Sunteți pe pagina 1din 19

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Școala Masterală de Excelență în Economie și Business

REFERAT

Tema: Bugetul Uniunii Europene

Autor:
student gr. DE 191m,
învăţământ cu frecvență.,
Diana ȘARPE
____________________
(semnătura)

Conducător ştiinţific:
dr., conf. univ. Ilie DEMERJI
_____________________
(semnătura)

Chișinău, 2019

0
Cuprins
Introducere
1. Istoria bugetului Uniunii Europene
1.1.Bugetul Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului
1.2.Bugetul Comunității Europene a Energiei Atomice
1.3.Bugetul Comunității Economice Europene
1.3.1. Tratatul de fuziune
1.4.Cadrul financiar multianual
1.4.1. Perspectiva financiară din 1988-1992
1.4.2. Bugetul Uniunii Europene 1993-1999
1.4.3. Bugetul Uniunii Europene 1999-2006
1.4.4. Cadrul financiar multianual 2007-2013
1.4.5. Cadrul financiar multianual 2014-2020

2. Regulamentul financiar al Uniunii Europene


2.1.Principiile bugetului Uniunii Europene

3. Procesul bugetar al Uniunii Europene


3.1.Rolul Parlamentului European
3.2.Curtea Europeană de Conturi

4. Veniturile bugetului Uniunii Europene

5. Cheltuielile bugetului Uniunii Europene


5.1.Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene

6. Note

7. Bibliografie

1
INTRODUCERE
Prin intermediul bugetului Uniunii Europene, se coordonează anual activităţile care se
derulează între statele membre, orientările politicii comunitare şi priorităţile acestora. Bugetele
anuale sunt părţi ale ciclului bugetar de şapte ani, denumite şi „perspective fi nanciare”.
Principiile fundamentale care guvernează bugetul Uniunii Europene sunt: principiul unităţii,
principiul universalităţii, principiul anualităţii, principiul echilibrului, specifi carea cheltuielilor şi
fi nanţarea prin resurse proprii. Politica fi scală acţionează în două planuri: asupra creşterii
economice, în situaţia în care economiile sunt în faza de încălzire accentuată, în sensul încetinirii
acesteia şi prin politica fi scală, care ia măsuri de accelerare în cazul economiilor afl ate în fază de
recesiune. Efectele negative nu pot fi înlăturate decât prin armonizarea politicilor fi scale.
Deşi actualul buget este diminuat comparativ cu cel anterior, acesta este mult mai fl exibil
decât bugetul precedent. Cuvinte cheie: Uniunea Europeană, Politica bugetară constituie un factor
vital pentru funcţionarea Uniunii Europene,1 însă, spre deosebire de celelalte politici, Tratatele
fundamentale (Roma şi Maastricht), nu au defi nit politica bugetară. Prin intermediul bugetului
Uniunii Europene, se coordonează anual activităţile care se derulează între statele membre,
orientările politice comunitare şi priorităţile acestora.

2
1. Istoria bugetului Uniunii Europene

1.1. Bugetul Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului


Evoluția sa de-a lungul timpului a bugetului Uniunii Europene reflectă transformările
succesive ale construcției europene. La baza apariției Uniunii Europene stă declarația din 9 mai
1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, care prezenta un plan pus la punct
împreună cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Franței de
după război. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a reprezintat o organizație
economică subregională formată din șase state vest-europene (Republica Franceză, Republica
Federală Germania (Germania de Vest), Republica Italiană, Belgia, Olanda, Luxemburg), care au
semnat în 1951, Tratatul de la Paris.[2] Pentru toate statele implicate, dar mai ales pentru Franța și
Germania de Vest, semnarea tratatului a avut, fără a declara aceasta în mod expres, pe lângă
semnificația economică o puternică conotație politică. Tratatul era deschis pentru aderare și altor
state.
Prin acest tratat se creau patru instituții ale Comunității Europene ale Cărbunelui și
Oțelului, Înalta Autoritate, organ internațional, având sarcina de a degaja și de a face să prevaleze
interesul comunitar, fiind desemnată de către guvernele celor 6 țări membre, Consiliul Special de
Miniștri, care era un organ cu caracter interguvernamental, Adunarea Comună care urma să fie
aleasă prin vot universal direct și care avea sarcina controlului democratic, Curtea de Justiție, ca
organ jurisdicțional, a cărei sarcină era de a asigura respectarea normelor juridice instituite în
cadrul comunității.[2] Existau două bugete ale Comunității Europene ale Cărbunelui și
Oțelului unul administrativ și un alt buget operațional.[3] Bugetele Comunității Economice a
Cărbunelui și Oțelului au fost finanțate din taxe pe producția de cărbune și oțel și din contractarea
de credite.[2] Cotizații au fost destinate să acopere cheltuieli administrative, ajutor nerambursabil
pentru reconversia profesională, precum și de cercetare tehnică și economică (care trebuia să fie
încurajată). Înalta Autoritate putând preleva un impozit de 1%, maximum din cifra deafaceri a
întreprinderilor din sectorul cărbunelui și oțelului, ceea ce-i permite să intervină cu mijloace
solide în viața economică și socială. Fondurile primite din contractarea de împrumuturi puteau fi
folosite numai pentru a acorda împrumuturi.[2]

1.2. Bugetul Comunității Europene a Energiei Atomice


Pe 25 martie 1957 au fost semnate la Roma două tratate primul tratat semnat instituia o
Comunitate Economică Europeană (CEE), iar cel de-al doilea o Comunitate Europeană a Energiei
Atomice, cunoscută și sub denumirea de Euratom. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice,
avea două bugete, un buget administrativ și un buget pentru cercetare și investiții.[3] Bugetele
Euratom se finanțau prin contrubuțiile statelor membre, astfel Republica Franceză, Republica
3
Federală Germania (Germania de Vest) și Republica Italiană contribuiau cu 28%, Olanda și Belgia
cu 7,9%, iar Luxemburg cu 0,2%.[4]

1.3. Bugetul Comunității Economice Europene


Înființată la Roma în 1957 Comunității Economice Europene (CEE) alături de Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice. Comunitatea Economică Europeană a avut un singur
buget separat de cele două bugete ale Comunității Europene a Energiei Atomice și cele două
bugete ale Comunității Europene ale Cărbunelui și Oțelului. La începutul procesului de integrare,
fiecare dintre cele trei Comunități Europene dispunea de bugete specifice. Primul buget
al Comunității Economice Europene a fost foarte redus, acoperind exclusiv cheltuielile
administrative.[5] Bugetul Comunității Economice Europene se finanța prin contrubuțiile statelor
membre, astfel Republica Franceză, Republica Federală Germania (Germania de Vest) și
Republica Italiană contribuiau cu 28%, Olanda și Belgia cu 7,9%, iar Luxemburg cu
0,2%.[4] Unanimitatea în cadrul Consiliului de miniștri era necesară pentru a modifica aceste
procente.[4]

1.3.1. Tratatul de fuziune


Tratatul de fuziune a executivelor celor trei Comunități este semnat la 8 aprilie 1965 și a
intrat în vigoare la 1 iulie 1967. Tratatul a decis, printre altele, fuziunea bugetului administrativ al
Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului și al bugetului administrativ al EURATOM, în
bugetul Comunității Economice Europene.[3] Acest buget unic al Comunității Economice
Europene, era alimentat din contribuțiile naționale și din prelevările Comunității Economice a
Cărbunelui și Oțelului care contribuia la cheltuielile de funcționare. Decizia Consiliului
Comunității Europene din 21 aprilie 1970, a introdus un sistem al resurselor proprii pentru bugetul
general al Comunității Economice Europene care să înlocuiască progresiv contribuțiile statelor
membre, decizia intrând în vigoare începânc cu anul 1971. Resursele proprii includeau tarifele
vamale care au fost transferate progresiv ca venituri ale Comunității Economice Europene între
1971 și 1975, taxe agricole care au fost plătite Comunității Economice Europene începând din
1971 și un venit bazat pe TVA, inițial venitul era limitat la o rată de 1% din aranjametul Comunitar
pe TVA.[4] În timpul implementării acestui nou aranjament bazat pe venituri din resurse proprii,
contrubuții din partea statelor membre trebuiai să fie la un nivel care să echilibreze bugetul
Comunității Economice Europene.

În 1970, bugetul comunității era de 3,6 miliarde ecu ( la 1 ian. 1999, 1ecu = 1 euro) și era
constituit aproape în totalitate din fonduri pentru cheltuielile legate de politica agricolă comună.

4
Se pot regăsi aici toate politicile UE: cheltuielile politicii agricole comune, politica de dezvoltare
regională, cheltuieli de cercetare, educație, formare, acțiuni de cooperare internațională etc.

Tratatul de constituire a CEE, modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268-280 ), este
cel care reglementează procedurile de alcătuire și adoptare a bugetului. Astfel, Comisia
Europeană trebuie să elaboreze un draft de proiect bugetar, pornind de la estimări ale nevoilor
economice și priorităților politice ale Uniunii pentru anul care urmează. Acest document este
prezentat Consiliului Uniunii, care îl adoptă după eventualele amendamente, devenind astfel un
proiect de buget. Acest proiect este transmis Parlamentului European. Puterile acestuia din urmă
asupra bugetului depind de natura cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii (aprox. 40% din
total), parlamentul poate doar propune modificări, iar stabilirea nivelului final al fondurilor alocate
pentru acest domeniu revine Consiliului; pentru celelalte cheltuieli, neobligatorii, Parlamentul
poate modifica proiectul de buget. Trebuie observat însă faptul că parlamentului îi revine rolul cel
mai important, devenind astfel "autoritatea bugetară" a Uniunii. La 1 iulie 1968 erau eliminate
taxele vamale în interiorul comunității și se crea piața comună a zahărului. La sfârșitul lunii iulie
1968 se realiza o piață unică pentru produsele lactate și carnea de vită. La sfârșitul perioadei de
tranziție 1969 se adopta un sistem fiscal comun Taxa pe Valoarea Adăugată -TVA. După
1975 Parlamentul european s-a putut prevala de un rol particular în domeniul dreptului bugetar. În
cadrul procedurii bugetare, Parlamentul hotărăște bugetul împreună cu Consiliul de miniștri și
poate, în anumite condiții și pentru anumite cheltuieli, să purceadă la anumite modificărila care
Consiliul nu se poate opune.

Prin Tratatul de la Bruxelles din 1975 puterea de a controla respectarea bugetului a fost
încredințată Curții Europene de Audit.[6] Aderarea primelor state noi din al doilea val, Marea
Britanie, Danemarca, Irlanda a dus la implementarea graduală a aportului lor la bugetul
Comunității Economice Europene, astfel în 1973 aceste 3 noi state membre s-a hotărât să plătească
45% în 1973, 56% în 1974, 67,5% în 1976 și 92% în 1977, pentru ca din 1978 să plătească 100%
din modul de calculare a contribuțiilor celorlalte state.[7] Bugetele Comunității Economice
Europene pentru anii 1980, 1985, 1986 și 1988 nu au fost adoptate decât după ce anul financial
începuse, astfel în acești ani s-a aplicat un aranjament care prevedea ca să se aplice regula celor
doisprezecimi, și anume să se cheltuiască în fiecare lună a douăsprezecea parte din cheltuielile din
anul precedent. Acest aranjament era deobicei aplicat în primele cinci, șase luni până când bugetul
era în final aprobat.[3] Până în anul bugetar 1974 inclusiv, Consiliul Comunităților Europene, a fost
singura autoritate bugetară și legislativă, începând cu anul bugetar 1975, Parlamentul
Comunităților Europene va prelua o parte din aceste puteri.

5
Evoluția bugetului Uniunii Europene

Data

intrării Document Note

semnării în
vigoare

18 aprilie 23 iulie Tratatul de la un Buget administrativ


1951 1952 Paris (CECO) un Buget operațional

CEE
un singur Buget
23 martie 1 ianuarie Tratatul de la
EURATOM
1957 1958 Roma
un Buget administrativ
un Buget pentru cercetare și investiții

Tratatul de
8 aprilie 1 iulie Se unește Bugetul administrativ CECO și Bugetul administrativ
fuziune
1965 1967 EURATOM cu Bugetul CEE
(Bruxelles)

22 aprilie 1 ianuarie Tratatul de la Se unește Bugetul pentru cercetare și investiții EURATOM, ce


1970 1971 Luxemburg intră în componența Bugetului CEE

22 iulie 1 iunie Tratatul de la Parlamentul European are puterea de a respinge în bloc Bugetul
1975 1977 Bruxelles CEE

Între 1971 și 2002 au existat două bugete: unul al CEE și un


Expirarea buget operațional al CECO. Bugetul CEE este redenumit în
23 iulie
tratatului de la Bugetul Uniunii Europene începând cu 1 noiemgrie 1993. Din
2002
Paris (CECO) 2002 există un singur buget al Uniunii Europene care a preluat
sarcinile Bugetului operațional al CECO.

6
1.4. Cadrul financiar multiannual

Cadrul financiar multianual (CFM) (în trecut numit perspective financiare) este o
structură de programare multianuală, care traduce prioritățile politice ale Uniunii în termeni
financiari, pe o perioadă de cel puțin cinci ani. Acesta stabilește sumele maxime anuale pentru
categorii mari de cheltuieli (denumite rubrici). Procedura bugetară anuală trebuie să respecte
aceste plafoane maxime. Cadrul financiar multianual asigură disciplina bugetară și previzibilitatea
cheltuielilor Uniunii Europene. Scopul negocierilor privind Cadrul financiar multianual este de a
defini, în linii mari, pentru următorul ciclu bugetar, limitele de cheltuieli care determină câți bani
poate cheltui Uniunea Europenă, programele de cheltuieli care determină în ce scopuri ar trebui
cheltuiți banii și normele care definesc modul de finanțare a cheltuielilor.[8] Părțile la negocierile
privind Cadrul financiar multianual sunt Comisia Europeană, Consiliul și Parlamentul European.
Fiecare instituție contribuie în felul său propriu la adoptarea noului cadru financiar
multianual. Tratatul de la Lisabona a introdus cerința stabilirii cadrului financiar multianual prin
regulament. Cele patru cadre financiare multianuale anterioare (începând cu 1988) au făcut parte
din acorduri interinstituționale între Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul
European și Comisia Europeană. Regulamentul este o lege care se aplică direct și este obligatorie
în toate statele, în timp ce acordurile interinstituționale sunt obligatorii numai pentru părțile
contractante.[9] Ideea creării cadrului financiar multianual s-a născut în urma crizei bugetului UE
de la sfârșitul anilor ‛70 și ‛80. În 1979, 1984, 1985 și 1987, Consiliul și Parlamentul European nu
au reușit să se pună de acord la timp cu privire la bugetul UE pentru anul următor. Această situație
a atras după sine folosirea sistemului anevoios al doisprezecimilor provizorii, care a generat
întârzieri legate de punerea în aplicare a programelor și de rambursarea plăților către statele
membre.[10] Primului cadru financiar multianual („pachetul Delors I” derulat în perioada 1988 –
1992) a oferit condiții care au asigurat funcționarea în bune condiții și cu succes a procedurii
bugetare.[10]
Regulamentul privind CFM stabilește plafoane pentru 2 tipuri de cheltuieli anuale[9]:
 angajamente - angajamente legale de a cheltui bani care nu trebuie plătiți în cursul
aceluiași exercițiu financiar, ci pe parcursul mai multor exerciții financiare;
 plăți – sume efective care trebuie plătite în cursul unui exercițiu financiar dat.
Există 2 tipuri de plafoane de cheltuieli[9]:
 un plafon pentru fiecare rubrică din angajamente;
 un plafon total pentru cheltuielile totale din angajamente și din plăți. Plafonul total
din angajamente este echivalent cu suma plafoanelor pentru rubricile individuale.
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede în cadrul capitolul doi, articolul 312,
în cazul în care regulamentul Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar nu a fost adoptat
7
la încheierea cadrului financiar precedent, plafoanele și celelalte dispoziții corespunzătoare
ultimului an al acestui cadru se prorogă până la adoptarea acestui act.[11]

1.4.1 Perspectiva fianciară din 1988-1992


Consiliul Comunității Europene întrunit la Bruxelles în data de 11 și 12 februarie 1988 a
decis să acorde Comunității Europene surse de finanțare stabile, suficiente și garantate pentru a
acoperi nevoile financiare ale Comunității Europene.[12] Suma totală a resurselor proprii
disponibile nu a mai fost determinată de randamentul resurselor proprii tradiționale combinate cu
plafonul de resurselor bazate pe TVA, ci a fost exprimată ca procent din Produsul Național
Brut Comunitar total, în creștere de la 1,15% pentru anul 1988 la 1.20% pentru anul 1992. Un
alt plafon de 1,30% din PNB-ul Comunitar a fost stabilit pentru anul 1992, în ceea ce privește
creditele de angajament. Un nou set de resurse proprii s-a adăugat, sistemul de "resurse proprii
tradiționale" precum taxele vamale aplicate produselor care intră sub incidența Tratatului CECO
au fost adăugate la cele vamale comune; costurile de colectare a fost stabilit la 10% și erau de
acum de a fi deduse la sursă și nu mai erau rambursate separat și imputate ca și cheltuieli.
Aranjamentul pentru resursa proprie bazată pe TVA a fost ajustată pentru a lua mai bine în
considerare natura regresivă a TVA-ului. Resursa bazată pe TVA a continuat să fie stabilită prin
aplicarea, pentru toate statele membre, unei rate de 1,4% asupra unei baze uniforme de TVA,
determinată având în vedere normele comunitare. O nouă categorie de venituri s-a adăugat, a fost
introdusă, o contribuție bazată pe PNB ale statelor membre, indicatorul cel mai reprezentativ
pentru activitatea lor economică, în scopul de a se potrivi cel mai bine, capacităților statelor
membre de a plăti.[13]
În primul an din cadrul financiar 1988-1992, cheltuielile pentru Politica Agicolă
Comună reprezentau în continuare 60,7% din buget.[5] În 1988, resursa VNB reprezenta sub 11%
din finanțarea UE, în comparație cu 28% provenind din taxe vamale și prelevări agricole și cu 57%
provenind din resursa proprie bazată pe TVA.[5]

1.4.2. Bugetul Uniunii Europene 1993-1999

Din 1998, bugetul anual al Uniunii este stabilit în concordanță cu un plan financiar pe termen
mediu, care definește limitele anuale ale cheltuielilor comunitare. În 1999, în cadrul negocierilor
"Agendei 2000", legate de prioritățile viitoare ale UE, au fost stabilite și adoptate liniile directoare
ale politicii bugetare pe o perioadă de 7 ani, între 2000 și 2006. Fixându-se aceste perspective
bugetare pe mai mulți ani, adoptate atât de Consiliul UE, cât și de Parlamentul European, s-a creat
un cadru care facilitează adoptarea anuală a bugetului și controloul asupra evoluției cheltuielilor.
Perspectivele financiare pe 2000-2006 au inclus și credite pentru lărgirea Uniunii.
8
1.4.3. Bugetul Uniunii Europene 1999-2006

Perioada 1999 - 2006 a fost prima perspectivă multi-anuală de șapte ani de proiect de buget
aprobat. În 1999 se codifică într-un singur document, înțelegerile inter-instituționale. Acest aspect
a fost prevăzut în 1988 atunci când Comisia Europeană, Consiliul Uniunii
Europene și Parlamentul European au semnat trei înțelegeri inter-instituționale cu privire la
disciplina bugetară și la îmbunătățirea procedurilor.[14] Între 2000 și 2010 bugetele naționale în
Uniunea Europeană au crescut cu 62% în timp ce bugetul Uniunii Europene a crescut cu 37% în
aceași perioadă.[1]

1.4.4 Cadrul financiar multianual 2007-2013


Perspectivele financiare pentru perioada 2007-2013 se împart astfel:
1. Creștere durabilă include:
- fondurile structurale,
-cercetarea
-educația, avand un buget de 382 de miliarde de euro pentru 7 ani.
2. Conservarea și gestionarea resurselor naturale:
- finanțarea politicii agricole comune
-finantarea politicilor de mediu, avand un buget de 371 de miliarde de euro.
3. Cetățenie, libertate, securitate și justiție: 10,7 de miliarde de euro sunt destinate
activităților legate de justiție și afaceri interne. Această sumă va acoperi și programele care
încurajează cetățenia europeană, cum ar fi:
-schimburile între tineri,
-înfrățirea orașelor
-dimensiunea europeană a presei și culturii
4. Uniunea Europeană ca actor global: 49,5 de miliarde de euro vor fi alocate acțiunilor:
-în favoarea țărilor în curs de dezvoltare,
-promovării drepturilor omului,
-politicii externe și de securitate comune,
-sprijinul pentru dezvoltarea țărilor învecinate
5. Administrația va beneficia de 49,8 de miliarde de euro, adică 5,75% din bugetul total.

Pentru finanțarea politicilor sale, Uniunea Europeană dispune de un buget anual care a
depășit 140 miliarde EUR în 2010. Acest buget este finanțat prin așa-numitele „resurse proprii”
ale UE, care nu pot depăși echivalentul a 1,23 % din venitul național brut total al tuturor statelor

9
membre și nici 1,29 % din venitul național brut (VNB) al UE pentru angajamente (cea ce se
numește plafonul CFM pentru perioada 2007 – 2013).
Aceste resurse provin în principal din:
 taxe vamale asupra produselor importate în UE, inclusiv din prelevări pe produse agricole;
 un procent din taxa pe valoarea adăugată (TVA) aplicată bunurilor și serviciilor pe întreg
teritoriul UE;
 contribuții din partea statelor membre proporționale cu puterea economică a acestora.

Pachetul aprobat oficial de Parlamentul European include un buget pentru 2013 în valoare de:
-132.8 miliarde de euro în plăți,
-150.9 miliarde euro în angajamente.[15] Bugetul actual se ridică la 0,99% din venitul național brut
(VNB) al UE în plăți și 1,13% din VNB al UE în angajamente.[15] Acesta este mai redus decât
bugetul pe 2012.
Buget 2013 Diferența
Cheltuielile estimate pentru politicile UE în credite de angajament
(miliarde EUR) față de 2012

Creștere durabilă 70,6 3,7 %

Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, inclusiv: 16,1 4,8 %

Al șaptelea Program-cadru de cercetare 10,9 6,4 %

Învățarea pe tot parcursul vieții și Erasmus Mundus 1,3 2,0 %

Proiectele TEN 1,4 6,3 %

Programul-cadru pentru competitivitate și inovare 0,7 9,6 %

Agenda politicii sociale 0,2 1,6 %

Coeziune pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, inclusiv: 54,5 3,3 %

Fonduri structurale 42,1 2,9 %

Fondul de coeziune 12,4 4,8 %

Conservarea și gestionarea resurselor naturale 60,1 0,5 %

Cheltuieli de piață și plăți directe, inclusiv: 44,0 0,1 %

Piețe agricole 43,7 0,1 %

Piețele produselor piscicole 0,03 - 10,7 %

Sănătatea animalelor și a plantelor 0,3 1,6 %

Dezvoltare rurală 14,8 1,4 %

Pescuit 0,9 4,6 %

Mediu și schimbări climatice 0,4 3,3 %

Dezvoltare rurală, mediu și pescuit 16,1 1,6 %

10
Cetățenie, libertate, securitate și justiție(1) 2,1 2,0 %

Libertate, securitate și justiție 1,4 2,3 %

Cetățenie, inclusiv 0,7 1,4 %

Sănătate publică și protecția consumatorilor 0,1 1,8 %

UE ca actor mondial, inclusiv: (2) 9,6 1,9 %

Instrumentul de asistență pentru preaderare 1,9 - 0,1 %

Instrumentul european de vecinătate și de parteneriat 2,5 6,3 %

Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare 2,6 2,2 %

Ajutor umanitar 0,9 1,9 %

Democrație și drepturile omului 0,2 0,5 %

Politica externă și de securitate comună 0,4 9,2 %

Instrumentul de stabilitate 0,3 5,2 %

Administrație, inclusiv: 8,4 1,8 %

Comisia Europeană 3,3 0,3 %

Alte instituții 3,5 1,8 %

Total 150,9 2,1 %

1.4.5. Cadrul financiar multianual 2014-2020


Negocierile privind CFM se derulează în perioada 2011 – 2013 și implică 3 instituții
europene: Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană. Începând cu jumătatea anului
2011, Comisia Europeană și-a prezentat propunerile referitoare la noul cadru financiar multianual
pentru ciclul bugetar 2014 – 2020. Propunerile alcătuiesc așa-numitul pachet cadru financiar
multianual, întrucât acesta conține un număr mare de propuneri.[8] Comisia Europeană solicitase
un buget de 1.003 miliarde de euro, Uniunea Europeană va avea un buget de 960 de miliarde de
euro pentru perioda 2014 - 2020.
Summitul european din 7-8 februarie 2013 s-a sfârșit cu un acord privind cadrul financiar
multianual 2014-2020, următorul pas este Parlamentul European.[16] În conformitate cu eforturile
de consolidare din statele membre, liderii Uniunii Europene au convenit să reducă resursele
financiare de care poate dispune Uniunii Europene, în comparație cu cadrul financiar multianual
actual care acoperă perioada 2007-2013.[17] Pentru ca noul CFM să intre în vigoare în ianuarie
2014, mai rămâne să se ajungă la un acord final cu Parlamentul European.[18] Acordul la care s-a
ajuns în Consiliul European limitează cheltuielile maxime posibile pentru o Uniune Europeană cu
28 de state membre la 959,99 miliarde euro în angajamente de plată, sumă echivalentă cu 1,0 %
din venitul național brut (VNB) al Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că plafonul total de
11
cheltuieli a fost redus cu 3,4 % în termeni reali, în comparație cu actualul CFM (2007-
2013).[19] Această reducere este motivată de necesitatea de a se reflecta consolidarea finanțelor
publice la nivel național. Este pentru prima dată că limita globală a cheltuielilor pentru un CFM a
fost redusă în comparație cu CFM anterior.[19] Plafonul total de cheltuieli a fost stabilit la 908,40
miliarde euro, față de 942,78 miliarde euro în CFM 2007-2013.[19] Statelor membre li se va permite
să rețină doar 20 % (în loc de 25 % cum era înainte) din resursele proprii tradiționale pentru
acoperirea costurilor legate de colectare.

2. Regulamentul financiar al Uniunii Europene

2.1. Principiile bugetului Uniunii Europene


Regulamentul financiar a fost adoptat inițial în data de 21 decembrie 1977, dar a fost
modificat în mod repetat de atunci.[20]
Bugetul este întocmit și executat în conformitate cu următoarele principii: unitate, exactitate
bugetară, anualitate, echilibru, unitate de cont, universalitate, specificitate, bună gestiune
financiară și transparență.[21]
 Principiul unității și principiul exactității bugetare implică înregistrarea tuturor veniturilor
și cheltuielilor Uniunii, în cazul în care acestea sunt prevăzute de buget, într-un document
unic.
 Principiul anualității implică adoptarea bugetului pentru fiecare exercițiu bugetar și
utilizarea, în principiu, atât a creditelor de plată, cât și a creditelor de angajament pentru
exercițiul bugetar în cursul anului respectiv (anul bugetar începe la 1 ianuarie și se termină la
31 decembrie).
 Principiul echilibrului implică faptul că estimările veniturilor pentru exercițiul bugetar
trebuie să fie egale cu creditele de plată pentru exercițiul respectiv: operațiunile de împrumut
în scopul acoperirii unui eventual deficit bugetar nu sunt compatibile cu sistemul resurselor
proprii și nu sunt autorizate.
 În conformitate cu principiul unității de cont, bugetul se întocmește și se execută în euro, iar
conturile se prezintă în euro.
 Principiul universalității implică faptul că veniturile totale acoperă creditele totale de plată,
cu excepția unor anumite venituri, determinate în mod limitat, alocate pentru finanțarea unor
anumite cheltuieli. Veniturile și cheltuielile sunt înregistrate integral în buget fără a fi ajustate
între ele.
 Principiul specificității implică faptul că fiecare credit trebuie să aibă o anumită destinație și
să fie alocat unui obiectiv specific în scopul prevenirii oricărei confuzii între credite.

12
 Principiul bunei gestiuni financiare este definit în raport cu principiile economiei, eficienței
și eficacității.
 Bugetul este întocmit în conformitate cu principiul transparenței, asigurând o bună
informare privind execuția bugetară și conturile.

3. Procesul bugetar al Uniunii Europene

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene constituie împreună autoritatea


bugetară a Uniunii Europene, care stabilește, în fiecare an, cheltuielile și veniturile acesteia.
Procedura de examinare și apoi de adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârșitul lunii
decembrie a fiecărui an premergător anului pentru care se stabilește bugetul. Parlamentul European
și Consiliul Uniunii Europene trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în Cadrul
financiar multianual denumirea nouă pentru „perspectivele financiare multianuale”. Comisia
Europeană pregătește un proiect preliminar de buget, pe care îl transmite Consiliului Uniunii
Europene. Pe baza acestuia, Consiliul Uniunii Europene întocmește un proiect de buget, pe care îl
transmite Parlamentului European pentru o primă lectură. Parlamentul modifică proiectul în
funcție de prioritățile sale politice și îl retrimite Consiliului, care, la rândul său, poate să îl modifice
înainte de a -l retransmite Parlamentului European. Parlamentul adoptă sau respinge bugetul
modificat în a doua lectură.

3.1 Rolul Parlamentului European


Puterea bugetară a fost obținută de Parlamentul European. În conformitate cu Tratatul de la
Lisabona, CFM devine un act obligatoriu din punct de vedere juridic, adoptat printr-o procedură
legislativă specială care presupune adoptarea în unanimitate de către Consiliu, după obținerea
aprobării Parlamentului European, care se pronunță cu majoritatea membrilor care îl compun.
Rolul Parlamentului European este consolidat prin articolul 312 alineatul (5) din TFUE, care
prevede că „[p]e tot parcursul procedurii care conduce la adoptarea cadrului financiar, Parlamentul
European, Consiliul și Comisia iau toate măsurile necesare pentru a facilita adoptarea”.[22]

În momentul în care Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene aprobă bugetul


anual, totalul veniturilor trebuie să fie egal cu totalul cheltuielilor. Suma totală necesară pentru
finanțarea bugetului rezultă în mod automat din valoarea cheltuielilor totale. Cu toate acestea, se
întâmplă des ca, în practică, veniturile și cheltuielile reale să nu corespundă estimărilor. De obicei
se înregistrează un excedent care este utilizat pentru a reduce contribuțiile statelor membre la
bugetul pentru anul următor. În primă fază, Consiliul adoptă cadrul financiar multianual, după
aprobarea Parlamentului European, exprimată de majoritatea membrilor acestuia. Cadrul financiar
13
multianual, valabil pe o perioadă de cel puțin cinci ani, stabilește limitele superioare anuale
(numite „plafoane”) pentru fiecare rubrică. Bugetele anuale trebuie să respecte aceste plafoane.
Astfel, cadrul financiar asigură atât planificarea cheltuielilor pe termen lung, cât și flexibilitatea
bugetară. În toate etapele, bugetul UE este decis în mod democratic. Pe lângă aprobarea bugetului
anual de către Parlamentul European și Consiliu, aproape toate activitățile trebuie reglementate de
un act legislativ înainte de a putea fi desfășurate. Această lege ia forma unui act de autorizare sau
a unui temei juridic, propus de către Comisie și aprobat de către autoritatea legislativă – Consiliul
– în mod individual, sau, în multe cazuri, împreună cu Parlamentul.

3.2 Curtea Europeană de Conturi


Curtea Europeană de Conturi a fost creată, la cererea Parlamentului European, la 22 iulie
1975, prin Tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare. Tratatul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977,
iar la 25 octombrie 1977 Curtea de Conturi s-a reunit la Luxemburg în sedință constitutivă.
Anterior, exista o Comisie de Control cu atributii în CEE și Euratom și un Comisar de conturi în
CECO. Necesitatea crearii acestei instituții a fost determinată de creșterea importanță a volumului
finanțelor comunitare, de diversitatea surselor și a cheltuielilor acestora, de complexitatea
operatiunilor pe care gestiunea lor le impunea, precum si a gestionarii creditelor bugetare. Curtea
de Conturi a dobândit prin Tratatul de la Maastricht un statut echivalent celui instituit pentru
celelalte instituții comunitare. Curtea de Conturi, cu sediul la Luxemburg, a fost înființată în 1975
și este compusă din câteun membru din fiecare stat al Uniunii, numit pentru o perioadă de șase ani
de comun acord de către statele membre după consultarea Parlamentului European. Rolul Curții
Europene de Conturi este de a verifica încasarea tuturor veniturilor, precum și legalitatea și
regularitatea utilizării fondurilor, urmărind buna gestionare a bugetului Uniunii.

4. Veniturile bugetului Uniunii Europene

Uniunea Europeană are „resurse proprii” pentru a-și finanța cheltuielile. Din punct de vedere
juridic, aceste resurse aparțin Uniunii. Statele membre le colectează în numele Uniunii Europene
și le transferă în bugetul Uniunii Europene. Veniturile diferite de resursele proprii includ:
 impozite și alte deduceri fiscale din remunerațiile personalului Uniunii Europene;
 dobânzi bancare;
 contribuții ale statelor terțe la anumite programe ale Uniunii Europene (cum ar fi
cercetarea);
 rambursarea asistenței financiare acordate de Uniunii Europene care nu a fost
utilizată;
 penalități de întârziere și amenzi;

14
 excedentul financiar din exercițiul precedent.
Resursele proprii se împart în trei categorii. Resurse proprii tradiționale (RPT) acestea sunt
formate în principal din taxe impuse asupra importurilor de produse provenite dintr-un stat din
afara Uniunii Europene. Ele contribuie cu aproximativ 12 % la veniturile totale. Resursa bazată
pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă o rată fixă aplicată veniturilor din TVA-ul
armonizat ale fiecărui stat membru. Resursele bazate pe TVA reprezintă 11 % din veniturile totale.
Resursa bazată pe venitul național brut (VNB) este o rată procentuală fixă aplicată VNB-ului
fiecărui stat membru. Deși este o categorie neuniformă, aceasta a devenit cea mai mare sursă de
venituri, contribuind în prezent cu 76 % din veniturile totale. Bugetul primește și alte venituri,
precum impozitele pe salarii plătite de către personalul Uniunii Europene, contribuțiile din partea
țărilor din afara Uniunii Europene pentru anumite programe ale Uniunii Europene și amenzile
plătite de către întreprinderile care încalcă normele de concurență sau alte legi. Aceste resurse
diverse constituie aproximativ 1 % din buget. Statele membre contribuie la buget cu sume
aproximativ proporționale cu prosperitatea lor economică. Germania, Țările de Jos, Austria,
Suedia și Regatul Unit beneficiază totuși de unele ajustări („corecții”) la calcularea contribuțiilor,
în vederea reducerii contribuțiilor nete la buget, considerate excesive Pe de altă parte, fondurile
Uniunii Europene revin beneficiarilor din statele membre și țările terțe în conformitate cu
prioritățile stabilite de Uniune. În timp ce toate statele membre beneficiază de fonduri alocate din
bugetul Uniunii Europene, statele membre mai puțin prospere primesc proporțional mai multe
fonduri decât statele mai bogate, ca rezultat al solidarității care stă la baza programelor Uniunii
Europene, inclusiv în contextul politicii de coeziune.

5. Cheltuielile bugetului Uniunii Europene


Veniturile și cheltuielile bugetului Uniunea Europene fac obiectul următoarelor constrângeri[23]:
 tratatele: bugetul Uniunii nu poate intra în deficit, ceea ce înseamnă că veniturile trebuie să
acopere toate cheltuielile;
 o limită maximă a cheltuielilor convenită de către guvernele și parlamentele statelor membre.
Cunoscută ca „plafonul resurselor proprii”, această limită este în prezent stabilită la 1,24 %
din venitul național brut (VNB) al Uniunii pentru plățile provenite din bugetul Uniunii
Europene. Aceasta corespunde unei medii de aproximativ 293 EUR per cetățean al Uniunii
Europene;
 un cadru financiar multianual convenit de către Parlamentul European, Consiliu Uniunii
Europene și Comisia Europeană, care controlează evoluția bugetului Uniunii Europene în
funcție de categorii de cheltuieli pentru o perioadă de timp determinată;

15
 un regulament financiar adoptat de Consiliu Uniunii Europene și Parlament European, care
prevede norme privind întocmirea, execuția, gestiunea și auditul bugetului.

5.1. Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene


Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare, creată cu
obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul Comunității. Politica Agricolă Comună
reprezintă un set de reguli și mecanisme care reglementează producerea, procesarea și
comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană și care acordă o atenție crescândă
dezvoltării rurale.[24] Bugetul pentru Politica Agricolă Comună pentru cele 27 de state sunt de 92
miliarde de euro, prețuri curente.[25]

16
NOTE

1. ^ a b The budget explained - Myths and facts - Budget


2. ^ a b c d EUR-Lex - xy0022 - EN - EUR-Lex
3. ^ a b c d Comisia Europeană, European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008, p.16. ISBN
978-92-79-06937-6
4. ^ a b c d Comisia Europeană, European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008, p.18. ISBN
978-92-79-06937-6
5. ^ a b chttp://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/reformabugetue/1Reforma.pdf
6. ^ Comisia Europeană, European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008, p.20. ISBN 978-92-
79-06937-6
7. ^ Comisia Europeană, European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008, p.21. ISBN 978-92-
79-06937-6
8. ^ a b EU annual budget - Consilium
9. ^ a b c EU annual budget - Consilium
10. ^ a b EU annual budget - Consilium
11. ^http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/2011/mff2011/KV3112884RON-web.pdf
12. ^ Comisia Europeană, European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008, p.36. ISBN 978-92-
79-06937-6
13. ^ Comisia Europeană, European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008, p.37. ISBN 978-92-
79-06937-6
14. ^ Lia Pop, Pentru Parlamentul European, Ed. Universității din Oradea, 2007, p.105.
15. ^ a b Către bugetul UE 2013
16. ^ Multiannual Financial Framework-European Commission
17. ^ Modelarea cheltuielilor UE: cadrul financiar multianual - Consilium
18. ^ EU annual budget - Consilium
19. ^ a b c d EU annual budget - Consilium
20. ^ Comisia Europeană, European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008, p.126. ISBN 978-
92-79-06937-6
21. ^ Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L56, 29 februarie 2012, ISSN 1830-3625
22. ^ http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.5.2.pdf
23. ^http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/glance/budget_glance_ro.pdf
24. ^ http://www.mae.ro/node/1625
25. ^ European Commission - PRESS RELEASES - Press release - The common agricultural policy
(CAP) and agriculture in Europe – Frequently asked questions
17
BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE:
1. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
2. Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice
3. Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii
ale Uniunii Europene;
4. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 de stabilire a măsurilor
de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene;
5. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și
procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe
TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei.

II. MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

1. European Union, Public Finance, Ediția a patra, 2008


2. Lia Pop, Pentru Parlamentul European, Ed. Universității din Oradea, 2007
3. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L56, 29 februarie 2012

II. RESURSE ELECTRONICE


1. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-budgetary-system/eu-annual-budget/2019-
budget/
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bugetul_Uniunii_Europene
3. https://europa.eu/european-union/about-eu/eu-budget_ro
4. https://ec.europa.eu/info/strategy/eu-budget/how-it-works/fact-check_en

18