Genunchiul reprezintă partea membrului inferior în care gamba se unește cu

coapsa. Articulația genunchiului trebuie să fie mobilă și suplă pentru a permite

flexia și extensia membrului inferior.
Articulatia genunchiului este formata din 3 oase – femurul (osul de la nivelul
coapsei), tibia (osul mai mare de la nivelul gambei) si patela sau rotula.
Musculatura genuchiului :
- muschiul cvadriceps cuprinde patru muschi din portiunea anterioara a coapsei si
ajuta la miscarea de extensie a piciorului (indreptarea piciorului din pozitia
flectata)
- muschii din loja posterioara a coapsei realizeaza miscarea de flexie a piciorului.
Rolul genunchiului:
- susține greutatea corpului
- efectuarea mișcărilor de flexie, de extensie, de rotație, dar trebuie să rămână
stabil.
- asigurarea statica in momentul de sprijin;
- asigurarea elevatiei piciorului in momentul balansului pentru orientarea
piciorului in functie de denivelarile de teren.
- genunchiul joaca un rol important in foarte multe momente si activitati
uzuale si profesionale.
- functii : mersul, alergarea și accelerarea bruscă, sărirea, răsucirea pe călcâie,
frânarea, oprirea, mai mult sau mai puțin bruscă
Ligamente sunt benzi puternice, elastice, care conecteaza oasele intre ele. Ele aduc
stabilitate si forta articulatiei.
Exista 4 ligamente care leaga femurul de tibie:
- ligamentul colateral medial: aduce stabilitate in portiunea interna (mediala) a
genunchiului
- ligamentul colateral lateral: aduce stabilitate in portiunea externa (laterala) a
genunchiului
- ligamentul incrucisat anterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza rotatia si
miscarea anterioara a tibiei
- ligamentul incrucisat posterior: asezat in centrul genunchiului, limiteaza miscarea
posterioara a tibiei.
Alte ligamente fac parte din capsula genunchiului, o structura fibroasa protectoare
care inconjoara articulatia genunchiului. In interiorul capsulei, articulatia este
captusita cu un tesut subtire, moale, numit sinoviala.

Tendoanele sunt cordoane puternice care leaga muschiul de os. La nivelul

genunchiului, tendonul cvadriceps leaga muschiul cvadriceps de patela si asigura
forta pentru miscarea de extensie. Tendonul patelar leaga patela de tibie. Tehnic,
acesta este un ligament, dar in mod obisnuit este numit tendon.
SEMNE SI SIMPTOME CLINICE subiective si obiective - durere intensa;
- tumefiere a genunchiului; - hemartroza abundenta; - impotenta functionala, -
echimoza, mai ales in spatiul popliteu

La genunchi întâlnim toate tipurile de traumatisme şi lezări a tuturor tipurilor

destructuri articulare:
1. Leziuni ale părţilor moi:
 Tegumente şi ţesut celular subcutanat (contuzii, plăgi, arsuri);
 Tendoane şi muşchi (întinderi, rupturi, secţionări, dezinserţii);
 Vase şi nervi (rupturi, secţionări)
2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :
 Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;
 Rotulei.
3. Leziuni articulare
 Plagi articulare;
 Rupturi ligamentare;
 Entorse;
 Luxatii;
 Leziuni meniscale.
Tipuri de tratamente in genunchiul operat

1. Tratament igieno-dietetic in genunchiul operat

Tratamentul igieno-dietetic in cadrul genunchiului operat nu este specific.

Daca bolnavul, are un surplus de strat adipos este bine sa nu consume lipide
sau glucide (piine, fainoase, zahar) deoarece articulatia si asa suferinda va fi
ingreunata si mai mult de greutatea provenita din consumul acestor alimente.
Recomandam deci, bolnavului, in perioada spitalizarii consumul de proteine
principale cum ar fi: carne, (slaba) fiarta, oua, lapte si brinzeturi.
Cel mai important rol il au vitaminele prin:
- vitamina A, care ajuta la regenerarea celulelor din organism, la
vindecarea ranilor, cresterea rezistentei la infectie;
- vitamina K are actiune antihemoragica;
- vitamina C care asigura functionarea normala a vaselor sanguine;
In general trebuie evitate eforturile profesionale si pozitia ortostatica prelungita.

2. Tratamentul profilactic consta in evitarea eforturilor mari si bruste, mai ales

la sportivii de performanta, la virstnici (care au un grad avansat de
degenerare a elementelor articulare), la copii.
 3. Tratament medicamentos

Medicatie antalgica si antiinflamatoare este administrata cind durerea are

intensitati mai mari: infiltratii cu xilina cu/sau fara hidrocortizon (decit in cazul
unor forme dureroase limitate, mai ales la insertia tendoanelor la burse sau
muschi).
Infiltratia intraarticulara se aplica doar in procesele articulare inflamatorii.
In inflamatia articulara repausul si postura articulara relaxata e prima atitudine a
recuperatorului in fata unei articulatii inflamate, cu sau fara lichid articular.
Crioterapia determina o hiperemie activa (dupa o prima si scurta faza de
vasoconstrictie), scade viteza de conducere pe nerv, scade activarea receptorilor
cutanati (efect antalgic) scade spasmul muscular.
Alte proceduri cu rol antalgic si antiinflamator sunt: parafina, ultrasunetele si
undele scurte.

Tratament ortopedico – chirurgical

Tratamentul ortopedic foloseste metode care vizeaza reducerea deformatiilor

sau a fracturilor prin manevre externe si mentinerea reducerii cu mijloace exterioare a
segmentului afectat.
Mobilizarea ortopedica se realizeaza cu ajutorul aparatului gipsat a tractiunii
continue. Imobilizarea gipsata se aplica atit la fracturi cit si in cazul unor afectiuni
care necesita punerea in repaus a unui segment. In situatii postoperatorii se poate
folosi aparatul gipsat si pentru corectarea si mentinerea corectiei unor deformari
congenitale sau dobindite. In cazul esuarii tratamentului ortopedic, se indica
tratamentul chirurgical.
Tratamentul ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat pe o perioada de 3-4
saptamini este recomandat in fracturile de rotula, fractura supra si intercondiliana si
fractua de platou tibial. In fracturile cu deplasare se recomanda insa tratamentul
chirurgical. Mersul cu sprijin va incepe dupa circa doua luni.

Chirurgia ortopedica s-a extins treptat depasind in prezent, indicatiile clasice

din cadrul traumatologiei.
Interventiile chirurgicale ortopedice se pot clasifica astfel:

- Operatii care se adreseaza elementelor angrenate ale artrozei si care au un

scop simptomatic paleativ;
 - Operatii care inlocuiesc articulatia – artroplastia totala;

Genunchiul poate fi operat pentru repararea unor leziuni traumatice ca:

a) Rupturi de menisc (foarte des intilnite);
b) Leziuni ale genunchiului lax, post-traumatic;
c) fractura supra si intercondiliana;
d) Fractura de platou tibial;
e) Luxatii ale genunchiului.

Pentru restabilirea miscarilor ale genunchiului se poate efectua o artroplastie a

genunchiului, operatie ce consta in inlocuirea pe cale chirurgicala a unei articulati cu
o proteza metalica. Artroplastia este o operatie complicata, mai ales prin posibilitati
multiple de infectii, embolii gazoase, flebite, infundarea platourilor tibiale, paralizii
ale sciaticului popliteu extern.
Artroplastia se prezinta sub doua forma: proteza partiala sau totala .
Protezele prezinta si mari beneficii, ca refacerea functiei membrului inferior
prin reducerea durerii si recistigarea mobilitatii, cel putin partial si a capacitati de
mers.
Ruptura de menisc are indicatie operatorie majora, deoarece instalarea
procesului degenerativ al genunchiului este accelerata. Menisccectomia este o
operatie intra-articulara prin care se realizeaza curatirea genunchiului de o serie de
elemente anatomice, inclusiv in indepartarea meniscului rupt. Meniscul rupt poate fi
indepartat in intregime sau numai fragmente rupte, in locul ramas liber formindu-se
un un nou menisc din tesut fibros. Dupa operate, genunchiul este strins intr-un
pansament compresiv pentru a impiedica hemartroza si este imobilizat pe atela.
Reeducarea incepe a doua zi dupa operatie cind piciorul se afla pe atele. La
inceput se executa contractii izometrice pentru cvadriceps aflat in exces. Contractiile
cvadricepsului se vor repeta de 5-6 ori la fiecare ora, pina cind muschiul devine
suficient de puternic. In acest moment se fac ridicari ale membrului inferior cu atela
cu tot. Daca tratamentul a fost bine efectuat, dupa 10-15 zile se obtine o musculatura
buna si se poate trece la mers. Uni autori recomanda inceperea mersului dupa 48 ore
de la operatie, mentinind atela.
In exercitiile de mers se va urmari:
- ca piciorul sa fie intins din genunchi, in faza de sprijin anterior;
- sa se corecteze tendinta de leganare laterala provocata de teama de a calca
pe piciorul operat;
- sa se corecteze inclinarea trunchiului tinind bratul din partea piciorului
operat in sus pe linga cap;
Dupa 30 zile de la operatie, mersul trebuie sa fie corectat, intirzierile fiind de multe
ori provocate de graba de a merge cu un picior insuficient pregatit si dureros.

PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI BFT

Obiectivele tratamentului balneofiziterapeutice sunt:

a) reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii deoarece
gonalgia ingreuneaza sau face imposibila aplicarea programului recuperator;
b) obtinerea stabilitatii, care este de fapt principala functie a genunchiului;
c) obtinerea mobilitatii;
d) coordonarea miscarii membrului inferior.
Remobilizarea articulara reprezinta obiectivul principal al recuperarii sechelelor
articulare posttraumatice si postoperatorii. Mobilitatea articulara se realizeaza prin
miscari pasive si active. Rolul principal al mobilizarii articulare este ace4la de a
dezvolta abilitatea miscarilor. Stabilitatea articulara se obtine prin tonificarea
musculaturii. Pentru tonifierea musculaturii se executa exercitii izometrice, miscarii
de rezistenta si se aplica diverse metode ortopedice.
Stabilitatea articulara inseamna de fapt:
- o articulatie indolara;
- o articulatie fixata pe o musculatura puternica;
- o articulatie protejata de mobilitati anormale prin capsule si ligamente
interne.
Prin programul de recuperare a genunchiului operat, se urmaresc patru obiective
esentiale:
a) Indoloritatea;
b) Stabilitatea;
c) Mobilitatea
d) Coordonarea;
a) Indoloritatea se obtine prin:
- administrarea unei medicatii antiinflamatorii si si antialgice generale;
- crioterapia sau termoterapia ( dupa caz);
- electroterapia;
- roentgenterapia;
- repaus articular;
- interventii chirurgicale.
b) Stabilitatea genunchiului are doua aspecte:
- stabilitate pasiva – stabilitate ortostatica;
 - stabilitate activa – stabilitate in mers;
Stabilitatea pasiva, mai ales in cazul genunchiului operat fara succes, poate fi
obtinuta cel putin partial prin:
- tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului;
- cresterea rezistentei ligamentare;
- evitarea cauzelor care afecteaza genunchiul ca: obezitatea, ortostatism si
mers prelungit, mers pe teren accidentat, flexie puternica, flexie – extensie
libera, in momentul trecerii de la o pozitie de repaus la ortostatism, etc.
- aplicarea unor orteze care sa preia stabilitatea laterala sau posterioara a
genunchiului
Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati, respectiv:
- muschiul cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o imobilizare
de 48 de ore. Pentru tonifierea cvadricepsului se executa contractii
izometrice si exercitii cu contrarezistenta:
- muschiul tensor fascia lata se tonifica prin flexii si extensii ale soldului,
din decubit lateral.
c) Mobilitatea genunchiului operat, este limitata. Pentru redarea mobilitatii
genunchiului operat se urmareste reducerea flexum-lui. Si cresterea amplitudinii
flexiei. In timpul imobilizarii genunchiului dupa operatie, se pot face mobilizarii
pasive constind dintr-un complex de procedee terapeutice, care se schimba
alternativ, ca:
- tractiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru corectarea unei
pozitii vicioase articulare asociate cu caldura pentru a usura durerea rebela
articulara pentru scaderea presiunii interarticulara;
- tractiunii discontinue, care se aplica in timpul noptii sau in perioada de
repaus;
- mobilizare pasiva asistata, care se executa in relacxare partiala sau totala
de care Kinetoterapeut in toate sensurile, cu miscarii ample articulare;
- mobilizarii autopasive, care sunt o combinatie de exercitii pasive foarte des
utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea sa le repete de mai multe ori
pe zi;
- mobilizarea activa executata de pacient, care constituie baza Kinetoteraoiei
recuperatorii pentru redorile articulare post-traumatice.
Mobilizarea activa se face in scopul cresterii treptate a amplitudinii, miscarii in toate
planurile de mobilitate a articulatiei. Se executa miscari ritmice de flexie – extensie
ale piciorului si exercitii gestice uzuale pentru readucerea functionala a
genunchiului. Se nai executa mecanoterapie si scripetoterapia.
Recuperarea integrala a bolnavilor operati de menisc se bazeaza pe un program
recuperator bine condus. Postoperator, genunchiul este mentinut in extensie 10 zile
cu o atela gipsata.
Recuperarea incepe a doua zi dupa interventie si consta in :
- contractii izometrice cvadricepsului, din ora in ora;
- imobilizarii ale piciorului;
- ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind dupa 3-4 zile de
la operatie;
- exercitii de flexie ale genunchiului la marginea patului, dupa scoaterea
bandajelor;
- mers cu baston din a 10-a zi de la operatie.
Recuperarea continua cu:
- electroterapie antalgica si antiinflamatorie;
- tonifierea cvadricepsului;
- masaj coapsa-gamba, cu evitarea genunchiului;
- mobilizarea articulatiei;
- crioterapia;
Din saptamina a 3-a se incepe urcatul si coboritul scarilor.

Procedurile folosite pentru recuperarea genunchiului operat sunt urmatoarele:

TRATAMENTUL PRIN HIDRO - TERMOTERAPIE
( tehnica, efecte)

HIDROTERAPIE

Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui numar

variat de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite stari de
agregatie, ca si unele tehnici strans legate de aceasta.
-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti asupra unor regiunii
limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca bolnavul cu
picaturi de apa fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe
portiunea metalica a dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu aburi sa fie
prevazuta cu dispozitive de separare a apei de condensare si cu supraancalzitoare
pentru aburi. Inainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si-l
proecteaza pe palma pentru a se asigura de lipsa picaturilor de apa fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de sine
statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei,
provocand hieremie si resorbtie locala.
-Dusul-masaj
 Acesta consta in aplicarea mat multor dusuri rozeta la temperatura de 38-400
,concomitent aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea
lui exista instalatii speciale cu 4-6dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa altul,
care se pun simultan sau separat un functie. In lipsa unei instalatii speciale, se poate
efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se aplica o rozeta. Durata masajului este
de 8-15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid
dusurile si in timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform tehnicii
cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in
regiunea tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.
-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se
efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple ¾ cu apa la
temperatura de 36-370 C si mai rar 380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5minute, este lasat linistit. Dupa
aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile posibile.
Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5minute. Dupa aceea
bolnavul sta in repauz, dupa care este invitat sa repete singur miscarile imprimate de
tehnician.
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare care se
produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii lui
Arhimede.
-Baia cu masaj
Intr-o baie umpluta apr.3/4 cu apa la temperatura de 36-390 C se executa masajul
asupra regiunii indicate, prin tehnica cunoscuta.
Aceasta si baia kinetoterapeutica este indicata in redorile articulare cu tendinte la
anchiloza.
TERMOTERAPIE

-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un prosop, o
panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70°.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o bucata de
panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta se aplica
cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de minute.
 Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic.
-Inpachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas la
temperatura de 65-70°; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul
evitarii supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se pensuleaza regiunea.
Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de patafina se aplica bucati de vata
sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu usurinta
din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se termina cu o
spalare la temperatura de 20-22°.
Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si uniforma
a tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40°. La locul de aplicare se
produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste pielea,
apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou timp de 20-
60 minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va purta
o compresa rece la frunte iar capull ii va fi aparat de soare cu o palarie sau umbrela.
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si se va
odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul termic
alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si din nou
rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element este
reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.

TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE (tehnica, efect)

Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea actiunii

diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ sau
profilactic.

A.Curentii de joase frecventa

Curentii diadinamici
Curentii diadinamici utilizand aplicatia tranzversala a electrozilor (articulatia intre
cei doi poli) preferand formula:
a) difazat fix, care rezulta din suprapunerea a doi curenti monofazati cu un
decalaj de ½ perioada. Varfurile impulsurilor sunt asemanatoare insa
ramanand la un anumit nivel, de unde rezulta o curba asemanatoare cu aceea
 a unui curent continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri, de forma ½
sinusoidala.
b) perioada scurta, in care, la intervale regulate de 1 secunde, se alterneaza
brusc monofazatul fix de 50 de impulsuri pe secunda, cu difazatul fix de 100
impulsuri pe secunda. Durata este de un minut.
c) perioada lunga este o forma speciala de suprapunere a doi curenti de 50
impulsuri. Alternanta dintre monofazat si difazat, in cazul perioadei lungi, se
face intre 3 si 10 secunde. Durata este de 2minute.
Apoi se face inversarea polilor cu repetarea formulei. Se fac 1-3 aplicatii pe zii.

Curentii Trabert

Sunt curenti cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms, pauza 5 ms, la care tot
catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului este de 15-20 minute, cu
crestere treptata a intensitatii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.
Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o puternica senzatie, cu
aspect vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub electrozi. Efectele
antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.

Curentul galvanic

Prin actiunea hiperemianta pe care o are este utilizat in fenomenele inflamatorii

articulare. Acest efect vasodilatator nu este dependent de nici unul din cei doi poli,
fiind prezent si la catod si la anod. Se utilizeaza intensitati mici, la pragul de
sensibilitate. Asocierea unor substante cu efecut antiinflamator, sub forma
ionoforezei, este obisnuita, dar fara a se putea face vreo apreciere asupra substantei
si mai ales a cantitatii acesteia.
La anod, se aseaza solutia de Cl2Ca, SO4Mg; de hidrocortizon etc.; la catod,
salicilatul de sodiu; la ambii poli Fenilbutazona. Se utilizeaza durate mari, 20-30
minute pentru o sedinta.

B.Curentii de medie frecventa

Efectul analgetic al curentilor de medie frecventa se obtine utilizand mai ales

frecventele de 10000 Hz si forma modulata de scurta perioada la 200 modulatii pe
secunda, pe care eventual le reduce pe parcursul sedintei.
Ca forma particulara de aplicare a curentiilor de medie frecventa este interferenta
in profunzimea tesuturilor a doi curenti sinusoidali de medie frecventa care
realizeaza prin interferenta un curent de joasa frecventa. Se inconjoara articulatia cu
patru electrozi ai aparatului utilizandu-se in general, ca formula antalgica: manual
100/ps –5 minute, spectru 0-100/ps –10minute, manual 100/ps –5 minute.
Utilizarea curentilor de medie frecventa ca procrdura antalgica apare mai ales in
cazurile in care pielea prezinta o sensibilitate deosebita nu ar suporta aplicarea
curentilor de joasa frecventa.

C. Curentii de inalta frecventa

Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi, a caror frecventa este in medie
mai mare de 500000 oscilatii pe secunda, a caror limita inferioara este de 100000
Hz, iar limita superioara de 300000000 Hz.

Se utilizeaza in practica:

a) Undele scurte
Cu electrozi de sticla sau flexibili, cu doi electrozi sau cu un electrod (monod),
dozand dupa dorinta intensitatea efectului caloric, de la senzatia de caldura puternica
(doza IV) la subsenzatia termica (doza I sau dozele reci), in functie de starea locala
articulara. Cu cat procesul inflamator articular este mai intens, cu atat doza de
ultrascurte va fi mai redusa (dozele I-II). Durata tratamentului este variabila pana
la 15-20 minute.

b) Undele decimetrice si microundele

Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca la
radar) directionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem incalzi
tesuturile pe profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta
acesruia de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.

C ) Ultrasunetul

Aplicarea indirecta a curentul de inalta frecventa prin transformarea acestuia in

oscilatii mecanice prin vibratiile unui ctistal piezoelectric. Ultrasunetul determina
efect caloric dar si o excitatie vibratorie, care actioneaza asupra proprioreceptotilor
si curentii de joasa frecventa. Utilizam dozaje reduse (0,4-0,8W/cm patrati), in
functie de zona tratata, asociind si efectul de sonoforeza (unguent cu Hidrocortizon
si eventual si alte antiinflamatorii). Durata este intre 3-10 minute.

D. Radiatia infrarosie
 In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii inflarosii si care
este utilizata in terapeutica sub forma asa –numitei helioterapii.
Aplicatiile de radiatii inflarosii in terapeutica se pot face in doua moduri: in spatiul
inchis, sub forma asa-numitelor bai de lumina proceduri intense termoterapice sau
in spatiu deschis, in aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicatii de sollux.
In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la temperaturi ridicate
(60-70-80°).
In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina intre 5-20 minute.
Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de racire partiala.
Efectul radiatiilor infrarosii :
Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra circulatiei din derm
provocand o vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre celulele de
cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.

TRATAMENTUL PRIN MASAJ

Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate, aplicate

la suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea tegumentului
bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii care contraindica
masajul, precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de o
sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar mai
mare, ca in afectiunile ortopedice.

Efectele fiziologice ale masajului sunt:

- actiune sedativa asupra durerilor de tip: musculare sau articulare;

- actiune hiperemianta locala, de inbunatatire a circulatiei locale care se
manifesta prin inrosirea tegumentului si incalzire;
- inlaturarea lichidelor de staza;
- stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
- efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului, cu inbunatatirea
somnului, indepartarea oboselii musculare;
- cresterea metabolismului;
- cel mai important mecanism de actiune este cel reflex.

Tehnica masajului
Masajul genunchiului operat se executa prin cumularea unei serii de manevre ce se
adreseaza la inceput musculaturii coapsei si gambei urmind incalzirea zonei prin
cresterea circulatiei sanguine locale.
Uneori exte necesar sa se insiste asupra acestor regiuni datorita procesului de
hipotrofie musculara ce poate apare in timpul imobilizarii post operator. Asupra
acestor regiuni ce se aplica manevrele de netezire si framintare, care au rol tonifiant
major, contribuind la recuperare. Dupa aceea se trece la masajul propriu-zis al
articulatiei genunchiului. Maseurul se va orienta asupra capsului ligamentare care
uneste cele trei oase: femurul, tibia si rotul.
Se incepe cu manevrele de introducere tinind genunchiul bolnav in flexie si
netezind de la articulatia genunchiului in sus spre muschiul cvadriceps care in
afectiunile articulare ale genunchiului prezinta aproape intotdeauna o atrofie
pronuntata. In continuare se trece la frictiune in sus, in jos, lateral sau circular. Se
procedeaza in felul urmator: se aplica policele pe ambele margini ale sacului
capsularm cuprinzind cu celelalte degete fosa poplitee, intorcindu-se pe aceias drum,
pana la tuberozitatea tibiei. In parte inferioara se executa frictiunea mai mult in sens
orizontal.
Masajul partii posterioare se face cu genunchiul flectat pentru a patrunde cu
degetul mediu si index linga tendoanele muschilor flexari in profunzime si
frectionind orizontal, vertical si circular. Masajul se incepe cu netezirea, dupa care
urmeaza Kinetoterapia.

Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie)

In prima saptamana(6 sedinte)

*prima zi - contractii izometrice a le cvadricepsulului si fesierilor ,flexi , extensii

din articulatia gleznei
-flexii din CF(45%) , cu genunchiul intins ,abductii din CF (20%)cu genunchiul itins
,circumductii din CF cu genunchiulintins (3 serii/5 saptamani),miscarea este pasivo-
activa.

*a doua zi - aceleasi exercitii din culcat la care se adauga cele din stand (pacientul isi
asigura stabilitatea ,tinandu-se de scaun )
-flexii din CF ,abductii din CF ,extensii din CF ,toate aceste miscari se executa cu
genunchiul intins(3 serii/5 repetari)-miscari active.

*a treia zi - acelesi exercitii ,acelesi pozitii,carora li se adauga:

-din asezat la marginea patului ,Kineto mobilizeaza cu multa atentie articulatia
genunchiului ,pana la punctulin care apare durerea(se porneste de la o flexie de 35) –
miscarea pasiva(3 serii /10 repetari),cu pauza un minut intre ele
-din culcat costal pe partea sanatoasa ,abductii din CF, cu genunchiul intins
-din culcat dorsal :flexia genunchiului cu alunecarea calcaiului pe planul patului.In
primele doua zile,miscare pasiva ;
-mers cu ajutorul unui baston Canadian

*a apatra zi – pacientul este dus la sala de gimnastica

-din culcat dorsal :toate exercitiile invatate,cu mentiunea ca miscarile vor fi executatea
activ,sub atenta supravegherea a profesorului,crescand numarul de repetari
“pompaje”pe o minge
-din culcat costal abductii din CF cu genunchiul intins;
-din asezat :flexi /extensii,alunecari inainte-inapoi a pe o patina;
-din stand la spalier – toate miscarile din articulatia soldului cu genunchiul intins:
ridicarea piciorului operat pe prima sipca,corpulramanand in sprijin pe membrul
integru,si incercarea de flexi din articulatia genunchiului prin proiectia trunchiului
spre inainte,ridicari pe varfuri,usor joc de glezne,mers cu ridicari pe varfuri la fiecare
pas.

*a cincia zi – Pacientul a castigat mult la capitolul fota,prin urmare poate lucra cu

un lest atasat pe glezna(sac cu nisip de 750 grame).

*a sasea zi – Pacientul este externat.Masuratorile de final sunt:

-flexii : activa 90 ,pasiva 110
-extensie : Nu exista deficit
-flexie din CF cu genunchiul intins 65

Gimnastica medicala

Genunchiul bolnav este introdus pentru doua saptamani intr-un aparat de sustentie
gipsat, deoarece a fost afectat cartilajul articular. In perioada de contentie se executa
program de recuperare:
- DIN CULCAT DORSAL :- contractii izometrice de cvadriceps si fesieri
(30miscari pe ora – contractie 6s/relaxare 3s);
- flexi/extensii din articulatia gleznei (patru serii a zece
repetari);
- flexi si abductii din CF (patru serii a zece repetari).

Se efectueaza exercitii cu toate articulatiile membrului sanatos.

- DIN STAND SPRIJINIT DE SPATARUL PATULUI: miscare activo-pasiva de
flexi/abductii/ extensii/ circumductii din CF (din fiecare, doua serii a zece repetari).
Mersul se executa cu ajutorul a doua bastoane canadiene, fara sprijin pe piciorul afectat.
Dupa indepartarea gipsului pacientul va purta o fasa elastica numai la deplasare si
noaptea, pentru a stabiliza genunchiul si a il feri de miscari nedorite.
Programul de recuperare se intinde pe durata a patru saptamani:
*In prima saptamana sunt cinci sedinte:
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de cvadriceps si fesieri;
- flexi si abductii din CF (miscare activa );
- usoare flexi ale articulatiei genunchiului. Profesorul introduce
ambele maini sub zona poplitee si executa cu multa atentie
acesta miscare la circa 30 , avand grija ca talpa pacientului sa
ramana permanent pe planul patului.
- DIN DECUBIT COSTAL : miscare activ-pasiva de abductie din CF cu genunchiul
intins (trei serii a zece repetari).
- DIN STAND LA SPALIER : miscari active din CF cu genunchiul intins (trei serii a
opt repetari): cu spatele – flexi; lateral – abductii; cu fata – extensii.
*In a doua saptamana sunt cinci sedinte. Toate miscarile devin active, lucrandu-se
incontinuare pentru tonifierea cvadricepsului, a tendonului…….si a fesierilor. In ultima
sedinta pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.
- DIN DECUBIT DORSAL: - “pompaje” pe minge, fara a forta flexia;
- flexia gambei pe coapsa (in lant cinetic inchis);
- flexi si abductii din CF (3 serii a 12 repetari).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI: flexia gambei pe coapsa, miscare
condusa si controlata de profesor.
Timp de doua luni sunt interzise exercitiile ce implica un lant cinetic deschis.
- DIN STAND LA PALIER: la exercitiile cunoscute se adauga :
- ridicari pe varfuri, cu sprijin mai mare pe piciorul sanatos;
- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe coapsa
cu usoara presiune pe talpa (2 serii a 10 repetari, lucrand fara
durere).
Mersul se face cu sprijin usor (circa30%)pe piciorul operat.
*In a treia saptamana sunt cinci sedinte . toate exercitiile devin active, iar pentru
miscarile din CF se introduce lestul de 500g.
- DIN DECUBIT DORSAL: - contractii izometrice de cvadriceps, fesieri si
ischiogambieri;
- flexi/ extensii ale articulatiilor gleznei si degetelor
(metatarsiene, falangiene si interfalangiene);
- flexia gambei pe coapsa prin alunecare (4 serii a 15
repetari);
 - flexi/ abductii/ circumductii din CF cu genunchiul intins
(miscare activ-rezistiva cu lest).
- DIN DECUBIT LATERAL : miscare activa libera de abductie din CF a membrului
operat (3 serii a 10 repetari).
- DIN ASEZAT LA MARGINEA BANCHETEI : - flexia si extensia gambei pe
coapsa (3 serii a 15 repetari) ;
- flexia si extensia articulatiei genunchiului cu ajutorul unei
patine pe care este asezata planta membrului operat.
- DIN STAND LA SPALIER : - 3 serii a 10 repetari pentru fiecare miscare din
CF activ-rezistiva cu last de 500g ;
- ridicari pe varfuri, piciorul operat in sprijin 60% ;
- joc de glezna cu sprijin circa 60% ;
- ridicarea piciorului pe prima sipca si flexia gambei pe
coapsa prin exercitarea unei usoare presiuni pe suprafata
plantara.
*In a patra saptamana sunt cinci sedinte in care continua exercitiile mai sus
mentionate, la care se adauga :
- DIN DECUBIT VENTRAL (cu un rulou sub treimea inferioara a fetei anterioare
a coapsei) : miscarea activa de flexie a gambei pe coapsa, cu tensiuni finale
realizate de catre profesor.
Miscarile din asezat ale articulatiei genunchiului devin rezistive prin introducerea
lestului.
La sfarsitul acestei saptamani pacientul se sprijina aproape in totalitate pe piciorul
operat.

TERAPIA OCUPATIONALA

Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare articulara

si/sau tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe distractive sau
capaciteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai lunga de timp. In
general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta motrica este realizata de
membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicleta;
- alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;
- miscare laterala (abductie-adductie);
- mers pe plan ascendent;
- mers pe banda sau pe scara rulanta.
TRATAMENTUL BALNEOLOGIC ( ape minerale, namoluri)

Intrucat sechelele posttraumatice ale genunchiului include de regula deficite

functionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare,
periarticulare si musculare carora li se adauga efectele negative de mobilizare in faza
ortopedica, chirurgicala in afectiunile posttraumatice.
Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in totalitate de recuperare
imediata, ele avand rolul de refacere a functiei diminuate din cauza traumatismelor.
Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord, Mangalia si
Techirghiol.
Sechelele post-traumatice ale membrelor intreseaza structuri foarte variate
( oase, muschi, articulatii) si dau complicatii vasculotrofice si psihice. Recuperarea
acestor sechele prin metodologia complexa fizico-balneara are o importanta si o
eficienta cu totul deosebita. Recuperarea bolnavilor in statiuni balneoclimaterice se
face in etapa a II-a, care succede etapa de recuperare si care are loc in servicii de
traumatologie in sectiile de ortopedie sau sau in sectiile de recuperare spitalicesti.Nu
se vor trata in statiuni fracturile si luxatiile medulare si nici fracturile cu focare de
osteomielita.
Contraindicatii pentru recuperare la statiuni au si pseudoartrozele, artritele septice
post-traumatice, precum si leziunile de nervi periferici cu sectiunea nesuturata.
Cele mai bune rezultate se obtin in sechele dupa traumatisme si operatii de mambrem
dupa ce s-a terminat perioada de imobilizare si dupa ce s-a cicatrizat plaga.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Principalele obiective de atins în recuperarea genunchiului sunt:

1. combaterea durerii si a procesului inflamator;
2. prevenirea si combaterea tulburărilor vasculare si a circulaŃiei;
3. prevenirea si combaterea poziŃiilor vicioase, realinierea articulară;
4. ameliorarea tonusului muscular;
5. recuperarea forŃei musculare si a stabilităŃii articulare;
6. asuplizarea Ńesuturilor moi si mobilităŃii articulare;
7.recâstigarea stabilităŃii bipodale si unipodale si siguranŃei în mers;
8. respectarea regulii de igienă ale genunchiului.
Mijloacele care se utilizează pentru atingerea acestor obiective, pot fi
sistematizate astfel:
Pentru combaterea durerii si a procesului inflamator:
· repaus articular – se obŃine în poziŃia de decubit dorsal genunchiul flectat usor
(25°- 35°) susŃinut de o pernă. În această poziŃie capsula articulară si ligamentele
sunt relaxate, iar presiunea intraarticulară scade;
· medicaŃie antialgică si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltraŃii
intra – si periarticulare, unguente, comprese;
· fizioterapie prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu gheaŃă;
comprese cu gheaŃă; Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare locală,
sub formă de cataplasme cu parafină de 40°C timp de 20 minute; aplicare generală
sub formă de băi la temperatura de 37°C.
Fizioterapia prin procede de electroterapie vor fii:
- curenŃi galvanici – se pot aplica longitudinal sau transversal;
- TENS – utilizează curenŃi cu impulsuri dreptunghiulare de joase frecvenŃă
cu parametri reglabili – efect antialgic;
- curenŃi Träbert – curenŃi de joasă frecvenŃă (150 Hz) – cu efect analgetic
si hiperemiant;
- curenŃi diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu
mai multe forme: MF, DF, PS, PL, RS, care se aplică latero- lateral la
nivelul genunchiului;
- curenŃii interferenŃiali cu efecte: decontracturant, analgetic, vasculotrofic,
hiperemiant, resorbtiv;
- ultrasunete cu efect caloric profund, micromasaj tisular;
- magnetodiaflux: - câmpuri magnetice de joasă frecvenŃă în administrare
continuă sau întreruptă, ritmic sau aritmic.

· Hidrokinetoterapia în vană treflă, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator,

relaxant – prin cresterea aportului de sânge în musculatură; pentru reluarea
mersului prin descărcarea greutăŃii corpului datorită efectului hidrostatic si
anivelului apei în care se realizează;
- creste elasticitatea Ńesuturilor moi.
Masajul:
- prin frământare se obŃine ameliorarea circulaŃiei sângelui, creste
elasticitatea ligamentelor si a muschilor;
- tapotamentul , cernutul, rulatul, vibraŃia – ajută la reducerea edemului.

Pentru realizarea stabilităŃii membrului inferior:

-stabilitatea pasiva: tehnicile FNP si exerciŃii de tonizare si crestere de forŃă a
musculaturii stabilizatoare a genunchiului ( a celor”patru faŃete”; tracŃiuni blânde
sau telescopări repetate pentru cresterea rezistenŃei ligamentelor;
- respectarea regulilor de igienă a genunchiului, scăderea greutăŃii
corporale, evitarea mersului pe teren cu denivelări, folosirea bastonului în timpul
mersului, să nu se păstreze o poziŃie ce flexia puternică a genunchiului;
- stabilitatea activare: exerciŃii de crestere a forŃei tuturor muschilor ce participă
la stabilizarea genunchiului prin: ex. izometrice, izotonice, exerciŃii cu rezistenŃă,
DAPRE,
- tonizarea ischiogambierilor prin: exerciŃii izometrice, exerciŃii cu rezistenŃă;
tonizarea tricepsului sural prin: exerciŃii izometrice,
- exerciŃii cu rezistenŃă; tonizarea tensorului fasciei lata: exerciŃii cu rezistenŃă,
din decubit heterolateral;
- exerciŃii pe suport oscilant.
Pentru creserea amplitudinii articulare AM.
- (mobilitate): cu aparatele Kineteck după inervenŃii chirurgicale, mobilizări
ale rotulei în sens longitudinal si transversal;
- exerciŃii pasive – active si active ajutate;
- tipurile de stretching adecvat cazului;
- exerciŃii active; exerciŃii gestice: păsit peste obstacole, urcat- coborât
trepte.
Pentru antrenarea forŃei:
- exerciŃii active, active cu rezistenŃă, izometrice din diferite poziŃii;
- exerciŃii cu ajutorul scripeŃilor ;
- exerciŃii cu benzi elastice;
- exerciŃii active asistate, exerciŃii rezistive- DAPRE, etc.