Anca-Gabriela Ghimpu

Euritmia – eseu

Euritmia reprezintă o formă de dans, mișcare sau performance, mai puțin cunoscută decât
altele întrucât este asociată unui anumit tip de filosofie (antroposofie) dar și unei metode
pedagogice specifice (de ex., școlile Waldorf).

Bazele euritmiei au fost puse de filosoful și antroposoful austriac Rudolf Steiner și soția
sa, Marie Steiner-von Siver. Euritmia a apărut, oficial, în anul 1911 prin explorările unei fete
orfane de tată care era interesată de dans și arta mișcării și care căutase un sfat de carieră de la
celebrul filosof, care i-a sugerat să caute o nouă formă de mișcare. Aceasta, pe numele său Lory
Smits, a ajuns la această formă de mișcare pornind de la studiul anatomiei corpului uman, dar și al
felului în care mișcarea era reprezentată în arta clasică (în sculpturile grecești, de pildă). Nu
degeaba cuvântul ,,euritmie” înseamnă ritm frumos sau armonios, iar în Grecia antică era folosit
când se vorbea despre arhitectură sau designul clădirilor. Pentru grecii antici, frumusețea însemna
proporție, măsură, simetrie, forme geometrice regulate, iar urâțenia era văzută ca lipsă de măsură,
disproporție. O altă idee a filosofiei antice grecești care a influențat apariția euritmiei ca formă de
mișcare este că ceea este bun este în același timp și frumos și armonios și moral și just – pentru că
pentru acest tip de filosofie frumusețea ,, adevărată” este rațională, în sensul că frumusețea fizică,
senzorială nu este decât o pală imagine a Frumuseții ideale, care nu poate fi contemplată decât cu
ajutorul intelectului, al gândirii. Acesta este contextul conceptual în care, cred eu, a apărut
euritmia. Aceast tip de artă a mișcării are, așadar, o bază filosofică – deoarece ideea de la care s-a
pornit a fost una de natură ,,antroposofică” – și anume presupoziția că formele și mișcările corpului
omenesc pot exprima legătura cu domeniul suprasensibil, Steiner văzând în aceasta exprimarea a
ceea ce el numea ,,impulsul antroposofic”.

Steiner fiind și un dramaturg, a început să integreze această nouă formă de mișcare în

reprezentațiile pieselor sale, iar soția sa fiind actriță și specialistă în arta vorbirii / a discursurilor,
a devenit trainerul oficial al micului grup de tineri care au început sa practice euritmia. În anii
următori, euritmia s-a dezvoltat astfel că în anul 1919 deja se organizau turnee de euritmie în
Germania, Olanda, Elveția, și se poate spune că ea devine o artă de sine stătătoare, dar pătrunde și
în alte domenii. Există, astfel, euritmia cu muzică, cu cuvinte rostite, euritmia pedagogică, euritmia
ca performance teatral sau euritmia terapeutică. Ceea ce au comun toate tipurile de euritmie ca și
tehnică de mișcare este faptul că gestica folosită încearcă să redea în primul rând ritmul vorbirii,
sunetele ei, tonalitățile muzicii sau stări sufletești bine conturate. Iar cu aceste elemente de bază se
poate improviza sau se pot face compoziții euritmice bine închegate. De asemenea, se folosesc
gesturi menite să creeze experiențe senzoriale neașteptate, ca de pildă redarea unui sunet, a unei
culori, a unei texturi etc. iar folosirea mișcarilor rotunde sau ascuțite, cât și relația cu spațiul, durata
și repetiția amintesc de tehnica viewpoints, pe care am studiat-o recent.

Pentru a înțelege ce este euritmia și de ce ne interesează în domeniul teatrului, am căutat

pe youtube mai multe videoclipuri și într-adevăr, felul cum sunt concepute mișcările ne duce cu
gândul la spriritualitate, căutări profunde, ritmuri universale. E ca și cum filosofia s-ar încarna și
s-ar exprima prin dans, cu mișcări care fac parte din lumea concretului dar care trimit, fără îndoială,
la transcendent, metafizic, suprasensibil, spiritual – după cum preferă fiecare să numească
domeniul acesta pe care până la euritmie, doar cu ajutorul conceptelor abstracte îl puteam exprima.
Muzica folosită în performance-urile de euritmie este de regulă muzică clasică, aleasă pentru
potențialul său de a exprima căutările spirituale și intelectuale. Iar ca și costumație, am observat
că se optează pentru ținute albe sau viu colorate, din materiale fluide, cu mâneci lungi, ce parcă ne
amintesc de preotesele și slujitoarele templelor din antichitate, iar așezarea și mișcările dansatorilor
se fac, evident respectând anumite principii de ritm, ordine și simetrie:
https://www.youtube.com/watch?v=upT5it63f-I&pbjreload=10