultură Huşi. Pe atunci era directoral Casei astfel:
Pogăneşti,etc. La 15 octombrie 1965, s-a prezentat la de Cultură profesorul Căruţaşu Constantin(1959- Total valoare 1.390.776.31 lei
faza regională de la Bârlad,ocupând locul doi pe 1960), iar metodişti erau următorii: Pascal Emil, Ciulei 1. Costume bărbăteşti pentru cor: 117 perechi
regiune. Aurel, Horez Vespasian, Mereuţă Ioan. Din anul 1960- naţionale.
În ultima vreme 1966-1967, echipa de teatru a abordat 1961 conducerea corului a fost luată de tovarăşa 2. Costume femeieşti pentru cor: 120 perechi naţionale.
piese de teatru din repertoriul clasic universal ca: profesoară Vârnă Liselloti, profesoară de ştiinţe Costume civile pentru cor.
„Inspectorul de poliţie”şi „Ziua Mamei”, ambele de naturale la Liceul „Cuza Vodă” din Huşi. Haine bărbăteşti negre - 40
J.B.Przestley, ca urmare a creşterii calitative a Corul s-a întrecut în perioada anilor 1951-1960 cu Fuste tafta, negre - 69
interpretării şi exigenţelor acestora. formaţii de valoare în cadrul Festivalului muzical- Costume Teatru.....116 perechi
Dansuri coregrafic pentru amatori de la oraşe şi sate. Astfel Rochii....................115
În anul 1957 a luat fiinţă o echipă de dansuri care corul şi-a făcut prezenţa la fazele regionale şi Redingote..............19
cuprindea un 6 perechi. Această formaţie a fost instruită interregionale ale festivalurilor: I-1951; al II-lea – 1953, Fracuri....................20
iniţial de Florica Stoian-1957, iar din 1958 şi până în în cinstea Festivalului mondial al tineretului şi Cortine...................12 (din pluş,mătase,pânză)
prezent-1968-de tovarăşa Viorica Epure. Ca număr de studenţilor de la Bucureşti, al Festivalului al III-lea în Mobilier
persoane formaţia de dansuri de la 6 perechi în 1957, a 1955, faza regională şi interregională, la festivalul al IV- Mese.......................12

Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009 17


Gheorghe Ghibănescu
Scaune tapiţate.......200 bucăţi orchestra populară a Casei de Cultură Huşi, sub de două ori pe ţară la fluier şi Nistor Ion din Isaia -
Instrumente muzicale conducerea tovarăşul Lascăr Ioan directorul C.R.C. acordeon şi solz de peşte, care pur şi simplu a uimit
10 viori pentru adulţi Dorinţa de artă, dorinţă arzătoare, nu se va uita spectatorii la concertele prezentate, fiind chemat de
5 viori pentru copii niciodat. Este bineştiut de: Lascăr Jenică, Pascal Emil, public de mai multe ori la scenă.
3 clarinete pentru adulţi Lascăr Petrică şi activiştii culturali din: Rânceni, Într-adevăr, orchestra populară în anii
3 acordeoane pentru adulţi Drânceni şi Ghermăneşti care au văzut la lucru în cadrul 1964,1965,1966,1967 a avut o adevărată activitate
2 acordeoane pentru copii orchestrei populare pe: Mereuţă Ioan-saxofon, demnă de lăudat. La concursul al VII-lea 1966 de la
2 contrabasuri orchestră Munteanu Gheorghe – saxofon, tenor, Răducanu Bârlad- faza regională, a ocupat primul loc pe regiune.
3 trompete Gheorghe – vioară, Lulu Bolea – ghitară electrică, În decursul celor 8 festivaluri muzical-coregrafice şi a
3 ghitare orchestră Tucanu - ghitară electrică, prezentator - la Râseşti, celor 3 festivaluri de teatru „I.L.Caragiale”, Casa de
2 ghitare electrice Pascal Emil, unde publicul a savurat calitatea Cultură a primit recompense pentru formaţiile artistice.
Mijloace Tehnice spectacolului. Astfel, la cele 8 festivaluri au fost obţinute 162 de
2 aparate radio Oamenii, artişti şi instrumentişti, care au cerut diplome de participare la fazele regionale,
2 televizoare reorganizarea orchestrei au fost: Covaci Dumitru, interregionale şi finale pentru cor, teatru, dansuri, solişti
3 magnetofoane Marolicaru Toma, Creţu Mihai (jaz). vocali, recitatori. În scriptele Casei Raionale de Cultură
Mobilierul pentru toate birourile,sălile şi camerele Din cei convocaţi iniţial, au şovăit mulţi. Explicaţia: ei se găsesc multe exemple, multe fapte lăudabile în
cercurilor artistice, este asigurat. Deci, faţă de prea aveau ca-ntotdeauna contractate nunţi, cumătrii, decursul acestor ani de activitate. Într-o hârtiuţă de prin
modestul inventar iniţial al Casei de Cultură Huşi, înmormântări, aniversări, comemorări, care coincideau 1958, se găseşte cum că la Bucureşti, pe scena C.C.S.
valoarea averii este incomensurabil mai mare. cu datele prevăzute în planul de activitate artistică a îşi depănau artistic Pascal Emil „Noi vrem pământ”de
Orchestra populară C.R.C.Huşi. George Coşbuc şi Aurel Ciulei cu „Trişca”de Tudor
După o îndelungată pauză (1952, 1959, 1969) Orchestra: Arghezi.
orchestra populară şi-a reîmprospătat efectivul cu noi -1964 - 49 spectacole Îndrumarea metodică în aceşti ani- pe lângă faptul că
interpreţi amatori şi profesionişti. -1965 - 35 spectacole instructorii metodişti au desfăşurat o activitate de
După cum declară mulţi iubitori ai muzicii -1966 – 37spectacole, primul loc pe regiune îndrumare, au avut tot timpul ca ţintă, descoperirea de
instrumentale populare din Huşi, cunoscători ai muzicii -1967 - 35 spectacole talente în domeniile muzică, teatru, coregrafie, port,
ca Munteanu Jenică, Bucurel Băluţă, Munteanu Ioan Valorificarea unor piese muzicale populare artă plastică, etc., făcând mai cu seamă în domeniul
(Nică), violonist (decedat), Covaci Dumitru, ca:Potpuriu „Pe plaiuri huşene” „Sârba de la Bohotin” şi teatrului şi muzicii o adevărată „epidemie” şi aceasta a
acordeonist, care au mai rămas pe aici, pentru că „Hora de la Guşiţei”. În acest timp s-a stabilit a strânsă fost concretizată prin apariţia şi promovarea multor
orchestra populară din anii 1953-1954, suna, după legătură între orchestră şi echipa de dansuri. elemente talentate. Pe lângă laureaţii pe ţară , scrişi mai
cum spun ei - ca o orchestră semi-simfonică, fiind La examenele de atestare pentru artiştii instrumentişti sus, în ultima vreme strănepoţii lui I.Creangă s-au
apreciată elogios de profesorii de muzică şi a alţi din luna mai 1963, de la Huşi au fost atestaţi 7 aciuat prin satele din împrejurimile Huşului. A mai
cunoscători din Huşi ca o formaţie redutabilă. instrumentişti şi anume: Munteanu Ioan(Nică), vioară; apărut(1966) la Şchiopeni (Văleni) încă un povestitor
Dezorganizarea ei s-a produs în 1954, prin plecarea Munteanu Jenică, saxofon; Munteanu Hary, acordeon; artistic Pandichi Casandra, de 12 ani, povestind din
unor instrumentişti de valoare, pivoţi şi orchestrei ca: Bucurel Băluţă, acordeon; Sterică Oprică, trompetă; cele multe ale străbunicului său I.Creangă „Capra cu
fraţii Munteanu, Drăgoi, Băluţă Jan şi Nicolae, Vintilă şi Răducanu Constantin, jaz; Tony Perca,voce. trei iezi”, care datorită calităţii interpretative înalte a fost
apoi îmbătrânirea altora ca:Munteanu Petrache, Marin La examenele din 4-5 iunie 1967 de la Iaşi, au fost la televiziunea Română şi la teatrul Naţional Vasile
Cârnici, decesul lui Munteanu Ioan şi Paicu, atestaţi următorii instrumentişti: Covaci Alecsandri Iaşi, tot televizată.
îmbolnăvirea lui Costică Munteanu – clarinetist, şi a lui Dumitru,acordeon; Baciu Gigel,acordeon; Baciu A. În anul 1963, luna august ziua 19, la Iaşi pe scena
Etor Munteanu - clarinetist, bolnav de schizofrenie, Ioan, jaz; Gogu Ştefan, jaz; Tudose Toader (Dorică), Teatrului Naţional, Constantin Beiu, directorul Casei
rămânând un timp cu un moral scăzut, simţindu-se lipsa vioară, comuna Moşna. Instrumentiştii atestaţi au regionale a Creaţiei Populare şi Munteanu Constantin-
unui coordonator ataşat sufleteşte şi bun organizator. obţinut categorii bune şi foarte bune. secretarul Comitetului regional pentru cultură şi Artă
Pe măsură ce alte ramuri ale Casei Raionale de În luna august 1965, orchestra populară a casei de Iaşi, împărţeau premiile pentru Casele de Cultură din
Cultură Huşi ca: teatru, cor, dansuri, brigăzi, cercuri Cultură, alături de alte formaţii fruntaşe din regiunea regiune cu cea mai bună activitate artistică.Se afla
mergeau singure spre cucerirea unor merite, în Iaşi ca: Dansurile din Dumbrăviţa, (Paşcani) şi acolo şi Lascăr Jenică directorul Casei raionale de
mişcarea artistică s-a simţit din plin lipsa unei orchestre Cimpoierii din Perieni (Bârlad), a efectuat un turneu în Cultură Huşi.
populare, presărată, întărită cu solişti instrumentişti şi ţară. Cuvântul introductiv rostit pe scenă de Beiu
vocal, aşa cum îi stă bine unei orchestre pentru a Spectacolele au fost prezentate în Constantin, ne dădea emoţii.La un moment dat, auzim
participa la concursuri oficiale şi la prezentarea de localităţile:Predeal,Sinaia,Bucureşti, Televiziunea rostindu-se: Casa raională de Cultură Huşi este
spectacole. Română, Constanţa, staţiunea Mamaia, Eforie Nord. fruntaşă pe regiunea Iaşi, cu cea mai bună activitate
Chestiunea reorganizării orchestrei a fost pusă în Acest drept de a participa la acest turneu, a fost obţinut artistică. Lascăr Jenică-directorul Casei de Cultură s-a
toamna anului 1963, ea era de fapt discutată de Lascăr în urma unui mare concurs de selecţionare organizat la urcat pe scenă pentru a primi „Cupa”şi placheta de
Jenică-director, Pascal Emil secretar al C.R.C.A., Iaşi, în luna iulie 1965, prezentând două spectacole de fruntaş pe regiune.
Mereuţă Ioan şi Lascăr Petrică, metodist la C.R.C.A., mare anvergură la Teatrul vară Iaşi, în faţa juriului şi Trebuie să arătăm că laudele au fost materializate şi
dar numărul existent al instrumentiştilor în Huşi era mic, publicului, apoi două spectacole la Paşcani, contând tot cu 1000 (una mie) lei, care în aceiaşi zi, am şi dat-o în
iar din aceştia unii erau mici ca vârstă şi începători. pentru selecţionare, în vederea plecării în turneu. circuitul monetar.
În toamna anului 1963, au fost atraşi prima dată 4, apoi De remarcat este faptul că la acest mare examen, Ceea ce a fost omis în scrierea acestor date şi care
6, după aceea au fost atraşi la cercurile de acordeon, orchestra populară s-a situat deasupra orchestrelor din le-am găsit mai târziu adăugăm:
vioară, clarinet, contrabass şi ţambal, cei mici. regiune ca acelea din:Bârlad, Negreşti, Paşcani, Hîrlău, Teatru
Până la 6 decembrie 1963 (ziua reorganizării) au fost Vaslui, a fabricii Tesătura din Iaşi şi Atelierelor Au mai fost pregătite şi prezentate în faţa publicului,
atraşi 14 instrumentişti. A fost îmbucurătoare C.F.R.Iaşi, întrunind condiţiile următoare:calitate în aceşti ani, următoarele piese:
prezentarea numerică, dar mai mult, a fost bucuria interpretativă, repertoriu cu piese din folclorul local şi al 1. Zestrea Ilenuţei -1954
faptului că se putea cu aceşti 14, să se facă o proporţie regiunii:costumaţie, disciplină, organizare.La 2. Răfuiala -1956
satisfăcătoare a partidelor ce puteau lega un modest tot terminarea turneului, Casa Regională a Creaţiei 3. Gardul -1954
orchestral. Populare Iaşi şi Comitetul regional pentru cultură şi 4. Pentru fericirea poporului –de Aurel Baranga
Inaugurarea reorganizării orchestrei s-a făcut la artă, a felicitat orchestra în timpul turneului, cotând-o ca 5. O întâmplare -1958
Căminul cultural din Răducăneni, cămin spaţios, cea mai bună orchestră cu ocazia Festivalului 6. Dreptatea lui Cuza-1958
oferind condiţii optime de prezentare a unui spectacol. „Cântului, jocului şi portului popular”-aşa se chema 7. Rusaliile -1958
Lunile octombrie, noiembrie şi până la 6 decembrie întregul ansamblu din Moldova.Nu vor uita niciodată Muzica
1963, a fost perioada de atragere a acestor băieţii din orchestra populară a Huşului, cum au fost A existat în anul 1956, o orchestră de mandoline,
instrumentişti. Deşi veneau câte 4 sau 8 instrumentişti, televizaţi la Sinaia, Bucureşti şi Mamaia. De asemeni, care era condus de Nicanor Barbău, funcţionar la
repetiţiile se făceau.În acest timp au fost atraşi şi solişti cum după terminarea spectacolului de la Mamaia(7 Spaţiul Popular Raional şi care mai târziu , s-a
vocali, iar soliştii instrumentali au fost descoperiţi şi puşi august 1965) la numai 5 minute după terminarea descompletat.
în temă în timpul repetiţiilor. spectacolului, mulţi au primit fotografii calde- după În momentul de faţă, Casa Raională de cultură Huşi
Spectacolele prezentate la Huşi, după aceea, au propria lor expresie- din partea unor turişti din R.P.a are următoarea încadrare:
constituit evenimentul artistic de mult dorit al huşenilor. Germaniei, Franţa, Italia, Statele Unite ale Americii, au 1.Timofte Constantin-director
Anul 1954, a fost anul marilor spectacole prezentate de făcut schimburi de autografe, fotografieri în grup cu 2.Petrişor Margareta -instructor metodist
turiştii străini, sau cum un francez îi cerea lui Tudose 3.Dorneanu Araene - instructor metodist
Dorin din Moşna(viorist) să-i cânte „Ciocârlia,Ciocârlia, 4.Lascăr Petrică - instructor metodist
COLECTIVUL DE REDACŢIE: în faţa restaurantului ”Perla Mării”, fotografiindu-se cu el 5.Răducanu Gheorghe- instructor metodist
şi mai înainte sărutându-l, îmbrăţisându-l. Administrativ
Redactor şef: COSTIN CLIT Desigur că starea pishică-morală a membrilor 1.Epure Viorica, magazioner, administrator şi
orchestrei era cât se poate de bună, parcă se vedea responsabilă coregrafică
Redactori: DORINA IONESCU cum se sudează orchestra de la spectacol la spectacol. 2.Stoian Valeria-dactilografă
TIBERIU DOGARIU Am avut însoţitori simpatici în acest turneu. 3.Nechiforiuc Elena-îngrijitoare
GHEORGHE GHERGHE Prezentarea numerelor din program ne-o făcea 4.Patraşcu Iosif-conducător auto
micuţul Ţabără Dumitru în vârstă de zece ani, din
Adresa: CP 47, Huşi, jud. Vaslui, cod 735100 comuna Grumezoaia, laureat al Festivalului bienal Director Instructor redactor
ISSN: 2065-9296 „I.L.Caragiale” de I.Creangă şi Eremia Neculai din <ss> C.Timofte <ss> Gh. Răducanu
comuna Răducăneni (pe atunci în clasa a IX-a medie),
Tipărit la S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad laureat al Festivalului bienal „I.L.Caragiale”1962, cu
Tehnoredactare: Bogdan Artene „Pupăza din tei” de Ion Creangă.Apoi ne-au însoţit
soliştii instrumentişti ca: Tache Airinei din Văleni, laureat

18 Anul I, nr. 1, ianuarie-iunie 2009


BISERICA DIN POGANA

SMARANDA STURDZA
(1811-1889)

PRIDVORUL BISERICII DIN POGANA


Octoih - Biserica din Pogana

Inscripţia săpată în lemn de calfa Neculai (1811):


„Această sfântă bisărică s-au lucrat de mine calfa Neculai la velet 1811 şi s-au săvârşit la 1812”.