Sunteți pe pagina 1din 13

Maşini sincrone cu reluctanţă variabilă

Principiul de funcţionare. Elemente constructive

Maşinile sincrone cu reluctanţa variabilă MSRV sunt maşini sincrone cu


poli aparenţi ce prezintă un rotor lipsit de înfăşurare de excitaţie, astfel
realizat încât reluctanţele magnetice după cele două axe d şi q să fie
diferite.

Se mai întâlnesc în literatura de specialitate şi sub numele de maşini


sincrone reactive.

Această categorie de maşini se realizează practicat atât în construcţie


trifazată cât şi monofazată, prezentând avantajul unei construcţii simple,
fără circuit de excitaţie şi implicit sursă de c.c.

Producerea cuplului electromagnetic într-un MSRV se bazează pe


procedeul anizotropiei de formă ce caracterizează maşinile care prezintă o
singură armătură excitată, cealaltă armătură prezentând o astfel de
geometrie încât reluctanţa circuitului magnetic să depindă de poziţia
acesteia.
Fig. 1. a. Schema unui convertor electromecanic a cărui principiu
de funcţionare se bazează pe procedeul anizotropiei de
formă; b. Variaţia inductivităţii proprii a statorului în
funcţie de unghiul de poziţie, L11=f(θ).

Variaţia L11(θ) din figura de mai sus poate fi pusă sub forma:

L11    L110  L11m  cos 2 , (1)

iar energia magnetică totală:

1 1
Wm   L11  i12   L110  L11m  cos 2  i12 . (2)
2 2

Cuplul electromagnetic al convertorului electromecanic se obţine prin


aplicarea teoremei forţelor generalizate:
 Wm 
m   L11m  sin 2  i12 . (3)
   i j ct.
Se observă că acest cuplu se opune creşterii unghiului θ, având un

maxim în 4
.

Prin urmare, rotorul feromagnetic neexcitat al MSRV dezvoltă un cuplu


reluctant datorită tendinţei polilor săi de-a se alinia cu axa câmpului
magnetic statoric.

Dacă pe stator este plasată o înfăşurare convenţională polifazică,


alimentată cu un sistem echilibrat de curenţi alternativi, atunci rotorul se
învârte în sincronism cu acest câmp învârtitor de aşa manieră încât polii săi
aparenţi să aibă o poziţie de reluctanţă minimă (poziţie de aliniere) cu
privire la fluxul statoric, ceea ce corespunde unei energii minime
înmagazinate în sistem.

Din punct de vedere constructiv, MSRV sunt asemănătoare motoarelor de


inducţie, primele fiind însă caracterizate printr-o valoare mai mare a
întrefierului. Statorul se realizează din tole de oţel electrotehnic, înfăşurarea
bi sau trifazată fiind dispusă în crestăturile acestuia.

Nu se recomandă legarea înfăşurărilor trifazate în triunghi pentru a se


evita închiderea curenţilor de armonică 3, 9 etc. produşi de efectul
anizotropiei magnetice rotorice.

Rotorul prezintă diverse variante constructive. În principiu, toate aceste


tipuri urmăresc obţinerea unor permeanţe magnetice diferite după axele d şi
q, necesare producerii cuplului reluctant (reactiv).

Rotorul se realizează fie din oţel masiv fie din fontă. Dacă maşina este
alimentată de la o reţea de frecvenţă constantă atunci aceasta trebuie
echipată şi cu o colivie care asigură pornirea în asincron şi stabilitatea în
funcţionare.

Noile servomotoare cu reluctanţă variabilă sunt lipsite de astfel de colivii


rotorice ceea ce le îmbunătăţeşte considerabil performanţele. Aceasta
datorită faptului că servosistemele performante cu MSRV se realizează în
general având la bază modelele de conducere vectorială ce implică totodată
dotarea maşinii cu traductor de poziţie.

Pentru a se obţine un factor de putere şi un cuplu cât mai mare este


necesar ca prin geometria rototrului să se obţină un raport Xd/Xq de valoare
cât mai mare în raport cu unitatea.

În figura 2 este prezentată varianta de rotor cu poli aparenţi (prima


variantă apărută) derivată din maşina sincronă cu excitaţie
electromagnetică.

Maşina cu poli aparenţi prezintă cea mai mică valoare a raportului Xd / Xq =


2 ÷ 4.

În figura 3 este arătată varianta de rotor segmentat iar în figura 4 un tip de


rotor obţinut cu ajutorul barierelor nemagnetice (bariere de flux) realizate
din material neferomagnetic.

Fig. 2. Rotor cu poli aparenţi cu p = 2.


Fig. 3. Rotor segmentat cu p = 1.

Fig. 4. Rotor cu bariere nemagnetice cu p = 2.


În figura 5 este arătată o geometrie hibridă, în care rotorul este prevăzut
atât cu poli aparenţi cât şi cu bariere nemagnetice. Această soluţie permite
obţinerea unui raport ridicat al reactanţelor sincrone pe cele două axe,
Xd
 11  12 .
Xq

Fig. 5. Rotor cu poli aparenţi şi bariere nemagnetice cu p = 2.

Pentru mărirea cuplului dezvoltat de maşină se pot utiliza şi


construcţii în care rotorul să prezinte atât magneţi permanenţi cât şi
reluctanţa variabilă (v. figura 6).
Fig. 6. Rotorul hibrid cu magneţi permanenţi şi
reluctanţă variabilă.

Urmărind obţinerea unor performanţe superioare variantelor prezentate


anterior, Cruickshank şi Menzies au propus soluţia de rotor cu tole laminate
axial (v. figura 7 a şi b).

Cu această structură se obţin cele mai mari valori ale raportului reactanţelor
Xd
sincrone pe cele două axe,  10  15 .
Xq

Toate aceste variante de rotor prezentate mai sus introduc armonici


superioare de câmp magnetic în întrefier care produc pulsaţii ale cuplului
electromagnetic. Cauza acestor armonici de câmp o constituie
interacţiunea dintre segmentele rotorice şi dinţii statorici. Readucerea
acestor pulsaţii este esenţială în sistemele automate de poziţionare şi poate
fi obţinută prin optimizarea proiectării geometriei transversale rotorice.

Din punct de vedere tehnologic se poate remarca simplitatea fabricaţiei


acestui tip de motor. Astfel, fluxul tehnologic al rotoarelor cu bariere
nemagnetice cuprinde următoarele operaţii principale: ştanţarea tolelor
rotorice, împachetarea miezului rotoric şi apoi turnarea materialului din
care se confecţionează barierele (aluminiu, cupru, bronz) în lăcaşurile din
miezul rotoric rămase liber.

Rotoarele cu tole laminate axial se execută din tole de transformator


montate în alternanţă cu elemente izolatoare din punct de vedere electric şi
magnetic. Pachetul rotoric astfel se consolidează apoi mecanic.

Fig. 7. Tipuri de rotor cu tole laminate axial: a. cu p = 1; b. cu


p = 2.

Ecuaţiile MSRV în regim dinamic


Ecuaţiile MSRV în regim dinamic se obţin pornind de la ecuaţiile ce
descriu funcţionarea în regim dinamic a SSMP, cu particularizarea iE = 0.

a) Ecuaţiile SSRV în coordonatele fazelor

Modelul fizic al unui MSRV în coordonatele fazelor (naturale) este


arătat în figura 8. Se consideră situaţia în care maşina este lipsită de colivie
rotorică.
Neglijând saturaţia şi pierderile în fier, se poate scrie următorul set
de ecuaţii în coordonatelor fazelor:
d A
u A  RS  i A  ,
dt
d B
u B  RS  i B  , (4)
dt
d C
u C  R S  iC  .
dt
Rs este rezistenţa unei faze statorice (s-a presupus RA = RB =RC = Rs).

În absenţa coliviei rotorice, fluxurile înfăşurărilor reale statorice se obţin


cu relaţiile următoare:

 A  L AA  i A  L AB  i B  L AC  i C
 B  L BA  i A  L BB  i B  L BC  i C , (5)
 C  L CA  i A  L CB  i B   L CC  i C

unde LAA, LBB, LCC sunt inductivităţile proprii ale fazelor statorului iar LAB
= LBA, LAC = LCA, LBC = LCB sunt inductivităţile mutuale între două faze
statorice.
Fig. 8. Modelul fizic al MSRV în coordonatele fazelor

Ecuaţiile (4) şi (5) pot fi scrise şi sub formă matriceală:

 u ABC    R ABC    i ABC    d  ABC  , (6)


dt

  ABC    L ABC    i ABC  . (7)

Aceste ecuaţii se completează cu ecuaţia mişcării:

J d 2
  m  mv  mr , (8)
p dt 2

în care mărimile îşi păstrează semnificaţia cunoscută.


b. Ecuaţiile MSRV în coordonatele d, q, 0
Trecerea de la MSRV real la maşina echivalentă în coordonate d, q, 0
se face pe baza transformantei Park. Modelul bifazat al MSRV este
prezentat în figura 9.

Fig. 9. Modelul bifazat al MSRV.

La reprezentarea de mai sus s-au neglijat colivia, saturaţia şi


pierderile în fier. Ecuaţiile MSRV în sistemul de coordonate d, q, 0, sistem
considerat solidar cu rotorul, rezultă din ecuaţiile SSMP, particularizate
pentru iE = 0. Astfel, se poate scrie:
d d
u d  Rs  id    r  q ,
dt
d q
u q  Rs  i q    r  d , (9)
dt
d o
u 0  R s  i0  .
dt

Fluxurile totale transformate se obţin din relaţiile SSMP în care se


anulează curentul de excitaţie:

 d  Ld  id   L s  La d   id ,
 q  Lq  iq   L s  La q   iq , (10)
 0  L0  i0 ,

Pentru modelul bifazat, ecuaţia cuplului electromagnetic respectiv ecuaţia


de mişcare rezultă sub forma:

 p   d  i q   q  i d 
3
m , (11)
2

J d r
  m  mv  mr . (12)
p dt

Observaţii: 1. Studiul MSRV se poate face pe baza ecuaţiilor în sistemul de


coordonate d, q, 0 numai dacă se consideră că repartiţia
înfăşurărilor pe periferia maşinii este sinusoidală.
2. În situaţia în care, i A  i B  i C  0 ,sistemul de ecuaţii (9) se
reduce doar la primele două relaţii.

Xd
Factorul de putere poate atinge valori ridicate: de exemplu pentru  15
Xq
se obţine (cos  )max = 0,875.
MSRV se construiesc într-o gamă largă de puteri de la zeci de waţi la zeci
de kilowaţi. Sunt caracterizate de gabarite, randamente şi facturi de
putere apropiate ca valoare de cele ale servomotoarelor de inducţie de
putere echivalentă.

Avantajele acestor servomotoare sunt date de simplitatea procesului


tehnologic, preţul de cost scăzut, silenţiozitatea şi robusteţea de care fac
dovadă.

Sunt întâlnite numeroase aplicaţii ale MSRV dintre care se amintesc:


sisteme automate de poziţionare, scheme de urmărire, sisteme de cuplaj
sincron, înregistrarea magnetică a semnalelor, sisteme de radiolocaţie
etc.

S-ar putea să vă placă și