T E S T nr.

11
pentru examenul de curs la disciplina
DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

Subiectul 1
CONTRACTELE COMERCIALE INTERNAŢIONALE

1.1. Definiţi contractul comercial internaţional.

Contractul comercial international poate fi definit ca acordul de vointa realizat intre doi
sau mai multi participanti la comertul international, subiecti de drept apartinand ordinii juridice
internationale, sau subiecte de drept apartinand ordinii juridice nationale din state diferite in
scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comert international.

1.2. Clasificaţi contractele comerciale internaţionale după criteriile specifice dreptului comerţului
internaţional.
Criterii specifice:
1.dupa subiectii de drept ce participa la incheierea contractelor:
- contracte incheiate intre subiecti de drept apartinind ordinii juridice nationale din diferite
state.
- contracte incheiate intre subiecte de drept apartinind ordinii juridice internationale si subiecti
de drept apartinid ordinii juridice nationale din diferite state.
2.in functie de obiect:
- contracte translative de drepturi
-c. de prestari servicii
-c. de executare de lucrari
c. de cooperare economica si tehnico-stiintifica international
3.in dependent de complexitatea contractelor:
-unitare
-complexe
4.dupa durata pt care se incheie:
-c. incheiate pe scurta durata
-c. de durata medie
-c. de lunga durata

1.3. Evidenţiaţi particularităţile privind condiţiile de validitate ale contractelor comerciale

internaţionale.
Conditiile de validitate sunt urmatoarele: capacitatea, consimtamintul, obiectul si cauza.
Principiile UNIDROIT prevad particularitatile pt conditiile de validitate ale contractelor
comerciale internationale:
EROARE: O parte poate invoca nulitatea contractului pentru eroare dacă, la momentul încheierii
contractului, eroarea era de o asemenea importanţă încât o persoană aflată în aceeaşi situaţie ar fi
încheiat contractul doar în termeni complet diferiţi sau nu l-ar fi încheiat deloc dacă adevărata
situaţie de fapt sau de drept ar fi fost cunoscută,şi dacă:
(a) cealaltă parte a făcut aceeaşi eroare, ori s-a aflat la originea acelei erori,sau a cunoscut ori ar
fi trebuit să cunoască existenţa erorii acţionând astfel împotriva principiilor bunei credinţe în
materie comercială prin lăsarea în eroare a cocontractantului; sau
(b) cealaltă parte nu a acţionat în baza contractului, până la data invocării nulităţii contractului.
Cu toate acestea, o parte nu poate invoca nulitatea contractului dacă:
(a) partea care o invocăa fost deosebit de neglijentă când a comis eroarea;sau
(b)eroarea se referă la o chestiune în legătură cu care riscul de a greşi era asumat, sau, având în
vedere circumstanţele, ar fi trebuit să fie suportat de partea care s-a aflat în eroare.
DOLUL: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci când a fost determinată să încheie
contractul prin manopere dolosive ale celeilalte păr ţi, inclusiv limbaj sau practici, sau datorită
nedezvăluirii frauduloase a unor circumstanţe care, conform standardelor bunei credinţe în
materie comercială, ar fi trebuit dezvăluite.
VIOLENTA: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci când a fost obligată să îl încheie
printr-o ameninţare nejustificată cu un rău din partea celeilalte părţi care, având în vedere
circumstanţele, este atât de iminentă şi serioasă încât nu oferă primei părţi nici o alternativă
rezonabilă. O ameninţare este nelegitimă, mai ales, dacă acţiunea sau omisiunea care a format
obiectul ameninţării este ilegală în sine ori este ilegală
utilizarea acesteia ca mijloc de încheiere a contractului.
LEZIUNEA: O parte poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze dacă, la momentul
încheierii contractului, contractul ori clauza respectivă îi dădea celeilalte părţi, în mod
nejustificat, un avantaj excesiv. Trebuie avute în vedere următoarele:
(a) faptul că cealaltă parte a profitat în mod neloial de dependenţa primei părţi, de dezavantajul
economic sau de nevoile urgente ale acesteia, ori de faptul că aceasta este neprevăzătoare,
ignorantă, lipsită de experienţă sau lipsită de capacităţi de negociere şi
(b) natura şi scopul contractului.
OBIECTUL: Simplul fapt ca in momentul incheierii contractului executarea obligatiei era
imposibila nu afecteaza valabilitatea contractului.Simplul fapt ca in momentul incheierii
contractului o parte nu era indreptatita de bunul la care se refera, nu afecteaza valabilitatea
contractului.

Subiectul 2
CONTRACTUL COMERCIAL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE INTERNAŢIONALĂ

2.1. Relataţi caracteristicile esenţiale ale bursei de mărfuri.

Bursa de marfuri are urmatoarele caracteristici esentiale :
1. bursa este o piata selectiva- obiectul tranzactiilor la bursa le constituie marfurile, valorile
mobiliare, asigurarile etc. ;
2. bursa este o piata simbolica ;
3. bursa este o piata reprezentativa de referinta in proces continuu ;
4. marfa negociata la bursa trebuie sa fie fungibila si standartizata ;
5. inscrisul contractual este un document tipizat usor de completat ;
6. comertul la bursele de marfuri se caracterizeaza printr-o buna informare a oamenilor de
afaceri ;
7. la bursele de marfuri vanzatorul prezinta numai documentele ce atesta dreptul de proprietate
asupra marfii oferite spr vanzare, nu e necesar ca marfa sa fie vazuta de cumparator deoarece
aceasta este standartizata ;
8. unitatea de masura la bursa este lotul sau contractul de bursa a carui marime depinde de natura
marfii si e fixat in regulamentul de functionare si in statut.

2.2. Caracterizaţi INCOTERMS 2010.

Pentru a ţine pasul cu dezvoltarea rapidă a comerţului internaţional şi cu globalizarea,
regulile INCOTERMS sunt revizuite o data la 10 ani.
Camera de Comert Internaţională întrunită la Paris în septembrie 2010 a lansat publicaţia
INCOTERMS 2010, ce stabileşte un ghid practic pentru a ajuta utilizatorii în alegerea mai uşoară
a celor mai potrivite reguli pentru tranzacţile lor.
Noii termeni INCOTERMS au fost elaboraţi cu scopul delimitării drepturilor şi obligaţiilor
părţilor participante în comerţul internaţional de mărfuri şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011.
 Prima schimbare pe care o aduce INCOTERMS 2010 constă în reducerea termenilor de la
13 în INCOTERMS 2000 la 11 în INCOTERMS 2010, termeni de livrare ce definesc în mod clar
obligaţiile părţilor şi reduc riscul apariţiilor unor complicaţii juridice.
O a doua schimbare structurală apare la grupa D, care a suferit cele mai mari schimbări,
referitoare la faptul că termenul de livrare DEQ a fost înlocuit cu DAT (livrare la terminal) şi că
termenii de livrare DAF, DES şi DDU au fost inlocuiţi cu DAP (livrare la un loc numit).
O altă schimbare se referă la ajustarea termenilor de comerţ la necesităţile progresului tehnologic,
astfel sunt recunoscute semnăturile electronice care pot servi drept dovezi în reglemetarea litigiilor
şi se ia în calcul şi comerţul electronic şi sistemul electronic de facturare şi transfer de date.
O altă shimbare constă în împărţirea pe grupe a clauzelor INCOTERMS, astfel în
INCOTERMS 2000 clauzele erau împărţite în patru grupe: grupa E, grupa F, grupa C, grupa D,
iar în INCOTERMS 2010, în funcţie de modalitatea de transport, noile clauze INCOTERMS sunt
structurate în 2 mari categorii:
1. Clauze aplicabile tuturor modalităţilor de transport ;
2. Clauze ce se aplică doar transportului maritim şi celui efectuat pe apele interioare
navigabile.
În plus faţă de cele 11 reguli, INCOTERMS 2010 mai cuprinde: note explicative care să-i
ajute pe utilizatori să aleagă regula potrivită pentru fiecare tranzacţie, clasificări noi care să ajute
la alegerea celei mai potrivite reguli pentru categoria de transport avută în vedere, sfaturi pentru
folosirea procedurilor electronice, informaţii despre regulile de securitate privind autorizaţia de
plecare a unei nave, sfaturi privind aplicarea INCOTERM 2010 comerţului intern.

2.3. Analizaţi prevederile Convenţiei de la Viena asupra contractelor de vânzare internaţională de

mărfuri din 11 aprilie 1980 şi Codului civil al Republicii Moldova referitoare la obligaţiile părţilor
contractante.
In baza contractului de vanzare-cumparare internationala vanzatorul are urmatoarele
obligatii :
1. predarea marfii ;
2. transmiterea proprietatii asupra marfii ;
3. remiterea documentelor referitoare la marfa ;
4. conformitatea marfii cu stipulatiile contractuale.
In legatura cu obligatia de predare a marfii Conventia de la Viena reglementeaza 3 aspecte :
I. Locul predarii marfii ;
II. anumite obligatii adiacente predarii ;
III. momentul predarii marfurilor.

In legatura cu locul predarii marfii-vanzatorul este obligat sa predea marfurile la locul

prevazut in contract. Daca in contract nu este stabilit locul predarii marfurilor vanzatorul e obligat
sa predea marfa in unul din urmatoarele locuri :
a) cand contractul de vanzare-cumparare implica transportul marfii, vanzatorul va
remite marfa primului transportator ;
b) cand contractul de vanzare-cumparare nu implica transportul marfii si contractul se
refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat prin caractere
generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care trebuie fabricat sau
produs si cand in momentul incheierii contractului partile stiau ca marfurile se
gaseau sau trebuiau fabricate intr-un anumit loc, vanzatorul este obligat sa puna
marfa la dispozitia cumparatorului in acel loc ;
c) in toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa puna marfurile la dispozitia
cumparatorului in locul in care vanzatorul avea sediul sau in momentul incheierii
contractului.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de predare a marfii este insotita in functie de
imprejurari de unele obligatii adiacente ale vanzatorului si anume :
 1. daca conform contractului sau cu Conventia de la Viena vanzatorul remite
marfurile unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate conform
contractului, vanzatorul trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care
specifica marfurile ;
2. daca vanzatorul e obligat sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie sa
incheie contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la locul
prevazut cu mijloacele de transport adecvat imprejurarilor si in conditiile obisnuite
pentru un astfel de transport ;
3. daca vanzatorul nu e tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul transportului,
el trebuie sa furnizeze cumparatorului la cererea acestuia toate informatiile de care
dispune si care sunt necesare incheierii acestei asigurari.

Referitor la momentul predarii marfii vanzatorul trebuie sa predea marfurile la data stabilita
in contract, sau in perioada de timp prevazuta in contract.
In toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa predea marfa intr-un termen rezonabil
calculat de la data incheierii contractului.

Conform Conventiei de la Viena daca vanzatorul e obligat sa remita documentele care se

refera la marfuri el trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazuta
de contract.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de conformitate are ca obiect cantitatea, calitatea
si tipul marfii precum si ambalajul cau conditionarea acestuia. Obligatia de conformitate o include
si pe cea de garantii pentru vicii.
Potrivit prevederilor Conventiei de la Viena obligatia de conformitate a marfurilor se
considera indeplinita de catre vanzator dupa urmatoarele distinctii :
1. in cazul in care cantitatea , calitatea si tipul marfii, ambalajul si conditionarea sunt
prevazute in contract atunci cand aceste elemente corespund prevederilor
contractuale ;
2. in lipsa unor asemenea stipulatii, marfurile sunt conforme cu contractual daca:
a) sunt adecvate intrebuintarii la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;
b) sunt adecvate oricarei intrebuintari special care a fost adusa expres sau tacit la
cunostinta vanzatorului in momentul incheierii contractului;
c) poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca
esantion sau model;
d) sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip sau
in lipsa unui mod obisnuit intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si proteja.
Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza in conditiile prevazute in
contract.
Conventia de la Viena garanteaza obligatia de garantie pentru evictiune. Vanzatorul trebuie
sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a uni tert cu exceptia cazului in care
cumparatorul accepta sa preia marfurile in asemenea conditii.
Cand cumparatorul intarzie sa preia marfurile sau nu plateste pretul in cazul in care plata
si predarea marfii trebuie sa se faca concomitent, vanzatorul daca are marfurile in posesie sau sub
controlul sau trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a le asigura conservarea tinand sema de
imprejurari. Vanzatorul este in drept sa le retina pina cand va obtine de la cumparator rambursarea
cheltuielilor rezonabile.

In baza contractului de vanzare-cumparare internationala cumparatorul are 2 obligatii

principale :
1. Sa plateasca pretul marfii ;
2. Sa preia marfurile predate.
 Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde pe
aceea de a lua masurile si de a indeplini formalitatile destinate sa permita plata pretului.
Pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
1. Sa fie fixat in bani ;
2. Sa fie determinat sau determinabil ;
3. Sa fie sincer si serios.
Cumparatorul e obligat sa efectuieze plata pretului la locul si data prevazuta in contract.
Conventia de la Viena prevede ca in cazul in care locul platii nu este prevazut in contract
el este cel de la sediul vanzatorului, iar daca plata trebuie sa se efectuieze in schimbul transferului
documentelor plata se va efectua la locul acestor livrari.
Daca in contract nu e stabilit momentul platii atunci conform Conventiei de la Viena pretul
va fi platit in momentul in care conform prevederilor contractului sau Conventiei de la Viena
vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului marfurile sau documentele reprezentative ale
acesteia.

Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a prelua marfa consta in

indeplinirea oricarui act care se poate astepta in mod rezonabil.
In cazul in care cumparatorul a primit marfurile si intentioneaza sa-si exercite dreptul de a
le refuza in baza prevederilor contractuale sau conventiei el trebuie sa ia masuri rezonabile in
raport cu imprejurarile pentru a le asigura conservarea.