1.

Explicaţi cu ajutorul modelului IS-LM-BP posibile efecte pe care le va avea

asupra economiei României acordarea de către Uniunea Europeană, cu titlu
gratuit, a 23 mld. Euro in perioada 2010-2015
Modelul IS-LM-BP este folosit pentru a explica comportamentul economiei
naţionale şi dinamica sa. Modelul IS – LM arată legăturile existente între
sectorul bunurilor şi serviciilor şi sectorul monetar, legătura ce există între
pieţele bunurilor şi cea a activelor financiare. El oferă un instrument simplu şi
puternic de analiză a efectelor politicilor fiscale şi monetare asupra cererii
producţiei şi a ratei dobânzii. Variabilele de bază ce fac legătura dintre pieţe
sunt venitul şi rata dobânzii.
Echilibrul pe piata bunurilor si piata monetara ( modelul IS-LM) Modelul IS-LM
este obţinut din combinarea curbelor (IS) şi (LM), respectiv a echilibrelor pe
cele două pieţe: cea a bunurilor şi serviciilor respectiv cea monetară. Modelul
IS –LM va arăta combinaţia de venit naţional şi rată a dobânzii care conduce
simultan la echilibre pe ambele pieţe (în ambele sectoare: cel real şi cel
monetar), astfel că economia este privită ca un întreg. Punctul de echilibru
este unic, iar grafic este reprezentat prin intersectia dintre cele doua
curbe(grafic).
Pentru a studia deplasările vom face două ipoteze: 1.Producţia (outputul)
creşte ori de câte ori există un exces de cerere de bunuri şi scade ori de câte
ori există un exces de ofertă de bunuri. Această ipoteză descrie
comportamentul firmelor faţă de scăderea sau creşterea stocurilor. 2. Rata
dobânzii creşte ori de câte ori există un exces de cerere de bani şi scade
atunci când există un exces de oferte de bani. Această ajustare derivă din
faptul că un exces de cerere de bani conduce la un exces de ofertă de active
speculative. În tendinţa de a obţine mai mulţi bani agenţii economici vor
vinde certificate, ceea ce va conduce la scăderea preţului acestora sau la
creşterea ratei dobânzii. Din mai multe motive este util să condiţionăm
dinamica indicatorilor prin ipoteze rezonabile. Una dintre aceste condiţionări
este ipoteza că piaţa monetară se ajustează rapid la schimbări, în timp ce
piaţa bunurilor se ajustează mai lent.
Balanţa de Plăţi (BP)reprezintă înregistrarea tranzacţiilor rezidenţilor unei ţări
cu restul lumii. Există două mari conturi ale balanţei de plăţi: contul curent şi
contul de capital. Ce-a de-a treia componentă este contul acordurilor oficiale
(sectorul oficial. Rezervele oficiale sunt reprezentate de activele financiare
străine deţinute de către guvern (autoritatea publică). O creştere a
rezervelor oficiale conduce la o balanţă a acordurilor curente negative.
Surplusul balanţei de plăţi = creşterea rezervelor oficiale = surplusul contului
curent + fluxul net privat de capital către interior.
In continuare vom analiza modelul IS-LM-BP pe cazul Romaniei. Am stabilit
ca IS este o dreapta de panta negativa. Dat fiind faptul ca Romania este o
economie dechisa, faptul că o parte a venitului va fi cheltuită pentru bunuri
importate conduce la verticalizarea curbei IS faţă de cazul unei economii
închise. Deci modificarea pantei curbei IS depinde de:-Elasticitatea
investiţiilor în raport cu dobânda. -Înclinaţia marginală către economisire (s)-
Rata de impozitare. -Elasticitatea exportului net in raport cu dobanda (n)-

1
Inclinatia marginala catre export net (m). Deplasările curbei IS rezultă din:
Modificarea cheltuielilor publice (G)- Modificarea volumului absolut al
impozitelor (T). Panta curbei LM depinde de:-elasticitatea cererii speculative
de bani în raport cu rata dobânzii - senzitivitatea cererii pentru tranzacţii
curente faţă de modificările venitului naţional. Deplasarea curbei LM rezultă
din modificarea ofertei de masă monetară. O creştere a acesteia determină
deplasarea către dreapta a curbei LM, iar o scădere determină deplasarea
către stânga. Pentru a verifica dacă un punct de echilibru intern (r, Y) situat
la intersecţia curbelor IS şi LM) conduce la un deficit (sau un surplus) al
balanţei de plăţi este suficient să suprapunem diagrama BP peste diagrama
IS – LM.
Acordarea de catre Uniunea Europeană, cu titlu gratuit, a 23 mld. Euro
in perioada 2010-2015 va determina: In prima instanta, cresterea surplusul
contului de capital prin cresterea fluxului de capital catre interior.
↑ CSB - > ↑ BP - > curba BP se va deplasa in jos - > vom avea o noua
curba: BP1. In al doilea rand, datorita unei intrari de capital banesc in
interiorul tarii, oferta de masa monetara va creste. ↑ M / P - > LM se
deplasează la dreapta .
Cum piaţa activelor reacţionează imediat, rata dobânzii va scădea între E şi
E1, ceea ce va stimula investiţiile, venitul crescând către noul punct de
echilibru E’, pentru care rata dobânzii va fi r 1. Mărimea acestor modificări
depinde de poziţiile curbelor IS şi LM. Cu cât curba LM este mai aproape de
orizontală, cu atât mai mari vor fi modificările în venit.
Suma primita de la UE va insemna o crestere a cheltuielilor guvernamentale
G, ducand la modificarea curbei IS. ↑ G – > Y ↑ - > IS se deplaseaza spre
dreapta
Dacă vom presupune că rata dobânzii rămâne nemodificată, atunci
venitul se deplasează la dr . Încorporând efectele monetare ale creşterii
cheltuielilor, atunci datorită creşterii venitului va avea loc creşterea ratei
dobânzii, iar venitul va scădea. Această creştere a ratei dobânzii va „elimina”
anumite cheltuieli private iar creşterea venitului va fi mai mică decât aceea
corespunzătoare cazului în care rata dobânzii rămâne constantă. Acest efect
se mai numeşte efect de compensare şi va reduce dimensiunea
multiplicatorului. Echilibrul intern se modifica, corespunzator outputului si
ratei reale a dobanzii . Deci Y creste, iar r scade. Aceast lucru este benefic
pentru economie, sugerand o perioada de expansine in economie.

2
Tema 2: Apreciaţi faza ciclului economic în care se află România în prezent şi
propuneţi, pe baza modelului IS-LM-BP măsuri de încurajare a creşterii
economice
Creşterea economică se defineşte drept un spor al ritmului produsului
naţional brut, al produsului intern brut sau al venitului naţional brut pe cap
de locuitor, încercându-se tratarea simultană a aspectelor economice şi
sociale. Aceasta este generată de sporul calitativ şi cantitativ al resurselor
productive ale economiei naţionale, al forţei de muncă şi a capitalului. Latura
cantitativă a ofertei de muncă este determinată de dinamica populaţiei, iar
cea calitativă de resursele disponibile pentru educaţie şi calificare
profesională. Celălalt factor major al creşterii economice este formarea brută
de capital, care constă în lărgirea stocului de capital determinată de sporul
investiţiilor brute; calitatea stocului de capital depinzând de nivelul
tehnologiei încoporate în acesta.
Teoriile creşterii economice sugerează următoarele direcţii: 1.stimularea
acumulării private şi naţionale; 2.promovarea şi stimularea investiţiilor în
industrii şi tehnologii de vârf; 3.promovarea şi stimularea investiţiilor în
capitalul uman; 4.încurajarea comerţului internaţional.
Pe termen lung oferta de factori de producţie este cea care determină
creşterea economică. De aceea guvernele încearcă să acţioneze în această
direcţie folosind următoarele pârghii: - Perfecţionarea calităţii forţei de
muncă; -Stimularea investiţiilor prin sistemul de taxare; - Menţinerea ratei
dobânzii la un nivel scăzut pentru a reduce costul împrumuturilor destinate
investiţiilor; - Stimularea cercetării ştiincifice şia dezvoltării tehnice; -Sporirea
investiţiilor în sectorul public. Deşi este general acceptată ideea creşterii
economice ca motor al dezvoltării sociale, teoria economică evidenţiază şi
daunele care însoţesc acest proces: -Deteriorarea mediului prin
industrializare, urbanizare şi în special prin poluare; - Modificarea rapidă a
profesiunilor şi a stilului de viaţă, care produce inadaptări cu consecinţe
asupra calităţii vieţii; -Schimbarea involuntară a stilului de viaţă şi a calităţii
acestuia determinată de societatea de consum.
În continuare vom trece la analiza situaţie existente în România.
În România putem considera faptul că vârful creşterii economice s-a atins în
anul 2004, care totodată a fost şi un an electoral. Dar de atunci, noile politici
ale guvernului nou instalat, au făcut ca aceasta, să tindă către „ un dezastru
economic”. Un exemplu în acest fel ar fi faptul că în anul urmator, în 2005,
nivelul preţurilor nu a crescut deoarece valoarea importurilor a crescut foarte
mult, ţinând astfel pe loc inflaţia, lucru ce a determinat totodată şi o creştere
a deficitului balanţei de plăţi externe. Acordarea creditelor doar cu
”buletinul” a dus la o îndatorare a cetățenilor și la un supraconsum
nesustenabil care a avut ca efect două consecințe, pe termen scurt a dus la
creșterea PIB-ului, iar pe termen lung la un deficit al balanței comerciale a
României la care plătim și acum, prin datora externă.

3
Deoarece în vederea îndeplinirii obiectivului de susţinere a creşterii
economice şi de reducere a inflaţiei, principalele acţiuni au vizat stabilirea
deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele
macroeconomice. În acest sens, s-a urmărit ca nivelul anual al deficitului
bugetului general consolidat să fie stabilit în corelaţie cu obiectivele
macroeconomice, scop în care ţinta a fost de 1,5% din PIB a deficitului
bugetar pe anul 2005. Acest lucru nu a fost realizabil.
Un alt mijloc de creştere economică ar fi scăderea ratei dobânzi pentru
investiţii, lucru care ar încuraja dezvoltarea infrastructurii datorită realizări
de investiţii în diferite domenii de activitate, fapt ce va determina o sporire a
oferei de monedă, datorită creşterii volumului de credite acordate de către
bănci.
În concluzie cea mai importantă măsură luată de guvern în vederea relaxării
fiscalităţii asupra muncii, venitului şi capitalului a fost unificarea la 16% a
cotei de impozitare a veniturilor şi a profitului, concomitent cu măsurile de
întărire a disciplinei financiare. Dar acest lucru se pare că nu a avut succesul
scontat de actuala guvernare, deoarece acestă relaxare fiscală, are efecte
pozitive pe termen scurt, iar menţinerea unei astfel de politici în continuare
va conduce guvernul la sporirea altor taxe şi impozite prin care să se
acopere deficitul public. Iar în ceea ce priveşte deficitul balanţei de plăţi
externe, faptul că el a crescut a fost un lucru bun pe moment deoarece
preţurile nu au crescut, inflaţia fiind ţinută în loc datorită volumului mare de
importuri. Actualele măsuri ”nepopulare” ale guvernului nu sunt măsuri
anticriză, ci măsuri disperate de a reduce deficitul bugetar. Scăderea
salariilor bugetarilor cu 25% și a pensiilor cu 15% vor reduce consumul și, în
cel mai bun caz cheltuielile guvernamentale. Dar formula PIB-ului este sumă
din Consum + Investiții + Cheltuieli guvernamentale + Exportul net,
reducând două componente din această ecuație rezultă că PIB-ul va scădea,
deci nu vom avea creștere economică nici la anul.

3. Analizaţi, pe baza modelului IS-LM-BP, efectele pe care le are asupra

economiei României procesul de devalorizare a monedei naţionale.
Devalorizarea monetara reprezinta reducerea legala a valorii paritare a
monedei nationale ca urmare a deprecierii sale in procesul de desfasurare a
activitatii economice. Valoarea paritara este data de continutul valoric al
unitatii monetare al unei tari sau al instrumentelor monetare internationale,
ea se exprima printr-un etalon si serveste la stabilirea paritatii monetare,
adica la raportul valoric intre doua monede.Sunt cunoscute in literatura de
specialitate mai multe tipuri de devalorizari: - devalorizarea explicita -
devalorizarea implicita - devalorizarea defensiva - devalorizarea ofensiva -
devalorizare totala
Deprecierea monetara ca diminuare a valorii insasi a unei monede poate fi
interna si se masoara cu ajutorul indicelui costului vietii sau mai poate fi

4
externa cand se reflecta in evolutia ascendenta a cursului la principalele
burse.
Deprecierea interna la randul sau poate fi generala si partiala. Deprecierea
generala apare cand preturile si tarifele cresc insesizabil pe ansamblu, fapt
care face sa se achizitioneze mai putine bunuri ca inainte dar cu o suma
identica de moneda ori pe piata raman marfuri cu acelasi pret ca inainte dar
de calitate inferioara. Deprecierea partiala in sensul ca moneda se
depreciaza doar la unele marfuri si numai intr-o anumita perioada.
Deprecierea externa este cauza pentru o varietate de fenomene dramatice
din economie inclusiv a deprecierii interne.Semnificatia sa tehnica este ca
pentru o suma data de moneda straina se va cheltui o suma mai mare de
moneda nationala. Dintre formele frecvente de devalorizare o importanta
aparte in contextul actualei economii romanesti ca economie deschisa si de
proportii mijlocii o are devalorizarea care poate fi: Defensiva cand se
omologheaza oficial prevederea pietei de cumparare externe a monedei
nationale ca urmare a unei inflatii prelungite.Ofensiva cand printro atare
operatiune se urmareste stimularea exporturilor daca intre monedele
implicate exista raporturi paritare efective.
O devalorizarea partiala la care a fost supusa moneda romaneasca a fost in
toamna anului 1990 cand vechea valoare paritara a monedei a fost redusa
brusc pe cale administrativa fata de valoarea dolarului (de la 22lei/$ prin
devalorizarea leului sa ajuns la cursul de 35lei/$).
Experienta practica a aratat ca stabilizarea monetara, oprirea ferma a
inflatiei, inclusiv prin devalorizare, a dat rezultate in general favorabile.
Reformele monetare pentru a da rezultate de durata, trebuie sustinute
puternic prin cresterea productiei, asigurarea echilibrului bugetar, a unei
balante comerciale si de plati echilibrate, control riguros al emisiunilor
monetare si al acoperirii lor temeinice.
Masurile de combatere a inflatiei merg, de regula, in sensul invers al cailor
care au dus la inflatiei. Prima intentie se indreapta spre diminuarea cererii:
reducerea cheltuielilor publice, reducerea cheltuielilor private din fonduri
imprumutate, majorarea impozitului.
Devalorizarea poate contribui la alimentarea inflaţiei prin efectul propagat al
creşterii preţurilor bunurilor importate. O monedă prea puternică poate
produce de asemeni pierderi economice. Iniţial o monedă puternică creşte
puterea de cumpărare a statului pe piaţa internaţională. Preţurile mai
scăzute la importuri pot contribui la scăderea inflaţie. Dar, exporturile devin
mai puţin competitive, astfel încât exportatorii vor fi constrânşi să
urmărească o competitivitate structurală. Aceasta înseamnă o rată a
dobânzii mai puternică pentru plasamentele în monedă naţională, în raport
cu devizele. Creşterea ratelor dobânzii poate produce scăderea investiţiilor şi
subminarea creşterii PIBului. În plus, poate antrena creşterea artificială a
cursurilor de schimb şi implicit a riscului crahului bursier.

Efecte pozitive şi negative ale devalorizării

5
Devalorizarea monedei naţionale este efectuată de către Banca Centrală
într-un regim
cu rate de schimb fixe iar deprecierea rezultă din deficitul balanţei de plăţi
într-o economie cu
regim de schimburi flexibile. În ambele situaţii se pot înregistra următoarele
efecte :
(1) Devalorizarea monedei naţionale conduce la creşterea preţurilor
produselor importate.(2) În cazul în care importurile se concentrează în mare
măsură pe materii prime, materiale şi tehnologiei atunci vor creşte şi
preţurile interne (inflaţia importată). (3) Datorită creşterii preţurilor interne
are loc o scădere a competitivităţii produselor exportate (exprimate în
monedă străină). (4) Pe de altă parte, creşterea preţurilor importurilor
conduce la scăderea volumului acestora. (5) Devalorizarea monedei
naţionale generează scăderea preţurilor produselor exportate (exprimate în
monedă străină). (6) Scăderea preţurilor produselor exportate conduce la
creşterea competitivităţii produselor interne şi de aici la: (7) Creşterea
volumului exporturilor. (8) Creşterea exporturilor determină creşterea PIB
împreună cu toate efectele acesteia: creşterea ofertei de locuri de muncă şi
scăderea şomajului conjunctural. (9) Scăderea importurilor însoţită de
creşterea exporturilor va determina scăderea deficitului balanţei comerciale.
Efectele descrise anterior au loc doar în cazul unei economii competitive pe
plan internaţional şi a unui comportament concurenţial din partea firmelor
interne. Din aceste considerente vom sublinia şi dezavantajele care pot
aparea în cazul unei asemenea politici:
(1) Efectul – profit al unei devalorizări constă în faptul că exportatorii,
păstrându-şi preţurile în moneda străină. (2) vor câştiga la repatrierea
valutei un venit mai mare în moneda naţională, iar volumul exporturilor
rămâne nemodificat. (3) În ceea ce priveşte importatorii, dacă vor decide să
menţină preţurile interne nemodificate (pentru a păstra volumul desfacerii),
aceştia vor înregistra o scădere a profitului, iar dacă vor majora preţurile, va
scădea volumul desfacerilor. (4) Aceste efecte vor determina scăderea
deficitului balanţei comerciale. (5) Efectul de concurenţă constă în
comportamentul exportatorilor şi importatorilor în raport cu devalorizarea.
Dacă elasticitatea cererii faţă de preţuri este puternică, vor scădea
importurile şi vor creşte exporturile. (6) Creşterea exporturilor şi scăderea
importurilor determină scăderea deficitului balanţei comerciale.Dacă cerea
este realativ inelastică în raport cu preţurile, volumul importurilor va rămâne
relativ nemodificat. (7) Menţinerea nemodificată a importurilor determină
creşterea deficitului balanţei comerciale.
Efectul unei devalorizări nu este de la început favorabil balanţei de plăţi
datorită inerţiei sistemului economic şi efectelor de întârziere. Grafic, forma
efectelor unei devalorizări este aceea a literei J, respectiv în primul an are loc
o depreciere a soldului balanţei comerciale, urmată de o îmbunătăţire
progresivă a acestuia. Revenirea la echilibru se efectuează, în general, după
doi – trei ani de la devalorizare.

6
În cazul unei monede slabe există multe situaţii în care o devalorizare nu are
efectele scontate. În cazul unei monede puternice, chiar dacă pe termen
scurt o apreciere a acesteia generează o înrăutăţire a balanţei economice,
pe termen lung se realizează o consolidare a monedei şi o bază stabilă
pentru relansare economică şi obţinerea unei balanţe comerciale şi \de plăţi
excedentară.

4. Analizati evolutia somajului si a inflatiei in Romania in ultimii 18 ani si

comentati curba Phillips
Inflatia este procesul de crestere semnificativa si persistenta a nivelului
preturilor. Aceasta mai poate fi definita prin scaderea puterii de cumparare a
unei unitati monetare. O crestere a inflatiei, a nivelului preturilor de sub 1%
anual nu este considerata inflatie. Un nivel al inflatiei intre 1 si 3% este
considerat rezonabil pentru o economie in expansiune, iar o astfel de inflatie
se numeste inflatie taratoare. La polul opus, in care inflatia este de peste
50% avem hiperinflatie.Pe termen lung inflatia este prezenta in orice
economie. Exista doua tipuri de inflatie:anticipata si neanticipata. Inflatia
neanticipata este acea crestere surprinzatoare a preturilor, crestere care nu
a fost anticipata de agentii economici. Inflatia poate fi masurata prin
intermediul IPC, IPP, IGP sau deflatorul PIB. IPC masoara evolutia preturilor
unui cos de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o
gospodarie reprezentativa. IPP masoara evolutia preturilor in stadiile
anterioare consumului final, respectiv preturile materiilor prime, ale
semifabricatelor si ale produselor finite inainte de a fi livrate pe piata. IGP
masoara evolutia tuturor preturilor din economie. Deflatorul PIB arata
evolutia nivelului mediu al preturilor tuturor bunurilor si serviciilor incluse in
PIB: = * 100. Cele mai generale masuri pentru inflatie sunt IGP si
deflatorul PIB.
Inflatia are drept cauze cresterea salariilor care conduce la cresterea
costurilor de productie.De asemenea, cresterea cererii de bunuri si servicii
mai rapida decat cresterea ofertei va determina cresterea preturilor.O alta
cauza a inflatiei este reprezentata de cresterea masei monetare. Dintre
politicile antiinflationiste amintim: controlul preturilor, controlul salariilor,
reducerea cererii agregate, prin intermediul politicii de venituri sau prin
politica monetara (masa monetara mica). In ceea ce priveste somajul, acesta
poate fi analizat prin intermediul indicatorilor absoluti (nr. efectiv de someri)
sau indicatorilor relativi ( Rata somajului= S/PA*100), S-nr. someri, PA-
populatia activa.
Somerii, a doua componenta a populatiei active, se determina in 2 variante:
someri inregistrati si someri in sensul BIM.

7
In statistica internationala se utilizeaza urmatoarele rate de somaj: -rata
globala standardizata BIM =someri in sen BIM/ populatia activa totala; -rata
globala standardizata OCDE= someri/ populatia activa totala
Somajul a fost clasficat in mai multe tipuri: -Voluntar/Involuntar;
-Conjunctural/ Frictional/ Structural.
In functie de raportul cerere-oferta:Clasic/ Ciclic/ Sezonier
În România problema şomajului tinde să se agraveze şi datorită faptului că a
început să se restructureze o parte a întreprinderilor mari şi foarte mari.
Această restructurare presupune deci şi pierderea unor locuri de muncă,
care adăugându-se la numărul şomerilor deja existenţi pe această piaţă nu
va reuşi decât să agraveze problema şomajului.
Relatia negativa intre somaj si inflatie este evidentiata de curba Phillips.
In cazul unei concurente perfecte pe piata, preturile si cantitatile se
ajusteaza catre echilibru. (Teorema Cobweb). In cazul Romaniei rata
somajului se observa ca are un trend descrescator. Variatii mai mari ale
acestuia s-au inregistrat in ianuarie 2000 (cand a crescut brusc de la 11.8%
la 12.3%) sau in mai 2001 cand a scazut de la 9.8% la 9.2%. In 1991 s-au
inregistrat cele mai mici valori ale somajului, media anuala fiind de doar
1.8%. Daca analizam valorile corespunzatoare pentru rata inflatiei observam
ca acestea urmeaza o dreapta cu panta negativa, deci au tendinta
descrescatoare. (in 2000 aceasta a fost de 45.7%, iar in 2009 de doar
5.59%). Pentru 2010 estimarea ratei inflatiei este cuprinsa intre 1 si 6%.
Există trei etape ale procesului inflaţionist la noi în ţară :
1. Inflaţia până la revoluţia din decembrie 1989. Această etapă a procesului
inflaţionist se caracterizează prin fatpul că: preţurile au fost menţinute forţat
sub control ; a existat o penurie acută de produse şi servicii adăugându-se la
aceasta şi proasta calitate, banii menţinuţi la populaţie au fost foarte puţini
folosindu-se un sistem agresiv de impozite.
2. O a doua etapă ţine de la la revoluţia de la 1989 până la declanşarea
acţiunii de liberalizare a preţurilor ;(1989-1996). Această perioadă se
caracterizează prin faptul că preţurile au fost menţinute la un nivel
satisfăcător; creşterea veniturilor populaţiei; creşterea fără motiv a masei
monetare.
3. Trecerea la sistemul de preţuri liberalizat a fost o adevărată lovitură
pentru economia românească, importurile au crescut în comparaţie cu
exporturile; moneda naţională a fost scăpată de sub control depreciindu-se
în continuu faţă de cursul de referinţă.
In 1993, imediat dupa Revolutie, rata inflatiei a atins un nivel maxim de
256,1%. Dupa aceea, rata inflatieie a cunoscut un declin gradual până în
anul 1997 când economia ţării a cunoscut o perioadă de instabilitate
economică ce a condus la atingerea unui nou nivel al inflaţiei (154.8%). Din
1997 si pana astazi, rata inflatieie a scazut treptat, tinta pentru 2010 fiind de
3.5%.
Rata somajului a scazut constant (mai ales din 2002) datorita mentinerii
cresterii economice, consecventei in aplicarea eficienta a masurilor privind
sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca,

8
care au creat permanent oportunitati de ocupare pe piata muncii. Rata
somajului in 2003 a fost de 7.6% (fata de 10.2 % in 2002) datorita
implementarii masurilor prevazute in Programul socila aprobat de Guvernul
Romaniei, in urma caruia au fost incadrate in perioada 1 noi. 2002-31 mar.
2003 64.877 persoane.
Analizand ultimii 18 ani, am identificat trei cicluri complete de crestere si
descrestere a ratei somajului, al patrulea fiind in plina desfasurare:
1. intre august 1992 si noiembrie 1996, rata somajului a crescut de la 5.9%
la 11.5% dupa care a scazut inapoi la 6.1%, ciclul total de
crestere/descrestere intinzandu-se pe o perioada de 51 de luni. Maximul de
11.5% a fost atins dupa o perioada de 19 luni de crestere, iar descresterea a
durat 32 de luni, insa pe ultima parte, revenirea a fost semnificativa:
in ultimele 9 luni ale perioadei, rata somajului a scazut de la 9.8% la 6.1%.
2. noiembrie 1996 – octombrie 2001: rata somajului s-a majorat de la
6.1% la 12.5% (39 de luni de crestere discontinua) revenind la 7.7% dupa 19
de luni de scadere, valoarea de 6.1% nefiind insa atinsa.
3. octombrie 2001 – mai 2003: in doar 19 luni, rata somajului a urcat
de la 7.7% la 13.5% revenind apoi la 7.6%, aceasta evolutie spectaculoasa
putand avea si alte explicatii pe care nu am reusit sa le identific (de ex,
intrarea in randul somerilor a un0r categorii de persoane care nu au fost
prinse in statistici pana la momentul respectiv, urmata de iesirea acestora
din statistici dupa o anumita perioada).
4. iulie 2008 – prezent: rata somajului este acum de 7.8%, cu 4.1
puncte procentuale sub nivelul din iulie 2008, cresterea avand loc pe
parcursul a 17 luni.
Inflaţia manifestată în România în intervalul 1990–2000 s-a menţinut la
un nivel ridicat, dar într-un evident proces de dezinflaţie după anul 2000, în
timp ce şomajul a avut o evoluţie sinuoasă, declinul şi dezechilibrele
provocate de trecerea la economia de piaţă determinand o adevărată
explozie a şomajului în primii ani ai tranziţiei. Deşi în literatura de
specialitate se apreciază că pe termen mediu relaţia de compensare inflaţie-
şomaj (curba lui Philips) nu se respectă, totuşi faptul că economia
românească se află în proces de tranziţie spre economia de piaţă este
reflectat de existenţa, într-o anumită proporţie, a acestei relaţii. In ceea ce
priveste Romania, relatia inversa dintre inflatie si somaj a putut fi observata
in perioada 1993-1994, cand inflatia a scazut de la 256.1% la 136.7%, in
timp ce somajul a crescut, de la 10.4% la 10.9%. In schimb, in perioada
urmatoare, scaderea inflatiei a fost insotita de scaderea ratei somajului.
Pana in 2008, trendul descrescator s-a mentinut la ambii indicatori
analizati.
Curba Phillips poate fi considerat un instrument important în
fundamentarea politicii economice pentru ca fiecare punct al ei poate fi
considerat o strategie economica. Asadar, pentru a putea restabiliza
echilibrul economic, este necesar a se actiona asupra celor 2
instrumente(ambele cu efecte negative asupra cresterii) care, actionand una
asupra celeilalte pot aduce nivelul economiei la un prag de echilibru.

9
10
5.Analizati pietele bunurilor si serviciilor si cea monetara din Romania prin
intermediul modelului IS-LM.

Conceptul de piaţă desemnează sfera economică în care producţia de

mărfuri apare sub formă de ofertă, iar nevoile de consum sub formă de
cerere. Piaţa pune în evidenţă raporturile care se stabilesc între sfera
producţiei şi sfera consumului.
O bună cunoaştere a pieţei presupune şi identificarea şi analizarea
categoriilor/tipurilor de parteneri prezenţi în cadrulacesteia, reunite sub
denumirea de “ansamblu al publicului”.Acest public cuprinde şase categorii
principale, după cum urmează: ♦ consumatorii sau utilizatorii finali; ♦
cumpărătorii; ♦ distribuitorii; ♦ prescriptorii şi consilierii; ♦ concurenţii; ♦
furnizorii.

11
Un loc important revine pieţei bunurilor şi serviciilor, în care activitatea
comercială este practic omniprezentă. Pe aceasta piata se poate contura
modelul IS, model ce reprezinta sectorul real al economiei si explica
mecanismul sau de functionare. Curba IS arata legatura ce exista intre ratele
dobanzilor si nivelul output-uriloe pentru care cheltuielile planificate
egaleaza venitul agregat(PNB,PIB). Cu alte cuvinte, fiecare punct de pe curba
IS arata combinatia de venit agregat si rate ale dobanzilor pentru care
investitiile planificate sunt egale cu acumularile planificate. Curba IS poate fi
determinata atat grafic, cat si analitic.
Cheltuielile publice pot fi usor atasate modelului prin adaugarea lor
orizontala in cadranul (a), la curba EMK, ceea ce va genera o deplasare catre
dreapta a acestei curbe cu G unitati, respectiv va fi I+G. Pentru a descrie
influeta modifcarii taxelor si impozitelor, vom incepe cu cadranul (c), in care
curba acumularii se va deplasa catre dreapta cu T, respectiv va deveni S+T.
In niciunul dintre cazuri analiza fundamentala nu este modificata, iar curba IS
va contine si cheltuielile publice, precum si taxele si impozitele
corespunzatoare.
Expresia cea mai generala a curbei IS este:

De unde rezulta dependenta intre PIB si rata dobanzii:

Piaţa monetară este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt.

Piaţa monetară se derulează în principal la băncile care crează monedă , de
la care se pot procura disponibilităţile necesare pentru a face faţă fluxurilor
de plăţi . De aceea se poate spune că piaţa monetară este o piaţă a monedei
centrale , adică a biletelor de bănci , a numerarului în general şi a
disponibilităţilor în cont create la banca de emisiune . Piaţa monetară este o
piaţă de lichidităţi pe termen scurt pentru toate organismele de credit
bancare . Participanţii la această piaţă sunt bănci , case de economii ,
societăţi financiare , banca de emisiune , trezoreria statului , casele de
titluri , etc.
Pe aceasta piata se poate contura modelul LM sau curba de echilibru pe
piata monetara care arata combinatia de rate ale dobanzii si neveluri ale
venitului agregat astfel incat cererea reala de masa monetara sa fie egala cu
oferta. Toate punctele situate pe curba LM indica echilibre posibile ale pietei
monetare.
Panta curbei LM depinde de: Elasticitatea cererii speculative de bani in
raport cu rata dobanzii. Cu cat aceasta elasticitate este mai mare, cu atat
curba LM este mai plata( are o inclinatia mai mica).
Senzitivitatea cererii pentru tranzactii curente fata de modificarile venitului
agregat. Cu cat aceasta senzitivitate este mai mare, cu atat curba LM tinde
catre verticala(are o panta mai mare).

12
In cadrul acestui model, oferta reala de bani este egala cu diferenta intre
cererea de tranzactii si cererea speculativa:

Unde: este cererea de tranzactii; este cererea speculativa; masa

monetara de bani, oferta de bani, senzitivitatea cererii speculative,
senzitivitatea cererii in rapot cu venitul
Utilizand aceste informatii obtinem dependenta intre output si rata dobanzii:

Echilibrul pietelor:

Modelul IS-LM este obtinut din combinarea curbelor IS si LM, respectiv a

echilibrelor pe cele doua piete, cea a bunurilor si serviciilor si cea monetara.
Modelul IS-LM va arata combinatia de output sau venit agregat si rata a
dobanzii care conduce simultan la echilibre pe ambele piete( in ambele
sectoare: cel real si cel monetar), astfel ca economia este privita ca un
intreg. Punctul de echilibru este unic, iar grafic este reprezentat prin venitul
Yo si rata dobanzii ro. Orice punct in afara curbelor IS si LM reprezinta
dezechilibre pentru ambele sectoare (monetar si real) din economie.
Deplasarea acestor puncte catre nivelul de echilibru conduce la modificarea
simultana a venitului si a ratei dobanzii.

6.Evoluția comețului extern al României în ultimii 18 ani și influența acestuia

asupra formării PIB- ului (modelul IS-LM-BP).
Țările lumii efectueză schimburi de bunuri din mai multe cauze: Datorită
condițiilor climatice unele bunuri nu sunt disponibile peste tot în lume; multe
dintre bunurile agricole sunt în această situație; Resursele naturale nu sunt

13
distribuite în mod egal în lume (unele țări nu dețin rezerve de petrol sau
cărbune, în timp ce pentru alte țări aceste resurse sunt în exces);
Deoarece factorii de producție și resursele naturale tind să fie imobile, este
mai convenabilă specializarea în producția bunurilor ce utilizează factori
pentru care există un avantaj în fabricație și exportul bunurilor astfel
obținute în schimbul unor produse care nu pot fi fabricate în condiții
eficiente. Specializarea și schimbul cresc nivelul producției în întreaga lume
și asigură posibilitatea atingerii unui nivel de trai mai ridicat.
Principiul avantajului comparativ: Legea costurilor comparative arată că
țările pot câștiga din specializare, iar schimbul bunurilor arată diferențele de
cost relativ în producerea acelor bunuri.
Principiul avantajului absolut: Dacă una din țări este mai eficientă în
producția ambelor bunuri, atunci aceasta are un avantaj absolut.
Avantajul comparativ se fundamentează pe dotarea cu factori: muncă,
capital fix, resurse naturale și capital financiar, iar avantajul absolut se referă
la faptul că o țară exportă un bun dacă aceasta era produs la costul cel mai
mic.
Activitatea de comerț exterior cuprinde în raporturile cu străinătatea:
Vânzarea- cumpărarea sau schimburile de mărfuri; Prestările de servicii;
Transporturile și expedițiile internaționale
Proiectarea și executarea de lucrări; Asistență sau colaborare; Operaţiunile
financiare, asigurările şi turismul şi, în general, orice acte sau fapte de
comerţ.
Formele tradiționale de comerț exterior sunt:
Importul de mărfuri care reprezintă totalitatea operațiunilor cu caracter
comercial prin care se cumpără mărfuri din alte țări și se aduc în țară pentru
consumul productiv și neproductiv.
Exportul de mărfuri care reprezintă totalitatea operațiunilor cu caracter
comercial prin care o parte din mărfurile produse sau prelucrate într- o țără
se vând în alte țări.
Câștigul obținut din schimb este dat de creșterea output- ului total datorită
specializării fiecărei țări în produsele pentru care deține avantaj relativ.
Împărțirea câștigului între țări depinde de raportul prețurilor produselor
schimbate.
Indicele _ preturilor _ bunurilor _ exp ortate
*100
ITS= Indicele _ preturilor _ bunurilor _ importate
Pe termen lung, diferențele dintre productivitățile absolute tind să fie
eliminate prin deplasarea forței de muncă și a altor resurse către regiunile cu
productivitate înaltă.
Comerțul exterior influențează creșterea economică, această influență
manifestându- se sub mai multe forme. În primul rând, comerțul exterior
asigură înfăptuirea realizării produsului social chiar în condiţiile în care
structura cererii diferă de structura ofertei. Se ştie că asigurarea unei
eficienţe a producţiei presupune un anumit volum minim al acesteia. Dacă
acest volum depăşeşte capacitatea de absorbţie a pieţei interne, asigurarea

14
unei producţii eficiente impune apelarea la piaţa externă. Pe de altă parte,
anumite produse fie că nu pot fi obţinute în producţia internă fie că nu se
justifică din punct de vedere economic a se obţine din producţia internă. Şi
într-un caz şi în celălalt aceste produse se pot obţine numai de pe piaţa
externă. În al doilea rând, comerţul exterior determină sporirea sau
diminuarea venitului naţional produs în exterior, în funcţie de raportul dintre
valoarea naţională şi valoarea internaţională a mărfurilor care fac obiectul
comerţului exterior.
Exportul, reprezintă un important element calitativ de apreciere a
funcţionalităţii organismului economic şi în ţara noastră, aflată încă în plin
proces de reajustare a vechilor structuri economice vizând macrostabilizarea
şi edificarea unei economii de piaţă eficiente. O primă categorie de
transformări cu incidenţa asupra comerţului exterior românesc şi care au
debutat imediat după 1989, se referă la mutaţiile operate în sistemul
organizatoric specific acestor activităţi.
Astfel, în perioada anterioară lui decembrie 1989, întregul sistem al activităţii
de comerţ exterior era structurat în întreprinderi de comerţ exterior
specializate pe domenii de activitate si subordonate ministerelor și se
urmărea: susţinerea importurilor de materii prime (minereuri. petrol, gaze
naturale), dar şi a celor de maşini şi utilaje; promovarea" cu orice preţ" a
exporturilor din toate domeniile, în vederea creşterii încasărilor valutare în
devize liber convertibile;limitarea strictă a importurilor în devize liber
convertibile;După decembrie 1989, fostele întreprinderi de comerţ exterior
au fost transformate în societăţi comerciale (societăţi pe acţiuni), dar au
continuat să se afle sub coordonarea ministerelor de resort, având ca obiect
de activitate desfăşurarea operaţiunilor de import-export al produselor
ministerelor în subordinea cărora se aflau. Se urmărește în principal
creșterea cererii de bunuri de larg consum din import care favorizează
apariția a numeroare societăți particulare cu capital românesc sau străin în
poziția de importatori a unor produse din această categorie.Perioada 1993-
1996 este puternic marcată de fenomene turbulente care se produc atât în
sfera macroeconomică (caracterizată prin inconsecvenţa politicilor
comerciale aplicate, exacerbarea fenomenului inflaţionist, devalorizarea
monedei naţionale în raport cu principalele devize etc.), cât şi în cea
microeconomică.Perioada 1996-2002, din punctul de vedere al evoluţiei
structurii organizatorice a comerţului exterior, este o perioadă de consolidare
şi relativă stabilitate. În acest interval, România a adoptat o serie de politici
economice destinate reorientării geografice a schimburilor sale comerciale
şi, mai ales restructurării inter- ramuri a bunurilor exportate si importate. În
pofida acestor eforturi, ţara noastră a rămas şi în această perioadă un
importator net care înregistrează un deficit comercial care tinde să se
permanentizeze Principalele cauze responsabile pentru această stare ,de
fapt, rămân insuficienţa restructurare a economiei, dar mai ales, ponderea
ridicată a întreprinderilor de stat în totalul firmelor producătoare de bunuri
destinate exportului. Prin extinderea comerțului internațional, firmele

15
naționale intră în concurență cu partenerii externi, fapt ce ar putea stimula
scăderea costurilor de producție și creșterea eficienței.

7. Analizaţi evoluţia cursului de schimb nominal şi real în România în

ultimii 18 ani
Operaţiunea de stabilire a cursului valutar pe piaţă în funcţie de cerere şi
ofertă se numeşte cotaţie. Valutele sunt monede naţionale care, în
circulaţie, au putere de plată şi pot fi constituite ca rezerve în alte ţări. Există
două categorii de monede internaţionale, respectiv monede naţionale
consacrate şi instrumente monetare şi unităţi de cont. Printre monedele
străine se pot aminti : dolarul american, lira sterlina, euro, yenul japonez etc.
Preţul la care o monedă se schimbă cu alta se numeşte rata de
schimb sau curs de schimb. Referindu-ne la România, cursul de schimb al
leului reprezintă preţul leului în alte monede. Ca orie alt preţ, cursul de
schimb este determinat de raportul cerere-ofertă. Cererea de lei pe piaţa
externă reprezintă suma pe care agenţii economici doresc să o cumpere într-
o anumită zi pentru un anumit curs de schimb dacă vor găsi un vânzător.
Oferta de lei reprezintă suma pe care agenţii doresc să o vândă pe piaţă
dacă vor găsi un cumpărător.
Valoarea monedei unei ţări depinde în ultimă instanţă de
performanţele sale în comerţul internaţional. Un surplus al balanţei
comerciale indică o cerere mai mare pentru moneda naţională, respectiv o
cerere mai mare de bunuri interne. În acest caz cursul de schimb va fi relativ
ridicat în raport cu alte monede. Un deficit al balanţei comerciale va indica
un exces de ofertă de moneda internă şi în consecinţă o monedă slabă.
Modificarea cererii de monedă poate fi determinată de :-O creştere a
preferinţelor străinilor pentru bunurile importate; -O creştere a venitului
restului lumii; -Un flux de capital către interior; -Speculaţii.
Măsurarea cursului de schimb
Există mai multe moduri de a se măsura cursul de schimb. Unul dintre
modurile convenţionale de măsurare se numeşte curs de schimb nominal
bilateral. Acesta este bilateral în sensul că este o rată de schimb a unei
monede în raport cu alta şi nominal deoarece specifică rata de schimb în
termeni nominali( lei/lire sterline, lei/yen japonez, lei/dolar etc). Cursul de
schimb bilateral poate fi exprimat în două moduri : monedă străină/moneda
naţională sau monedă naţională/monedă străină.
Pentru a şti dacă bunurile interne au devenit mai ieftine sau mai
scumpe decât bunurile din străinătate, trebuie să evidenţiem evoluţia
preturilor interne şi a celor din străinătate. Astfel se va obţine cursul de
schimb (efectiv) real.
Cursul de schimb real este raportul dintre preţurile străine şi interne
măsurat în aceeaşi monedă. El va măsura competitivitatea ţării în comerţul
internaţional.Deci cursul real de schimb este definit ca: R=Pf*e/P unde :
- Pf reprezintă nivelul preţurilor din străinătate ; - P reprezintă nivelul
preţurilor interne; -e reprezintă preţul în lei al unei unităţi monetare străine.

16
 Teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC) explică modul în care se
formează echilibrul cursului de schimb între două monede în raport cu nivelul
preţurilor din cele 2 ţări. Cursul de schimb se va stabili în punctul în care
puterea de cumpărare a unei unităţi de monedă este aceeaşi în fiecare ţară.
Cursul de schimb ce exprimă paritatea puterilor de cumpărare se
referă la cursul de schimb nominal, care menţine cursul real de schimb
constant pentru o anumită perioadă, ca de altfel şi nivelul competitivităţii
internaţionale.
Sunt 2 tipuri de cursuri de schimb : flexibile şi fixe.

. Studiu de caz : România

În România, politica monetară actuală se concentrează pe promovarea
gradată a deflaţiei, fără a pune în primejdie competitivitatea externă. În
derularea politicii sale monetare, Banca Nationala a României foloseşte
cursul de schimb în principal ca pe o ancoră nominală. În alegerea traseului
cursului de schimb, BNR caută să găsească echilibrul dintre stăpânirea
inflaţiei şi evitarea unei aprecieri reale negarantate, care ar putea apărea
dacă alte politici nu vin în sprijinul acestor eforturi. În cazul în care cursul de
schimb real îşi depăşeşte nivelul pe termen lung, competitivitatea externă
este afectată negativ iar cursul de schimb devine nesustenabil. De aceea,
evaluarea cursului de schimb real, şi, în special, încercarea de a determina
dacă rata reală este supra sau sub-evaluată în ceea ce priveşte nivelul său
pe termen lung, reprezintă o problema crucială pentru derularea politicii
monetare în România.

17
8. Comentaţi dinamica valorilor nominare şi reale ale principalilor indicatori
macroeconomici în România în ultimii 18 ani.

Analiza indicatorilor macroeconomici, în perioada 1985 - 2008, evidenţiază

transformările importante ce s-au produs pe plan economic şi social, dar şi
întârzierile înregistrate în promovarea mecanismelor de piaţă, în pregătirea
premiselor pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a societăţii
româneşti.Indicele Preţurilor de Consum (IPC)- se calculează lunar şi
reprezintă un indice agregat al preţurilor bunurilor şi serviciilor achiziţionate
de către gospodării. IPC este cel mai cunoscut indicator care măsoară
variaţiile în costul vieţii. În multe situaţii, variaţia anuală a IPC este
echivalată cu nivelul inflaţiei.
PIB (Produsul intern brut) Este unul dintre principali indicatorii
macroeconomici care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi
serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în
interiorul unui stat în decurs de un an. Există trei modalităţi de calcul a PIB:
Metoda producţiei (a valorii adăugate brute) PIB pp = ∑VA + impozit pe
produs+taxe vamale-subvenţii
Metoda Cheltuielilor PIBpp=Consum(C)+Cheltuieli guvernamentale(G)
+Investiţii(I)+Export net(NX)
Metoda Veniturilor PINpf=salarii+profit+rente+dobânzi+venitul proprietarilor
PINpp=PINpf+taxe indirecte(TI)-Subvenţii(Sv)
PIBpp=PINpp+Am
PIBpf=PIBpp-Taxe indirecte+subvenţii
Salariul-cantitatea de bani plătită în schimbul muncii prestate. Este de obicei
principala formă de plată asupra căreia se concentrează angajatul şi
angajatorul ca parte a negocierii contractului de muncă. Dacă din salariul
nominal brut scădem taxele şi impozitele plătite obţinem salariul nominal
net. Salariul real reprezintă cantitatea de bunuri materiale şi servicii de
consum personal ce pot fi cumpărate, cu ajutorul salariului nominal net, la un
moment dat.
Inflaţia este procesul de creştere semnificativă şi persistentă a nivelului
preţurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaţioniste,
influenţa preţurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel
încât, pe total, nivelul mediu al preţurilor va creşte. De asemenea, inflaţia
mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unităţi

18
monetare (respectiv a cantităţii de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată
prin intermediul unei unităţi monetare). Cele mai generale măsuri pentru
inflaţie sunt indicele general al preţurilor şi deflatorul PIB. Deflatorul PIB
arată evoluţia nivelului mediu al preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor
incluse în PIB.
Rata inflaţiei reprezintă creşterea procentuală a preţurilor pe o anumită
perioadă de timp, de regulă pe un an.RI=IPC-100% RI=Deflatorul PIB-100%
Şomajul -dezechilibru macroeconomic ce afectează populaţia aptă de muncă
prin pieredrea locurilor de muncă sau negăsirea lor.
NS
Rata şomajului reprezintă nivelul şomajului relativ. RS = ⋅100 sau unde
PA
NS=număr de şomeri(indicator absolut); PA=populaţia activă;

19
9. BALANTA DE PLATI
Balanta de plati externe reflecta sintetic toate incasarile I platile
valutare ale unei tari,rezultate din relatiile sale cu alte tari,pe o perioada de
timp,deregula un an. Balanta de plati serveste ca instrument de analiza a
nivelului de dezvoltare a unei tari si a structurii economiei acesteia.Este in
esenta barometrul intregii activitati economic-finaciare a unei tari.Ea pune in
evident capacitatea de productie a bunurilor si competivitatea acestora pe
piata international,atat in ceea ce priveste calitatea cat si pretul acestora
Componentele standard ale balantei de plati,dupa metodologia
Fondului Monetar International,sunt:
1.Contul current: -Bunuri si servicii : a)Bunuri(balanta comerciala):marfuri de
export-import(evaluate in preturi la frontier vamala a tarii exportatoare-
FOB);bunuri de prelucrare; reparatii la bunuri; procurarea de bunuri in porturi
de catre carausi; aur nemonetar; b)Servicii:
de transport; turism-calatorii; alte categorii de servicii(de comunicatii,de
constructii ,de asigurari, financiare,de informatica,leasing,servicii cultural si
de recreere,taxede licenta). Venituri: a)venituri din munca(salarii si alte
compensatii,in numerar sau in natura); b)venituri din investitii directe sau de
port ofoliu(dividend, dobanzi, remiteri de profituri); c)venituri din alte
investitii decapitalo(dobanzi aferente operatiunilor pe termen scurt,mediu si
lung). Transferuri curente a)Transferuri ale administratiei publice(subventii
sau donatii la bugetele curente,asistenta tehnica,despagubiri propuse prin
tratate de pace ,contributii guvernamentale la bugetele administrative ale
organizatiilor internationale);b)Transferuri private (remiteri ale muncitorilor
angajati in alte economii ,cadouri pensii alimentare si alte transferuri de
ajutoare,premiii castigate, pensi necontractuale de la agent ii
neguvermnamentale,prime de asigurare temporara nu pe viata,mai putin

20
cheltuielile aferente acestor servicii si asigurarile temporare,ajutoare date in
alte scopuri).
2.Contul de capital si financiar:Investiţiile;Împrumuturile;Activele de rezervă
Echilibrul BPE -obiectiv fundamental al politicilor economice -Diagrama
echilibrului extern
Conform politicilor economice obiectivele general acceptate ale
acestora vizeaza echilibrul intern al unei economii(atragerea unui nivel inalt
si stabil al utilizarii fortei de munca,stabilirea preturilor),dar si atragerea
echilibrului Balantei de palti exterioare(echilibrul exterior),definit ca situatia
in care deficitul contului current nu este foarte mare incat sa nu se poata
rambursa datoria exteriopara,nici excedentul nu este asa ridicat incat sa-I
puna pe straini in aceasta situatie.
De ce deficitul contului current poate fi o problema a politicii economice?
Avand deficite persistente ale contului current o natiune imprumutata in
present(in perspective rambursarii din veniturile viitoare),crescandu-si
datoriile fata de restul lumii ce vor trebui onorate in viitor: ;
datoria externa la sfarsitul anului “t”
O parte mai mare din PIB trebuie platita strainatatii,deci ramane o parte mai
mica pentru consum si investitii.Faptul ca o tara este din ce in ce mai
dependenta de imprumuturile externe agraveaza termenii in care aceasta se
imprumuta .Pentru a atrage o parte mai importanta din fondurile strainilor
trebuie referite rate de dobanda mai inalte,ceea ce conduce la un transfer
suplimentar de venit catre strainatate.
Deficitul copntului current dublat de dificultatile in atragerea finantarii
externe,provoaca un dezechilibru pe piata valutara.Oferta de valuta este
data de incasarile din exporturi si de finantarile externe atrase,iar cererea
este determinata de platile pentru importuri si de rambursarile in conturile
datoriei externe existente.Deficitul de valuta creat de tranzactiile comerciale
nefiind acoperite de fluxurile de capital conduce la o discrepanta intre cerea
si oferta de valuta.
Restabilirea echilibrului se poate reface prin completarea ofertei
valutare cu sume din rezerva valutara(situatie intalnita in regimurile
cursurilor fixe)sau prin deprecierea monedei nationale ce poate restabili
egalitatea export-import.Pentru o economie deschisa sau un grad de
deschidere al economiei in crestere,efectul consecutive este cresterea
inflatiei,preturile fiind direct influentate de cursul de schimb.
Costurile :-confiscarea activelor aflate pe teritorii straine –creditorii isi pot
convinge guvernele sa confiste activele debitorilor aflate pe teritoriul
lor:reserve valutare ale Bancii Centrale a tarii debitoare,active externe
detinute de rezidentii tarii debitoare,bunuri exportate de debitor ce
tranziteaza tara creditoare;
-exluderea de pe piata international de capital(de la imprumuturile
viitoare):detinatorii de capitaluri isi pierd incerderea in promisiunea de
rambursare a tarilor ce declara vmoratorii ale datoriei externe ,deci nu vor
mai avansa fonduri catre acestea.Tara debitoare nu va mai putea atrage nici

21
investitii straine,ecestea vor fii reduse si finantate prin economisirea interna
reducandu-se consumul.Declinul poate pune in pericol stabilitatea politica;
-reducera investitiilor din comertul exterior-cel mai serios cost al crizei este o
consecinta a primelor doua –confiscarea exporturilor si lipsa creditelor pentru
export deterioreaza capacitatea tarii de a face plati viitoare in contul datoriei
externe (in lipsa incasarilor din export).Comertul exterior al unei astfel de
tari se poate rezuma doar la tranzactiile burter

10. Fluxurile de capital şi balanţa de plăţi

Fluxurile de capital (FC) depind de diferenţele dintre rata internă a
dobânzii (r) şi ratele dobânzilor din străinătate (rf), astfel că surplusul
balanţei de plăţi (BP) este:
BP = Nx(Y, Yf, R) + FC(r – rf) (4.6)
Astfel, în multe situaţii, ţările trebuie să facă faţă problemei politicii pe
care să o adopte, deoarece un cont curent deficitar conduce la înrăutăţirea
fluxurilor de capital, astfel încât va exista un conflict între echilibrul intern şi
cel extern.
Echilibrul extern există atunci când balanţa de plăţi are un sold
apropiat de zero. Altfel, banca centrală va pierde sau va câştiga rezerve.
Echilibrul intern este atins atunci când economia se află la nivelul ocupării
complete a factorilor.
O politică monetară expansionistă va îmbunătăţi situaţia utilizării factorilor
dar, va înrăutăţi
balanţa de plăţi întrucât scade rata internă a dobânzii r şi capitalul se
deplasează către exterior. În acest context fluxurile de capital, sensibile la
rata dobânzii, sugerează soluţia problemei: o creştere a ratei dobânzii va
conduce la finanţarea deficitului comercial. Aceasta arată faptul că pentru
atingerea echilibrului intern şi extern trebuie utilizate simultan atât politici
fiscale şi bugetare cât şi politici monetare. Fiecare punct de echilibru intern
se află la intersecţia curbelor IS şi LM. În aceste condiţii ajustările depind în
mod esenţial de regimul cursului de schimb.

22
Modelul Mundell – Fleming extinde analiza pentru economii cu o perfectă
mobilitate a capitalului.
a) În condiţiile unor cursuri de schimb fixe ţările nu pot adopta o politică
monetară
independentă. Ratele dobânzilor nu pot devia mult de la cele existente pe
plan mondial. Orice încercare de a duce o politică monetară independentă va
conduce la fluxuri de capital şi la necesitatea intervenţiei în economie, astfel
încât rata dobânzii să revină la nivelul celei internaţionale.
b) În condiţiile unor cursuri de schimb perfect flexibile banca centrală nu va
interveni pe piaţa monetară deoarece cursul de schimb se ajustează
automat, astfel încât să se păstreze echilibrul balanţei de plăţi (BP = 0).
Orice deficit al contului curent trebuie finanţat prin fluxuri de capital din
exterior, iar un surplus al contului curent conduce la fluxuri de capital către
exterior
Fluxurile de captial aduse de românii din stăinătate sunt în principal datorate
efectului de migraţie. Una dintre principalele consecinţe pozitive ale
migraţiei internaţionale face referire la remitenţe. Remitenţele pot fi definite
ca fiind transferuri băneşti spre ţara de origine. Cele asociate forţei de
muncă migrante reprezintă fluxuri transmise de migranţi spre familii şi/sau
prieteni şi sunt văzute de cele mai multe ori ca o compensaţie pentru
fenomenul de „brain-drain” şi, în general, pentru ieşirile de capital uman.
Acestea cresc veniturile ţării din surse externe, cu efecte în domeniul
creşterii nivelului de trai al celor ce le primesc, al dezvoltării economice
locale, prin creşterea consumului şi a investiţiilor, precum şi prin reducerea
presiunii asupra guvernului pentru implementarea reformelor economice şi
sociale.

11. Politici de creştere economică monetară

Mecanismul de transmisie a politicii monetare

Pe termen scurt evoluţia preţurilor este supusă unor influenţe multiple,
generate de factori provenind din economia naţională şi din mediul extern,
care acţionează asupra cererii şi ofertei agregate. Pe termen mediu şi lung,
însă, un rol fundamental în asigurarea stabilităţii preţurilor îi revine conduitei
politicii monetare. Mecanismul de transmisie a politicii monetare reprezintă
totalitatea canalelor prin care banca centrală, utilizând un set variat
de instrumente de politică monetară poate influenţa dinamica cererii
agregate şi a preţurilor din economie.
Dintre canalele (sau mecanismele specifice) de transmisie a politicii
monetare identificate de literatura de specialitate, practica economică a
relevat cu precădere importanţa următoarelor: canalul ratelor dobânzilor
practicate de instituţiile financiare; canalul creditului; canalul cursului de
schimb; canalul efectelor de avuţie şi bilanţ; canalul anticipaţiilor agenţilor
economici privind inflaţia.
Instrumentele de politică monetară

23
Setul de instrumente şi proceduri prin care banca centrală implementează
politica monetară în vederea atingerii obiectivului său fundamental formează
cadrul operaţional al politicii monetare.
Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la
dispoziţie conform reglementărilor în vigoare sunt:
1. OPERAŢIUNILE DE PIAŢĂ MONETARĂ reprezintă cel mai important
instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa
băncii centrale, având următoarele funcţii: ghidarea ratelor de dobândă,
gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară şi semnalizarea
orientării politicii monetare.
Potrivit reglementărilor în vigoare, principalele categorii de operaţiuni
de piaţă monetară aflate la dispoziţia BNR sunt: operaţiuni repo -; atragere
de depozite ;emitere de certificate de depozit ; operaţiuni reverse
repo; acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru
garantare ;vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare ;
swap valutar
2. FACILITATILE PERMANENTE oferite de BNR instituţiilor de credit au
drept scop: (i) absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen
foarte scurt (o zi); (ii)semnalizarea orientării generale a politicii monetare;
(iii) stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară
interbancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor două
instrumente.
3. REZERVELE MINIME OBLIGATORII (RMO) sunt reprezentate de
disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în
conturi deschise la Banca Naţională a României.
Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de
control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii
de către BNR) şi cea de stabilizare a ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară
interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a tempera
expansiunea creditului în valută.

12. Politici de crestere economica fiscala si bugetara

Politici fiscale (bugetare) intr-o economie inchisa.Pentru a descrie efectele

politicilor fiscale (si monetare) se utilizeaza modelul IS-LM. In cazul in care
curba LM este verticala (cererea de moneda este inelastica in raport cu rata
dobanzii – acceptiunea monetarista), efectul unei cresteri a cheltuielilor
publice se manifesta prin deplasarea curbei IS in sus (in IS’), dar cum cererea
de bani este inelastica, venitul ramane nemodificat si prin urmare tot efectul
se va resimti numai asupra ratei dobanzii, care va creste la r’, si astfel
politica fiscala este ineficienta. In acest caz, solutia de crestere a venitului
agregat consta in cresterea ofertei de moneda, crestere ce va avea un efect
maxim asupra venitului agregat. In cazul in care curba IS este verticala
(cererea de bani este elastica in raport cu rata dobanzii – acceptiunea

24
keynesiana), adica ratele dobanzilor au efecte nesemnificative asupra cererii
de investitii, o crestere a cheltuielilor publice deplaseaza curba IS catre
dreapta in IS’, ceea ce conduce la cresterea venitului agregat de la la Y’. In
acest caz, politica fiscala are efect maxim asupra venitului, si nu politica
monetara.
Efectele de transmisie ale politicilor fiscala si bugetara de relansare
economica
Aspecte pozitive: - Puterea publică (guvernul) - Creşterea veniturilor totale
(Y) - Majorarea P.I.B. şi a investiţiilor private.
Aspecte negative: - Cresterea cererii de consum - Cresterea cheltuielilor
publice, a transferurilor sau scaderea taxelor - Cresterea ratei dobanzii
Politici fiscale (bugetare) intr-o economie deschisa-Economiile deschise
contin sectorul extern si prin urmare se reprezinta prin modele care includ
balanta de plati (BP) si cursul de schimb. În condiţiile unui capital foarte
mobil balanţa de plăţi este sensibilă faţă de rata dobânzii. Dacă rata dobânzii
scade sub nivelul celei internaţionale, capitalul tinde să se îndrepte către
exterior, ceea ce va conduce la un deficit al balanţei de plăţi şi o devalorizare
a cursului de schimb. Invers, o creştere a ratei dobânzii va determina un flux
de capital către interior, un surplus al BP şi o apreciere a cursului de schimb.
In regimul ratei de schimb fixe: - Politica de relansare bugetară se poate
efectua prin intermediul cheltuielilor publice (creşterea acestora) sau a
taxelor (prin scăderea volumului impozitelor sau diminuarea ratei de
impozitare). - Datorită creşterii preţurilor produselor interne produsele
externe devin mai competitive pe piaţă; - Creşterea cererii de bunuri şi
servicii antrenează o creştere a cererii de masă monetară, care antrenează o
creştere a ratelor dobânzilor pe pieţele financiare. - Creşterea cheltuielilor
publice sau scăderea taxelor determină fie creşterea cheltuielilor statului fie
diminuarea veniturilor acestuia.
Cum balanţa comercială este deficitară, iar balanţa capitalurilor este
excedentară, efectul total asupra balanţei de plăţi este incert. Totuşi, acest
efect depinde în mare măsură de gradul de mobilitate al capitalurilor
internaţionale
In regimul cu rate de schimb flexibile- Efectele de transmisie sunt similare
celor descrise in cazul unui regim cu rate de schimb fixe.

25
13. Politici antiinflationiste si politici antisomaj.

26
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care
afecteaza economiil tuturor tarilor. . Somajul se poate caracteriza ca o stare
negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila
prin neasigurarea locurilor de munca.
Forme de şomaj
Şomajul voluntar rezultă din refuzul de a se angaja al celor ce
estimează că salariul si condiţiile de muncă nu recompensează în mod
corespunzător eforturile pe care ei le consimt atunci când lucrează.Întrucât
comportamentul ce stă la baza şomajului voluntar ar putea exista oricând, s-
a formulat concluzia că în orice societate există un şomaj natural care nu
poate fi resorbit, un şomaj permanent, denumit şi şomaj normal, pentru că
nu este determinat de factori conjuncturali şi monetari.
Somajul involuntar include persoanele neocupate care ar fi dispuse sa
lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul existent,
sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si
nivelul ocuparii.
Şomajul ciclic este excedentul ofertei de muncă a cărei geneză ciclică
este determinată de conjunctura economică şi caracterul sezonier al
diferitelor activităţi. Această denumire se aplică pentru: a)şomaj conjuctural,
cauzat de alernanţa perioadelor de prosperitate şi depresiune care
caracterizează lumea industrializată b)şomajul sezonier, provocat de
sezonalitatea unor activităţi precum construcţiile şi agricultura
Şomajul structural este determinat de tendinţele de restructurare
economică, geografică, zonală,sociala care au loc în diferite ţări, mai ales sub
incidenţa crizei energetice, revoluţiei tehnico-ştiintifice, închiderii firmelor
nerentabile, perimării unor produse şi, odată cu acestea, a unor meserii,
datorită modificării gustului şi opţiunilor consumatorilor
Şomajul tehnologic este determinat de înlocirea vechilor tehnici şi
tehnologii cu altele noi, precum şi de centralizare unor capitaluri şi unităţilor
economice ducând la restrângerea locurilor de muncă.
Şomajul frictional sau tranzitoriu este starea de inactivitate
momentană (termen scurt) care corespunde unei situaţii say faze
intermediare ce se scurge între încetarea activităţii în cadrul unui loc de
muncă.
Politici antişomaj-Fiind un fenomen care afectează, în diferite proporţii,
toate ţările, prin nivelul, structura, durata şi consecinţele sale, şomajul s-a
impus atenţiei guvernelor şi forţelor sociale, devenind o preocupare
generală. Pe termen scurt, obiectivul major al tuturor acestora îl formează
atenuarea exacerbării consecinţelor sale, iar pe termen mediu şi lung
obiectivul constă în diminuarea sau chiar resorbirea resurselor de muncă
aflate în stare de şomaj.
Masuri pt diminuarea somajului - măsurile de organizare a pregătirii şi
calificării celor în căutarea unui loc de muncă
- Măsurile ce privesc populaţia activă ocupată

27
De fapt, cea mai semnificativă problemă care priveşte populaţia ocupată se
referă la “împărţirea” (partajul) muncii între cei angajaţi şi crearea unei noi
posibilităţi de angajare.
Diminuarea reală a şomajului nu poate fi decât rezultatul creării de noi locuri
de muncă ce sunt însoţite de rezultate benefice corespunzătoare. În această
etapă, literatura economică atribuie creşterea numărului locurilor de muncă
în mare parte protecţiei mediului natural.
O altă clasificare a politicilor antişomaj este aceea a diversificărilor acestea
după momentul în care apar. Astfel, avem: Politicile pasive sunt acele politici
prin care statul susţine direct nivelul de trai al indivizilor ale căror şanse de
angajare în muncă au scăzut considerabil prin plata directă a şomerilor.
Politicile active în domeniul pieţei muncii sunt acele politici prin care se
intervine direct pe această piaţă cu scopul declarat de a reduce rata
şomajului, astfel încât ea să se stabilizeze în jurui ratei de echilibru a
şomajului.
De regulă, prin politicile antişomaj, nu se încearcă să se stabilizeze rata
şomajului, lucru extrem de dificil, ci rata ieşirii din şomaj şi durata medie
aşteptată a rămânerii în şomaj.
Ambele mărimi sunt influenţate de ceea ce se numeşte starea de
dependenţă a şomerilor, care este interacţiunea reciprocă dintre scăderea
moralului muncitorilor, care au cunoscut şomajul pe termen lung şi
comportamentul economic faţă de aceştia.
Politicile antişomaj pure pot fi completate cu politici de venit şi politici de
impozitare.
Politicile de impozitare (taxare) sunt politici de venit bazate însă pe
mecanisme indirecte.
Politicile de stabilizare macroeconomică cuprind componente din toate cele
trei tipuri discutate mai sus: politici anticiclice (de stabilizare a outputului),
antiinflaţioniste şi antişomaj.

28
14.Tipuri de multiplicatori si efecte de multiplicare. Studiu de caz pentru
România.
Economia României este una deschisă şi cu sector guvernamental. Analitic,
PIB-ul Romaniei se calculează prin metoda cheltuielilor folosind următorul
sistem de ecuaţii:
PIBpp=Y=C+G+ I+NX
C=C0 + cYD
YD= Y-T+TR
T= Ta+ tY.
Forma finala a Pib-ului este Y= (1/1-c(1-t))[C0-cTa +cTR + G+I +NX] (1),
unde notam 1/(1-c(1-t)) cu αG si acesta este multiplicatorul politicii bugetare.
Multiplicatorul reprezinta cantitatea cu care se modifica output-ul in
conditiile in care cererea agregata autonoma creste cu o unitate.
Avem următorii multiplicatorii:
a) ∆Y/∆G; ∆Y/∆I; ∆Y/∆Ta b)∆Y d/∆G; ∆Yd/∆Ca; ∆Yd/∆Ta c)∆C/∆Ta;
∆C/∆TR d)∆Y/∆t
Politica fiscala sau bugetara reprezintă politica autoritatii publice în ceea ce
priveste nivelul cheltuielilor publice, al transferurilor, precum si structura si
nivelul taxelor şi impozitelor. O politica de stabilizare consta in actiuni ale
autoritatii publice indreptate psre controlul nivelului output-ului si
mentinerea sa cat mai aproape de nivelul ocuparii complete a factorilor

Efecte ale politicii de relansare economică bugetară:1.Modificarea

cheltuielilor publice ∆Y=αG* ∆G
2.Modificarea volumului transferului ∆Y /∆TR=c* αG 3.Modificarea volumului
taxelor este similara cu cea avolumului transferurilor, dar de semn contrar.
∆Y=-cY0∆t /(1-c(1-t1))
Stabilizatorul automat este reprezentat de orice mecanism care fără
intervenţia statului, reduce amplitudinea modificarii output-ului. Exemple:
ajutorul de şomaj, stocul, sistemul de impozitare proportional, ritmul
constant de crestere al masei monetare. Somajul este un stabilizator
automat deoarece le permite somerilor sa consume chiar daca nu au de
lucru, per total conducand la o scadere a cererii mai putin accentuatadecat
daca acestia nu ar avea deloc castiguri. Stocul este un stabilizator automat
deoarece in momente in care cererea este mai mica decat oferta stocurile
cresc, iar cand cererea isi revine si este mai mare decat oferta, stocurile
descresc. Astfel nu se permite prabusirea productiei de bunuri. Deficitul

29
bugetar (DB) se calculeaza ca diferenţa între cheltuielile publice (cheltuieli
guvernamentale şi transferuri) şi mărimea veniturilor publice (provenite din
taxe si impozite).
DB=G +TR- Ta-t*Y
Dacă DB ia o valoare negativă atunci avem excedent bugetar, altfel
discutăm de deficit bugetar.Legatura dintre modificarea cheltuielilor publice
si modificarea deficitului bugetar este ∆DB=∆G-t*∆Y/∆G  ∆DB==∆G*(1-t*
αG). Legatura dintre modificarea deficitului bugetar si modificarea cotei de
impozitare este ∆DB= -t1*∆Y- Y0*∆t.

30
15. Politici neokeynesiene şi de tip monetar de creştere economică
Modelul IS-LM pretinde să reprezinte esenţa “Teoriei Generale” a lui John
Maynard Keynes (1936) sub forma unui sistem de ecuaţii simultane. Unul
dintre rezultatele uimitoare ale modelului IS-LM a fost imposibilitatea de a
obţine rezultatul Keynesian de “echilibru al şomajului”. Modelul a avut
tendinţa de a produce rezultatul neoclasic de “ocuparea totală a forţei de
muncă”. Ca urmare, în scopul generării unui “echilibru al şomajului” ca
soluţie a acestui sistem de ecuaţii, neo-keynesienii au apelat la salarii rigide,
la rata dobânzii – cerere de investiţii inelastică, la venit – cererea de masă
monetară inelastică, sau la alte imperfecţiuni ale acestui sistem.
Cum afectează politicile monetare creşterea economică?Banca naţională
încearcă să menţină stabilitatea preţurilor prin controlul nivelului ofertei de
bani. Astfel, politica monetară joacă un rol de stabilizator, influenţând
creşterea economică prin mai multe metode.Menţinerea stabilităţii preţurilor
reprezintă contribuţia adusă de politica monetară creşterii economice
durabile. Politica monetară se foloseşte de instrumentele ei pentru a verifica
masa monetară în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor pe termen mediu
şi lung. Teoria şi dovezile empirice din literatura de specialitate sugerează
că, de obicei, creşterea economică durabilă pe termen lung este asociată cu
un nivel mai mic al preţurilor. Cu alte cuvinte, inflaţia ridicată este
dăunătoare pentru performanţa şi bunăstarea economică pe termen lung.
Politica monetară are un impact radical asupra condiţiilor de finanţare în
economie, nu numai asupra costurilor dar şi asupra disponibilităţii de credit,
asupra dispoziţiei băncilor de a se expune unor riscuri specifice, etc. Aceasta

31
influenţează, de asemenea, aşteptările cu privire la direcţia viitoare a
activităţii economice şi a inflaţiei, afectând, astfel, preţurile mărfurilor,
preţurile activelor, ratele de schimb, precum şi consumul şi investiţiile.
Politici privind cererea şi oferta agregată de bunuri şi servicii într-o economie
închisă.
Una din principalele preocupări ale teoriei macroeconomice este problema
inflaţiei, deci este necesară introducerea ipotezei modificării preţurilor în
modelele considerate.În continuare vom utiliza modelele cerere agregată-
ofertă agregată (CeA şi OA). În acest model, curba cererii agregate (CeA) nu
este aceeaşi cu curba cererii agregate de masă monetară. Curba CeA poate
fi determinată grafic din modelul IS – LM, introducând nivelul preţurilor ca
variabilă endogenă. Astfel, curba cerereii agregate (CeA) are o pantă
negativă şi descrie legătura dintre venitul agregat real (output) şi
preţuri.Toate punctele de pe CeA reprezintă echilibre, pe pieţele considerate,
corespunzătoare unor preţuri diferite.Creşterea cererii autonome sau a
ofertei nominale deplasează curba CeA către dreapta iar scăderea lor duce la
o deplasare a curbei CeA către stânga. Curba ofertei agregate (OA) descrie
relaţia ce există între nivelul preţurilor şi outputul economiei
considerate.Curba ofertei agregate keynesiene este orizontală – firmele oferă
orice cantitate de bunuri cerută pentru nivelul dat al preţurilor.Curba ofertei
agregate clasică (şi neoclasică) este verticală – indiferent de nivelul
preţurilor, oferta agregată de bunuri şi servicii rămâne
nemodificată.Intersectând CeA şi OA obţinem punctul de echilibru E al
economiei adică outputul de achilibru şi nivelul de echilibru al preţurilor.
Dacă guvernul aplică o politică expansionistă (de scădere a taxelor, creştere
a cheltuielilor publice, modificare a ratei de schimb sau creştere a masei
monetare) atunci curba CeA se va deplasa către dreapta în CeA', deplasare
ce duce la creşterea venitului în punctul şi la creşterea preţurilor în
p1.Efectul multiplicatorului keynesian se reduce.(dacă preţurile ar fi rămas
constante venitul s-ar fi modificat mult mai mult – -, dar datorită modificării
preţurilor venitul la echilibru este mai mic – -). Oferta agregată pe termen
scurt(OAS) şi pe termen lung (OAL).Dacă salariaţii refuză să accepte o
reducere a salariului real când creşte nivelul venitului agregat şi vor cere o
creştere a salariilor, atunci venitul şi preţurile nu se pot menţine la nivelul de
echilibru dat (E din imag de mai sus). Pe termen lung, outputul real rămâne
nemodificat, înregistrându-se doar o creştere a preţurilor. Astfel curba ofertei
agregate pe termen lung este verticală.

32
Spirala salarii-preţuri-Guvernul poate încerca să contracareze tendinţa de
revenire a outputului la nivelul iniţial şi generează un nou şoc în cererea
agregată. Pornind de la un nivel de echilibru E dat de un nivel Y al venitului şi
un nivel P al preţurilor, deplasarea curbei CeA spre dreapta datorită creşterii
nivelului outputului şi al preţurilor (Y1,P1) va avea ca efect creşterea salariilor
ceea ce va face ca curba OAS să se deplaseze spre stânga (OAS 1) de-a lungul
curbei OAL. Efectul acestui lucru este dat de creşterea nivelului
şomajului.Guvernul acţionează atunci printr-un nou şoc aplicat cererii
agregate deplasând curba din CeA1 în CeA2 adică printr-o nouă creştere a
outputului şi preţurilor (Y1, P3), economia revenind pe curba ofertei agregate
pe termen lung (OAL).
În punctul E4 outputul real este acelaşi cu cel din E însă nivelul
preţurilor este în P4. Outputul a crescut doar în termeni nominali, şomajul a
rămas la acelaşi nivel însă inflaţia a fost mult mai mare.
Versiunea keynesiană -Curba OA are formă de L. De-a lungul zonei orizontale
din OA , orice creştere (deplasare a CeA) nu determină şi creşterea
preţurilor, doar a outputului şi a gradului de ocupare al forţei de muncă.În
momentul în care se atinge nivelul de ocupare completă a factorilor de
producţie (Yf) orice creştere a CeA va avea ca unic efect creşterea preţurilor.
(outputul nu creşte nici măcar pe termen scurt).
Versiunea neo-clasica-Monetariştii extremi consideră că OA este verticală
deci creşterea CeA va avea ca unic efect creşterea preţurilor (outputul nu
creşte nici măcar pe termen scurt).

33