CAP. 2 – SCALE DE MĂSURARE
par de valori, se obtine prin
Amplitudinea unei distribuţii
A = Xmax-Xmin+1
unde:
A – amplitudinea distributiei
Xmax - cea mai mare valoare
Xmin - cea mai mică valoare
Mărimea unui interval
A intervalului în care se află quota
𝑖=
k -----------------------------------------
unde:
i – marimea unui interval
A – amplitudinea distributiei
k - numărul de intervale în care dorim să
împărţim distribuţia
Formula lui H.D. Sturges
i=
. deveni:
unde:
i – marimea unui interval
Xmax - cea mai mare valoare a
distributiei
Xmin - cea mai mică valoare
N - numărul total de răspunsuri ale
subiecţilor
Formula Hahn-Shapiro
k=Int(N/5)
unde:
k - exprimă numărul de intervale
INT – partea întreagă a expresiei f - frecvenţa variantelor de variaţie
numerice din paranteză
Calculul quantilelor pentru date
organizate pe variante de variaţie
∗ item
Q = xsup +
unde:
Q - denumire generică pentru quantil;
Xsup - valoarea superioară a Xi – centrul intervalului  pt un nr.
intervalului anterior celui în care se află (i variaza de la 1 la 7, numarul total al interpolare, situandu-se intre valorile cu
quota; intervalelor)
i - mărimea intervalului de variaţie; N – numarul total al rezultatelor rangul si
d - diferenţa dintre valoarea absolută a subiectilor
quotei şi frecvenţa cumulată absolută Abaterea medie
anterioară Calculul mediei aritmetice cu folosirea in ∑ |𝑋 − 𝑋 |
intervalului în care se află quota; calcul a variabilei codificate “u” 𝐴𝑀 =
f - frecvenţa simplă absolută a 𝑖 ∗ ∑ 𝑓𝑢 𝑁
𝑋 =𝐴+ unde:
𝑁 X – variabila
Unde: 𝑿 – media distributiei
CAP. 3 – INDICATORI STATISTICI A – o constanta egala cu marimea N – numarul total al valorilor variabilei
Calculul mediei aritmetice pentru centrului intervalului pentru care
variabile negrupate si puţine ca număr variabila “u” = 0 ∑| |
∑𝑋 i – marimea unui interval Daca 𝒙 = 𝑋 − 𝑋 => 𝐴𝑀 =
𝑋= fu – produsul din frecventa intervalului unde: x = variabila de deviatie
𝑁
unde: si variabila codificata “u”
f – frecventa simpla a unui interval Pentru variabile grupate pe variante de
𝑿 – notarea mediei aritmetice
∑ 𝑿 - suma valorilor u – variabila codificata variatie, formula abaterii medii va
individuale ale variabilei X
Calculul mediei in cazul analizei de itemi ∑ 𝑓|𝑋 − 𝑋 | ∑ 𝑓|𝑥 |
N - numărul total de observaţii sau
𝐴𝑀 = =
efectivul distribuţiei pi = 𝑁 𝑁
unde:
unde:
Calculul mediei aritmetice pentru f - frecvenţa variantei de variaţie
pi – indicele de dificultate si totodata
variabile mai multe ca număr şi grupate
media rezultatelor ansamblului
pe variante de variaţie Varianţa unei distribuţii
subiectilor la itemi
∑ 𝑓𝑋 ∑𝑥
𝑋= fi – punctajul total obtinut de toti 𝑠 =
𝑁 subiectii la un item 𝑁
unde: N – numarul total al subiectilor unde: x = variabila de deviatie
X - variabila ordonată pe variante de
variaţie Abaterea standard
pi =
N - volumul observaţiilor sau efectivul ∑𝑥
unde: 𝑠= = 𝑠
total al acestora 𝑁
pi – (doar) indicele de dificultate
unde: x = variabila de deviatie
Calculul mediei aritmetice pentru fi max – valoarea maximala pe care ar fi
variabile mai multe ca număr şi grupate
putut-o obtine subiectii la un anumit
pe intervale de variaţie
Stabilirea medianei Varianţa unei distribuţii – calcul in
∑ 𝑓𝑋 conditiile existentei unei distributii de
𝑋= Rangul medianei:
𝑁 valori pe intervale de variatie
unde:  pt un nr. impar de valori
f – frecvenţa pe interval
1
 ∑(𝑓𝑢 ) ∑(𝑓𝑢) Formula lui H - variabilele Hull cu CAP. 7 – PROBABILITATE Intervalul de fluctuatie a mediei unei
𝑠 =𝑖 ∗ − oscilatii intre 1 si 100 Pentru estimarea numarului populatii => se foloseste abaterea
𝑁 𝑁 14 proportiilor de aparitie standard a esantionului in determinarea
𝑇 = 50 + [𝑋 − 𝑋] (ex: cap-pajura la aruncatul cu banul)
𝑠 erorii standard .
Abaterea standard – calcul in conditiile NT! √
existentei unei distributii de valori pe 𝑁𝑃𝐼 = 𝐼𝐹𝑃 = 𝑋 ± 𝑀𝐸 sau
CAP. 5 – INDICATORI DE ASIMETRIE ȘI 𝑁𝐼! ∗ 𝑁𝑇 − 𝑁𝐼)!
( 𝑠
intervale de variatie EXCES unde: 𝐼𝐹𝑃 = 𝑋 ± 𝑧 ∗
3(𝑋 − Md) NPI - numărul de proporţii identice; √𝑁
∑(𝑓𝑢 ) ∑(𝑓𝑢) 𝑆= unde:
𝑠=𝑖∗ − s NT - numărul de trageri;
𝑁 𝑁 unde: NI - numărul de evenimente identice 𝑿 – media esantionului;
ME – marja de eroare;
𝑿 – media aritmetica
Abaterea quartilă
NPI Z – variabila normata cu acelasi nume;
Md – mediana 𝑃𝐴𝑃 =
Q3 − Q1 𝑁𝐶 N – volumul esantionului;
S – indicatorul de asimetrie
𝑄= unde: IFP – intervalul de fluctuatie a mediei
2 PAP - probabilitatea de apariţie a unei populatiei.
unde: ∑𝑥
Q – abaterea quartile 𝑆= proporţii
𝑁𝑠 NPI - numărul de proporţii identice; Calcul interval de fluctuatie a mediei unui
Q3 – valoarea quartilului 3 unde:
Q1 – valoarea quartilului 1 NC - numărul de combinaţii esantion cand cunoastem media si
S – indicatorul de asimetrie (Skwenes)
abaterea standard a populatiei:
x - variabila de deviaţie (X- 𝑋 ) Pentru estimarea numarului de bile 𝐼𝐹𝐸 = 𝜇 ± 𝑀𝐸 sau
CAP. 4 – GRADAREA PE CURBĂ
Baza de gradare
N - efectivul total albe/negre dintr-un esantion mai mare 𝜎
s – abaterea standard a distributiei (ex. 100 de bile din care 30 albe si 70 𝐼𝐹𝐸 = 𝜇 ± 𝑧 ∗
A √𝑁
𝐵𝐺 = negre si vrem sa calculam probabilitatea unde:
k Calculul excesului pentru scale ordinale de a obtine 3 bile albe din 8 trageri)
unde: σ – abaterea standard a populatiei;
(C75 − C25) NT!
A – amplitudinea distributiei 𝐾= 𝑃𝐴𝑃 = ∗ 𝑃!𝑁𝐸 N – efectivul esantionului (pentru prima
k - numărul de clase in care dorim sa C90 − C10 𝑁𝐸! ∗ (𝑁𝑇 − 𝑁𝐸)! formula)
facem gradarea pe curba unde: ∗ 𝑃2𝑁𝑇−𝑁𝐸 μ – populatia;
K – coeficientul de exces; unde: N – volumul esantionului (pentru a doua
Transformarea scorurilor brute în C75 – centilul 75; PAP - probabilitatea de apariţie a unei formula)
variabile normate z C25 – centilul 25; proporţii; z – variabila normata cu acelasi nume;
C90 – centilul 90; NT – numarul de trageri; ME – marja de eroare.
𝑋− 𝑋
𝑧= C10 – centilul 10. NE – numarul de evenimente identice;
𝑠 P1 – probabilitatea primului element Calcul marja de fluctuatie (pentru a
unde: Coeficientul de exces pentru distribuţii (ex: bile albe); stabili marimea efectivului esantionului
X - variabila originală care satisfac exigenţele scalelor de P2 – probabilitatea celui de-al doilea pentru un prag de incredere dat)
𝑿 – media aritmetica a distributiei Interval element (ex: bile negre) 𝜎
originale ∑𝑥 𝑀𝐹 = 𝑧 ∗
s – abaterea standard 𝐾= √𝑁
𝑁∗𝑠 Intervalul de fluctuatie a mediei unui
unde: esantion => se foloseste abaterea
Transformarea variabilelor originale a x4 – puterea a 4a a variabilei de deviatie standard a populatiei in determinarea
unor distribuţii în var. normate T s4 - puterea a 4a a abaterii standard a erorii standard .
10
𝑇 = 50 + 𝑠 [𝑋 − 𝑋] Mc. Call distributiei √

2
CAP. 8 – TEORIA TESTELOR STATISTICE 𝑠 Etape de calcul: CAP. 10 – RELAŢIA ÎNTRE DOUĂ
Calcul diferenta dintre o medie de 𝑠 = 1) Calcularea mediei diferentelor VARIABILE DE INTERVAL REGRESIA
𝑁 −1 ∑𝐷
esantion si o norma 𝑠 STATISTICĂ ŞI ECUAŢIA DE REGRESIE
𝑋 − 𝜇(𝑛𝑜𝑟𝑚𝑎) 𝐷= Formule de calcul pentru coeficientul de
𝑠 = 𝑁
𝑧= 𝑁 −1 2) Calculul variantei diferentelor si a corelatie Bravais-Pearson
𝑠(𝜎)
4) Se calculeaza eroarea standard a abaterii standard ∑ 𝑥𝑦
√𝑁 𝑟 =
unde: diferentei intre medii; ∑𝐷 ∑𝑥 ∗ ∑𝑦
𝑠 = −𝐷
z – variabila normata redusa; 2 2 𝑁 unde:
𝑿 – media esantionului; 𝑠 = 𝑠 +𝑠 3) Calculul erorii standard a mediei rxy – coeficientul de corelatie prin
𝑥 𝑦 diferentelor
μ – media populatiei; momentul produselor
5) Se calculeaza valoarea “t”. 𝑠
s – abaterea standard a esantionului; 𝑠 = x, y – variabilele de deviatie
N – efectivul esantionului 𝑋− 𝑌 √𝑁 − 1 ∑ 𝑥𝑦
σ – abaterea standard a populatiei 𝑡= 4) Calculul valorii “t” 𝑟 =
𝑠 𝑛∗𝑠 ∗𝑠
in paranteza – simboluri alternative 6) Se interpreteaza “t”. 𝐷
𝑡= unde:
Pentru p<0,01 se respinge ipoteza. 𝑠 n – numarul total de perechi de rezultate
Abaterea redusa luate in consideratie
𝑋− 𝜇 Cazul esantioanelor mici (≤30) sx, sy – abaterile standard ale
𝑧= 𝜎 𝑡 distributiilor valorilor variabilei X,
√𝑁 𝑋 − 𝑋 respective Y
=
Compararea a doua medii provenind din 𝑠 ∗ (𝑁 − 1) + 𝑠 ∗ (𝑁 − 1) 1 1 Calculul mediei celor doua distributii de
∗ +
esantioane independente (unde varianta 𝑁 +𝑁 −2 𝑁 𝑁 valori
populatiei este cunoscuta) Gradul de libertate este = N1+N2-2. CAP. 9 – RELAȚIILE DE ASOCIERE ÎNTRE ∑𝑋
𝑋 − 𝑋 VARIABILE NOMINALE 𝑋=
𝑧= Comparatia a doua medii provenind din 𝑁
Formula de calcul pentru testul X2 ∑𝑌
𝜎 𝜎 doua esantioane pereche sau corelate ( ) 𝑌=
𝑁 + 𝑁 𝑋 = ∑ 𝑁
Cazul micilor esantioane. Legea lui unde:
Cazul esantioanelor mari (>30) Student f0 – efectivele observate Pentru date negrupate
𝑋 − 𝑋 𝐷 ft – efectivele teoretice sau alte effective 𝑟
𝑧= 𝑡= 𝑠 observate 𝑁 ∑ 𝑋𝑌 − ∑ 𝑋 ∑ 𝑌
𝑠 𝑠 =
+ √𝑁
𝑁 𝑁 Calculul numarului gradelor de libertate
unde: [𝑁 ∑ 𝑋 − (∑ 𝑋) ] ∗ [𝑁 ∑ 𝑌 − (∑ 𝑌)
𝑓 = 𝑚−1
Etapele testului “t” pentru esantioane 𝑫 – media diferentelor cuplurilor de
unde:
mari independente date (suma diferentelor intre fiecare 𝑟√𝑛 − 2
f – numarul gradelor de libertate
1) Se calculeaza mediile celor doua cuplu de date impartita la numarul de 𝑡=
m – numarul de modalitati ale variabilei
distributii (X, Y); cupluri de date) √1 − 𝑟
2) Se calculeaza cele doua abateri
standard (sx, sy);
∑𝐷
𝑠 = −𝐷
3) Se calculeaza erorile standard ale 𝑁
celor doua medii (Nx, Ny); - abaterea standard a diferentelor

3
Ecuatia dreptei de regresie a lui X catre Formula abaterii standard a seriei de unde:
Y date y 𝒑𝒊𝒋 -proporţia răspunsurilor punctate
𝑥 =𝑏 ∗𝑦 cu 1 comune itemilor i si j;
unde
∑𝑦
𝑠 = 𝒑𝒊 -proporţia itemilor punctaţi cu 1 la
𝑥 =𝑋−𝑋 𝑁 itemul i;
𝑦=𝑌−𝑌 𝒑𝒋 -proporţia itemilor punctaţi cu 1 la
𝑿 – estimarea variabilei X 𝑌 = 𝑏 (𝑋 − 𝑋) + 𝑌 itemul j;
bx – coeficientul de regresie a lui X in 𝑋 = 𝑏 (𝑌 − 𝑌) + 𝑋
raport cu Y 𝑞 =1−𝑝
Formula coeficientului de corelaţiei 𝑞 = 1−𝑝
𝑠
𝑏 =𝑟 ∗ biserial punctat
𝑠 𝑋 −𝑋
unde: 𝑟 = ∗ 𝑝𝑞
sx – abaterea standard a valorilor seriei
𝑠
X unde:
𝑿𝒑 - media aritmetică a variabilei
sy – abaterea standard a valorilor seriei
Y continue a subiecţilor care au primit la
rxy – coeficientul de corelatie intre item valoarea 1;
valorile variabilei X si valorile variabilei 𝑿𝒒 - media aritmetică a variabilei
Y continue a subiecţilor care au primit la
item valoarea 0;
Ecuatia dreptei de regresie a lui Y in 𝒔𝒙 - abaterea standard a întregii serii de
raport cu X date continue;
𝑦 =𝑏 ∗𝑥 p - proporţia acelor subiecţi care au
unde: rezolvat corect itemul sau care au
𝑦=𝑌−𝑌 răspuns în sensul evidenţierii trăsăturii
specificate în titlul testului.
𝑥 =𝑋−𝑋
𝑠
𝑏 =𝑟 ∗ 𝑞 =1−𝑝
𝑠
by– coeficientul de regresie a lui Y in Formula pentru calcularea coeficientului
raport cu X φ
𝑝𝑖𝑗 − 𝑝𝑖 𝑝𝑗
Formula abaterii standard a seriei de φ=
date x 𝑝𝑖 𝑞𝑖 ∗ 𝑝𝑗𝑞𝑗
∑𝑥 sau
𝑠 = 𝑝𝑖𝑗 − 𝑝𝑖 𝑝𝑗
𝑁 φ=
𝑝𝑖−𝑝2 𝑖 ∗ 𝑝𝑗 −𝑝2 𝑗