Sunteți pe pagina 1din 158

Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr.

Silviu-Gabriel Barbu

Cuvânt inainte:
Notele de curs de contencios constituțional au la bază manualul de contencios constitutional
elaborat sub coordonarea domnului profesor univ.dr. Ioan Muraru, colectivul fiind format din
prof.univ.dr. Ioan Muraru, prof.univ.dr. Nasty Marian Vladoiu, conf.univ.dr. Silviu Gabriel
Barbu si lector univ.dr. Andrei Muraru, prima editie a acestui manual fiind publicată la Editura
Hamangiu in anul 2009. In anul 2019, intr-un colectiv restrâns compus din prof.univ.dr. Ioan
Muraru si prof.univ.dr. Nasty Marian Vladoiu, manualul a fost actualizat si republicat la
Editura Hamangiu, această din urmă formă regăsindu-se in circulatie in prezent.
Manualul initial din anul 2009 continuă gândirea juridică si viziunea asupra Curtii
Constituționale si a Justiției constituționale a prof.univ.dr. Ioan Muraru si prof.univ.dr. Mihai
Constantinescu (judecători la Curtea Constitutională in perioada de pionierat a instanței
constituționale, profesorul Ioan Muraru fiind unul dintre presedinții Curții Constituționale),
dezvoltate in lucrarea Curtea Constituțională a României publicata in anul 1997 la Editura
Albatros (Bucuresti).
Disciplina Contencios constituțional s-a impus treptat, pornind de la realitatea creșterii
substanțiale si constante a rolului acestei noi instituții – Curtea Constituțională- in tânăra
democratie românească de dupa 1990, ajungând in prezent un actor public esential pentru
statul de drept si pentru democratia constitutională din România.
Integrarea României in Uniunea Europeană a adus cu ea numeroase modificări importante in
modul de functionare a sistemului de drept național, in modul de functionare a autoritătilor
publice, in raporturile dintre acestea, realităti la care Curtea Constitutională nu putea rămâne
pasivă.
Astfel, pe pagina de internet a Curtii – www.ccr.ro – se poate observa activitatea Curtii
Constitutionale sub multiple aspecte, inclusiv se poate identifica anvergura enormă a
volumului de activitate jurisdictională a Curții, precum si evolutiile jurisprudentiale de la
inceput si până in prezent.
Sub acest aspect, se poate estima ca importanța Curtii Constituționale in societatea
românească va rămâne constantă sau poate că va spori, iar interesul opiniei publice, al
politicienilor, al mediului economic, al societății civile, al sistemului judiciar si al autorităților
publice va creste cu privire la orientările jurisprudentiale ale instantei constitutionale, cu
consecinte firesti asupra cadrului normativ.
Cursul de față are rolul de a familiariza studenții cu organizarea și competențele instanței de
control constituțional, precum și cu unele orientări jurisprudențiale.

1
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Obiectivele cursului de contencios constituțional, competențe dobândite, structura


cursului și modul de lucru

Obiectivele cursului

Cursul intitulat „Contencios constituţional” dezvoltă planul de învăţământ al


Facultăţilor de Drept, sprijinind menirea acestora de a pregati juriştii la nivelul cerinţelor
contemporane, prin punerea la dispoziția studenților a unora dintre cele mai importante
noţiuni şi concepte referitoare la acest domeniu juridic.
În privința utilității acestei discipline în curiculla universitară, profesorul Ioan Muraru
apreciază că rigorile juridice contemporane, precum supremaţia Constituţei și principiul
general al legalității, constituţionalizarea dreptului, aplicarea directă a Constituţiei, înlăturarea
ecranului legii și rolul decisiv al tribunalelor constituţionale au impus perfecţionări în
legislaţie, jurisprudenţă şi chiar în gândirea juridică.1
Importanța acestui curs derivă din necesitatea unui control al concordanţei actelor
normative cu constituţia, control care era necesar faţă de caracterizarea frecventă dată
Constituţiei ca fiind lege fundamentală, legea legilor, baza juridică a legislaţiei, legea
supremă în care este înscris chiar contractul social.
Cursul intitulat Contencios constituţional are ca obiectiv principal îmbogăţirea
cunoştinţelor din sfera disciplinelor cu caracter juridic ale studenţilor Programului de studii
ale Facultaţii de Drept, formele de învăţământ ZI și ID.
În acest sens, la sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili:
 să opereze cu noţiuni precum: contencios, control de constituţionalitate, jurisdicţie
constituțională, excepţia de neconstituţionalitate, s.a;
 să identifice structurile și competenta Curţii Constituţionale;
 să identifice incidența cea mai frecventă a actelor Curţii Constituţionale;
 să cunoască mijloacele de acces la Curtea Constituţională;
 să dezvolte raționamente şi susţineri bazate pe practica judiciară a Curții Constituționale;
 să dezvolte corelații teoretice și practice între problemele uzuale de aplicare a legii din
jurisprudența instanțelor de drept comun și competențele/atribuțiile Curții Constituționale

Competenţe conferite

După parcurgerea materialului şi a bibliografiei indicate, fiecare student va avea


aptitudinea de a lucra atât independent cât și în grupuri în scopul informării ştiințifice şi

1
Ioan Muraru, în calitate de coordonator al manualului de Contencios constituțional, colectiv I.Muraru, NM.
Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Ed. Hamangiu, București 2009, p.1.

2
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

obținerii datelor necesare pentru realizarea sarcinilor de lucru; aptitudinea de a utiliza în mod
corect limbajul de specialitate astfel încât să poată comunica cu alte persoane în cadrul muncii
în echipă; va fi capabil de a înțelege şi dezbate conținutul manualelor şi publicațiilor de
specialitate; capacitatea de a se implica în activități ştiințifice, cum ar fi elaborarea unor
referate, articole şi studii de specialitate în vederea publicării rezultatelor cercetării științifice;
capacitatea de a participa la conferințe naționale, simpozioane, workshopuri, mese rotunde cu
tematică în acest domeniu.

Resurse şi mijloace de lucru


Pentru evaluarea semestrială a cunoştinţelor, la acest nivel, este suficientă studierea
termenilor, noţiunilor şi caracterelor care definesc instituţiile analizate.
Dezvoltarea şi aprofundarea tematicilor, lărgirea sferei de aplicare a jurisprudenţei
presupun cercetarea tratatelor şi cursurilor universitare detaliate, a monografiilor, revistelor de
specialitate, culegerilor de hotărâri cu precădere ale Curtii Constitutionale, precum și ale
Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene, altor instante.
Este indispensabilă pentru studiul acestei discipline procurarea legislatiei esentiale
relevante, incepand cu Constitutia Romaniei, respectiv principalele legi care reglementeaza
domeniile de activitate ce intra in programa si in cuprinsul acestei discipline, descris in cele ce
urmeaza.
Pentru consultarea jurisprudenţei CCR se consulta website www.ccr.ro, pentru
jurisprudenta instantei supreme nationale se consulta website www.scj.ro, respectiv pentru
jurisprudenta CJUE este necesar a se consulta site-ul: www.curia.europa.eu, iar pentru CEDO
se consulta website www.echr.coe.int.

Metodele de învăţare sunt: studiu individual, învăţarea prin descoperire, învățarea


bazată pe resurse, studiu de caz, problematizarea, rezolvarea exerciţiilor şi a testelor de
evaluare, a temelor de control.

Structura cursului
Structura cursului conţine:
- 12 unităţi de învăţare pentru semestrul I al anului 4;
- unităţile de învăţare (UI) au un conţinut care evoluează în complexitate, putând
fi însuşite în procesul de învăţare în perioade de câte 2 ore;

3
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- rezumatul existent la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare se doreşte un ajutor


sistematic al activităţii de învăţare, constituind o enumerare a problematicii
analizate;
- sunt formulate două teme de control, la finele cursului, aceste teme de control,
precum şi evaluarea acestora se vor transmite studentului atât în cadrul
tutorialului faţă în faţă, cât şi prin postarea acestora pe platforma e-learning;
- în fine, testele de evaluare au drept scop antrenarea studenţilor în soluţionarea
unor probleme sau chiar a unor speţe practice, adaptate tematicii fiecărei unităţi
de învăţare.

Cerinţe preliminare
Invățarea in paralel, fiind o disciplină plasată in programa de invățământ din ultimul
an de facultate, a altor discipline de baza care dezvoltă studiul dreptului și lărgesc
orizonturile cunoașterii juridice pentru studenti, având ca bază cunoștințele acumulate în
primii trei ani de studii, în special studiul dreptului constituțional și al instituțiilor politice,
anume cunoaşterea sistemului constituţional, precum și cunoașterea a noţiunilor, conceptelor
şi principiilor fundamentale ale dreptului, studiul dreptului public și dreptului privat în
general, astfel precum acestea sunt însuşite urmare a parcurgerii cursurilor din toți anii de
studii.

Discipline deservite
Studiul disciplinei contencios constituțional influenţează major demersurile de însuşire
a cunoştinţelor în domeniul tuturor ramurilor dreptului public, precum si in cele ale dreptului
privat, izvorul disciplinei fiind dat de dreptul constituțional în sens larg.

Durata medie de studiu individual


Timpul necesar estimat pentru înţelegerea instituţiilor şi mecanismelor juridice
cuprinse în cele 12 unităţi de învăţare este de 24 ore, timp consacrat cu atenţie concentrată,
timpul necesar parcurgerii fiecărei UI în parte este de 2 ore de studiu individual.

Evaluarea
Evaluarea finală constă în test grilă, cu o singură variantă de răspuns corect, cu
calificative ADMIS/RESPINS.

Spor la treaba !

4
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

ABREVIERI

Alin. alineatul
Art. articolul
Apud. citat după
B.Of. Buletinul Oficial
CCR Curtea Constituţională a României
CD Culegere de Decizii ale Curții Constituționale
CEDO Curtea Europeană a Drepturilor Omului
C.pen. Legea nr.286/2009 privind Codul penal
C. pen. 1969 Legea nr.15/1968 privind Codul penal
C.pr.pen. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală
C.pr.pen. 1968 Legea nr.29/1968 privind Codul de procedură
penală
C.pr.civ. Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură
civilă
Dec. Decizie
ed. Ediție
Ed. Editură
Etc. Etcaetera („și celelalte”)
f.a. fără an
f.e. fără editură
f.l. fără localitate
Hot. hotărâre
HP hotărâre prealabilă a ÎCCJ
ÎCCJ Înalta Curte de Casație și Justiție
lit. Litera
M.A.N. Ministerul Apărării Naționale
M.Of. Monitorul Oficial
Nr. număr
op.cit. opera citată

5
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

O.U.G. Ordonanță de Urgență a Guvernului


p./pp. pagină/paginile
paragr. Paragraf
PÎCCJ Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție
RIL Recurs în interesul legii
TF Tribunal Federal
urm. „și următoarele”
v. În contradictoriu cu/versus
vol. volumul

6
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

PLANUL CURSULUI

Partea I Notiuni generale privind justiția constituțională


Curs 1 - Noțiuni generale privind justiția constituțională. Modelele consacrate ale justiției
constituționale si Istoricul justiției constituționale în România
Curs 2. Natura juridică a Curții Constituționale. Trăsăturile și funcțiile Curții Constituționale
Curs 3. Structura Curții Constituționale
Curs 4. Privire generala asupra competențelor Curții Constituționale
Partea II. Forme de sesizare si atributiile Curții Constituționale
Curs 5. Obiecția de neconstituționalitate (controlul anterior)
Curs 6. Excepția de neconstituționalitate (controlul posterior)
Curs 7. Alte atributii si forme de sesizare a Curtii Constitutionale (I)
1 Controlul constituționalității tratatelor sau a altor acorduri internaționale
2. Controlul constituționalității regulamentelor și hotărârilor Parlamentului
3. Controlul inițiativei de revizuire a Constituției
4. Soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice
Curs 8. Controlul criteriilor de constituționalitate privind funcția de Președinte al
României
1. Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României
2. Confirmarea rezultatelor sufragiului
3. Constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei
de Preşedinte al României
4. Emiterea avizului pentru suspendarea și demiterea din functie a Presedintelui
României
Curs 9. Alte atributii si forme de sesizare a Curtii Constitutionale (III)
1. Controlul constituţionalitaţii partidelor politice
2. Atribuțiile privitoare la desfășurarea referendumului și la confirmarea rezultatelor acestuia
3. Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către
cetățeni
Partea III. Proceduri în contenciosul constituțional și actele Curții Constituționale
Curs 10. Proceduri în contenciosul constituțional
Curs 11. Actele Curții Constitutionale
Partea IV Jurisprudență relevantă
Curs 12. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale
1. Jurisprudență privind competența Curții Constituționale
2. Jurisprudență privind controlul constituționalității legilor
3. Jurisprudență privind alte forme de control exercitat de Curte

Teme de control
Bibliografie

7
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Cuprins
Introducere..................................................................................................................................1
Unitatea de învăţare 1. Noțiuni introductive și istoric .....................................................11
1.1. Noțiuni generale privind justiția constituțională................................................11
1.2. Modelele consacrate ale justiției constituționale................................................14
1.3. Istoricul justiției constituționale în România ...................................................18
1.4. Rezumat..............................................................................................................21
1.5. Test de evaluare.................................................................................................21

Unitatea de învăţare 2. Natura juridică a Curții Constituționale. Trăsăturile și funcțiile


Curții Constituționale …………………………………………………………………….22
2.1. Natura juridică a Curții Constituționale.............................................................22
2.2. Trăsăturile și funcțiile Curții Constituționale.....................................................25
2.3. Rezumat. ............................................................................................................27
2.4. Test de evaluare. ................................................................................................27

Unitatea de învăţare 3. Structura Curții Constituționale.....................................................28

3.1. Judecătorii Curții Constituționale.....................................................................29


3.2. Președintele Curții Constituționale....................................................................37
3.3. Plenul Curții.......................................................................................................38
3.4. Personalul auxialiar, serviciile și compartimentele Curții................................39
3.5. Rezumat. ............................................................................................................42
3.6. Test de evaluare. ................................................................................................43

Unitatea de învăţare 4. Privire generala asupra competențelor Curții Constituționale. . .44


4.1. Noțiuni introductive............................................................................................44
4.2. Atribuțiile Curții- enumerare.............................................................................46
4.3. Clasificarea atribuțiilor Curții...........................................................................48
4.4. Rezumat..............................................................................................................51
4.5. Test de evaluare..................................................................................................51

Unitatea de învăţare 5. Obiecția de neconstituționalitate (controlul anterior)................ 52


5.1. Noțiune și trăsături............................................................................................53
5.2. Obiectul controlului...........................................................................................54
5.3. Subiectele. Modul de sesizare și soluționare......................................................53
5.4. Rezumat..............................................................................................................58
5.5. Test de evaluare..................................................................................................58

Unitatea de învăţare 6. Excepția de neconstituționalitate (controlul posterior)...................59

8
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

6.1. Noțiune și trăsături............................................................................................59


6.3. Obiectul controlului.......................................................................................62
6.3. Subiecte de sesizare. Procedura de soluționare a cererii de sesizare............64
6.3. Cauzele de inadmisibilitate................................................................................68
6.4.. Rezumat.............................................................................................................73
6.5. Test de evaluare..................................................................................................73

Unitatea de învăţare 7. Alte forme de sesizare și de control de constituționalitate (I)..........74


7.1. Controlul constituționalității tratatelor sau al altor acorduri internaționale....74
7.2. Controlul constituționalității regulamentelor și hotărârilor Parlamentului......77
7.3. Controlul constituționalității inițiativei de revizuire a Constituției...................79
7.4.Soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile
publice..................................................................................................................................81
7.5. Rezumat..............................................................................................................84
7.6. Test de evaluare..................................................................................................84

Unitatea de învăţare 8. Formele de control de constituționalitate privind funcția de


Președinte al României ...........................................................................................................85
8.1. Generalități privind controlul de constituționalitate privind funcția de
Președinte al României ………………………………………………………………………………85
8.2. Respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României......................86
8.2. Confirmarea rezultatelor sufragiului.................................................................88
8.3. Constatarea existenței împrejurărilor care justifică interimatul funcției de
Președinte al României.............................................................................................................89
8.4. Emiterea avizului pentru suspendarea și demitere din funcție a Președintelui
României…………………………………………………………………………………….90
8.6. Rezumat. ............................................................................................................92
8.7. Test de evaluare. ................................................................................................92

Unitatea de învăţare 9. Alte forme de sesizare și de control de constituționalitate (II)........93


9.1. Controlul constituționalității partidelor politice................................................93
9.2. Atribuții referitoare la desfășurarea referendumului și la confirmarea
rezultatelor acestuia.................................................................................................................96
9.3. Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de
către cetățeni.............................................................................................................................97
9.4. Rezumat. ............................................................................................................99
9.5. Test de evaluare. ................................................................................................99

9
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învăţare 10. Procedura în contenciosul constituțional.....................................100


10.1. Aspecte introductive……………………………………………………………..100
10.2. Trăsăturile și principiile procedurilor în contenciosul constituțional……102
10.3. Ședințele Plenului. Activitatea preparatorie a dezbaterilor. Deliberarea și
pronunțarea. Publicarea în Monitorul Oficial a actelor Curții………………………………106
10.6. Rezumat..........................................................................................................110
10.7. Test de evaluare..............................................................................................110

Unitatea de învăţare 11. Actele Curții Constitutionale.....................................................111


11.1. Enumerarea actelor Curții și natura juridică a acestora...............................111
11.2. Criterii de clasificare și tipologia actelor Curții............................................115
11.3. Caracterul obligatoriu și publicarea al actelor Curții.................................118.
11.4. Rezumat. ........................................................................................................121
11.5. Test de evaluare. ............................................................................................121

Unitatea de învățare 12. Jurisprudență relevantă a Curții Constituționale………………122


12.1. Jurisprudență privind competența Curții Constituționale ……………………123
12.2. Jurisprudență privind controlul constituționalității
legilor………………………..127
12.3. Jurisprudență privind alte forme de control exercitat de Curte............................140.
12.2. Rezumat. ............................................................................................................146
12.5. Test de evaluare..............................................................................................146

Temă de control 1....................................................................................................................147


Temă de control 2....................................................................................................................150

Bibliografie.............................................................................................................................153

10
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învăţare 1.Noțiuni introductive și istoric


1.1. Noțiuni generale privind justiția constituțională
1.2. Modelele consacrate ale justiției constituționale
1.3. Istoricul justiției constituționale în România
1.4. Rezumat
1.5. Test de evaluare

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 1 îşi propune familiarizarea studenţilor cu aspectele
teoretice introductive referitoare la justiția constituțională, terminologie, istoric.

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea primei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege specificul supremației
constituției, legătura cu jurisdicțiile constituționale;
 să identifice, să explice, să descrie şi să interpreteze controlul de
constituționalitate a legilor, istoria acestuia în România și în lume;
 să definească noţiunea de justiţie constituțională și contencios constituțional
 să identifice, să explice, să descrie principiile de bază ale sistemului nord-
american și cel european de control de constituționalitate
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

1.1. Noțiuni generale privind justiția constituțională

Secțiunea 1. Aspecte generale privind controlul constituționalității legii și


precizări terminologice privind justiția constituțională

Înţelegerea rostului şi rolului unei Curţi Constituţionale trebuie să plece de la


explicarea raţiunii sale. Aceasta se poate desprinde din dezvoltarea constituţională2.
Așa cum se arată în doctrina de specialitate, este notoriu şi admis faptul că un act
normativ trebuie emis de autoritatea publică competentă, în limitele competenţei sale, cu
respectarea procedurii legale şi, mai ales, cu respectarea dispoziţiilor din actele juridice
normative situate deasupra acestuia în ierarhia normativă.3

2
I.Muraru, N.M Vlădoiu, Contencios constituțional. Proceduri și teorie, ediția 2, Ed. Hamangiu, București 2019,
p.10; A se vedea și I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, Contencios constituțional, Edit. Hamangiu,
București 2009, p.9.
3
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.11

11
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Dacă privim cadrul normativ prin prisma unei scări valorice a normelor juridice, la
nivelul cel mai înalt se află dispoziţiile constituţionale, de unde rezultă că se impune
respectarea acestei exigenţe a ierarhiei normelor juridice în privința tuturor autorităţilor
publice, pe de o parte prin activitatea de conducere şi control instituțional în sensul larg, iar pe
de altă parte în concret prin verificarea comportamentului constituțional al acestora, sub forma
controlului de constituționalitate.
Contenciosul constituţional exprimă posibilitatea rezolvării conflictelor dintre
dispoziţiile legale și dispozițiile constituționale. Acesta implică existenta unui litigiu, o
procedură contencioasă, contradictorialitate, un proces și parți cu interese divergente.4
În literatura juridică de specialitate s-a reținut că supremația constituției reprezintă o
trăsătură a legii fundamentale care exprimă poziția superioară a acesteia față de toate celelalte
acte normative ale unui stat, iar modul de manifestare a conceptului de supremație a legii
fundamentale se poate analiza din dublă perspectivă: una în plan vertical (adică în interiorul
sistemului normativ al fiecărui stat), alta în plan orizontal (independența sistemului normativ
statal în raport cu sistemele normative ale altor state, precum și în raport cu ordinea juridică
internațională).5
Doctrina reține faptul că în momentul în care supremaţia Constituţiei6 s-a afirmat ca
regulă fundamentală a oricărui sistem juridic s-a pus şi problema controlului (din oficiu sau la
sesizare) a conformităţii actelor normative cu Constituţia7. Această realitate nu poate ocoli nici
Curtea Constituţională, creată prin Constituţia României din anul 19918 şi perfecţionată prin
Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/20039. Pornind de la supremația
Constituției, justiția constituțională asigură conformitatea întregului drept cu legea
fundamentală și garantează democrația și respectul separației și echilibrului puterilor în stat,
garantează drepturile și libertățile cetățenești, în unele state jurisdicția constituțională având
competența inclusiv de a verifica din punct de vedere constituțional și unele hotărâri
judecătorești.10
Profesorii Ioan Muraru și Mihai Constantinescu au arătat că explicaţiile creării unei
asemenea autorităţi statale trebuie căutate într-o multitudine de factori, cauze şi condiţii. Între
acestea, dezvoltarea constituţională din ultimii 200 de ani, ce are ca punct de plecare prima
constituţie scrisă din lume, (Constituţia S.U.A. din anul 1787), supremaţia constituţiei,
funcţionarea democratică a puterilor publice, statul de drept, exigenţa protecţiei libertăţilor
cetăţeneşti, pluralismul politic şi implicaţiile sale în guvernare nu pot fi neglijate, având un
caracter pur formal in ceea ce priveşte valorile democratice şi umane.11
Așadar găsim în enumerarea de mai sus argumente plauzibile și convingătoare prin se
explică legitimarea controlului de constituționalitate, respectiv necesitatea existenței unui
tribunal constituţional autonom, desprins de puterile în stat.
Justiția constituțională ca demers instituțional și jurisdicțional, indiferent de denumirea
ce i se acordă în diverse sisteme de drept, consolidează formatul contemporan al democrațiilor
constituționale, consolidează supremația constituției, asigură un singur filtru profesionist și
specializat de aplicare și de interpretare a legii fundamentale, iar prin forma sa perfecționată a
tribunalelor constituționale specializate, acoperă cel mai potrivit și echilibrat principiul
4
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constituțional, Ed. Hamangiu, București 2009, p.2.
5
Șt. Deaconu, Drept constituțional, ediția 2, Ed. CH Beck, Bucrești 2013, p.57.
6
A se vedea pentru alte explicații doctrinare și C.Ionescu, Contencios constituțional, Ed. Universul Juridic,
București 2010, Capitolul II Principiul supremației Constituției, p. 46-66.
7
I. Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională a României, Edit. Albatros, București 1997, p.5-6.
8
Constitutia Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.233 din 21 noiembrie 1991,
aprobata prin Referendumul national din 8 decembrie 1991
9
Legea 429/2003 de revizuire a Constitutiei Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.758/29 octombrie 2003.
10
Șt. Deaconu, Drept constituțional, ediția 2, Ed. CH Beck, Bucrești 2013, p.59.
11
I. Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională a României, Edit. Albatros, București 1997, p.5

12
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

separației și echilibrului puterilor în stat, atenuând semnificativ tendința autocrată a fiecărei


puteri, inclusiv tendința puterii judecătorești de a prețui excesiv infailibilitatea propriilor sale
decizii, știut fiind ca în spatele oricăror decizii, indiferent de natura acestora, se află omul
creator, omul care, cu subiectivismul propriu, pe baza preceptelor și nivelului său de educație,
pe baza regulilor filosofico-morale, religioase, sociale, economico-politice la care este
racordat, folosind capacitatea proprie de analiză obiectivă și de autoizolare față de orice forme
de influență, examinează speța, compară legea criticată pentru neconstituționalitate cu
normele constituționale care se aplică acesteia și apoi tranșează litigiul constituțional.
Sub acest aspect, considerăm că, dat fiind faptul că deseori însăși puterea
judecătorească este parte în litigiile de natură constituțională, o mai înțeleaptă soluție este
aceea de a acorda competența soluționării litigiilor constituționale către o autoritate
independentă și autonomă, care să respecte configurația puterilor în stat, să reprezinte cât mai
bine voința poporului, delegată potrivit art.2 din Constituția Romaniei către organele sale
reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.
Sub aspect terminologic, activitatea de verificare a conformităţii legilor cu textul
constituţional este denumită în doctrină prin anumiți termeni, precum: justiţie constituţională,
contencios constituţional, jurisdicţie constituţională sau arbitaj constituţional.12
În doctrina franceză termenul de „justiţie constituţională” desemnează ansamblul
instituțiilor și tehnicilor grație cărora este asigurată fără restricție supremația Constituției13.
În doctrina română contemporană, unii autori se referă la justiţia constituţională,
considerând că instanţele de justiţie constituţională judecă aplicând Constituția, ele având
monopolul contenciosului constituţional.14 Această afirmație are o arie de cuprindere prea
largă, întrucât sensul noțiunii de control al constituționalității legilor se limitează la verificarea
conformității legilor – ca act juridic al Parlamentului – și a conformității celorlalte acte
normative de putere egală cu legile, doar acestea intră în mod obișnuit în competențele
justiției constituționale speciale, în timp ce verificarea constituționalității actelor normative
inferioare legii intră în sfera de jurisdicție a instanțelor de drept comun. Într-o altă opinie se
arată că justiția constituțională reprezintă o activitate specială și specializată de verificare a
conformității anumitor acte și fapte juridice cu textele constituțional, ca acte juridice putând
face obiectul justiției constituționale numai actele juridice ale Parlamentului, adică legile, și
actele cu forță echivalentă acestora, respectiv numai faptele juridice care prin importanța lor
deosebită afectează buna organizare și funcționare a statului sau a autorităților sale.15
Alături de cele două sintagme care pun laolaltă noțiunea de justiție ori jurisdicție și pe
cea de Constituție, anume justiţie constituţională şi jurisdicţie constituţională, doctrina și
limbajul juridic contemporan utilizează frecvent expresia „contencios constituţional”,
denumire ce exprimă posibilitatea rezolvării conflictelor dintre dispoziţiile legale şi
dispoziţiile constituţionale.16 Astfel, conteciosul implică un litigiu, un conflict, o procedură
contencioasă, contradictorialitate, un proces, părţi cu interese divergente17.
Într-o altă opinie din doctrina actuală Contenciosul constituţional este privit în
dimensiune dihotomică: în sens larg, contenciosul constituţional cuprinde orice conflict
juridic de natură constituţională, iar într-un sens restrâns, contenciosul constituţional se
identifică cu procedurile de control al constituţionalităţii legilor, pe cale de acţiune sau pe cale
de excepţie, anterior sau posterior intrării în vigoare a legii.18
12
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, Contencios constituțional, Edit. Hamangiu, București 2009,
p.1-2.
13
L.Favoreu, P.Gäia, R.Ghevontian, J.L. Mestre, O.Pfersmann, A.Roux, G.Scoffoni, op.cit., p.245.
14
I.Deleanu, Justiţia constituţională, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 1995, p.14.
15
Șt. Deaconu, Drept constituțional, Ed. CH Beck, București 2013, p.58.
16
I. Muraru, N.M.Vlădoiu, A.Muraru, S.G.Barbu, Contencios constituţional, op.cit., p.2.
17
Ibidem.
18
B.Selejan-Guţan, Excepția de neconstituționalitate, Edit. CH Beck, București 2005, p.31.

13
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Contenciosul constituţional se identifică și se particularizează în principal prin


obiectul său: verificarea conformităţii legilor, precum şi a unor proceduri legale și
comportamente instituționale ale unor autorități publice enumerate de regulă de Constituție,
cu dispoziţiile Constituţiei însăși, scopul procedurilor de contencios constituţional fiind
asigurarea şi garantarea supremaţiei Constituţiei asupra întregului sistem de drept național.
Contenciosul constituţional este definit în doctrina recentă ca ansamblul regulilor,
instituţiilor şi procedurilor în care se circumscrie soluţionarea de către autoritatea de
jurisdicţie constituţională, prin decizii obligatorii, a conflictelor cu caracter constituţional.19
În doctrina română mai veche20, prin raportare la Constituția României din 1965, s-a
spus că prin control al constituționalității legilor se înțelege ansamblul dispozițiilor normative
care reglementează activitatea de verificare a conformității legilor și altor acte normative cu
dispozițiile Legii Fundamentale, sediul acestor norme juridice găsindu-se în Constituție,
respectiv în legea specială de organizare și funcționare a organului care exercită jurisdicția
constituțională.
În privința modului de organizare a controlului de constituționalitate, sub aspect formal
existau două soluţii:
a. Unul în care legea să fie lăsată în afara vreunui control, lăsând posibilitatea
parlamentului să aibă o putere absolută, nelimitată, însă această soluţie este
contrară separaţiei și echilibrului puterilor, precum și supremației Constituției ;
b. Identificarea unei soluții prin care se asigură respectarea poziţiei Parlamentului de
organ reprezentativ suprem al poporului și unica autoritate legiuitoare a țării, dar
în același timp să se valorifice și să se garanteze supremaţia Constituţiei, echilibrul
puterilor, drepturile şi libertăţile publice, prin instituirea unei autorități autonome
care să joace rolul de arbitru între puteri în ce privește respectarea permanentă a
legii fundamentale, adică o instituție cu rol de gardian al Constituției, fiind o
instituție organizată într-o manieră funcțională, eficientă și credibilă.
Doctrina recentă definește controlul de constituționalitate a legilor ca fiind instituția
de drept constituțional alcătuită dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementează
activitatea de verificare a conformității legilor cu textul constituției, autoritatea care face
această verificare, procedura de urmat și sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea
dispozițiilor constituționale de către legi21.

Secțiunea 2. Modelele consacrate ale justiției constituționale si istoricul justiției


constituționale in România
Treptat s-a impus în sistemele constituționale ale statelor lumii cu precădere controlul
jurisdicţional realizat fie prin instanţe din sistemul puterii judecătoreşti, fie prin autorităţi
jurisdicţionale distincte şi specializate, denumite frecvent curţi constituţionale, tribunale
constituţionale, curţi de arbitraj constituțional, acestea având rolul de a verifica
constituționalitatea legilor și a acțiunilor principalelor autorități publice pe anumite paliere
juridice extrase de regulă oricărei alte forme de control judiciar.
Principalele două mari modele de justiție constituțională cunoscute în lume sunt
modelul american (creat de jurisprudența Curții Supreme a SUA) și modelul european
(kelsian), pe care le prezentăm pe scurt în cele ce urmează.
a) Modelul nord-american de justiție constituțională.
Modelul nord american presupune un control exercitat de tribunalele obișnuite, astfel
că nu este distinct organizat un conflict constituțional față de un litigiu de drept comun, de o
19
B. Selejan-Guţan, Excepția…, op.cit., 2005, p.33.
20
M. Lepădătescu, Teoria generală a controlului constituționalității legilor, Edit. Didactică și Pedagogică
București, 1974, p., citat de C. Ionescu, Constituția României comentarii și explicații, colectiv autori, Edit. CH
Beck, București 2017, p.1474.
21
Șt.Deaconu, Drept constituțional, op.cit., p.69.

14
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

chestiune prejudicială în parcursul proceselor de pe rolul instanțelor judecătorești clasice, ci


instanțele de judecată se pronunță asupra tuturor aspectelor unui litigiu, iar unificarea practicii
o realizează Curtea Supremă a SUA pe principiul autorității de precedent.22
Ca situație premisă, este de menționat faptul că în Constituția Statelor Unite din 17
septembrie 1787 nu se consacră în mod expres un mecanism al controlului de
constituționalitate. Atribuțiile Curții Supreme a SUA sunt reglementate de Articolul III
secțiunea 1 a Constituției: „puterea judecătorească a Statelor Unite va fi atribuită unei Curţi
Supreme şi Curţilor inferioare care vor fi instituite şi stabilite periodic de către Congres.
Judecătorii, atât cei de la Curtea Supremă, cât şi cei de la Curţile inferioare, îşi vor menţine
posturile în caz de bună comportare şi, la date fixe, vor primi pentru serviciile lor o
indemnizaţie care nu va putea fi diminuată atâta timp cât vor rămâne în funcţie”.23
Consacrarea controlului de constituţionalitate al legilor în Statele Unite ale Americii
este asimilată deciziei Marbury v. Madison24 din anul 1803, când președintele Curții Supreme,
judecătorul John Marshall, a impus rolul puterii judiciare de gardian al Constituției, fiind
prima dată când o lege, adică act normativ al Congresului, a fost declarată neconstituţională.
Au existat unele tentative de control de constituţionalitate anterioare anului 1803, spre
exemplu în anul 1772 când judecătorul Wythe a pronunțat o hotărâre în care punea problema
supremaţiei Constituţiei, respectiv în anul 1780, când Curtea Supremă a statului New Jersey
punea problema controlului constituţionalităţii legii într-o speţă rămasă celebră, Holmes v.
Walton, însă Curtea Supremă a SUA și-a extins semnificativ puterea prin decizia Marbury v.
Madison stabilind dreptul acesteia de a anula practic efectele unei legi adoptate de Congres, o
atribuţie care nu îi era explicit acordată Curţii prin Constituţie.
Caracteristicile modelului nord-american de justiție constituțională:
a. Are caracter difuz, în sensul că presupune că judecătorul, pus la speță în fața a două
legi contrare, poate alege pe care dintre acestea urmează să o aplice în speța respectivă,
ghidându-se după anumite reguli, principii: legea posterioară are prioritate de aplicare față de
legea anterioară (lex posterior derogat legi priori) sau legea specială derogă de la legea
generală (lex specialis derogat legi generali) – atunci când cele două legi au valoare juridică
egală; legea superioară are prioritate de aplicare în fața legii cu o forță juridică inferioară (lex
superior derogat lex inferior) – atunci când cele două legi au valoare juridică diferită.25
b. Are caracter concret. Controlul este numit concret întrucât el este exercitat în spețe
concrete, în cadrul litigiilor particulare. Constituția Statelor Unite prevede în art.III, secțiunea
a 2 a că „puterea judecătorească se va extinde la toate cazurile în drept şi în echitate,
rezultate sub incidenţa acestei Constituţii, a legilor Statelor Unite şi tratatelor încheiate sau
care vor fi încheiate sub autoritatea lor; la toate cazurile privind ambasadorii, alţi
funcţionari publici şi consuli; la toate cazurile privind amiralitatea şi jurisdicţia maritimă; la
toate diferendele la care vor fi parte Statele Unite; la diferendele dintre două sau mai multe
state, dintre un stat şi cetăţenii altui stat, dintre cetăţenii diferitelor state, dintre cetăţenii
aceluiaşi stat, care revendică pământuri în baza concesiunii altor state, şi dintre un stat sau
cetăţenii acestuia şi state, cetăţeni sau supuşi străini”. Această exigență a litigiului „concret”
condiționează chiar de la început posibilitatea dezlegării pricinii. Pentru o sesizare admisibilă
a Curții, reclamantul trebuie să justifice un interes în promovarea acțiunii sale. De asemenea,
reclamantul trebuie să fie direct afectat de violarea Constituției pe care o invocă, iar dauna
suferită trebuie să fie certă și dezbătută în mod public.

22
T. Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, Ed.Hamangiu, București 2017, p.54.
23
Constituția Statelor Unite ale Americii din 17 septembrie 1787, https://www.whitehouse.gov/about-the-white-
house/the-constitution/.
24
Șt. Deaconu, Drept constituțional, ediția 2, Ed. CH Beck, București 2013, p.63-65.
25
I. Deleanu, Justiţia constituţională , op.cit., 2006, p. 243.

15
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

c. Curtea Supreme a Statelor Unite ale Americii controlează, regularizează și unifică


jurisprudența instanțelor inferioare din SUA, dispunând de o competență generală în acest
sens.26
d. Controlul de constituționalitate din cadrul modelului american este un control a
posteriori, necesitatea sa reieșind din procesul de aplicare a legii după intrarea sa în vigoare.
e. Are o autoritate de lucru judecat inter partes, adică este caracteristică justiției
constituționale americane autoritatea relativă a lucrului judecat, hotărârea Curții Supreme a
SUA având valoare numai pentru pricina supusă judecății și pentru părțile din acea cauză.
f. Funcționează în sistemul de drept al SUA regula precedentului judiciar. Potrivit
precedentului judiciar sau regulii stare decisis et non quieta movere, o hotărâre a unei instanțe
superioare este obligatorie pentru toate instanțele inferioare din cadrul aceleiași jurisdicții. În
virtutea acestui principiu, o decizie de neconstituționalitate a Curții Supreme a Statelor Unite
ale Americii va deveni obligatorie erga omnes. Astfel, în momentul în care, în urma
exercitării căilor de atac, Curtea Supremă ajunge să se pronunțe asupra chestiunii respective
de neconstituționalitate, decizia sa va avea un efect similar cu al unei anulări, datorită regulii
precedentului.27 Acest efect pare să intre în coliziune cu acela al relativității efectelor hotărârii
Curții Supreme numai la speța și părțile acelui dosar în care a fost ridicată problema juridică a
neconstituționalității legii/textului de lege invocat de parte efectul, însă distincțiile de aplicare
și interpretare sunt date numai de speicificul legislației similare de la un stat la altul în funcție
de ce jurisdicție va declara (sau nu) incompatibilitatea textului cu Constituția. Cu alte cuvinte,
chiar dacă hotărârea Curții Supreme a SUA nu poate să anuleze în mod formal o lege
declarând-o neconstituțională, totuși poate să blocheze aplicarea acelei legi asupra
ansamblului statelor membre SUA, având în vedere că instanțele de judecată inferioare sunt
obligate să se conformeze hotărârii Curții Supreme federale.
Doctrina28 menționează și dezavantaje ale acestui model de control de
constituționalitate, din care reținem limitarea la efecte inter partes, respectiv, riscul de a folosi
controlul de constituționalitate ca o armă în mâinile Curții Supreme împotriva celorlalte puteri
în stat, instanța supremă devenind practic arbitru în propria cauză uneori, precum și tendința
ca judecătorul sa devină legiuitor în demersul jurisdicțional asupra constituționalității legii, pe
care acesta îl exercită de la o speță la alta, ceea ce este de natură să încalce principiul
separației puterilor în stat.

b) Modelul european de control al constituționalității legilor


Dezvoltarea modelului european al justiției constituționale are la bază un context
doctrinar/filosofic creat de teoriile pozitiviste ale lui Hans Kelsen 29, în corelare cu experiența
Curții Constituționale a Austriei, unde la începutul funcționării acestia însuși Kelsen a
îndeplinit funcția de judecător.
Doctrina juridică europeană recunoaște meritul lui Hans Kelsen în instituirea și
consolidarea sistemului autonom de control al constituționalității legilor, influența sa
covârșitoare pentru a se ajunge la tribunalele constituționale din prezent. Astfel, în doctrina
franceză se amintește că Hans Kelsen a a fost primul teoretician și practician în egală măsură
care a postulat că un control eficient de constituționalitate trebuie să fie centralizat, să fie
exercitat de o jurisdicție constituțională anume destinată, adică nu ar trebui încredințat
judecătorilor din instanțele de drept comun așa cum a fost consacrat în Statele Unite ale
26
A se vedea B.Selejan-Guțan, Drept constituțional și instituții politice, vol.1, ed. a-3-a, revăzută și adăugită,
Ed.Hamangiu, București, 2015, p.120.
27
B.Selejan-Guțan, Drept constituțional, op.cit., 2015, pp.119-120.
28
T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p.55.
29
Pozitivismul constituțional consacrat de Hans Kelsen pleacă de la teoria constituirii în trepte a ordinii juridice,
exigența controlului constituțional exercitat de o jurisdicție unică, pentru a garanta principiul ierarhiei normelor
juridice și a coerenței ordinii juridice.

16
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Americii, întrucât absența regulii precedentului judiciar în sistemul romano-germanic


european multiplica riscurile de contrarietate ale jurisprudenței, împiedicând existența unei
interpretări constituționale comună ansamblului de jurisdicții în raport de legea fundamentală.
Astfel, o Curte Constituțională unică, competentă pentru a pronunța anularea unei norme
juridice contrare Constituției, ar putea să garanteze stabilitatea ordinii juridice.30
Cu ocazia prezentării tezelor viitorului proiect de Constituție din 1991, Comisia
parlamentară de redactare a proiectului a propus ca Titlul IV din noua Constituție să fie
consacrat Consiliului Constituțional, preluând practic modelul francez. Dezbaterile
parlamentare din Adunarea Constituantă au condus la forma din 8 decembrie 1991 a
Constituției României, tribunalul constituțional primind denumirea de Curte Constituțională.31
În doctrina juridică română recentă, comentând opțiunile teoretice ale marelui jurist
austriac, se arată că fundamentarea teoriei lui Kelsen privind necesitatea realizării controlului
constituționalității legilor printr-o instituție autonomă, separată de celalalte puteri în stat,
trebuie reținut că, analizând Constituția în sens larg, deducem că aceasta reprezintă nu numai
o lege fundamentală care cuprinde reguli cu privire la organele de stat și la procedura
legislativă, ci și un catalog al drepturilor și libertăților individuale, astfel încât Constituția
reprezintă nu numai o regulă de procedură, ci mai ales impune reguli de fond. Așa înțeleasă,
garantarea constituției implică posibilitatea anulării actelor contrare ei, dar nu de organul care
le-a adoptat, care se consideră un liber creator de drept și nu unul de aplicare a dreptului, ci de
un alt organ, diferit și independent de cel legislativ și de orice altă autoritate.32
Din punct de vedere cronologic, după Austria și Cehoslovacia mai multe state
europene și-au reglementat un astfel de control de constituționalitate, în variante mai mult sau
mai puțin asemănătoare cu cel austriac, anume: Spania -1931, Irlanda -1937, Italia -1947,
Republica Federală a Germaniei - 1949, Franța - 1958, Cipru - 1960, Turcia -1961, Portugalia
- 1976, Belgia -1980, Ungaria -1984, Polonia -1985, fenomenul instituirii tribunalelor
contituționale specializate fiind accentuat mai ales după căderea regimurilor comuniste din
Centrul și Estul Europei.
Trăsăturile modelului european
a. Controlul de constituționalitate este concentrat si se exercită printr-o jurisdicție
constituțională specifică, care deține monopol asupra aprecierii constituționalității legilor.
Activitatea jurisdicțională a curților constituționale ar putea să fie uneori pusă la îndoială prin
prisma provenienței judecătorilor constituționali și a procedurii de numire a acestora sau de
atribuții de „co-legiuitori” în unele cazuri. Tribunalele constituționale europene beneficiază de
independență sporită și au funcția de a spune dreptul prin raportare la constituție, adică pot
ignora interesul politic, hotărârile acetor tribunale au autoritate de lucru judecat, argumente
care confirmă natura lor de jurisdicție.
b. Tribunalele constituționale reprezintă jurisdicții situate în afara aparatului
jurisdicțional de drept comun, a justiției ca putere în stat, ele nu asigură și funcția de instanță
supremă față de celelalte instnțe de judecată din aparatul puterii judecătorești.
c. Tribunalele constituționale europene exercită de regulă un control abstract, problema
conformității unei legi cu Constituția fiind pusă nu ca o „chestiune prejudicială”, ci în afara
oricărui litigiu în fața instanței judecătorești33, judecătorul oprindu-se asupra conformității
legii atacate cu norma constituțională de referință și nu asupra aplicării sale într-un litigiu
particular.

30
L.Favoreu, P.Gäia, R.Ghevontian, J.L. Mestre, O.Pfersmann, A.Roux, G.Scoffoni, op.cit., p.261. A se vedea și
N. Zanon, La polemique ebtre Hns Kelsen et Carl Schmitt sur la justice constitutionelle, vol.V, 1989, p.182.
31
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole, ediția 2, Ed.CH Beck, București 2019,
p.1278-1279.
32
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit,, 1996, p.293.
33
I.Deleanu, Justitiția constituțională, op.cit., 1996, p.306.

17
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

d. Organizarea frecventă a unui control concret specific, curțile constituționale fiind


așadar concepute în așa fel încât să permită posibilitatea coexistenței unui control concret al
normelor cu un control abstract.
e. În competența tribunalelor constituționale se constată existența unui control pe cale de
acțiune declanșat de către autoritățile politice sau publice, care se poate realiza pe cale de
acțiune și se poate realiza fie a posteriori (norma juridică deja a intrat în vigoare), fie a priori
(se referă la o normă care nu a intrat încă în vigoare).
f. Hotărârile tribunalelor constituționale prin care se decide asupra neconstituționalității
legilor beneficiază de autoritate de lucru judecat, producând de regulă efecte erga omnes.
Pentru argumente precum selecția judecătorilor constituționali pe baza unor criterii
obiective de profesionalism recunoscut în domeniul dreptului (o vechime minimă relevantă
pentru formarea și maturizarea unui jurist bun, perfomanțe academice, științifice și
profesionale juridice notabile, largă recunoaștere profesională), selecție făcută responsabil (și
nu doar partizan) prin decizia organelor statale reprezentantive pentru voința poporului (în
esență Legislativul și Șeful Statului), respectând logica principiului separației și echilibrului
puterilor în stat (așadar incluzând în ecuația de numire a membrilor tribunalului constituțional
și alți decidenți îndreptățiți, anume Guvernul, ca parte a Executivului, respectiv Puterea
Judecătorească prin Înalta Curte de Casație și Justiție sau reprezentanta sa administrativă –
Consiliul Superior al Magistraturii), prin prisma rolului de arbitru constituțional acordat Curții
Constituționale, credem că sistemul european continental este cel mai bine adaptat nevoilor
reale ale unor democrații în permanentă evoluție și schimbare.
Astfel, în sistemele constituționale din Europa contemporană, din interiorul, dar și din
afara Uniunii Europene, paradigmele de funcționare și provocările curente pentru cele trei
puteri clasice (Legislativ, Executiv și Judecătoresc) le determină să fie deseori orgolioase
instituțional, să intre în diverse forme de luptă cu celelalte puteri, să manifeste apetit pentru
competiție și putere dincolo de limitele echilibrului constituțional, situație care impune un
arbitru independent în analiza supremației Constituției și rezolvarea litigiilor privind
constituționalitatea legilor și a celorlalte acte normative de nivel superior (regulamente
parlamentare, hotărârile adoptate de Plenul Parlamentului ori de Camere, alte categorii de acte
cu privire la care controlul se face indirect, pe calea conflictului juridic între autoritățile
publice, dacă ne raportăm la sistemul constituțional din România contemporană), organ
jurisdicțional profesionist și bine dimensionat față de volumul mediu anual de dosare, așa cum
sunt tribunalele constituționale / curțile constituționale din prezent.

Sectiunea 3. Istoricul controlului de constituționalitate din România


Până la Constituția din 1923, adică perioada relevantă 1858 (Statutul Desvoltător al
Convenției de la Paris, considerată în doctrină ca fiind prima constituție din istoria statului
român) – până în anul 1923 (perioada de sub sub regimul Constituției din 1866) controlul de
constituționalitate al legilor nu a fost explicit reglementat, dar s-a înfiripat pe cale
judecătorească prin conturarea și dezvoltarea raționamentului supremației Constituției asupra
tuturor celorlalte acte normative, cu consecința imperativului ca legile să fie conforme cu
litera legii fundamentale.
Așadar, se poate afirma că pe cale pretoriană, a luat naștere treptat sub regimul
Constituției din 1866 controlul jurisdicțional asupra legilor în privința compatibilității
acestora cu Constituția, doctrina34 enumerând decizii ale Curții de Casație din anii 1875, 1886,
1902 (în litigiul privind vânzarea terenurilor cu care fuseseră împrorpietățiți foștii clăcași
Curtea de Casație a declarat ca fiind neconstituțională Legea din 1900 care autoriza astfel de

34
Al.Văleanu, Controlul constituționalității legilor în dreptul român și comparat, București 1936, p.11; B.Selejan
Guțan, Excepția de neconstituționalitate, Edit. All Beck, București 2005, p.11-12.

18
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

vânzări), însă determinantă și ca reper istoric a rămas afacerea tramvaielor 35 din București din
anul 1912.
Prin decizia din anul 1912 din afacerea tramvaielor36, instanța supremă - Inalta Curte
de Casație si Justiție din România (demers efectuat inițial de Tribunalul Ilfov) a introdus si
legitimat controlul judecătoresc de constituționalitate si a statuat explicit, jurisprudențial,
supremația Constituției ca principiu in ierarhia actelor normative. Excepția de
neconstituționalitate a fost stabilizată ca instrument procesual în litigiile de pe rolul instanțelor
în scopul de a proteja drepturile părților, jurisdprudențial fiind stabilite anumite reguli pe baza
cărora instanțele pot exercita acest control de constituționalitate, pentru a limita arbitrariul
judecătorului în ce privește anularea efectelor unei legi pe motive de neconstituționalitate:
instanța nu putea să invoce din oficiu excepția de neconstituționalitate, ci numai una dintre
părți care putea dovedi în fața instanței că legea criticată ca neconstituțională ar fi produs
părții în mod direct un prejudiciu, respectiv numai în ipoteza în care procesul nu putea fi
soluționat cu ignorarea legii criticate de parte.37
Constituția din 1923 în articolul 103 consacră in mod expres controlul
constituționalității legilor, dându-l în competența unică și exclusivă a Curții de Casație,
stabilind că judecata constituțională se mărginește numai la cazul în care hotărârea a fost
pronunțată. Anterior Constituției din 1923, controlul de constituționalitate a fost instituit pe
cale pretoriană și a fost acceptat ca atare.38
Doctrina39 reține mai multe consecințe ale articolului 103 antemenționat:
a. se consacră principiul constituționalității adică supremația Constituției față de restul
legilor scopul fiind asigurarea conformității acestora din urmă cu legea fundamental.
b. prin prevederea din art. 103 controlul judecătoresc al constituționalității legilor a
primit legitimare constituțională, trecandu-se de la un control difuz, asumat în abstract de
toate instanțele de judecată către un control judecătoresc concentrat realizat de Curtea de
Casație în secțiunile unite.
c. acest tip de control de constituționalitate putea fi exercitat numai cu privire la o lege
în vigoare, pe cale de excepție, întotdeauna la sesizarea unei părți dintr-un proces aflat pe
rolul unei instanțe și trimis curtei de casație spre dezlegare.
d. critica de neconstituționalitate a legii se lămurea la curtea de casație în secțiile unite,
adică după epuizarea procedurilor judiciare și căilor de atac la instanțele inferioare.
e. decizia curții de casație se limita la cazul judecat si producea efecte numai față de
părțile din procesul respectiv.
Deși textul art.103, fiind în vigoare, permitea utilizarea acestei forme de jurisdicție cu
sens constituțional, în realitate a fost utilizată foarte rar, Curtea de Casație stabilind mai multe
limite de exercitare a acestei forme de control de constituționalitate:
a. Justificarea interesului pentru a porni procedura de control de
constituționalitate (recurs în neconstituționalitate);
b. Curtea nu se putea sesiza din oficiu, fiind necesară sesizarea părții;
c. Excepția putea fi ridicată numai în fața instanțelor la care se judeca procesul
pendinte, unde partea invoca neconstituționalitatea legii, arătând că îi prejudiciază drepturile
și interesele legitime;
d. Atunci când partea invoca excepția la prima instanță, trebuia să o susțină pe
întreg parcursul procesului în căile de atac, în caz contrar prezumându-se că a renunțat la

35
A se vedea Șt. Deaconu, Drept constituțional, op.cit., p.65-68.
36
Pentru textul integral al hotărârii, a se vedea Ş. Deaconu , Apariţia controlului de constituţionalitate a legilor
– experienţa americană, situaţia în România, în Analele Universităţii Bucureşti, III/2005, p.111-122.
37
B.Selejan Guțan, Excepția de neconstituționalitate, Edit. All Beck, București 2005, p.12.
38
I. Deleanu, Justiția Constituțională, op.cit., p 143.
39
I. Deleanu, Justiția Constituțională, op.cit., p 142

19
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

excepție și nu o mai putea invoca din nou în același process într-o fază procesuală ulterioară,
superioară.40
Conținutul normativ din art. 103 este reluat în art. 75 din Constituția din 1938. În
următoarele constituții române în cronologia acestora pana la căderea regimului comunist (din
1948, 1952, 1965) controlul de constituțonalitate nu a reprezentat o temă aparte și nu a impus
un mecanism distinct de puterea politică pentru exercitare, aceste Constituții lăsând
legislativului (Marea Adunare Națională) explicit sau difuz, controlul de constituționalitate
asupra legilor.
Constituția din 1991 a preluat modelul european-kelsian instituind Curtea
Constituțională ca jurisdicție specială si specializată.41
Reglementarea juridică a garantului supremației constituției in mod firesc se regăsește
în însăși legea fundamentală a țării, fiind vorba despre norme juridice esențiale care vizează
organizarea si funcționarea puterii în stat, drepturile, libertățiile și îndatoririle organizarea si
funcționarea legislativului, executivului, autorității judecătorești precum si altor autorități
publice și instituții fundamentale.
Astfel sediul materiei pentru Curtea Constituțională este Titlul 5 din Constituția
actuală a României (forma revizuită din 2003), având alocate de la art. 142 până la art. 147
din Constituție. Legea organică a Curții Constituționale este legea 47/1992 privin organizarea
si funcționarea Curții Constituționale republicată cu modificări în 2010 42, ca lege organică
care adaugă și alte atribuții Curții Constituționale in afara celor prevăzute de art. 146 din
Constituție, în principal fiind introdus controlul constituționalității hotărârilor Parlamentului.
În doctrină43 s-a analizat și statuat că însăși Curtea Constituțională este competentă să
elaboreze propriul Regulament de organizare si funționare internă, suportul juridic fiind dat de
art. 1 alin (3) din legea 47/1992 potrivit căruia Curtea Constituțională este independentă față
de orice altă autoritate publică și se supune numai Constituției și acestei legi, întrucât
atribuțiile Curții sunt incompatibile cu ideea subordonării Curții față de orice altă autoritate și
față de legea de organizare si funcționare a altei autorități publice, în paradigma unei
eventuale aplicări prin analogie a legislației care stă la baza organizării altor autorități publice
și organe cu atribuții jurisdicționale.

1.4. Rezumat
Principiul supremației Constituției validează și impune existența jurisdicției constituționale
Modelul nord-american funcționează pe baza controlului exercitat de Curtea Supremă a SUA,
adică control realizat de instanța supremă din cadrul puterii judecătorești.
40
A se vedea B.Selejan Guțan, Excepția de neconstituționalitate, Edit. All Beck, București 2005, p.13-14; A se
vedea Al.Văleanu, Controlul constituționalității legilor în dreptul român și comparat, București 1936, p.49-58.
41
A se vedea I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p 8-9
42
M. Of nr. 807/03.12.2010
43
I Muraru, N.M Vlădoiu, S.G. Barbu, A. Muraru op. Cit. p 13; I. Deleanu, Justiția..., op.cit., p 182

20
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Modelul european funcționează pe baza controlului de constituționalitate exercitat de o


autoritate jurisdicțională autonomă, specializată numai pentru a verifica respectarea
Constituției, principalele atribuții ale tribunalelor constituționale fiind cele de control al
constituționalității legilor și celorlalte acte normative cu putere egală cu a legii, precum și
comportamentul autorităților publice prin prisma regulilor constituționale.

1.5. Test de evaluare


a. Enumerați trăsăturile modelului nord-american de control de constituționalitate
b. enumerați trăsăturile modelului european de control de constituționalitate
c. explicați conceptul de supremație a Constituției
d. definiți controlul constituționalității legilor.

Unitatea de învăţare 2. Natura juridică a Curții Constituționale. Trăsăturile și


funcțiile Curții Constituționale
2.1. Natura juridică a Curții Constituționale
2.2. Trăsăturile și funcțiile Curții Constituționale
2.3. Rezumat.

21
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

2.4. Test de evaluare

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 2 îşi propune familiarizarea studenţilor cu aspectele
teoretice privind natura juridică și trăsăturile Curții Constituționale.

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege natura juridică și trăsăturile
Curții Constituționale;
 să identifice, să explice, să descrie şi să interpreteze trăsăturile Curții
Constituționale;

Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri


Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Natura juridică a Curții Constituționale. Trăsăturile și funcțiile Curții Constituționale

Secțiunea 1. Natura juridică a Curții Constituționale


Rolul principal al Curții Constituționale este de a fi garantul supremației Constituției,
așa cum rezultă explicit din prevederile art.142 alin.1 din Constituția României în forma sa
actuală. Supremația Constituției, se arată în doctrină, este acea calitate a Constituției care o
situează în vârful ierarhiei normelor juridice, al instituțiilor politico-juridice din societatea
organizată în stat și face din Constituție fundamentul reglementărilor în domeniile economice,
politice, sociale, juridice.44
Din punct de vedere strict formal juridic, Legea nr.47/1992, republicată, privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale stabilește în art.1 că instanța constituțională
română reprezintă unica autoritate de jurisdicție constituțională, garantul supremației
Constituției, este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai
Constituţiei şi prezentei legi. 45
De asemenea prevederile art.2 alin.1 din legea organică a Curții mai creionează la natura
juridică a Curții, indicând, într-o interpretare sistematică a prevederilor legii, cele mai

44
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României. Comentariu...op.cit., p.1284;
45
ART. 1
(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.
(2) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România.
(3) Curtea Constituţională este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai
Constituţiei şi prezentei legi.

22
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

importante atribuții ale Curții: (1) Curtea Constituţională asigură controlul


constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a
ordonanţelor Guvernului.
Doctrina este majoritară în sensul că în actuala reglementare Curtea Constituțională
este organ politico-jurisdicțional46, dimensiunea sa politică fiind data de modul de selecție și
numire a judecătorilor, iar pe de altă parte atribuțiile Curții, inclusiv acelea care nu se referă la
controlul constituționalității legilor, regulamentelor parlamentare, hotărârilor Parlamentului,
ordonanțelor Guvernului, vizează în fond tot aplicarea și respectare Constituției ca document
politic și juridic în egală măsură.47
Prin prisma prevederilor art.148 din Constituție, referitoare la integrarea României în
Uniunea Europeană și asimilarea corectă a valorilor și regulilor juridice europene în dreptul
intern, Curtea Constituțională are un rol deosebit de important în identificarea corectă a
delimitării dintre cerințele dreptului european și exigențele constituționale naționale
referitoare la instituții juridice fundamentale, cum sunt drepturile și libertățile omului,
democrația constituțională, statul de drept și valorile sale juridice, exercitându-și eficient rolul
de legislator negativ.48
Doctrina recentă subliniază că se poate desprinde caraterul politic al controlului
constituționalității legilor prin prisma procedurii de desemnare a candidaților la funcția de
judecător constituțional și de alegere a acestora în sistemul românesc de drept, anume șase de
către Parlament - câte trei de fiecare Cameră, iar ceilalți trei de către Președintele României,
întrucât atât Parlamentul, cât și Președintele României exprimă manifestarea unei voințe
politice a cetățenilor. Caracterul politic al jurisdicției constituționale rezultă și din conținutul
politic al normelor fundamentale a căror garantare este asigurată prin efectuarea controlului.
În anumite atribuții ale Curții Constituționale se observă pregnant caracterul politic al
instanței constituționale, fiind vorba despre aprecierea constituționalității unui partid politic,
respectiv avizul pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României, la care
putem adăuga procedura de alegere a Președintelui României, procedura de suspendare din
funcție a acestuia, exercitarea de către cetățeni a dreptului de inițiativă legislativă, revizuirea
Constituției, toate acestea fiind acțiuni determinate de acțiuni de interes social și politic 49.
Jurisdicția constituțională nu poate fi redusă la soluționarea unui conflict între norma juridică
ordinară (cu putere de lege, pentru acel nivel de jurisdicție) și norma constituțională, litigiile
ce se desprind din nerespectarea Constituției vizează cu precădere mecanismul elaborării și
executării actului politic50 devenit act normativ cu putere de lege.
În ce privește aprecierea naturii juridice politice, observăm că, în ce privește atribuțiile
sale, Curtea Constituțională exercită jurisdicția constituțională cu legitimitatea dată direct de
Constituție, care la rândul său este creația Adunării Constituante și are la bază voința
poporului exprimată în două modalități, respectiv în două operațiuni care exprimă
suveranitatea exercitată de popor cu ocazia alegerilor ce au stat la baza alegerii membrilor
Adunării Constituante/Parlamentului (art.2 alin.(1) din Constituție), respectiv adoptarea
Constituției în urma referendumului popular (art.151 alin.(3) din Constituție).51
Așa cum reține explicit jurisprudența Curții Constituționale, instanța de control
constituțional nu face parte din sistemul celor trei puteri în stat, fiind independentă față de

46
I.Muraru, ES: Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol.II, ediția 15, Ed. CH Beck, București
2017.
47
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.24. A se vedea și C.Ionescu, Contencios
constituțional, op.cit., Capitolul VII Curtea constituțională - garantul supremației Constituției, p.126-131.
48
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.24.
49
C.Ionescu, Contencios constituțional, op.cit., p.128-129.
50
C.Ionescu, Contencios constituțional, op.cit., p.131.
51
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.28-29.

23
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

acestea, iar judecătorii Curții nu sunt subordonați nici față de Președintele statului, care îi
numește, nici față de cele trei autorități publice care îi desemnează.52
Pe de altă parte, prin prisma atribuțiilor sale, Curtea Constituțională este neîndoielnic
un organ jurisdicțional, care exercită controlul de constituționalitate abstract și aprioric, la
sesizarea anumitor subiecte de sesizare determinate, în privința legilor adoptate de Parlament
înainte de promulgare, precum și controlul concret, posterior, care se realizează prin
soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate care sunt invocate de părți, de procuror, de
instanța de judecată din oficiu.53
Procedurile prin care se exercită atribuțiile instanței constituționale sunt în cea mai
mare măsură specifice procedurilor de judecată din activitatea instanțelor de judecată,
judecătorii constituționali sunt independenți și inamovibili 54, legea organică a Curții făcând
trimitere expresă la procedura civilă de drept comun în compeltarea procedurii
constituționale.
Atribuția instanței de contencios constituțional de a soluționa excepțiile de
neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată de drept comun așează Curtea
Constituțională în poziția de partener al justiției de drept comun, al Puterii Judecătorești,
generând o simbioză jurisdicțională între cele două categorii de curți, împrejurare care, cu atât
mai mult, atribuie Curții Constituționale natură jurisdicțională tipică unei instanțe.
Așa cum se reține în doctrină, Curtea Constituțională realizează ceea ce în limbajul
uzual se numește adesea ,,justiție constituțională,, adică asigură controlul constituționalității
legilor. Justiția constituțională este de ordin public, indiferent la inițiativa cui se exercită, iar
contenciosul constituțional vizează cu precădere dreptul obiectiv, adică validitatea și coerența
internă a sistemului normativ prin raportare la supremația Constituției.55
Natura juridică specială, distinctă de toate celelalte autorități și instituții publice
acordată de legea fundamentală Curții Constituționale, rezultă în primul rând din însuși
conținutul normativ cu rang constituțional acordat acestei autorități publice constituționale
prin Titlul V destinat numai acesteia. Astfel, Curtea Constituțională nu se regăsește
reglementată, sub aspectul sistematizării în cuprinsul legii fundamentale, la titlurile privind
Legislativul, Executivul, Autoritatea Judecătorească, ceea ce ilustrează că a fost concepută ca
o instituție de sine stătătoare, cu atribuții pe care nu le mai are nicio altă autoritate publică, cu
natură juridică proprie, fiind situată parțial în sfera politică (prin modul de desemnare a
membrilor săi; prin controlul aprioric al legilor, adică înainte de promulgare intră în sfera
deciziilor politico-juridice cât timp legea nu este încă în vigoare și nu produce efecte juridice;
prin controlul regulamentelor parlamentare practic Curtea constrânge Parlamentul și celelalte
autorități publice la un comportament constitutional, care constituie o dimensiune politico-
juridică; dintre atribuțiile enumerate în art.146 din Constituție, unele au conținut eminamente
politic, cum ar fi cele în materie electorală, cele privind suspendarea șefului statului,
interimatul funcției supreme în stat, respectarea procedurii referendare și confirmarea
rezultatelor referendumului; interpretarea neconstituționalității unor legi prin raportare la
principii constituționale precum separația puterilor, definiția și trăsăturile statului de drept, ale
democrației, ale statului social, pluralismul politic, exercitarea suveranității de către popor
etc)56.
Dimensiunea jurisdicțională, așa cum a fost ilustrată și consacrată în doctrină 57, se
regăsește în argumentele de mai jos:
52
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României. Comentariu...op.cit., p.1282-1283; C.Ionescu, Contencios
constituțional, op.cit., p.129
53
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit., p.25
54
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României. Comentariu...op.cit., p.1282.
55
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României. Comentariu...op.cit., p.1282-1283;
56
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.31-32.
57
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.30-31.

24
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

c. Legea organică a Curții o denumește/definește ca fiind unică autoritate de


jurisdicție constituțională;
d. Curtea acționează ca organ de jurisdicție în îndeplinirea atribuțiilor sale, în
fiecare litigiu constitutional, în scopul de a garanta supremația Constituției;
e. Curtea are funcția de a decide în drept prin exercitarea funcției de control de
constituționalitate;
f. Modul de numire partajată și periodică a judecătorilor între principalele
autorități rezultate în urma legerilor generale, anume Parlamentul bicameral și Președintele
României, păstrează un anumit echilibru între aceste puteri, prin prisma rolului constitutional
al fiecăreia (Parlamentul având un rol predominant consacrat de art.61 alin.1, primus inter
pares sub aspectul poziționării față de puterea deținută de popor și transferată reprezentanților
săi în urma procesului electoral);
g. Curtea este alcătuită din judecători, care nu pot fi membri în partied politice,
care sunt selecționați pe baza unor criterii obiective de vechime și experiență și reputație
profesională, care devin inamovibili și independenți după numire);
h. Curtea se pronunță prin decizii, de regulă, la fel ca în jurisdicțiile pendinte de
puterea judecătorească, iar atribuțiile Curții se circumscriu unor proceduri jurisdicționale;
i. Deciziile Curții, de regulă, sunt înzestrate cu autoritatea de lucru judecat;
j. Excepția de neconstituționalitate este ombilical corelată cu litigiile care sunt
deduse judecății instanțelor din cadrul Puterii Judecătorești, subliniind și accentuând
caracterul jurisdictional al competențelor Curții;
k. Procedura jurisdicțională a Curții, potrivit legii sale de organizare, se
completează cu procedura civilă, accentuând de asemenea caracterul jurisdictional.58

Sectiunea 2. Trăsăturile și funcțiile Curții Constituționale

Profesorul Ion Deleanu59 identifica, în scopul definirii acestei instituții juridice,


elementele care descriu și caracterizează justiţia constituţională, enunțând practic trăsăturile
acesteia:
a. justiţia constituţională este încredinţată unei Curţi sau unui Tribunal
Constituţional independent faţă de toate celelalte autorităţi statale;
b. condiţia acestei independenţe este existenţa unui „statut constituţional” al
autorităâii publice/organului care înfăptuieşte justiţia constituţională, definind organizarea,
funcţiile şi atribuţiile acestuia60.
c. justiţia constituţională este o justiţie exclusivă şi concentrată, ea având
monopolul contenciosului constituţional;
d. justiţia constituţională nu este numai o formă specială de jurisdicţie, dar şi un
organ constituţional, având ca misiune menţinerea echilibrului constituţional;
e. justiţia constituţională este o veritabilă jurisdicţie comportând particularităţi
faţă de celelalte forme de jurisdicţie; în exerciţiul unora dintre atribuţiile ei sau în realizarea
funcţiilor ce-i revin, colaborează cu puterea executivă şi legislativă, fără a se integra în
sistemul acestora sau substitui vreuneia dintre ele;

58
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.30-31.
59
I.Deleanu, op.cit., pp.281-286
60
Așadar, derivă anumite consecințe și condiţii: înscrierea dispoziţiilor cu privire la justiţia constituţională în
Constituţie; autonomia deplină administrativă şi financiară; independenţa judecătorilor şi inamovibilitatea lor;
stabilirea unui regim disciplinar propriu pentru judecători, aparţinând organului de justiţie constituţională;
verificarea propriei competenţe prin hotărâri definitive şi obligatorii; preeminenţa hotărârilor justiţiei
constituţionale faţă de oricare alte decizii jurisdicţionale; incompatibilitatea judecătorului constituţional cu alte
funcţii publice sau private care presupun interese potențial contradictorii;

25
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

f. justiţia constituţională se află situată în afara aparatului jurisdicţional alcătuit


de organele de jurisdicţie comune, obişnuite;
g. justiţia constituţională este o formă de jurisdicţie cu reguli procedurale proprii.
În doctrina recentă61 a contenciosului constitutional sunt expuse următoarele trăsături și
funcții ale instanței de contencios constitutional:
a. Nu face parte din categoria puterilor în stat în sensul clasic al principiului separației
puterilor, reglementat expres de art.1 alin.4 din Constituție, așa încât nu preia atribuțiile
niciuneia dintre acestea (adică Legislativ, Executiv și Judecătoresc);
b. Constituie o autoritate publică politico-jurisdicțională cu rol preponderent
jurisdictional, dar și cu rol politic, descrise supra;
c. Este independentă față de orice altă autoritate publică și se supune numai Constituției
și legii sale de organizare și funcționare;
d. Acordă sprijin celorlalte autorități publice în scopul de a se asigura buna funcționare a
acestora, a statului ca ansamblu, sub aspectul respectării raporturilor constituționale în
democrația constituțională, anume separația și echilibrul puterilor, colaborare și control
reciproc între toate autoritățile publice;
e. Asigură o protecție activă respectării drepturilor și libertăților fundamentale, prin
armonizarea atât a legilor, cât și a comportamentelor instituționale cu Constituția, evidențiind
garanțiile constituționale acordate acestora.
Profesorul Ion Deleanu a identificat printre funcțiile justiției constituționale unele
precum: pacificarea vieții politice prin tranșarea în termeni juridici a conflictelor de ordin
politic; regularizarea și autentificarea schimbărilor politice sau a alternanțelor la putere;
instanța constituțională veghează la păstrarea echilibrului constituțional; consolidarea
coeziunii societății politice sub semnul „binelui comun”; creșterea prestigiului și recunoașterii
concrete a Constituției; normativizarea Constituției și prin aceasta imprimarea unei noi
interpretări sau chiar a unei noi concepții în unele sau în toate ramurile dreptului; protecția
drepturilor și libertăților fundamentale, protecția grupurilor minoritare; adaptarea Constituției
și stimularea evoluției ei, corespunzător mutațiilor produse în sistemul social-politic, printr-o
acțiune progresivă și coerentă de control al constituționalității.62

1.4. Rezumat
Curtea Constituțională este organ politico-jurisdicțional care asigură supremația Constituției
și în principal efectuează controlul constituționalității legilor, având și alte atribuții anume
conferite de legea fundamentală.

61
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.32-33.
62
I.Deleanu, op.cit., 1996, pp.298-299.

26
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Curtea Constituțională exercită jurisdicția constituțională cu legitimitatea data direct de


Constituție, care la rândul său este creația Adunării Constituante și are la bază voința
poporului exprimată în două modalități, anume prin alegeri ce au stat la baza alegerii
membrilor Adunării Constituante/Parlamentului (art.2 alin.(1) din Constituție), respectiv
adoptarea Constituției în urma referendumului popular (art.151 alin.(3) din Constituție)

1.5. Test de evaluare


a. Identificați natura juridică a Curții Constituționale
b. enumerați trăsăturile și funcțiile Curții Constituționale

Unitatea de învăţare 3. Structura Curții Constituționale


3.1. Judecătorii Curții Constituționale
3.2. Președintele Curții Constituționale
3.3. Personalul auxialiar, serviciile și compartimentele Curții

27
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

3.4. Plenul Curții


3.5. Rezumat.
3.6. Test de evaluare.

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 3 îşi propune familiarizarea studenţilor cu structura
Curții Constituționale, elementele componente ale acesteia

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege componentele Curții
Constituționale, statutul judecătorilor Curții și modalitatea de numire a acestora;
 să identifice, să explice, să descrie şi să interpreteze regimul juridic al părților
componente ale Curții Constituționale, prin prisma regulilor privind organizarea
instanței de control constituțional;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Structura Curţii Constituţionale

În lumina celor expuse mai sus, Curtea Constituţională reprezintă organul politico-
jurisdicţional independent ce asigură rigoarea constituţională a statului de drept, este o
instituție fundamentală a statului de drept, cu rol de garant al supremației Constituției, al
statului de drept, al principiului separației și echilibrului puterilor în stat.63 Doctrina64
subliniază că este de esența justiției constituționale ca instituționalizarea acesteia să se facă
prin însăși Constituția, deoarece Curtea Constituțională se supune numai Constituției și legii
sale organice de organizare și funcționare (Legea nr.47/1992 modificată și republicată),
instanța constituțională reprezintă o autoritate distinctă și independentă în așezământul
autorităților publice, atribuția de control de constituționalitate este incompatibil cu ideea de
subordonare a Curții, respectiv pentru că autoritatea deciziilor Curții se sprijină pe delegarea
atribuțiilor, prerogativelor sale direct din Constituție.

Secțiunea 1. Judecătorii Curții Constituționale

63
Decizia CCR nr.728/09.07.2012, M.Of. nr.478/12.07.2012.
64
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.182-183.

28
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

1. Număr și condiții. Conform art.142, alin. (2) din Constituţia Romaniei şi art.5
din Legea nr. 47/199265, republicată, Curtea Constituţională este formată din 9 judecători,
numiţi pentru o durată de 9 ani, fără posibilitate de prelungire sau reînnoire a mandatului.66
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiți de către Presedintele Romaniei, Camera
Deputaţilor și Senat, în mod egal, fiecare câte 3 judecatori.
Acest mod de desemnare a judecătorilor Curţii Constituţionale a Romaniei este de
natură să asigure o compunere cât mai reprezentativă și democratică, întrucât exprimă
opţiunile autorităţilor publice cele mai înalte cu legitimitate electorală, anume Parlamentul –
Senatul și Camera Deputaților, respectiv Președintele României.67
Numărul de 9 judecători, arată Ion Deleanu 68, nu are ca fundament numai considerente
financiare, ci mai ales argumente și exigențe de eficiență, operativitate în activitatea Curții,
precum și o reprezentare simetrică, proporțională a principalelor autorități constituționale care
reprezintă voința poporului exprimată prin intermediul democratic cel mai pronunțat, anume
procesul electoral, la alegerile generale.69
Condițiile pentru a fi numit ca judecător constituțional sunt enumerate în art.143 din
Constituție: pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel
puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior. Fiind o funcție în stat
extrem de importantă prin atribuțiile Curții Constituționale, este firesc să se impună
candidatului pentru această înaltă demnitate publică condiții exigente, care converg spre
criterii de ordin profesional (pregătire juridică superioară și înaltă competență profesională),
uman (adică maturitate și echilibru prin impunerea vechimii minime de 18 ani în profesii
juridice), recunoaștere moral-civică (se desprinde din condiția înaltei competențe
profesionale).70
Așadar, poate deveni judecător constituțional numai un absolvent al unei facultăți de
drept, cu diplomă de licență, adică un jurist ca profesie de bază.
Condiția de înaltă competență profesională privește nu numai valoarea intrisecă a
candidatului, aptitudinile acestuia privite singular, ci și o notorietate pozitivă în lumea
dreptului și în societate în general, indiferent în care domeniu al dreptului s-a remarcat acel
candidat, ca teoretician ori practician, însă activitatea sa profesională sau științifică ori
academică a fost remarcată, asumarea gradului de recunoaștere profesională fiind în sarcina
celor trei titulari ai dreptului de aui în funcție judecătorii constituționali, adică Senatul,
Camera Deputaților și Preșdintele României.71
Recent Curtea Constituțională s-a pronunțat în privința condițiilor de numire în funcția
de judecător constituțional prin Decizia nr.475/29.06.2016, statuând că textul de lege corelativ
textului constituțional, anume art.5 alin.5 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale stabilește condiții numai în privința depunerii
candidaturilor la funcția de judecător constituțional, indiferent că este vorba despre
candidatura unui deputat sau senator în nume propriu sau propunerea de numire a aleti
persoane care îndeplinește aceste condiții obligatorii.72

65
Legea 47/18 mai 1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, partea I, nr.807/03 decembrie 2010, modificata si completata prin OUG 38/2012, Legea
183/2013, Legea 66/14 martie 2018, Legea 168/10 iulie 2018.
66
Pentru o analiză comparativă a componenței tribunalelor constituționale în mai multe state europene, a se
vedea T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p.71-76.
67
A se vedea Decizia CCR nr.1/17.01.1995, M.Of. nr.16/26.01.1995.
68
I.Deleanu, Instituții și Proceduri constituționale – tratat, Edit. Servo-Sat, București 2003, p.665.
69
A se vedea I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.35. Potrivit art.51 alin.(1) din Legea
47/1992 „Curtea Constitutională lucrează legal in prezenta a două treimi din numărul judecătorilor”
70
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.35-36
71
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.36
72
Decizia CCR nr.475/29.06.2016, M.Of. nr.602 din 08.08.2016.

29
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Condiția vechimii minime de 18 ani are în vedere în mod evident asigurarea garanției
de experiență și maturitate, atât ca experiență în profesii juridice, cât și ca experiență de viață
și înțelegere adecvată a realităților lumii contemporane, a resorturilor de mișcare și evoluție a
societății, a evoluției dreptului și sistemului politico-economic și juridic din România prin
raportare la principalele repere aplicabile României, în primul rând Uniunea Europeană prin
prisma calității statului român de membru în uniune, precum și celalte alianțe politico-militare
și economice, dar și în consonanță cu evoluția globală a realităților contemporane ale
umanității.73
Aprecierea îndeplinirii acestor criterii aparține titularilor dreptului de selecție și de
numire a judecătorilor constituționali menționați mai sus, însă în absența uneia dintre
condițiile imperative impuse de textul constituțional numirea este nulă.
2. Numirea judecătorilor
În ceea ce priveste procedura de numire a judecătorilor de către Camera Deputaţilor şi
Senat, Legea 47/1992 prevede că propunerile de candidatură se depun la Comisia Juridică a
fiecarei Camere, de către grupurile parlamentare de deputati şi senatori. Fiecare candidat
depune un curriculum vitae si actele doveditoare din care să rezulte că indeplineste condiţiile
prevăzute de Constituție.74
Examinând criticile aduse sistemului de numire a judecătorilor Curții instituit de
Constituția din 1991, în doctrină75 sunt enumerate câteva puncte slabe ale acestei soluții de
numire : poate fi făcută dintr-o categorie foarte largă de juriști care îndeplinesc cerințele
constituționale de numire, desemnarea judecătorilor se face la libera apreciere a
organelor/autorităților publice decidente și care sunt prin excelență autorități politice, Curtea
în mod inevitabil se formează din membri ce au simpatii politice în rândul majorității
parlamentare care se impune la vot, fiind apropiați inevitabil de interesele politice ale
majorității parlamentare, raționamentul atitudinii subiecitve putând fi valabil și în ipoteza în
care, după numirea judecătorilor Curții să apară modificări în structura Parlamentului, iar
fosta majoritate devine minoritate și are de partea sa judecătorii Curții numiți în sensul criticat
mai sus. Deși aceste temeri au fost manifestate în Parlamentul României cu ocazia
dezbaterilor asupra proiectului de Constituție în anul 1991 (a se vedea Geneza Constituției
României, unde sunt adunate toate dezbaterile parlamentare ocazionate de procesul de
adoptare a Constituției din 8 decembrie 1991), totuși în sistemul francez, unde numirile sunt
făcute pe criterii exclusiv personale și cu aparența unui subiectivism decizional mai accentuat,
criticile asupra modului de numire a judecătorilor tribunalului constituțional sunt mult mai
reduse.76
Candidaturile se depun la Comisia Juridică a Camerei Deputaților, respectiv a
Senatului, de grupurile parlamentare, de deputați, de senatori, însoțite de curicullum vitae și
actele doveditoare care atestă îndeplinirea cerințelor constituționale și legale de numire.
Candidaţii sunt audiaţi de comisia juridică şi plenul Camerei. Etapa următoare este cea a
întocmirii raportului Comisiei Juridice, care documentează distinct fiecare candidat. Fiecare
Cameră a Parlamentului, Senat si Camera Deputaţilor, numește judecătorii cu votul majorităţii
membrilor săi (majoritate absolută), la propunerea Biroului permanent şi pe baza
recomandării (raportului întocmit) de la Comisia Juridică, fiind desemnată persoana care a
întrunit numărul cel mai mare de voturi, cu cvorumul majorității absolute. Ultima etapă este
depunerea individuală a jurământului în fața Președintelui României și a președinților celor
două Camere, moment de la care începe exerciţiul mandatului.77
73
A se vedea Decizia CCR nr.728/09.07.2012, M.Of. nr. 4788/12.07.2012.
74
Pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea
juridica sau in invatamantul juridic superior, conform art.143 din Constitutie.
75
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.185-186.
76
I. Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.185-186.
77
A se vedea Decizia CCR nr.475/29.06.2016, M.Of. nr.602 din 08.08.2016.

30
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Legea nr.47/1992 republicată a Curții Constituționale mai prevede o condiție, la art.62,


aparent formală, anume preexistența acordului scris al candidatului pentru a fi numit ca
judecător constituțional, acord care inserează obligația acestuia de a semna demisia din orice
altă funcție sau privată, respectiv suspendarea din orice alte funcții, cu excepția funcțiilor
didactice din învățământul superior, inclusiv demisia din partidul politic al cărui membru este
în timpul procedurii de selecție.78
3. Mandatul judecătorilor constituționali
Terminologia propriu-zisă de mandat al judecătorului constituțional se regăsește
explicit în art.142 din Constituție, unde textul prevede că în componența Curții sunt 9
judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi reînnoit.
Profesorul Ion Deleanu arăta că, prin conținutul său și prin procedura de conferire,
mandatul judecătorului constituțional are natura de mandat de drept constituțional. 79 Același
autor mai susține că independența judecătorului constituțional derivă din calitatea justiției
constituționale însăși de a se supune numa Constituției și legii sale organice, orice dependență
față de orice altă autoritate publică, alta decât subordonarea față de legea fundamentală, ar fi
incompatibilă cu scopul Curții Constituționale și face imposibilă îndeplinirea atribuțiilor
sale.80
Constituția stabilește explicit și categoric faptul că durata mandatului este de 9 ani,
fără posibilitatea reînnoirii. Doctrina81 susține că durata mandatului a fost astfel stabilită luând
în considerare unele obiective, cum ar fi continuitatea în activitatea instanței constituționale,
consolidarea independenței judecătorilor constituționali, înlocuirea unei treimi dintre membrii
Curții intrând în logica adaptării compoziției Curții la realitățile percepute de autoritățile care
au competența de a face numirile, adaptarea la noile realități determinate de noua configurație
politică după fiecare ciclu electoral, chiar dacă între acestea două nu există o simetrie efectivă
(mandatul parlamentar este de 4 ani, cel prezidențial este de 5 ani, în timp ce reînnoirea Curții
se face la fiecare 3 ani).
În conformitate cu dispozițiile art.142 alin.(5) din Constituție, așa cum se reține în
jurisprudența recentă a instanței constituționale, Curtea Constituțională se reînnoiește cu trei
judecători la fiecare 3 ani, orice numire pe un rest de mandat al altui judecător constituțional
fiind de natură să împiedice o numire ulterioară a aceleeași persoane pe un mandat întreg de
judecător constituțional.82
Mandatul judecătorilor începe să se curgă, se calculează durata acestuia de la data
depunerii jurământului, potrivit art.63 alin.2 din Legea nr.47/1992 republicată. Conținutul
jurământului este reglementat expres de prevederile art.63 alin.1 din legea Curții. La prima
numire a membrilor Curții, la înființarea acesteia, o treime dintre judecători au fost numiți
pentru 3 ani, o altă treime pentru 6 ani și o altă treime pentru un mandat întreg de 9 ani. Mai
departe, la fiecare 3 ani, Curtea a fost reînnoită cu 3 judecători având mandat întreg de 9 ani,
numiți unul de Camera Deputaților, unul de Senat și unul de Președintele României.83
Mandatul de judecător constituțional încetează în cazurile enumerate de art.67 alin.1
din Legea nr.47/1992 republicată, anume :
a. La expirarea în termen a mandatului;
b. În caz de demisie;
c. În cazul pierderii drepturilor electorale;
78
A se vedea T.Toader, Controverse privind desemnarea judecătorilor constituționali, Curierul judiciar nr.4/2011,
p.183-184.
79
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, op.cit., p.817.
80
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, op.cit., p.818.
81
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.39.
82
A se vedea și Decizia CCR nr.136/20.03.2018, M.Of.383 din 4 mai 2018
83
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.40. T.Toader, M.Safta, Curs de contencios
constituțional, op.cit., p.83-84

31
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

d. În cazul excluderii de drept;


e. În cazul decesului;
f. În cazurile legale de incompatibilitate ori de imposibilitate a exercitării funcției mai
mult de 6 luni;
g. În cazul încălcării prevederilor art.16 alin.3 din Constituție referitoare la condiția de a
avea domiciliul in țară84;
h. În situația încălcării dispozițiilor art.40 alin.3 din Constituție privind interdicția unor
categorii profesionale de a face parte din partidele și organizațiile politice.
i. În ipoteza încălcării grave a obligațiilor prevăzute în art.64 din lege (îndeplinirea
funcției cu imparțialitate și în respectul Constituției, păstrarea secretului deliberărilor
și al votului, votul se exprimă pozitiv sau negativ la deliberare, fiind interzisă
abținerea, anunțarea președintelui Curții referitor la orice situație de incompatibilitate,
interzicerea foosirii funcției pentru orice fel de reclamă comercială sau propagandă,
obligați de abținere de la orice activitate sau manifestări contrare independenței și
demnității funcției deținute).85
Doctrina reține anumite conscecințe ale ipotezelor de încetare a mandatului de
judecător constituțional. Astfel, mandatul judecătorilor constituționali încetează numai
individual, niciodată nu poate fi vorba despre o încetare colectivă a mandatelor. Forma
de încetare a mandatelor judecătorilor constituționali poate fi numai de drept sau
voluntară. Încetarea voluntară poate fi expresă sau tacită. Forma individuală de
încetare a mandatului poate fi obiectivă (deces, punere sub interdicție, motive
medicale grave) sau subiectivă (condamnare penală, pierderea cetățeniei române,
renunțarea la ctățenia română, pierderea drepturilor electorale, apartenența la un partid
politic).86

4. Incompatibilități
În doctrină87 se susține că incompatibilitățile reprezintă garanții ale independenței și
neutralității judecătorului constituțional, în scopul exercitării obiective a funcției 88, precum și
mijloace de protecție a mandatului judecătorului constituțional89.
Potrivit art.144 din Constituție, funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
învăţământul juridic superior. Totodată, judecătorilor le este interzis prin altă prevedere
constituțională să facă parte din partide politice90.
În esență, funcția de judecător constituțional este incompatibilă, potrivit art.144 din
Constituție, cu orice altă funcție publică sau privată, excepția fiind dată, la fel ca în cazul
judecătorilor din cadrul Puterii Judecătorești, de exercitarea funcțiilor didactice din
învățământul superior, reglementarea din legea Curții, la art.61 alin.4, fiind identică cu aceasta
de mai sus. În doctrină91 se justifică această excepție prin împrejurarea că funcția didactică
universitară presupune neutralitate și independență, mediul cademic fiind în principal

84
Potrivit art.16 alin.(3) din Constitutie , functiile si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate, in
conditiile legii, de cetatenii romani cu domiciliul in tara, barbati sau femei
85
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.41.
86
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.193-194.
87
I. Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.200.
88
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit., p.44
89
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale..., op.cit., p.820.
90
Potrivit art.40 alin.(3) din Constitutie „ Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale,
avocatii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite
prin lege organică. Interdicția se regăsește reglementată în art.62 și art.67 alin.1 litera c) din Legea organică a
Curții.
91
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.45.

32
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

subsumat exigențelor științei, mai puțin partizanatului politic ori a celui de grup sau individual
al părților.
Așa cum judicios se arată în doctrină92, interdicțiile judecătorului constituțional
reprezintă în egală măsură soluții normative pentru a garanta independența judecătorului
constituțional, precum și a imparțialității sale. Judecătorului constituțional îi este interzis să
facă politică activă, militantă, dar poate avea opinii politice fără să adopte poziții partizane
sub aspect politic.93
5. Protecția, imunitatea, independența și răspunderea judecătorilor
constituționali
În ceea ce privește protecția judecătorilor constituționali, judecătorii constituționali
sunt asimilați demnitarilor de stat, se bucură de imunitate, de rezervarea postului, asimilarea
cu funcțiile de conducere din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe durata mandatului în cadrul instanței de control constituțional, postul deținut
anterior de judecătorul constituțional, cu excepția celor elective, este rezervat, urmând ca după
finalizarea mandatului de judecător, acesta să revină pe funcția anterioară.
Potrivit art.71 din legea Curții, judecătorii constituționali beneficiază de pensie de
serviciu în condiții de calcul similare cu acelea ale magistraților din Autoritatea
Judecătorească, anume după 25 de ani vechime în profesii juridice inclusiv cea de judecător
constituțional.
În exercitarea mandatului, așa cum am expus mai sus, judecătorii sunt independenţi,
inamovibili şi se bucură de imunitate, ei nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile şi
voturile exprimate la adoptarea soluţiilor, nici nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată
penală94,„decât cu încuviinţarea plenului Curţii Constituţionale, la cererea procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”. Încuviinţarea se dă după
ascultarea judecătorului în cauză, cu votul a două treimi din numărul judecătorilor Curţii.
Independența și inamovibilitatea au consacrare constituțională, la fel ca în cazul judecătorilor
care compun Puterea Judecătorească95. Independența presupune că judecătorii constituționali
nu sunt subordonați în niciun fel față de autoritățile publice care i-au numit, nuirea fiind
numai o atribuție constituțională de compunere și înnoire a Curții, în timp ce activitatea și
funcționarea continuă a Curții nu prespune, nu implică niciun fel de obediență a membrilor
Curții față de cei care au făcut selecția și numirea acestora.
Ion Deleanu arată că independența judecătorului reprezintă practic imparțialitate, care
are garanții de ordin structural și de ordin funcțional, care îndeplinescu funcții
complementare. Garanțiile structurale sunt denumite și organice și vizează apartenența
judecătorului constituțional la autoritatea independentă complet, denumită Curte
Constituțională, respectiv regula că mandatul judecătorului constituțional nu poate fi prelungit
sau înnoit, ceea ce dispersează orice aparență de dependență a acestuia față de autoritățile
politice care îi desemnează.96
Doctrina97 afirmă că independența derivă din calitatea inerentă justiției
constituționale de a se supune numai Constituției și legii sale organice. Ca atare, legea Curții a
consacrat câteva principii absolut necesare: regula enunțată mai sus privind supunerea Curții
numai față de Constituție și de legea sa organică, competența Curții nu poate fi contestată de
nicio altă autoritate publică, Curtea este singura în drept să hotărască asupra competenței sale,
judecătorii nu pot fi trași la răspundere pentru opiniile și votul exprimat la adoptarea
92
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale..., op.cit., p.820-821.
93
ibidem, p.821.
94
Art.66 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata
95
Art.145 din Constituție statuează că judecătorii Curții sunt independenți în exercitarea mandatului lor și
inamovibili pe durata acestuia.
96
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale..., op.cit., p.819-820.
97
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.51-52.

33
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

soluțiilor, obligația de imparțialitate, de respect al Constituției, regimul răspunderii


disciplinare, bugetul Curții este gestionat de aparatul acesteia, Plenul având atribuțiile
decizionale esențiale în această privință.
Inamovibilitatea reprezintă o garanție a independenței judecătorului constituțional ca
măsură de protecție pentru acesta98, care constă în principal în imposibilitatea organului care a
făcut numirea să îi revoce99. Inamovibilitatea mai este descrisă în doctrină100 ca instituție
juridică de drept constituțional în temeiul căreia judecătorul nu poate fi eliberat din funcție
sau suspendat ori pensionat prematur, nu pote fi avansat sau transferat pe baza voinței
arbitrare a executivului sau a altei autorități publice ori în afara cazurilor și fără respectarea
formelor și condițiilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește ipoteza de mutare a judecătorilor împotriva voinței acestora, la
acest nivel de unică jurisdicție este dificil de imaginat unde anume ar putea fi mutat,
împotriva voinței sale, un judecător constituțional, mai ales că judecătorii constituționali nu
sunt integrați ca sistem de funcții publice în corpul magistraților, ci constituie o categorie
distinctă, unică, de sine stătătoare. Spre deosebire de judecătorii Curții, magistrații din cadrul
Autorității Judecătorești (adică judecătorii din instanțele de drept comun și procurorii) pot să
fie delegați, detașați și mutați, ca regulă la cerere acestora, dar există și anumite excepții
prevăzute de Legea nr.303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Așadar, inamovibilitatea judecătorilor constituționali vizează prin excelență imposibilitatea
revocării din funcție a acestora de către cei care i-au numit, pe de altă parte reprezentând o
exprimare cu rol simbolic de subliniere a independenței absolute a acestora, o ficțiune juridică
prin care se accentuează unicitatea și independența deplină a instanței constituționale în raport
de orice altă autoritate publică.
Pe durata exercitării funcției de judecător constituțional, titularul astfel numit are
dreptul la rezervarea postului din care a fost numit în funcția de judecător constituțional, din
interpretarea logică rezultând că postul didactic universitar face excepție de la această regulă,
întrucât este permis cumulul cu funcția de judecător constituțional. 101 Legea organică a Curții
asimilează funcția de judecător constituțional cu anumite funcții de conducere de la Înalta
Curte de Casație și Justiție, iar funcția de președinte al Curții Constituționale cu aceea de
președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Inamovibilitatea funcționează numai pe durata
mandatului, astfel că nu poate fi opusă încetării mandatului la expriarea termenului acestuia.102
În privința răspunderii, este tipic statului de drept să existe apriori răspundere juridică
admisibilă pentru orice persoană, indiferent de funcția publică ocupată, de mandatul exercitat,
fiind aplicabil tuturor cetățenilor principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.2 din
Constituție.103
Dimensiunea răspunderii acestora este creionată de prevederile Legii 47/1992, care în
art.61 alin.2 prevede că judecătorii constituționali nu pot fi trași la răspundere juridică pentru
opiniile și voturile pe care le exprimă în contextul soluționării dosarelor de pe rol, fiind astfel
valorificat principiul independenței judecătorilor.104
Rezultă, prin eliminare, că răspunderea juridică a judecătorilor constituționali poate
îmbrăca formele de răspundere juridică ce sunt consacrate în literatura juridică și, în special,
în legislația în vigoare, pentru eventuale fapte ilicite, anume răspunderea penală, respectiv
răspunderea disciplinară.

98
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.52.
99
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1291.
100
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.198.
101
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1293.
102
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale..., op.cit., p.819.
103
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.45.
104
A se vedea I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1291-1292.

34
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Pentru răspunderea disciplinară, legea Curții are alocat art.65, însă dezvoltarea acestei
materii se realizează prin Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale,
capitolul VI destinat anume răspunderii disciplinare.
Întrucât rolul acestor norme este acela de a sancționa eventualele abateri discplinare și,
în egală măsură, de a proteja independența judecătorilor, declanșarea acțiunii disciplinare și
apoi sancționarea disciplinară corelativă se realizează de Plenul Curții, potrivit art.65 din lege.
Așadar, judecătorii Curții răspund disciplinar pentru încălcarea restricțiilor și limitărilor
impuse de art.64 din lege, dacă fapta a fost comisă cu vinovăție. Pornirea acțiunii disciplinare
se poate face numai dacă are la bază o sesizare scrisă și semnată, asumată în mod concret de
un petent. Art.39 din Regulament, care descrie etapele, pașii cercetării disciplinare, stabilește
că o comisie de 3 judecători desemnați de președintele Curții se ocupă de cercetarea
disciplinară, cu excepția ipotezei în care cercetarea îl privește pe președintele Curții, caz în
care sunt aleși prin tragere la sorți cei 3 judecători din comisie. Ascultarea judecătorului
cercetat este obligatorie.105
Comisia poate fie să claseze plângerea disciplinară, dacă nu este întemeiată, fie să
întocmească un raport cu care sesizează Plenul Curții pentru a soluționa dosarul disciplinar.
Art.40 din Regulament detaliază sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate de Plen. 106
Hotărârea Plenului se ia cu votul dat de majoritatea judecătorilor și trebuie să conțină
descrierea faptei și încadrarea sa juridică, temeiul de drept pentru aplicarea sancțiunii
disciplinare, motivarea în fapt și în drept, inclusiv motivele respingerii sau înlăturării
argumentelor în apărare aduse de persoana cercetată disciplinar, sancțiunea aplicată, cu
indicarea considerentelor pe care se susține, precum și calea de atac, adică recurs la complet
de 5 judecători din cadrul ÎCCJ.
Imunitatea, spune doctrina107 recentă, nu are rolul de a exonera de răspundere
persoana care beneficiază de imunitate juridică, ci constituie o garanție procedurală contra
abuzurilor și exceselor, contra acțiunilor obscure, fiind practic o măsură de protecție pentru
titularul funcției de înaltă demnitate, cum este judecătorul constituțional. Astfel, potrivit art.66
din legea Curții, judecătorii constituționali nu pot fi reținuți, arestați, percheziționați sau
trimiși în judecată de procuror fără încuviințarea Plenului Curții, la cererea procurorului
general al României. Votul trebuie dat de două treimi din Plen adică minim 6 judecători, după
ascultarea judecătorului pus sub învinuire. Prin excepție, în cazul infracțiunii flagrante
percheziția se poate face fără aprobarea prealabilă a Plenului Curții, dar cu o informare
prealabilă a președintelui Curții, făcută de procurorul general al României.
Competența de urmărire penală aparține Parchetului instanței supreme, iar judecata în
primă instanță, precum și în calea de atac, se face la instanța supremă. De asemenea, prin
votul dat în Plenul Curții, cu votul a două treimi, se poate dispune suspendarea judecătorului
trimis în judecată. În cazul achitării, suspendarea încetează de drept. În czul condamnării
definitive, mandatul de judecător constituțional încetează de drept.
6. Obligaţiile judecătorilor:
Conform art.64 din Legea nr.47/1992, republicată, judecătorul are următoarele obligaţii:
a. Să-şi îndeplinească funcţia încredinţată cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;
b. Să pastreze secretul deliberarilor și al voturilor;
c. Să nu ia pozitie publică sau să dea consultații în probleme de competența Curții
Constituționale;
d. să-și exprime votul afirmativ sau negativ în adoptarea actelor Curții Constituționale,
abtinerea de la vot nefiind permisă;

105
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.47-48
106
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.48.
107
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.48.

35
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

e. Să comunice președintelui Curții orice activitate care ar putea atrage


incompatibilitatea cu mandatul pe care il exercită;
f. Să nu permită folosirea funcției pe care o îndeplinesc în scop de reclamă sau
propaganda de orice fel;
g. Să se abțină de la orice activitate sau manifestari contrare independenței și demnitații
funcției lor.

7. Încetarea mandatului judecătorilor


Intervine în următoarele situaţii, prevăzute de art. 67 alin.(1) din Legea nr. 47/ 1992,
republicată:
a. La expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a
drepturilor electorale, de excludere de drept ori de deces;
b. În situaţiile de incompatibilitate sau de imposibilitate a exercitării funcţiei de
judecător mai mult de 6 luni;
c. În caz de încălcare a prevederilor art.16, alin.(3) 108 și ale art. 40 alin. (3) din
Constituţia Romaniei, republicată sau pentru încălcarea gravă a obligaţiilor prevăzute
la art. 64 din Legea 47/1992.
Potrivit art.67 alin. (2) din Legea nr.47/1992, republicată, constatarea încetării
mandatului revine Preşedintelui Curţii, dacă intervine în situaţiile prezentate la art.67, alin (1),
punct a) şi Plenului Curţii în toate celelalte cazuri, cu votul majorităţii membrilor Curţii.
Tot Presedintelui Curtii ii revine și îndatorirea de a-l sesiza, cu 3 luni înainte de
expirarea mandatului fiecărui judecător, pe președintele Camerei Parlamentului care a numit
judecătorul sau, după caz, pe Președintele României, solicitându-i să numească un altul în
locul lui. Numirea trebuie efectuată cu cel puțin o lună înainte de încetarea mandatului
judecătorului predecesor.
Conform art.68, alin. (2) din Legea 42/1992, republicata „În cazul în care mandatul a
încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecătorul a fost numit, iar perioada rămasă
depășește 6 luni, președintele va sesiza autoritatea publică prevăzută la alin. (1), respectiv,
presedintele Camerei Parlamentului care a numit judecatorul sau, dupa caz, Presedintele
Romaniei, în termen de cel mult 3 zile de la data încetării mandatului, în vederea numirii unui
nou judecător. Mandatul judecătorului astfel numit încetează la expirarea duratei mandatului
pe care l-a avut judecătorul înlocuit”.109 „După încetarea mandatului ca urmare a expirării
perioadei pentru care el a fost acordat, judecătorul are dreptul să revină în postul ocupat
anterior, dacă numirea sa la Curtea Constituțională s-a făcut cu condiția rezervării acestuia.”
În perioada cât este rezervat postul poate fi ocupat numai prin contract de muncă pe
durată determinata. În ceea ce priveste ocuparea unui post de magistrat, rezervarea postului
este obligatorie.110

Secțiunea 2 Preşedintele Curţii Constituţionale

Prin prisma atribuțiilor Curții Constituționale, mecanismul juridic de desemnare a


președintelui Cuții, atribuțiile acestuia trebuie să fie subsumate principiilor constituționale de
organizare și funcționare a instanței constituționale.111
Președintele Curții Constituționale este egal în grad cu preşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie și, potrivit art.142 alin.(4) din Constituție, este ales prin vot secret, pe o
perioadă de 3 ani, regulile fiind detaliate în legea organică a Curții: alegerea se face cu
108
Potrivit art.16 alin.(3) din Constitutie , functiile si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate, in
conditiile legii, de cetatenii romani cu domiciliul in tara, barbati sau femei
109
Art 69, alin (1),Legea. 47/1992, republicata
110
I. Muraru, NM Vlădoiu, A Muraru, S.G. Barbu, op cit. p.48-49
111
I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.64.

36
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

majoritatea voturilor judecătorilor, în termen de 5 zile de la înnoirea Curții, având


posibilitatea de reinnoire a mandatului112.
Procedura alegerii Președintelui este reglementată la art.7 alin. (3), astfel: „Pentru
alegerea Președintelui, fiecare grupă de judecători numiți de Camera Deputaților, de Senat și
de Președintele României poate propune o singură candidatură. Dacă la primul tur de scrutin
niciun candidat nu întrunește majoritatea voturilor, se va proceda la al doilea tur de scrutin
între primii doi clasați sau trași la sorți, dacă toți candidații obțin același număr de voturi.
Operațiunile de alegere a Președintelui sunt conduse de judecătorul cel mai în vârstă.”
În caz de vacantă a functiei, în termen de 5 zile de la constatarea vacanței se va alege
un președinte113„prin vot secret, pe o perioadă de 3 ani, cu majoritatea voturilor judecătorilor,
în termen de 5 zile de la înnoirea Curții’’
Conform art.9, alin (1) din Legea 42/1992, republicată, Presedintele Curții
Constituționale are are următoarele atribuții:
a. „Coordonează activitatea Curții Constituționale;
b. Convoacă și prezidează ședințele Curții Constituționale;
c. Desemnează judecătorul-raportor în cazurile prevăzute de lege și stabilește
termenele de judecată;
d. Reprezintă Curtea Constituțională în fața autorităților publice și a altor organizații,
române sau străine;
e. Constată cazurile de încetare a mandatului judecătorilor, prevăzute în prezenta
lege, și sesizează autoritățile publice care i-au numit, pentru ocuparea postului
devenit vacant;
f. Îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare și
funcționare a Curții Constituționale”.
În privința poziției formale a președintelui Curții, doctrina îl consideră, întemeiat,
ca fiind primus inter pares în rândul judecătorilor Curții, acesta poate fi reales fără
ca în Constituție sau în lege să se menționeze numărul de mandate.114
Alte atribuții ale președintelui, legate în special de buna organizare administrativă a
activităţii Curţii, sunt enumerate de art. 5 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Curții:
- dispune comunicarea sesizărilor adresate Curţii către autorităţile publice pentru ca
acestea să transmită, în cazurile prevăzute de lege, punctele de vedere, precum şi orice alte
documente solicitate de către Curte, potrivit legii, şi desemnează judecătorul-raportor;
- înştiinţează pe Preşedintele României în cazurile prevăzute de Constituţie şi de
Legea nr. 47/ 1992, republicată;

112
ART. 7
(1) Curtea Constituţională are un preşedinte ales prin vot secret, pentru o perioadă de 3 ani, cu majoritatea
voturilor judecătorilor, în termen de 5 zile de la înnoirea Curţii.
(2) Mandatul preşedintelui poate fi reînnoit.
(3) Pentru alegerea preşedintelui, fiecare grupă de judecători numiţi de Camera Deputaţilor, de Senat şi de
Preşedintele României poate propune o singură candidatură. Dacă la primul tur de scrutin niciun candidat nu
întruneşte majoritatea voturilor, se va proceda la al doilea tur de scrutin între primii doi clasaţi sau traşi la sorţi,
dacă toţi candidaţii obţin acelaşi număr de voturi. Operaţiunile de alegere a preşedintelui sunt conduse de
judecătorul cel mai în vârstă.
(4) Preşedintele numeşte un judecător care îi va ţine locul în timpul absenţei.
ART. 8
(1) În caz de vacanţă a funcţiei, se alege un preşedinte până la încheierea perioadei de 3 ani prevăzute la art.7
alin. (1).
(2) Alegerea are loc în termen de 5 zile de la constatarea vacanţei, potrivit procedurii prevăzute la art.7 alin.
(3).
113
Art.7, alin (1), Legea.47/1992, republicata
114
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea constituțională, op.cit., p.70.

37
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- dispune, potrivit legii, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a


actelor Curţii, precum şi comunicarea acestora autorităţilor publice îndreptăţite;
- numeşte magistraţii-asistenţi şi coordonează activitatea acestora;
- repartizează magistraţii-asistenţi pe lângă judecătorii Curţii;
- aprobă statul de funcţii şi de personal;
- dispune delegările de atribuţii;
- încheie şi desface, în condiţiile legii, contractele individuale de muncă;
- exercită autoritatea disciplinară în condiţiile prezentului regulament;
-dispune organizarea concursurilor pentru angajarea magistraţilor-asistenţi şi a
examenului de capacitate pentru magistraţii-asistenţi stagiari;
- aprobă efectuarea concediilor de odihnă, în condiţiile legii, de către judecători,
magistraţii-asistenţi şi de către secretarul general şi dispune rechemarea acestora din
concediul de odihnă; aprobă concediile fără plată şi concediile de 3 - 5 zile pe an plătite,
pentru evenimente deosebite, potrivit legii;
- stabileşte răspunderea patrimonială a angajaţilor Curţii, pe baza propunerilor
secretarului general;
- dispune măsuri privind îndeplinirea obligaţiilor de serviciu prevăzute de lege şi de
regulament, de către personalul Curţii.
În temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicatã, președintele Curții
supravegheazã activitatea de ordonator de credite a secretarului general al Curții
Constituționale. În vechea formã a legii, potrivit art. 11 alin. (2), președintele era ordonator de
credite.
În exercitarea atribuþiilor sale de conducere administrativã, președintele Curții
Constituționale emite acte juridice, sub denumirea de ordine, care au caracterul unor acte
administrative potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 47/ 1992, republicatã.

Secțiunea 3. Plenul Curții Constituționale

Potrivit legii organice a Curții, Plenul realizează toate atribuțiile date în competența
Curții Constituționale. Acesta decide cu votul majorității judecătorilor, dacă prin lege nu este
prevazut altfel, adică două treimi în ipoteza orevăzută de art.21 alin.1 din legea organică a
Curții. Doctrina subliniază că prin compoziția sa, Plenul presupune existența unor proceduri
care să pună în valoare natura colegială a aceste entități, acesta lucrează legal în cvorum de
două treimi din numărul judecătorilor, potrivit art.51 din legea organică a Curții.115
Conform art.4 din Regulamentul de organizare și funcționare al Curții, pe langă atribuțiile
stabilite de Constituție și legea 42/1992, Plenul Cuții mai indeplinește și următoarele
atribuții :
a. Adoptă reglementări și normative proprii, în aplicarea dispozițiilor legale;
b. Aprobă proiectul de buget al Curții Constituționale și rectificările aduse bugetului, în
conditiile legii;
c. Aprobă programe de dezvoltare pe diferite domenii de activitate, precum și programul
anual privind achizițiile publice;
d. Aprobă structura organizatorică și nomenclatorul funcțiilor Curții Constituționale;
e. Validează rezultatele concursului pentru ocuparea posturilor de magistrat-asistent și de
personal de specialitate juridică asimilat acestora;
f. Validează rezultatele examenului de capacitate a magistraților-asistenți stagiari și a
personalului de specialitate juridică asimilat acestora;

115
I. Muraru, NM Vlădoiu, op cit. p.72.

38
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

g. Aprobă planul de relații extreme și participarea la diferitele acțiuni organizate în plan


bilateral sau multilateral, precum și reprezentarea Curții Constituționale în cadrul unor
organisme internaționale;
h. Aprobă organizarea de către Curtea Constituțională a unor manifestări stiințifice, cu
participarea unor invitați din tară și din străinătate;
i. Hotărăște programul de lucru al Curții Constituționale și stabilește zilele în care au loc
ședintele de judecată;
j. Ia în discuție propunerile formulate de magistrații-asistenți și aproba programul de
formare profesională a acestora;
k. Soluționează contestațiile formulate împotriva calificativelor acordate magistraților-
asistenți;
l. Aplică judecătorilor și magistraților-asistenți sancțiuni disciplinare, în funcție de
gravitatea faptei, în condițiile prezentului regulament;
m. Stabilește răspunderea patrimonială a judecătorilor Curții Constituționale, la
propunerea secretarului general;
n. Adoptă orice alte măsuri necesare pentru aplicarea legii și pentru buna desfașurare a
activității Curții Constituționale, art.50, teza a II-a din Legea nr.47/1992, republicată.
Privitor la convocarea şi prezidarea şedinţelor plenului Curţii, se poate face distincția
între şedinţele în care se discută probleme de competenţa Curţii, aşa cum rezultă din art. 146
din Constituţie, situaţie în care se stabileşte un termen, şi şedinţele pe probleme administrative
care se convoacă atunci când este cazul116. Cât priveşte reprezentarea Curţii în raporturile cu
alte subiecte de drept ea se realizează cu luarea în considerare atât a autorităţii, cât şi a
conţinutului problemelor. În această activitate președintele poate fi reprezentat, după caz, de
către unul din judecători sau, în situaţia unor litigii de către magistratul – asistent coordonator
(de exemplu, în cazul unor procese în faţa instanţelor şi în care Curtea poate fi reclamant sau
pârât)117.
În vederea îndeplinirii altor atribuþii decât cele jurisdicționale, Plenul este convocat de
președintele Curții Constituționale, din proprie inițiativã sau la cererea scrisã a unui judecãtor.
Convocarea se face cu anunțarea ordinii de zi, care se adoptã în Plen, la începutul ședinței.

Secțiunea 4. Personalul auxiliar, serviciile și compartimentele Curții Constituționale

În art.73 din Legea Curții, sub denumirea ,,Personalul Curții Constituționale,, sunt
nominalizați principalii angajați ai instanței constituționale, fiind enumerați de lege magistrații
asistenți, care fac parte din corpul magistraților-asistenți, precum și personalul Secretariatului
general condus de un secretar general.
În privința personalului Curţii Constituţionale, legiuitorul a adoptat e lege specială,
anume Legea nr.124/2000 privind structura personalului Curţii Constituţionale. Legea
specială 124/2000 conține mai multe trimiteri la legislaţia prvind statutului judecătorilor și
procurorilor, cu referire asupra magistraţilor asistenţi în particular, în economia legii făcându-
se referire la legislaţia în vigoare la momentul adoptării acestei legi speciale, anume Legea
nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească şi Legea nr.56/1993 a Curţii Supreme de
Justiţie. Aceste două legi au fost abrogate ulterior, prin adoptarea legilor nr.303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi nr.317/2004
privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii. Se înţelege că
trimiterile din Legea 124/2000 la Legea nr.92/1992 şi la Legea nr.56/1993 se înlocuiesc cu
noile dispoziţii ce reglementează materiile respective (numirea în funcţii a magistraţilor,
avansarea magistraţilor), în prezent cuprinse în Legea nr.303/2004 republicată. Este o
116
I. Muraru, M. Constantinescu, „Curtea ...”, op.cit., p. 73;
117
ibidem.

39
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

evidentă lacună a legiuitorului lăsarea nemodificată a Legii nr.124/2000, în aşa fel încât să fie
pusă în acord cu forma actuală a legislaţiei privind statutul şi cariera magistraţilor.
Textul art. 2 din Legea nr. 124/ 2000 privind structura personalului Curţii
Constituţionale statuează că magistraţii-asistenţi îşi desfăşoară activitatea sub conducerea
preşedintelui Curţii Constituţionale şi în cadrul acestora există un prim-magistratul-asistent, 3
magistraţi-asistenţi şefi, dintre care unul este director al cabinetului preşedintelui Curţii
Constituţionale şi din 18 magistraţi-asistenţi care pot fi organizaţi în secţii, potrivit
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.118
Potrivit prevederilor art.2 din aceeaşi lege, la alin.(2) poate fi numită ca magistrat-
asistent persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru magistraţii asistenţi de
la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, așa cum sunt reglementate de Legea privind statutul
judecătorilor și procurorilor, adică Legea nr.303/2004 modificată privind statutul judecătorilor
si procurorilor, republicată, care în art.66 al.3 coroborat cu art. 14 al.2 enumeră condiţiile
cerute pentru a putea fi numit ca magistrat asistent119.
Legea 124/2000 modificată prevede la art.2 alin.4 că pentru numirea ca magistrat-
asistent este necesară o vechime în magistratură de cel puţin 6 ani sau o vechime în
magistratură, în calitate de judecător sau procuror, de cel puţin 4 ani ori deţinerea titlului de
doctor în drept. Persoana care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4) poate fi numită
ca magistrat-asistent stagiar, în limita numărului de locuri de magistrat-asistent prevăzută la
alin.(1) lit. c). Magistratul-asistent stagiar face parte din corpul magistraţilor-asistenţi.
În prezent, prin Legea nr.242/2018, art.I pct.157, lege care modifică și completează
Legea nr.303/2004, s-a dispus abrogarea prevederilor art.2 din Legea nr.124/2000, astfel că
sunt aplicabile dispozițiile Legii 303/2004 în ce privește magistrații asistenți.120
Legea nr.124/2000 stabileşte că pentru numirea ca prim magistrat-asistent sau ca
magistrat-asistent şef este necesară deţinerea titlului de doctor în drept sau îndeplinirea
condiţiilor speciale de vechime prevăzute pentru a fi numit ca prim magistrat asistent la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, condiţii care în prezent sunt consacrate prin Legea 303/2004
modificată privind statutul judecătorilor şi al procurorilor . Astfel, noua lege prevede în art.67
alin.1 că prim-magistratul-asistent este promovat dintre magistraţii-asistenţi şefi cu o vechime
de cel puţin 4 ani în această funcţie. În art.2 alin.6 din lege se prevede că numirea membrilor
corpului magistraţilor-asistenţi se face de către preşedintele Curţii Constituţionale pe bază de
concurs sau examen. Comisia de examinare se numeşte de preşedintele Curţii constituţionale
şi este formată din 5 judecători ai Curţii, în cazul prim-magistratului-asistent şi al
magistraţilor-asistenţi şefi, şi din 3 judecători ai Curţii în celelalte cazuri. Rezultatele
concursului sau ale examenului se validează de plenul Curţii Constituţionale. Potrivt art.2
alin.7, directorul cabinetului preşedintelui Curţii Constituţionale se numeşte de către
preşedintele Curţii Constituţionale, pe perioada exercitării mandatului acestuia. La propunerea
preşedintelui Curţii Constituţionale plenul Curţii Constituţionale poate aproba numirea în
calitate de magistrat-asistent şef, cu atribuţii de director al cabinetului preşedintelui, a unei
persoane care se află în ipoteza prevăzută la alin. (5). În art.2 alin.8 se statuează că prim -
magistratul-asistent, magistraţii - asistenţi şefi şi magistraţii-asistenţi fac parte din Corpul
118
A se vedea I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.74-75.
119
a) este numai cetăţean român cu domiciliul în România şi are capacitatea de exerciţiu al drepturilor; b) este
licenţiat în drept
c) cunoaşte limba română
d) nu are antecedente penale sau cazier fiscal
e) este apt, din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea functiei;
Există anumite condiţii privind promovarea unor examene, condiţii de vechime în
magistratură de cel puţin 6 ani sau sau cel puţin 4 ani efectivi ca judecător sau procuror ori
dacă deţine titlul de doctor în drept.
120
I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.74-75.

40
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

magistraţilor, în sensul prevăzut în prezent prin Capitolul VIII din Legea nr.303/2004
republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceştia sunt asimilaţi, ca rang şi
salarizare, cu magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care ocupă funcţiile similare,
beneficiind în mod corespunzător de drepturile acestora.
Corpul magistraților-asistenți este alcătuit din prim-magistratul-asistent, magistrații-
asistenți șefi, magistrații-asitenți și magistrații-asistenți stagiari. Acesta se află sub conducerea
președintelui Curtții Constituționale. Atribuțiile magistraților asistenți cu funcții de conducere,
precum și cele ale celorlați magistrați asistenți sunt dezvoltate de Regulamentul de organizare
și funcționare a Curții Constituționale.121
Prim-magistratul-asistent, magistrații-asistenți-șefi și magistrații-asistenți se
bucură/beneficiază de garanția legală de stabilitate.
Cu acordul acestora, magistrații-asistenți pot fi delegați, în interes de serviciu, în
funcțiile de prim-magistrat-asistent sau magistrat-asistent-sef de către președintele Curții
Constituționale, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Această perioadă poate fi prelungită cu
acordul acestora, în aceleași condiții.
Magistrații-asistenți sunt numiți și promovați în funcție de Plenul Curții
Constituționale pe baza de concurs. Comisia de examinare este numită de către președintele
Curții și este formată din 3 judecători ai Curții. În cazul prim-magistraților-asistenți și a
magistraților-asistenți-șefi, comisia este alcătuită din 5 judecători.
Legea nr. 303/2004 stabilește drept condiții pentru numire în cazul prim-magistraților-
asistenți sau a magistraților-asistenți-șefi, titlul de doctor în drept sau îndeplinirea tuturor
condițiilor speciale de vechime prevăzute pentru funcția de prim-magistrat-asitent la Înalta
Curte de Justiție și Casație, adică, cel puțin 2 ani.
Magistrații-asistenți de gradul III sunt numiți, fară concurs dintre judecătorii sau
procurorii cu o vechime în aceste funcții de cel puțin 5 ani, prin susținerea unui interviu în
fața Plenului Curții Constituționale. Dupa o perioadă de 3 ani în această funcție, magistrații-
asistenți pot fi trecuți în gradul II și în gradul I după alți 3 ani.
Magistrații-asistenți raspund disciplinar pentru încălcarea prevederilor Legii
nr.47/1992, republicată și ale Regulamentului.
Astfel, conform art.70, alin (1), în funcție de gravitatea abaterii disciplinare
magistraților-asistenți li se pot aplica urmatoarele sacțiuni disciplinare :
a. Avertisment;
b. Diminuarea drepturilor salariale cu până la 15% pe o perioadă de la 1-3 luni;
c. Revocarea din funcția de conducere;
d. Excluderea din magistratură.
În cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură, președintele Curții emite
ordinul de eliberare din funcție după expirarea termenului de 15 zile de la comunicarea
hotărârii prin care s-a constat abaterea disciplinară sau după comunicarea hotărârii irevocabile
pronunțate în cauză.
Secretariatul general al Curții Constituționale raspunde de organizarea și desfășurarea
activităților pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin. Secretarul general (art.24 din legea
organică a Curții) este asimilat secretarilor generali de la Camera Deputaților și Senat,
respectiv secretarului general al Guvernului, astfel că beneficiază în mod corelativ de
drepturile acestora, iar perioada de îndeplinire a funcției reprezintă vechime în magistratură,
secretarul general îndeplinidn calitatea de ordonator de credite.122
Din structura Secretariatului general fac parte:
a. Compartimentul de gref, registratură și arhivă;
b. Directia economica;
121
A se vedea I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.76-79.
122
I. Muraru, NM Vlădoiu, Contencios constituțional..., op cit. p.82.

41
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

c. Biroul resurse umane și salarizare;


d. Biroul statistică și informatică;
e. Comportamentul registratură și arhivă generală;
f. Cabinetul secretarului general.
Conform art.23, alin (3) din Regulament, în cadrul Secretariatului general iși
desfășoară activitatea atât consilierul juridic cât și personalul de la cabinetele judecătorilor.
Aplicarea sancţiunilor pentru abaterile disciplinare din cadrul Secretariatului general
sunt aplicate de Plenul Curţii Constituţionale. În funcţie de gravitatea abaterii exită
urmatoarele sancţiuni :
a. Avertisment ;
b. Diminuarea drepturilor slariale lunare brune cu 5-10%, pe o perioadă de la o luna
la 3 luni ;
c. Revocarea din funcție.

1.4. Rezumat
Curtea Constituțională este compusă din următoarele elemente componente: judecătorii Curții
Constituționale, președintele Curții Constituționale, Plenul Curții, personalul auxialiar,
serviciile și compartimentele Curții;
Judecătorii Curții sunt in număr de 9, sunt numiți pentru un mandat de 9 ani, 3 de către Senat,
3 de Camera Deputaților și 3 de Președintele României, componența Curții se reînnoiește o
dată la 3 ani cu o treime din numărul total de judecători. Judecătorii sunt independenți și
inamovibili pe durata mandatului și nu pot fi reținuți sau arestați fără aprobarea Plenului
Curții Constituționale. Răspunderea disciplinară a judecătorilor Curții este atrasă tot prin
hotărâre a Plenului Curții.
Legea organică a Curții Constituționale nr.47/1992 modificată și republicată stabilește
atribuțiile componentelor Curții, statutul personalului Curții, regulile privind formele de
răspundere juridică a acestora, dezvoltând regulile referitoare la răspunderea discplinară a
personalului auxiliar al Curții.

1.5. Test de evaluare


a. Indicați numărul de judecători ai Curții Constituționale, durata mandatului și modalitatea de
numire.
b. Arătați în ce constă imunitatea judecătorilor Curții Constituționale și cauzele de încetare a
mandatului de judecător constituțional
c. Enumerați categoriile de personal auxiliar al Curții Constituționale
d. Descrieți formele de răspundere disciplinară a personalului auxiliar al Curții
Constituționale

42
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învăţare 4. Privire generala asupra competenței Curții Constituționale


4.1. Noțiuni introductive
4.2. Atribuțiile Curții - enumerare
4.3. Clasificarea atribuțiilor Curții
4.4. Rezumat
4.5. Test de evaluare.

43
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 4 îşi propune familiarizarea studenţilor cu atribuțiile
generale ale Curții Constituționale, enumerarea și clasificarea acestora

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege atribuțiile constituționale ale
Curții Constituționale;
 să identifice, să explice, să descrie clasificarea atribuțiilor/competențelor
Curții Constituționale;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Aspecte generale privind competența Curții Constituționale

Secțiunea 1. Generalități.

În România, controlul constituţionalităţii îşi găseşte reglementarea în art. 146 din Constituţie,
precum şi în Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
Doctrina123 arată că înșiruirea atribuțiilor Curții în textul constituțional este una
limitativă, astfel încât Curtea Constituțională nu ar putea să fie sesizată pentru alte cazuri și în
alte situații decât cele enumerate expres și limitativ în textul constituțional dedicat, art.146 în
forma actuală a legii fundamentale.
Jurisdicția constituțională, se arată în doctrină, nu realizează un contencios subiectiv
care ar viza protecția unor drepturi subiective ale unor persoane de drept privat privite
individual, ci un contencios obiectiv referitor la sistemul normativ în ansamblul său, fiind un
contencios abstract.124
Clasificarea atribuțiilor instanței contituționale se poate face pe baza mai multor
criterii, care vor fi expuse în continuare.
În doctrina recentă125 se arată că, pe criteriul conținutului, atribuțiile se împart în două
grupe mari, anume atribuții care privesc controlul unor acte normative și atribuții care privesc
verificarea constituționalității unor activități, comportamente, atitudini.
Prin prisma actului emis de Curte în exercitarea atribuțiilor sale, competențele
instanței constituționale pot să se finalizeze prin emiterea unor decizii, prin emiterea unor
hotărâri, prin emiterea de avize. Prin prisma obiectului atribuțiilor, acestea pot fi clasificate în
atribuții de control, respectiv atribuții consultative.
În activitatea Curţii, esenţial este controlul constituţionalităţii legii, atât sub forma
controlului a priori, prin soluţionarea obiecţiilor de neconstituţionalitate privind legea înainte
de promulgare, cât şi sub forma controlului a posteriori a regulamentelor parlamentare şi, mai
123
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.218.
124
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1299.
125
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1299.

44
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

ales, prin soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, invocate în faţa instanţelor


judecătoreşti, privind o lege sau ordonanţă în procesul său de aplicare.
Potrivit art. 146 din Constituţie, Curtea îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea
organică a Curţii, dar, în general, jurisdicţia constituţională, indiferent că se realizează printr-
un organ specializat sau prin intermediul autorităţilor judecătoreşti, a fost întotdeauna legată
de controlul constituţionalităţii legii.
Se poate afirma că elementele caracteristice ale tiparului activității desfășurate de
Curte se referă nemijlocit la activitatea de control al constituţionalităţii legii. Pentru a deosebi
aceste elemente caracteristice, este necesară o distincţie prealabilă sub trei aspecte:
a) Ele nu pot privi procedura jurisdicţională şi nici soluţiile adoptate care, deşi esenţiale în
activitatea Curţii, caracterizează exclusiv legalitatea controlului;
b) Stilul activităţii reflectă singularitatea ei, depăşind sfera strictă a actului de executare a
legii, fără însă să i se opună;
c) Stilul activităţii rezultă din aportul complementar destinat să umple, în cât mai mare
măsură, spaţiul care, în mod inevitabil, există între menirea unei instituţii, în funcţie de scopul
pentru care a fost înfiinţată şi cadrul său legal specific, obiectivizat de legiuitor prin atribuţii,
proceduri şi reguli de organizare.
Doctrina subliniază că, în considerarea principiului supremației Constituției, controlul
de constituționalitate reprezintă categoria cheie în funcționarea ordinii constituționale 126.
Activitatea Curţii Constituţionale nu se limitează numai la controlul constituţionalităţii legilor
(atribuțiile sale denumite în doctrină127 ca fiind atribuții de control), ci cuprinde şi alte
domenii de competență, aflate desigur în strânsă legătură cu aplicarea şi respectarea
Constituţiei. Curtea nu realizeaza doar o simplă interpretare a normelor private individual
asupra carora de pronunță, ci corelează normele juridice cu putere de lege cu litera și spiritul
legii fundamentale, respective verifică în ce măsură anumite comportamente instituționale
(reflectate de acte și fapte juridice) sunt conforme Constituției.
Cu referire la cadrul juridic și criteriile pe baza cărora se face sesizarea Curții, legea
organică stabilește în conținutul art.10 anumite reguli generale, anume sesizarea se limitează
la ipotezele enunțate de art.146 din Constituție și de legea organică a Curții, respective
condiția ca sesizările să fie făcute în formă scrisă și să fie motivate128.
În privința întinderii actului de judecată constituțională realizat de Curtea
Constituțională, este statuat în jurisprudența proprie faptul că instanța constituțională constată
neconstituționalitatea unor dispoziții legale în masura în care din acestea se desprinde un
anume inteles contrar Constitutiei.129
Din lectura textelor care stabilesc atribuţiile Curţii rezultă că în competenţa acesteia
intră pe lângă controlul propriu-zis al unor acte ale Parlamentului şi Guvernului ori ale unor
iniţiative legislative exercitate de cetăţeni şi verificarea constituţionalităţii unor proceduri care
nu au legătură cu procesul legislativ. Din analiza textelor constituţionale referitoare la
competenţa Curţii Constituţionale rezultă că această autoritate publică jurisdicţională exercită
un control de legalitate şi nu unul de oportunitate. Curtea Constituţională statuează numai
asupra problemelor de drept. Ca atare, în soluţionarea cauzelor ce i-au fost remise potrivit art.

126
I.Muraru., NM Vlădoiu, Contencios constituțional, proceduri și teorie, op.cit., p.93.
127
A se vedea I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.224.
128
ART. 10 din Legea nr.47/1992 modificată și republicată:
(1) Curtea Constituţională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituţie,
republicată, sau de legea sa organică.
(2) Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.
129
Prin Decizia nr.660/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.525 din 2 august 2007),
Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.9 din Legea contenciosului administrativ
nr.554/2004 „în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să aibă ca
obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă.

45
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

146 din Constituţie, Curtea Constituţională trebuie să se limiteze la verificarea conformităţii


constituţionale a dispoziţiilor legale cu a căror neconstituţionalitate a fost sesizată. Curtea nu
ar fi, de pildă, competentă să se pronunţe asupra necesităţii sociale a reglementării, sau a
implicărilor sale care nu sunt de natură juridică.

Secțiunea 2. Enumerarea atribuțiilor Curții

În realizarea funcţiei sale de “garant al supremaţiei Constituţiei”, Curtea îndeplineşte


atribuţiile înscrise la art. 146 din Legea fundamentală, şi anume:
a. Se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la
sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului,
a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire
a Constituţiei; 130
b. Se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la
sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi
sau de cel puţin 25 de senatori; 131
c. Se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea
unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel
puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d. Hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele,
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de
neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

130
În cadrul acestui tip de control Curtea nu poate solutiona constitutionalitatea unei legi in vigoare Astfel, prin
Deciziile nr. 233 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 28
decembrie 1999, şi nr. 89 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din
19 februarie 2010, Curtea a respins sesizările de neconstituţionalitate ca inadmisibile, întrucât legile contestate
fuseseră deja promulgate, iar sesizările de neconstituţionalitate fiuseseră formulate după expirarea termenului
legal. Un caz particular este dat de Decizia nr.975/2010, unde, deşi obiecţia de neconstituţionalitate a fost
introdusă în termenul legal de două zile prevăzut de Legea nr. 47/1992, legea criticată fusese deja promulgată de
Preşedintele României şi publicată în Monitorul Oficial, la data pronunţării Curţii fiind deci în vigoare. Curtea a
reţinut cu acel prilej că nu poate respinge ca inadmisibilă obiecţia de neconstituţionalitate strict pentru faptul că
legea a fost promulgată, întrucât obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul legal. Curtea a mai
reţinut că, indiferent de forma de exercitare a controlului de constituţionalitate pe cale a priori sau a posteriori,
acesta se va putea realiza, întotdeauna, numai prin respectarea strictă a Legii nr. 47/1992, precum şi a
dispoziţiilor regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului de către autorităţile publice implicate, lipsirea
de substanţă a uneia dintre cele două forme de control constituţional fiind de neconceput într-un stat de drept.
De asemenea, nu pot face obiect al acestui tip de control proiectele sau propunerile legislative şi nici
amendamentele. În Decizia nr.42/1993, Curtea a arătat că, art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie se referă la
„controlul constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora ceea ce presupune că legea a fost adoptată
de Parlament, în forma în care a fost adoptată”, iar nu la „un text dintr-un proiect de lege sau un amendament
propus Parlamentului, dar care nu a fost adoptat de acesta, deoarece în ultima situaţie nu este vorba de un text de
<<lege>>. Drept urmare, Curtea Constituţională nu este competentă să verifice constituţionalitatea textelor din
proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele prezentate Parlamentului, dar neadoptate de acesta,
aşa cum este în cazul sesizării privitoare la art.301 din proiectul de lege care, prin adoptarea de Parlament în
forma adoptată, a devenit <<Legea de modificare si completare a Legii nr.35/1991 privind investiţiile străine”.
131
După revizuirea Constituţiei şi adăugarea acestei noi atribuţii în sarcina Curţii Constituţionale, controlul de
constituţionalitate se poate realiza în două etape cu privire la două acte juridice distincte: în baza art.146 lit.b) se
pot verifica tratatele sau acordurile internaţionale pe care România intenţionează să le ratifice înainte de a se
proceda la ratificarea propriu-zisă, iar în baza art.146 lit.a) şi respectiv lit.d) se pot verifica legile de ratificare a
acordurilor sau tratatelor internaţionale înainte de intrarea lor în vigoare sau pe cale incidentală. Normele care
reglementează această atribuţie trebuie corelate cu dispoziţia cuprinsă la art.11 alin.(3) din Constituţie, potrivit
căreia „în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare
Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constitutiei

46
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

e. Soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la


cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-
ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. Din jurisdicția Curții
Constituționale reies două tipuri de conflicte, unul pozitiv, caracterizandu-se prin acțiuni
concrete pe care o autoritate sau mai multe și le arogă de la altă autoritate și unul negativ,
caracterizandu-se prin declinarea sau refuzul unor autorități publice de as indeplini unele
obligații.
Pentru a fi posibilă soluționarea, conflictul trebuie să intrunească cumulativ 3 condiții :
i. Să fie de natură constituționlă
ii. Să fie juridic
iii. Să se comporte între autorități publice
f. Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă
rezultatele sufragiului;
Trebuie menționat faptul că acest contencios electoral are un caracter specializat
caracterizandu-se prin:
i. Se desfasoară numai in fața Curții Constituționale potrivit unei proceduri
derogatorii;
ii. Se exercită numai la sesizare ceea ce ca electoralul să privească numai
respectarea condițiilor legale de realizare a competiției electorale;
iii. Termenele pentru formularea contestațiilor sunt de decădere ceea ce presupune
imposibilitatea intreruperii și suspendării acestor termene;
iv. Procedura în fața Curții are caracter de urgentă, realizandu-se în termen de 48
de ore în cazul contestațiilor privind candidatura și în 3 zile în cazul celor care privesc
propaganda electorală, pană la data aducerii la cunostință a rezultatului alegerilor în ceea ce
privește cererea de anulare a acestora.
g. Constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de
Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h. Dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României; Acesta este acordat în urma dezbaterii propunerii de suspendare, dupa consultarea
documentelor probatorii. Conform art. 43 din legea nr. 47/1992 data dezbaterii va fi
comunicată Președintelui împreuna cu menționare dreptului său de a oferii explicații cu
privire la faptele sale. Toate investigațiile vor fi realizate de catre un judecator-raportor
desemnat de Președintele Curții.
i. Veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului
şi confirmă rezultatele acestuia;
j. Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către
cetăţeni; Aceste condiții de valabilitate se caracterizează prin următoarele :
i. Sunt limitative ;
ii. Sunt cumulative, neindeplinirea uneie dintre ele întrerupand exercitarea
inițiatei ;
iii. Sunt direct aplicabile, potrivit art.74 din Constituție exercitarea inițiativei
legislative nu poate fi intreruptă de modul în care această initiativă este exercitată. În urma
sesizării Curtea se va pronunța asupra caracterului constituțional al propunerii ce face obiectul
inițiativei legislative, îndeplinirii condițiilor referitoare la publicarea propunerii, întrunirii
numărului minim de susținători pentru promovarea inițiativei prevazut la art. 74, alin (1) și
150, alin (1) și asupra respectării dispersiei teritoriale în județe și în mun. București.
k. Hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l. Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii. La această categorie
intră, sub aspect jurisdicțional, noua atribuție dată Curții Constituționale prin Legea
nr.177/2010 de modificare și completare a Legii nr.47/1992 privind organizarea și

47
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

funcționarea Curții Constituționale, de control al constituționalității hotărârilor


plenului Camerei Deputaților, Plenului Senatului și Plenului celor două camere reunite
ale Parlamentului, atribuție inserată în art.27 din Legea nr.47/1992. Curtea s-a
exprimat prin Decizia nr.727/09.07.2012 asupra acestei atribuții noi introduse direct în
legea sa organică, apreciind că are rolul de a diversifica și consolida competența Curții
și de a sprijini realizarea statului de drept și democratic. Curtea s-a pronunțat în
privința acestei noi atribuții prin mai multe decizii din perioada anilor 2011-2014
consacrând această nouă atribuție de control de constituționalitate sub argumentul că
inclusiv Parlamentul trebuie să poată fi cenzurat sub aspectul respectării principiului
general al legalității, în sensul că în statul de drept nimeni nu este deasupra legii132.

Secțiunea 3. Clasificarea atribuțiilor/competentelor Curții

Pornind de la art.11 din Legea nr.47/1992, republicată, atribuţiile Curţii Constituţionale se


clasifică după cum urmează:
a. Atribuţii în exercitarea carora Curtea Constituţională emite decizii133;
b. Atribuţii a caror exercitare este finalizată prin emiterea de hotarâri;134
c. Atributii în legatura cu care Curtea emite avize135.
Potrivit art.11 alin.(3) din legea organică, deciziile, hotărârile şi avizele Curţii
Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile
Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Alineatul 2
din același text de lege stabilește că deciziile şi hotărârile se pronunţă în numele legii.

Criterii de clasificare a controlului exercitat de Curtea Constituţională:

132
A se vedea T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, Ed.Hamangiu 2017, p.110-113. A se vedea
deciziile CCR nr.727/09.07.2012, nr.53/25.01.2011, nr.54/25.01.2011, nr.307/28.03.2012, nr.783/26.09.2012,
nr.251/30.04.2014, nr.80/16.02.2014.
133
Litera A. Decizii, în cazurile în care:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a
Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din
oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, înainte de ratificarea
acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii
celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a celor ridicate direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii;
f) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
134
Litera B. Hotărâri, în cazurile în care:
a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele
sufragiului;
b) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele
acestuia;
d) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
135
Litera C. Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.

48
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

a) Criteriul înscrierii în Constituţie – în funcţie de acest criteriu putem distinge între


controlul explicit (când Constituția îl prevede expres) şi controlul implicit (deși nu
este prevăzut expres de Constituție, acesta se desprinde din principiul legalității)136.
b) Criteriul organului competent să efectueze controlul - în funcţie de acest criteriu
există mai multe opinii în doctrină : putem distinge între controlul exercitat de
adunările legiuitoare şi cel exercitat de organe din afara lor ; o altă opinie arată că
există trei forme de control : control prin opinia publică (formă embrionară,
elementară), control politic și control judecătoresc. În altă opinie se arată că există
control parlamentar, control politic și control jurisdicțional. A patra opinie separă
formele de control în funcție de organul competent în control politic și control
judecătoresc.137
c) Criteriul temporal – în funcţie de acest criteriu putem distinge între doua tipuri de
control, control anterior adoptării legilor (a priori – legea este încă în fază de
proiect) şi control posterior adoptării legii (posteriori – legea sau actele normative
cu putere de lege sunt déjà în vigoare, produc efecte juridice).138
d) Criteriul procedurii de realizare a controlului - în functie de acest criteriu putem
distinge între control pe calea acţiunii (control ofensiv) şi control pe cale de
excepţie (control defensiv), unde trebuie așteptat ca mai întâi legea să se aplice.139
e) Criteriul sistematic – în această categorie putem întâlni controlul
constituţionalităţii legilor de către tribunale obişnuite, a posteriori, efectuat pe cale
de excepţie şi finalizat prin hotărâri judecătoreşti obligatorii (modelul nord-
american), respectiv controlul constituţionaliăţii legilor atribuit unor autorităţi
special abilitate (tribunale sau curţi constituţionale, efectuat a posteriori, atât pe
cale de excepţie, cât şi pe calea acţiunii şi finalizat prin decizii care beneficiază de
autoritate de lucru judecat (sistemul european sau kelsian).140 Sistematizarea
formelor de control de constituționalitate se regăsește în însăși legea fundamentală,
în Constituția României sediul materiei pentru atribuțiile Curții Constituționale
fiind furnizat de art.146. Anumite atribuții ale instanței constituționale sunt
dezvoltate de legea organică a Curții, în baza art.146 lit.l din legea fundamentală
(alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții).
f) Criteriul conţinutului atribuţiilor. Doctrina141 a identificat domeniile de principiu
care intră în sfera controlului de constituționalitate, pornind în esență de la sediul
materiei din legile fundamentale, dar cu observarea evoluțiilor doctrinare și
jurisprudențiale:
f.1. controlul iniţiativelor de revizuire a Constituţiei inclusive în procedura parlamentară de
revizuire;
f.2. controlul constituţionalităţii legilor, ca acte juridice ale Parlamentului;
f.3. controlul constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale;
f.4. controlul constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului;
f.5. controlul constituționalitãții hotãrârilor Plenului Camerei Deputaților, Plenului Senatului
și hotãrârilor Plenului Parlamentului;
f.6. Controlul constituționalitãții normelor juridice cu putere de lege (adoptate prin delegarea
legislative);
f.7. Controlul constituționalitãții actelor administrative;
f.8. Controlul constituționalitãții formãrii, organizãrii și funcționãrii autoritãților publice;
136
I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constitutional…, op.cit., p.105.
137
I.Muraru, NM Vlădoiu. Contencios constituțional…, op.cit., p.105.
138
Ibidem, p.106
139
I. Muraru, M.Constantinescu, Curtea…, op.cit., p.78.
140
I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional…, op.cit., p.107-110.
141
I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional…, op.cit., p.111-112.

49
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

f.9. Controlul constituționalitãții exercitat cu privire la comportamentul autoritãților publice


ce derivã din conținutul legii fundamentale, inclusive referitor la principiul separației puterilor
în stat;
f.10. controlul constituționalitãții actelor emise de instanțele de judecatã;
f.11. Controlul constituționalitãții referendumului;
f.12. Controlul constituționalitãții asociațiilor cu rol determinant în formarea și configurarea
sistemului statal, anume partidele politice, dar și sindicatele.
Dintre atribuţiile care privesc controlul de constituţionalitate al unor acte normative,
ponderea cea mai însemnată (ca volum, concretizat în număr de dosare) în activitatea Curţii
Constituţionale este dată de soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a legilor şi
ordonanţelor în vigoare ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie şi art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Curtea decide142 asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a
litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Instanţele în faţa cărora sunt ridicate excepţii de
neconstituţionalitate sunt obligate să sesizeze Curtea Constituţională, după verificarea
condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege.143
Privite împreună, atribuțiile Curții Constituționale alcătuiesc competența acesteia, iar
în reglementarea actuală din Constituție sunt enumerate de art.146, textul constitutional lăsând
loc pentru o ajustare, lărgire a atribuțiilor prin exprimarea de la litera l), potrivit căreia:
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
În considerarea acestei prevederi, prin Legea nr. nr.177/2010 de modificare și
completare a Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a fost
introdusă suplimentar atribuția instanței constituționale de a efectua controlul asupra
hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, Plenului Senatului și hotãrârilor Plenului
Parlamentului.
g) După criteriul obiectului de activitate, atribuțiile Curții pot fi împărțite în
următoarele categorii:
g.1. controlul constituționalității legii, care include controlul a priori și controlul a
posteriori și care acoperă proiectele de revizuire a Constituției, proiectele de legi,
legile în vigoare, regulamentele Parlamentului, hotărârile Plenului Senatului,
Plenului Camerei Deputaților, Plenului Parlamentului, precum și ordonanțele
Guvernului;
g.2. controlul constituționalității partidelor politice;
g.3. controlul criteriilor constituționale care privesc îndeplinirea funcției de
președinte al statului, care acoperă alegerile prezidențiale, interimatul funcției d
eșef al statului, suspendarea din funcție a Președintelui României.
g.4. controlul referendumului și inițiativei populare;
g.5. soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile
publice.144

142
excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, autorul ei neputându-şi exercita dreptul de a renunţa la
ea. În acest sens a decis Curtea Constituţională, arătând că excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la
dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire, nici pe calea renunţării exprese la
soluţionarea ei de către instanţă (Decizia nr.73/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.255
din 22 octombrie 1996). O dată sesizată, Curtea trebuie să procedeze la examinarea constituţionalităţii textului
criticat, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (Decizia
nr.126/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.51 din 13 martie 1996).
143
sesizarea Curţii Constituţionale se va face numai atunci când excepţia de neconstituţionalitate îndeplineşte
cerinţele referitoare la admisibilitatea sa (prevăzute, de asemenea, de art.29 din Legea nr.47/1992);
144
I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional…, op.cit., p.120-121.

50
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

h) Criteriul naturii juridice a actului emis în exercitarea atribuțiilor, prin prisma căruia se pot
întâlni acte cu caracter jurisdicțional (situația tipică, uzuală, întâlnită de exemplu la obiecția
de neconstituționalitate, excepția de neconstituționalitate), respectiv acte fără caracter
jurisdictional, cazul avizului consultative de suspendare din funcție a șefului statului.145

4.4. Rezumat
Atribuțiile Curții Constituționale sunt enumerate în art.146 din Constituție, de la litera a) la
litera k) sunt descrise/enumerate expres, iar la litera l) sunt menționate generic alte atribuţii
prevăzute de legea organică a Curţii, prin modificarea și completarea legii organice a Curții
fiind introdusă o atribuție suplimentară, dându-se în competența Curții prerogativa de a
controla hotărârile celor două camere și ale Plenului Parlamentului sub aspectul respectării
normelor constituționale.

4.5. Test de evaluare


a) enumerați atribuțiile Curții Constituționale
b) identificați atribuțiile acordate Curții numai prin legea sa organică.
c) Enumerați criterii de clasificare a atribuțiilor Curții Constituționale

Unitatea de învăţare 5. Obiecția de neconstituționalitate (controlul anterior)


5.1. Noțiune și trăsături
5.2. Obiectul controlului
5.3. Subiectele, modul de sesizare și de soluționare
5.4. Rezumat
5.5. Test de evaluare

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 5 îşi propune familiarizarea studenţilor cu controlul
anterior de constituționalitate, exercitat pe cale de obiecție.

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege controlul anterior de

145
Ibidem, op.cit., p.121.

51
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

constituționalitate realizat de Curtea Constituțională înainte de intrarea în


vigoare a legii;
 să identifice, să explice, să descrie delimitările dintre această formă de control
și alte competențe ale Curții asemănătoare, anume cele privind verificarea
constituționalității legii de revizuire a Constituției, a legilor în vigoare, a
regulamentelor și hotărârilor Camerelor și Plenului Parlamentului, a tratatelor și
altor acorduri internaționale;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Unitățile de învățare 5, 6, 7, 8 și 9 examinează mai detaliat competențele


jurisdicționale ale Curții Constituționale așa cum sunt acestea enumerate în art.146 din
Constituție, inclusiv atribuția mai recentă acordată Curții în temeiul art.146 lit. l) de
verificare a constituționalității hotărârilor Camerelor și Plenului Parlamentului, trecând în
revistă inclusiv formele de sesizare a Curții corelative fiecărei atribuții jurisdicționale a
instanței de control constituțional.
Constituţia fixează cadrul juridic al controlului constituţionalităţii legilor,
reglementarea în detaliu fiind realizată de Legea nr.42/1992, republicată, privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României.
Legea fundamentala institute, după criteriul momentului exercitării lui, un control
prealabil intrării în vigoare a legii, exercitat in abstracto146 (art. 146, lit.(a) din Constituţie), şi
un control posterior intrării în vigoare a legii, control cu caracter concret 147 (art. 146, lit. (d)
din Constituţie). De asemenea, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi alte acte
normative: regulamentele Parlamentului, în condiţiile148 (art. 146, lit. (c) din Constituţie), fiind
vorba despre un control abstract a posteriori, şi ordonanţele Guvernului, în aceleaşi condiţii ca
şi controlul posterior al constituţionalităţii legilor.

Obiecţia de neconstituţionalitate

5.1. Noțiune și trăsături


Sesizarea de neconstituţionalitate în cadrul controlului anterior al constituţionalităţii
legilor mai este cunoscută şi sub denumirea de obiecţie de neconstituţionalitate, respectiv de
control la sesizare a priori de constituționalitate, termenul având un caracter tehnic și care

146
Litera a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum
şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
147
“ d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de
Avocatul Poporului;”
148
“c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea un,uia dintre preşedinţii
celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori”

52
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

desemnează acțiunea prin care anumiți titulari ai dreptului de sesizare vor proceda la sesizarea
Curții.149
Constituie o formă de control abstract și direct, este anterior promulgării legii, poate
viza constituționalitatea extrinsecă, dar și intrinsecă a legii 150, fiind un control prealabil și
preventiv.151
În forma inițială a legii fundamentale, obiecția de neconstituționalitate a fost
consacrată de fostul art. 145 alin. (1) din Constituţie și desemna acţiunea prin care este
sesizată Curtea Constituţională în cadrul controlului anterior promulgării legii. Astfel,
diferenţa dintre obiecţia şi excepţia de neconstituţionalitate era una de ordin procedural, în
sens material ele având, în esenţă, acelaşi conţinut: contestarea legitimităţii constituţionale a
legii.
În prezent, obiecţia de neconstituţionalitate este reglememntata de dispoziţiile art.
146, lit. (a) din Constituţie şi de art.15-18 din Legea nr.47/1992, desemnand un control
abstract şi direct, exercitat numai la sesizarea unor autori calificaţi.
Ion Deleanu opinează necesitatea introducerii unui control abstract a posteriori, la
sesizarea acelorași subiecte, inclusiv a altor subiecte (ex Curtea de Conturi, consiliile
județene) în sensul că îmbinarea controlului prealabil abstract cu cel posterior ar asigura
plenitudine vocației și obligației Curții Constituționale de a garanta supremația Constituției;
deseori în procesul de aplicare a legii se observă mai limpede viciile de neconstituționalitate;
existența controlului prealabil nu poate conferi legii o imunitate sub aspectul
constituționalității sale, nu se poate converti în prezmuție absolută de constituționalitate care
să împiedice un control ulterior; exercitarea controlului pe calea excepției de
neconstituționalitate nu poate suplini absența unui control abstract introdus a posteriori,
deoarece în cazul excepției de neconstituționalitate actuale este necesară existența prealabilă a
unui litigiu (cu excepția ipotezei privind excepția ridicată de Avocatul Poporului).152

5.2. Obiectul controlului


Obiect al controlului de constituţionalitate a priori îl pot constitui legile ordinare şi
legile organice, inclusiv legile de revizuire a Constituției, toate înainte de a fi promulgare
(limite consolidate de jurisprudența Curții prin mai multe decizii, cum ar fi nr.6/1993,
nr.233/1999)153. Așa cum se desprinde din jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea
supra), cât și din doctrină, analiza făcută de Curte în această formă de control poate să
privească nu numai prevederile legale indicate expres în sesizare, ci și prevederile din același
act normativ nepromulgat aflate în corelare cu acestea, care nu pot fi disociate între ele.
În analiza de față, nu intră în discuție laolaltă cu legea ca act juridic al Parlamentului
(organică sau ordinară) și legile de revizuire a Constituţiei, pentru care examinarea se va face
distinct. Doctrina154 aratã cã o asemenea lege se caracterizează prin următoarele trăsături:
- poate fi adoptată numai în cadrul procedurii de reexaminare, instituită de art. 147
alin. (2) Constituţie, pentru înlăturarea unei obiecţii de neconstituţionalitate; această lege
rezultă din interpretarea constituţionalităţii sale de către Parlament care substituie, în calitate

149
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p.136.
150
T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p. 95.
151
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale..., op.cit., p.832.
152
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale..., op.cit., p.833.
153
A se vedea Decizia CCR nr.6/25.01.1993, M.Of. nr.61/25.03.1993; Decizia CCR nr.233/20.12.1999, M.Of.
nr.638/28.12.1999.
154
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p.157-158.

53
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

de unică autoritatea legiuitoare, propria sa interpretare, celei date de Curte, restabilind astfel
prezumţia de constituţionalitate; tocmai de aceea legea adoptată nu mai poate face obiectul
unei excepţii de neconstituţionalitate, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/ 1992,
republicată, deoarece dacă ar putea fi atacată pe această cale, competenţa Parlamentului de a
putea înlătura obiecţia de neconstituţionalitate ar fi pur utopică, Curtea fiind legată de decizia
sa anterioară de neconstituţionalitate;
- spre deosebire de cvorumul de vot pentru a se adopta legea ca act juridic al
Parlamentului (organicã sau ordinarã), majoritatea necesară pentru adoptarea legii de revizuire
este aceea prevăzută de art. 151 alin. (1) din Constituţie 155 pentru revizuirea acesteia; de aceea,
o asemenea lege este cvasiconstituţională, deosebindu-se de o lege de revizuire nu numai
întrucât nu este iniţiată de subiecţii ce pot cere revizuirea şi nici supusă aprobării poporului
prin referendum, dar, mai ales, pentru că în procesul său de adoptare nu există procedura de
mediere, astfel încât dacă una din Camere nu o adoptă, obiecţia de neconstituţionalitate nu
poate fi înlăturată; chiar dacă legea a fost adoptată în şedinţa comună a Camerelor, aceeaşi
este procedura pentru adoptarea legii în scopul înlăturării obiecţiei de neconstituţionalitate;
sub acest aspect, procedura parlamentară este mult mai severă decât în cazul legii de revizuire
a Constituţiei, impunând ca ambele Camere să aibă acelaşi punct de vedere, ceea ce, în
condiţiile bicameralismului, este aproape un accident156;
- poate fi ulterior modificată sau abrogată după procedura legislativă obişnuită.157
Controlul de constituționalitate privește, de plano, atât criteriile de constituționalitate
extrinsecă, adică cele care se referă la procedura de adoptare a legii (condiții de formă),
precum și criteriile de constituționalitate intrinsecă, adică cele care privesc compatibilitatea
conținutului legii, a normelor juridice pe care aceasta le conține cu normele constituționale
(condiții de fond).

5.3. Subiectele, modul de sesizare și de soluționare


Controlul se exercită pe baza sesizării făcute de un anumit portofoliu de subiecte
expres și limitativ desemnate de legea fundamentală.158
Conform art. 146 litera (a) din Constituție și art.15 alin (1) din legea organicã, Curtea
Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora
dacă sesizarea este făcută de159:
155
Art. 151 alin. (1) din Constituţie prevede cǎ: Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de
Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei
Camere.
156
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, „Curtea...”, op.cit., p.157-158
157
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, „Curtea...”, op.cit., p. 158;
158
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale..., op.cit., p.833. Profesorul Deleanu apreciază că este
necesară lărgirea sferei subiectelor de sezină, pentru a da mai multă eficiență acestui control anterior de
constituționalitate, subliniind inclusiv interpretarea că acest control anterior este inițial unul facultativ, însă după
sesizarea Curții devine obligatoriu. Autorul apreciază că ar trebui instituită și sesizarea din oficiu a Curții
Constituționale, pornind de la premisa că supremația Constituției nu este facultativă, ci este obligatorie, cu atât
mai mult cu cât doctrina este unanimă în sensul că instanța constituțională este un legislator negativ.
159
ART. 15
(1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la
sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori.
(2) În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre
promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi
se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată
cu procedură de urgenţă, termenul este de două zile.
(3) Data la care legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoştinţă în plenul fiecărei
Camere în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele

54
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

a. Preşedintele României; Legitimitatea șefului statului este dată atât de poziția acestuia
în ierarhia autorităților publice în stat și rolul acestuia în funcționarea democrației
constituționale, prevalent fiind aici rolul de mediator (exercită funcția de mediere între
puterile statului, precum între stat și societate, conform art.80 alin.(2) teza a doua din
Constituție), precum și prin prisma modului de desemnare a șefului de stat, ca rezultat
al exercitării sufragiului general, similar cu Legislativul.
b. Unul din preşedinţii celor două Camere, legitimitatea venind și în acest caz din natura
de Putere Legislativă a Parlamentului, de votul acordat de popor în procesul electoral
de alegere a Camerelor Parlamentului, urmat de alegerea în cele două Camere a
președinților, din rândul membrilor Parlamentului;
c. Guvernul reprezintă a doua componentă a Executivului, are ca fundament votul
Parlamentului pentru învestire precum și atribuțiile sale constituționale, rolul consacrat
de art.102 din Constituție;
d. Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie; Potrivit art.25, lit.c) din Legea nr.304/2004 privind
organizarea judiciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite
pentru sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul constituţionalităţii legilor
înainte de promulgare. Justificarea desemnării instanței supreme ca subiect al dreptului
de sesizare a Curții în cazul obiecției de neconstituționalitate vizează poziția principală,
dominantă în cadrul normelor constituționale și legale acordată ÎCCJ în cadrul Puterii
Judecătorești, potrivit art.126 din Constituție, respectiv rolul acesteia de a asigura
interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
e. Avocatul Poporului (acesta a devenit titular al dreptului de a sesiza Curtea
Constituţională cu controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare în urma
revizuirii Constituţiei din anul 2003); Implicarea Avocatului Poporului în controlul de
constituționalitate, arată profesorul Ioan Muraru, se face sub cele două aspecte ale
acestuia, anume controlul general al Constituției, precum și controlul
constituționalității legilor. În prima ipoteză, este vorba despre atribuțiile generale ale
Avocatului Poporului ce rezultă din interpretarea prevederilor art.58-60 din Constituție
(Capitolul IV din Titlul II privind Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale).
Sub al doilea aspect, privește raporturile constituționale cu Parlamentul, Guvernul,
Curtea Constituțională și cu persoanele fizice. Avocatul Poporului are o implicare
directă, concretă, în limitele date de legea fundamentală, în cazul obiecției implicarea
constând în exercitarea dreptului de sesizare, dacă apreciază în acest sens.160
f. Un număr de cel puţin 50 de deputaţi; în privința deputaților și senatorilor sunt valabile
explicațiile date în privința președinților celor două Camere, cu mențiunea că opțiunea
constituantului a avut în vedere în realitate acordarea unui sprijin opoziției
parlamentare pentru a utiliza un mecanism independent de control al rezultatului
deciziei majorității parlamentare, adică exercitarea unui control asupra legii adoptate de
majoritatea parlamentară.
g. Un număr de cel puţin 25 de senatori.
În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte
de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei
Deputaţilor şi la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de
urgenţă, termenul este de 2 zile, conform art.15 alin.( 2) din legea organica.161

Parlamentului lucrează în plen.


(4) Sesizarea făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei, de către secretarul
general al Camerei respective.
160
I.Muraru, Avocatul Poporului - instituție de tip ombudsman, Ed.All Beck, București 2004, 78-80.
161
A se vedea pentru detalii T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p.97.

55
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Data la care legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor se aduce la


cunoştinţă în plenul fiecărei Camere în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi
comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen. După
primirea actului de sesizare, preşedintele Curţii desemnează, printr-o rezoluţie datată,
judecătorul-raportor şi magistratul-asistent şi stabileşte data la care vor avea loc dezbaterile.162
În situatia sesizării Curţii Constituţionale de către unul dintre preşedinţii celor două
Camere ale Parlamentului, parlamentari, Guvern, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau
Avocatul Poporului, Curtea va comunica Preşedintelui României, în ziua înregistrării,
sesizarea primită.
Dacă sesizarea este facută de Preşedintele României, de parlamentari, de Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie sau de Avocatul Poporului, Curtea Constituţională o comunica în termen
de 24 de ore de la înregistrare preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernului, precizând totodata şi data când vor avea loc dezbaterile. Conform art.15 alin (4),
dacă sesizarea este făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei,
de către secretarul general al Camerei respective. Dacă sesizarea s-a făcut de preşedintele
uneia dintre Camerele Parlamentului, Curtea Constituţională o va comunica preşedintelui
celeilalte Camere, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, iar dacă sesizarea s-a făcut de
către Guvern, Curtea o va comunica preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Avocatului Poporului, precizând şi data când vor avea loc dezbaterile, potrivit art.16
alin (3).
Doctrina notează că dreptul de sesizare a Curții prin invocarea unei obiecții de
neconstituționalitate este sub imperiul unui termen incert care are efect extinctiv, anume data
promulgării legii, acest termen nefiind susceptibil de întrerupere ori de suspendare. 163 Se mai
opinează că promulgarea este afectată de un termen de decădere reglementat de art.77 din
Constituție (un termen inițial de 20 de zile pentru promulgare, urmat de un alt termen de 10
zile în ipoteza cererii de reexaminare formulată de Președintele României, calculat după caz

162
1. Controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare
(…) ART. 16
(1) În cazul sesizării Curţii Constituţionale de unul dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, de
parlamentari, de Guvern, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de Avocatul Poporului, Curtea va comunica
Preşedintelui României sesizarea primită, în ziua înregistrării.
(2) Dacă sesizarea s-a făcut de Preşedintele României, de parlamentari, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
sau de Avocatul Poporului, Curtea Constituţională o va comunica, în termen de 24 de ore de la înregistrare,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precizând şi data când vor avea loc dezbaterile.
(3) Dacă sesizarea s-a făcut de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului, Curtea Constituţională o va
comunica preşedintelui celeilalte Camere, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, iar dacă sesizarea s-a
făcut de către Guvern, Curtea o va comunica preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi
Avocatului Poporului, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
ART. 17
(1) Până la data dezbaterilor, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului
pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere.
(2) Punctul de vedere al Guvernului se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.
ART. 18
(1) Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, cu participarea judecătorilor Curţii, pe baza sesizării, a
documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menţionate în sesizare, cât şi asupra celor
de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate.
(2) Decizia se pronunţă, în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se comunică Preşedintelui
României. Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea legii se comunică preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului şi primului-ministru.
(3) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este
obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
163
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.111.

56
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei instanței


constituționale.164
Din lectura textelor legale și constituționale care reglementează controlul de
constituționalitate anterior se desprinde concluzia că Președintele României poate formula
obiecția doar atunci când legea i-a fost comunicată pentru promulgare, în timp ce toți ceilalți
titulari ai dreptului de sesizare pot invoca obiecția și anterior, în interiorul termenului de
protecție de 5 zile sau, după caz, 2 zile, cu mențiunea că obiecția poate fi formulată inclusiv în
ipoteza în care Președintele a cerut déjà reexaminarea legii.165
Până la data dezbaterilor, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul
şi Avocatul Poporului pot prezenta, în scris, punctele lor de vedere. Punctul de vedere al
Guvernului se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.
Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării, a documentelor
şi a punctelor de vedere primite şi poartă atât asupra prevederilor menţionate în sesizare, cât şi
asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate.
Decizia Curtii Constitutionale se adopta cu votul majorității judecătorilor Curții si se
comunică in mod obligatoriu Preşedintelui României pentru a se evita promulgarea unei legi
declarate neconstituţionale.
Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea legii se comunică preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru.
La art.147 alin (1) se prevede faptul că „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează
efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest
interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale
cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind
neconstituţionale sunt suspendate de drept.”
Conform art. 147 alin (2) din Constituţie, Parlamentul este obligat să reexamineze
dispozitiile declarate neconstitutionale pentru a fi in acord cu decizia Curţii Constituţionale.

5.4. Rezumat
Obiecția de neconstituționalitate reprezintă forma de control anterior (aprioric) de
constituționalitate, așadar legea nefiind încă în vigoare, ci în etapa imediat ulterioară
adoptării sale în Parlament, însă înainte de promulgarea și de publicarea în Monitorul
Oficial. În art.146 litera a) din Constituție sunt menționați limitativ, exhaustiv titularii
dreptului de sesizare.
a) Controlul constituţionalităţii legii constă, în esenţă, în verificarea legitimităţii
constituţionale a acesteia.
b) dreptul comun îl constituie procedura civilă;
c) procedura de control este de drept public punând în mişcare o competenţă de
atribuire exclusivă şi cu un caracter imperativ.
164
Ibidem, p.111. Ion Deleanu este de părere că Președintele are obligația să promulge legea primită de la
rexaminare, iar la împlinirea termenului de 10 zile se stinge dreptul Președintelui de a promulga legea, aceasta
urmând să intre în vigoare chiar în lipsa promulgării, deoarece altminteri ar însemna ca legea să rămână
neoperantă prin amânarea promulgării legii sine die. I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, op.cit.,
p.313.
165
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.113

57
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

OBIECŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE - CONTROLUL ANTERIOR DE


CONSTITUŢIONALITATE

Conform art. 146 lit. a) din Constituţie, Curtea Constituţională „... se pronunţă asupra
constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de
cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a
Constituţiei”.
În aceeaşi ordine de idei, art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/ 1992, republicată, privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale menţionează: „Curtea Constituţională se
pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea
Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi
sau de cel puţin 25 de senatori. În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii
Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică
Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune
la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. În cazul în care legea a
fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de 2 zile.”

5.5. Test de evaluare


a) Care sunt titularii dreptului de sesizare în cazul obiecției de neconstituționalitate?
b) Ce fel de acte normative pot face obiectul controlului anterior de constituționalitate?

Unitatea de învăţare 6. Excepția de neconstituționalitate (controlul posterior)


6.1. Noțiune și trăsături
6.2. Subiecte de sesizare/sezină
6.3. Procedura de soluționare a cererii de sesizare
6.3. Cauzele de inadmisibilitate
6.4.. Rezumat
6.5. Test de evaluare

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 6 îşi propune familiarizarea studenţilor cu controlul
posterior de constituționalitate, pe cale de excepție

58
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege controlul posterior de
constituționalitate asupra legii realizat de Curtea Constituțională pe calea
excepției de neconstituționalitate;
 să identifice, să explice, să descrie delimitările dintre această formă de control
și alte competențe ale Curții asemănătoare, anume cele privind verificarea
constituționalității legii de revizuire a Constituției, a legilor în controlul anterior,
a regulamentelor și hotărârilor Camerelor și Plenului Parlamentului, a tratatelor
și altor acorduri internaționale;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Excepţia de neconstituţionalitate

Secțiunea 6.1. Definiție. Trăsături.

Controlul de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate este un


control concret, care intervine în procesul de aplicare a legii. Doctrina este unanimă în sensul
că excepția de neconstituționalitate constituie o garanție constituțională a drepturilor și
libertăților acordate cetățenilor, asigurând accesul acestora la justiția constituțională pentru
protecția acestor drepturi și libertăți.166
Într-o definiție larg cunoscută în doctrina română167 se arată că excepția de
neconstituționalitate reprezintă „un incident ivit în desfăşurarea unui proces în faţa instanţei
judecătoreşti, constând în contestarea legitimităţii constituţionale a unei prevederi legale dintr-
o lege sau ordonanţă de care depinde judecarea cauzei”. Exceptia de neconstitutionalitate
constituie totodata un mijloc specific jurisdicţiei constituţionale pentru exercitarea controlului
de constituţionalitate, cu o semnificaţie proprie în cadrul procedurilor judiciare.168
Doctrina169 a extras din logica art.146 lit.d) din Constituție câteva principii privind
excepția de neconstituționalitate :
- Instanța constituțională are monopol în soluționarea acestor excepții, iar
controlul poate să poarte asupra condițiilor de formă ale legii (denumită
constituționalitate extrinsecă), precum și asupra substanței, conținutului normativ
al acesteia (denumită constituționalitate intrinsecă);

166
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p.141-142.
167
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p.142
168
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p.142.
169
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.122.

59
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- Excepțiile de neconstituționalitate pot fi invocate numai în fața instanțelor


judecătorești din cadrul Puterii Judecătorești (cele menționate de art.126 alin.(1)
din Constituție) și a instanțelor de arbitraj comercial ;
- Controlul de constituționalitate exercitat pe calea excepției este unul concret, în
mod esențial un control propriu-zis juridic, cu haină jurisdicțională ;
- Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă legea ca act juridic al
Parlamentului, precum și ordonațele de guvern ca acte normative cu forță
juridică egală cu legea – cele simple și cele de urgență – adoptate în temeiul
art.115 din Constituție prin mecanismul constituțional al delegării legislative ;
- Excepția de neconstituționalitate, în sensul de sesizare pentru a verifica
neconstituționalitatea unei legi sau ordonațe în vigoare, poate fi invocată în mod
direct de Avocatul Poporului, în absența unui litigiu pe rolul vreunei instanțe.
Potrivit literaturii juridice, excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident
apărut în fața unei instanțe judecătorești, în cursul desfășurării unui proces, constând în
contestarea legitimității constituționale a unei prevederi legale dintr-o lege sau ordonanță de
care depinde judecarea cauzei.170 De asemenea, excepția de neconstituționalitate constituie o
apărare de fond171 și un mijloc specific al jurisdicției constituționale de exercitare a controlului
de constituționalitate, fiind un instrument al dreptului constituțional ce se caracterizează prin
scopul excepției ca modalitate de control al constituționalității legilor, respectiv prin specificul
său în jurisdicția constituțională, care are, însă, importante asemănări cu excepțiile
procesuale.172
Excepția de neconstituționalitate creează un raport triunghiular între partea din
proces care ridică excepția în fața instanței de judecată a quo (partea care invocă încălcarea
unor drepturi sau libertăți fundamentale prin incidența normei juridice pretins
neconstituționale), instanța de judecată de drept comun/instanța de arbitraj comercial (a quo)
și instanța constituțional care va soluționa excepția, adică instanța a quem.
Potrivit opiniei consacrate în doctrină173, exceptia de neconstitutionalitate prezintă
următoarele trăsături174:
a) Poate fi invocată numai în fața unei instanțe de judecată sau a unei instanțe de arbitraj
comercial (nu și în cazul altor forme de arbitraj ori în jurisdicțiile administrative) 175, astfel
încât se deduce că preexistă conflictul de neconstituționalitate dinainte de nașterea
litigiului dedus judecății în fața instanței de judecată a quo însă sesizarea Curții
Constituționale o poate face numai instanța de judecată atunci când admite cererea de
sesizare formulată în parcursul processual al litigiului pe motivul că, în esență și
rezumativ, acea instanță este ținută să aplice la speță, în concret, o lege despre care
titularul dreptului de sesizare consider că ar fi neconformă Constituției, cu consecința
vătămării drepturilor și intereselor sale, punând partea așadar într-o poziție de inferioritate

170
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p.143.
171
Ion Deleanu arată că excepția de neconstituționalitate nu este o simplă excepție procesuală, nici măcar o
excepție de fond, în sensul prevederilor specifice din Codul de procedură civilă, ci se apropie mai mult de
apărările de fond de fond, deoarece se invocă un mijloc legal de ineficiență a unei dispoziții dintr-o lege sau
ordonanță care ar trebui să se aplice la soluționarea litigiului. I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale...,
op.cit., p.859.
172
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, Ed.CH Beck, București 2010, p.79-80.
173
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, Ed.CH Beck, București 2010, p.81-82.
174
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.118-119, 122-125.
175
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mai multe decizii faptul că justiția se înfăptuiește printr-
o categorie distinctă de autorități, anume instanțele judecătorești (Decizia CCR nr.35/1993), respectiv că justiția
ca dimensiune fundamental a statului de drept se înfăptuiește de autiritatea judecătorească (Decizia CCR
nr.41/1993. Prin Decizia Plenului CCR nr.II/1995, Curtea sedimentează interpretarea restrictive a noțiunii de
instanță judecătorească, stabilind explicit că numai instanțele judecătorești au dreptul de a sesiza Curtea
Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate invocate în fața lor (M.Of.nr.47/13.03.1995).

60
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

neconformă cu legea fundamentală sau generând o consecință juridică în situația concretă


dedusă judecății care contravine literei și spiritului anumitor prevederi constituționale.
b) Poate fi introdusă și direct la Curte de Avocatul Poporului. Modificarea introdusă de
revizuirea din anul 2003 adusă legii fundamentale, anume sesizarea realizată direct de
Avocatul Poporului prin adresarea direct către Curtea Constituțională în absența unui
proces pe rolul vreunei instanțe de judecată instituie în mod evident o excepție de la
mecanismul de funcționare a excepției de neconstituționalitate, are menirea de a da
eficiență mai mare instituției Avocatului Poporului – instituție de tip Ombudsman – care
are rolul constitutional de a apăra drepturile și libertățile persoanelor fizice (art.59-59 din
Constituție). Într-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a statuat că Avocatul
Poporului poate declanșa exercitarea acestei forme de control de constituționalitate
indiferent de problemele la care se referă în sesizare, invocarea excepției direct la Curte
fiind întotdeauna la aprecierea exclusive a Avocatului Poporului, acesta neputând fi
obligat sau împiedicat de vreo autoritate publică să ridice o excepție de
neconstituționalitate, aceasta fiind parte a independenței instituționale și funcționale cu
care este învestit Avocatul Poporului.176
c) Este o excepţie de ordine publică, putând fi invocată de părţile din proces, de
reprezentantul Ministerului Public, precum şi de instanţa de judecată din oficiu. Doctrina
subliniază că în privința excepției de neconstituționalitate nu este aplicabil principiul
disponibilitatii dupa ce sesizarea a fost facuta, astfel că renuntarea la o astfel de exceptie
invocata este imposibilă177, soluționarea excepției nu poate fi suspendată sau întreruptă 178.
Ion Deleanu arată că invocarea excepției de neconstituționalitate se poate face în orice
etapă a procesului, respectiv că o asemenea excepție nu poate fi acoperită cu vreun
remediu procesual, la ea nu se poate renunța.179
d) Reprezintă o excepţie dirimantă, din punct de vedere procesual, așa încât admiterea ei de
către Curtea Constituţională ar putea conduce la respingerea acţiunii fără ca dreptul dedus
judecăţii să mai fie examinat pe fond 180; Judecătorul, dacă nu ar sesiza Curtea, ar avea la
dispoziție două soluții ipotetice, anume să ignore excepția și să rezolve litigiul fără
soluționarea sa prealabilă ; a doua soluție ar consta în rezolvarea excepției de
neconstituționalitate de însuși judecătorul cauzei, ceea ar echivala cu o depășire a
prerogativelor sale constituționale.181
e) Constituie din punct de vedere procedural o chestiune prejudicială apărută în timpul
procesului, dar totuși nu trebuie confundată excepția de neconstituționalitate cu aceasta 182.
Excepția de neconstituționalitate vizează compatibilitatea legii aplicabile în cauza în care
excepţia a fost ridicată cu Constituţia, astfel că excepţia trebuie să aibă legătură cu cauza
dedusă judecății, cu raportul juridic din litigiu, iar legea a cărei neconstituţionalitate se
invocă să determine modul de soluţionare a cauzei. În egală măsură, excepția de
neconstituționalitate constituie un mijloc de apărare, atât pentru părţi care, pe această cale,

176
A se vedea Deciziile nr.507/17.11.2004, M.Of. nr.1154/07.12.2004; nr.544/28.06.2006, M.Of. nr.568 din
30.06.2006; nr.567/11.07.2006, M.Of. nr.613/14.07.2006; 392/17.04.2007, M.Of. nr.325/15.05.2007;
nr.742/24.06.2008, M.Of. nr.570/29.07.2008; nr.365/17.03.2009, M.Of. nr.237/09.04.2009; 1555/17.11.2009,
M.Of.nr.916/28.12.2009; nr.1105/21.09.2010, M.Of. nr.684/08.10.2010; nr.336/24.09.2013, M.Of.
nr.684/07.11.2013. A se vedea T.Toader, M.Safta, Constituția României. Decizii CCR, hotărâri CEDO, hotărâri
CJUE, legislație conexă, ediția 3-a, Ed. Hamangiu, București 2019.
177
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, Ed.CH Beck, București 2010, p.81.
178
I.Muraru, NM.Vlădoiu, A.Muraru, SG.Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p. 123.
179
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.247.
180
I.Muraru, NM. Vlădoiu, Contencios constituțional, op.cit., p.144.
181
A se vedea I.Deleanu, Justitia constituțională, op.cit., p.248-249.
182
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.247-248.

61
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

îşi pot apăra drepturile şi interesele legitime, dar şi un mecanism capabil să asigure
supremaţia Constituţiei în sistemul de drept183;
f) Instanța de judecată, în cadrul acestui raport procesual, precum și părţile din proces, sunt
asociate la controlul de constituționalitate exercitat de instanța constituțională184.
g) Soluţia pe care o adoptă Curtea se publică în Monitorul Oficial şi are efecte obligatorii
erga omnes, numai pentru viitor, potrivit art.147 alin.4 din Constituție;
h) Curtea Constituţională are competență exclusivă, este singura autoritate competentă a
soluţiona excepţia de neconstituţionalitate a legilor și ordonanțelor de guvern185.

Secțiunea 6.2. Obiectul controlului pe calea excepției de neconstituționalitate

Potrivit art. 29 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra
excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o
ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi
oricare ar fi obiectul acestuia.” Textul din legea organică preia practic textul constituțional
care acum se regăsește în art.146 litera d) din legea fundamentală. Se poate observa o
diferență de nuanță față de vechea reglementare constituțională și legală, care impunea să
existe un raport de dependență între norma juridică atacată și judecarea cauzei, reglementarea
actuală fiind mai puțin drastică în privința acestei condiții de admisibilitate.
Prin utilizarea terminologiei de lege, constituantul se referă la legea ca act juridic al
Parlamentului promulgat de Președintele României, adică în accepțiunea sa restrânsă 186, atât
legea organică, dar și legea ordinară, ambele în sensul art.73 din Constituție. De remarcat
faptul că, din economia art.73 din Constituție se elimină în cazul acestei forme - de control
posterior de constituționalitate – legile de revizuire a Constituției, întrucât acestea au un regim
juridic distinct de exercitare a controlului, se regăsesc enumerate pe de o parte la art.146 litera
a) din legea fundamentală, sub forma controlului aprioric. Rezultă, prin interpretarea per a
contrario, că nu pot face obiectul controlului de constituționalitate pe calea excepției de
neconstituționalitate actele normative inferioare legii ca forță juridică 187, cum ar fi hotărârile
de guvern, ordine de ministru, hotărârile consiliilor județene și consiliilor locale, decretele
Președintelui României, alte acte cu caracter normativ ale administrației centrale sau
administrației locale.188
Legile de aprobare a ordonanțelor de urgență189 pot și ele să facă obiectul
controlului de constituționalitate, însă în acest caz există o anumită particularitate, anume
aceea că atunci când Curtea este sesizată în privința neconstituționalității unei asemenea legi,
pe calea controlului posterior, instanța de control constituțional își extinde controlul și asupra

183
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.119.
184
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, op.cit., p.82; A se vedea și I.Muraru, NM. Vlădoiu,
A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.123-124.
185
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.119.
186
Ibidem, p.100-101. În sens formal, legea este adoptată de Parlament și promulgată de Șeful Statului. În sens
material, legea reprezintă un ansamblu de norme juridice cu rol de reglementare primară a unor relații sociale,
genral obligatorie și a cărei executare se realizează prin comportamentul conformist al destnatarilor legii sau, la
nevoie, prin forța de constrângere a statului. I.Muraru, M.Constantinescu, Criteriul Formal în controlul
constituționalității legilor, Revista de Drept Public, nr.1/1998, p.8.
187
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, op.cit., p.101.
188
Pentru elemente de drept comparat, a se vedea B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, op.cit.,
p.101-103.
189
În cazul ordonanțelor simple, preexistă o lege de abilitare a Guvernului să emită ordonanțe, potrivit art.115
alin.(1)-(3) din Constituție.

62
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

ordonanței de urgență, întrucât nu se poate face o disociere între prevederile ordonanței de


urgență și acelea ale legii sale de aprobare.190
În ce privește ordonanțele guvernului, acestea sunt emise de Guvern pe calea
delegării legislative, în temeiul art.115 din Constituție, sunt egale cu legea ca forță juridică, în
funcție de nivelul de reglementare în care sunt emise/intervin (domeniul legilor organice ori al
celor ordinare, cu delimitările și criteriile prevăzute expres de art.115 din legea
fundamentală). În practica instanței constituționale191 și în doctrină192 s-a stabilit că ordonanța
guvernamentală nu constituie expresia puterii legiuitoare, nu transformă prin ea însăși
Guvernul în autoritate leguitoare, ci păstrează natura juridică de acte emise de guvern în
cadrul competenței sale normative, care are un caracter limitat și de excepție, ce izvorăște din
legea de abilitare a Parlamentului prin care se abilitează Guvernul să emite ordonanțe simple,
respectiv derivă direct din Constituție în cazul ordonanței de urgență, în privința căreia
Parlamentul ulterior adoptă o lege de aprobare a ordonanței de urgență emise de Guvern.
În privința ordonanțelor există un mecanism legal special de contestare a
neconstituționalității acestora în procedurile judiciare de drept comun, anume prevederile
art.126 alin.(6) teza a doua din Constituție (care stabilește că instanțele de contencios
administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe
sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale) și prevederile art.9
din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ – titlu marginal Acțiunile împotriva
ordonanțelor Guvernului. Textul art.29 alin.1 din Legea organică a Curții nr.47/1992
modificată și republicată face referire expresă la controlul de constituționalitate asupra
ordonanțelor guvernamentale, utilizând același limbaj juridic și același mecanism procedural,
inclusiv aceleași cauze de inadmisibilitate ca în cazul controlului exercitat asupra legilor 193.
Însă, se evidențiază o importantă distincție de tratament juridic - constituțional și legal- între
cele două categorii de acte normative ambele cu forța juridică a legii, anume ordonanțele
Guvernului nu pot fi supuse controlului aprioric, așadar nu pot fi controlate pentru
neconstituționalitate înainte de intrarea lor în vigoare, înainte de a produce efecte juridice în
plan obiectiv, ci controlul vizează întotdeauna numai ordonanțe guvernamentale care fac parte
din dreptul pozitiv. O altă particularitate constă în faptul că, potrivit prevederilor art.9 alin.2
din Legea nr.554/2004, instanța de judecată de contencios administrativ care apreciază că
excepția îndeplinește cerințele legale de sesizare a Curții Constituționale, conform art.29
alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992 republicată, atunci dispune sesizarea Curții și suspendarea
judecății cauzei pe fond, ipoteză procesuală neobligatorie în cazul invocării excepției de
neconstituționalitate a legilor.
În ceea ce priveşte cerinţa ca legile, ordonanţele sau dispoziţiile din acestea să fie în vigoare
pentru a putea constitui subiect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a
respins, în mod constant, ca fiind inadmisibile excepţiile privitoare la dispoziţii legale
abrogate.194

190
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, op.cit., p.99.
191
Decizia CCR nr.9/1996, M.Of. nr.296/05.04.1996; Decizia nr.120/2004, M.Of. nr.296/05.04.2004.
192
I.Muraru, M.Constantinescu, Ordonanța guvernamentală. Doctrină și jurisprudență, Ed. Lumina Lex,
București 2000, p.156; B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, op.cit., p.107.
193
Jurisprudența Curții este bogată în materia ordonanțelor guvernamentale, atât în ce privește controlul
extrinsec, cât și controlul intrinsec. Amintim Decizia CCR nr.660/04.07.2007, M.Of. nr.525/02.08.2007, unde
Curtea Constituționala a statuat că excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni
principale nici în fața instanței de judecată și nici în fața unei instanțe de arbitraj comercial, dar nici în fața Curții
Constituționale. Decizia nr.894/05.12.2006, M.Of. nr.54/24.01.2007.
194
Decizia nr. 32 din 2 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.178 din 26 aprilie
1999; Decizia nr. 135 din 20 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.51 din 4
februarie 1999; Decizia nr. 169 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr.65 din 16 februarie 1999;

63
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Excepţia de neconstituţionalitate trebuie să privească o lege sau o ordonanţă ori o


dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă de Guvern în vigoare de care depinde soluţionarea
cauzei. Şi în acest caz neîndeplinirea acestor condiţii constituie cauză de inadmisibilitate a
excepţiilor de neconstituţionalitate astfel ridicate. Dacă excepţia priveşte o hotărâre a
Guvernului, un ordin al unui ministru sau alt act emis în aplicarea legii, ea este contrară
prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi celor ale art. 29 alin. (1) din Legea nr.47/ 1992, şi
potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol din lege instanţa de judecată trebuie să o respingă ca fiind
inadmisibilă, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.195

Secțiunea 3. Subiecte de sezină și procedura de soluționare

1. Moduri de sesizare și titulari ai dreptului de sesizare


Sediul materiei privind invocarea, sesizarea și soluționarea excepției de
neconstituționalitate se regăsește în art.29 din Legea organică a Curții nr.47/1992 modificată
și republicată :
ART. 29
(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe
ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu
soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa
de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în
faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o
decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale
părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă
excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile
părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată
va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare
pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),
instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48
de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Din conținutul alineatului (2) rezultă că exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocată:
a. De către părţile unui litigiu; Părțile reprezintă cea categoria cea mai vastă de subiecte
care au vocația constituțională și legală de a apela la această formă de control de
constituționalitate, ridicând în fața instanțelor de judecată ori a instanțelor de arbitraj
comercial o excepție de neconstituționalitate. Această împrejurare aduce părțile ca parteneri ai
justiției constituționale, le asigură acestora accesul la justiția constituțională196.
Profesorul Viorel Mihai Ciobanu arată că dreptul de a ridica excepția de
neconstituționalitate există în cadrul dreptului fiecărei părți de a adresa cereri și excepții
instanței de judecată.197
195
Decizia nr. 185 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României României, Partea I, nr. 4
din 7 ianuarie 2000; Decizia nr.170 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 5 din 10 ianuarie 2000; Decizia nr. 143 din 13 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 516 din 20 octombrie 2000;
196
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit., p. 121.
197
VM. Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, vol.II, Ed. Național, București, 1997, p.320.

64
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Părţile, prin efectul sesizării Curţii, capătă calitatea procesuală de părţi în contenciosul
constituţional privind controlul constituţionalităţii prevederii legale ce face obiectul excepţiei.
Indiferent de calitatea lor procesuală din procesul existent în faţa instanţei: cel ce a invocat
excepţia are poziţia procesuală de reclamant, potrivit principiului in exceptio reus fit actor,
ceilalţi calitatea de pârâţi, iar Ministerul Public – dacă nu a invocat procurorul însuși excepţia
– calitatea de participant; dacă excepţia a fost invocată din oficiu, evident aceste distincţii nu
se mai justifică, părţile reluându-şi poziţia ce o au în procesul din faţa instanţei.
Condiția relevanței excepției, se arată în doctrină, este prioritară în sensul că nu este
posibilă invocarea într-o fază superioară a litigiului a unei excepții de neconstituționalitate
care ar fi trebuit ridicată la judecata în fond, astfel încât aceasta nu mai este pertinentă,
relevantă în căile de atac, așa încât se va considera că este tardivă.198 În jurisprudența Curții s-
a reținut că neîndeplinirea condiției relevanței excepției poate conduce la concluzia
prematurității excepției de neconstituționalitate și a lipsei de legătură cu cauza a acelui text de
lege, adică respingerea sa ca inadmisibilă. 199 Tot pe cale jurisprudențială s-a statuat că părțile
pot invoca excepția de neconstituționalitate și în cursul executării silite, în cadrul soluționării
unei contestații la executare spre exemplu. 200 Excepția de neconstituționalitate poate fi
invocată și de reprezentanții legali sau cei convenționali care reprezintă părțile în proces,
servind interesele acestora și manifestându-se în cursul procesului în numele părților. 201 În
cazul persoanelor juridice, consilierul juridic prepus al acelei persoane juridice are dreptul de
a invoca excepția de neconstituționalitate, câtă vreme depune la dosar dovada că reprezintă
persoana juridică parte în proces.202 Pe bună dreptate se arată în doctrină faptul că revine
instanței de judecată a quo să verifice dacă este incidentă vreuna din cauzele de
inadmisibilitate, astfel încât să nu ajungă la sesizarea Curții dacă spre exemplu reprezentantul
părții ridică excepția în numele său personal și nu în interesul părții pe care o reprezintă.203
b. Din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial (art.29 alin.2 din
legea organică a Curții), însă în această ipoteză instanța de jduecată sau de arbitraj comercial
are obligația de a motiva sesizarea, nemotivarea determinând inadmisibilitatea excepției 204;
Doctrina subliniază că asocierea instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial la controlul
constituționalității legilor pe calea excepției de neconstituționalitate atribuie acestora atât un
rol de filtru pentru excepțiile ridicate de părți și de Ministerul Public, cât și un rol activ,
denumit doctrinar activism judiciar, pentru a constata eventualele vicii de neconstituționalitate
ale legilor incidente la spețele deduse judecății, sesizând instanța specializată de control
constituțional.205
Achiesăm la opinia206 potrivit căreia această atribuție a Curții Constituționale, în ce
privește controlul posterior al constituționalității legilor și ordonanțelor Guvernului (emise în
regimul constituțional al delegării legislative, art.115 din Constituție) nu trebuie partajată cu
instanțele de judecată de drept din structura puterii judecătorești, nici măcar cu instanța
supremă, deorarece această competență ar putea conduce la ineficiența hotărârilor de
neconstituționalitate, ar împieta semnificativ asupra caracterului obligatoriu erga omnes al
acestora, cu previzibile consecințe negative asupra securității raporturilor juridice de natură
constituțională și unității de interpretare a dreptului prin raportare la dreptul constituțional, ar
afecta treptat principiul supremației Constituției, ar permite ca în destul de multe situații

198
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit., p. 122.
199
Decizia CCR nr.53/2000, M.Of. nr.366/07.08.2000.
200
Decizia CCR nr.524/1997, M.Of. nr.125/25.03.1998.
201
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit., p. 125.
202
Ibidem, p.125-126.
203
Ibidem, p.126.
204
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p. 131.
205
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit., p. 137.
206
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit., p. 138.

65
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

instanțele de jduecată să devină judecător în propriile cauze/dosare. Instanțele de judecată au


un importatn rol în asigurarea supremației Constituției și implementarea justiției
constituționale realizate de Curtea Constituționale, în sensul că sunt primele chemate să
asigure implementarea deciziilor instanței constituționale, interpretând dreptul în cheia
furnizată de fiecare dintre deciziile Curții Constituționale.
c. De procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă (art.29 alin.2 din
legea organică a Curții); Rolul constituțional al Ministerului Public, potrivit art.131 din
Constituție, este acela de a apăra interesele generale ale societății, ordinea de drept, precum și
drepturile și libertățile cetățenești. Dintre acestea, se evidențiază rolul de apărare a intereselor
generale ale societății ca justificare principală pentru atributul procurorului de a ridica
excepția de neconstituționalitate. Prin această atribuție, procurorul nu se substituie părților din
proces în această privință, astfel că părților le rămâne distinct și neafectat dreptul de a invoca
excepția de neconstituționalitate în cadrul aceluiași proces la care participă și procurorul, chiar
și în ipoteza în care acesta ridică o excepție de neconstituționalitate.207
d. De către Avocatul Poporului. Sesizarea Curții de către Avocatul Poporului are valoarea
juridică a incheieii judecătorești. Aceasta se ridică direct în fața Curții Constituționale și
trebuie formulată în scris și motivată. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a apreciat 208
că simplul enunț al unei atribuții acordate Avocatului Poporului de a ridica o excepție de
neconstituționalitate, cu trimitere la procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată ori de
arbitraj comercial nu acoperă toate exigențele constituționale, fiind necesar un mecanism
eficient care să asigure Avocatului Poporului premise reale pentru exercitarea rolului său de
apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice. Ca atare, legiuitorul constituant a optat
pentru o soluție mult mai eficientă, anume formularea textului în așa fel încât Avocatul
Poporului să poată sesiza cu excepție de neconstituționalitate direct la Curtea Constituțională,
cu riscul de a crea un clivaj terminologic sau o antinomie intraconstituțională.209 Astfel, așa
cum subliniază doctrina210 recentă, Avocatul Poporului devine un intermediar între cetățean și
Curtea Constituțională, dar și partener la justiția constituțională.
Sesizarea Curţii Constituţionale se face de către instanţă, prin încheiere, sau direct de
către Avocatul Poporului, prin adresă însoţită de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
cu precizarea dispoziţiilor criticate şi a temeiurilor de constituţionalitate invocate.
Potrivit art.29 alin. (4) si (5) din legea organică a Curții, sesizarea Curţii
Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se
face printr-o încheiere distinctă, în original sau în copie certificată, care trebuie să cuprindă
punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei, şi să fie însoţită de dovezile
depuse de părţi. Dispozitivul încheierii trebuie să se refere la soluţia instanţei cu privire la
sesizarea Curţii Constituţionale.
Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, de către instanţă, încheierea trebuie motivată,
cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de
sesizare, instanţa de judecată trebuie să trimită Curţii Constituţionale numele părţilor din
proces şi datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora (fotocopii ale
înscrisurilor relevante în acest sens existente la dosarul instanței de judecată).
Documentele comunicate în copie de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată
excepţia trebuie certificate de către aceasta prin consemnarea menţiunii „conform cu
originalul” pe fiecare filă.
Potrivit art.29 alin(5) din legea organică a Curții, „Dacă excepţia este inadmisibilă,
(...), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
207
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit., p. 133.
208
Decizia CCR nr.148/2003 privind constituționalitatea propunerii de revizuire a Constituției, M.Of.
nr.317/12.05.2003.
209
I.Vida, Antinomii intraconstituționale, Pandectele Române, nr.1/2004, p.196.
210
B.Selejan-Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit., p.185.

66
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de


ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”
Încheierea prin care a fost sesizată Curtea se comunică preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului. Acestor autorităti le va fi
indicată și data până la care pot trimite punctul lor de vedere. Punctul de vedere al Guvernului
se prezintă numai sub semnătura primului-ministru.
La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la
primirea cererii, preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de
judecată şi citează părţile implicate în conflict, conform art. 35, alin (2).
În cazul în care Curtea Constituţională este sesizată direct de Avocatul Poporului,
comunicarea sesizării în scopul trimiterii punctelor de vedere se face numai preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Întocmirea conceptelor de citare şi emiterea procedurilor de chemare în faţa Curţii
Constituţionale se fac imediat după fixarea termenului de judecată, pentru cauzele de natură
urgentă, sau cel mai târziu a doua zi lucrătoare, în celelalte cauze.
Înştiinţarea părţilor se va realiza prin citaţie, precum şi prin alte modalităţi operative,
respectiv telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de
comunicare ce asigură, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru
prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă
părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop.
Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va
arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia. Pe formularul de citaţie se
menţionează expres că prezentarea părţii în faţa Curţii Constituţionale nu este obligatorie.
În cazul persoanelor care au domiciliul sau sediul în străinătate, citarea se face în
limba română.
După ce primeşte încheierea de sesizare, preşedintele Curţii Constituţionale
desemnează judecătorul-raportor.
Rolul judecatorului-raportor este de a:
a) Lua măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecăţii;
b) Verifica dacă sunt îndeplinite cerinţele referitoare la sesizare;
c) Solicita, daca este necesar, completarea actului de sesizare, stabilind şi termenul în care
instanţa să răspundă;
d) Solicita instantei, daca este necesar, trimiterea dosarului în care s-a ridicat excepţia sau a
oricărui act, în copie certificată, din acest dosar;
e) Solicita consultaţii de specialitate unor personalităţi sau unor instituţii, cu aprobarea
prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale;
f) Analiza proiectul de raport, punctele de vedere, soluţiile din doctrina şi jurisprudenţa
română şi străină, precum şi oricare alt element necesar dezbaterilor, întocmeşte un raport
scris asupra cauzei. Termenul de depunere a raportului nu poate depăşi, de regulă, 90 de
zile de la data înregistrării sesizării.
Conform art.30 alin (3), (4) și (5), judecata are loc la termenul stabilit, pe baza actelor
cuprinse în dosar, cu înştiinţarea părţilor şi a Ministerului Public. Participarea procurorului la
judecată este obligatorie iar părţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
Deliberarea se face în secret şi la ea vor fi prezenţi numai judecătorii care au participat
la dezbateri şi magistratul-asistent desemnat în dosar.
Numai în caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra
constituţionalităţii altor dispoziţii din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi
disociate dispoziţiile menţionate în sesizare.

67
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Curtea Constituţională se pronunţă, în conformitate cu prevederile art.11 alin. (1) lit.


a), d), din Legea nr.47/1992 republicata, prin decizie cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.
Potrivit art. 31 alin.(2) si (3), „În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi
asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident,
nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare.”, respectiv, ”Dispoziţiile din legile şi
ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45
de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile
Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.”
Decizia de constatare a excepţiei de neconstituţionalitate se comunică celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională.
În cazul în care la data comunicării deciziei Curţii Constituţionale cauza se află pe
rolul altui organ judiciar, instanţa comunică acestuia decizia autorităţilor publice implicate.
Deciziile prin care se respinge excepţia de neconstituţionalitate se comunică instanţei
care a sesizat Curtea Constituţională si Avocatului Poporului, după caz.

Secțiunea 6.4. Cauzele de inadmisibilitate

Inadmisibilitatea reprezintă o soluţie pe care o pronunţă instanţa de judecată a quo


prin încheiere (ca regulă procedurală) în ipoteza apariţiei unor cauze care fac imposibilă
începerea sau continuarea procedurii judiciare.
Sediul materiei pentru cauzele de inadmisibilitate îl reprezintă prevederile art.29 din
legea organică a Curții Constituționale nr.47/1992 modificată și republicată, inadmisibilitatea
fiind introdusă în cuprinsul Legii nr.47/1992 prin Legea nr.138/1997 astfel încât în forma la zi
a art.29 există o prevedere expresă în alineatul 5 potrivit căreia în ipoteza inadmisibilității
excepției (fiind contrară prevederilor din alineatele 1-3 din același articol), instanța a quo
respinge prin încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, textul având
caracter imperativ, de ordine publică.211
Cauzele de inadmisibilitate, se arată în doctrină, determină limitele legale ale
controlului pe cale de excepţie, fiind definite drept ”consecinţe de ordin procesual ale acestor

211
Art.29 (1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de
arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau
dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi
obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de
arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la
care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a
Curţii Constituţionale.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra
excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie
motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa
de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru
îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o
încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la
instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

68
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

limite şi condiţionări”212. Aceste cauze de inadmisibilitate reprezintă “motive legale ce


impiedică declansarea sau extinderea procedurii de control al constituţionalităţii legii”213.
Cauzele de inadmisibilitate au caracter imperativ şi sunt de ordine publică, astfel încat
acestea se impun din oficiu. În cazul în care instanţa de judecată a quo, în fața căreia a fost
ridicată excepţia de neconstituţionalitate, nu constată existenţa vreuneia dintre cauzele de
inadmisibilitate, atunci prin prisma caracterului de ordine publică al cauzelor de
inadmisibilitate legea conferă numai Curţii Constituţionale competenţa de a declara
inadmisibilă excepţia astfel ridicată într-un litigiu judiciar concret ca fiind. Prin excepție
inadmisibilă înțelegem, așa cum corect reține doctrina, excepția de neconstituționalitate care
îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute expres de art.29 alin.1-3 din legea organică
și nicidecum sensul că excepția ar fi întemeiată pe fond, interpretare greșită pe care uneori o
dau instanțele de judecată a quo.214
Jurisprudența Curții Constituționale, în această privință a inadmisibilității, a statuat
anumite reguli prin două decizii relativ recente: astfel, prin Decizia nr. 766/2011 a constatat că
sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse
controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din
ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. De
asemenea, Curtea prin Decizia nr. 321/2017 a constatat că dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din
Legea nr. 304/2004 raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 47/1992 sunt
constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva
hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate
de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti, impunând așadar o cenzură
judecătorească la instanțele a quo în interiorul sistemului Puterii Judecătorești.
În privința soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de
neconstituționalitate ridicată în cursul procesului la instanța de judecată a quo, instanța
supremă a manifestat interes pentru unificarea practicii judiciare, în sensul de interpretare
potrivit căruia în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată în
anul 2004 [devenit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată în anul 2010], s-a
stabilit că încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de
sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt
supuse căii de atac a recursului.215
Procedura de solutionare a acestor cauze cuprinde doua faze :
1. În fata instanţelor judecătoreşti şi/sau arbitrale (caracter prealabil), unde se ridică
excepția și se soluționează cererea de sesizare a Curții Constituționale;
2. În fata Curţii Constituţionale (instanța a quem, care realizează o activitate
jurisdicțională cu caracter de contencios constituţional), unde excepția de
neconstituționalitate ajunge numai după ce instanța a quo a realizat primul filtru.
Cauzele de inadmisibilitate, subliniază doctrina, se clasifică în funcţie de următoarele
criterii în:
a. Legalizarea sesizării;
b. Întinderea controlului.216

212
I. Muraru, M. Constantinescu, Cauzele de inadmisibilitate in jurisdicția constituțională, Revista Dreptul
nr.2/1998, p.3.
213
I. Muraru, M. Constantinescu, Cauzele de inadmisibilitate in jurisdictia constitutionala, op.cit., p.3.
214
B. Selejean-Gutan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit.,141-142.
215
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXXVI/2006, prin care s-a admis recursul în interesul legii
promovat de procurorul general al PÎCCJ.
216
M. Constantinescu, Modificarea procedurii de solutionare a exceptiilor de neconstitutionalitate, in Dreptul nr.
3/1998, p.20.

69
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

A. Cauzele de inadmisibilitate privind excepţia de neconstituţionalitate, prin prisma


art.29 din legea organică a Curții:
Limitele controlului sunt date de urmatoarele cauze de inadmisibilitate a excepţiei și
observații:
- O prevedere neconstituţională nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Inadmisibilitatea
reiterării intră în vigoare la data publicării în monitorul oficial, nu la data comunicării deciziei
de neconstituţionalitate ca un simplu comunicat al Curții; Atât doctrina, cât și jurisprudența
Curții Constituționale se referă la autoritatea de lucru judecat a excepțiilor de
neconstituționalitate admise.217
- Excepţia iniţial respinsă printr-o decizie a instanței de control constituțional poate fi reiterată
de alte parţi şi pentru alte motive, astfel că în ipoteza aceasta nu constituie cauză de
inadmisibilitate pentru alte părți, dar constituie cauză de inadmisibilitate pentru partea care a
mai invocat-o anterior în același litigiu, indifierent de gradul de jurisdicție. Dacă suntem în
ipoteza în care instanța a quo a respins cererea de sesizare a Curții cu aceeași excepție,
promovată de aceeași parte ori de procuror, sunt aplicabile regulile de procedură civilă (sau
procedură penală, după caz) referitoare la soluționarea excepțiilor de procedură din procesul
civil (sau procesul penal, după caz), aceasta nefiind în sine o problemă de contencios
constituțional, ci una tipică de ordin procesual, de soluționare a excepțiilor de procedură, din
activitatea judiciară a instanțelor de judecată a quo.
- Dacă nu este pertinentă, adică nu are legătură cu procesul în care este ridicată, din care a
izvorât, cu litigiul dedus judecății la instanța a quo, atunci excepţia de neconstituționalitate
este irelevantă, această observație având legătură cu prevederile art.29 din legea organică a
Curții, adică vizează un element de natura contenciosului constituțional, nu doar unul de ordin
procesual din cadrul procesului la instanța a quo;
- Invocarea excepţiei privind neconstituţionalitatea unei ordonanţe a Guvernului dupa ce
aceasta a fost aprobată sau, după caz, respinsă de Parlament, de asemenea atrage
inadmisibilitatea, deoarece ordonața astfel criticată pentru neconstituționalitate este deja
încorporată în legea de aprobare, așadar nu mai constitue un act normativ de sine stătător.
B. Cauzele de inadmisibilitate privind obiectul sesizării
În această privință, obiectul sesizării, după cum am expus mai sus, poate fi numai o lege în
vigoare, prevederi dintr-o lege în vigoare (ca act juridic al Parlamentului), prevederi dintr-o
ordonanță de Guvern sau întreaga ordonanță (de asemenea în vigoare), interpretare
consolidată prin jurisprudența Curții Constituționale218. Instanța constituțională are o practică
constantă în ce privește respingerea ca inadmisibilă a excepțiilor de neconstituționalitate
referitoare la alte acte normative decât cele date expres în competența sa, după cum se
desprinde, ca exemplu, din Decizia CCR nr.474/23 septembrie 2014 (M.Of. nr.792 din 30
octombrie 2014), Decizia nr.58/2004 (M.Of. nr.222/15.03.2004), Decizia nr.435/13.09.2005
(M.Of.nr.924/17.10.2005), Decizia 202 din 18.04.2013 (M.Of. nr.365/19.06.2013), Dec.CCR
nr. 212/29.04.2013 (M.Of.nr.371/21.06.2013), Decizia 854/23.06.2011 (M.Of.nr.672 din
21.09.2011), Dec. CCR nr.766 din 15.06.2011 (M.Of. nr.549/03.08.2011). Astfel, nu pot face
obiectul excepției de constituționaliate exercitat de Curtea Constituțională hotărârile de
guvern, ordinele de ministru, normele metodologice, hotărârile judecătorești (în acest sens a
fost pronunțată Decizia 409 din 04.11.2003 a CCR referitoare la Decizia nr.VI/1999 a

217
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.310. Decizia CCR nr.57/2004 (M.Of.
nr.214/11.03.2004).
218
Deciziile CCR nr.15/1993 în CCCDH 1992-1993, nr.65/1993 in M.Of. nr.14/20.01.1994. Decizia CCR
nr.1/1997 în CCCDH 1997, p.236. Deciziile nr.42/1998, M.of. nr.197/27.05.1998; Dec. CCR nr.69/1998,
M.Of.188/21.05.1998; Dec.CCR nr.76/1998, M.Of.210/08.06.1998; Dec.135/1998, Dec.174/1998, Dec. 86/1999,
Dec.108/2000, Dec.761/2008.

70
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Secțiilor Unite ale Curții Supreme de Justiție, prin care se statuează că o hotărâre
judecătorească nu poate face obiectul controlului de constituționalitate).219
Sintagma în vigoare se referă la prevederi care sunt în vigoare la data controlului efectiv
realizat de Curtea Constituțională, adică la data pronunțării Curții sau chiar la data publicării
în Monitorul Oficial a deciziei.220
Limitele controlului sunt determinate de urmatoarele cauze de inadmisibilitate ivite în
practică :
a) Ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate a unei prevederi legale în vigoare, cu
putere de lege, a cărei neconstituţionalitate a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curţii
Constituţionale; Explicația principală constă în caracterul obligatoriu al deciziilor Curții
Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei legi/prevederi legale (deciziile
sunt general obligatorii și se aplică numai pentru viitor), în temeiul art.147 alin.4 din
Constituție.
b) Irelevanţa în ceea ce priveşte obiectul sesizării 221, în sensul alineatului 1 din art.29 din
legea organică, adică nu are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare
ar fi obiectul acestuia; jurisprudența Curții nu a definit noțiunea de relevanță, însă în bogata
jurisprudență a instanței constituționale s-au stabilit mai multe repere pe baza cărora
instanțeșe de judecată a quo, Ministerul Public și părțile pot să extragă elemente clarificatoare
suficiente de la o speță la alta.Spre exemplu, pentru faza executării silite, într-o contestație la
executare, sunt inaplicabile dispozițiile legale referitoare la titlul executoriu, excepția fiin
inadmisibilă.222
c) Modificarea legii pe parcursul soluţionarii excepţiei, în principal în sensul concordant
cu dispozițiile constituționale cu care norma juridică criticată a fost pusă în comparație prin
prisma principiului supremației Constituției;
d) Abrograrea legii după invocarea excepţiei; această ipoteză conduce, în realitate, la
rămânerea fără obiect a excepției de neconstituționalitate.223
e) Modificarea temeiului constituţional direct în fața Curții Constituționale; Sesizarea
directă a Curții cu un temei nou nu este permisă de prevederile Legii nr.47/1992 republicată,
astfel că este inadmisibilă o astfel de modalitate de seziare a Curții fie și în cadrul procesual
generat de o sesizare exercitată în condițiile legii, dar care trebuie păstrată sub aspectul
dreptului de sesizare în limitele în care a fost stabilită prin încheirea de ședință de sesizare a
CCR pronuțată de instanța de judecată a quo.224
Aceste cauze de inadmisibilitate fac parte din categoria contenciosului constituţional, putând
determina existenţa inadmisibilitaţii şi în cazul modificării legii ulterior ridicării exceptiei.
Cu toate acestea, în practica sa Curtea Constituțională a avut uneori îăn vedere alte prevederi
legale ca fiind neconstituționale decât cele menționate în excepția de neconstituționalitate sau
a extins controlul asupra mai multor dispoziții din legea sau ordonanța criticată în excepția
ridicată.225
C. Cauzele de inadmisibilitate privind subiectul sesizării
Limitele controlului sunt determinate de urmatoarele cauze de inadmisibilitate :

219
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.300-303.
220
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României comentariu pe articole, op.cit., p.1306.
221
A se vedea B. Selejan Guțan, Excepția de neconstituționalitate, ediția 2, op.cit. , 156-165.
222
Pentru detalii, a se vedea I.Muraru, NM Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.176-178.
223
I.Muraru, NM Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.179.
224
Această interpretare se regăsește în multe decizii pronunțate de Curtea Constituțională, cum ar fi: Dec.CCR
nr.97/1995 (M.Of. nr.8/17.01.1996 ); 94/1994 (M.Of.nr.293/19.11.1996); 42/1997 (M.Of.nr. 73/23.04.1997);
181/1998 (M.Of.nr.65/16.02.1999).
225
Decizia nr.80/1999 (M.Of.nr. 333/14.07.1999); Decizia 143/1999 (M.Of.nr.585/30.11.1999); Decizia
303/2001 (M.Of.nr.809/17.12.2001).

71
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

a. Lipsa calităţii de parte în proces; Prin Decizia CCR nr.81/1999


(M.Of.nr.325/08.07.1999) Curtea a apreciat că ridicarea excepției de consilierul
juridic este făcută cu depășirea limitelor mandatului său, fără legătură cu obiectul
procesului.226
b. Lipsa interesului procesual; Așa cum se arată în doctrină, interesul în invocarea
excepției de neconstituționalitate se verifică prin intermediul verificării
pertinenței, relevanței excepției în raport cu litigiul dedus judecății, cu normele
juridice incidente la speță.227
c. Excepţia de neconstituţionalitate invocată de martori, experţi, înterpreţi este
inadmisibilă, acestea fiind persoane care nu justifică interes în proces. În altă sens
trebuie interpretată situația intervenienților ori a avocații părților. Reprezentanţii
părților pot ridica excepţia în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
de lege pentru reprezentare şi dacă excepţia e invocată în numele şi interesul
parţii pe care o reprezintă. De asemenea, este admisibilă excepția ridicată de
intervenienți, dacă îndeplinește celelalte condiții de admisibilitate.
D. Cauzele de inadmisibilitate privind temeiul constituţional invocat în susţinerea de
neconstituţionalitate. Această condiție de motivare a sesizării și de indicare a temeiului
constituțional de suport pentru excepție incumbă atât părților, procurorului, cât și instanței de
judecată a quo, condiția comună fiind aceea că subiectul de sesizare cu excepția de
neconstituționalitate are obligația de a motiva demersul său procesual. Așadar, când sesizarea
este făcută din oficiu de instanța de judecată a quo, aceasta are obligația de a motiva sesizarea
și de a indica temeiul constituțional al sesizării, al excepției invocate, jurisprudența CCR fiind
relevantă în această privință.228 Limitele controlului sunt determinate în această ipoteză de
neindeplinirea obligaţiei de motivare.
E. Cauza de inadmisibilitate enunțată de art.147 alin.3 din Constituție, referitoare
la constituționalitatea unui tratat sau acord internațional stabilită în conformitate cu
dispozițiile art.146 lit.b) din Constituție, caz în care textul constituțional prevede expres că nu
poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate.229

6.5. Rezumat
Excepția de neconstituționalitate reprezintă forma de control posterior de constituționalitate,
așadar legea fiind în vigoare, producându-și efectele. În art.146 litera d) din Constituție și în
legea organică a Curții subiectele dreptului de sesizare sunt menționate limitativ, exhaustiv,

226
I.Muraru, NM Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.181.
227
I.Muraru, NM Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.1181-182.
228
I.Muraru, NM Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.182. A se vedea Deciziile CCR nr.338/1997
(M.Of. nr.163/21.07.1997), nr.14/2004(M.Of.nr. 108 din 05.02.2004).
229
A se vedea T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.310.

72
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

anume părțile în proces, Ministerul Public, instanța de judecată a quo din oficiu. Acestora li
se adaugă Avocatul Poporului, însă acesta exercită o acțiune directă la Curtea
Constituțională, atribuția fiind acordată prin revizuirea din anul 2003 a Constituției.
Pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale cu
aceasta există anumite condiții de admisibilitate prevăzute de art.29 din legea organică aa
Curții, care în oglindă sunt denumite în doctrină și jurisprudență ca fiind cauze de
inadmisibilitate, referitoare la obiectul sesizării, la subiectele de sesizare, la temeiul
constituțional invocat în susținerea excepției.

6.6. Test de evaluare


a) Care sunt tiularii dreptului de sesizare în cazul excepției de neconstituționalitate?
b) Care sunt criteriile de clasificare a cauzelor de inadmisibilitate?
c) Enumerați cauze de inadmisibilitate privind obiectul sesizării?

Unitatea de învăţare 7. Alte forme de sesizare și de control de constituționalitate (I)


7.1. Controlul constituționalității tratatelor sau al altor acorduri internaționale
7.2. Controlul constituționalității regulamentelor și hotărârilor Parlamentului
7.3. Controlul constituționalității inițiativei de revizuire a Constituției

73
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

7.4.Soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile


publice
7.5. Rezumat.
7.6. Test de evaluare

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 7 îşi propune familiarizarea studenţilor cu alte forme
de sesizare și de control de constituționalitate, privind tratatele și alte acorduri
internaționale, regulamentele și hotărârile Parlamentului, revizuirea Constituției,
conflictele juridice de natură constituțională

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege controlul de constituționalitate
realizat de Curtea Constituțională în ipotezele enumerate mai sus, inclusiv în
cazul conflictelor juridice de natură constituțională;
 să identifice, să explice, să descrie delimitările dintre această formă de control
și alte competențe ale Curții asemănătoare, anume cele privind verificarea
constituționalității legilor în vigoare, a legilor înainte de promulgare;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate

74
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Alte forme de control de constituționalitate exercitat de Curte (I)

Secțiunea 7. 1. Controlul constituționalității tratatelor sau a altor acorduri


internaționale

Controlul constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale este


reglementat de art. 146 lit. b) din Constituţie şi de art. 24 - 26 din Legea nr. 47/1992230.
Conform art. 146 lit. b) „Curtea Constituţionalǎ se pronunţă asupra
constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25
de senatori”.
În doctrină se arată că această reglementare aduce un termen de noutate întrucât, până
la revizuirea Constituţiei, Curtea nu putea exercita un control direct asupra constituţionalităţii
tratatelor sau acordurilor internaţionale. Singura posibilitatea de exercitare a controlului de
constituţionalitate era pe calea controlului “a priori” exercitat de Curte cu privire la legea de
ratificare a tratatului sau a acordului internaţional, după ce aceasta fusese adoptată de
Parlament. Controlul de constituționalitate în această ipoteză are finalitatea de a împiedica
ratificarea tratatului dacă acesta nu corespunde cu legea fundamentală sau, dimpotrivă,
determină inițierea procedurii de revizuire a Constituției.231
Sub aspectul obiectului controlului, această atribuţie a Curţii Constituţionale vizează
tratatele și alte acorduri internaționale și se impune a fi corelată cu dispoziţiile art. 11, alin. (3)
din Constituţia României: „În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte
cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea
Constituţiei.” Din interpretarea conjugată a prevederilor art.11 alin.(3), art.147 alin.(3) din
Constituție și art.24 din legea organică a Curții, rezultă această formă de control se exercită
numai apriori, anterior promulgării legii de ratificare, așadar înainte de a fi aplicate în dreptul
230
(Secțiunea) 3. Controlul constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale
ART. 24
(1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale
înainte de ratificarea acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui
număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
(2) Dacă sesizarea s-a făcut de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului, Curtea Constituţională o va
comunica Preşedintelui României, preşedintelui celeilalte Camere, precum şi Guvernului.
(3) Sesizarea făcută de parlamentari se înregistrează, după caz, la Senat sau la Camera Deputaţilor şi se trimite
Curţii Constituţionale, în ziua primirii ei, de către secretarul general al Camerei respective.
(4) Curtea Constituţională comunică sesizarea Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
ART. 25
Până la data dezbaterilor în plenul Curţii Constituţionale, Preşedintele României, preşedinţii celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul pot prezenta, în scris, punctele lor de vedere.
ART. 26
(1) Dezbaterea asupra constituţionalităţii tratatului sau a acordului internaţional are loc în plenul Curţii
Constituţionale, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor
menţionate în sesizare, cât şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, acestea nu pot fi disociate.
(2) Decizia se pronunţă, în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se comunică Preşedintelui
României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
(3) În cazul în care constituţionalitatea tratatului sau a acordului internaţional a fost constatată potrivit art. 146
lit. b) din Constituţie, republicată, acesta nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Tratatul
sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.
231
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG.Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p. 155.

75
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

pozitiv. Mai rezultă și faptul că sunt supuse controlului numai tratatele și alte acorduri
internaționale care sunt supuse ratificării de către Parlament, așa cum sunt acestea enumerate
în legea internă dedicată acestora. Enumerarea tratatelor supuse ratificării este reglementată
expres de Legea nr.590/2003 privind tratatele (M.Of.nr.23.01.2004) și se referă la tratatele la
nivel de stat indiferent de domeniu, tratatele la nivel guvernamental privind cooperarea
politică, cele privind cooperarea militară, cele privind teritoriul de stat și frontiera, inclusiv
zonele de jurisdicție a României, cele privind statutul persoanelor, drepturile și libertățile
fundamentale ale omuluicele privind particparea în calitate de membru în organizații
interguvernamentale, cele privind asumarea de angajamente finacniare cu efect asupra
bugetului de stat, cele care fac necesară adoptarea unor noi dispoziții normative cu forța
juridică a legii, precum și toate celelalte care prevăd expres cerința ratificării. Rezultă că toate
celelalte categorii de tratate și acorduri care nu intră sub incidența art.19 din Legea
nr.590/2003 nu se supun controlului de constituționalitate. O mențiune specială privind
tratatele mai există în art.91 alin.(1) din Constituție referitor la atribuția Președintelui
României de a încheia tratate internaționale în numele României, pe care le supune ratificării
Parlamentului.232 În doctrină se mai arată că din moment ce textul constituțional de la art.146
lit.b) nu face astfel de mențiuni și delimitări, rezultă că norma constituțională se referă la toate
categoriile de tratate și aocrduri internaționale.233
Potrivit prevederilor art.40 alin.4 din Legea nr.590/2003 privind tratatele, legea
specială a tratatelor nu împietează asupra modului de aplicare a procedurilor de control al
constituționalității legilor și ordonanțelor prevăzute de legea organică a Curții
Constituționale.234
Așadar aceste tratate, supuse controlului de constituționalitate prin această procedură
sunt privite de doctrină ca având forță juridică infraconstituțională. 235 Autorul opinează că
restul tratatelor și acordurilor internaționale pe care România le ratifică potrivit normelor
constituționale, adică cele reglementate de art.20 în materia drepturilor omului și de art.148
alin.2-3 din Constituție din materia integrării europene ai valoare interpretativă constituțională
intrând în blocul de constituționalitate, respectiv prioritate față de dreptul intern.236
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a României a reţinut237 contrarietatea unor
dispoziţii legale din legislaţia internă cu anumite reglementări internaţionale ori lipsa
reglementării prin legi interne a unor relaţii sociale care sunt reglementate prin acte
internaţionale, insa, a reţinut neconstituţionalitatea unor texte de lege numai în cazurile în care
acestea, pe lângă faptul că sunt neconcordante cu reglementări internaţionale, contravin şi
anumitor dispoziţii exprese ale Constituţiei.238
Achiesăm la opinia din doctrină potrivit căreia simpla neconcordanţă a unor dispoziţii
din legislaţia naţională cu reglementările internaţionale, dacă ele nu încalcă, în acelaşi timp, şi
anumite dispoziţii sau principii constituţionale, nu constituie temei pentru declararea
neconstituţionalităţii. În asemenea situaţii, se pun probleme de interpretare şi aplicare a legii,
de stabilire a priorităţii unora sau altora dintre reglementările concurente.239

232
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.105.
233
I.Muraru, ES Tănăsescu, Constituția României, comentariu pe articole, op.cit., p.1303.
234
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.106-107.
235
C.L.Popescu, Controlul constituționalității tratatelor internaționale, Revista Dreptul, nr.11/2005.
236
ibidem.
237
Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 841//2015
238
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG.Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p. 156.
239
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG.Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p. 157.

76
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

În ceea ce priveşte subiectele dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale în


legatură cu constituţionalitatea unui tratat sau acord internaţional, din textul constituțional și
din cel legal, menționate mai sus, rezultă sesizarea poate fi formulată de:
a. Unul dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
b. Un număr de cel puţin 50 de deputaţi
c. Un număr de cel puţin 25 de senatori
Din punct de vedere procedural, după ce primeşte sesizarea, Președintele Curții
Constituționale desemnează judecătorul-raportor şi fixează data dezbaterilor în plen.
Potrivit art. 24, alin (2), în cazul în care sesizarea este formulată de preşedintele uneia
dintre Camerele Parlamentului, Curtea Constituțională o va comunica Preşedintelui României,
preşedintelui celeilalte Camere, precum şi Guvernului, precizând și data până la care pot
prezenta, în scris, punctele lor de vedere.
Daca sesizarea e făcută de parlamentari, se înregistrează, după caz, la Senat sau la
Camera Deputaţilor şi se trimite Curţii Constituţionale, în ziua primirii ei, de către secretarul
general al Camerei respective, conform art.24, alin (3).
Dacă sesizarea este formulată de un număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin
25 de senatori, aceasta se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere
ale Parlamentului şi Guvernului, precizând și data până la care pot prezenta, în scris, punctele
lor de vedere.
Până la data dezbaterilor în plenul Curţii Constituţionale, Preşedintele României,
preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul pot prezenta, în scris, punctele
lor de vedere.
Dezbaterea asupra constituţionalităţii tratatului sau a acordului internaţional are loc în
plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere
primite, atât asupra prevederilor menţionate în sesizare, cât şi asupra celor de care, în mod
necesar şi evident, acestea nu pot fi disociate in conformitate cu art.26 alin.(1) din legea
organică a Curții.
Deciziile pronunţate în cadrul acestei dezbateri se comunică Preşedintelui României,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Conform art.147 alin (3) dacă a fost constatată constituţionalitatea tratatului sau a
acordului internaţional, acesta nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unui tratat sau acord internațional are ca
efect specific imposibilitatea ratificării acestuia. Dacă nu este posibilă renegocierea
tratatului/acordului internațional declarat neconstituțional, respectiv formularea de rezerve în
cazul tratatelor multilaterale, atunci o pormovare a proiectului de lege de ratificare este
posibilă numai după revizuirea Constituției, prevedere ce se regăsește și în cuprinsul art.40
alin.3 din Legea nr.590/2003 a tratatelor.240

Secțiunea 7.2. Controlul constituționalității regulamentelor și hotărârilor


Parlamentului

Controlul constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului este reglementat de art.


146 lit. c) din Constituţie şi de art. 27 - 28 din Legea nr. 47/1992241 și reprezintă un control
aprioric, direct, ce vizează atât constituționalitatea extrinsecă a regulamentelor, cât și cea
240
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.108.
241
Controlul constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului
ART. 27
(1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor
plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite
ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui
număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

77
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

intrinsecă. Controlul hotărârilor Parlamentului (și al celor adoptate de cele două Camere
distinct de Plenul reunit) a fost introdus prin Legea nr.177/2010 de modificare și completare a
Legii nr.47/1992. În doctrină a fost etichetată ca o gravă eroare a politică și parlamentară242.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a validat și menținut această nouă atribuție,
apreciind că reprezintă un câștig în eforturile de realizare a unui stat de drept și democratic243.
Potrivit art. 146 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională „se pronunţă asupra
constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului244, la sesizarea unuia dintre preşedinţii
celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau
de cel puţin 25 de senatori.”
Sediul materiei dat de art. 27 alin (1) stabilește următoarele: „Curtea Constituţională se
pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului
Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două
Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a
unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori.” Așadar, în forma în vigoare a legii actele Parlamentului supuse controlului sunt atât
regulamentele, cât și hotărârile.
Controlul regulamentului parlamentar este, prin natura sa, un control de conformitate.
Preşedintele Curţii primind sesizarea stabileşte data reunirii plenului judecătorilor, comunică
sesizarea, dacă e cazul, preşedinţilor Camerelor şi numeşte un judecător ca raportor. Controlul
se exercită numai in liminae litis. Ca şi controlul preventiv al legii, controlul
constituţionalităţii regulamentului nu este sistematic şi nici din oficiu.245
Obiectul acestui tip de control de constituţionalitate îl reprezintă regulamentele
Parlamentului României246: Regulamentul Senatului, Regulamentul Camerei Deputaţilor şi
Regulamentul şedinţelor comune. Regulamentul unei Camere a Parlamentului conţine regulile
de organizare internă a acesteia, precum şi modalitatea de desfăşurare a activităţii ei. Curtea
Constituţională a stabilit că preşedintele şi membrii uneia dintre Camere sau un grup
parlamentar dintr-o Cameră nu pot cere controlul constituţionalităţii regulamentului celeilalte
Camere .247
În ce privește hotărârile Parlamentului, Curtea Constituțională a stabilit anumite reguli
și criterii privind controlul acestora:
(2) În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite Curţii Constituţionale de către secretarul
general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua depunerii, iar Curtea Constituţională o va comunica, în
termen de 24 de ore de la înregistrare, preşedinţilor celor două Camere, cu precizarea datei când va avea loc
dezbaterea.
(3) Până la data dezbaterii, preşedinţii Camerelor pot comunica punctul de vedere al birourilor permanente.
ART. 28
(1) Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a punctelor de vedere primite.
(2) Decizia se pronunţă cu votul majorităţii judecătorilor Curţii şi se aduce la cunoştinţă Camerei al cărei
regulament a fost dezbătut.
(3) Dacă prin decizie se constată neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale regulamentului, Camera sesizată va
reexamina, în termen de 45 de zile, aceste dispoziţii, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile din regulament declarate neconstituţionale sunt suspendate. La expirarea
termenului de 45 de zile, dispoziţiile regulamentare declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice.
242
I.Muraru, A.Muraru, Un secol de control de constituționalitate în România, Revista română de drept privat,
nr.2/2012, p.171-186.
243
Decizia CCR nr.727/09.07.2012 (M.Of. nr.477/12.07.2012). Dec.nr.53/25.01.2011 (M.Of. nr.90/03.02.2011);
nr.54/25.01.2011 (M.Of. nr.90/03.02.2011); nr.307/28.03.2012 (M.Of. nr.293/04.05.2012). Dec
nr.783/26.09.2012 (M.Of.nr.684/03.10.2012).
244
Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 738/2012, a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 38/2012 este neconstituţională.
245
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională, op.cit., p.142.
246
Decizia 95/1998 prin care Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea prevederilor unui articol
sin Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, publicata in M.O. 260/13 iulie 1998
247
Decizia nr.1009/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.542 din 4 august 2009

78
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- să fie ulterioare modificării legii organice a Curții cu atribuira acestei noi competențe,
- hotărârile criticate pe această cale să afecteze valori, reguli și principii constituționale;
- regula juridică la care se face trimitere ca fiind încălcată să fie una constituțională (de rang
constituțional);
- în cazul hotărârilor care vizează organizarea și funcționarea unor autorități publice și
instituții de rang constituțional, atunci normele de trimitere pot să fie atât de rang
constituțional (obligatoriu să existe astfel de norme), cât și infraconstituțional prin prisma
incidenței principiului statuat de art.1 alin.(5) din Constituție (În România respectarea
Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie).248
Sesizarea poate privi Regulamentul in intregul său249 sau doar unele dispozitii.
Subiectele de sezină/sesizare care pot formulara cererea de învestire a Curții
Constituționale privind constituţionalitatea regulamentelor și hotărârilor Parlamentului sunt:
a. Unul dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului;
b. Un grup parlamentar;
c. Un număr de cel puţin 50 de deputaţi;
d. Sau un număr de cel puţin 25 de senatori.
Sub aspect procedural, în cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se trimite
Curţii Constituţionale de secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua
depunerii. Procedura de soluționare este identică în ambele cazuri, controlul regulamentelor și
controlul hotărârilor Parlamentului.
După primirea sesizarii, președintele Curții Constituționale desemnează judecătorul-
raportor şi fixează data dezbaterilor în plen.
Potrivit art. 27, alin. (2), „În cazul în care sesizarea se face de parlamentari, ea se
trimite Curţii Constituţionale de către secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte,
în ziua depunerii, iar Curtea Constituţională o va comunică, în termen de 24 de ore de la
înregistrare, preşedinţilor celor două Camere, cu precizarea datei când va avea loc
dezbaterea.”
Preşedinţii Camerelor pot comunica punctul de vedere al birourilor permanente până
la data dezbaterii.
Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a punctelor de
vedere primate și vizează prevederile menționate în sesizare, cât și prevederile care nu pot fi
disociate din același regulament.250
Decizia Curtii Constitutionale se ia cu votul majorității judecătorilor Curții și se
comunică acelei Camere al cărui regulament sau hotărâre a fost dezbătută.
Dacă se constată neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale regulamentului, Camera
sesizată va reexamina, în termen de 45 de zile, aceste dispoziţii, pentru punerea lor de acord
cu prevederile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile din regulament declarate
neconstituţionale sunt suspendate. La expirarea termenului de 45 de zile, dispoziţiile
regulamentare declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice, conform art.28 alin
(3) din legea organică, text de lege care preia dispozițiile art.147 alin.(1) din Constituție. Un
raționament similar este aplicabil în cazul hotărârii declarate neconstituționale, în cazul
hotărârilor cu caracter individual consecința fiind întotdeauna înlăturarea în întregime a
hotărârii declarate neconstituționale.

Secțiunea 7.3. Controlul inițiativei de revizuire a Constituției


248
T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p.111-112.
249
Decizia nr.45/1994 si 46/1994 publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.131 din 27 mai 1994.-
examinarea integral a constitutionalitatii Regulamentului Camerei Deputatilor si Regulamentul Senatului, la
sesizarea presedintilor Camerelor.Curtea a constatat ca 28 de dispozitii din Regulamentul Camerei si 39 de
dispozitii din Regulamentul Senatului sunt neconstitutionale.
250
I.Muraru, ES. Tănăsescu, Constituția României. Comentarii pe articole, op.cit., p.1304.

79
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Verificarea constituţionalităţii iniţiativelor de revizuire a Constituţiei reprezintă un


control aprioric de oncstituționalitate251 și este reglementată de dispoziţiile art. 146 lit. a) din
Constituţie şi de art. 19-23 din Legea nr. 47/1992 redate mai jos252.
În acest caz Curtea îşi exercită atribuţiile de control din oficiu253, în sensul stabilit de
art. 146 lit. a) teza finală, textul impunând prerogativa Curţii Constituționale să se pronunţe
asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. Curtea Constituţională „...a) se pronunţă
asupra constituţionalităţii legilor ... şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a
Constituţiei”. Controlul constă în verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de Constituție
pentru a se iniția revizuirea, statuate de art.150 din legea fundamentală, respectiv condițiile
formale pentru adoptarea revizuirii, consacrate de art.151 din Constituție, precum și limitele
revizuirii Constituției enumerate de art.152 din Constituție.254
În limitele precizate prin art. 150 şi art. 152 din Constituţia României revizuită, legile
constituţionale formează obiectul singurei atribuţii exercitate de Curtea Constituţională din
oficiu, controlul având un caracter sistematic, caracter preventiv şi abstract.255
Iniţiatorii revizuirii Constituţiei sunt prevăzuţi, limitativ, la art. 150 din Constituţie,
astfel:
a. Preşedintele României, la propunerea Guvernului;
b. Cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor;
c. Cel puţin 500.000 cetăţeni cu drept de vot, care să provină din cel puţin jumătate din
judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie
înregistrate cel puţin 20.000 de semnături.
Înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniţierea procedurii legislative de revizuire a
Constituţiei, iniţiatorul revizuirii are obligaţia de a depune proiectul sau propunerea
legislativă, împreună cu avizul Consiliului Legislativ, la Curtea Constituţională.

251
A se vedea Decizia nr. 539 din 17 septembrie 2018 asupra constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei
României
252
(Secțiunea) 2. Verificarea constituţionalităţii iniţiativelor de revizuire a Constituţiei
ART. 19
Înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniţierea procedurii legislative de revizuire a Constituţiei, proiectul
de lege sau propunerea legislativă, însoţită de avizul Consiliului Legislativ, se depune la Curtea Constituţională,
care este obligată ca, în termen de 10 zile, să se pronunţe asupra respectării dispoziţiilor constituţionale privind
revizuirea.
ART. 20
La primirea proiectului de lege sau a propunerii legislative, preşedintele Curţii numeşte un judecător-raportor
şi stabileşte termenul de judecată.
ART. 21
(1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative cu votul a două
treimi din numărul judecătorilor.
(2) Decizia Curţii se comunică celor care au iniţiat proiectul de lege sau propunerea legislativă ori, după caz,
reprezentantului acestora.
ART. 22
Proiectul de lege sau propunerea legislativă se prezintă Parlamentului numai împreună cu decizia Curţii
Constituţionale, comunicată potrivit art. 21 alin. (2).
ART. 23
(1) În termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire a Constituţiei, Curtea Constituţională se pronunţă, din
oficiu, asupra acesteia, prevederile art. 20 şi 21 aplicându-se în mod corespunzător.
(2) Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale
referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea reexaminării
legii de revizuire a Constituţiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
253
T.Toader, M.Safta, Curs de Contencios constituțional, op.cit., p.99.
254
I.Muraru, ES. Tănăsescu, Constituția României. Comentarii pe articole, op.cit., p.1301.
255
I.Muraru, ES. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, ediția 15, vol.II, p.273.

80
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

În ce privește obiectul controlului de constituționalitate, prin prisma caracterului rigid


al Constituției României, adică revizuirea Constituției are anumite limite expres stabilite în
însăși economia legii fundamentale, controlul constituționalității inițiativelor de revizuire are
o componentă extrinsecă ce acoperă procedura de revizuire, respectiv una intrinsecă,
referitoare la limitelor de fond în materia revizuirii legii fundamentale.256
Sub aspect procedural, la primirea proiectului de lege sau a propunerii legislative,
preşedintele Curţii numeşte un judecător-raportor şi stabileşte termenul de judecată.
Curtea este obligată ca, în termen de 10 zile, să se pronunţe, în plen, asupra
respectării dispoziţiilor constituţionale ale art. 150 şi art. 152 privind revizuirea Constituţiei.
Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art. 11, alin. (1), lit.
A., punctul a) din Legea nr.47/1992, o decizie, cu votul a două treimi din numărul
judecătorilor Curţii
Decizia Curtii va fi comunicata celor care au iniţiat proiectul de lege sau propunerea
legislativă ori reprezentantului acestora.
Proiectul de lege sau propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei se prezintă
Parlamentului numai împreună cu decizia Curţii Constituţionale. Parlamentul este obligat să
ţină cont de decizia Curţii Constituţionale, atunci când adoptă legea de revizuire a
Constituţiei.
Conform art.23, alin (1) si (2) din legea 47/1992, „În termen de 5 zile de la adoptarea
legii de revizuire a Constituţiei, Curtea Constituţională se pronunţă, din oficiu, asupra
acesteia, prevederile art. 20 şi 21 aplicându-se în mod corespunzător”, „Decizia prin care se
constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire se trimite
Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea reexaminării legii de revizuire a Constituţiei,
pentru punerea ei de acord cu decizia Curţii Constituţionale.”

Secțiunea 7.4. Soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre


autoritățile publice

Atribuţia Curţii Constituţionale de soluţionare a conflictelor juridice de natură


constituţională dintre autorităţile publice257 a fost introdusă ca urmare a revizuirii Constituţiei
în anul 2003 şi este reglementată de dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie şi de art. 34-36
din Legea nr.47/1992258. Această atribuție conferă judecătorilor constituționali un esențial rol
256
T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p.100.
257
A se vedea Decizia nr.730 din 9 iulie 2012 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură
constituţională dintre Parlamentul României şi Preşedintele României, formulată de Preşedintele României.
258
7. Soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice
ART. 34
(1) Curtea Constituţională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice,
la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a
preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Cererea de soluţionare a conflictului va menţiona autorităţile publice aflate în conflict, textele legale
asupra cărora poartă conflictul, prezentarea poziţiei părţilor şi opinia autorului cererii.
ART. 35
(1) Primind cererea, preşedintele Curţii Constituţionale o va comunica părţilor aflate în conflict, solicitându-le
să îşi exprime, în scris, în termenul stabilit, punctul de vedere asupra conţinutului conflictului şi a eventualelor
căi de soluţionare a acestuia, şi va desemna judecătorul-raportor.
(2) La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la primirea cererii,
preşedintele Curţii Constituţionale stabileşte termenul pentru şedinţa de judecată şi citează părţile implicate în
conflict. Dezbaterea va avea loc la data stabilită de preşedintele Curţii Constituţionale chiar dacă vreuna dintre
autorităţile publice implicate nu respectă termenul stabilit pentru prezentarea punctului de vedere.
(3) Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a cererii de sesizare, a punctelor de
vedere prezentate potrivit alin. (1), a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor.

81
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

de arbitru în disputele dintre autoritățile constituționale, cu o delimitare foarte sensibilă față


de disputele politice, respectiv față de atribuțiile exclusive ale puterilor în stat și celorlalte
autorități publice cu statut constituțional.259
Ca sediu principal al materiei, se observă că în conformitate cu prevederile art. 146
lit.e) “ Curtea Constitutională soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre
autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două
Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii”.260
O asemenea atribuţie, de a soluţiona conflictele juridice de natură constituţională
dintre autorităţile publice, se regaseste la unele tribunale constituţionale din alte state.
În exercitarea unei asemenea atribuţii, judecătorii constituţionali trebuie să manifeste
o incontestabilă independenţă şi imparţialitate, prudenţă şi tact şi, totodată, o bogată
imaginaţie în spirit constituţional, o cunoaștere profundă a regulilor și principiilor
constituționale, a mecanismelor de funcționare a puterilor în stat, a locului și rolului altor
autorități publice decât cele trei puteri clasice, în așa fel încât supremația Constituției să
prevaleze.261
Sub aspectul obiectului, Curtea a statuat că pentru a fi vorba despre un conflict juridic
de natură constituțională, este necesar a se reține existența unor acte, acțiuni, inacțiuni ale
unor autorități publice care intră în conflict pe marginea exercitării atribuțiilor acestora, fie un
conflict pozitiv de competențe (una își arogă competențe care aparțin altei autorități publice)
sau, dimpotrivă, conflict negativ de competențe, adică o autoritate publică pretinde că nu are
competența de a exercita anumite atribuții, respectiv de a emite anumite acte sau de a efectua
operațiuni și trimite spre o altă autoritate publică să le efectueze, iar această din urmă
autoritate publică pretinde contrariul.262 Curtea, recent, a adus un element de noutate, stabilind
că această atribuție de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională nu s
elimitează numai la conflictele de competență născute între autorități, pozitive sau negative,
care ar putea crea blocaje instituționale, ci vizează orice situații juridice conflictuale a căror
naștere rezidă în mod direct în textul Constituției, inclusiv interpretarea diferită a unui articol
constituțional putând ocaziona un conflict juridic de acest gen.263
În categoria acestor conflicte juridice nu intră conflictele politice, adică conflictele
dintre un partid politic sau un grup parlamentar și o autoritate publică, opiniile exprimate în
cadrul autorităților publice, dacă ele nu sunt urmate de acțiuni sau inacțiuni de natură să
împiedice îndeplinirea atribuțiilor constituționale, acestea constituind numai expresia libertății
de exprimare a titularilor funcțiilor publice.264
În ce privește autoritățile publice implicate, doctrina subliniază că trebuie pornit de la
eunumerarea din art.146 litera e) din Constituție265, iar jurisprudența Curții266 a statuat că

ART. 36
Decizia prin care se soluţionează conflictul juridic de natură constituţională este definitivă şi se comunică
autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
259
I. Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru. SG. Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.162.
260
A se vedea I.Muraru, NM.Vlădoiu, Contencios constituțional..., op.cit., p.193.
261
M.Constantinescu, A.Iorgovan, I.Muraru, ES. Tănăsescu, Revizuirea Constituției României. Explicații și
comentarii, Ed.Rosetti, București 2003, p323.
262
A se vedea Decizia nr.261/11.05.2015 (M.Of. nr.260 din 17.04.2015. T.Toader. M.Safta, Curs de contencios
constituțional, op.cit., p.144.
263
Dec. CCR nr.53/2005; Dec.CCR nr.901/2009; Dec.CCR nr.538/2018; Dec.CCR nr.61/2017; A se vedea
I.Muraru, ES. Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1310.
264
I.Muraru, ES. Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1310.
265
ibidem, p.1311.
266
Dec. CCR nr.53/2005, citată de I.Muraru, ES. Tănăsescu, Constituția României..., op.cit., p.1311.

82
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

autoritățile publice susceptibile a fi părți în conflict sunt cele menționate în Titlul III din
Constituție, inclusiv cele menționate numai incidental.267
Subiectele de sezină/sesizare în cazul acestei forme de sesizare adresată Curtii
Consitutionale pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre
autoritatile publice, într-o enumerare limitativă268, se poate realiza doar de catre:
a. Preşedintele României;
b. Preşedinţii celor două Camere;
c. Primului-ministru;
d. Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art.34, alin.(2), în cererea de soluționare a conflictului juridic de natură
constituțională trebuie să se regaseasca: autoritățile publice aflate în conflict; textele legale
asupra cărora poartă conflictul; prezentarea poziției părților și opinia autorului cererii.
Sub aspect procedural, în vederea soluționării conflictului juridic de natură
constituțională, președintele Curții Constituționale, dupa primirea cererii, trebuie să o
comunice părților aflate în conflict, solicitându-le să își exprime, în scris, în termenul stabilit,
punctul de vedere asupra conținutului conflictului și a eventualelor căi de soluționare a
acestuia, și desemnează judecătorul-raportor. Formularea punctelor de vedere de către părțile
aflate în conflict nu este obligatorie.
La data primirii ultimului punct de vedere, dar nu mai târziu de 20 de zile de la
primirea cererii, președintele Curții Constituționale stabilește termenul pentru ședința de
judecată și citează părțile implicate în conflict, dezbaterea acestuia având loc în condiții de
contradictorialitate, conform art.35, alin (2).
Dezbaterea are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor, a cererii de
sesizare, a punctelor de vedere prezentate, a probelor administrate şi a susţinerilor părţilor.
Deliberarea se face in secret si la ea vor fi prezenti doar judecatorii care au participat
la dezbateri.
Potrivit art. 36, decizia prin care se soluționează conflictul juridic de natură
constituțională se ia cu votul majoritatii judecatorilor Curtii și este definitivă și se comunică
autorului sesizării, precum şi părţilor aflate în conflict, înainte de publicarea acesteia în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Autorităţile publice implicate în conflict au obligația de a se conforma celor statuate
de Curte prin deciziile prin care soluționează conflictele juridice de natură constituțională, în
considerarea caracterului general-obligatoriu al deciziilor pe care aceasta le pronunţă,
conform art. 147 alin. 4 din Constituţie.
În practica sa, Curtea Constituţională a pronunţat următoarele tipuri de soluţii:
a. Constatarea existenţei unui conflict între două sau mai multe autorităţi şi soluţionarea
lui constând în indicarea conduitei de urmat;
b. Constatarea existenţei unui conflict şi constatarea stingerii acestuia prin adoptarea
între timp a unei atitudini conforme cu Constituţia;
c. Constatarea inexistenţei unui conflict juridic de natură constituţională;
d. Constatarea lipsei de competenţă a Curţii în examinarea anumitor acte ale autorităţilor
publice;
e. Constatarea inadmisibilităţii unei cereri de soluţionare a conflictului dintre
„puterile”statului.

267
Dec. CCR nr.108/2014, Dec. CCR nr.358/2018, Dec. CCR nr.261/2015, citate în I.Muraru, ES. Tănăsescu,
Constituția României..., op.cit., p.1311.
268
T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p.144. A se vedea Decizia nr.293/08.04.2016
(M.Of. nr.425/06.06.2016.

83
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

7.5. Rezumat
Unitatea de învățare nr.7 analizează patru forme de control de constituționalitate: Controlul
constituționalității tratatelor sau al altor acorduri internaționale; Controlul
constituționalității regulamentelor și hotărârilor Parlamentului; Controlul constituționalității
inițiativei de revizuire a Constituției; Soluționarea conflictelor juridice de natură
constituțională dintre autoritățile publice. Acestea sun reglementate la nivel constituțional de
art.146 lit.b), lit.c), lit.e), iar în privința hotărârilor Parlamentului atribuția a fost inclusă
printr-o modificare/completare adusă legii organice a Curții prin Legea nr.177/2010.
Titularii dreptului de sesizare sunt enumerați expres pentru fiecare formă de control în parte.

7.6.. Test de evaluare


a) Care sunt tiularii dreptului de sesizare în cazul controlului de constituționalitate al
regulamentelor Parlamentului?
b) Care sunt tiularii dreptului de sesizare în cazul controlului de constituționalitate al
hotărârilorParlamentului?
c) Care sunt tiularii dreptului de sesizare în cazul controlului de constituționalitate al
tratatelor sau al altor acorduri internaționale?
d) Care sunt tiularii dreptului de sesizare în cazul soluționării conflictelor juridice de natură
constituțională dintre autoritățile publice?

84
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învăţare 8. Formele de control de constituționalitate privind funcția de


Președinte al României
8.1. Respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României
8.3. Confirmarea rezultatelor sufragiului
8.4. Constatarea existenței împrejurărilor care justifică interimatul funcției de
Președinte al României
8.5. Emiterea avizului pentru suspendarea din funcție a Președintelui României
8.6. Rezumat.
8.7. Test de evaluare.

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 8 îşi propune familiarizarea studenţilor cu Controlul
criteriilor de constituționalitate pentru îndeplinirea funcției de Președinte al
României

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege Controlul criteriilor de
constituționalitate pentru îndeplinirea funcției de Președinte al României;
 să identifice, să explice, să descrie delimitările dintre aceste forme de control
și alte competențe ale Curții asemănătoare, anume cele privind verificarea
constituționalității legii în controlul aprioric și în cel posterior;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate

85
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Formele de control de constituționalitate privind funcția de Președinte al României

Secțiunea 8.1. Generalități

Așa cum reține și doctrina269, potrivit art.146 lit f) – h) Curtii Constitutionale îi revin
trei categorii de atributii ce privesc nemijlocit exercitarea funcţiei de Preşedinte al României,
şi anume:
a. Controlul respectării procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi
confirmarea rezultatelor sufragiului;
b. Constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei
prezidenţiale;
c. Avizarea propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României și
confirmarea rezultatelor referendumului de demitere a Președintelui României (art.95
din Constituție și art.47 din Legea organică a Curții)270.
Aceste atributii fac rolul Curţii Constituţionale, de asigurare a supremaţiei
Constituţiei, sa fie unul specializat, în ceea ce priveşte funcţia preşedinţială, controlul
îndeplinirii condiţiilor de alegere, înlocuirea temporară şi suspendarea din funcţie a
preşedintelui. In aceste limite, Curtea Constitutionala reprezinta garantul constituţionalităţii
învestirii cu funcţia de Preşedinte al României.271
Atribuţia Curţii Constituţionale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea
Preşedintelui României şi confirmarea rezultatelor sufragiului este reglementată de
dispoziţiile art. 146 lit. f) din Constituţie şi de art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 47/1992.
Această atribuţie are 2 componente:
a. În cadrul primei componente, Curtea veghează la respectarea procedurii pentru
alegerea Preşedintelui României;
b. În cea de-a a doua, Curtea confirmă rezultatele sufragiului.

Secțiunea 8.2. Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României

În temeiul art.37 alin. (1) şi al art.38 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituţională
soluţionează contestaţiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia
de Preşedinte al României272.
269
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.162.
270
ART. 47
(1) Plenul Curţii Constituţionale decide cu o majoritate de două treimi asupra valabilităţii referendumului.
(2) Hotărârea Curţii Constituţionale stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
(3) Înaintea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, hotărârea Curţii Constituţionale se prezintă
Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună.
271
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională, op.cit., p.173.
272
8. Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României
ART. 37
(1) Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi
confirmă rezultatele sufragiului.
(2) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.
ART. 38
Contestaţiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României,
precum şi cele cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi

86
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Persoanele care se pot adresa Curţii în acest sens sunt prevăzute de art.31 alin. (1) din
Legea nr.370/2004, aceştia fiind candidaţii, partidele politice, organizaţiile cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice, alianţele electorale şi alegătorii, ca
subiecte de sesizare.
În considerarea atribuției de a veghea la respectarea procedurii de alegere a șefului
statului și de confirmare a rezultatelor sufragiului, Curtea îndeplinește mai multe operațiuni:
înregistrează câte un exemplar al propunerilor de candidatură, soluționează contestațiile,
rezolvă contestațiile împotriva soluțiilor date de birourile electorale de circumscripție în
legătură cu împiedicarea unui partid politic ori a unui candidat de a-și desfășura campania
electorală, primește procesele verbale privind rezultatul alegerilor prezidențiale și
documentația aferentă și validează sau anulează alegerile, publică rezultatul alegerilor
prezidențiale, prezintă Parlamentului un exemplar din actul de validare a alegerii Președintelui
în vederea depunerii jurământului, îndeplinind așadar rolul de judecător electoral, rol în
temeiul căruia veghează la îndeplinirea operațiunilor tehnico-materiale și juridiceocazionate
de procedura electorală pentru funcția de șef al statului, asigurând și soluționarea
contenciosului electoral care rezultă din incidentele din perioada sufragiului, confirmă și
prezintă Parlamentului rezultatele procesului electoral.273
În ceea ce priveste contestaţia, aceasta se face în scris, se depune la sediul Curţii
Constituţionale, în cel mult 24 de ore de la expirarea termenului prevăzut la 274 art. 29 alin. (2),
respectiv275 la art. 30 alin. (6) din Legea nr.370/2004 si vizează, în concret, decizia prin care
Biroul Electoral Central a admis sau a respins înregistrarea candidaturii sau a semnelor
electorale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art.27 şi art.28 din Legea nr.370/2004.
Curtea Constituţională soluţionează contestaţiile în termen de cel mult două zile de la
data înregistrării. Dezbaterile au loc fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului
Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar.
În cadrul aceleiaşi atribuţii prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituţie, Curtea
Constituţională soluţionează contestaţiile cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei
formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi desfăşura campania electorală în condiţiile legii,
în conformitate cu art. 42 alin. 7 din Legea nr.370/2004, termenul de soluționare fiind de 48
de ore de la înregistrarea contestațiilor. Aceste contestații pot urmări şi anularea alegerilor. În
privința timpilor de antenă în campania electorală, Curtea Constituțională a admis două
contestații (Hotărârile nr.25 și 27 din 4 noiembrie 2009, publicate în M.Of.
nr.760/09.11.2009), obligând birourile permanente reunite ale celor două Camere și
reprezentanții Societății Române de Televiziune să stabilească orarul pentru campania
electorală și timpii de antenă pentru candidații la funcția de Președinte al României.276
În temeiul art.52 din Legea nr. 370/2004, Curtea Constituţională anulează alegerile în
cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice
atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de
scrutin. În această situaţie Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică
de la data anulării alegerilor.277
Cererea de anulare a alegerilor se poate face de către:
a. Partidele politice

desfăşura campania electorală în condiţiile legii se soluţionează de Curtea Constituţională, cu votul majorităţii
judecătorilor, în termenele prevăzute de legea pentru alegerea Preşedintelui României.
273
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.162.
274
“…(2) „Înregistrarea şi respingerea înregistrării candidaturilor de către Biroul Electoral Central se fac prin
decizie, în termen de cel mult 48 de ore de la depunerea acestora”
275
“…(6) „ Înregistrarea sau respingerea înregistrării semnelor electorale se face de către Biroul Electoral
Central, prin decizie, odată cu înregistrarea sau respingerea înregistrării candidaturilor” .
276
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.239.
277
A se vedea Hotărârea CCR nr.39/14.12.2009, M.Of. nr.924/30.12.2009.

87
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

b. Alianţele politice si alianţele electorale


c. Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Consiliul
Minorităţilor Naţionale
d. Candidaţii care au participat la alegeri.
Cererea de anulare a alegerilor se poate face dacă sunt îndeplinite anumite condiții:
votarea s-a făcut prin fraudă; frauda este de natură să modifice atribuirea mandatului
oriierarhia candidaților pentru turul al doilea de scrutin; frauda nu îi este imputabilă celui
care contestă; cererea de anulare a fost depusă la Curtea Constituțională în cel mult 3 zile
de la închiderea votării, cu motivarea necesară și dovezile pe care se susține.278
Cererea de anulare a alegerilor trebuie introdusă în termen de cel mult 3 zile de la
închiderea votării; cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.
Sub aspect procedural, soluţionarea cererii de către Curtea Constituţională se face
până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoştinţa publică a rezultatului alegerilor.
Curtea Constituţională pronunţă, în conformitate cu prevederile art.11 alin. 1 lit. B. a)
din Legea nr.47/1992, o hotărâre, care se ia cu votul majorităţii judecătorilor Curţii.
Hotărârile se comunică de îndată Biroului Electoral Central şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.

Secțiunea 8.3. Confirmarea rezultatelor sufragiului

Confirmarea rezultatelor sufragiului are sediul materiei în art.146 lit.e) teza a doua din
Constituție, respectiv în art.37 alin.2 din Legea nr.47/1992 republicată.279
După soluţionarea tuturor contestaţiilor formulate în temeiul art. 37 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala, pe baza procesului-verbal încheiat de Biroul
Electoral Central şi a proceselor-verbale încheiate de birourile electorale de circumscripţie,
pronunţă hotărârea privind rezultatele alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României.
În situaţia în care, Curtea constată că niciunul dintre candidaţi nu a întrunit
majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente, va aduce la
cunoştinţa publică, în termen de 24 de ore, prin aceeaşi hotărâre, numele și prenumele celor 2
candidaţi care vor participa la cel de-al doilea tur de scrutin, precum și ziua votării.
„Persoanele acreditate să asiste la efectuarea operaţiunilor electorale la primul tur de
scrutin sunt de drept acreditate să asiste la efectuarea acestor operaţiuni şi la al doilea tur de
scrutin.” 280
Conform art.54 alin (1) din Legea nr. 370/2004 al doilea tur de scrutin va avea loc „la
două săptămâni de la primul tur de scrutin în aceleaşi secţii de votare şi circumscripţii
electorale, sub conducerea operaţiunilor electorale de către aceleaşi birouri electorale şi pe
baza aceloraşi liste de alegători de la primul tur.” La finalul celui de-al doilea tur de scrutin,
Curtea va stabili şi aduce la cunoştinţa publicului rezultatele alegerilor, precizând numele

278
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.163.
279
8. Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României
ART. 37
(1) Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi
confirmă rezultatele sufragiului.
(2) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.
ART. 38
Contestaţiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României,
precum şi cele cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi
desfăşura campania electorală în condiţiile legii se soluţionează de Curtea Constituţională, cu votul majorităţii
judecătorilor, în termenele prevăzute de legea pentru alegerea Preşedintelui României.
280
Art.54 alin.(5) din cuprinsul Legii nr. 370/2004

88
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

persoanei care a câştigat, precum si data şi ora la care va avea loc validarea în funcţia de
Preşedinte al României prin depunerea jurământului la sediul Curţii Constituţionale.281
Rezultatul fiecărui tur de scrutin va fi validat de catre Curtea Constitutionala şi
publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I.
Actul de validare se întocmeşte în 3 exemplare, dintre care unul rămâne la Curtea
Constituţională, unul se prezintă Parlamentului pentru depunerea jurământului prevăzut la art.
82 alin. (2) din Constituţie, iar al treilea se înmânează candidatului ales, conform art.53 alin.
(2) din Legea nr.370/2004.

Secțiunea 8.4. Constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în


exercitarea funcţiei de Preşedinte al României

Interimatul în exercitarea funcției de Președinte al Romaniei este reglementat la art.


146 lit. g), art. 97 și art. 98 din Constitutia Romaniei, respectiv art.44 si 45 din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.282
Conform art.44 alin (1) din Legea nr.47/1992, Curtea Constituţională este cea care
constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte
al României.
Situaţiile care justifică interimatul în execitarea funcţiei de Preşedinte al Romaniei
sunt reglementate de art.97 şi 98 din Constituţie după cum urmează:
a. Când funcţia devine vacantă în urma demisiei, demiterii din funcţie, imposibilitatii
definitive de exercitare a atribuţiilor si decesului;
b. Când Preşedintele este suspendat din funcţie;
c. Când Preşedintele se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile.
Curtea își exercită atribuțiile de mai sus, toate subsumate intermiatului funcției de
Președinte al României, la sesizarea, după caz, a președintelui uneia dintre Camerele
Parlamentului, a Președintelui intermar al României, a președintelui care a condus lucrările
ședinței comune a Plenului reunit al Parlamentului prin care s-a aprobat suspendarea
Președintelui României, la cererea Președintelui României sau a președintelui uneia dintre

281
A se vedea T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.240-241.
282
11. Constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al
României
ART. 44
(1) Curtea Constituţională constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de
Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului.
(2) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României se constată la cererea preşedintelui uneia dintre Camerele
Parlamentului sau a preşedintelui interimar care exercită atribuţiile Preşedintelui României în perioada cât acesta
este suspendat din funcţie.
(3) În cazul în care Preşedintele României a fost suspendat din funcţie, cererea pentru constatarea existenţei
împrejurărilor care justifică interimatul se face de preşedintele care a condus lucrările şedinţei comune a celor
două Camere ale Parlamentului, pe baza hotărârii adoptate în şedinţa comună.
(4) Dacă interimatul funcţiei de Preşedinte al României se datorează imposibilităţii temporare de a-şi exercita
atribuţiile, cererea se face de Preşedintele României sau de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului.
ART. 45
Cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al
României va fi însoţită de dovezile necesare, iar constatarea acestor împrejurări se face de Curtea
Constituţională, cu votul majorităţii judecătorilor.

89
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Camere, în ipoteza ce justifică interimatul sub forma imposibilității temporare a Președintelui


României de a-și exercita atribuțiile283
Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României se constată la cererea preşedintelui uneia
dintre Camerele Parlamentului sau a preşedintelui interimar care exercită atribuţiile
Preşedintelui României în perioada cât acesta este suspendat din funcţie, conform art.44 alin.
(1).
Potrivit art.44 alin (2), în cazul în care Preşedintele României a fost suspendat din
funcţie, cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul se face
de preşedintele care a condus lucrările şedinţei comune a celor două Camere ale
Parlamentului, pe baza hotărârii adoptate în şedinţa comună.
Dacă interimatul funcţiei de Preşedinte al României se datorează imposibilităţii
temporare de a-şi exercita atribuţiile, cererea se face de Preşedintele României sau de
preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului.
Cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul funcţiei
de Preşedinte al României va fi însoţită de dovezile necesare, constatarea acestor împrejurări
fiind făcută de către Curtea Constituţională, cu votul majorităţii judecătorilor. Dezbaterile au
loc fără înștiințarea parților, conform art. 45 alin (1).
Hotărarea Curţii se comunică Parlamentului şi Guvernului.

Secțiunea 8.5. Emiterea avizului pentru suspendarea din functie și verificarea


rezultatelor referendumului privind demiterea Presedintelui României

Conform art.146 lit.h) din Constituţie şi articolelor 42 şi 43 din Legea nr.47/1992 284,
Curtea Constitutională are atribuţia de a da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare
din funcţie a Preşedintelui României, în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă
prevederile Constituției cuprinse la art.95 alin. (1), iar în temeiul art.95 alin.(3) din legea
fundamentală, dacă propunerea de suspendare este aprobată, în cel mult 30 de zile se
organizează referendum pentru demiterea șefului statului.
Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de
Senat, în ședința comună, cu votul majoritătii deputaților și senatorilor prezenți, după
consultarea Curții Constituționale, potrivit art.95 alin.(1) din Constituție.
Pornind de la prevederile constituționale și legale menționate mai sus, în jurisprudența
Curții Constituționale285 și în doctrină286, în mod corelativ, se reține că există câteva etape
aferente procedurii de suspendare și de demitere a șefului statului:
283
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.163
284
10. Emiterea avizului pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României
ART. 42
(1) Curtea Constituţională dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României împreună cu dovezile pe care se întemeiază
se trimit în copie Curţii Constituţionale, de preşedintele care a condus şedinţa comună a celor două Camere.
(3) Preşedintele Curţii Constituţionale, primind cererea, va desemna judecătorul-raportor.
ART. 43
(1) Avizul cu privire la suspendarea din funcţie a Preşedintelui României se emite de Curtea Constituţională în
urma dezbaterii propunerii de suspendare şi a dovezilor prezentate.
(2) Preşedintele României va fi încunoştinţat asupra datei fixate pentru dezbatere şi poate da explicaţii cu
privire la faptele ce i se impută.
(3) Avizul Curţii Constituţionale se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi
Preşedintelui României.
285
Decizia CCR nr.734/24.07.2012, M.Of. nr.516/25.07.2012; Decizia CCR nr.799/17.06.2011, M.Of.
nr.440/23.06.2011; Decizia CCR nr.266/21.03.2007, M.Of. nr.322/14.05.2007; Avizul nr.1/05.04.2007, M.Of.nr
258/18.04.2007.
286
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.241-242.

90
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

-
propunerea de suspendare poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul
deputaţilor şi senatorilor și trebuie adusă la cunostința Președintelui.
- Trimiterea propunerii de suspendare împreună cu dovezile pe care se
întemeiază, în copie, Curții Constituționale, de către președintele care a condus
ședința comună a celor două Camere reunite.
- Emiterea avizului consultativ de către instanța constituțională și comunicarea
avizului către președinții celor două Camere și către Președintele României ;
- Dezbaterea propunerii de suspendare a șefului statului în ședință comună a
Camerelor reunite ;
- Votarea și aprobarea /respingerea propunerii de suspendare a Președintelui
României. În cazul aprobării, se transmite Curții Constituționale hotărârea
Camerelor reunite ale Parlamentului împreună cu cererea de constatare a
existenței împrejurărilor care justifică interimatul funcției de șef al statului ;
- Constatarea de către Curtea Constituțională a împrejurărilor ce justifică
interimatul și comunicarea acestora către Parlament și Guvern ;
- Stabilirea prin hotărâre a Parlamentului, în camerele reunite, a obiectului și a
datei referendumului național pentru demiterea Președintelui României, în cel
mult 30 d ezile de la data hotărârii de suspendare ;
- Desfășurarea referendumului național ;
- Verificarea de către Curtea Constituțională (atribuția de a veghea la) a respectării
procedurii de organizare și desfășurare a referendumului și confirmarea
rezultatelor acestuia ;
- Prezentarea hotărârii Curții în fața Plenului Camerelor reunite ale Parlamentului
și publicarea hotărârii în Monitorul Oficial ;
- În funcție de concluziile Curții Constituționale după verificarea rezultatelor
referendumului, după caz, intrarea în vigoare a măsurii de demitere din funcție a
Președintelui României sau, dimpotrivă, revenirea acestuia în funcția de șef al
statului dacă referendumul nu a întrunit cvorumul necesar pentru a trece.
Se observă așadar că în această procedură mai vastă Curtea Constituțională are diferite
atribuții în patru situații, anume emiterea avizului consultativ privind suspendarea șefului de
stat, constatarea de către Curtea Constituțională a împrejurărilor ce justifică interimatul,
veghează la respectarea procedurii de organizare și desfășurare a referendumului, confirmarea
rezultatelor acestuia.287
Avizul cu privire la suspendarea din funcţie a Preşedintelui României se emite de
Curtea Constituţională în urma dezbaterii propunerii de suspendare şi a dovezilor prezentate și
trebuie comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Preşedintelui
României. Preşedintele României are posibilitatea de a da explicaţii cu privire la faptele ce i
se impută. Având caracter consultativ, Parlamentul nu este obligat să ţină seama de avizul
emis de Curtea Constituţională. Acesta reprezintă o analiză juridică independentă a propunerii
de suspendare cu privire la faptele ce se impută Preşedintelui. Este de remarcat Decizia CCR
nr.730/09.07.2012288 prin care instanța constituțională a respins ca inadmisibilă cererea de
soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României și
Președintele României pe marginea exercitării prerogativei constituționale a Parlamentului de
suspendare din funcție a Președintelui României neținând seama de atributul exclusiv al Curții
Constituționale de a califica juridic ipotezele care reprezintă fapte grave din accepțiunea
textul constituțional de la art.95 alin.(1) incident, Curtea reținând că nu poate fi retrâns
atributul Parlamentului de a aprecia liber cu privire la suspendarea șefului statului, rolul Curții

287
T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, op.cit., p.242.
288
Publicată în M.Of. nr.473/11.07.2012. A se vedea și Dec. CCR nr.734/24.07.2012, M.Of. nr.516/25.07.2012.

91
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Constituționale încheindu-se în această privință deodată cu emiterea avizului consultativ, iar


restul atribuțiilor Curții se subsumează alto retape, ulterioare suspendării.
Conform art. 95 alin (3) „dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în
cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui”, pe care
Curtea Constituțională are de asemenea obligația constituțională să îl vegheze, să confirme la
final rezultatele, cum s-a menționat mai sus.

8.6. Rezumat
Unitatea de învățare nr.8 analizează controlul criteriilor de constituționalitate pentru
îndeplinirea funcției de Președinte al României, constând în concret în următoarele atribuții
explicite enumerate de art.146 lit. f) – h) din Constituție:
- Respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României
- Confirmarea rezultatelor sufragiului
- Constatarea existenței împrejurărilor care justifică interimatul funcției de Președinte al
României
- Emiterea avizului pentru suspendarea din funcție a Președintelui României

8.7. Test de evaluare


a) Care sunt atribuțiile Curții Constituționale referitoare la funcția de Președinte al
României?

92
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învăţare 9. Alte forme de sesizare și de control de constituționalitate (II)


9.1. Controlul constituționalității partidelor politice
9.2. Atribuții referitoare la desfășurarea referendumului și la confirmarea
rezultatelor acestuia
9.3. Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de
către cetățeni
9.4. Rezumat.
9.5. Test de evaluare.

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 9 îşi propune familiarizarea studenţilor cu alte forme de
control de constituționalitate, anume: Controlul constituționalității partidelor
politice; desfășurarea referendumului și confirmarea rezultatelor acestuia;
Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către
cetățeni

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege Controlul
constituționalității partidelor politice; desfășurarea referendumului și
confirmarea rezultatelor acestuia; Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru

93
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni


 să identifice, să explice, să descrie delimitările dintre aceste forme de control
și alte competențe asemănătoare ale Curții;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Alte forme de sesizare si de control de constituționalitate exercitat de Curte (II)

Secțiunea 9.1. Controlul constituţionalitaţii partidelor politice

Situația premisă a acestei forme de control de constituționalitate este dată de


prevederile art. 40 din Constituţie, care statuează faptul că sunt neconstituţionale „partidele
sau organizaţiile care, prin scopurile lor ori prin activitatea lor, militează împotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a
independenţei României.” 289
Atribuţia Curţii Constituţionale referitoare la judecarea contestaţiilor care au ca obiect
constituționalitatea unui partid politic este reglementată de art. 146 lit. k) coroborat cu art.40
alin.(2) din Constituţie şi de art. 39-41 din Legea nr.47/1992290.

289
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.169.
290
9. Judecarea contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic
ART. 39
(1) Curtea Constituţională decide asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
(2) Contestaţia privind constituţionalitatea unui partid politic poate fi formulată de preşedintele uneia dintre
Camerele Parlamentului sau de Guvern. Preşedintele Camerei poate formula contestaţia numai pe baza unei
hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorităţii membrilor săi.
(3) Contestaţia trebuie motivată şi va fi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.
ART. 40
(1) Pentru soluţionarea contestaţiei, preşedintele Curţii Constituţionale va desemna judecătorul-raportor, care
este obligat să o comunice, împreună cu actele doveditoare, partidului politic la care se referă contestaţia,
precizându-i data până la care poate depune un memoriu în apărare, însoţit de dovezile corespunzătoare.
(2) Contestaţia se judecă, pe baza raportului prezentat de judecătorul desemnat în acest scop şi a probelor
administrate, cu citarea contestatorului, a partidului politic a cărui constituţionalitate este contestată şi a
Ministerului Public.
(3) Camera Parlamentului care a depus contestaţia poate fi reprezentată de persoana desemnată de aceasta, iar
Guvernul, de Ministerul Justiţiei. Partidul politic poate fi reprezentat şi prin avocat cu drept de a pleda în faţa
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(4) Decizia Curţii nu este supusă căilor de atac.
ART. 41
(1) Partidele politice pot fi declarate neconstituţionale în cazurile prevăzute de art. 40 alin. (2) din Constituţie,
republicată.
(2) Decizia de admitere a contestaţiei se comunică Tribunalului Bucureşti în vederea radierii partidului politic
neconstituţional din Registrul partidelor politice.

94
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Din prevederile art. 146 lit. k) din Constituţie, rezultă că este reglementată expres
atribuția Curții Constituţionale de a hotărî asupra contestaţiilor care au ca obiect
constituţionalitatea unui partid politic.
În doctrină291 se arată că, deşi se asemănă cu controlul constituţionalităţii legii datorită
faptului că fac parte din sfera controlului de constituţionalitate, totuşi există aspecte care le
diferenţiază:
 Prin controlul constituţionalităţii legii, niciodată nu se soluţionează un conflict de
interese particulare. Conflictul de constituţionalitate pe care îl soluţionează ca urmare
a controlului, ca şi legea însăşi, are un caracter general, prezintă interes prezumtiv la
nivel naţional;
 Controlul constituţionalităţii partidului politic priveşte interesele de grup ale partidului
respectiv, priveşte nemijlocit partidul în cauză, a cărui existenţă legală este negată prin
contestaţia formulată împotriva sa.292
 Această prerogativă a Curții semnifică o altă formă de control exercitat la sesizarea
unor subiecte (contestația este instrumentul juridic concret de sesizare) și este un
control posterior, după ce partidul vizat de contestație a fost înființat conform
cerințelor legale și funcționează.293
Astfel, contenciosul privind partidul politic este de tipul celui clasic, în faţa unei instanţe
judecătoreşti, de care se deosebeşte numai prin anumite trăsături ce rezultă din caracterul său
constituţional.294
Sub aspectul subiectelor de sesizare/sezină, contestaţia privind constituţionalitatea unui
partid politic poate fi formulată de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului ori de
Guvern. Atunci când contestația este formulată de preşedintele uneia dintre Camerele
Parlamentului, are la bază hotărârea adoptată de Cameră (Senat sau Camera Deputaților), cu
votul majorităţii membrilor săi, adică o majoritate absolută. Obiectul sesizării poate fi
reprezintat numai de soluţionarea contestaţiilor privind constituţionalitatea unui partid politic
în accepțiunea de asociație politică prin care se definșete și se exprimă voința politică a
cetățenilor, astfel că obiectul sesizării nu privește și alte critici referitoare la modul de
funcționare și activitatea unui partid politic.
Așadar, Curtea Constituțională decide asupra constituţionalităţii unui partid politic, în
sensul că verifică îndeplinirea condițiilor de fond privind activitatea partidului politic,
cuprinse în art. 40 alin. 2 din Constituţie referitoare la respectarea principiilor statului de
drept. Contestaţia privind constituționalitatea unui partid politic trebuie motivată şi va fi
însoţită de dovezile pe care se întemeiază.
În cadrul acestui tip de control, Curtea Constituţională nu se poate autosesiza.
Subiectele de sezină/sesizare pot fi preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului
sau de Guvern. În doctrina recentă se arată că acest evident character restrictiv al subiectelor
de sesizare, respectiv al motivelor de neconstituționalitate care pot fi invocate (adică numai
cazurile prevăzute de art.40 alin.(2) din Constituție) ilustrează faptul că competența Curții
Constituționale este în acest caz specific unei jurisdicții special de protecție, cu rolul de a
evita alterarea luptei politice a partidelor politice pentru putere prin șicane judiciare, lupte
care să le deturneze de la rostul lor și să determine o subminare a principiului libertății
politice care reprezintă fundamental pluralsimului politic. Se observă că, desi art.40 alin.(2)
din Constituție se referă la partide și alte organizații, competența Curții în art.146 lit.k) din
Constituție se limitează numai la partide politice, ținându-se seama de rolul constitutional al

291
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.169.
292
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea constituțională..., op.cit., p.171. A se vedea și I.Muraru, NM Vlădoiu,
A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.169.
293
I.Deleanu, Instituții și procedure constituționale, op.cit., p.867.
294
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea constituțională..., op.cit., p.171

95
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

acestora prin prisma art.8 alin.(2) din Constituție, astfel că celelalte organizații menționate de
art.40 din legea fundamental se află sub jurisdicția de drept comun a puterii judecătorești.295
Din punct de vedere procedural, după ce primeşte contestația în formă scrisă,
preşedintele Curţii Constituţionale desemnează un judecător-raportor, iar acesta comunică
contestația, împreună cu actele doveditoare, partidului politic la care se referă aceasta,
precizându-i data până la care poate depune un memoriu în apărare, însoţit de dovezile
corespunzătoare.
Procedura296 de judecare a contestaţiei are următoarele particularităţi:
a. Părţile sunt fie Camera Parlamentului care a formulat contestaţia, ce poate fi
reprezentată de persoana desemnată de Cameră în acest scop, fie Guvernul, ce poate fi
reprezentat de Ministerul Justiţiei, precum şi partidul politic, ce poate fi reprezentat de
persoana din conducerea partidului care, potrivit statutului, îl reprezintă în relaţiile cu terţii
sau/și de un avocat cu drept de a pleda în faţa Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie;
b. Judecata are loc cu participarea reprezentantului Ministerului Public;
c. Părţile şi Ministerul Public se citează, ordinea dezbaterilor este cea de drept comun, iar
judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul-raportor şi a probelor
administrate.
Curtea Constituţională se pronunţă în Plen, prin votul majorităţii judecătorilor, printr-o
decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, în temeiul prevederilor art. 11 alin.(1) lit. A.
punctul f) din Legea nr. 47/1992. Decizia se publică în Monitorul Oficial.
În caz de admitere a contestaţiei, decizia se comunică Tribunalului Bucureşti pentru
radierea partidului politic neconstituţional din Registrul partidelor politice.
Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unui partid politic se comunică
Tribunalului Bucureşti, pentru radierea partidului politic neconstituţional din Registrul
partidelor politice, efectul specific al unei asemenea decizii fiind încetarea activității
partidului prin dizolvare.

Secțiunea 9.2. Atribuțiile privituare la desfășurarea referendumului și la confirmarea


rezultatelor acestuia

Aceste atributii sunt reglementate de art. 146 lit. i) din Constituție, de articolele 46, 47
din Legea nr. 47/1992297 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
precum și de Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi
completările ulterioare.

295
I.Muraru, ES. Tănăsescu, Constituția României, comentariu…, ediția 2, op.cit., p.1322.
296
Ibidem. Curtea s-a pronunțat o singură dată, prin Decizia nr.272/2014, M.Of. nr.451/20.06.2014.
297
12. Exercitarea atribuţiilor privitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului şi la confirmarea
rezultatelor acestuia
ART. 46
(1) Curtea Constituţională veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea
referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
(2) Pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1), Curtea Constituţională poate cere informaţii de la
autorităţile publice.
(3) Biroul Electoral Central este obligat să prezinte, la solicitarea Curţii Constituţionale, informări asupra
fazelor şi operaţiunilor de desfăşurare a referendumului.
ART. 47
(1) Plenul Curţii Constituţionale decide cu o majoritate de două treimi asupra valabilităţii referendumului.
(2) Hotărârea Curţii Constituţionale stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
(3) Înaintea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, hotărârea Curţii Constituţionale se prezintă
Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună.

96
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Ion Deleanu, în demersul de justificare a referendumului ca instituție de drept


constituțional utilă democrației constituționale, arată plastic faptul că democrația semi-directă
este expresia și rezultatul tentativelor de a atenua consecințele negative ale
ultrareprezentativității, între mijloacele tehnice ale democrației semi-directe înscriindu-se și
referendumul.298
Potrivit Constituţiei referendumul se poate organiza în următoarele situaţii:
a. La cererea Preşedintelui României, după consultarea Parlamentului, în probleme de
interes naţional;
b. Pentru demiterea Preşedintelui României;
c. Pentru aprobarea revizuirii Constituţiei.
Așa cum subliniază doctrina299, democraţia reprezentativă, ce este de esenţa regimului
parlamentar, nu este contrară modalităţilor de realizare a democraţiei semidirecte, prin care
corpul electoral participă nemijlocit, în anumite limite şi forme, la exercitarea puterii.
În regimul constituţional din ţara noastră aceste modalităţi sunt prevăzute de
Constituţie şi ele sunt formate din:
a. Referendumul constituţional, pentru aprobarea unei legi de revizuire a Constituţiei
adoptată de Parlament, potrivit art. 151 alin.(3);
b. Referendumul consultativ, prevăzut de art. 90, prin care se cere poporului să-şi
exprime voinţa cu privire la probleme de interes national;
c. Referendumul organizat pentru demiterea Preşedintelui României, reglementat la art.
95 alin.(3) din Constituţie;
d. Iniţiativa populară legislativă, instituită de art. 74 alin.(1) din Constituţie;
e. Iniţiativa populară constituţională pentru iniţierea unei legi de revizuire, conform art.
150 din Constituţie.300
Potrivit art. 146 lit. i) şi j) din Constituţie, Curtea Constituţională veghează la
respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului301 și are obligația de
a confirma rezultatele acestuia și de a verifica îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea
iniţiativei legislative de către cetăţeni, fiind din punct de vedere formal sesizare din oficiu..
Pentru a putea exercita eficient și just această atribuţie, Curtea Constituţională are
îndrituirea legală de a cere informaţii de la autorităţile publice, Biroul Electoral Central fiind
obligat să îi prezinte Curții dacă solicită informări asupra modului de organizare, fazelor şi
operaţiunilor de desfăşurare a referendumului.
După închiderea urnelor și numărarea voturilor, după centralizarea rezultatelor la nivel
național, inclusiv voturile exprimate în afara României, rezultatele centralizate la nivel
naţional de către Biroul Electoral Central, cuprinzând numărul voturilor valabil exprimate
pentru fiecare răspuns de pe buletinul de vot şi numărul voturilor nule, se înaintează, cu pază
militară, la Curtea Constituţională, în termen de 24 de ore de la încheierea centralizării,
conform art.46 alin (3).

298
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, op.cit., p883.
299
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.166.
300
A se vedea I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.166.
301
Decizie nr. 416 din 19 iunie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului

97
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

După deliberare, Curtea Constituţională se pronunţă, în conformitate cu prevederile


art. 11 alin. 1 paragr. B. lit.c) din Legea nr. 47/1992 302, printr-o hotărâre, care se ia cu o
majoritate calificată de două treimi din numărul judecătorilor Curţii.
Înainte de a se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, hotărârea Curţii
Constituţionale se prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului, întrunite în şedinţă comună.
În temeiul art.47 alin, (2) din legea organică, prin hotărârea pronunțată Curtea
stabileşte dacă a fost respectată procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului
şi confirmă rezultatele acestuia.
Legea de revizuire a Constituţiei sau, după caz, măsura demiterii din funcţie a
Preşedintelui României intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor referendumului.

Secțiunea 9.3. Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei


legislative de către cetățeni

Verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către


cetățeni este reglementată de dispozițiile art.146 lit. j) din Constituție și de art. 48-49 din
Legea nr. 47/1992303 precum și de Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative
de către cetăţeni, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 8 iunie
2004 (modificată și completată prin Legea 76/2004), lege care dezvoltă condițiile de
exercitare a inițiativei legislative de către cetățeni.
Inițiativa legislativă cetățenească, arată doctrina304 pornind de la jurisprudența Curții,
se caracterizează prin anumite trăsături, anume are caracter limitativ în reglementarea dată de
Constituție, are caracter cumulativ fiind necesară îndeplinirea tuturor cerințelor de validitate,
de exercitare, se aplică în mod direct, potrivit prederilor art.74 alin.(1) din Constituție.
Doctrina mai subliniază că inițiativa populară constituie, asemănător referendumului, o
tehnică a democrației semi-directe și constă în obținerea unei legi la propunerea directă a
cetățenilor305.
Potrivit prevederilor art.7 din Legea nr.189/1999 republicată, subiectele de sesizare
sunt președinții celor două Camere ale Parlamentului, în funcție de Camera la care a fost
302
Art.11 alin.1 paragraf B. Hotărâri, în cazurile în care:
a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele
sufragiului;
b) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele
acestuia;
d) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni .
303
(Secțiunea) 13. Verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni
ART. 48
Curtea Constituţională, din oficiu sau pe baza sesizării preşedintelui Camerei Parlamentului la care s-a
înregistrat iniţiativa legislativă a cetăţenilor, se pronunţă asupra:
a) caracterului constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei cetăţenilor;
b) îndeplinirii condiţiilor referitoare la publicarea acestei propuneri şi dacă listele de susţinători sunt atestate
de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale ori de către împuterniciţii acestora;
c) întrunirii numărului minim de susţinători pentru promovarea iniţiativei, prevăzut la art. 74 alin. (1) sau,
după caz, la art. 150 alin. (1) din Constituţie, republicată, precum şi asupra respectării dispersiei teritoriale în
judeţe şi în municipiul Bucureşti, prevăzută de aceleaşi articole.
ART. 49
La primirea sesizării, preşedintele Curţii Constituţionale desemnează judecătorul-raportor şi stabileşte
termenul pentru întrunirea judecătorilor, în vederea verificării iniţiativei.
304
I.Muraru, M.Constantinescu, Studii constituționale, vol.II, op.cit., p.136.
305
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, op.cit., p.885.

98
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

depus proiectul de lege izvorât din inițiativa cetățenească. Președintele Camerei la care a fost
înregistrată inițiativa transmite sesizarea către Curtea Constituțională, care trebuie să verifice
câteva aspecte de natură constituțională : dacă propunerea ce face obiectul inițiativei are
caracter constituțional ; dacă sunt îndeplinite condițiile privind publicarea propunerii și a listei
de susținători atestată; întrunirea numărului minim de susținători și dispersia lor teritorială
conform cerinței constituționale și legale.306
Curtea Constituțională își exercită atribuția prevăzută de art. 146 lit. j) din Constituție
din oficiu sau la sesizarea președintelui Camerei Parlamentului în cadrul căreia s-a înregistrat
formal inițiativa legislativă a cetățenilor.
Sesizarea Curtii trebuie sa aiba la bază:
a. Conform art. 150 din Constituţie „iniţiativa legislativă a cetățenilor de revizuire a
Constituţiei, care poate aparţine unui număr de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot,
ce provin din cel puţin jumătate din judeţele ţării. In fiecare din aceste judeţe sau în
municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul
acesteia”
b. Conform art. 74 alin. (1) din Constituţie „iniţiativa legislativă a cetățenilor, care
aparţine unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, care trebuie să provină
din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul
Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei
iniţiative.“
În urma sesizarii Curtea Constituţională se va pronunţă asupra:
a) Caracterului constituţional al propunerii legislative ce face obiectul iniţiativei
cetăţenilor;
b) Îndeplinirii condiţiilor referitoare la publicarea acestei propuneri şi dacă listele de
susţinători sunt atestate de către primarii unităţilor administrativ-teritoriale ori de către
împuterniciţii acestora;
c) Întrunirii numărului minim de susţinători pentru promovarea iniţiativei, prevăzut la
art. 74 alin. (1) sau, după caz, la art. 150 alin. (1) din Constituție, republicată
d) Respectării dispersiei teritoriale în judeţe şi în municipiul Bucureşti.
În cadrul acestei atribuţii, Curtea Constituțională pronunță, în conformitate cu
prevederile art.11 alin.(1) lit. B. punctul d) din Legea nr.47/1992, o hotărâre care se adoptă
cu votul majorității judecătorilor Curții.
Hotărârea Curții Constituționale se comunică preşedintelui Camerei Parlamentului
care a sesizat-o.
De la data primirii hotărârii Curţii Constituţionale, Camera Parlamentului sesizată cu
iniţiativa legislativă începe procedura parlamentară de legiferare. La primirea sesizării,
preşedintele Curţii Constituţionale desemnează judecătorul-raportor şi stabileşte termenul
pentru întrunirea judecătorilor, în vederea verificării iniţiativei.

9.4. Rezumat

306
Ibidem, p.886-887.

99
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învățare nr.9 analizează controlul constituționalității partidelor politice,


atribuțiile Curții referitoare la desfășurarea referendumului și la confirmarea rezultatelor
acestuia, verificarea îndeplinirii condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către
cetățeni. Sunt expuse elementele teoretice necesare pentru a identifica obiectul sesizării,
subiectele de sezină/sesizare, pe scurt procedura în fața Curții Constituționale.

9.5. Test de evaluare


a) Care sunt tiularii dreptului de sesizare în cazul controlul constituționalității partidelor
politice?
b) Care sunt tiularii dreptului de sesizare în cazul verificării îndeplinirii condițiilor pentru
exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni ?

Unitatea de învăţare 10. Procedura în contenciosul constituțional


10.1. Aspecte introductive
10.2. Trăsăturile procedurilor în contenciosul constituțional
10.3. Ședințele Plenului. Activitatea preparatorie a dezbaterilor. Deliberarea și
pronunțarea. Publicarea în Monitorul Oficial a actelor Curții.
10.4. Rezumat
10.5. Test de evaluare

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 10 îşi propune familiarizarea studenţilor cu
Procedura în contenciosul constituțional

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:

100
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege Procedura în contenciosul


constituțional, regulile pe baza cărora Curtea Constituțională realizează
judecarea cauzelor înregistrate pe rolul său;
 să identifice, să explice, să descrie delimitările dintre această formă de
jurisdicție specială constituțională față de ce le de drept comun;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate

101
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Procedura în contenciosul constituţional

Sectiunea 10.1. Aspecte introductive

Contenciosul constituţional este compus dintr-o varietate mai largă de proceduri, care în
mod inevitabil sunt determinate şi diferenţiate de competențele/atribuţiile jurisdicționale ale
Curţii, aşa cum sunt ele enumerate în art. 146 din Constituţia României și dezvoltate pentru
aplicarea în concret în Legea nr. 47/1992.307
Regulile procedurale specifice activităţii Curţii Constituţionale sunt reglementate la
art.52-60 din Legea nr. 47/1992, republicată, de organizare şi funcţionare a Curţii
Constituţionale, la art. 146 si 147 din Constitutia Romaniei, precum si în Codul de procedură
civilă şi din alte acte normative cu putere de lege.308
307
I.Muraru, NM.Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.189.
308
SECŢIUNEA 1 - Dispoziţii comune
ART. 10
(1) Curtea Constituţională poate fi sesizată în cazurile expres prevăzute de art. 146 din Constituţie,
republicată, sau de legea sa organică.
(2) Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.
ART. 11
(1) Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează:
A. Decizii, în cazurile în care:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a
Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din
oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, înainte de ratificarea
acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii
celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a celor ridicate direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii;
f) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
B. Hotărâri, în cazurile în care:
a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele
sufragiului;
b) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele
acestuia;
d) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
C. Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
(2) Deciziile şi hotărârile se pronunţă în numele legii.
(3) Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
ART. 12
(1) Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazul în care, din motive întemeiate, Curtea hotărăşte altfel.

102
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Potrivit legii sale de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională este unica


autoritate de jurisdicţie constituţională în România, iar scopul său este garantarea supremaţiei
Constituţiei, astfel că, așa cum se arată în doctrină, apreciem utilă adoptarea unui cod al
procedurilor în contenciosul constituțional, date fiind numeroasele particularități și deosebiri
ale procedurilor la Curtea Constituțională în raport de procedurile la instanțele d ejduecată de
drept comun, în principal procedura civilă și procedura penală.309
Realizarea acestui scop are loc, în principal, prin îndeplinirea de către Curtea
Constituţională a atribuţiilor sale de control al constituţionalităţii legilor, fie de control a
priori, constând în soluţionarea obiecţiilor de neconstituţionalitate a legilor înainte de
promulgarea acestora, fie de control a posteriori, constând în soluţionarea excepţiilor de
neconstituţionalitate, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti cu privire la
neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor.
Doctrina, făcând o evaluare a atribuțiilor Curții, arată că în formele de control de
constituționalitate exercitate în temeiul art.146 din Constituție și al Legii nr.47/1992
modificată și republicată, Curtea Constituţională trebuie să verifice, pornind de la sesizarea
primită de la subiecţi determinaţi prin Constituţie şi prin legea sa organică, dacă o anumită
lege sau ordonanţă ori anumite dispoziţii din acestea sunt sau nu sunt în concordanţă cu
prevederi constituționale ori cu principii ale Constituţiei sau ale tratatelor internaţionale care,
ratificate fiind de Parlament, fac parte din dreptul intern [art.11 alin.(2) din Constituţie].
Curtea Constituţională este chemată să statueze, printr-un act de jurisdicţie emis în baza unei
proceduri speciale, dacă o critică de constituţionalitate este sau nu întemeiată.310

Sectiunea 10.2. Trăsăturile și principiile procedurilor în contenciosul constitutional

În doctrina au fost exprimate mai multe opinii care acoperă principiile și trăsăturile
procedurilor în contenciosul constitutional, de regulă combinându-le fie sub denumirea de
princpii (profesorul Ion Deleanu)311, fie sub cea de trăsături (profesorii Ioan Muraru și Mihai
Constantinescu)312.
În manualul de contencios constitutional coordonat de profesorul Ioan Muraru, trăsăturile
procedurilor în contenciosul constituțional enumerate sunt următoarele313:
a. Procedura de control al constituţionalităţii legilor este, prin natura sa, de drept
public;
De asemenea, subliniază autorii, sunt de drept public şi toate celelalte proceduri
corelative celoralte atribuţii ale Curţii. Controlul constituţionalităţii nu este şi nu are cum să
fie în realizarea unui interes privat. Supremaţia Constituţiei reprezintă un principiu
constituţional, deci este unul de drept public.314

(2) Părţile au acces la lucrările dosarului.


(3) Actele şi lucrările Curţii Constituţionale, pe baza cărora aceasta pronunţă deciziile şi hotărârile ori emite
avizele prevăzute la art. 11, nu sunt destinate publicităţii.
ART. 13
Cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de taxe de timbru.
ART. 14
Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în
care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte
exclusiv de Curte.
309
I.Muraru, NM.Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.189.
310
Ibidem, p.189-190.
311
A se vedea I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.333-337.
312
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională, op.cit., p.131-137.
313
I.Muraru, NM.Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.190-201.
314
I.Muraru, NM.Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.190.

103
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

În ipoteza excepției de neconstituționalitate, declanşarea controlului poate porni din


iniţiativa unei părți din proces, persoană de drept privat ; în alte cazuri, poate porni de la
iniţiativa unui grup de parlamentari, așadar în virtutea unei atitudini politice şi cu caracter
partizan sub aspectul interpretării date normelor atacate prin actul de sesizare. Cu toate
acestea, controlul constituțional în sine exercitat de instanța constituțională, în pofida
intereselor private sau de grup care determină sesizarea Curţii și care pot crea imaginea unui
litigiu având ca scop promovarea unor interese de ordin privat, totuși procesul desfășurat în
fața Curții Constituționale are întotdeauna ca scop realizarea unui interes general, de drept
public, subsumat principiului supremaţiei Constituţiei.315
b. Competenţa Curţii Constituţionale ca unică autoritate de jurisdicţie constituţională
nu poate fi contestată de alte autorităţi publice. Astfel, potrivit prevederilor art. 146 din
Constituție, Curtea Constituțională este singura autoritate în drept să decidă asupra
competenței sale, acest lucru fiind întărit și de dispozițiile art. 3 alin. 2 și 3 din Legea
47/1992316; Exclusivitatea atribuțiilor Curții și a prerogativelor sale de a-și interpreta propria
sa competență, cât și caracterul obligatoriu al interpretării date de Curte, subliniază Ioan
Muraru și Mihai Constantinescu, este admisibilă numai în limitele prevederilor
constituționale, deoarece orice interpretare contrară Constituției este neconstituțională în sine,
fiind inadmisibil ca Constituția să fie apărată prin încălcarea sa.317
c. Controlul de constituţionalitate se exercită la sesizare, cu excepţia iniţiativelor de
revizuire a Constituţiei. Din această perspectivă se poate vorbi despre un control jurisdicțional
exercitat de Curte in liminae litis (în limitele sesizării) întrucât conflictul exista numai în
limitele sesizării.318 Totuși, în privința limitelor judecății versus limitele conferite prin
sesizare, în jurisprudența sa Curtea a statuat faptul că, de la caz la caz, își poate extinde
controlul și asupra altor norme dintr-o lege sau ordonanță ori în alte forme de control de
constituționalitate enumerate la art.146 din Constituție319;
d. Procedura jurisdicţională prevăzută de legea organică a Curţii se completează cu
regulile de procedură civilă, potrivit dispozițiilor art.14 din legea organică a Curții 320; Există
însă numeroase particularități ale judecății la Curtea Constituțională: principiul disponibilității
nu se aplică și părțile nu își pot retrage sesizarea transmisă pe căile legale către Curtea
Constituțională, la Curte procedura fiind una de drept public; nu se pot formula cereri de
acordare a cheltuielilor de judecată (acestea fiind de competența instanțelor de drept
comun)321; regulile procedural de drept comun privind suspendarea, întreruperea, stingerea
procesului nu sunt aplicabile; conexarea dosarelor se admite doar în cazul excepției de
neconstituționalitate și numai dacă obiectul exscepției dosarelor respective este identic;
aplicarea regulilor de procedură civilă este supusă unor limite exprese reglementate de
Capitolul V din legea organică a Curții, neaplicându-se reguli precum cele referitoare la
suspendarea, întreruperea, stingerea procesului, recuzarea judecătorilor (art.55 din legea
organică).322

315
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p132.
316
ART. 3 - (1) Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt cele stabilite de Constituţie şi de prezenta lege.
(2) În exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională este singura în drept să hotărască asupra
competenţei sale.
(3) Competenţa Curţii Constituţionale, stabilită potrivit alin. (2), nu poate fi contestată de nicio autoritate
publică.
317
I.Muraru, M.Constantinescu, Curtea Constituțională…, op.cit., p132-133.
318
I.Murau, M.Constantinescu, ES. Tănăsescu, M.Enache, Gh.Iancu, op.cit., p.249.
319
I.Muraru, M.Constantinescu , Studii constituționale, op.cit., p.132.
320
ART. 14 - Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile,
în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se
hotărăşte exclusiv de Curte.
321
Decizia CCR nr.69/1993 (M.Of. nr.49/25.02.1994).

104
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

e. Cererile adresate Curţii sunt scutite de taxe de timbru, potrivit art. 13 din legea
organică a Curţii323, fiind o regulă destinată să faciliteze accesibilitatea cetăţenilor la
jurisdicţia Curţii Constituţionale, ţinând seama de interesul general pe care jurisdicţia
constituţională îl promovează.
f. Deciziile, hotărârile şi avizele pronunţate de Curtea Constituţională se publică în
Monitorul Oficial, Partea I, în conformitate cu dispozițiile art.147 alin.(4) din Constituție și
art.11 alin.(3) din legea organică a Curții 324, regulă care se regăsește și în art.28 alin.1 din
Regulamentul Curții. Actele Curții din controlul aprioric se comunică după caz, Parlamentului
și Guvernului (în cazul legilor), respective numai Parlamentului, în cazul regulamentelor și
hotărârilor Camerelor sau Plenului reunit al Parlamentului;
g. Termenul de judecată a cauzelor nu poate depăşi, potrivit art. 18 alin. 1 din
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, durata de 30 de zile,
stabilirea termenului fiind atribuţia preşedintelui Curţii. În ipoteza verificării ințiativelor de
revizuire a Constituției, termenul de soluționare este de 10 zile, potrivit art.19 din legea
organică a Curții325. Există de asemenea termene special, mai reduse ca întindere, în materie
electorală, unde celeritatea soluționării sesizărilor este firească si logică față de calendarul
strâns de desfășurare a procesului electoral326.
h. Instituțiile publice au obligația legală de a comunica Curții informațiile pe care
instanța constituțională le solicită, potrivit art.76 din forma la zi a legii organice a Curții327.
i. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale, conform art.147 alin.(4) din Constituţie şi
art. 11 alin.(3) din legea organică a Curții, sunt general obligatorii şi au putere numai
pentru viitor. Curtea Constituțională rostește dreptul cu referire la dispoziția legală controlată
și prin raportare la prevederile constituționale incidente la situația dedusă judecății dar într-o
problem de drept public, astfel că finalmente soluția pronunțată de Curte este opozabilă erga
omnes.328
j. Sesizarea către Curte se face în forma scrisă, motivate, care conține o descriere prin
care se identifică în mod precis obiectul cererii de sesizare, legea criticată pentru
neconstituționalitate sau prevederile din conținutul unei legi care fac obiectul criticilor. În
jurisprudența sa, Curtea a decis, prin neindicarea explicită a obiectului sesizării se ajunge la
încălcarea art.10 alin.2 din legea sa organică și această împrejurare constând în nerespectarea
unor prevederi legale imperative atrage consecința imposibilității exercitării controlului,
Curtea neputându-se substitui autorilor sesizării în privința invocării unor motive de
neconstituționalitate.329 Într-o altă decizie, Curtea a respins ca inadmisibilă o sesizare de
neconstituționalitate care era nemotivată, arătând că se încalcă prevederile art.10 alin.2 din
Legea organică a Curții330, respectiv dacă motivarea a fost făcută direct în fața Curții
322
Decizia 126/1995 (M.Of.nr.51/13.03.1996); I.Muraru, NM.Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios
constitutional, op.cit., p.232-233.
323
ART. 13 - Cererile adresate Curţii Constituţionale sunt scutite de taxe de timbru.

324
(3) Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
325
ART. 19 - Înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniţierea procedurii legislative de revizuire a Constituţiei,
proiectul de lege sau propunerea legislativă, însoţită de avizul Consiliului Legislativ, se depune la Curtea
Constituţională, care este obligată ca, în termen de 10 zile, să se pronunţe asupra respectării dispoziţiilor
constituţionale privind revizuirea.
326
I.Muraru, NM Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.194.
327
ART. 76 - Autorităţile publice, instituţiile, regiile autonome, societăţile comerciale şi orice alte organizaţii
sunt obligate să comunice informaţiile, documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională
pentru realizarea atribuţiilor sale.
328
I.Muraru, NM Vlădoiu, Contencios constitutional…, op.cit., p.234.
329
Dec.CCR nr.392/1997 (M.Of.nr. 299/04.11.1997).
330
Dec.CCR nr.338/1997 (M.Of. nr.163/21.07.1997).

105
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Constituționale331. Într-o altă decizie, Curtea distinge între nemotivare și motivarea eronată
sau incomplete, pentru ipoteza motivării greșit argumentate nefiind incidentă sancțiunea
procesuală a inadmisibilității sesizării.332
k. Judecata se face întotdeauna în Plenul Curții, iar cvorumul de judecată este de două
treimi din judecătorii Curții, potrivit prevederilor art.50-51 din legea organică a Curții. Plenul
decide cu votul majorității membrilor, dacă legea nu prevede altfel 333. În cazul verificării
constituționalității inițiativelor de revizuire a Constituției (art.19-23 din legea organică), este
cerută majoritatea de două treimi din numărul judecătorilor.
l. Potrivit art.59 alin.3 din Legea nr.47/1992 republicată, judecătorul ce votează
împotriva opiniei majoritare poate formula opinie separată. De asemenea, se mai poate
formula și opinie concurentă.
m. Partenerii procesuali ai Curții, așa cum se deduce din dispozițiile art.142-147 din
Constituție (atât prin prisma regulilor de formare a Curții, de numire a judecătorilor și de
reînnoire a Curții, precum și prin raportare la atribuțiile Curții), s pot fi enumerați : Puterea
Legislativă, anume Camerele Parlamentului, prin președinții acestora, Guvernul, Avocatul
Poporului, care au cele mai importante și mai frecvente atribuții în relația cu Curtea
Constituțională, cărora li se alătură Președintele României, Înalta Curte de Casație și Justiție,
respectiv Consiliul Superior al Magistraturii.
Ion Deleanu delimitează334 două categorii de principii ce poartă asupra ședințelor de
dezbateri la Curtea Constituțională, unele ca principii ale activității de judecată comune, altele
ca reguli și principii specifice activității de judecată în fața Curții.
În prima categorie intră :
1) independența judecătorilor (art.145 din Constituție în forma sa revizuită) ;
2) Legalitatea activității de judecată (se desprinde din numeroase texte din economia
Legii nr.47/1992 republicată) ;
3) Exercitarea cu bună credință a drepturilor procesuale în fața instanței
constituționale ;
4) Rolul activ al Curții Constituționale, așa cum rezultă din dispozițiile legii în privința
judecătorului raportor, dar și a Plenului Curții ;
5) Colegialitatea ca mod de compunere a instanței de contencios constituțional ;
6) respectarea dreptului la apărare (se desprinde din conținutul legii organice a
Curții) ;
7) Gratuitatea justiției constituționale, cum rezultă din cuprinsul art.13 din legea
organică a Curții în forma sa actuală ;
8) Contradictorialitatea ședințelor de judecată în toate fazele și etapele contenciosului
constituțional, cu excepția deliberărilor, respectiv pronunțarea deciziei ori a hotărârii ;

331
Decizia CCR nr.94/2001 (M.Of. nr.235 din 09.05.2001) – motivarea ulterioară în fața Curții este inadmisibilă;
332
Decizia CCR nr.237/1999 (M.Of.nr.103/08.03.2000).
333
ART. 50
Plenul Curţii Constituţionale, alcătuit din judecătorii Curţii, îndeplineşte atribuţiile acesteia, prevăzute de
Constituţie şi de lege. Plenul poate lua orice măsură necesară pentru buna desfăşurare a activităţii Curţii.
ART. 51
(1) Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor. Plenul decide cu
votul majorităţii judecătorilor Curţii, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Soluţiile adoptate de Curtea Constituţională în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale se înscriu în condica
şedinţelor de judecată, iar în materie administrativă se consemnează, pentru fiecare şedinţă în parte, într-un
proces-verbal pe baza căruia se emite o hotărâre, semnată de preşedintele Curţii şi contrasemnată de secretarul
general.
(3) Pentru exercitarea altor atribuţii decât cele jurisdicţionale, Plenul se convoacă de preşedintele Curţii
Constituţionale, din proprie iniţiativă sau la cererea scrisă a unui judecător. Convocarea se face cu anunţarea
ordinii de zi, care se adoptă în plen, la începutul şedinţei.
334
A se vedea I.Deleanu, Justiția Constituțională, op.cit., p.333-337.

106
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

9) publicitatea și oralitatea dezbaterilor, potrivit art.12 alin.1 din legea organică a


Curții (Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazul în care, din motive întemeiate,
Curtea hotărăşte altfel.).
10) Nemijlocirea și continuitatea, adică judecătorii care au participat la dezbateri vor
participa și la deliberare și semnează minuta, respective derularea dezbaterilor într-o
cursivitate logică și cu caracter de continuitate.335
11) Celeritatea în sensul stabilirii în Regulamentul de organizare și funcționare a Curții
a unor termene maxime pentru data la care are loc dezbaterea, pentru prezentarea raportului
preliminar de către judecătorul raportor, pentru amânarea pronunțării;
12) Limba oficială a procedurilor în fața Curții este limba română, potrivit art.13 din
Constituția României.
Regulile sau principiile specific enumerate de Ion Deleanu sunt următoarele336:
1) Curtea este unica autoritate în drept să hotărască asupra competenței sale;
2) Activitatea Curții se desfășoară de regulă în Plen;
3) Activitatea Curții presupune de regulă sesizarea acesteia pentru cazurile expres și
limitative prevăzute de art.146 din Constituție (fostul art.144 din forma inițială a
legii fundamentale);
4) Actele Curții pe baza cărora aceasta pronunță deciziile și hotărârile ori emite
avizele nu sunt destinate publicității;
5) Curtea pronunță în principal decizii, hotărâri, dar emite și avize;
6) Deciziile, hotărârile și avizele se publică în Monitorul Oficial;
7) În anumite situații, este necesară întrunirea unei majorități speciale din numărul
membrilor săi pentru a se pronunța (controlul constituționalității inițiativei de
revizuire a Constituției);
8) În anumite situații expres prevăzute de lege, decizia poate fi pronunțată și fără
citarea părților;
9) Chemarea în fața Curții se poate face numai prin citație;
10) Dacă s-a desemnat un judecător raportor, acesta deschide dezbaterile cu
prezentarea raportului întocmit;
11) După ce este sesizată, Curtea procedează la examinarea sesizării, întrucât nu sunt
aplicabile prevederile procesuale referitoare la suspendare, întrerupere sau
stingerea procesului;
12) Curtea statuează numai asupra problemelor de drept;
13) În cursul deliberării, magistratul asistent care a pregătit dezbaterile poate fi
consultat;
14) La deliberare judecătorul raportor votează primul;
15) La cererea unui judecător de întrerupere a deliberării pentru o mai bună studiere a
dosarului, apreciind asupra temeiniciei cererii, președintele sau cel puțin trei
judecători pot amâna pronunțarea;
16) Rezultatul deliberării se înscrie într-o minută, care se semnează de judecătorii care
au participat la şedinţă şi de magistratul-asistent.
17) Deciziile Curții sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, potrivit art.147
alin.(4) din Constituție.

335
ART. 56 - În cursul şedinţei publice, magistratul-asistent va consemna în registrul de note, numerotat şi
sigilat, numărul dosarului, susţinerile orale ale părţilor şi ale procurorului, măsurile dispuse de Curtea
Constituţională, precum şi toate celelalte aspecte rezultând din desfăşurarea dezbaterilor. Pe baza acestuia,
magistratul-asistent va întocmi încheierea de dezbateri. Registrul de note se păstrează în arhiva Curţii timp de 5
ani de la data ultimelor note scrise.
336
A se vedea I.Deleanu, Justiția Constituțională, op.cit., p.336-337.

107
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Silogismul deliberării, arată același autor337, are mai multe elemente componente, care
se desprind inclusiv din jurisprudența Curții338:
a) Identificarea dispozițiilor care fac obiectul sesizării în ce privește
neconstituționalitatea acestora;
b) Identificarea dispozițiilor constituționale de referință, cu privire la care trebuie
apreciate textele examinate;
c) Stabilirea compatibilității sau, dimpotrivă, a incompatibilității, a neconcordanței
dintre textile identificate potrivit celor de mai sus, adică prevederile legale supuse
analizei critice și dispozițiile constituționale de referință.

Secțiunea 10.3. Ședințele Plenului. Activitatea preparatorie a dezbaterilor.


Deliberarea și pronunțarea. Publicarea în Monitorul Oficial a actelor Curții.

Capitolul V din Legea nr.47/1992 stabilește anumite reguli speciale de procedură pe


baza cărora se desfășoară activitatea de judecată a Curții 339, regulile de natură procedurală

337
I.Deleanu, Justiția constituțională, op.cit., p.339.
338
Decizia CCR nr.60/14.10.1993, CD anul 1993, p.303.
339
CAPITOLUL V
Reguli procedurale specifice activităţii Curţii Constituţionale
ART. 52
(1) La şedinţele Plenului participă toţi judecătorii Curţii Constituţionale, în afară de situaţiile în care unii
absentează în mod justificat.
(2) Şedinţele sunt prezidate de preşedintele Curţii Constituţionale. În lipsa preşedintelui Curţii, şedinţele sunt
prezidate de un judecător desemnat de acesta. La şedinţe participă în mod obligatoriu magistratul-asistent
repartizat pe lângă judecătorul-raportor, iar în cazurile prevăzute de lege, reprezentantul Ministerului Public şi
alte persoane sau autorităţi, înştiinţate în acest scop.
(3) Dezbaterile au loc cu participarea numai a judecătorilor Curţii Constituţionale, pe baza sesizării şi a
celorlalte documente aflate la dosar şi, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 146 lit. d), e) şi k) din Constituţie,
republicată, fără înştiinţarea părţilor. Preşedintele Curţii poate invita, pentru relaţii, persoanele considerate
necesare.
ART. 53
(1) Accesul publicului este limitat la numărul de locuri din sala de şedinţă. Secretarul general va lua măsuri
pentru asigurarea accesului publicului în sala de şedinţe.
(2) În scopul asigurării solemnităţii şedinţei, utilizarea în sala de şedinţă a aparatelor ce permit înregistrarea,
fixarea sau transmiterea cuvântului ori a imaginii este admisă numai înaintea începerii dezbaterilor şi cu
autorizarea prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale.
(3) Este interzis ca în sala de şedinţă să se facă propagandă de orice fel, prin viu grai ori prin afişe, pancarte
sau alte materiale de acest gen, sub sancţiunea evacuării din sală şi a sesizării organelor de poliţie, dacă
preşedintele Curţii Constituţionale apreciază că fapta are caracter grav.
(4) Dispoziţiile art. 217 (fost art.122) şi 218 (fost art.123) din Codul de procedură civilă sunt aplicabile.
(5) Conexarea dosarelor aflate pe rolul Curţii Constituţionale se dispune atunci când obiectul excepţiei este
identic.
ART. 54
În timpul şedinţelor publice, judecătorii, magistraţii-asistenţi, procurorii şi avocaţii poartă robă.
ART. 55
Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile
dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici
cele privind recuzarea judecătorilor.
ART. 56
În cursul şedinţei publice, magistratul-asistent va consemna în registrul de note, numerotat şi sigilat, numărul
dosarului, susţinerile orale ale părţilor şi ale procurorului, măsurile dispuse de Curtea Constituţională, precum şi
toate celelalte aspecte rezultând din desfăşurarea dezbaterilor. Pe baza acestuia, magistratul-asistent va întocmi
încheierea de dezbateri. Registrul de note se păstrează în arhiva Curţii timp de 5 ani de la data ultimelor note
scrise.
ART. 57

108
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

fiind dezvoltate la rândul lor de Regulamentul de organizare și funcționare a Curții


Constituționale.
Alte reguli procedurale sunt stabilite de Regulamentul de organizare și funcționare a
Curții Constituționale.340
Astfel, Regulamentul stabilește că actele de sesizare se primesc poștă ori prin curier,
se depun le registratură, și acolo primesc, în aceeași zi, dată certă/confirmare de primire și
înregistrare, apoi se predau prim-magistratului asistent care le oprezintă președintelui Curții.
Restul corespondenței privind același dosar astfel înregistrat sunt predate, după caz,
președintelui Curții prin intermediul prim-magistratului asistent sau secretarului general.
Președintele Curții stabilește apoi termenul de judecată, în funcție de natura cauzei
înregistrate, fără a putea depăși 30 de zile de la data înregistrării. Prin excepție de la această
regulă, în ipoteza sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate Regulamentul prevede
că termenul de judecată se va stabili la data depunerii raportului judecătorului raportor.
După fixarea termenului de judecată, potrivit art.18 alin.3 din Regulament, dosarul
este supus operațiunii de înregistrare în registrele enumerate de art.11 lit.d), e) și f) din
Regulament (registrul informativ, cu dosarele înscrise în ordinea numerică, registrul de
termene al arhivei ce conține dosarele pe termene de judecată, condica ședințelor de judecată
ce conține dosarele din fiecare ședință în ordinea din lista de ședință, soluția pronunțată,
numele judecătorilor și al magistratului asistent).341

În cazul în care Curtea Constituţională rămâne în pronunţare, preşedintele anunţă ziua stabilită pentru aceasta.
Amânarea pronunţării nu va depăşi, de regulă, 30 de zile. În condica de şedinţă se va trece în momentul
pronunţării şi termenul la care au avut loc dezbaterile.
ART. 58
(1) Deliberarea se face în secret şi la ea vor fi prezenţi numai judecătorii care au participat la dezbateri.
Magistratul-asistent care a pregătit dezbaterile şi a participat la ele poate fi consultat.
(2) Judecătorul-raportor votează primul, cel mai tânăr judecător, al doilea, apoi ceilalţi judecători şi, la sfârşit,
preşedintele Curţii Constituţionale.
(3) În situaţia în care un judecător cere să se întrerupă deliberarea pentru o mai bună studiere a problemelor ce
formează obiectul dezbaterii şi preşedintele Curţii Constituţionale sau cel puţin o treime din numărul
judecătorilor Plenului consideră cererea justificată, se va amâna pronunţarea pentru o altă dată, ţinându-se seama
de urgenţa cauzei.
(4) Dacă în cursul deliberării se constată necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, preşedintele Curţii
Constituţionale poate dispune redeschiderea dezbaterilor, luând măsurile procesuale necesare.
ART. 59
(1) Rezultatul deliberării se înscrie într-o minută, care se semnează de judecătorii care au participat la şedinţă
şi de magistratul-asistent.
(2) Magistratul-asistent va consemna de îndată în condica de şedinţă soluţiile date, care se semnează de către
judecători.
(3) Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate
formula opinie concurentă. Opinia separată şi, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I, împreună cu decizia.
ART. 60
(1) Deciziile, hotărârile şi avizele se redactează în scris de către magistratul-asistent care a participat la
dezbateri, sub îndrumarea judecătorului-raportor. Termenul de redactare este de cel mult 30 de zile de la
pronunţare.
(2) Deciziile, hotărârile şi avizele se certifică de către preşedintele Curţii Constituţionale şi de magistratul-
asistent care a participat la dezbateri. Ele primesc număr în ordinea înscrierii lor în condica de şedinţă, separat
pentru decizii, hotărâri şi avize.
(3) Curtea Constituţională editează culegeri de decizii şi hotărâri şi organizează sistematizarea jurisprudenţei
sale.
340
Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale a fost adoptat prin Hotărârea nr.6 din 7
martie 2012 a Plenului Curții Constituționale, publicat în M.Of. nr. 198 din 27 martie 2012. Regulamentul este
structurat pe nouă capitole, având în total 84 de articole.
341
A se vedea I.Muraru, NM.Vlădoiu, A. Muraru, SG.Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.198-199.

109
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Urmează citarea părților, prin care se asigură respectarea dreptului la apărare și a


contradictorialității. Actul de sesizare este multiplicat pentru judecătorii Curții, precum și
raportul judecătorului raportor, fișa dosarului, punctele de vedere transmise de părți și
autoritățile publice cărora li se cer puncte de vedere. Magistratul asistent întocmește lista
dosarelor pentru ședința de judecată, verifică procedura de citare și atașează la dosare
documentele nou intrate, informează în scris pe președintele Curții cu privire la
neregularitățile din dosarele ședinței ce i-a fost repartizată.
În sala de judecată, președintele Curții deschide ședința, apoi magistratul asistent
strigă cauzele la rând în ordinea din lista de ședință. Susținerile părților și dispozițiile Curții se
consemnează de magistratul asistent în registrul de note, care trebuie sigilat și numerotat în
prealabil. Ședințele de judecată sunt publice, cu excepția situațiilor în care Curtea hotărăște
altfel. Părțile au acces la lucrările dosarului.342
Potrivit art 52 alin. (1) din legea organică a Curții, la şedinţele Plenului participă toţi
judecătorii Curţii Constituţionale, cu exceptia situațiilor în care unii absentează în mod
justificat. Sedinţele sunt prezidate de preşedintele Curţii Constituţionale. În situațiile când
președintele nu poate fi prezent, ședintele sunt prezidate de un judecător desemnat de acesta.
Prezența în cadrul ședinței a magistratului-asistent este obligatorie.
În cadrul dezbaterilor participă numai judecătorii Curţii Constituţionale, în Plen, iar
cauza se judecă pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar, exceptie făcând
cazurile prevăzute la art. 146 lit. d), e) şi k) din Constituţie, republicată. Preşedintele Curţii
poate, potrivit legii organice a Curții, să invite persoanele considerate necesare pentru
soluționarea dosarului.
Conform art.53 alin. (2) „Ïn scopul asigurării solemnităţii şedinţei, utilizarea în sala de
şedinţă a aparatelor ce permit înregistrarea, fixarea sau transmiterea cuvântului ori a imaginii
este admisă numai înaintea începerii dezbaterilor şi cu autorizarea prealabilă a preşedintelui
Curţii Constituţionale.”
În cursul judecății, potrivit dispozițiilor art.51 alin.3 din legea organică a Curții,
propaganda de orice fel, prin viu grai sau afise, pancarte sau alte materiale, este interzisă.
Daca Presedintele Curţii apreciază că aceasta faptă are caracter grav, persoanele în cauză vor
fi evacuate din sala, iar organele de politie vor fi sesizate. În ce privește textele de trimitere
din codul de procedură civilă care figurează în art.53 alin.4 din legea organică, prin abrogarea
vechiului cod de procedură civilă și adoptarea noului Cod de procedură civilă, textile de
trimitere incidente sunt în prezent art.217 și 218 din Legea nr.134/2010 privind Codul de
procedură civilă republicat.
Potrivit art.55, „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea
constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la
suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea
judecătorilor.”
Pe parcursul şedinţei publice, potrivit art.56 din legea organică a Curții, magistratul-
asistent „va consemna în registrul de note, numerotat şi sigilat, numărul dosarului, susţinerile
orale ale părţilor şi ale procurorului, măsurile dispuse de Curtea Constituţională, precum şi
toate celelalte aspecte rezultând din desfăşurarea dezbaterilor. Pe baza acestuia, magistratul-
asistent va întocmi încheierea de dezbateri. Registrul de note se păstrează în arhiva Curţii
timp de 5 ani de la data ultimelor note scrise.”
  În cazul în care Curtea Constituţională rămâne în pronunţare, preşedintele stabileste un
alt termen pentru pronunțare. De regulă, amânarea pronunţării nu va depăşi 30 de zile.
Deliberarea se face în secret, numai in prezența judecătorilor care au participat la
dezbateri. Poate fi consultat si magistratul-asistent care a pregătit dezbaterile şi a participat la
ele, în conformitate cu dispozițiile art.58 alin.1 din legea organică a Curții.
342
I.Muraru, NM.Vlădoiu, A. Muraru, SG.Barbu, Contencios constitutional, op.cit., p.200.

110
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

  În conformitate cu dispozițiile art.58 alin.( 2) din lege organică a Curții, ordinea in


care se votează este următoarea:
1) Judecătorul-raportor;
2) Cel mai tânăr judecător;
3) Ceilalţi judecători;
4) Preşedintele Curţii Constituţionale.
Potrivit art.58 alin.(3) din lege, „În situaţia în care un judecător cere să se întrerupă
deliberarea pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii şi
preşedintele Curţii Constituţionale sau cel puţin o treime din numărul judecătorilor Plenului
consideră cererea justificată, se va amâna pronunţarea pentru o altă dată, ţinându-se seama de
urgenţa cauzei.”
Președintele Curţii, potrivit art.58 alin.4 din legea organică a Curții, poate dispune
redeschiderea dezbaterilor în situația în care, pe parcursul deliberărilor, se constată necesitatea
lamuririi suplimentare a unor aspecte, luând măsurile necesare.
Textul art.59 din Legea nr.47/1992 republicată stabilește că rezultatul deliberărilor se
va înscrie într-o minută, care se va semna de către judecătorii care au participat la şedinţă şi de
magistratul-asistent. Soluțiile date vor fi consemnate în condică de către magistratul-asistent.
Termenul de redactare a soluțiilor pronunțate este, de regulă, de 30 de zile de la data
pronunțării.
Eventualele opinii separate și opinii concurente, potrivit art.59 alin.3 din legea organică a
Curții, se motivează și se publică în Monitorul Oficial împreună cu decizia343.

5.4. Rezumat
Unitatea de învățare nr.10 analizează regulile generale privind procedura în contenciosul
constituțional, cu o structurare pe trei secțiuni: aspecte introductive prin expunerea unor
noțiuni și aprecieri generale privind tema, urmată de trăsăturile procedurilor în contenciosul
constituțional, iar la final elementele principale privind pregătirea ședințelor Plenului,
activitatea preparatorie a dezbaterilor, deliberarea și pronunțarea, respectiv publicarea în
Monitorul Oficial a actelor Curții.

5.5. Test de evaluare


a) Care sunt asemănările și deosebirile principale dintre procedura în contenciosul
constituțional și procedura judiciară din materie civilă?

343
A se vedea şi Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 1/2017 privind regulile de redactare a opiniei separate sau
concurente.

111
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învăţare 11. Actele Curții Constitutionale


11.1. Enumerarea actelor Curții și natura juridică a acestora
11.2. Clasificarea actelor Curții
12.3. Caracterul obligatoriu al actelor Curții.
12.4. Rezumat.
12.5. Test de evaluare.

1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 5 îşi propune familiarizarea studenţilor cu actele
Curții Constituționale

1.2. Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:
 dezvoltarea capacităţii studenţilor de a înțelege actele emise de Curtea
Constituțională în exercitarea atribuțiilor sale;
 să identifice definirea și clasificarea acestora să explice, să descrie asemănări
și deosebiri dintre diferitele acte ale Curții, stabilirea situațiilor prevăzute de lege
pentru care sunt emise fiecare în parte;
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri
Instrucțiuni: Studiul notelor de curs și al bibliografiei recomandate
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 ore.

Actele Curţii Constituţionale

112
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Secțiunea 11.1. Enumerarea și natura juridică a actelor Curții

Curtea Constituţională adoptă decizii, hotărâri şi emite avize. Constituţia nu


stabileşte, însă, în ce situaţii Curtea adoptă decizii şi hotărâri şi, respectiv, emite avize.344
Așa cum se arată în doctrină, denumirea dată actelor Curţii Constituţionale poate
suscita controverse în raport de terminologia nuanţatǎ utilizatǎ atât în Constituţie, cât şi în
Legea nr. 47/ 1992, republicatǎ, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Din analiza art. 146 din Constituţie, care reprezintă sediul materiei pentru atribuţiile Curţii
Constituţionale, se observă anumite nuanțe terminologice: Curtea se pronunţǎ [lit. a), b) şi
c)], Curtea hotǎrǎşte [lit. d) şi k)], Curtea soluţioneazǎ [lit. e)], Curtea vegheazǎ [lit. f) şi i)],
Curtea constatǎ [lit. g)], Curtea dǎ aviz [lit. h)], Curtea verificǎ [lit. j)]. Indiferent de
diversitatea acestor activitǎţi, în privința tuturor acestora este vorba despre activitate de
control de constituţionalitate, care se realizeazǎ prin acte juridice. Constituţia nominalizeazǎ
douǎ acte juridice şi anume decizia şi avizul consultativ.345
Avizul consultativ este menționat explicit numai în situaţia expres şi limitativ
prevǎzutǎ de art. 146 litera h) din Constituţie, anume la propunerea de suspendare din funcţie
a Președintelui României, așa încât s-ar putea interpreta cǎ toate celelalte acte juridice ale
Curţii Constituţionale, per a contrario, îmbracǎ forma deciziilor. De asemenea, interpretând
restrictiv dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 147 alin. 4 din Constituţie, rezultă, la o
primă vedere, cǎ numai deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii.
Legea organică a Curții Constituționale nr.47/1992 republicată și modificată, clarifică
și dezvoltă tema actelor Curții, în art.11, enumerând expres trei categorii de acte: Curtea
Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, arătând și atribuțiile aflate în
corelare cu fiecare act în parte.346
344
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.242.
345
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.242
346
ART. 11
(1) Curtea Constituţională pronunţă decizii, hotărâri şi emite avize, după cum urmează:
A. Decizii, în cazurile în care:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a
Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din
oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, înainte de ratificarea
acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii
celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a celor ridicate direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului
Superior al Magistraturii;
f) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
B. Hotărâri, în cazurile în care:
a) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele
sufragiului;
b) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
c) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele
acestuia;
d) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
C. Avize consultative pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
(2) Deciziile şi hotărârile se pronunţă în numele legii.

113
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

În doctrină se arată că pe de o parte legea organică a Curții indică și soluțiile pe care le


poate pronunța Curtea, așadar care se pot regăsi în conținutul actelor Curții, iar pe de altă
parte faptul că o înșiruire exhaustivă a acestor soluții ale Curții nu ar fi posibilă și nici
necesară ținând cont de specificitatea justitției constituționale, de diversitatea și
particularitatea atrbiuțiilor Curții, de posibilitatea receptării adecvate a normelor de drept
comun.347 Autorul mai arată că art. 147 alin. (2) din Constituţie prevede cǎ “deciziile Curţii
Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. Aceastǎ prevedere
constituţionalǎ nu era îndeajuns de sugestivǎ pentru a determina natura juridicǎ a actelor
Curţii Constituţionale. Mai sugestiv însǎ rǎmâne poate faptul cǎ, în Legea nr. 47/1992,
republicatǎ, sunt cuprinse “deciziile” adoptate de Curtea Constituţionalǎ în exercitarea
controlului constituţionalitǎţii legilor înainte de promulgare, a controlului constituţionalitǎţii
regulamentelor parlamentare, pentru soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, pentru
rezolvarea contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic, “hotǎrârile”
pronunţate în legǎturǎ cu sufragiul prezidențial şi cele în legǎturǎ cu interimatul în exercitarea
funcţiei de Preşedinte al României, dar şi “avizul” pentru propunerea de suspendare din
funcţie a Preşedintelui României.348
Văzând prevederile Legii nr.47/1992 republicată, așa cum am arătat, din art.11 alin.1
din lege rezultă că instanța constituțională emite trei categorii de acte : decizii, hotărâri și
avize, pentru următoarele ipoteze :
1) Decizii se pronunță asupra:
a. Constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel
puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b. Constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, înainte de ratificarea
acestora de Parlament, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr
de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c. Constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii
celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau
de cel puţin 25 de senatori:
d. Excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, precum şi a celor ridicate direct de Avocatul
Poporului;
e) Conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea
Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau
a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) Contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
2. Hotărârile sunt pronunțate în cazurile :
a) Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și
confirmă rezultatele sufragiului ;
b) Constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției
de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și
Guvernului ;
c) Veghează la respectarea procedurii privind organizarea și desfășurarea
referendumului și confirmă rezultatele acestuia ;

(3) Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
347
I.Deleanu, Instituții și proceduri…, ediția 2, op.cit., p.892.
348
I. Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale”, Tratat, Editura Servo-Sat, Bucureşti, 2003, p. 729;

114
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

d) Verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea initiativei legislative de către


cetățeni.
3. Avizele consultative vizează exclusiv propunerea de suspendare din funcție a
Președintelui României.

Referitor la natura juridicǎ a actelor Curţii Constituţionale, literatura juridică349 reține


urmǎtoarele:
a) deciziile pronunţate asupra constituţionalitǎţii legilor, înainte de promulgarea acestora, nu
sunt acte jurisdictionale, înzestrate cu puterea lucrului judecat;
b) nu sunt asemenea acte deciziile pronunţate în legǎturǎ cu un proiect sau o propunere de
revizuire a Constituţiei;
c) nu au caracter jurisdictional nici deciziile asupra constituţionalitǎţii tratatelor sau altor
acorduri internaţionale;
d) de asemenea, nici deciziile asupra constituţionalitǎţii regulamentelor Parlamentului; e)
hotǎrârea prin care se constatǎ existenţa împrejurǎrilor care justificǎ interimatul în exercitarea
funcţiei de Preşedinte al României nu rezolvǎ un litigiu constituţional, aşa încât ea este un
simplu act de constatare, în unele situaţii, un aviz, în orice caz nu un act de jurisdicţie;
f) caracter de aviz are şi hotarârea prin care se verificǎ îndeplinirea conditiilor iniţiativei
populare;
g) au caracterul unor veritabile acte de jurisdicţie si sunt înzestrate cu puterea lucrului judecat
deciziile Curţii Constituţionale pronunţate asupra excepţiilor de neconstitutionalitate350,
deciziile prin care se soluţioneazǎ “conflictele juridice de naturǎ constituţionalǎ” dintre
autoritǎţile publice, deciziile asupra “contestaţiilor” care au ca obiect constituţionalitatea unui
partid politic, hotǎrârile prin care se rezolvǎ “contestaţiile” în cadrul sufragiului preşedinţial,
hotǎrârile prin care s-ar rezolva “contestaţiile” în cadrul procedurii referendare.351
Legea nr.47/1992 republicată prevedere expres că deciziile și hotărârile se pronunță în
numele legii, ceea ce denotă că ambele au caracter jurisdicțional.352
Profesorul Tudor Drăganu a arătat că hotărârile sunt, de fapt, tot decizii și că au caracter
obligatoriu și putere numai pentru viitor.353
În doctrină există abordări relativ asemănătoare privind efectele juridice diferite ale
actelor Curtii Constituţionale: Ion Deleanu apreciază că aceste efecte juridice trebuie deduse
nu din “autoritatea lucrului judecat”, ci din caracterul lor “obligatoriu”354. În opinia
profesorilor Ioan Muraru și Mihai Constantinescu se susţine cǎ specific pentru justiţia
constituţionalǎ nu este autoritatea de lucru judecat, ci obligativitatea erga omnes a deciziei,
este un efect ce se apropie de cel al legii şi nu de cel specific hotǎrârilor judecǎtoreşti
definitive.355
Ca urmare a revizuirii Constituţiei din anul 2003356, art. 147 din Constituţie a conferit
efecte juridice speciale deciziilor prin care se constată neconstituţionalitatea legilor şi
ordonanţelor, precum şi celor prin care Curtea Constituţională se pronunţă cu privire la tratate
sau la alte acorduri internaţionale, întărind totodată efectul juridic obligatoriu al deciziilor
jurisdicţiei constituţionale. Acest lucru era necesar, întrucât jurisdicţiile constituţionale nu

349
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, ediția 2, op.cit., p.893.
350
I. Deleanu, “Justiţia constituţională”, op.cit., p. 349 şi urm.;
351
I. Deleanu, “Instituţii şi proceduri constituţionale”, Tratat, Editura Servo-Sat, Bucureşti, 2003, p. 730;
352
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.247.
353
T.Drăganu, Efectele deciziilor și hotărârilor Curții Constituționale (I) și (II) în RDC nr.1/1999 și 3/1999, citat
de I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG. Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.247.
354
I. Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale”, Tratat, Editura Servo-Sat, Bucureşti, 2003, p. 730;
355
I. Muraru, M. Constantinescu, “Studii constituţionale”, Editura Actami, Bucureşti, 1996-1998, p. 167-168;
356
Constituţia României din 1991, revizuită prin Legea constituţională nr. 429/ 2003, aprobată prin referendum la
18-19 octombrie 2003. Constituţia a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003;

115
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

dispun de autorităţi care sǎ le punǎ în executare deciziile şi hotǎrârile, eficienţa acestora


depinzând în mare masurǎ de comportamentul constituţional al autoritǎţilor publice. 357
Doctrina remarcă justificat faptul că trimiterea la regulile procedurii civile, făcută de
art.14 din Legea organică a Curții358, subliniază natura jurisdicțională a actelor Curții și a
procedurilor în fața Curții, chiar dacă instanța constituțională este singura care apreciază în ce
măsură anumite norme juridice de procedură civilă sunt compatibile cu natura procedurii în
fața Curții Constituționale. Sub acest aspect, se poate observa că textul de lege citat permite o
interferență subiectivă a aprecierii Curții Constituționale asupra normelor procedural incidente
în jurisdicția constituțională, cu o aparență de alterare a principiului legalității. Însă apreciem
că textul art.14 din legea organică a Curții se justifică prin prisma rolului și funcțiilor Curții
Constituționale, de a asigura supremația Constituției exercitând o jurisdicție special
constituțională care verifică compatibilitatea oricărei legi cu legea fundamentală. Ca atare, o
eventuală selecție realizată de Plenul Curții în temeiul art.14 din legea sa organică asupra
dispozițiilor din Codul de procedură civilă, pe care alege să le aplice în litigiile deduse
judecății Curții Constituționale, se justifică pentru că menirea procedurii de control
constitutional este subsumată integral principiului supremației Constituției, iar Curtea
Constituțională este împuternicită de însăși legea fundamental să facă analize critice, selective
prin raportare la legea fundamentală și la conformarea întregului drept national cu aceasta. În
această privință, profesorul Viorel Mihai Ciobanu a arătat că judecătorul constitutional trebuie
să aibă rol creator, fără să încalce Constituția, în sensul posibilității de a recurge la anumite
tipuri de hotărâri ce nu au reglementare explicită, folosind reguli de interpretare asupra
dispozițiilor și principiilor existentem acolo unde soluția interpretării reprezintă unica
modalitate de a asigura supremația Constituției fără a se ajunge la constatarea
neconstituționalității legii atacate și a evita deficitul de reglementare sau tulburarea ordinii
juridice.359

Secțiunea 11.2. Criterii de clasificare și tipologia deciziilor Curții

Întrucât nici în Constituție și nici în Legea organică a Curții360 nu sunt indicate tipurile
de decizii ce pot fi pronunțate de către Curte, în doctrina românească s-au folosit criterii
similare pentru constituirea unei tipologizări a acestor decizii, factorul jurisprudențial fiind
determinant în această privință.
Ion Deleanu subliniază că o tipologizare normativă a deciziilor, prin Constituție sau
prin legea organică a Curții, nu ar fi fost posibilă din cauza varietății mari a acestora, respectiv
nu ar fi oportună pentru că ar genera o ermetizare a formelor de exprimare a Curții.361
Așa cum reține și doctrina 362, există mai multe criterii de clasificare/tipologizare a
deciziilor Curții.
a) În funcție de obiectul acestora, deciziile pot fi :
- Decizii ce au ca obiect constituționalitatea legilor înainte de promulgare ;

357
Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol. II, Ediţia a XII-a,
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2005, p. 264;
358
ART. 14 - Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile,
în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se
hotărăşte exclusiv de Curte.
359
VM. Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, vol.I, Ed. Național, București, 1997, p.29.
360
Art.2 alin. (3) Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a
fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
361
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, ediția 2, op.cit., p.896-897.
362
Ibidem, p.897.

116
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- Decizii care au ca obiect constituționalitatea regulamentelor și hotărârilor


Parlamentului și Camerelor acestuia ;
- Decizii privind excepția de neconstituționalitate ;
- Decizii privind conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile
publice ;
- Decizii privind neconstituționalitatea unui partid politic ;
- Decizii asupra inițiativelor de revizuire a Constituției.
Profesorul Ion Deleanu mai clasifică363 deciziile pe baza conținutului dispozitivului
acestora: - decizii care constată neconstituționalitatea legii/prevederii legale controlate;
- Decizii de constatare a constituționalității;
- Decizii de respingere a sesizării;
- Decizii de admitere a sesizării.
Această clasificare este considerate mai puțin sugestivă pentru tipologizarea doctrinară a
deciziilor instanței constituționale, fiind considerate soluție comună pentru mai multe
categorii de situații.364
Același autor arată că are o relevanță mai mare o delimitare între decizii prin prisma
întinderii sancțiunilor de natură constituțională reținute de Curte:
- Decizii prin care se declară /se constată neconformitatea totală a
legii/prevederilor legale controlate cu Constituția;
- Decizii prin care se declară/se constată neconformitatea parțială a
legii/prevederilor legale controlate cu Constituția.365
Clasificarea considerate cea mai pertinetă, în opinia profesorului Ion Deleanu 366, este cea
care delimitează deciziile simple denumite și extreme față de deciziile intermediare. Deciziile
simple sunt acelea care tranșează la extreme litigiul, pronunțând fie constituționalitatea, fie
neconstituționalitatea legii/prevederii legale criticate în sesizare, în timp ce deciziile
intermediare sunt acelea prin care se constată cu reserve constituționalitatea sau
neconstituționalitatea.
Deciziile simple se mai numesc și extreme pentru tiparul categoric al soluției
pronunțate de Curte: admite sau respinge sesizarea, declară legea criticată ca fiind
constituțională sau, dimpotrivă, neconstituțională.
Așadar, din punct de vedere logic, văzând și bogata jurisprudență a Curții
Constituționale, deciziile simple pot conține constatarea pozitivă de constituționalitate,
legea/prevederile legale atacate la Curte fiind declarate constituționale cu una din formele
următoare de exprimare: sunt conforme cu Constituția, sunt constituționale, nu contravin
Constituției. A doua categorie extremă o reprezintă deciziile cu constatare/declarație negativă
de neconstituționalitate, ipoteză în care legea /prevederea legală atacată este declarată
neconstituțională, cu terminologie precum: constatarea neconstituționalității, declararea
neconstituționalității.367
Doctrina împarte deciziile intermediare in mai multe categorii:
a) Decizii interpretative, prin care Curtea, fără a declara neconstituționalitatea, atribuie
normelor criticate un anumit sens pentru a le face compatibile cu norma de referință pe
calea interpretării și cu nuanțele din motivarea deciziei368. Autorul arată că o decizie
interpretativă nu absolutizează constituționalitatea sau neconstituționalitatea, ci o
relativizează prin sintagma în măsura în care, în condițiile în care, fiind așadar o
363
Ibidem.
364
Ibidem.
365
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, ediția 2, op.cit., p.897.
366
Ibidem.
367
Ibidem, p.898.
368
Decizia nr.19/1993 în CD anul 1993, p.158 și urm; Dec CCR nr.8/1995, M.Of. nr.47/1995; Dec.CCR
nr,486/1997, M.Of.nr.105/06.03.1998..

117
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

decizie sub rezervă369. Interpretarea se regăsește fie direct în dispozitivul deciziei, fie
în considerente, cu trimitere făcută din dispozitiv.
b) Decizii manipulative, prin care instanța constituțională transformă semnificația legii
pentru a nu lăsa un vid legislativ370. Acestea pot fi :
b.1. decizii de admitere sau respingere partială a criticii de neconstituționalitate371 ;
b.2. decizii apelative372 în care Curtea indică legislativului ce anume trebuie să facă
pentru a readuce o lege/o prevedere legală în matca dată de Constituție ;
b.3. decizii aditive373 sunt întâlnite în situația în care instanța constituțională
sancționează ceea ce legea nu prevede, deși ar fi trebuit să reglementeze, adică se
sancționează tăcerea legii ;
b.4. substitutive374 acolo unde se face analiza de constituționalitate cu referire la textul
de lege așa cum este acesta deși legea trebuia să reglementeze altceva; decizii
constructive apar în controlul anterior, unde la pronunțarea soluției, Curtea enunță
anumite principii de care legislativul trebuie să țină cont pentru ca legea să fie
conformă Constituției 375;
b.5. decizii complement al legii376 au rolul ca prin acestea sa se deducă din Constituție
norme care să completeze o lege ordinară atacată în așa fel încât legea respectivă să fie
considerată constituțională;
b.6. decizii integrative377, prin care se extinde aplicarea unor reglementări la situații
care nu au fost avute in vedere de ele378 ;
b.7. deciziile neutralizante prin care dispoziţiile contestate erau declarate
constituţionale sub rezerva interpretării date în cuprinsul deciziei.379
Doctrina380 mai analizează deciziile de inadmisibilitate, despre care se arată că au în
conținut soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate în virtutea existenţei uneia
din cauzele de inadmisibilitate prevăzute de lege. Deciziile asupra fondului pot avea soluții de
admitere sau de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În cazul deciziilor de
respingere, uneori se foloseşte formula „respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate”, alteori excepţia este respinsă pur şi simplu.381 În ambele cazuri se
constată lipsa de temei a excepţiei, fiind vorba despre decizii de fond. În cazul deciziilor de
inadmisibilitate Curtea menționează expres în minută că excepţia este „respinsă ca
inadmisibilă”. Există jurisprudență a Curții unde aceste două tipuri de decizii apar combinate,
şi anume atunci când se soluţionează mai multe excepţii de neconstituţionalitate în cadrul
aceluiaşi dosar, dispozitivul deciziei poate conţine atât o soluţie pe fond, de admitere sau de
respingere a uneia dintre aceste excepţii, cât şi una privind inadmisibilitatea altei excepţii.382

369
I.Deleanu, ibidem, p.899. Autorul a subliniat anumite condiții, anume interpretarea să fie indiscutabil
necesară, să nu ignore, să nu altereze voința leguitorului, să nu conducă la o rescriere a textului
controlat/examinat.
370
I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, ediția 2, op.cit., p.901.
371
Dec CCR nr.33/1993, CD 1993, p.213. Dec. Nr.644/1994, M.Of. nr.177/12.07.1994.
372
Dec CCR nr.60/1995, M.Of. nr.27/06.02.1996; Dec.CCR nr.38/1993, M.Of.nr.179/27.06.1993.
373
Dec.CCR nr.38/1993 în CD 1993, p.243-244.
374
Dec CCR nr.35/1993, în CD 1993, p.215-220.
375
Dec CCR nr.43/1993, CD 1993, p.67-73; Dec. CCR nr.65/1994, M.Of. nr.156/22.06.1994.
376
Dec CCR nr.33/1994, M.Of. nr.170/06.07.1994.
377
Dec. CCR nr.64/1994, M.Of. nr.177/12.07.1994.
378
B.SELEJAN-GUȚAN, op. Cit., p.194.
379
Decizia nr. 131 din 23 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 5
februarie 1995; Decizia nr. 91 din 10 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 272 din 23 noiembrie
1995; Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 105 din 6 martie 1998;
380
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG.Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.252.
381
Decizia nr. 241 din 21 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5
ianuarie 2001;

118
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

În cazul excepției de neconstituționalitate doctrina383 vorbește despre antinomia juridică a


normelor declarate neconstituționale cu prevederile incidente ale Constituției, antinomii care
pot fi aparente (reprezintă obiectul majorității excepțiilor de neconstituționalitate) sau reale
unde Curtea, admițând excepția de neconstituționalitate, declară ca fiind neconstituțională
dispoziția legală și elimină din legislația în vigoare acele dispoziții contrare Constituției.
Sub un alt criteriu de clasificare - jurisprudențial, doctrina semnalează 384 că în practica
Curtii Constituționale se pot întalni mai multe categorii de decizii, dupa cum urmează :
1) O primă categorie este compusă din deciziile care se fundamentează pe
compararea textelor legale criticate cu prevederile constituționale ;
2) A doua categorie cu decizii se referă la interpretarea prevederilor constituționale
din materia drepturilor omului acordă prioritate reglementărilor internaționale mai
favorabile (varoficiând art.20 din Constituție) ;
3) Decizii care se fundamentează pe determinarea conceptelor constituționale,
utilizate de legea fundamentală pentru a reglementa în mai multe materii din
conținutul Constituției : stat de drept, stat unitar și indivizibil, separația și
colaborarea puterilor, suveranitatea, stat social, demnitatea umană, dreptate, buna
credință, discriminare, așezarea justă a sarcinilor fiscale, etc.
Din punct de vedere formal juridic, decizia este similară structurii standard a unei
hotărâri judecătorești din sistemul judecătoresc de drept comun, însă nu se confundă cu
acestea. Sub aspectul sistematizării, decizia are o parte introductivă – practicaua, urmată de o
a doua parte, expozitivă, cuprinzând prezentarea completă şi sintetică a obiectului judecății,
adică în esență critica de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea, o prezentare a
punctelor de vedere primite, a altor eventuale opinii sau probe, precum şi de o a treia parte
conținând considerentele ; la finalul deciziei se regăsește dispozitivul, care preia minuta prin
care Plenul se pronunță în dosar.
Considerentele justifică soluţia pronunțată, o argumentează, o explică ; în egală
măsură acestea pot cuprinde şi interpretarea dată de Curte dispoziţiei legale supusă
controlului, de care depinde constituţionalitatea acelei dispoziţii, dacă o asemenea rezervă de
interpretare nu este făcută direct în dispozitiv, aceste observații referindu-se numai la deciziile
interpretative.

Secțiunea 11.3. Caracterul obligatoriu al actelor Curții și efectele pentru viitor

Deciziile Curţii Constituţionale – așa cum stabilește art. 147 alin. (4) din Constituţie -
sunt general obligatorii si definitive. Ele sunt însă, mai întâi, obligatorii pentru înseşi
completele de judecată ale Curţii, în scopul de a se putea crea o practică unitară şi a da
stabilitate ordinii constituţionale. Caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale
pentru instanţele judecătoreşti reprezintă atât un factor de stabilitate a Constituţiei, cât şi unul
de dezvoltare a a Constituției, contribuind semnificativ la constituționalizarea dreptului.
Textul constituţional din art. 147 alin.(4) nu distinge insa care decizii ale Curţii sunt
obligatorii şi care nu, dar, ca urmare a coroborării sale cu alte dispoziţii şi principii
constituţionale, rezultă că obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale are un înţeles diferit
după cum este vorba despre decizii pronunţate în cadrul controlului constituţionalităţii legilor
înainte de promulgarea acestora 385(art. 146 lit. a) din Constituţie), decizii pronunţate în cadrul
382
Decizia nr. 54 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 4 mai
2001;
383
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG.Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.253
384
I.Muraru, NM. Vlădoiu, A.Muraru, SG.Barbu, Contencios constituțional, op.cit., p.254-256.
385
„a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui
României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a
Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din

119
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

controlului constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului 386(art. 146 lit. c) din Constituţie)


sau decizii pronunţate în cadrul soluţionării excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti
privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor 387(art. 146 lit. d) din Constituţie).
Obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în temeiul art. 146 lit. a)
din Constituţie, în cadrul controlului constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea
acestora, se interpretează, se aplică prin coroborare cu prevederile art. 147 alin. (2) din
Constituţie, conform cărora: „În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte
de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective
pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale”
Se observă că în acest caz caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale
funcţionează în raport cu Parlamentul, căruia îi revine obligaţia de a proceda la reexaminarea
legii (sau a dispoziţiei legale) a cărei neconstituţionalitate a fost constatată, precum şi în raport
cu Preşedintele României, căruia îi revine obligaţia de a nu proceda la promulgarea legii până
la realizarea reexaminării de către Parlament. În ceea ce privește decizia Curții, aceasta poate
fi de confirmare a constituţionalităţii legii, prin care se reactualizează obligaţia de promulgare;
sau de infirmare a constituţionalităţii legii, prin care obiecţia de neconstituţionalitate a fost,
parţial sau în întregime, acceptată au un efect specific deschiderea procedurii parlamentare
de reexaminare a legii.
Un raționament similar este incident în ipoteza examinării obligativității deciziilor
Curţii Constituţionale pronunţate în temeiul art. 146 lit. c) din Constituţie, în cadrul
controlului constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, după cum rezultă nu numai din
alin. (4) al art. 147 al Constituţiei („Deciziile sunt general obligatorii ...”), dar şi din alin. (2)
din art. 147. De aceea, în aplicarea strictă a acestor dispoziţii constituţionale, art. 28 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992 republicată prevede: „Dacă prin decizie se constată
neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale regulamentului, Camera sesizată va reexamina
aceste dispoziţii, pentru punerea lor de acord cu prevederile Constituţiei.”
Caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale ce se pronunţă în temeiul
atribuției prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, în cadrul soluţionării excepţiilor ridicate
în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor
Guvernului, se interpretează prin raportare la prevederile art. 29 alin. (3) şi alin.( 5) din Legea
organică a Curții. Alineatul 3 statuează că „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.”, în
timp ce alineatul 5 din art. 29 dispune: „Dacă excepţia este inadmisibilă fiind contrară
prevederilor (...) (3), instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale (...)”.
Potrivit art.147 alin.(1) din Constituție, în cazul legilor, ordonanțelor și regulamentelor în
vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, dispozițiile care au făcut obiectul controlului de
constituționalitate își încetează efectele juridice în termen de 45 de zile de la data publicării
deciziei în Monitorul Oficial, dacă Parlamentul sau Guvernul după caz nu iau măsurile
necesare pentru a pune acele prevederi în acord cu Constituția, potrivit interpretării date de
Curtea Constituțională în cuprinsul deciziei. Pe durata termenului de 45 de zile menționat la
art.147 alin.(1) din Constituție, dispozițiile declarate neconstituționale prin decizia Curții sunt
suspendate de drept. Se pune întrebarea firească dacă după termenul de 45 de zile, în ipoteza
în care Parlamentul sau Guvernul nu se conformează față de decizia Curții, prevederile
declarate neconstituționale mai sunt sau nu suspendate, data fiind exprimarea din ultima teză a
art.147 alin.(1) – pe durata acestui termen. Răspunsul nu poate fi decât în sensul că
oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei”
386
„c) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;”
387
„d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de
Avocatul Poporului;”

120
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

suspendarea continuă să își producă efectele sine die, până când Parlamentul sau Guvernul își
îndeplinesc obligația constituțională de a pune în acord cu Constituția textele de lege,
regulament sau din ordonanță declarate neconstituționale, explicația venind din supremația
Constituției și din caracterul efectiv al deciziilor Curții, caracterul general obligatoriu și
opozabil erga omnes.
Pe de altă parte, din textele constituționale și legale menționate mai sus rezultă că
instanţa judecătorească în faţa căreia se ridică o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la
o lege sau ordonanţă ori la una sau mai multe dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă a cărei
neconstituţionalitate fusese constatată de Curtea Constituţională printr-o decizie publicată
anterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, are obligaţia de a face aplicarea acelei
decizii anterioare a Curţii Constituţionale, respectiv de a respinge ca inadmisibilă a doua
sesizare cu același obiect. Cu alte cuvinte, se observă că deciziile pronunţate de Curte în
cadrul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate nu produc doar efecte relative, inter
partes, în cadrul procesului în faţa căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, ci
produc efecte absolute, erga omnes.
Efectele obligatorii erga omnes ale deciziilor prin care se soluționează cereri ale
părților privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe (respective cereri ale Avocatului
Poporului) sunt diferite în funcție de admiterea sau respingerea sesizării, în funcție de cum
Curtea a declarant textul de lege/ordonanță ca fiind constituțional sau, dimpotrivă,
neconstituțional. Astfel, deciziile de respingere au efecte obligatorii numai inter partes, fiind
obligatorii pentru instanța a quo care a sesizat Curtea cu încheierea privind excepția de
neconstituționalitate. Deciziile de admitere au efecte erga omnes, textul art.147 alin.(1) și (4)
fiind clare în acest sens.
Conform art.146 lit.h) din Constituţie şi articolelor 42 şi 43 din Legea nr.47/1992,
Curtea Constitutională are atribuţia de a da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare
din funcţie a Preşedintelui României, în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă
prevederile Constitutiei menționate la art.95 alin(1). Avizul cu privire la suspendarea din
funcţie a Preşedintelui României se emite de Curtea Constituţională în urma dezbaterii
propunerii de suspendare şi a dovezilor prezentate și trebuie comunicat preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului şi Preşedintelui României. Preşedintele României are
posibilitatea de a da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. Având caracter consultativ,
Parlamentul nu este obligat să ţină seama de avizul emis de Curtea Constituţională. Acest aviz
reprezintă o analiză juridică independentă a propunerii de suspendare cu privire la faptele ce
se impută Preşedintelui.
Deși frecvent în jurisprudența Curții se folosește exprimarea de autoritate de lucru
judecat cu referire la efectele deciziilor Curții Constituționale, totuși în practica sa mai recentă
Curtea a renunțat la referirea la sintagma de putere de lucru judecat, subliniind că sintagma
aceasta reprezintă de fapt expresia obligativității erga omnes a interpretării pe care Curtea o dă
Constituției și care se întemeiază pe prevederile art.1 alin.(3) și (5), art.142 alin.(1), art.147
alin (4) din Constituție, fiind așadar vorba despre despre expresia efectului specific al
deciziilor Curții Constituționale, efect al rolului său de interpretare a textelor și conceptelor
din legea fundamentală.388
În privința aplicării în timp, reglementările constituţionale şi legale din România
consacră expres aplicarea numai pentru viitor, efectul ex nunc al deciziilor Curţii
Constituţionale, în art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/ 1992,
republicată, aplicarea lor numai pentru viitor fiind o respectare firească a principiului general
consacrat de art.15 alineat (2) din Constituție – Legea dispune numai pentru viitor, cu

388
T.Toader, M.Safta, Curs de contencios constituțional, op.cit., p.316. A se vedea Dec. CCR nr.196/04.05.2013,
M.Of. nr.231/22.04.2013; Dec.CCR nr.163/12.03.2013, M.Of. nr.190/04.04.2013; Dec.CCR nr.102/28.02.2013,
M.Of. nr.208/12.04.2013.

121
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

excepția legii penale mai favorabile. Împrejurarea cǎ deciziile Curţii Constituţionale produc
efecte numai pentru viitor este o aplicare, în materia controlului constituţionalităţii legilor, a
principiului general al neretroactivităţii – tempus regit actum.389
Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I. [potrivit art. 11 alin. (3), teza I, din Legea nr. 47/ 1992, republicată].
Opinia separată şi, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I, împreună cu decizia.

11.4. Rezumat
Unitatea de învățare nr.11 se referă la actele Curții Constitutionale, fiind structurată pe trei
secțiuni : enumerarea actelor Curții (decizii, hotărâri și avize), clasificarea actelor Curții ,
descrierea caracterului obligatoriu al actelor Curții prin raportare la prevederile art.146 și
art. 147 din Constituție, având în vedere natura juridică și scopul acestora.

11.5. Test de evaluare


a) Enumerați actele Curții Constituționale
b) Identificați natura juridică a deciziilor Cuții
c) Arătați situațiile în Curtea emite hotărâri

389
Dec.CCR nr.377/31.05.2017, M.Of.nr.586/21.07.2017; Dec.CCR nr.404/15.06.2016, M.Of. nr.28/10.01.2017;
Dec.CCR nr.847/08.07.2008, M.Of.nr.605/14.08.2008; Dec.CCR nr.1106/22.09.2010, M.Of. nr.672/04.10.2010.

122
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Unitatea de învăţare 12. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale

12.1. Jurisprudență privind competenţa Curţii Constituţionale a României


12.2. Jurisprudență privind controlul constituţionalităţii legilor
12.3. Jurisprudență privind alte forme de control exercitat de Curtea Constituţională
12.4. Rezumat
12.5. Test de evaluare

Introducere
Sinteza de faţă are ca scop principal a facilita accesul la actele Curţii Constituţionale şi
înţelegerea mecanismului de abordare prezentat de Curte, prin prezentarea soluţiei şi a
esenţei considerentelor actelor Curţii Constituţionale. Jurisprudenţa prezentată este
exemplificativă. Este necesar un studiu individual aprofundat, care nu se poate limita doar la
cazurile practice pe care le-am sintetizat aici, nici la elementele sintetizate cu privire la
cazurile analizate.

Competenţele unităţii de învăţare


Parcurgerea acestei unităţi de învăţare va permite studentului:

Analiza şi înțelegerea jurisprudenţei Curții Constituționale a României, pornind de la cazuri


concrete.
Dezvoltarea capacităţii de sinteză a jurisprudenţei şi de gândire critică, prin analiza
comparată a actelor Curţii Constituţionale într-un domeniu dat.
Evaluarea: Participare activă la curs și dezbateri, redactarea de referate și eseuri.

123
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Instrucțiuni: Studiul notelor de curs, al bibliografiei recomandate şi al deciziilor Curții


Constituționale a României.

Timp mediu de învățare: 2 ore

Secțiunea 12.1 Jurisprudență privind competenţa Curţii Constituţionale a României

 Nr.1. Curtea Constituţională nu este competentă să interpreteze şi să aplice legea în


litigiul dedus judecăţii instanţei
1. TITLU - Decizia nr. 1391/2011
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 970, art. 1073, art. 1075,
art. 1429 și art. 1430 din Codul civil (1864)
2. Cuvinte-cheie: interpretarea şi aplicarea legii
3. Autorul sesizării: Curtea de Apel Iași
4. Obiectul sesizării:
art. 970, art. 1073, art. 1075, art. 1429 și art. 1430 din Codul civil, care reglementează
obligația executării cu bunăcredință a convențiilor, dreptul la dezdăunare în cazul
neîndeplinirii exacte a obligației, precum și contractul de locațiune
5. Decizia Curții: respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
970, art. 1073, art. 1075, art. 1429 și art. 1430 din Codul civil.
6. Motivarea Curţii:
- Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de autoarea
acesteia, Curtea a reținut că aspectele invocate vizează probleme de interpretare și aplicare a
reglementărilor criticate la litigiul concret dedus judecății.
- Astfel, Curtea a observat că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege
criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din Legea
nr. 47/1992, excedează competenței instanței de contencios constituțional. Potrivit art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 47/1992, "Sunt neconstituționale prevederile actelor [...] care încalcă
dispozițiile sau principiile Constituției", alin. (3) al aceluiași articol stabilind că instanța
constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost
sesizată [...]".
- Într-o atare situație, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate urmează a fi
respinsă ca inadmisibilă, întrucât Curtea Constituțională a statuat că problemele de
interpretare și aplicare a legii nu intră în atribuțiile sale, fiind atributul instanțelor
judecătorești.

 Nr.2. Instanţa de judecată nu poate fi sesizată cu o acţiune al cărui obiect principal


îl constituie sesizarea directă a Curții Constituționale

124
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

1. TITLU - Decizia nr. 660/2007


 Referitoare la: neconstituționalitatea dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
2. Cuvinte-cheie: acţiune directă
3. Autorul sesizării: Curtea de Apel Bucureşti
4. Obiectul sesizării: art. 9 din Legea nr. 554/2004- acțiunile împotriva ordonanțelor
Guvernului.
5. Decizia Curții: Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 9 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care
permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal
constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.
6. Motivarea Curţii:
- atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea
neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului ori a
unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o
veritabilă acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de
apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății,
- în măsura în care art. 9 din Legea nr. 554/2004 se interpretează în sensul că persoana
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din
ordonanțe poate introduce la instanța de contencios administrativ acțiune, al cărei obiect
principal îl constituie sesizarea directă a Curții Constituționale pentru a declara ca fiind
neconstituționale actele menționate, textul este neconstituțional.

 Nr.3. Curtea nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii unei


reglementări
1. TITLU - Decizia nr. 203/1999
 Referitoare la: obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. f) din Legea privind
accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică
2. Cuvinte-cheie: oportunitate
3. Autorul sesizării: Curtea Supremă de Justiție
4. Obiectul sesizării: constituționalitatea Legii privind accesul la propriul dosar și
deconspirarea securității ca poliție politică
5. Decizia Curtii: Constată că dispozițiile art. 2 lit. f) din Legea privind accesul la propriul
dosar și deconspirarea securității ca poliție politică sunt constituționale
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 1 alin. (3)
7. Motivarea Curţii:
- nu intră în competența Curţii Constituționale a se pronunța asupra aprecierilor, dintre care
unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de
constituționalitate își poate atinge scopul pentru care a fost inițiată și adoptată, și aceasta
chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptățite.
- Curtea Constituțională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este
eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele
prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării
acestora. Iar statul de drept, a cărui existență este reglementată prin art. 1 alin. (3) din legea
fundamentală, impune recunoașterea de către fiecare putere a actelor și măsurilor luate de
celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituție.

 Nr.4. Curtea nu este competentă să modifice sau să completeze normele legale

125
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

1. TITLU - Decizia nr. 102/2016


 Referitoare la: excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
2. Cuvinte-cheie: taxe judiciare de timbru
3. Autorul sesizării: Tribunalul București
4. Obiectul sesizării:
art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare
de timbru: "Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele
pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: [...] i) cauzele penale,
inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea;".
5. Decizia Curtii: respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 61
7. Motivarea Curţii:
Referitor la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia textul legal
criticat ar trebui să se refere la toate acțiunile și cererile referitoare la despăgubirile civile
pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din vătămări ale integrității fizice și/sau
din vătămări ale integrității psihice, Curtea reține că prin acestea se tinde la adăugarea unui
motiv distinct de scutire de la plata taxei judiciare de timbru. Or, aceasta este o operațiune ce
intră în sfera atribuțiilor legiuitorului, potrivit art. 61 din Constituție. Parlamentul fiind
unica autoritate legiuitoare, Curtea Constituțională nu are competența de a modifica sau
completa normele legale

 Nr.5. Curtea este competentă cu privire la omisiunile reglementării care


generează vicii de neconstituţionalitate
1. TITLU - Decizia nr. 107/2014
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) și art. 10 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și
deconspirarea Securității
2. Cuvinte-cheie: omisiunea legiuitorului
 Autorul sesizării: Curtea de Apel Bucureşti
 Obiectul sesizării: art. 2 lit. b) și art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
24/2008
5. Decizia Curtii:
a. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că prevederile art. 10 alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și
deconspirarea Securității sunt neconstituționale.
b. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit.
b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul
dosar și deconspirarea Securității, în privința sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări
verbale consemnate de lucrătorii Securității".
c. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și constată că celelalte
prevederi cuprinse în art. 2 lit. b) și prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt
constituționale în raport cu criticile formulate.
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii cu privire la soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate:
- Curtea a constatat că prevederile art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
24/2008 sunt neconstituționale, deoarece contrar dispozițiilor art. 16 și art. 21 din
Constituție, lipsesc de eficiență juridică actul comunicării, astfel încât persoana căreia i se

126
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

comunică adeverința nu are un reper cert privind calea de atac, termenul în care aceasta
poate fi exercitată și momentul de la care acesta începe să curgă.
- Chiar dacă în ipoteza de față este în discuție o omisiune legislativă, Curtea, în virtutea
rolului său de garant al supremației Constituției, nu poate ignora viciul de
neconstituționalitate existent, deoarece tocmai omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele
care generează încălcarea dreptului fundamental de acces liber la justiție al persoanelor
cărora li se comunică adeverința, potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 24/2008

 Nr.6. Curtea Constituţională este competentă cu privire la hotărârile parlamentului


care afectează valori și principii constituționale
1. TITLU - Decizia nr. 783/2012
 Referitoare la: exercitarea controlului de constituționalitate asupra prevederilor Hotărârii
Parlamentului României nr.28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de
administrație al Societății Române de Televiziune
2. Cuvinte-cheie: taxa pe poluare;
3. Autorul sesizării: Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal
4. Obiectul sesizării: Hotărârea Parlamentului României nr. 28/2012
5. Decizia Curtii: admite sesizarea de neconstituționalitate și constată că Hotărârea
Parlamentului României nr. 28/2012 privind desemnarea membrilor Consiliului de
administrație al Societății Române de Televiziune este neconstituțională în ceea ce privește
desemnarea candidaților de către grupurile parlamentare reunite ale celor două Camere ale
Parlamentului.
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. l)
7. Motivarea Curţii:
- Prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 477 din 12 iulie 2012, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate
referitoare la Legea pentru modificarea alin. (1) al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale și a constatat că "soluția legislativă care
exclude de la controlul de constituționalitate hotărârile Parlamentului care afectează valori
și principii constituționale este neconstituțională".
- toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două
Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate dacă în
susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție,
- hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere
reunite ale Parlamentului care vizează organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor
de rang constituțional pot fi supuse controlului de constituționalitate chiar dacă actul
normativ pretins încălcat are valoare infraconstituțională.

 Nr.7. Curtea Constituţională nu este competentă să analizeze conformitatea unei


dispoziţii de drept naţional cu dreptul Uniunii Europene
1. TITLU - Decizia nr. 1249/2010
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. a) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule
2. Cuvinte-cheie: taxa pe poluare;
3. Autorul sesizării: Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Olt
4. Obiectul sesizării:
- art. 4 lit. a) din OUG nr. 50/2008: Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; [...]".

127
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

5. Decizia Curtii: respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.


4 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare
pentru autovehicule
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 148
7. Motivarea Curţii:
- o pretinsă încălcare a dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene nu
reprezintă o problemă de constituționalitate, ci ține de aplicarea legii de către instanța de
judecată, neintrând în competența de soluționare a Curții Constituționale,
- în raporturile dintre legislația Uniunii și cea națională (cu excepția Constituției), se poate
vorbi numai de prioritate de aplicare a celei dintâi față de cealaltă, chestiune ale cărei
constatare și aplicare intră în competența instanțelor judecătorești,
- în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul că instanța constituțională
se poate pronunța asupra constituționalității unui text de lege prin raportare la prevederile
dreptului Uniunii, s-ar încălca, în mod evident, competențele Curții de Justiție a Uniunii
Europene, din moment ce interpretarea tratatelor de bază este de competența acesteia din
urmă (art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). În consecință, Curtea a
stabilit că o atare excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Secțiunea 12.2. Jurisprudență privind controlul constituţionalităţii legilor

Obiecţia de neconstituţionalitate

 Aspecte procedurale

 Nr.8. Sesizare de neconstituţionalitate inadmisibilă, după promulgarea legii
 TITLU: Decizia nr. 233/1999
 Referitoare la: neconstituționalitatea Legii privind Statutul funcționarilor publici
1. Cuvinte-cheie: obiecţie de neconstituţionalitate
2. Autorul sesizării: 51 de deputați
3. Obiectul sesizării: neconstituționalitatea Legii privind Statutul funcționarilor publici
4. Decizia Curții: constată că sesizarea de neconstituționalitate, semnată de 51 de deputați,
referitoare la Legea privind Statutul funcționarilor publici, este inadmisibilă, Curtea
Constituțională fiind sesizată după promulgarea acesteia.
5. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 144 lit. a) din Constituţia din 1991 (actual art.
146 lit. a) din Constituţia revizuită).
6. Motivarea Curţii:
- Curtea "se pronunță asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora
[...]". Așa fiind, la examinarea unei sesizări, Curtea trebuie să constate, printre altele, dacă
legea, al cărei control de constituționalitate se solicită, a fost sau nu promulgată, și aceasta
chiar și atunci când reține că este sesizată în vederea declanșării controlului de
constituționalitate de către subiecte abilitate în acest scop. Or, în prezenta cauză, Legea
privind Statutul funcționarilor publici a fost promulgată de Președintele României prin
Decretul nr. 418 din 8 decembrie 1999 și, primind numărul 188, a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, dată la care s-a depus și
sesizarea pentru controlul constituționalității ce face obiectul deciziei.

 Nr.9. Lege de respingere a unei ordonanţe. Control extrinsec de constituţionalitate


1. TITLU: Decizia nr. 498/2006

128
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

 Referitoare la: constituționalitatea Legii privind respingerea Ordonanței de urgență a


Guvernului nr. 99/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind
organizarea și desfășurarea referendumului
2. Cuvinte-cheie: constituţionalitate extrinsecă
3. Autorul sesizării: Președintele României
4. Obiectul sesizării:
obiectul sesizării formulate de Președintele României privește două aspecte, și anume:
controlul de constituționalitate a "dispozițiilor Legii de respingere a Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 99/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind
organizarea și desfășurarea referendumului și, implicit, a dispozițiilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 99/2005", precum și controlul de constituționalitate a art. 12 din Legea nr.
3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului; articolul unic al legii ce face
obiectul sesizării prevede: "Se respinge Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99 din 14 iulie
2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea
referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie
2005."
5. Decizia Curții: constată că Legea privind respingerea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 99/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 3/2000 privind
organizarea și desfășurarea referendumului este constituțională.
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. a); art. 90, art. 2, art. 115 alin. (7).
7. Motivarea Curţii:
- Controlul de constituționalitate a unei legi se declanșează, în condițiile art. 146 lit. a)
din Constituție, "[...] înainte de promulgarea acesteia". Întrucât textul constituțional nu face
nicio distincție, prin "legi" ca obiect al controlului de constituționalitate se înțeleg și "legile
de aprobare sau de respingere a unor ordonanțe", indiferent de natura lor, "legi ordinare" sau
"legi organice".
- Respingerea prin lege a unei ordonanțe reprezintă infirmarea expresă de către
Parlament a politicii legislative pe care ordonanța o exprimase, având drept consecință ca un
asemenea act să își înceteze aplicabilitatea, să nu se mai aplice în viitor.
- Într-o asemenea situație, controlul de constituționalitate a priori asupra unei legi de
respingere a unei ordonanțe poate privi numai constituționalitatea extrinsecă a acesteia sub
aspectul respectării procedurilor constituționale de dezbatere și adoptare.

 Nr.10. Lege reexaminată de Parlament. Limitele obiecţiei


1. TITLU: Decizia nr. 394/2019
 Referitoare la: obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru completarea
art.12 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie
2. Cuvinte-cheie: reexaminare
3. Autorul sesizării: 88 de deputați
4. Obiectul sesizării:
Legea pentru completarea art.12 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie.
5. Decizia Curții: cu majoritate de voturi: respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de
neconstituţionalitate (cu opinie separată – în sensul admiterii obiecţiei de
neconstituţionalitate)
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. a); art. 147 alin. (2).
7. Motivarea Curţii:

129
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- obiecţia de neconstituţionalitate formulată în privinţa unei legi reexaminate de


Parlament, conform art.147 alin.(2) din Constituţie, nu poate viza un text legal care nu a
format obiectul reexaminării, indiferent de titularul dreptului de sesizare care îşi exercită
dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale. O orientare contrară ar avea drept efect
deschiderea posibilităţii de contestare succesivă în cadrul controlului a priori de
constituţionalitate a aceleiaşi legi de diferiţi titulari ai dreptului de sesizare a Curţii
Constituționale şi blocarea, în mod nepermis, a actului de legiferare, printr-un abuz de drept;
- Curtea Constituţională nu poate fi învestită din nou cu soluţionarea unor chestiuni ce
ţin de forma iniţială a legii, ci doar cu diferenţa specifică dintre redactarea iniţială a legii şi
a celei reexaminate, precum şi dintre aspectele de constituţionalitate extrinsecă a acestora.

 Câteva probleme de actualitate cu care Curtea Constituţională a fost sesizată pe


calea obiecţiei de neconstituţionalitate

 Nr.11. Reprezentarea Românei la reuniunile Consiliului European


 TITLU - Decizia nr. 449/2013
 Referitoare la: obiecţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, 3 și 18 din Legea
privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene
1. Cuvinte-cheie: control parlamentar; reprezentarea României la reuniunile Consiliului
European
2. Obiectul sesizării: art. 2, 3 și 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament și
Guvern în domeniul afacerilor europene; dispozițiile legale criticate stabilesc procedura de
urmat în ipoteza în care Președintele României deleagă atribuțiunea sa de participare la
reuniunile Consiliului European, fără a viza competența de participare la aceste reuniuni.
3. Decizia Curții: respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de
Președintele României și constată că dispozițiile art. 2, 3 și 18 din Legea privind cooperarea
dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene sunt constituționale.
4. Motivarea Curţii:
-atunci când Președintele României decide să participe el însuși la reuniunile Consiliului
European, are posibilitatea să își prezinte mandatul Parlamentului, conținutul mandatului
fiind stabilit în mod exclusiv de Președintele României; atunci când deleagă atribuția sa de
participare la reuniunile Consiliului European, Președintele României nu poate
formula/stabili conținutul mandatului, iar prim-ministrul este dator să se adreseze
Parlamentului cu un "proiect/propunere de mandat" pentru ca acesta din urmă să îl aprobe.
- controlul parlamentar asupra reprezentării României la reuniunile Consiliului European se
manifestă, în primul caz, sub forma informării, iar, în al doilea caz, Parlamentul dobândește
o putere decizională în stabilirea conținutului mandatului datorită relațiilor specifice în care
se află cu Guvernul (art. 111 din Constituție).
- sistemul semiprezidențial românesc nu poate exclude controlul parlamentar asupra
reprezentării României la reuniunile Consiliului European; Curtea a constatat că nu există o
încălcare a art. 80 alin. (1), art. 91 și art. 148 alin. (4) din Constituţie.

 Nr.12. Incompatibilităţile privind judecătorii şi procurorii


 TITLU - Decizia nr. 45/2018
 Referitoare la: obiecţia de neconstituționalitate a unor dispoziţii din Legea pentru
modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
precum şi ale legii, în ansamblul său
2. Cuvinte-cheie: incompatibilităţile judecătorilor şi procurorilor; detaşarea judecătorilor şi
procurorilor

130
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

3. Obiectul sesizării: Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor.
4. Decizia Curții: Curtea, între altele, a dispus admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate
şi a constatat că sintagmele "ori la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de
demnitate publică numite" și "precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații
internaționale, la solicitarea Ministerului Justiției", din Legea pentru modificarea și
completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt
neconstituționale.
5. Motivarea Curţii:
- Atât timp cât persoana deține calitatea de judecător sau procuror nu poate exercita
decât activitățile specifice acestor funcții. Numirea sau detașarea acestora în funcții de
demnitate publică, indiferent de denumirea pe care acestea o poartă, nu poate fi acceptată
prin prisma exigențelor Constituției, întrucât se produce, în mod inevitabil, o modificare a
felului muncii pe care aceștia o prestează;
- asumându-și, prin diverse mecanisme [numire/detașare], un rol diferit celui de înfăptuire
a justiției și/sau de apărare a intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și
a drepturilor și libertăților cetățenilor, se încalcă în mod direct, pe de o parte, principiul
independenței judecătorului, principiul separației puterilor în stat și dispozițiile referitoare la
rolul și incompatibilitățile judecătorului [art. 1 alin. (4), art. 124 și art. 125 alin. (3) din
Constituție], iar, pe de altă parte, dispozițiile constituționale referitoare la rolul și
incompatibilitățile care însoțesc statutul procurorului [art. 131 și 132 din Constituție].

Excepţia de neconstituţionalitate

 Aspecte procedurale

 Nr.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pot fi legile sau ordonanţele (ori


dispoziţii din acestea), iar nu actele normative cu caracter secundar
 TITLU - Decizia nr. 121/2016
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (1) din
Hotărârea Guvernului nr. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă
2. Cuvinte-cheie: hotărârea de guvern
3. Autorul sesizării: Tribunalul Arad
4. Obiectul sesizării: art. 40 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 174/2002
5. Decizia Curții: respinge, ca inadmisibilã, excepția de neconstituționalitate
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii:
- obiect al controlului de constituționalitate, pe calea excepției de neconstituționalitate, îl
pot constitui doar legile sau ordonanțele, ori dispozițiile din legi sau ordonanțe,
- analiza constituționalității dispozițiilor din acte normative cu caracter secundar, emise în
executarea legii, așa cum sunt hotărârile de guvern, nu intră în competența instanței de
contencios constituțional, sesizarea cu un atare obiect fiind inadmisibilă

 Nr.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pot fi legile sau ordonanţele (ori


dispoziţii din acestea) în vigoare (inclusiv suspendate)
 TITLU - Decizia nr. 238/2006

131
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1-30 din Ordonanța


de urgență a Guvernului nr. 110/2005 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului
sau a unităților administrativ-teritoriale, cu destinația de cabinete medicale, precum și a
spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical
2. Cuvinte-cheie: act suspendat
3. Autorul sesizării: Tribunalul Alba
4. Obiectul sesizării: art. 1-30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2005
5. Decizia Curții: respinge excepția de neconstituționalitate
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii:
Prin articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 167/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.100 din 6 decembrie 2005, aplicarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2005, a fost suspendată până la data de 31
martie 2006. Având în vedere că această suspendare este limitată și privește aplicarea
ordonanței criticate care a produs efecte, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 167/2005, Curtea s-a pronunţat pe fond asupra constituționalității
ei.

 Nr.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pot fi dispoziţii din legi/ordonanţe


abrogate, dacă acestea continuă să producă efecte juridice
 TITLU - Decizia nr. 766/2011
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și art. 31
alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
2. Cuvinte-cheie: în vigoare
3. Autorul sesizării: Tribunalul Timiş
4. Obiectul sesizării: obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 29 alin. (1) și art. 31
alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3
decembrie 2010
5. Decizia Curții:
a) Constată că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31
alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse
controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din
ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
b) Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, republicată.
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii:
- decizia Curții prin care se admite excepția de neconstituționalitate este general
obligatorie și are putere numai pentru viitor în toate situațiile juridice în care norma care nu
mai este în vigoare continuă să-și producă efectele juridice neconstituționale, în virtutea
principiului "tempus regit actum".
- dintr-o atare perspectivă, Curtea constată că limitarea caracterului definitiv și
obligatoriu al deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe
ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță doar la acele decizii care sancționează
texte de lege care sunt în vigoare, limitare instituită de dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, apare ca fiind contrară Constituției;

132
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- Curtea Constituțională, o dată sesizată, are sarcina de a le controla, fără a


condiționa acest control de eliminarea, indiferent sub ce formă, din fondul activ al legislației
a actului criticat pentru neconstituționalitate.

 Nr.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pot fi dispoziţiile legale de


abrogare
 TITLU - Decizia nr. 783/2009
 Referitoare la: excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 din
Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum
și pentru modificarea altor legi
2. Cuvinte-cheie: abrogare
3. Autorul sesizării: Curtea de Apel Braşov
4. Obiectul sesizării: art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006
5. Decizia Curții: admite excepția de neconstituționalitate
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii:
Art. 146 lit. d) din Constituție nu exceptează de la controlul de constituționalitate dispozițiile
legale de abrogare și, în cazul constatării neconstituționalității lor, acestea își încetează
efectele juridice în condițiile prevăzute de art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, iar
prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte.

 Nr.17. Pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţii legale


interpretate prin recursuri în interesul legii
 TITLU - Decizia nr. 854/2011
 Referitoare la: excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 din Codul de
procedură penală în interpretarea dată prin Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007 pronunțată
de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție
2. Cuvinte-cheie: recurs în interesul legii
3. Autorul sesizării: Tribunalul Caraș-Severin
4. Obiectul sesizării: art. 394 din Codul de procedură penală în interpretarea dată prin
Decizia nr. LX din 24 septembrie 2007
5. Decizia Curții: respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii:
- O decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii nu poate constitui obiect al
excepției de neconstituționalitate, deoarece instanța de contencios constituțional, în acord cu
prevederile art. 146 din Legea fundamentală, nu are competența de a cenzura
constituționalitatea hotărârilor judecătorești, indiferent că sunt pronunțate în dezlegarea
unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării și aplicării unitare a legii.
- Cu toate acestea, împrejurarea că printr-o decizie pronunțată într-un recurs în
interesul legii se dă unui text legal o anumită interpretare nu este de natură a fi convertită
într-un fine de neprimire care să oblige Curtea ca, în pofida rolului său de garant al
supremației Constituției, să nu mai analizeze textul în cauză în interpretarea dată de instanța
supremă.
- Din perspectiva raportării la prevederile Constituției, Curtea Constituțională verifică
constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în
interesul legii. A admite o teză contrară contravine însăși rațiunii existenței Curții
Constituționale, care și-ar nega rolul său constituțional acceptând ca un text legal să se
aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentală.

133
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- În interpretarea legii, instanțele judecătorești, între care și Înalta Curte de Casație și


Justiție, trebuie să respecte cadrul constituțional, iar sancționarea depășirii/încălcării
acestuia revine în exclusivitate Curții Constituționale

 Nr.18. Dispoziţiile legale declarate neconstituţionale nu pot face obiectul excepţiei de


neconstituţionalitate
 TITLU - Decizia nr. 177/2016
 Referitoare la: excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) și (4) din
Codul de procedură penală
2. Cuvinte-cheie: abrogare
3. Autorul sesizării: Tribunalul Arad
4. Obiectul sesizării: art. 335 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală
5. Decizia Curții:
a) Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.
335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile
formulate.
b) Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
335 alin. (4) din Codul de procedură penală, în ceea ce privește soluția legislativă potrivit
căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăște "fără participarea procurorului și a
suspectului sau, după caz, a inculpatului".
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii în ce priveşte soluţia de respingere, ca devenită inadmisibilă, a
excepției de neconstituționalitate:
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca
fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât
încheierea de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a
fost pronunțată pe data de 5 iunie 2015, iar constatarea neconstituționalității textului criticat
a intervenit, prin pronunțarea și publicarea Deciziei nr. 496 din 23 iunie 2015, după data
încheierii anterior referite, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin.
(4) din Codul de procedură penală a fost respinsă ca devenită inadmisibilă.

 Nr.19. Excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi invocată direct în faţa Curţii


Constituţionale
 TITLU - Decizia nr. 71/1994
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr.
80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.
2. Cuvinte-cheie: extinderea excepției de neconstituționalitate
3. Autorul sesizării: Judecătoria Sectorului 1 București
4. Obiectul sesizării: art. 34 din Legea nr. 80/1992
5. Decizia Curții:
a) Respinge ca lipsită de obiect excepția de neconstituționalitate a art. 34 din Legea nr.
80/1992
b) Respinge cererea de extindere a excepției de neconstituționalitate asupra art. 34 din
Legea nr. 80/1992, astfel cum a fost modificat prin art. 17 din Legea nr. 1/1994.
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii în ce priveşte soluţia de respingere a cererii de extindere a excepției
de neconstituționalitate:

134
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- Curtea hotărăște numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața


instanțelor, judecătorești,
- sesizarea Curții se dispune de către instanța judecătorească prin încheiere, care va
cuprinde punctele de vedere ale părților, precum și opinia instanței, ceea ce exclude
posibilitatea ca o excepție de neconstituționalitate să fie ridicată direct în fața Curții
Constituționale, chiar dacă privește un text modificat. În aceste condiții, întrucât cererea nu a
fost făcută în fața unei instanțe judecătorești, iar Curtea nu a fost legal sesizată, excepția nu
a fost examinată pe fond.

 Nr.20. Este inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate nemotivată de autorul


excepţiei
 TITLU - Decizia nr. 189/2005
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor titlului VII și ale art. 246
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
2. Cuvinte-cheie: nemotivare
3. Autorul sesizării: Tribunalul București
4. Obiectul sesizării: titlul VII și art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
5. Decizia Curții: respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. d)
7. Motivarea Curţii:
- Reținând că sesizarea Curții a fost făcută prin încheierea instanței de judecată numai
în ceea ce privește dispozițiile art. 246 din Codul fiscal care prevedea contravenții, precum și
cu privire la dispozițiile titlului VII din Codul fiscal intitulat Accize, cuprinzând art. 162 - art.
221, Curtea a constatat că, referitor la aceste texte, autorul excepției nu își motivează critica
de neconstituționalitate, deși dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevăd că
sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate.
- În mod constant, jurisprudența Curții a stabilit că sesizările de neconstituționalitate
adresate Curții, inclusiv excepțiile, fără a fi motivate, trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea
neputându-se substitui subiectelor îndreptățite să o sesizeze, întrucât ar exercita un control
din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituțional.

 Câteva probleme de actualitate cu care curtea constituţională a fost sesizată pe calea


excepţiei de neconstituţionalitate

 Nr.21. Nerespectarea de către legiuitor a exigenţei clarităţii şi previzibilităţii legii


 TITLU: Decizia nr. 405/2016
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 246 din Codul penal
din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art.132 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție
1. Cuvinte-cheie: claritatea şi previzibilitatea legii
2. Autorul sesizării: Înalta Curte de Casație și Justiție
3. Obiectul sesizării:
- art. 246 din Codul penal din 1969: "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod
defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.";
- art. 297 alin. (1) din noul Cod penal: "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin

135
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei
persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.";
- art. 132 din Legea nr. 78/2000: "În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a
funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”.
4. Decizia Curții:
a. Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată cã dispoziţiile art. 246 din Codul
penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în mãsura în care
prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte
prin încălcarea legii".
b. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art.
132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
sunt constituţionale.
5. Dispoziţii din Constituţie încălcate: art. 1 alin. (5)
6. Motivarea Curţii aferentă soluţiei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate:
- legiuitorului îi revine obligaţia, ca, în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care
îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în
respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii;
- Curtea apreciază că, deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul "defectuos" nu poate
fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul
nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în
serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o
circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie
analizată;
- Curtea a constatat că termenul "defectuos" nu este definit în Codul penal şi nici nu este
precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa
de claritate şi previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a
sintagmei "îndeplineşte în mod defectuos" din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa
aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare; persoana care are
calitatea de funcţionar în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc, care
este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală;
- Curtea a constatat că sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul
dispoziţiilor art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal nu
poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează "prin
încălcarea legii"

 Nr.22. Omisiune legislativă sub aspectul valorii pagubei sau intensității/gravității


vătămării drepturilor sau intereselor. Lipsa clarității și previzibilității normei
 TITLU: Decizia nr. 518/2017
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.249 alin. (1) din
vechiul Codul penal şi ale art. 298 din noul Codul penal
1. Cuvinte-cheie: claritatea şi previzibilitatea legii
2. Autorul sesizării: Curtea de Apel Bacău, Judecătoria Târgu Jiu, Curtea de Apel Craiova,
Judecătoria Craiova
3. Obiectul sesizării:
- art.249 alin. (1) din vechiul Cod penal: Încălcarea din culpă, de către un funcționar
public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei
defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei
instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă

136
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se
pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.";
- art. 298 din noul Cod penal: “Încălcarea din culpă de către un funcționar public a unei
îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă
prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale
unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la
3 ani sau cu amendă."
4. Decizia Curții: dispozițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 298 din
noul Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinirea ei
defectuoasă" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinirea prin încălcarea legii".
5. Dispoziţii din Constituţie încălcate: art. 1 alin. (5)
6. Motivarea Curţii:
- Curtea a făcut trimitere la soluția și considerentele deciziilor sale nr. 405 din 15 iunie
2016 și nr. 392 din 6 iunie 2017 şi a subliniat că:
- noua lege penală extinde foarte mult sfera de aplicare a infracțiunii de neglijență în
serviciu, neprevăzând condiția ca paguba, respectiv vătămarea drepturilor sau intereselor
legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice să aibă o anumită valoare,
respectiv ca vătămarea să aibă o anumită intensitate, aspect de natură a face imposibilă
delimitarea între abaterile disciplinare sau inerentele greșeli profesionale și infracțiunea de
neglijență în serviciu;
- Curtea a constatat necesitatea complinirii de către legiuitor a omisiunii legislative
constatate, sub aspectul valorii pagubei sau intensității/gravității vătămării drepturilor sau
intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice în vederea
asigurării clarității și previzibilității normei penale examinate.

Nr.23. Omisiunea reglementării obiectului material al unei infracțiuni


 TITLU : Decizia nr. 224/2017
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.335 alin.(1) din Codul
penal și art.6 pct.6 teza a doua din Ordonanța de urgența a Guvernului nr.195/2002 privind
circulația pe drumuri publice
1. Cuvinte-cheie: viciu de neconstituţionalitate; omisiunea reglementării de către
legiuitorul penal a obiectului material al unei infracţiuni
2. Autorul sesizării: Curtea de Apel București
3. Obiectul sesizării:
- art. 335 alin. (1) din Codul penal: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a
unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.";
- art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002:
"În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul
înțeles: [...] 6. [...] Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, precum și
tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule.";
4. Decizia Curții :
a. admite excepția de neconstituționalitate și constată că soluția legislativă cuprinsă în art.
335 alin. (1) din Codul penal, care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a
unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituțională;
b. respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și constată că prevederile art.
6 pct. 6 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe
drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
5. Dispoziţii din Constituţie încălcate: art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 și art. 22
6. Motivarea Curţii aferentă soluţiei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate:

137
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- fapta de a conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier, de o persoană


care nu posedă permis de conducere, prezintă pericol social ridicat de natură a aduce
atingere unor valori sociale protejate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002,
care are drept scop tocmai asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe
drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor
participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor
legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, astfel
cum rezultă din art. 1 alin. (2) al ordonanței;
- cu toate acestea, având în vedere că, potrivit art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 195/2002, tractorul agricol sau forestier nu este considerat
"autovehicul", iar în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul penal, soluția legislativă nu se
referă și la tractoarele agricole sau forestiere, fapta de conducere a unui asemenea vehicul pe
drumurile publice, fără a deține însă permis de conducere, nu se încadrează în ipoteza
normativă prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal; în aceste condiții, fapta de
conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără a deține permis de
conducere, rămâne în afara oricărei sancțiuni penale;
- Curtea a constatat existența un viciu de neconstituționalitate, care rezultă din omisiunea
reglementării, în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul penal, a tractoarelor agricole sau
forestiere ca obiect material al infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice
fără permis de conducere. Curtea a subliniat că, în cazul art. 335 alin. (1) din Codul penal,
nu ne aflăm în prezența unei simple opțiuni a legiuitorului, expresie a prevederilor art. 73
alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit cărora "Prin lege organică se reglementează: (...) h)
infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora", ci a unei omisiuni legislative cu
relevanță constituțională, care atrage competența instanței de contencios constituțional de a
proceda la corectarea acesteia pe calea controlului de constituționalitate.

 Nr.24. Neretroactivitatea legii. Confiscarea extinsă


 TITLU: Decizia nr. 11/2015
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 alin. (2) lit. a) din
Codul penal
2. Cuvinte-cheie: confiscare extinsă; normă de drept penal substanţial; principiul
neretroactivităţii legii
3. Autorul sesizării: Avocatul Poporului
4. Obiectul sesizării:
art. 112 alin. (2) lit. a) din Codul penal: „(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și,
dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de
sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit; [...]".
5. Decizia Curții: admite excepția de neconstituționalitate și constatã cã dispozițiile art.
1121 alin. (2) lit. a) din Codul penal sunt constituționale în mãsura în care confiscarea extinsă
nu se aplicã asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.
63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal.
6. Dispoziţii din Constituţie încălcate: art. 15 alin. (2)
7. Motivarea Curţii:
- principiul neretroactivității legii își găsește justificarea și are rolul de a asigura
stabilitatea și securitatea raporturilor juridice. Prin urmare, numai o normă previzibilă poate
determina în mod clar conduita subiecților de drept, destinatari ai legii. Tocmai de aceea o
lege, odată adoptată, produce și trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor;

138
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

- potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României, sub incidența reglementării


constituționale consacrate de art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale sau
contravenționale mai favorabile pot intra numai normele de drept penal material
(substanțial) și nicidecum cele de drept penal procedural care sunt de imediată aplicare" (a
se vedea în acest sens Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014);
- Curtea a făcut trimitere la Decizia sa nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, prin care s-a pronunțat asupra
constituționalității prevederilor art. 1182 alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969; potrivit
respective decizii, art. 1182 alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 este o normă referitoare la
confiscarea specială, putând fi încadrată în categoria normelor de drept substanțial și nu în
categoria celor de procedură penală, deoarece în art. 2 din Codul penal din 1969 se arată că
legea penală prevede și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii de infracțiuni. Or, măsura
de siguranță a confiscării extinse (reglementată prin Legea nr. 63/2012) este una dintre
acestea.
- Curtea a constatat că norma legală privind confiscarea extinsă nu poate retroactiva cu
privire la confiscarea bunurilor dobândite înainte de intrarea ei în vigoare, chiar dacă
infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise după această dată. dispozițiile
art. 1121 alin. (2) lit. a) din Codul penal cuprind o soluție legislativă identică cu cea a art.
1182 alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969, cele două texte fiind introduse în actele
normative anterior arătate prin Legea nr. 63/2012. Având în vedere identitatea de obiect al
prezentei excepții cu cel al excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1182 alin. 2 lit.
a) din Codul penal din 1969, norma privind confiscarea extinsă prevăzută la art. 112 1 alin.
(2) lit. a) din Codul penal nu poate depăși limita temporală reprezentată de data intrării în
vigoare a Legii nr. 63/2012, neputându-se dispune cu privire la bunurile dobândite de
persoana condamnată înaintea datei intrării în vigoare a respectivei legi.

 Nr.25. Încălcarea egalităţii în drepturi. Tratament sancţionator diferit, fără o


justificare obiectivă și rezonabilă
 TITLU: Decizia nr. 368/2017
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) si ale
art.39 alin. (1) lit. b) din Codul penal
1. Cuvinte-cheie: egalitatea în drepturi; tratament sancţionator; situaţii similare; lipsa unei
justificări obiective şi rezonabile
2. Autorul sesizării: Tribunalul Arad
3. Obiectul sesizării:
- art. 35 alin. (1) din Codul penal: "Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la
diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect
pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.";
- art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal: "(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește
pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: [...] b)
când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se
adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".
4. Decizia Curții:
a. admite excepția de neconstituționalitate și constată că sintagma "și împotriva aceluiași
subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin.(1) din Codul penal este
neconstituțională;
b. respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.
39 alin. (1) lit. b) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

139
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

5. Dispoziţii din Constituţie încălcate: art. 16 alin. (1)


6. Motivarea Curţii aferentă soluţiei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate:
- în cazul săvârșirii de către o persoană la diferite intervale de timp, dar în realizarea
aceleiași rezoluții, a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul
aceleiași infracțiuni -, dacă nu este îndeplinită condiția unității subiectului pasiv, instanța nu
poate face aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) și ale art. 36 alin. (1) din Codul penal
referitoare la infracțiunea continuată și la pedeapsa pentru aceasta, ci devin incidente
dispozițiile art. 38 și ale art. 39 din Codul penal privind concursul de infracțiuni și
tratamentul lui sancționator;
- în cazul concursului de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se
aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor obligatoriu și fix, egal cu o treime
din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că, în situația săvârșirii, la diferite intervale de
timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a unui număr mare de acțiuni sau inacțiuni - care
prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni -, chiar dacă acestea au un grad
redus de pericol social, se ajunge, în practică, la aplicarea unei pedepse disproporționat de
mari în raport cu necesitatea pedepsirii făptuitorului, întrucât, nefiind îndeplinită condiția
unității subiectului pasiv, instanța de judecată nu poate face aplicarea dispozițiilor privind
infracțiunea continuată
- sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin.
(1) din Codul penal, care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul infracțiunii
continuate, creează discriminare în cadrul aceleiași categorii de persoane care săvârșesc la
diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care
prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni;
- autorii faptelor se află în situații similare, din perspectiva gravității faptei săvârșite și a
periculozității făptuitorului, indiferent dacă este sau nu îndeplinită condiția unității
subiectului pasiv; cu toate acestea, autorii faptelor menționate beneficiază de un tratament
juridic diferit, ce are efect asupra regimului sancționator aplicabil. Tratamentul diferențiat nu
își găsește însă nicio justificare obiectivă și rezonabilă, având în vedere că unitatea
subiectului pasiv poate fi un element necunoscut făptuitorului și, prin urmare, aleatoriu și
exterior voinței acestuia, astfel încât nu poate constitui un criteriu legal/obligatoriu de
diferențiere între infracțiunea continuată și concursul de infracțiuni.

 Nr.26. Restrângerea libertăţii individuale. Regim sancţionator disproporţionat


1. TITLU: Decizia nr. 601/2018
 Referitoare la: excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) din
Codul penal
2. Cuvinte-cheie: regim sancționator disproporționat, restrângerea libertății individuale
3. Autorul sesizării: Judecătoria Piatra Neamț
4. Obiectul sesizării:
art. 129 alin. (2) lit. b) teza a doua din Codul penal: „În cazul săvârșirii a două infracțiuni,
dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în
timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se
stabilește o pedeapsă, după care: [...] b) dacă măsura educativă este privativă de libertate,
iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată
egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din
aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat”.
5. Decizia Curții: admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 129 alin.
(2) lit. b) din Codul penal și constată că sintagma "cel puțin" din cuprinsul acestora este
neconstituțională.
6. Dispoziţii din Constituţie încălcate: art. 16 și art. 23

140
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

7. Motivarea Curţii:
- reglementarea în privința inculpaților a unui regim sancționator mai aspru, caracterizat
prin aplicarea pedepsei închisorii, care a fost stabilită pentru infracțiunea comisă în stare de
majorat, la care se adaugă un spor egal cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative
ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după
majorat, în comparație cu cel stabilit pentru persoanele care comit două infracțiuni
concurente după împlinirea majoratului, apare ca fiind discriminatorie, întrucât creează
pentru cea dintâi categorie de persoane, care comit fapte prevăzute de legea penală în
condițiile unui discernământ în formare, o situație mai grea — caracterizată prin aplicarea
unui spor de cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat
din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat — decât cea creată pentru
persoanele care, săvârșind faptele de natură penală după împlinirea vârstei de 18 ani, în
condițiile existenței discernământului — cărora li se aplică un spor egal cu o treime din
totalul celorlalte pedepse stabilite.
- acest regim sancționator disproporționat, determină și o restrângere nejustificată a
libertății individuale a celor dintâi, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 23 din
Constituție. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, dacă în cazul regimului sancționator al
concursului de infracțiuni, legiuitorul a prevăzut un spor limitat, egal cu o treime din totalul
celorlalte pedepse stabilite, în cazul pluralității de infracțiuni, prevăzută la art.129 alin.(2)
lit.b) din Codul penal, este reglementată doar limita minimă a sporului aplicabil, cuantumul
acestuia fiind lăsat la aprecierea instanței de judecată și fiind limitată, teoretic, potrivit
modului de formulare a textului, doar de limita generală maximă a pedepsei închisorii,
aplicabilă pedepsei rezultante.

Secțiunea 12.3. Jurisprudență privind alte forme de control exercitat de Curtea


Constituţională

 Nr.27. Controlul constituționalității regulamentelor şi hotararilor parlamentului


1. TITLU: Decizia nr. 548/2015
 Referitoare la: sesizarea de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 157 alin. (7)
din Regulamentul Camerei Deputaților și ale Hotărârii Camerei Deputaților nr. 53 din
9 iunie 2015
2. Cuvinte-cheie: urmărire penală a primului-ministru
3. Autorul sesizării: 105 deputați
4. Obiectul sesizării:
Art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaților:
"Proiectul de hotărâre privind cererea de urmărire penală, întocmit de Comisia juridică, de
disciplină și imunități se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți, cu respectarea
prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată. Votul este secret și se exprimă prin
bile. Hotărârea privind aprobarea sau respingerea cererii de urmărire penală se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I."
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 53 din 9 iunie 2015 are următorul cuprins:
"(…) Articol unic. -Camera Deputaților hotărăște să nu ceară urmărirea penală a domnului
[anonimizat], prim-ministru al Guvernului României și actual membru al Camerei
Deputaților, în dosarul nr. [anonimizat](…)."
5. Decizia Curții:
a) Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 157 alin.
(7) din Regulamentul Camerei Deputaților și constată că acestea sunt constituționale în raport
cu criticile formulate.

141
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

b) Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor Hotărârii


Camerei Deputaților nr. 53 din 9 iunie 2015.
6. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. c)
7. Motivarea Curţii:
- sesizarea de neconstituționalitate a art. 157 alin. (7) din Regulamentul Camerei Deputaților
a fost respinsă respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că, faptul că dispozițiile regulamentare
nu prevăd cu exactitate conținutul proiectului la care se referă nu este de natură să confere o
competență decizională Comisiei juridice, de disciplină și imunități în privința hotărârii ce
urmează a fi adoptată. Competența decizională aparține exclusiv plenului Camerei
Deputaților, acesta nefiind constrâns în niciun mod în luarea hotărârii de modul în care este
redactat proiectul supus dezbaterii sale, respectiv de propunerea pe care Comisia juridică, de
disciplină și imunități o formulează în cadrul acestui proiect. Astfel fiind, nu se poate reține
încălcarea, prin modul de redactare a textului regulamentar, a prerogativelor constituționale
ale parlamentarilor ori ale instanțelor de judecată;
- sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 53 din 9 iunie 2015 a
fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că, astfel de critici, referitoare la modul de
aplicare a prevederilor regulamentare de către o comisie parlamentară și, respectiv, prin care
se solicită examinarea unei situații ipotetice, în care rezultatul votului ar fi fost altul decât cel
exprimat în cauză, excedează competenței Curții Constituționale, astfel cum este aceasta
reglementată de dispozițiile constituționale și legale; neconstituționalitatea reprezintă o stare
organică a normei juridice/actului contestat și nu poate fi dedusă dintr-o interpretare
discutabilă a acestora, vizând o situație ipotetică.

 Nr.28. Controlul inițiativei de revizuire a Constituției


1. TITLU: Decizia nr. 539/2018
 Referitoare la: constituționalitatea Legii de revizuire a Constituției României
2. Cuvinte-cheie: revizuirea Constituţiei
3. Examinare din oficiu
4. Obiectul sesizării: Legea de revizuire a Constituției României
5. Decizia Curții: cu majoritate de voturi - constată că Legea de revizuire a Constituției
României respectă dispozițiile constituționale referitoare la revizuire
6. Motivarea Curţii: Curtea a constatat respectarea procedurii de revizuire prevăzute de
art. 151 alin. (1) din Legea fundamentală, respectiv că este îndeplinită cerința adoptării de
către fiecare Cameră a Parlamentului cu majoritatea impusă de legiuitorul constituant,
respectiv două treimi din numărul membrilor fiecăreia dintre acestea, și că nu este
incidentă ipoteza reglementată de art. 151 alin. (2) din Constituție, referitoare la inițierea
procedurii de mediere.

 Soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile


publice

 Nr.29. Inadmisibilitatea unui conflict juridic de natură constituțională (între


„puterile statului”)
1. TITLU: Decizia nr. 988/2008
 Referitoare la: soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre
puterea legiuitoare și cea executivă, pe de o parte, și puterea judecătorească, pe de altă
parte.

142
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

2. Cuvinte-cheie: puteri publice; autorităţi publice


3. Autorul sesizării: primul ministru
4. Obiectul sesizării: prin cererea formulată, se solicită Curții Constituționale să
constate existența unui conflict juridic de natură constituțională între puterile statului,
conflict declanșat ca urmare a unor hotărâri judecătorești; în opinia autorului cererii, aceste
hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea competențelor stabilite prin Constituție, astfel că
solicită Curții Constituționale să constate că ele sunt lipsite de efecte juridice.
5. Decizia Curții: a constatat că cererea primului-ministru al Guvernului, privind existența
unui conflict juridic de natură constituțională între puterea legiuitoare și cea executivă, pe de
o parte, și puterea judecătorească, pe de altă parte, este inadmisibilă.
6. Motivarea Curţii:
- autorități publice care ar putea fi implicate într-un conflict juridic de natură
constituțională sunt numai cele cuprinse în titlul III din Constituție, și anume:
Parlamentul, alcătuit din Camera Deputaților și Senat, Președintele României, ca
autoritate publică unipersonală, Guvernul, organele administrației publice centrale și ale
administrației publice locale, precum și organele autorității judecătorești - Înalta Curte
de Casație și Justiție, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii.
- în cauză, părțile implicate în conflict sunt "puterea legislativă și cea executivă, pe de o
parte, și puterea judecătorească, pe de altă parte", iar nu vreuna dintre autoritățile
publice menționate; sesizarea nu îndeplinește cerințele art. 146 lit. e) din Constituție.

 Nr.30. Inexistenţa unui conflict juridic de natură constituțională

1. TITLU: Decizia nr. 901/2009


 Referitoare la: soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre
autoritatea judecătorească reprezentată de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o
parte, și autoritatea executivă, reprezentată de Guvernul României și Ministerul
Justiției și Libertăților Cetățenești, organ de specialitate al administrației publice
centrale de specialitate în subordinea Guvernului, pe de altă parte.
2. Cuvinte-cheie: independenţa justiţiei
3. Autorul sesizării: președintele Consiliului Superior al Magistraturii
4. Obiectul sesizării: Obiectul conflictului juridic de natură constituțională cu care a fost
sesizată Curtea Constituțională privește 3 aspecte principale:
- subfinanțarea sistemului judiciar, nepreluarea gestionării bugetelor instanțelor
judecătorești de către Înalta Curte de Casație și Justiție și ignorarea Consiliului Superior al
Magistraturii de către Guvern în procesul de adoptare a actelor normative bugetare ce
privesc sistemul justiției;
- omisiunea Guvernului de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii asupra
proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești;
- desfășurarea unor activități de control de către Ministerul Justiției și Libertăților
Cetățenești la unele instanțe judecătorești, vizând și aspecte a căror verificare este de
competența exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii.
5. Decizia Curții: a constatat că aspectele sesizate nu întrunesc elementele unui conflict
juridic de natură constituțională în sensul art. 146 lit. e) din Constituție.
6. Motivarea Curţii:
- un conflict juridic de natură constituțională presupune acte sau acțiuni concrete prin care
o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe care, potrivit
Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice,
constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în

143
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

obligațiile lor; conflictele juridice de natură constituțională nu se limitează numai la


conflictele de competență, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje instituționale, ci
vizează orice situații juridice conflictuale a căror naștere rezidă în mod direct în textul
Constituției;
- pe fondul sesizării, CCR a constatat că aspectele sesizate nu întrunesc elementele unui
conflict juridic de natură constituțională în sensul art. 146 lit. e) din Constituție

 Nr.31. Existenţa unui conflict juridic de natură constituțională

1. TITLU: Decizia nr. 460/2013


 Referitoare la: soluționarea conflictului juridic de natură constituțională între
autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o
parte, și autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, pe de altă parte.
2. Cuvinte-cheie: competenţa Senatului
3. Autorul sesizării: președintele Consiliului Superior al Magistraturii
4. Obiectul sesizării: Obiectul conflictului juridic de natură constituțională cu care a fost
sesizată Curtea Constituțională privește următoarele aspecte:
- dacă prin Adresa nr. XXXV/5.877 din data de 23 octombrie 2013, prin care secretarul
general al Senatului a transmis Agenției Naționale de Integritate punctul de vedere al
Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări nr. XIX/296/2013, care a
apreciat că starea de incompatibilitate stabilită de Agenția Națională de Integritate a
domnului [...] atrage interdicția de a mai ocupa, pe o perioadă de 3 ani, funcția eligibilă
care a generat starea de incompatibilitate, respectiv cea de consilier județean, iar nu cea de
senator, Camera Parlamentului și-a arogat competențe care, potrivit Constituției, nu îi
aparțin, a încălcat competența puterii judecătorești care pronunțase în prealabil o hotărâre
judecătorească referitoare la această problemă, ori a creat orice alt conflict juridic de
natură constituțională;
- dacă prin aceeași adresă prin care s-a constatat că nu este de competența Senatului a se
pronunța cu privire la aplicarea unor sancțiuni ori interdicții pentru încălcarea obligațiilor
legale referitoare la starea de incompatibilitate care nu se referă la mandatul de senator,
Senatul a omis sau a refuzat să îndeplinească o obligație constituțională, legală sau
regulamentară, de natură a genera un blocaj instituțional.
5. Decizia Curții: a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între
autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și autoritatea
legiuitoare, reprezentată de Senatul României, prin omisiunea acestuia din urmă de a finaliza
procedura parlamentară cu privire la sesizarea Agenției Naționale de Integritate; a stabilit că
Senatul României urmează să decidă cu privire la încetarea sau nu a calității de senator a
domnului [...], după interpretarea legală a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.
6. Motivarea Curţii:
- Senatul nu are competenţa de a se pronunța cu privire la aplicarea unor sancțiuni sau
interdicții pentru încălcarea obligațiilor legale referitoare la starea de incompatibilitate
care nu se referă la mandatul de senator;
- Biroul permanent al Senatului a blocat procedura regulamentară care prevede, în faza
ulterioară întocmirii raportului comisiei, dezbaterea și votul Plenului Camerei
Parlamentului cu privire la existența stării de incompatibilitate a unui parlamentar.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. h) din Regulamentul Senatului, Biroul permanent
al Senatului ar fi trebuit să înscrie pe ordinea de zi a ședinței Plenului Senatului
dezbaterea având ca obiect propunerile cuprinse în raportul Comisiei juridice, de numiri,

144
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

disciplină, imunități și validări, Senatul fiind corpul deliberativ prin care Parlamentul își
îndeplinește atribuțiile constituționale.
- În ceea ce privește chestiunea dacă prin hotărârea Biroului permanent al Senatului
Camera Parlamentului și-a arogat competențe care, potrivit Constituției, nu îi aparțin,
deci a încălcat competența puterii judecătorești care pronunțase în prealabil o hotărâre
judecătorească referitoare la această problemă, Curtea a reţinut că în această fază a
procedurii regulamentare, Senatul, ca for deliberativ, a fost împiedicat să decidă.

 Formele de control de constituționalitate privind funcția de Președinte al României

 Nr.32. Respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României


1. TITLU: Hotărârea nr. 1/2010
 Referitoare la: cererea de anulare a alegerilor din 22 noiembrie 2009 pentru funcţia
de Preşedinte al României
2. Hotărârea Curții: respinge cererea de anulare a alegerilor din 22 noiembrie 2009 pentru
funcţia de Preşedinte al României
3. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. f)
4. Motivarea Curţii:
- potrivit art.146 lit.f) din Constituţie şi art.24 alin. (2) din Legea nr.370/2004, Curtea
Constituţională este competentă să soluţioneze cererile de anulare a alegerilor
prezidenţiale. Prin urmare, judecarea cererilor de anulare a alegerilor prezidenţiale
aparţine competenţei exclusive a Curţii Constituţionale, şi nu angajează în nici un fel
instanţele judecătoreşti.
- Astfel, atunci când instanţele judecătoreşti sunt sesizate, în mod greşit, cu judecarea unor
cereri de anulare a alegerilor prezidenţiale, acestea în mod obligatoriu trebuie să îşi
decline competenţa în favoarea Curţii Constituţionale. O astfel de modalitate de sesizare
a instanţei constituţionale este conformă prevederilor art.14 din Legea nr.47/1992.

 Nr.33. Confirmarea rezultatelor sufragiului


1. TITLU: Hotărârea nr. 35/2004
 Referitoare la: validarea alegerii Preşedintelui României
2. Hotărârea Curții: validează alegerea domnului [...] în funcţia de Preşedinte al României.
3. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. f)
4. Motivarea Curţii:
-Curtea a examinat dosarul candidaturii, procesele-verbale încheiate de Biroul Electoral
Central, dosarele birourilor electorale de circumscripţie şi hotărârile acestei Curţi, prin
care s-au stabilit rezultatele celor două tururi de scrutin, care au avut loc la 28 noiembrie
2004, şi, respectiv, la 12 decembrie 2004,
-Curtea a constatat că au fost respectate dispoziţiile art.81 din Constituţie şi ale Legii
nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României,
-Curtea a avut în vedere că la al doilea tur de scrutin, care a avut loc la 12 decembrie 2004,
domnul [...] a obţinut cel mai mare număr de voturi din cele valabil exprimate, precum şi
de faptul că prin Hotărârea nr.34 din 15 decembrie 2004 Curtea Constituţională a
constatat că domnul [...] este ales în funcţia de Preşedinte al României.

 Nr.34. Emiterea avizului consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a


Preşedintelui României
1. TITLU: Avizul nr. 1/2007

145
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

 Referitor la: propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României


2. Decizia Curții: Propunerea de suspendare din funcție a domnului […], Președintele
României, inițiată de 182 deputați și senatori, prezentată în ședința comună a Camerei
Deputaților și a Senatului la data de 28 februarie 2007 și înaintată Curții Constituționale la 21
martie 2007, se referă la acte și fapte de încălcare a Constituției, săvârșite în exercițiul
mandatului, care, însă, prin conținutul și consecințele lor, nu pot fi calificate drept grave, de
natură să determine suspendarea din funcție a Președintelui României, în sensul
prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituție. Rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor
și a informațiilor care îi vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenței și gravității
faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcție a Președintelui României, în
concordanță cu dispozițiile art. 95 din Constituție.
3. Dispoziţii relevante din Constituţie: art. 146 lit. h)

 Nr.35. Controlul constituţionalităţii partidelor politice


1. TITLU: Hotărârea nr. 272/2014
 Referitoare la: contestația având ca obiect constituționalitatea Uniunii Democrate
Maghiare din România
2. Decizia Curții: respinge, ca inadmisibilă, contestația referitoare la constituționalitatea
funcționării ca partid politic a Uniunii Democrate Maghiare din România.
3. Motivarea Curţii:
- potrivit art.146 lit.k) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște asupra
contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic;
- subiectele de drept care pot sesiza Curtea pentru exercitarea acestei atribuții sunt expres
și limitativ enumerate în art.39 alin.(2) din Legea nr. 47/1992, legea conferindu-le acest
drept doar președinților celor două Camere ale Parlamentului, pe baza unei hotărâri
adoptate de Cameră cu votul majorității membrilor săi, și Guvernului;
- Uniunea Democrată Maghiară din România nu figurează în Registrul partidelor politice
ținut de Tribunalul București, ci în Registrul național al organizațiilor
nonguvernamentale constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924 pentru persoanele
juridice (asociații și fundații) sau, după caz, ale Ordonanței Guvernului nr.26/2000 cu
privire la asociații și fundații.
- de vreme ce Uniunea Democrată Maghiară din România nu se încadrează legal ca
partid politic, în sensul Legii partidelor politice nr.14/2003, Curtea Constituțională nu
este competentă să verifice constituționalitatea acesteia, contestația formulată fiind
inadmisibilă.

146
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

12.4 Rezumat

Actele Curţii Constituţionale (deciziile, hotăârile, avizele) cuprind o structură cvasiunitară:


titlul actului, obiectul sesizării, titularul sesizării, modalitatea de sesizare, punctele de vedere
exprimate, analiza legalităţii sesizării și a competenţei Curţii, prezentarea obiectului
sesizării, analiza admisibilităţii sesizării, analiza fondului sesizării (în cazul în care este
admisibilă sesizarea), concluzia sau concluziile Curţii – reflectate în dispozitivul actelor
Curţii. Jurisprudenţa rezumată prezintă acele elemente esenţiale ale actelor Curţii, din
perspectiva unei clasificări pe trei mari paliere: a aspectelor generale privind competenţa
Curţii, a controlului constituţionalităţii legilor şi a altor forme de control exercitat de Curte.
În cadrul controlului constituţionalităţii legilor şi a altor forme de control exercitat de Curte
am prezentat în mod distinct aspectele de procedură (de admisibilitate a sesizării) şi
aspectele care ţin de fondul sesizării.

12.5. Test de evaluare:

 Curtea Constituţională a României a fost sesizată de o instanţă de judecată din


România cu excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (3) din Ordinul viceprim-
ministrului, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, al viceprim- ministrului,
ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, al ministrului apărării
naționale și al viceprim- ministrului, ministrul culturii nr. 719/740/M.57/2.333 din 12
mai 2014 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea titlului I din
Legea nr. 17/2014, excepție ridicată de Societatea Comercială X- S.R.L. într-o cauză
având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită pronunțarea unei
hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
 În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile
constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a
legilor, art. 15 alin. (2) potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția
legii penale sau contravenționale mai favorabile" și art. 16 referitor la egalitatea în
drepturi.
 Art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 719/740/M.57/2.333 din 12 mai 2014 prevedea că
"Normele metodologice nu se aplică contractelor de vânzare-cumpărare care au la

147
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

bază antecontracte și pacte de opțiune autentificate anterior intrării în vigoare a


Legii nr. 17/2014, cu modificările ulterioare."

 Ce va decide Curtea Constituţională?

 Pentru furnizarea răspunsului poate fi studiată decizia Curţii Constituţionale nr.


275/23.04.2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
478/01.07.2015.

Temă de control 1
Grilă 1
MODEL GRILĂ

1. Care este rolul Curţii Constituţionale a României?


a) de a garanta supremaţia Constituţiei
b) de a soluţiona litigiile existente pe rolul instanţelor judecătoreşti
c) de a soluţiona o cale de atac formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti

2. Care sunt caracteristicile deciziilor Curţii Constituţionale?


a) opozabile doar parţilor unui litigiu
b) au caracter recomandabil
c) sunt obligatorii si opozabile erga omnes

3. Pentru ce perioada este ales preşedintele Curţii Constituţionale de către


judecătorii acestei curţi?
a) 5 ani
b) 3 ani
c) 7 ani

4. Cine conduce activităţile desfăşurate în etapa prealabilă plenului Curţii


Constituţionale?
a) orice judecător
b) preşedintele de complet
c) un judecător raportor

5. Care este cvorumul de lucru in plen al judecătorilor Curţii Constituţionale?


a) 5 judecători
b) 6 judecători
c) 4 judecători

6. Din câţi judecători se compune Curtea Constituţionala a României?

148
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

a) 11 judecători
b) 15 judecători
c) 9 judecători

7. Care este data de la care începe exerciţiul mandatului de judecător al Curţii


Constituţionale?
a) data depunerii jurământului individual în fata preşedintelui României şi a
preşedinţilor Camerelor Parlamentului
b) data numirii judecătorilor
c) data primei şedinţe în plenul judecătorilor

8. La ce interval de timp se înnoieşte cu judecători Curtea Constituţionala?


a) din 4 în 4 ani
b) din 3 în 3 ani
c) din 2 în 2 ani
9. Ce efect produce încălcarea interdicţiei de a face parte din partide politice,
pentru judecătorii Curţii Constituţionale?
a) suspendarea mandatului
b) continuarea mandatului
c) încetarea mandatului

10. Ce acte emite Curtea Constituţionala când hotărăşte asupra excepţiilor


ridicate în fata instanţelor judecătoreşti, privind neconstituţionalitatea legilor sau a
ordonanţelor Guvernului?
a) decizii
b) hotărâri
c) aviz consultativ

11. Care sunt actele supuse controlului de constituţionalitate a legii?


a) legea, tratatele sau acordurile internaţionale înaintate Parlamentului spre ratificare,
iniţiativa de revizuire a Constituţiei, regulamentele parlamentare si ordonanţele Guvernului
b) numai legile şi ordonanţele Guvernului
c) numai regulamentele parlamentare

12. Asupra căror probleme se pronunţă Curtea Constituţională în exercitarea


controlului?
a) asupra problemelor de fapt
b) numai asupra problemelor de drept
c) asupra problemelor de fapt şi problemelor de drept

13. În ce modalitate se poate exercita, de regulă, controlul de


neconstituţionalitate?
a) ori de cate ori Curtea Constituţională apreciază că este necesar
b) numai la sesizare
c) numai din oficiu

14. Care sunt subiecţii cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale pentru obiecția
de neconstituționalitate?
a) un grup de 50 de deputaţi sau 25 de senatori, Preşedintele României, Guvernul,
Preşedinţii Camerelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Avocatul Poporului

149
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

b) numai 25 de senatori
c) numai Avocatul Poporului

15. În ce termen se elaborează raportul de către judecătorul raportor?


a) 60 de zile de la înregistrarea sesizării
b) 70 de zile de la înregistrarea sesizării
c) 90 de zile de la înregistrarea sesizării

16. În cazul admiterii sesizării de neconstituţionalitate a legii, căror autorităţi li se


comunica decizia de neconstituţionalitate pentru reexaminarea legii, în vederea punerii
de acord a prevederilor neconstituţionale, cu dispoziţiile Constituţiei?
a) Camerelor Parlamentului şi Guvernului
b) Preşedintelui României
c) Avocatului Poporului

17. Care sunt subiecţii sesizării în cadrul controlului constituţionalităţii tratatelor


sau al acordurilor internaţionale înainte de adoptarea legii de ratificare (controlul a
priori)?
a) preşedintele uneia din cele 2 Camere, cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin 25 de
senatori
b) numai preşedintele Senatului și președintele Camerei Deputaților
c) numai 50 de deputaţi sau 25 de senatori

18. Care sunt subiectele ce pot invoca excepţia de neconstituţionalitate în faţa unei
instanţe judecătoreşti?
a) părţile, procurorul şi instanţa de judecata din oficiu
b) părţile și procurorul
c) instanţa de judecata din oficiu

RĂSPUNSURI:

1. a / 2. C / 3. B / 4. C / 5. B / 6. C / 7. A / 8. B / 9. C / 10. A / 11. a/
12. b / 13. B / 14. A / 15. A / 16. A / 17. A / 18. a

150
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

Grila 2
MODEL GRILĂ

1. Curtea Constituţională a României:


a) soluţionează litigiile existente pe rolul instanţelor judecătoreşti
b) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre puterile publice
c) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice

2. Deciziile Curţii Constituţionale a României:


a) sunt general obligatorii atât în ce priveşte dispozitivul, cât şi în ce priveşte
considerentele
b) sunt general obligatorii numai în ce priveşte dispozitivul
c) prin care s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate, produc doar efecte relative
(inter partes), în cadrul procesului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate

3. Preşedintele Curţii Constituţionale a României:


a) este numit de Preşedintele României
b) este ales de judecătorii Curţii Constituţionale
c) este ales pentru o perioadă de 5 ani

4. Judecătorii Curţii Constituţionale a României:


a) sunt independenţi în exercitarea mandatului
b) pot exercita oricare altă funcţie publică sau privată
c) sunt aleşi pentru un mandat de 9 ani

5. Curtea Constituţională a României:


a) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României
b) se pronunţă, din oficiu, asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea
acestora
c) se pronunţă, din oficiu, asupra conflictelor juridice de natură constituţională

151
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

6. Curtea Constituţională a României hotărăşte asupra excepţiilor de


neconstituţionalitate privind:
a) legile şi ordonanţele de urgenţă
b) legile şi hotărârile de guvern
c) orice act normativ

7. Judecătorii Curţii Constituţionale a României:


a) sunt numiţi pentru un mandat de 4 ani
b) sunt numiţi numai de Preşedintele României
c) sunt numiţi pentru un mandat de 9 ani

8. Cine poate sesiza Curtea Constituţională a României asupra


neconstituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora?
a) numai Preşedintele României
b) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
c) numai Avocatul Poporului

9. Curtea Constituţională a României:


a) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic
b) se pronunţă din oficiu asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului
c) poate suspenda din funcţie Preşedintele României

10. Excepţia de neconstituţionalitate:


a) poate fi invocată în faţa instanţei de judecată
b) poate fi invocată direct în faţa Curţii Constituţionale
c) nu poate fi invocată de Avocatul Poporului

11. Curtea Constituţională a României:


a) se pronunţă asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, la sesizarea unui număr de cel
puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori
b) se pronunţă din oficiu asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei
c) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către
autorităţile publice

12. Excepţia de neconstituţionalitate:


a) poate avea ca obiect o lege de abrogare (a altei legi)
b) poate fi invocată numai în faţa de instanţelor de arbitraj comercial
c) este soluţionată de Curtea Constituţională printr-o hotărâre

13. Curtea Constituţională se pronunţă prin decizie:


a) asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora
b) asupra propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României
c) în cazul în care constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea funcţiei de Preşedinte al României

14. Mandatul de judecător la Curtea Constituţională:


a) nu încetează în cazul pierderii drepturilor electorale
b) poate fi prelungit
c) se calculează de la data depunerii jurământului

152
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

15. Curtea Constituţională a României exercită controlul de constituţionalitate:


a) numai la sesizare
b) numai din oficiu
c) la sesizare, cu excepţia iniţiativelor de revizuire a Constituţiei

16. Deciziile Curţii Constituţionale a României:


a) se publică în Monitorul Oficial al României
b) pot fi publicate în Monitorul Oficial al României
c) au efecte inter partes

17. Procedura în contenciosul constituţional este caracterizată de următoarele


trăsături:
a) pentru cererile adresate Curţii sunt percepute de taxe de timbru
b) şedinţele în faţa Curţii sunt, de regulă, publice
c) Curtea statuează atât asupra problemelor de fapt, cât şi de drept

18. Procedura în contenciosul constituţional este caracterizată de următoarele


trăsături:

a) Curtea Constituţională procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind


aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea,
întreruperea sau stingerea procesului
b) judecătorii Curţii Constituţionale pot fi recuzaţi
c) opiniile separate şi opiniile concurente ale judecătorilor nu se publică în Monitorul
Oficial împreună cu decizia

153
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

BIBLIOGRAFIE

1. D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică si practică a dreptului civil roman, partea I,


Ed. Tipografiei Ziarului Curierul Judiciar, București, 1906.
2. N. Andrei, Dicționar etimologic de termeni științifici, Ed. Științifică și Enciclopedică,
1987.
3. D. Apostol- Tofan, Despre natura juridică și regimul juridic aplicabil ordonanțelor
Guvernului, în R.D.P, nr. 1/1995.
4. P. Avril, J. Gicquel, „Le Conseil Constitutionnel”, Montchrestien, Paris, 1995.
5. J. L. Bergel „Théorie générale du droit”, Dalloz, Paris, 1988.
6. P. Bon, F. Moderne, Y. Rodriguez, „La justice constitutionnelle en Espagne”,
„Presses Universitaires d’Aix – Marseille”, 1984.
7. G. Boroi, „Drept procesual civil. Note de curs”, I, Editura Romfeld, Bucureşti, 1993
8. C. Bulai, „Excepţii de neconstituţionalitate admise de Curtea Constituţională în
materie penală”, Editura Trei, Bucureşti, 2002.
9. G. Burdeau, Francis Hamon, Michel Troper, „Droit constitutionnel”, Pris, Librairie
generale de droit et de jurisprudence, 1991.
10. V. M. Ciobanu, în „Tratat teoretic şi practic de procedurǎ civilǎ. Teoria generalǎ”,
vol. I, Editura Naţional, Bucureşti, 1996.
11. V. M. Ciobanu, „Tratat teoretic şi practic de procedură civilă”, vol. I şi II, Ed.
Naţional, Bucureşti, 1997.
12. V. M. Ciobanu, „Consideraţii referitoare la deciziile ce se pot pronunţa ca urmare a
exercitării controlului de constituţionalitate”, în Dreptul nr. 5-6/ 1994.
13. N. Cochinescu, „Organizarea puterii judecătoreşti în România”, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1997.
14. M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E. S. Tănăsescu, „Constituţia României
revizuită. Comentarii şi explicaţii”, Editura All Beck, Bucureşti, 2004.
15. M. Constantinescu, „Modificarea procedurii de soluţionare a excepţiilor de
neconstituţionalitate”, în Dreptul nr. 3/ 1998.

154
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

16. M.–H. Cuc, Şt. Deaconu, „Calitatea de parte şi rolul avocatului în justiţia
constituţională”, în Dreptul nr. 10/ 2000.
17. Șt. Deaconu, Instituții Politice , ed. a III- a , Ed. C.H. Beck București, 2017.
18. Șt. Deaconu, Drept constitutional, ed. a III-a, Ed. C.H. Beck București, 2017.
19. I. Deleanu, „Procedura civilǎ”, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1994
20. I. Deleanu, Justiție constituțională, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1995
21. I. Deleanu Drept Constituțional și instituții politice- tratat, Ed. Europa Nova, vol. I,
București, 1996.
22. I. Deleanu, „Obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale”, în „Revista de drept
public”, nr. 1/ 2000.
23. I. Deleanu, „Instituţii şi proceduri constituţionale. Tratat”, Editura Servo-Sat,
Bucureşti, 2003
24. I.Deleanu, Instituții și proceduri constituționale, ediția 2, Ed. CH Beck, București
2005.
25. C. Doldur, „Efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi statul de drept”, în
Buletinul Curţii Constituţionale nr. 2/ 2000.
26. C. Doldur, La Cour Constitutionnelle de la Roumanie, în volumul Giustizia
Constituzionale Sviluppo Democratico Nei Paesi dell Europa Centro-Orientale, sub îngrijirea
lui G. DE VERHOTTINI, G. GIOPPICHELLI, Editore Torino,2000.
27. C. Doldur, Unele considerații cu privire la rolul Curții Constituționale pentru
garantarea drepturilor omului , în perspectiva aderării Romaniei în structurile euroatlantice, în
Buletinul Curții Constituționale nr.3 din iulie 2002.
28. C. Doldur, Supremația Constituției și apărarea drepturilor omului reflectate în
jurisprudența Curții Constituționale, în Buletinul Curții Constituționale nr.3 din iulie 2002.
29. C. Doldur, Controlul de constituționalitate în lumina noilor prevederi ale
Constituției revizuite, în Buletinul Curții Constituționale, 2003.
30. T. Drăganu, Începuturile și dezvoltarea regimului parlamentar în Romania pană în
1916, Editura Dacia, Cluj, 1991.
31. T. Drăganu, „Introducere în teoria şi practica statului de drept”, Editura Dacia, Cluj
Napoca, 1992
32. T. Drăganu, „Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar”, vol. I,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
33. T. Drǎganu, “Drept constituţional şi intituţii politice. Tratat elementar”, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
34. T. Drăganu, „Efectele deciziilor şi hotărârilor Curţii Constituţionale (I) şi (II)”, în
Revista de drept comercial nr. 1 şi 3/ 1999.
35. T. Drăganu, „Liberul acces la justiţie”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
36. CH. Eisenmann, La justice constitutionnelle et la Haute Cour Constituționnelle
D’Autriche, Presses Universitaires D’Aix- Marsaille, 1986.
37. L. Faovreu, Les Cour Constitutionnelles, Paris, P.U.F., 1992.
38. L. Favoreu, L. Philip, „Les grandes décisions du Conseil Constitutionnel”, 8-e
edition, Dalloz, Paris, 1995.
39. P. Florea, „Neconstituţionalitatea. Excepţia de neconstituţionalitate în procesul
civil”, Editura Scripta, Bucureşti, 1998.

155
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

40. J. H. Hallowell, „Temeiul moral al democraţiei”, colecţia „Gândirea nouă”, Editura


Paidea, Bucureşti, 1997. 56. J. Vincent, S. Guinchard, „Procédure civile”, 22-e édition,
Dalloz, Paris, 1991.
41. M. Hauriou, „Precis de droit administratif”, 12 ed., 1993. 65. M. Ctin Eremia,
„Interpretarea juridică”, Editura All, Bucureşti, 1998.
42. W. F. Hegel, „Principiile filosofiei dreptului”, Editura Academiei Bucureşti, 1969.
43. H. Kelsen, La garantie jurisdictionelle de la Constitution (La justice
contuitutionelle), în Reuve de Droit Public et de la Science Politique en France et a l’Etranger,
1928.
44. H. Kelsen, “Théorie pure de droit”, Dalloz, Paris, Ediţia 1962.
45. C. Ionescu, „Competenţa şi actele Curţii Constituţionale”, în „Studii de drept
românesc” nr. 1-2/ 1996 .
46. C. Ionescu, „Drept constituţional şi instituţii politice. Sistemul constituţional
românesc”, vol II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
47. C. Ionescu, Constituția României comentarii și explicații, colectiv autori, Edit. CH
Beck, București 2017.
48. M. Lepădătescu, Teoria generală a controlului constituționalității legilor, Edit.
Didactică și Pedagogică București, 1974,
49. I. Leş, „Proceduri civile speciale”, Editura All Beck, Bucureşti, 2000. Contencios
constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu
50. I. Leş, „Tratat de drept procesual civil”, Editura All Beck, Bucureşti, 2001.
51. P. Mahoney, „Judicial Activism and Judicial Self-Restraint in European Court of
Human Rights: Two Sides of the Same Coin”, în H.R.L.J. nr. 1-2/ 1990, vol. 11.
52. F. Marcu, C. Maneca, Dicționar de neologisme, Ed. Fundației Culturale Romane,
1986
53. Ghe. Mateuţ, „Conţinutul jurisdicţiei constituţionale şi implicaţiile ei asupra
procesului penal”, în „Dreptul”, nr. 5/ 2000.
54. L. Mihai, „Curtea Constituţională: decizii de constatare a neconstituţionalităţii:
1992. – 1998”, în Cuvânt înainte, Editura Militară, Bucureşti, 1999.
55. I. Muraru, „Drept constituţional şi instituţii politice”, Editura Naturalismul,
Bucureşti, 1991.
56. I. Muraru, Drept constituțional și instituții politice, vol.1, Ed. Actami, București,
1995.
57. I. Muraru, M. Constantinescu, „Curtea Constituţională a României”, Editura
Albatros, Bucureşti, 1997.
58. I. Muraru, M. Constantinescu, „Studii constituţionale”, vol. II, Editura Actami,
Bucureşti, 1998.
59. I. Muraru, E. S. Tănăsescu, „Drept constituţional şi instituţii politice. Curs
universitar”, Volumul I, Ediţia a XI-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.
60. I. Muraru, M. Constantinescu, E. S. Tănăsescu, M. Enache, Ghe. Iancu,
„Interpretarea Constituţiei. Doctrină şi practică”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002.
61. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, „Ordonanţa guvernamentală. Doctrină şi
jurisprudenţă”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000.

156
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

62. I. Muraru, E.S. Tănasescu, Drept constituțional și instituții politice, ed. a IX-a,
revăzută și completată, Ed. Lumia Lex, 2001.
63. I. Muraru, M. Constantinescu, A. Iorgovan, Revizuirea Constituției Romaniei.
Explicații și comentarii, Ed. Rosetti, 2003.
64. I. Muraru, E.S Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice. Curs universitar,
vol.1 , ed. a XI-a, Ed. All Beck, București 2003.
65. I. Muraru, E.S Tănăsescu, Drept Constituțional și instituții politice, vol. II, ed. a
XII-a, Ed. CH. Beck, București 2006.
66. I. Muraru, E.S.Tănăsescu (coord.), Constituția Romaniei. Comentariu pe articole,
Ed. CH. Beck, 2008.
67. I. Muraru, E.S.Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol.I, ed. a XV-
a, Ed. C.H. Beck, 2016.
68. I. Muraru, M. Constantinescu, „Criteriul formal în controlul constituţionalităţii
legilor”, în R.D.Pb. nr. 1/ 1998.
69. I.Muraru, Avocatul Poporului – Instituție tip Ombudsman, Ed. CH Beck, București
2003.
70. I. Muraru, M. Constantinescu, „Cauzele de inadmisibilitate în jurisdicţia
constituţională”, în Dreptul nr. 2/ 1998.
71. I. Muraru, N. M. Vlădoiu, A.Muraru, SG Barbu, Contencios constituțional, Ed.
Hamangiu, București 2009.
72. I.Muraru, N. M. Vlădoiu, Contencios constitutional. Proceduri și teorie. ediția 2,
Ed. Hamangiu, București 2019.
73. I. Muraru, „Implicarea Avocatului Poporului în controlul de constituţionalitate”,
Comunicare susţinută de Zilele Constituţionale Româno-Germane, Bucureşti, 3-4 iunie 2004.
74. I. Neagu, „Tratat de procedură penală”, Ed. Pro, Bucureşti, 1997.
75. Ch.Perelman, “Les Antinomies en Droit”, Bruxelles, Établissements Emile
Bruylant, 1965.
76. R. Perrot, „Insititution judiciaries”, 4-e, édition, Editura Montchrestien, Paris,1992.
77. C. L. Popescu, „Respingerea prin lege a unei ordonanţe a Guvernului declarate
anterior ca fiind neconstituţională”, în Dreptul nr. 8/2002.
78. C. L. Popescu, Controlul Constituționalității tratatelor internaționale, în Dreptul
nr.11/2005.
79. Rasson-Roland, Le recours des particuliers auprès de la Cour d’arbitrage, în La
saisine du juge constitutionel- aspects de droit compare, Bruylant Bruxelles, 1997.
80. R. Ricci, Le proces constitutionnel en Italie-L’elaboration d’un droit processuel
constitutionnel, Economica/ PUAM, Paris, 1996.
81. D. Rousseau, „La justice constitutionnelle en Europe”, 3e édition, Montchrestien,
1998.
82. B. Selejan-Guţan, „Excepţia de neconstituţionalitate”, Editura ALL Beck,
Bucureşti, 2005 și ediția 2 Ed. CH Beck București 2010.
83. B.Selejan-Guțan, Drept constitutional și instituții politice, Ed. CH Beck, București.
84. E. S. Tănăsescu, O. Andreiţă, „Practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale a
României”, în R.D. Pb. nr. 1-2/ 1996.

157
Contencios constitutional – Note de curs - Conf.dr. Silviu-Gabriel Barbu

85. E. S. Tănăsescu, „Cronica jurisdicţiei Curţii Constituţionale a României”, în R. D.


Pb. nr. 2/2000.
86. Ghe. Țigăeru, Contenciosul administrativ, Ed. Lumia Lex, 1994.
87. T. Toader, M. Safta, Ghid de admisibilitate la Curtea Constituțională a Romaniei,
Ed. Hamagiu, 2016.
88. T.Toader, M.Safta, Dialogul judecătorilor constituționali, Ed.Universul Juridic,
București, 2017.
89. T. Toader, M.Safta, Contencios constitutional, Edit. CH Beck, Bucuresti 2017
90. I. Vida, Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele
judecătorești – factor de stabilitate a Constituției , în Buletinul Curții Constituționale
nr.7/2004.
91. N. M. Vlădoiu, Un cod de procedură constituțională între necesitate și moft
doctrinar, în Perspectivele constitușionalismului în Romania, București, 2010.
92.M. Voicu, Protecția europeană a drepturilor omului. Teorie și jurisprudența, Ed.
Lumia Lex, București, 2001.

158