In cultivarea tomatelor intampinam diferite probleme de-a lungul cresterii si dezvoltarii plantelor,

fiecare fenofaza fiind importanta pentru obtinerea unei culturi profitabile.

Daca stadiul de rasad si plantarea s-au desfasurat conform cerintelor acestei specii, la scurt timp dupa
infiintarea culturii ne vom indrepta atentia catre polenizarea florilor si legarea fructelor, asigurand
conditiile optime de mediu si nutritie.

O problema foarte des intalnita la culturile de tomate intensive din solarii este legarea slaba a fructelor,
manifestata prin caderea florilor si/sau avortarea fructelor imediat dupa legare.

Pentru a gasi cele mai bune solutii la aceasta problema grava, trebuie mai intai sa cunoastem cat mai
multe detalii referitoare la fenomenele care au loc in planta odata cu inflorirea.

Desi mecanismele fiziologice ale infloririi, legarii fructelor si avortarii sunt numeroase si foarte
complexe, vom explica in continuare o parte din fenomenele si mecanismele implicate.

Etapele formarii fructelor

Pentru a intelege procesul de polenizare si legare a fructelor, sunt importante de stiut cateva
particularitati botanice ale acestei specii.

Florile de tomate sunt hermafrodite, adica partile mascule si femele se gasesc in cadrul aceleiasi flori.
Polenizarea se realizeaza, de regula, cu polen propriu.
Mai jos este prezentat un ciclu al infloririi, polenizarii, legarii si formarii fructelor la tomate.

Pe scurt, polenizarea are loc atunci cand polenul de pe antere (partea barbateasca a florii, dispuse sub
forma conului de culoare galbena) ajunge pe stigmat, ce compune partea femeiasca a florii de tomate.

Urmatorii pasi sunt germinarea polenului, formarea tuburilor de polen si fecundarea ovulelor din ovar.
Ovulele fecundate vor evolua in seminte iar ovarul va evolua in fruct, obtinandu-se astfel un fruct cu
seminte.

Polenizarea tomatelor se poate realiza foarte usor, chiar si prin simpla miscare a plantei.
Rolul si importanta polenizarii
Productia finala de tomate este in stransa corelatie si determinata de numarul de fructe ajunse la
maturitate si de greutatea fiecarui fruct.

Marimea fructului la tomate precum si forma acestuia sunt influentate de numarul si dezvoltarea
semintelor.

O buna dezvoltare a fructului (greutatea, forma) depinde de dezvoltarea semintelor in compartiment si

de numarul de seminte din compartiment (cavitate).

Cand este cel mai bun moment pentru polenizare?

• Pistilul ce contine stigmatul trebuie sa fie in interiorul florii, nu ca in imaginea de mai jos,
aceasta anomalie ducand la caderea florii;
• Stigmatul trebuie sa fie lipicios si pregatit pentru primirea polenului cu 2 zile inainte de
polenizare;
• Polenul de pe antere se afla in parametri optimi la 17-24°C si umiditate relativa (UR) de 65-70
%.
• Fecundarea ovulelor se realizeaza de obicei in 12 ore.
• Ovarul contine ovule care ulterior evolueaza inseminte.
Factori care pot duce la caderea florilor sau nelegarea fructelor
Apa

Apa insuficienta, mai ales in zilele calduroase cauzeaza stoparea alimentarii in primul rand a florilor,
apa fiind distribuita catre frunze, pentru transpiratie.

In conditii de seceta, plantele isi normeaza rodul in asa fel incat sa poata ajunge la final cu cateva fructe
maturate. In lipsa apei, neavand conditii prielnice, planta va renunta rapid la flori si se va concentra
asupra supravietuirii.
Umiditatea

Umiditatea relativa a aerului prea scazuta (UR<40%) determina uscarea stigmatului iar polenul nu se
mai lipestede acesta iar un nivel prea ridicat al umiditatii relative (UR>90%) face ca transferul
polenului de pe antere pe stigmat sa se realizeze cu dificultate.

Temperatura
Variatiile mari de temperatura dintre zi si noapte induc plantei o dominanta apicala, in dauna proceselor
generative, astfel, se intensifica procesele vegetative ale plantei.

Desi, aparent, planta arata deosebit din punct de vedere vegetativ, toata energia sa vitala este orientata
spre perpetuarea acestei stari, minimizand productia de compusi ce induc inflorirea si legarea, produsii
de sinteza fiind orientati catre partea vegetativa.
In aceste conditii, continutul de acid abscisic (hormonul responsabil de abscizia florilor si fructelor
ajunse la maturitate) creste in planta, astfel, probabilitatea ca florile sa cada inainte de polenizare sau
imediat dupa este mare.

Temperaturile scazute(sub 10°C) in perioada infloririi pot conduce la caderea florilor sau legare slaba a
fructelor.Valorile mici ale temperaturii reduc viabilitatea polenului iar daca totusi legarea are loc,
fructele pot avea deformari majore („cat face”).

Temperaturile mari, depeste 35°C, inhiba desfasurarea procesului de fotosinteza, planta

nemaiproducand carbohidratii necesari pentru hranirea florilor si a fructelor noi formate, mari
consumatoare de energie in aceasta perioada. Ca efect, are loc avortarea fructelor recent legate si
caderea florilor.

La temperaturi mai mari de 40°C, atat polenul cat si ovulele se deterioreaza rapid.

Lumina
Nivelul optim de luminozitate este intre 600-800 de micro-Einstein, dar polenizarea poate avea loc si la
un nivel mai scazut,de 405-600 me. Un nivel redus de lumina, intampinat in special primavara, in
conditii de nebulozitate (vreme innorata mult timp), conduce la slaba legare a fructelor.

Un efect similar il are lumina excesiva din timpul verii, corelata, de regula, si cu temperaturile ridicate.

Bolile si daunatorii
Bolile foliare si atacul insectelor slabesc planta, efectul secundar fiind caderea florilor.
Unele insecte depun oua in bobocii florali, unde se dezvolta larvele ce mananca interiorul florii,
cauzand astfel caderea florilor.

Tratamentele fitosanitare efectuate necorespunzator, stropirea foliara cu produse de fitoprotectie

sanitara la care nu s-au respectat dozele sau compatibilitatile, pot induce plantei o fitotoxicitate
severace are ca efect secundar caderea florilor.

Hrana
Un nivel ridicat de azot determina o crestere vegetativa puternica, in paralel cu scaderea capacitatilor
generative ale plantei (inducerea tarzie a infloririi, flori putine, legare deficitara, uscare rapida a florii).

O hranire deficitara ( in special deficientele de magneziu, bor si calciu in perioada de inflorire) duce la
slabirea generalizata a plantelor, lucru ce va conduce la avortul si/sau caderea florilor. Ca un efect al
hranirii deficitare, articulatiile florii devin galbene si cad (cad florile).

Este foarte important aportul foliar de calciu, bor si magneziu in perioada infloririi si formarii fructului.

Din cauza ratelor foarte mari de multiplicare ale celulelor fructului nou format, deficienta de calciu are
repercursiuni grave in dezvoltarea ulterioara a fructului, acum fiind momentul cand poate aparea
putregaiul inelar pe interior al tomatelor.
Aportul foliar de bor si magneziu impiedica formarea acidului abcisic in planta, crescand considerabil
perioada de viata a florii si, implicit, cresterea timpului de polenizare.

Un aport deficitar de nutrienti se poate observa usor la plante, prin aparitia unei zone galbene la nivelul
florii, aceasta cazand inainte de a lega fruct. (vezi poza de mai sus).

Pentru a preintampina aceste deficiente trebuie acordata o atentie speciala fertilizarii cu Agronutrienti
atat celei radiculare cu Alcaplant ( 0,5 kg /1000 m2), CalciAMEC (0,3- 0,3 KG /1000 m2) cat si
fertilizarii foliare cu Borocal ( 20-30 ml/10 l apa) , Agroxilato Mg (25 – 30 g /10 l apa).

Asigurarea conditiilor optime pentru legarea fructelor

Aprovizionarea constanta cu suficienta apa reprezinta cea mai importanta si usor de realizat conditie
pentru a asigura un mediu optim pentru inflorire si legarea fructelor.

Cu ajutorul sistemelor de irigare prin picurare, irigarea se poate efectua cu precizie in orice moment al
zilei, in functie de conditiile de mediu.Din punct de vedere al umiditatii relative, se asigura valori
cuprinse intre 65% si 85%.

In privinta luminii, pentru a asigura un nivel ridicat al acestui factor primavara devreme, este
importanta utilizarea foliilor de acoperire profesionale, care au un grad ridicat de transmisie si difuzie a
luminii.

Foliile profesionale Sotrafa si Vatan asigura transmisia luminii albe necesara fotosintezei in proportie
de 90%, adica a radiatiei active fotosintetic (spectrul PAR -photosynthetically active radiation).
Fotosinteza este cel mai important proces ce se desfasoare in plante, prin intermediul caruia acestea isi
produc compusii organici necesari cresterii si dezvoltarii, proces ce se desfasoara doar in prezenta
radiatiilor solare.

Din acest motiv este vital ca plantele sa beneficieze de suficienta lumina iar alegerea unei folii
profesionale reprezinta principalul mod prin care poate fi asigurat acest factor de mediu plantelor din
sere si solarii.

O alta caracteristica importanta a unei folii este proprietatea de difuzie a luminii.

Foliile profesionale Sotrafa si Vatan asigura difuzia luminii in proportie de peste 60%, ceea ce ajuta ca
lumina sa patrunda pana la frunzele de la baza plantei si la reducerea efectului de umbrire al scheletului
solarului.

Aditivul antipraf in stratul exterior al foliei mentine suprafata acesteia mai curata, favorizeaza
alunecarea usoara a zapezii in timpul iernii, avand un aport in asigurarea unui nivel cat mai ridicat al
luminii in perioadele timpurii ale anului.
Temperaturile nu trebuie sa fie mai mici de 10°C sau mai mari de 40°C. In perioadele reci, primul pas
pentru asigurarea unui plus de temperatura este folosirea foliilor profesionale de acoperire cu aditivi de
termicitate (IR) si a foliilor termice (“de dublura”), ce fac o diferenta de temperatura de 4-6°C in solar,
comparativ cu mediul exterior, fara alte surse de caldura.
In functie de perioada infiintarii culturii si conditiile de temperatura, se pot utiliza surse de caldura
suplimentare.
In timpul verii, in perioadele caniculare, cand este necesara reducerea temperaturii si a intensitatii
luminoase din spatiile protejate, se poate utiliza plasa de umbrire sau solutia pentru umbrirea serelor si
solariilor.
Pentru protectia impotriva bolilor si daunatorilor se aplica tratamente cu fungicide si insecticide
omologate.

Tratamentele foliare se aplica, de preferat, dimineata, dupa ce plantele nu mai prezinta roua pe frunze.
Sub nicio forma nu se aplica tratamente sau fertilizari foliare cand temperatura din spatiul protejat a
depasit 25°C.

In momentul aplicarilor foliare, trebuie sa ne asiguram ca plantele sunt bine irigate, pentru a reduce
riscul aparitiei fitotoxicitatii, ce poate conduce cu usurintala caderea florilor.

Se utilizeaza intotdeauna produse omologate pentru cultura tomatelor si se respecta dozele mentionate.

Fertilizarea se realizeaza atat radicular cat si foliar. La fiecare irigare se adauga ingrasaminte conform
cerintelor si fazelor de dezvoltare in care se afla planta.

Ca fertilizare de baza, se poate administra Complex Top K (25-50 kg/500 mp, in functie de cultura), fie
incorporat la pregatirea terenului, fie prin imprastiere la 5-10 cm de tulpina plantei, dupa plantare.

Imediat dupa plantare, recomandam aplicarea de Salwax + Calciamec + Sprintene, pentru stimularea
dezvoltarii radiculare si aprovizionarea cu calciu.

La 10 zile de la plantare, se poate efectua o fertilizare radiculara cu Mas-Raiz+ (300 ml/1000 mp), cu
scopulde a accelera formarea perisorilor absorbanti la nivelul radacinilor.
Urmatoarele tratamente au scopul de a induce inflorirea, cu formarea de flori mai mari, mai numeroase
si cu durata de viata mai lunga. In acest sens se aplica 3 tratamente radiculare consecutive, la interval
de 5-7 zile, cu Floramec Avance (1 L/1000 mp) si Sprintene (200 ml/1000 mp), la sfarsitul irigarii.

In perioada infloririi trebuie intensificata fertilizarea radiculara dar si foliara cu calciu, magneziu, bor,
potasiu si fosfor,in paralel cu diminuarea dozelor de azot.

Foliar, incepand dupa 10 zile de la plantare si pana la inflorirea etajului 3, se pot aplica saptamanal
Sprintene + Poligreen Mix-L in alternanta cu Sprintene + Borocal.
Interventii suplimentare pentru legarea fructelor

Cand una sau mai multe conditii prezentate mai sus au loc, atunci polenizarea se face cu dificultate, iar
florile pot cadea, cauzand importante pierderi de productie.

In unele cazuri se poate interveni suplimentar in perioada polenizarii. Interventiile suplimentare pot fi
facute prin urmatoarele metode:

1. Metode mecanice:

A) Scuturarea sau lovirea tulpinilor sau a florilor;

B) Pulverizarea aerului sau clatinarea plantelor;

C) Utilizarea vibratoarelor electrice, speciale pentru polenizare (scutura florile si duc la

eliberareapolenului necesar polenizarii).

2. Utilizarea bondarilor pentru polenizare-acestia scutura floarea in perioada propice polenizarii,

fiind activi incepand cu 8-10°C, pana la 30°C.

3. Utilizarea produselor pentru stimularea legarii-se utilizeaza in situatiile cand insectele

polenizatoare (bondarii, albinele) nu sunt active din cauza conditiilor de mediu neprielnice
(temperaturi scazute sau ridicate, zile ploioase etc.). In acest sens, se poate utiliza Sedbor (2 ml/1
L apa) + Sprintene (5 ml/ 1 L apa).
Atentie!!! A nu se confunda polenizarea cu stimularea legarii fructelor.
Polenizarea este transferul de polen si formarea naturala a fructului in urma polenizarii, iar stimularea
este procesul prin care se induce formarea fructelor independent de procesul de polenizare,iar fructele
stimulateau o rata de crestere mult intensificata fata de fructele legate in urma polenizarii.

De obicei se folosesc produsele de stimulare a legarii atunci cand, din cauza conditiilor nefavorabile ale
vremii (temperaturi scazute, luminozitate scazuta etc),floarea nu are polen 1-3 zile consecutiv sau
polenizarea nu se realizeaza, iar riscul de uscare si pierdere al florilor este foarte ridicat. Utilizarea
produselor admise pentru stimulare si in dozele recomandate nu creeaza probleme de sanatate
consumatorilor.
Atunci cand se realizeaza stimularea legarii fructelor, trebuie sa se tina cont de urmatoarele
aspecte:
•Se pulverizeaza numai buchetul/inflorescenta,nu si restul plantei. Aplicarea pe tesuturile
sensibile ale plantelor poate afecta serios cresterea acestora. O metoda prin care se previne
imprastierea particulelor de stimulent pe partile sensibile ale plantei (varf de crestere, frunze
tinere) este aplicarea la capatul pulverizatorului a unui con de plastic, sau izolarea florii de
restul plantei cu mana protejata de manusa de protectie ca in exemplul de mai jos.

•Ajustati concentratia si numarul de aplicari atat cat este necesar. De exemplu, vara, cand
temperaturile sunt ridicate, se pot efectua 2 pulverizari pe saptamana iar concentratiile sa fie
mai mici.
•Alegeti momentul corect in timpul zilei. Este recomandat sa efectuati pulverizarile inainte sa se
ridice temperaturain solar. Produsele aplicatepe caldura creeaza un stres puternic plantei si pot
cauza pagube, provocand plantelor fitotoxicitate severa.
•Respectati indicatiile producatorului. O concentratie prea mare poate duce usor la
fitotoxicitatea foarte des intalnita in solarii mai ales primavara, asa numitul simptom de
„FERIGA”(nu trebuie confundat cu Virusul Mozaicului Tomatelor).

Acest fenomen poate sa apara din cauza hipersensibilizarii plantelor la aplicarea pe frunze si varfurile
de crestere a unei supradoze de stimulent, a tratamentelor fitosanitare sau din cauza aparitiei de fum sau
alte gaze.

Daca a aparut aceasta forma de manifestare (varful s-a subtiat excesiv de mult, pe frunze nervurile tind
sa devina paralele si se rasucesc in spirala),este nevoie urgent de o aplicare foliara cu microelemente si
Sprintene,pentru revenirea cat mai rapida a plantei din stres si reluare a activitatii metabolice normale.
Pentru reducerea riscului de aparitiei a simptomului de „feriga”, se poate utiliza Sedbor (2 ml/ 1 litru
apa), impreuna cu Sprintene (5 ml/ 1 litru apa).
1.Buchetul nu trebuie stimulat de mai mult de 2 ori. Prima data se stimuleaza cand primele 3-4
flori sunt deschise iar a 2-a oara cand ultimele 2-3 flori sunt deschise.
2.Intotdeauna, atunci cand se stimuleaza tomatele se evita stropirea plantelor (ne referim la
tratamentele fitosanitare) o zi inainte si una dupa stimulare, pentru a nu crea stresuri
suplimentare plantei,ce vor duce la anularea efectului de stimulare prin avort si caderea florilor.

Prevenirea problemelor legate de obtinerea unor flori viabile si legarea corespunzatoare a fructelor se
face inca din faza de rasad si continua pana la inflorire, prin asigurarea conditiilor optime de mediu si
fertilizare corespunzatoare.

Odata aparute, caderea florilor si avortarea fructelor determina pierderi economice insemnate, in
special la culturile extratimpurii, redresarea ulterioara a plantelor neasigurand recuperarea rodurilor
pierdute.

Avand in vedere multitudinea de solutii existente, intampinarea acestor dificultati nu ar trebui sa

reprezinta o provocare pentru fermieri.