VINETELE

SOLANUM MELONGENA L.

FAM. SOLANACEAE
Importanța culturii
Vinetele se utilizează la prepararea diferitelor mâncăruri iar în amestec cu alte legume
sunt folosite în industria conservelor. Fructele conţin 7-10% substanţă uscată reprezentată de
glucide 3,5%, protide 1-1,6%. Conţin vitaminele C, 5-10 mg, B1, B2, PP, P şi săruri minerale:
potasiu 200-220 mg, fosfor 25-40 mg, calciu 15-20 mg, magneziu 16 mg, la 100 g produs
proaspăt. Datorită conţinutului mai ridicat de celuloză şi hemiceluloză, 1-2,5%, are efecte de
reducere a colesterolului în organism.

Originea şi răspândirea culturii.

Vinetele sunt originare din India şi Birmania unde există două forme sălbatice. Solanum
melongena L. var. insanum şi var. incanum. Cu aproximativ 800 de ani î.e.n. erau răspândite în
toată zona geografică a climatului indo-birmanez iar apoi au migrat prin China (500 î.e.n) iar mai
târziu prin Persia şi Orientul Mijlociu au ajuns în ţările din jurul Mării Mediterane. Practic aceste
zone au constituit veritabile centre secundare de diferenţiere.
În Europa, se cultivă din sec. al XV-lea în Spania, sec. al XVI-lea în Portugalia şi din sec.
al XVIIIlea în Franţa. În celelalte ţări s-au răspândit prin sec. al XIX-lea. La noi în ţară sunt
cunoscute din sec. al XVIII-lea, dar pe suprafeţe mai mari au început să fie cultivate după primul
război mondial.
Vinetele se consumă în cantităţi diferite de la o zonă la alta. Astfel consumul mediu este
de 1,5 kg/an/locuitor în Asia de sud-est, 5 kg în Japonia, 9-10 kg în Orientul Mijlociu şi 3 kg în
ţările din vestul Mării Mediterane.
În Europa printre ţările mari producătoare sunt Italia, Spania, Grecia.
În România vinetele se cultivă în special în zonele din sudul şi vestul ţării unde au
condiţii mai bune din punct de vedere al cerinţelor faţă de temperatură. Există însă condiţii bune
şi în unele microzone din Transilvania şi Moldova.

Particularităţi biologice.
Vinetele se comportă, în condiţiile de la noi din ţară ca o specieanuală. În condiţiile unui
climat fără îngheţuri, în perioada de iarnă, se comportă ca o specie perenă, formând o tufa
lemnoasă la bază cu o înălţime de 1,3-1,5 m şi un diametru de 1,0-1,2 m.
În cultură anuală, planta formează un sistem radicular fasciculat, puţin ramificat. Din
această cauză, zona explorată de rădăcini este redusă, aceasta dezvoltându-se în special lateral şi
mai puţin în profunzime. Rădăcinile reprezintă numai 2% din greutatea plantei (Butnariu, 1983).
Tulpina este erectă, ramificată şi prezintă o porţiune lignificată la bază. Aceasta poate
ajunge la înălţimi de 0,5-0,8 m, în condiţii de câmp, în timp ce în sere atinge 1,5-2 m, fiind
necesară susţinerea pe sfori.
Frunzele sunt mari, 10-20 cm lungime şi 10-15 cm lăţime, peţiolate, cu limbul oval, cu
marginea întreagă, dispuse altern. Nervurile au la unele soiuri culoare violacee şi pot fi prevăzute
cu spini. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară, este glabră.
Florile sunt mari, de culoare violacee, dispuse solitar, uneori fiind grupate câte 2-3. Sunt
pe tipul 5, având corola de 2,5-4 cm în diametru. Polenizarea este autogamă dar uneori, se
produce şi polenizarea alogamă, în procent de 10-30%.

-1-
 Fructul este de tip bacă, are de obicei dimensiuni mari, de formă ovală, cilindrică
saupiriformă. Culoarea fructului este la majoritatea soiurilor cultivate, neagră-violacee, dar în
ultimii ani s-au realizat şi soiuri la care fructele sunt verzui sau albe. La maturitatea fiziologică
fructul se colorează în galben-maroniu. Seminţele sunt mici, 250 buc/g, reniforme, de culoare
galben-maronie.

Soiuri şi hibrizi.
În sortimentul raionat la noi, există soiuri şi hibrizi de vinete destinaţi pentru cultură în câmp sau
protejată .
Timpurii (110-120 zile): Andra (H), Drăgaica, Felicia;
Semitimpurii (120-130 zile): Alexandra, Contesa, Daniela, Kecskeméti lila, Luiza,
NiculinaPana corbului 36, Rodica, Zaraza;
Semitârzii (peste 130 zile): Belona, Viorica.
Cultivarurile Andra (H), Daniela, Felicia, Niculina şi Pana Corbului 36 se recomandă şi
pentru solarii, iar Drăgaica, numai pentru solarii. Firma „Seminis” propune pentru cultură în
camp şi spaţii protejate hibrizii Epic F1 şi Mirabelle F1, primul fiind rezistent la TMV.

Relaţiile cu factorii de vegetaţie.

Datorită originii din zonele tropicale, vinetele sunt pretenţioase faţă de temperatură.
Seminţele încep să germineze la 15-16ºC, temperatura optima fiind 22-28ºC şi în acest caz 80
90% germinează în 3-5 zile. Temperatura optimă de creştere a plantelor este de 20-25ºC ziua şi
16-18ºC noaptea. Creşterea plantelor încetează la o temperature sub 12ºC sau peste 35ºC.
Polenizarea se realizează în condiţii optime la o temperatură în jur de 20ºC. La nivelul sistemului
radicular, temperaturile cuprinse între 18-20ºC favorizează creşterea şi fructificarea plantelor.
Vinetele nu rezistă la îngheţ iar plantele tinere pot fi distruse şi la temperaturi scăzute pozitive.
Faţă de lumină vinetele au cerinţe ridicate, necesitând minim 8 Klx şi 12 ore pe zi.
Insuficienţa luminii determină stagnarea creşterii precum şi avortarea florilor.
Vinetele au cerinţe mari faţă de apă, necesitând în sol o umiditate optimă de 75-80% din
capacitatea de câmp. Lipsa apei din sol precum şi umiditatea atmosferică scăzută determină
căderea butonilor florali, avortarea florilor sau căderea fructelor mici. Umiditatea în exces,
corelată cu temperaturile scăzute din sol favorizează ofilirea plantelor (Verticillium alboatrum).
Preferă solurile mijlocii sau mijlocii spre uşoare, lutoase, luto-nisipoase, profunde, bogate
în humus, bine aprovizionate cu apă până la 0,8-1 m adâncime, cu pH-ul cuprins între 5,5-6,8.

Nutriţia minerală.
Consumul specific este de 6-7 kg N, 1-1,5 kg P2O5, 6-7,5 kg K2O, 0,2- 0,5 kg CaO şi 0,6-0,8 kg
MgO pentru o tonă de fructe. Consumul maxim se înregistrează în perioada de fructificare.
Excesul de azot determină o creştere vegetativă puternică, în detrimental fructificării.

CULTURA VINETELOR ÎN SERE

În sere, vinetele se cultivă pe suprafeţe mai mici, comparativ cu tomatele datorită

cerinţelor mai ridicate a acestora faţă de temperatură ceea ce determină cheltuieli mai ridicate
ocazionate de încălzirea spaţiilor de cultură.
Cultura în sere se practică în ciclul I, iarnă-vară.
Pregătirea serelor se face ca pentru tomate.

-2-
 Producerea răsadurilor are loc în sera înmulţitor, unde se seamănă în
octombrienoiembrie, folosindu-se 200-250 g sămânţă pentru asigurarea necesarului de răsad
pentru un hectar de cultură.
În faza de 1-2 frunze adevărate, plantele se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 10 x
10 cm.
După repicat timp de 3 zile se menţine o temperatură uniformă de 23-24ºC şi o umiditate
atmosferică ridicată. În continuare se asigură 23-25ºC ziua şi 16-18ºC, noaptea. Temperatura în
substrat trebuie să fie de cel puţin 16ºC.
În timpul perioadei de producere a răsadurilor se aplică lucrările obişnuite de întreţinere.
După ce răsadurile ajung să-şi acopere frunzele şi să se stânjenească reciproc, se practică răritul
acestora, prin distanţarea ghivecelor. Astfel de la 100 plante/m2 se ajunge în 2-3 etape la 15
plante/m2. În felul acesta se previne etiolarea răsadurilor şi alungirea acestora.
Plantarea răsadurilor are loc în perioada ianuarie-februarie, câte 3-4 rânduri pe o travee
de 3,2 m. Astfel se pot planta 3 rânduri la 1,1 m între ele şi 0,5 m faţă de registrele de încălzire şi
respectiv 0,4 m între plante pe rând. Când se amplasează patru rânduri pe o travee, distanţa între
ele este de 0,8 m iar între plante pe rând 0,5 m. Se realizează astfel o desime de 2-2,5 plante/m2,
maxim 3 plante/m2.

Lucrările de întreţinere. Dirijarea creşterii plantelor se face diferenţiat în funcţie de

desimearealizată. Astfel la desimi de 3 plante/m2, acestea se conduc cu o singură tulpină în timp
ce la desimi de 2-2,5 plante/m2, se conduc la 2-4 braţe. În acest caz la fiecare plantă se aleg 2
lăstaricare se palisează individual pe sfori.
Pe măsură ce plantele cresc, lăstarii laterali se ciupesc după câte un fruct. Dacă apar mai
multe flori la un loc, se lasă una singură, pentru a preveni supraîncărcarea plantelor.
Defolierea plantelor se efectuează periodic şi se îndepărtează frunzele bazale, pe măsură
ce se recoltează fructele.
În perioadele cu nebulozitate ridicată se fac polenizări suplimentare sau se folosesc
substanţe stimulatoare, Rodoleg în concentraţie de 1,5-2%.
Prin dirijarea factorilor de mediu se urmăreşte asigurarea condiţiilor optime pentru
creşterea şi dezvoltarea plantelor. Astfel temperatura se menţine la 20-21ºC, în zile noroase şi
25-28ºC în zile însorite iar noaptea 18-20ºC, în timp ce în sol, aceasta trebuie să fie de 18-20ºC.
Umiditatea atmosferică se menţine la 70% iar în sol, umiditatea se asigură la nivel de 70-
75% până la fructificare şi 75-85% din capacitatea de câmp în faza de fructificare. Pentru aceasta
se fac udări repetate, folosind apă condiţionată, a cărei temperatură trebuie să fie de 18-20ºC,
pentru a preveni răcirea solului, care favorizează atacul de Verticilium sp.
Lucrările solului sunt asemănătoare cu cele prezentate la tomate şi ardei.
Recoltarea fructelor începe din aprilie şi continuă până în prima decadă din iulie. Se
recoltează eşalonat la interval de 4-6 zile, la maturitatea de consum.
Producţia este de 4-6 kg/m2.
.

-3-