Sunteți pe pagina 1din 6

Nr.

1, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Calificarea concursului de infracţiuni


Partea I
Daniel MARTIN,
doctor în drept, conferenţiar universitar (USM)
Stanislav COPEŢCHI,
doctor în drept, lector universitar (USM)
Obiectul prezentului demers ştiinţific îl formează evidenţierea unor reguli de calificare a concursului de infracţiuni.
Sunt analizate varietăţile concursului de infracţiuni, accentul fiind pus în special pe concursul real dintre infracţiuni identi-
ce. În acest sens, se argumentează că în ipoteza comiterii de către o persoană a mai multor infracţiuni prevăzute de dispo-
ziţia aceleiaşi norme de drept penal, în cazul în care făptuitorul manifestă intenţie separată în raport cu fiecare infracţiune,
cele comise vor forma concurs de infracţiuni. Sunt analizate situaţiile de concurs real dintre infracţiunile cu conexitate,
precum şi scoase în evidenţă unele probleme de calificare a concursului real de infracţiuni.
Cuvinte-cheie: calificare, concurs de infracţiuni, concurs real, infracţiuni identice.
***
The subject of the present scientific demarche represents the highlighting of certain qualifying rules of cumulative of-
fences. Different varieties of cumulative offences are analyzed focusing mainly on the real cumulation between identical
offences. In this regard it is argued that in case of a person committing several offences under by provision of the same
rules of criminal law, those committed will form cumulative offences, if the offender expresses separate intention in re-
lation to each offense. Situations are analyzed of real cumulation between offenses with certain connections and some
problems are underlined of qualifying a cumulation of real offences.
Keywords: qualification, cumulative offences, real cumulative, identical offences.

D reptului penal şi practicii judiciare îi sunt cu-


noscute cazurile când sunt comise mai multe
infracţiuni până la condamnarea persoanei, respec-
rea infracţiunilor potrivit regulilor concursului de
infracţiuni, este necesară alegaţia către norma din
partea generală a Codului penal care reglementează
tivele fapte nefiind cuprinse de o singură normă de instituţia concursului de infracţiuni, adică art.33 CP
incriminare. Astfel de cazuri sunt considerate concurs RM. Astfel, în acord cu prevederile alin.(1) art.33
de infracţiuni, ca formă a pluralităţii infracţionale. CP RM, se consideră concurs de infracţiuni săvârşi-
Concursul de infracţiuni reprezintă una dintre rea de către o persoană a două sau mai multor infrac-
cele mai complicate şi, totodată, una dintre cele mai ţiuni, dacă persoana nu a fost condamnată definitiv
importante probleme ale dreptului penal, având în ve- pentru vreuna din ele şi dacă nu a expirat termenul
dere semnificaţia pe care o comportă numita formă a de prescripţie de tragere la răspundere penală, cu
pluralităţii de infracţiune în procesul calificării infrac- excepţia cazurilor când săvârşirea a două sau mai
ţiunilor. Problematica decurge, în special, din nece- multor infracţiuni este prevăzută în articolele părţii
sitatea delimitării concursului de infracţiuni de unele speciale a prezentului cod în calitate de circumstanţă
modalităţi ale infracţiunii unice legale. care agravează pedeapsa.
Necesitatea cercetării problemelor concursului de Deci, concursul de infracţiuni presupune că toate
infracţiuni la etapa contemporană este determinată şi faptele prejudiciabile săvârşite constituie infracţiuni
de utilitatea acestora pentru organele de drept şi in- de sine stătătoare, care trebuie calificate în întregime
stanţele de judecată, având în vedere că profesionali- în conformitate cu mai multe norme de incriminare.
zarea accentuată a activităţii infracţionale, indubitabil, Regula de bază la calificarea concursului de in-
implică creşterea numărului de cauze penale, unde în fracţiuni rezidă în faptul că cel abilitat cu aplicarea
calitate de obiect al investigaţiei colaboratorilor orga- legii penale, implicit cu calificarea infracţiunilor, va
nelor de drept şi al judecătorilor nu sunt infracţiunile indica în actul procesual-juridic (ordonanţa de pornire
unice, ci concursul de infracţiuni [1]. a urmăririi penale, ordonanţa de punere sub învinuire,
La art.114 CP RM, legiuitorul stabileşte regulile rechizitoriul, sentinţa de condamnare) toate articole-
calificării infracţiunilor în cazul concursului de in- le, după caz, alineatele, literele din partea specială a
fracţiuni, şi anume: „calificarea infracţiunilor în cazul Codului penal care incriminează faptele infracţionale
unui concurs de infracţiuni, determinat la art.33, se concrete comise care intră în concurs, iar în cazul in-
efectuează cu invocarea tuturor articolelor sau alinea- fracţiunilor neconsumate sau a celor săvârşite în par-
telor unui singur articol din legea penală care prevăd ticipaţie, şi a normelor din partea generală a Codului
faptele prejudiciabile săvârşite”. penal.
Din conţinutul normei precitate, rezultă că aceas- Din prevederile alin.(1) art.33 CP RM, sunt des-
ta este una de trimitere. La concret, pentru califica- prinse următoarele varietăţi ale concursului de in-

23
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 1, 2015

fracţiuni, la calificarea cărora se va ţine cont de regu- Excluderea instituţiei repetării infracţiuni nu a avut
la prevăzută la art.114 CP RM: drept scop acordarea posibilităţii făptuitorilor de a se
1) concurs între infracţiuni eterogene – infracţi- eschiva de răspunderea penală şi, implicit, pedeapsa
uni ce atentează în mod exclusiv sau în mod principal penală cuvenită. Prin abrogarea acesteia, de fapt, s-a
asupra unor obiecte diferite ale protecţiei penale. Este reacţionat la doleanţele exprimate de mai mult timp
cazul infracţiunilor amplasate în cadrul unor capito- în literatura de specialitate autohtonă. În mare parte,
le distincte din partea specială a Codului penal. De este meritul lui S. Brînza şi V. Stati care la acel mo-
exemplu, formează concurs de infracţiuni eterogene, ment susţineau cu înverşunare ideea renunţării la in-
trădarea de patrie (art.337 CP RM) şi omorul intenţi- stituţia repetării infracţiunii. În optica numiţilor doc-
onat (art.145 CP RM), ori violul (art.171 CP RM) şi trinari: „Dacă făptuitorul a săvârşit două infracţiuni
furtul (art.186 CP RM); nu-i poate fi aplicată răspunderea penală de două ori
2) concurs între infracţiuni omogene – obiecte de pentru una din aceste infracţiuni. Or, anume dublarea
atentare similare sau identice. Aici evidenţiem mai aplicării răspunderii penale pentru aceeaşi infracţiune
multe situaţii: reprezintă o încălcare flagrantă a principiului echităţii,
a) infracţiunile sunt prevăzute la alineate diferite atunci când aceeaşi infracţiune se ia în consideraţie
ale aceluiaşi articol şi ambele sunt variante tip (de atât ca element al repetării infracţiunii, cât şi ca ele-
exemplu, alin.(1) art.217 şi alin.(2) art.217 CP RM); ment al concursului de infracţiuni” [3].
b) infracţiunile sunt prevăzute la alineate diferite În aceste circumstanţe, prin modificarea legislati-
ale aceluiaşi articol, una din infracţiuni constituind va- vă nominalizată, a fost abrogată instituţia repetării in-
rianta tip, iar cealaltă – varianta agravată, ori ambele fracţiunii şi drept consecinţă firească, modificată dis-
infracţiuni constituind variante agravate (de exemplu, poziţia normei de la alin.(1) art.33 CP RM, în aşa mod
alin.(1) art.151 şi alin.(2) art.151 CP RM, respectiv, ca repetarea aceleiaşi infracţiuni (fapte prejudiciabile
alin.(2) art.151 şi alin.(4) art.151 CP RM); prevăzute de aceeaşi normă penală) să constituie deja
c) infracţiunile sunt prevăzute în cadrul aceluiaşi concurs de infracţiuni. De aceea, în ipoteza comiterii
articol – în cazul articolelor fără alineate, la acelaşi de către o persoană a două, trei patru, cinci, ..., zece
alineat sau la aceleaşi litere – în situaţia articolelor infracţiuni prevăzute de dispoziţia aceleiaşi norme de
formate din alineate, după caz, litere, indiferent de drept penal, evident cu respectarea condiţiilor neexpi-
faptul dacă ambele sunt variante tip sau variante agra- rării termenului de prescripţie de tragere la răspunde-
vate ale infracţiunii (de exemplu, art.146 şi art.146 CP re penală, precum şi necondamnării pentru comiterea
RM, ori alin.(1) art.220 şi alin.(1) art.220 CP RM, re- acestora, în situaţia în care instituţia repetării infracţi-
spectiv, alin.(3) art.220 şi alin.(3) art.220 CP RM). unii a fost abrogată, în cazul în care făptuitorul mani-
Problematica calificării concursului de infracţiuni festă intenţie separată în raport cu fiecare infracţiune,
este învederată în ultimele două ipoteze, în special în cele comise vor forma concurs de infracţiuni.
ultima ipoteză, atunci când sunt săvârşite două sau Astfel de activităţi infracţionale nicidecum nu vor
mai multe infracţiuni identice – care sunt prevăzute constitui o infracţiune unică. În caz contrar, vom fi
la acelaşi articol, acelaşi alineat sau aceeaşi literă din în situaţia să credem că legiuitorul naţional nu face
Codul penal. Din moment ce a fost abrogată instituţia altceva decât să stimuleze comportamentul infracţio-
repetării infracţiunii (fapt realizat prin Legea nr.277 nal al persoanei, după comiterea unei infracţiuni, făp-
din 18.12.2008, în vigoare din 24.05.2009) [2], acţiu- tuitorului fiindu-i permisă săvârşirea în continuare a
nile infracţionale identice, comise în baza unei intenţii infracţiunilor care sunt identice cu cea comisă iniţial,
diferite şi unui scop diferit, urmează a fi calificate po- din moment ce pedepsirea acestuia va avea loc doar
trivit regulilor concursului de infracţiuni. pentru săvârşirea uneia din infracţiunile identice, in-
Anterior adopării Legii nr.277 din 18.12.2008, diferent de numărul acestora.
art.31 CP RM (astăzi abrogat) intitulat „Repetare a Tocmai de aceea, la calificare, organul de urmărire
infracţiunii” stipula la alin.(1) că „se consideră repe- penală, procurorul sau judecătorul va indica, în actul
tare a infracţiunii săvârşirea a două sau mai multor procesual-juridic emis, tot atâtea infracțiuni identice
infracţiuni identice ori omogene, prevăzute de aceeaşi câte au fost comise. Relevant e ca acţiunile/inacţiuni-
normă penală (subl. ne aparţine), cu condiţia că per- le infracţionale să fi fost comise în baza unor intenţii
soana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi distincte şi a unui scop diferit. În caz contrar, vom fi în
nu a expirat termenul de prescripţie”. Pe de altă parte, prezenţa infracţiunii prelungite, care, similar cu con-
alin.(1) art.33 CP RM, la acel moment avea următorul cursul de infracţiuni identice, se caracterizează prin
conţinut: „se consideră concurs de infracţiuni, săvâr- acţiuni/inacţiuni infracţionale identice, însă se deose-
şirea de către o persoană a două sau mau multor in- beşte prin unitatea intenţiei şi a scopului urmărit de
fracţiuni, prevăzute de diferite articole sau la diferite făptuitor în raport cu totalitatea acţiunilor/inacţiunilor
alineate ale unui singur articol (subl. ne aparţine) din infracţionale, cele din urmă constituind doar episoade
Partea specială ...”. ale activităţii infracţionale.

24
Nr. 1, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

În altă ordine de idei, menţionăm că deşi, prin ab- garea ei din partea generală și din majoritatea articole-
rogarea art.31 CP RM, legiuitorul a renunţat la insti- lor din partea specială a Codului penal, unde era pre-
tuţia repetării infracţiunii, totuşi unele reminiscenţe zent calificativul „repetat”. Acest lucru nu are decât
ale acesteia au rămas în legea penală. În cadrul unor să știrbească din principiul echității. Ba mai mult, în
articole concrete din partea specială a Codului penal, acord cu alin.(3) art.4 din Legea Republicii Moldova
legiuitorul a păstrat într-o manieră neclară forma rei- nr.780 din 27.12.2001 privind actele legislative [5],
terată (repetată) a infracţiunii. Este cazul unor infrac- la elaborarea, adoptarea şi aplicarea actului legislativ,
ţiuni unde legiuitorul, în calitate de variantă agrava- organul legislativ, printre altele, trebuie să respecte
tă, indică asupra faptei comise în mod repetat, adică principiul coerenței (subl. ne aparţine). Și de ce oare
aceeaşi infracţiune comisă de o persoană atunci când legiuitorul a decis păstrarea unui asemenea semn cali-
anterior a mai comis o infracţiune prevăzută la alin. ficativ doar în cazul infracțiunilor prevăzute în cadrul
(1) – sub forma variantei tip sau prevăzută la alin.(2) articolelor sus-nominalizate? Având în vedere faptul
– sub forma variantei agravate. Un exemplu elocvent că menținerea în textul legii penale a unor asemenea
este lit.o) alin.(2) art.145 CP RM – omorul intenţionat semne calificative duce la încălcarea mai multor prin-
săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit cipii fundamentale ale dreptului penal, considerăm
un omor intenţionat prevăzut la alin.(1). În acest sens, oportun abrogarea din conținutul tuturor articolelor
omorul intenţionat neagravat succedat de un alt omor din partea specială a Codului penal a circumstanței
intenţionat neagravat (evident în baza unei intenţii agravante menite să agraveze răspunderea și pedeapsa
distincte), nu va forma concurs de infracţiuni, ci o in- penală pentru săvârșirea infracțiunii de către o persoa-
fracţiune unică, care urmează a fi încadrată potrivit nă care anterior a mai săvârșit o astfel de infracțiune.
unui singur articol. Acest lucru este desprins chiar din În așa mod, nu putem susține poziția legiuitorului
definiţia legală a concursului de infracţiuni, în acord moldav de a lăsa în cadrul unor articole din partea
cu care nu va constitui concurs în cazurile când săvâr- specială a Codului penal (este cazul art.145, 158, 165,
şirea a două sau mai multor infracţiuni este prevăzută 171, 172, 206, 2171, 287 CP RM) a semnului califi-
în articolele părţii speciale a prezentului cod în calita- cativ menit să reflecte agravarea răspunderii pena-
te de circumstanţă care agravează pedeapsa. le a făptuitorului pentru săvârșirea repetată a faptei
Totodată, dacă un omor neagravat (alin.(1) art.145 infracționale. Drept consecință, cu titlu de lege feren-
CP RM) va fi succedat de alte două omoruri neagra- da, propunem o nouă redacție a definiției legale a con-
vate, atunci cele comise vor constitui deja concurs de cursului de infracțiuni, și anume: „Se consideră con-
infracțiuni, și anume: dintre infracțiunea prevăzută curs de infracțiuni săvârșirea de către o persoană
la lit.o) alin.(2) art.145 CP RM și cea de la alin.(1) a două sau mai multor infracțiuni, dacă persoana
art.145 CP RM. În acest caz, primele două fapte de nu a fost condamnată definitiv pentru vreuna din
omor intenționat neagravat vor constitui o infracțiune ele și dacă nu a expirat termenul de prescripţie de
unică cu acțiuni repetate, iar cea de-a treia faptă de tragere la răspundere penală”.
omor intenționat în varianta tip va forma o nouă Din prevederile alin.(2) art.33 CP RM, sunt des-
infracțiune. Aceasta deoarece, cea de-a treia faptă de prinse formele concursului de infracţiuni: a) concur-
omor neagravat nu mai este succedată de o altă faptă sul real şi b) concursul ideal de infracţiuni, regulile
de omor neagravat, prevăzută la alin.(1) art.145 CP de calificare a infracţiunilor în cazul concursului de
RM, ci de una agravată, prevăzută la lit.o) alin.(2) infracţiuni fiind valabile pentru ambele forme.
art.145 CP RM. În cele ce urmează, vom supune analizei unele as-
În literatura de specialitate, se arată că la fel nu este pecte cu privire la calificarea concursului real și ideal
aplicabilă prevederea de la lit.o) alin.(2) art.145 CP de infracțiuni.
RM, ci se vor aplica regulile concursului de infracțiuni, Calificarea concursului real de infracţiuni. Con-
în situația în care, după infracțiunea specificată la alin. fom alin.(3) art.33 CP RM, concursul real de infrac-
(1) art.145 CP RM, este săvârșit: 1) omorul care a fost ţiuni presupune că prin două sau mai multe acţiuni
întrerupt la o altă etapă a activității infracționale (de (inacţiuni) sunt săvârşite două sau mai multe infrac-
exemplu, când omorul consumat a fost urmat de ten- ţiuni. Concursul real de infracţiuni are o răspândire
tativa de omor sau pregătirea de omor, ori viceversa); mai largă decât concursul ideal şi, de regulă, gradul
2) omorul în care făptuitorul a avut un alt rol juridic lui prejudiciabil este mai mare, deoarece făptuitorul
(de exemplu, în primul caz a fost autor, iar în cel de- comite consecutiv două sau mai multe infracţiuni [6].
al doilea – organizator, instigator sau complice, sau Pot forma concurs real orice infracţiuni, inclusiv
invers) [4]. cele care nu pot forma concurs ideal de infracţiuni,
În cele din urmă, nu este clară logica legiuitorului sau cele la comiterea cărora apare întrebarea legată
de a lăsa în continuare în textul legii penale a unor de concurenţa normelor (de exemplu, tâlhăria şi vătă-
reminiscenţe a instituției repetării infracțiunii, din marea intenţionată medie a integrităţii corporale sau
moment ce anterior s-a renunțat la aceasta, prin abro- a sănătăţii). Concurs real poate fi şi între infracţiuni

25
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 1, 2015

prevăzute la acelaşi articol (acelaşi alineat sau ace- infracţiuni decurge în mod logic din alta (de exemplu,
eaşi literă). Concurs real poate fi şi într-o infracţiune încălcarea regulilor de circulaţie sau de exploatare a
comisivă (răpirea unei persoane) şi una omisivă (lăsa- mijlocului de transport de către persoana care con-
rea în primejdie), între infracţiunile consumate şi cele duce mijlocul de transport (art.264 CP RM) săvârşi-
neconsumate, cele săvârşite de o singură persoană şi tă ulterior răpirii mijlocului de transport (art.1921 CP
cele comise în participaţie, între infracţiuni continue, RM) ori producerea, prelucrarea ilegală a substanțelor
prelungite, complexe etc. narcotice în scop de înstrăinare (alin.(2) art.2171 CP
Concursul real poate fi concomitent sau succe- RM) săvârșită ulterior cultivării ilegale de plante care
siv. Concurs succesiv poate fi între orice infracţiuni, conțin substanțe narcotice, în scop de înstrăinare (alin.
fără excepţie. Concurs concomitent nu poate exista (1) art.2171 CP RM)).
între toate infracţiunile, şi anume, între infracţiunile e) concursul real între mai multe infracțiuni, unde
incompatibile de a fi comise astfel (de exemplu, nu una dintre infracțiuni presupune realizarea scopului
poate exista un asemenea concurs între infracţiunile altei infracțiuni. Un asemenea tip de concurs se atestă
de tâlhărie şi furt). în situația în care unul din semnele obligatorii ale unei
În literatura de specialitate română [7], concursul infracțiuni îl formează scopul, și acesta este atins, re-
real de infracţiuni este clasificat în concursul real sim- alizarea căruia constituie în sine o nouă infracțiune.
plu (între infracţiuni neexistând vreo legătură) şi con- De exemplu, în contextul faptei de trafic de ființe
cursul real cu conexitate (format din infracţiuni între umane, folosirea victimei în activități criminale poate
care există o legătură). să constituie unul din scopurile urmărite de făptuitor.
Evidenţiem următoarele situaţii de concurs real Persoana va fi trasă la răspunderea penală în baza art.
dintre infracţiunile cu conexitate: 165 CP RM, indiferent de faptul dacă scopul propus
a) concursul real de infracţiuni, unde una dintre este realizat sau nu, or realizarea acestuia depășește
infracţiuni serveşte drept mijloc de înlesnire la săvâr- conținutul constitutiv al componenței infracțiunii.
şirea altei infracţiuni (conexitate etiologică). În acest Totodată, dacă finalitatea urmărită de făptuitor (folo-
caz, infracţiunea săvârşită pentru înlesnirea săvârşi- sirea victimei în activități criminale) este atinsă, cele
rii altei infracţiuni este numită infracţiune-mijloc, iar comise trebuie calificate potrivit regulilor concursului
cea din urmă – infracţiune-scop. De exemplu, pentru de infracțiuni, adică atât potrivit art.165 CP RM, cât
comiterea unui furt, făptuitorul săvârşeşte un omor și potrivit normei care incriminează comportamentul
intenţionat. Infracţiunea de omor intenţionat este con- criminal al victimei traficului de ființe umane la care
siderată infracţiune-mijloc, iar cea de furt – infracţi- aceasta din urmă a recurs, pentru a cărui comitere a
une-scop. fost traficată (de exemplu lit.c) alin.(2) art.186 CP RM
b) concursul real de infracţiuni, unde una dintre – furtul săvârşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc
infracţiuni serveşte drept mijloc de ascundere a altei pentru depozitare sau în locuinţă), evident cu specifi-
infracţiuni (conexitate consecvenţională). În această carea calității de participant a persoanei care a traficat
situaţie, este considerată infracţiune-mijloc, infracţi- victima în cadrul infracțiunii comise.
unea săvârşită în vederea ascunderii altei infracţiuni. Probleme la calificarea concursului real de infrac-
Cea din urmă este catalogată drept infracţiune-scop. ţiuni apar atunci când este comisă o infracţiune care
De exemplu, pentru ascunderea infracţiunii de viol, aparent este una unică complexă. De exemplu, care
este comis omorul intenţionat. În unele cazuri, legiui- trebuie să fie calificarea în ipoteza în care o persoană
torul a instituit anumite excepţii de la regula generală aplică violenţă după care ia bunurile acesteia şi plea-
de calificare a faptelor, în atare situaţii, potrivit reguli- că? Aparent, o astfel de faptă trebuie calificată fie ca
lor concursului de infracţiuni. Astfel, în situaţia omo- jaf cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa
rului intenţionat săvârşit cu răpirea sau luarea persoa- sau sănătatea persoanei (lit.e) alin.(2) art.187 CP RM),
nei în calitate de ostatic, se va reţine la calificare doar fie ca tâlhărie (art.188 CP RM). Însă soluţia de înca-
lit.f) alin.(2) art.145 CP RM în ipoteza în care omorul drare corectă poate varia în dependenţă de momen-
intenţionat este săvârşit cu scopul de a ascunde răpirea tul apariţiei intenţiei făptuitorului de a lua bunurile şi
sau luarea persoanei în calitate de ostatic. Respectiva scopul violenţei aplicate. Astfel, dacă făptuitorul apli-
excepţie este valabilă şi pentru prima ipoteză. că violenţa pentru a se răzbuna pe victimă, dar nu în
c) concursul real de infracţiuni, unde una dintre vederea sustragerii bunurilor, după care, ulterior apli-
infracţiuni serveşte drept condiţie pentru săvârşirea cării violenţei, în baza unei noi intenţii, formate după
celeilalte infracţiuni. De exemplu, pentru săvârşirea consumarea violenţei aplicate, acesta sustrage bunuri-
infracţiunii de pronunţare a unei sentinţe, decizii, în- le victimei, cele comise nu vor constitui o infracţiune
cheieri sau hotărâri contrare legii (art.307 CP RM), unică complexă, ci un concurs real de infracţiuni.
judecătorul comite infracţiunea de corupere pasivă În doctrina de specialitate, se menționează că pen-
(art.324 CP RM). tru calificarea concursului de infracţiuni este necesar
d) concursul real de infracţiuni, unde una dintre ca una din faptele infracţionale, săvârşite de făptuitor,

26
Nr. 1, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

să nu formeze, potrivit legii, semn constitutiv al altei alin.(1) art.151 CP RM, aceasta nu poate fi absorbită
infracţiuni [8]. Tocmai de aceea, nu vom fi în prezenţa de norma de la alin.(1) art.171 CP RM. Totuși, oare
concursului de infracţiuni în ipoteza în care acţiunea pot fi calificate cele comise potrivit regulilor concur-
adiacentă din cadrul traficului de fiinţe umane constă sului de infracţiuni, adică în baza art.171 şi art.151 CP
în folosirea violului. În acest caz, faptele formează o RM? Întrebarea ni se pare firească pornind de la faptul
infracţiune unică complexă, urmând a fi calificate doar că violul reprezintă o faptă infracțională care include
potrivit normei de la lit.g) alin.(2) art.165 CP RM. în sine un anumit grad de violență (deși nu o vătămare
Semne de întrebare în privința calificării fap- gravă a integrității coroprale). În așa mod, tragerea la
telor persoanei suscită și situațiile când în cadrul răspunderea penală și pentru viol, implicit și pentru
componențelor complexe, în calitate de semn con- un anumit grad de violență, și pentru vătămare gravă a
stitutiv sau calificativ (agravant) al componenței integrității corporale, care la fel reprezintă o violență,
infracțiunii apare în calitate de acțiune adiacentă o ar putea fi interpretată ca o supraevaluare a pericolului
anumită faptă penală. De cele mai dese ori, aceasta se social al celor comise prin reţinerea aceleiaşi violen-
întâmplă în cazul aplicării violenței sau amenințării ţe de două ori la calificare atât ca acţiune adiacentă
cu aplicarea ei în calitate de acțiune adiacentă, iar în contextul infracţiunii de viol, cât şi ca infracţiune
soluțiile de calificare sunt diferite în dependență de distinctă (art.151 CP RM). Pe de altă parte, ar fi oare
situație. suficientă la calificare aplicarea doar a unei singure
Atunci când în calitate de acţiune adiacentă evo- norme din cele indicate, în special a art.171 CP RM
luează aplicarea violenţei, iar aceasta comportă un care incriminează violul? În vederea neadmiterii atât
grad prejudiciabil mai redus ca infracţiunea la care se a subaprecierii, cât şi a supraaprecierii pericolului so-
alătură, cele comise vor constitui o infracţiune unică cial al celor comise de făptuitor, considerăm oportun
complexă, violenţa aplicată (cea de natură infracţio- completarea articolelor din partea specială a Codului
nală) fiind absorbită de infracţiunea absorbantă. De penal cu semnele calificative ce prevăd, în calitate de
exemplu, fapta de vătămare intenţionată medie a in- acţiune adiacentă, aplicarea intenționată a violenţei
tegrităţii corporale sau a sănătăţii este absorbită de de o intensitate mai mare decât cea prevăzută în ca-
fapta de răpire a unei persoane, prima constituind în drul variantei de bază. Respectiva recomandare este
contextul celei din urmă drept acţiune adiacentă. Cu valabilă doar pentru componenţele de infracţiune care
drept cuvânt se opinează în literatura de specilitate au- cuprind aplicarea violenţei, în calitate de acţiune adia-
tohtonă, precum că infracţiunea complexă absorbantă centă, în varianta de bază a componenţei de infracţiu-
nu poate avea un grad prejudiciabil mai redus decât ne (de exemplu, răpirea unei persoane, traficul de fiin-
cel al infracţiunii absorbite. Din moment ce infracţi- ţe umane, violul, acţiunile violente cu caracter sexual
unea complexă reprezintă un sumum al altor infrac- etc.). Aplicarea violenţei este una din acţiunile adia-
ţiuni, este firesc ca gradul prejudiciabil al fiecăreia cente ale laturii obiective, învederată în cazul tuturor
din componente să nu poată fi mai mare decât cel al infracţiunilor sus-indicate în varianta tip (de bază).
rezultantei [9]. Nu același lucru se atestă în cazul componențelor
Atunci însă când violența este mai periculoasă de- de infracțiune, unde aplicarea violenței apare pe post
cât infracțiunea datorită căreia este aplicată, soluția de de acțiune adiacentă doar în cadrul unor componențe
calificare nu este într-atât de evidentă și univocă. agravate, în calitate de semn calificativ. În aceste ca-
În doctrină [10] se arată că în atare situaţii, când zuri, se impune a soluţiona problema calificării acţi-
violenţa este mai periculoasă decât infracţiunea dato- unilor infracționale exprimate prin aplicarea în sub-
rită căreia este aplicată, cele comise trebuie calificate sidiar a violenței de un grad prejudiciabil mai ridicat
potrivit regulilor concursului de infracţiuni. Nu sun- decât cea cerută de norma de incriminare din cadrul
tem întru totul de acord cu această opinie. variantei agravate a infracţiunii. În asemenea situație
Considerăm că atunci când violenţa aplicată în se impune aplicarea regulii concursului de infracțiuni,
mod subsidiar implică un grad prejudiciabil mai ri- doar că, întru neadmiterea încălcării regulii stipula-
dicat ca infracţiunea la care se alătură, soluția de ca- te la alin.(2) art.7 CP RM, în acord cu care nimeni
lificare potrivit regulii concursului de infracțiuni este nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pe-
prea categorică. Pentru o mai bună înţelegere, vom depsei penale pentru una şi aceeaşi faptă, concurs vor
aduce următorul exemplu: pentru a întreţine un raport crea infracțiunea care constituie componența de bază
sexual cu X, cet.Z aplică violenţa concretizată în vă- cu infracțiunea care constituie aplicarea în subsidiar
tămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a a violenței de un grad prejudiciabil mai ridicat decât
sănătăţii. Deoarece constrângerea fizică concretizată cea cerută de norma de incriminare din cadrul varian-
în vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale tei agravante a infracțiunii. De exemplu, faptele per-
sau a sănătăţii nu poate constitui acţiunea adiacentă în soanei care instigă un minor la săvârșirea infracțiunii
contextul infracţiunii de viol, fapt rezultat prin com- prin aplicarea în subsidiar a violenței concretizate în
pararea sancţiunilor normelor de la alin.(1) art.171 şi vătămarea intenționată gravă a integrității corporale

27
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 1, 2015

sau a sănătății, având în vedere că violența, în con- tată de Parlamentul Republicii Moldova la 18.12.2008. În:
textul faptei infracționale prevăzute la lit.a) alin.(3) Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.41-44.
art.208 CP RM, cuprinde maxim vătămarea medie a 3. Brînza S., Stati V. Conceptul „Repetarea infracţiu-
integrității corporale sau a sănătății urmează a fi cali- nii”: argumente în favoarea excluderii din Codul penal al
ficate în baza art.151 CP RM în concurs cu art.208 CP Republicii Moldova. În: Revista Naţională de Drept, 2007,
nr.2, p.19.
RM (cu excepţia lit.a) alin.(3)). În context susținem 4. Brînza S., Stati V., Drept penal. Partea specială.
poziția lui S.Crijanovschi, care, cu referire la infrac- Vol.I. Chişinău: Tipografia Centrală, 2011, p.198.
ţiunea de şantaj calificat (prevăzut la lit.c) alin.(3) 5. Legea Republicii Moldova privind actele legis-
art.189 CP RM), relevă că, în ipoteza în care şantajul lative, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la
va fi însoţit de vătămarea intenţionată gravă a integri- 27.12.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
tăţii corporale sau a sănătăţii, acţiunile făptuitorului 2002, nr.36-38.
vor alcătui un concurs de infracţiuni, anume: art.151 6. Borodac A., Gherman M. Calificarea infracţiunilor.
şi art.189 CP RM (cu excepţia lit.c) alin.(3) art.189 Chişinău, 2006, p.227.
CP RM) [11]. 7. Bulai C. Manual de drept penal. Partea generală.
Bucureşti: All, 1997, p.492.
8. Aгаев И.Б. Op. cit., p.4.
9. Brînza S. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniu-
lui. Chişinău: Tipografia Centrală, 2005, p.134.
Referinţe: 10. Корнеева А.В. Теоретические основы квалифи-
кации преступлений. Учебное пособие. Москва: Про-
1. Aгаев И.Б. Понятие совокупности преступлений. спект, 2008, c.135.
B: Уголовное право, 2003, nr.3, c.4. 11. Crijanovschi S. Aspecte teoretice şi practice ale
2. Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi infracţiunii de şantaj. Chişinău: CEP USM, 2012, p.205-
completarea Codului penal al Republicii Moldova, adop- 206.

28