Sunteți pe pagina 1din 6

UTILIZAREA

RESPONSABILĂ
A RESURSELOR
EDUCAȚIONALE
DIGITALE
Modulul 1 
Resurse educaționale digitale
(modalități de utilizare la clasă)
MODULUL 1 – RESURSE EDUCAȚIONALE DIGITALE 02
CÂTEVA JALOANE ISTORICE

Resursele Educaționale Deschise (RED) trebuie înțelese ca elemente ce


conduc la o educație incluzivă datorită naturii digitale ce permite o
maximă flexibilitate, dar mai mult de atât, reprezintă o mișcare la nivel
global. Cercetările demonstrează că originile RED-urilor se bazează pe
eforturile de a introduce „obiectele de învățare”[1] în pedagogie, odată cu
dezvoltarea World Wide Web și a Internetului. Dezvoltarea conceptului de
învățare la distanță, a software-ului cu sursă deschisă, precum și a unor
suite de licențe ce permit reutilizarea și libera distribuție. Împreună au
fost un alt stimulent care a condus la stabilizarea conceptului și la
utilizarea sa ca parte componentă a metodelor pedagogice actuale.
 
Dacă în 1994 avem o primă mențiune a termenului de obiect de învățare,
ceva mai târziu, în 1997 se constituie un consorțiu internațional –
MERLOT[2], cu scopul de a organiza resursele educaționale digitale
într-un depozit dedicat. La începutul anilor 2000, apare și suita de licențe
Creative Commons, fapt care a permis încadrarea pe un drum ce țintea
creșterea audienței pentru resursele digitale create. În aceeași perioadă,
apare și Standardul pentru Metadatele Obiectelor de Învățare IEEE
1484.12.1 – 2002 care a stat la baza formatului de schimb a obiectelor de
învățare numit SCORM[3]. Acest format este utilizat și în prezent, fiind
prevăzută posibilitatea de a importa și exporta obiecte de învățare din și
în sisteme specializate numite, cel mai adesea, Learning Management
Systems (LMS) așa cum este Moodle, de exemplu.

[1] Wiley, David (2006-02-06). "Expert Meeting on Open Educational Resources"


(PDF).
Centre for Educational Research and Innovation. Accesat la 23 octombrie, 2019.
[2] https://www.merlot.org/merlot/
[3] SCORM este un set de standarde tehnice pentru produsele eLearning. Acesta
oferă metoda de comunicare și modelele de date care permit conținutului
eLearning și LMS-urile să lucreze împreună. Acesta le spune programatorilor cum
să scrie ”cod”, astfel încât ceea ce construiesc să „conlucreze bine” cu alte
programe de eLearning. SCORM este cel mai utilizat standard eLearning
disponibil (https://scorm.com/).
MODULUL 1 – RESURSE EDUCAȚIONALE DIGITALE 03

Sistemele software sunt instrumentele primare de lucru cu Resursele


Educaționale. Acestea au fost gândite astfel încât împreună cu numărul
conținuturilor în continuă creștere să creeze adevărate medii virtuale de
învățare – Virtual Learning Environments. În 2002, apare și termenul de
Resurse Educaționale Deschise – Open Educational Resources (OER), urmare a
interesului manifestat de UNESCO[4].
 
Începând cu mijlocul anilor 2000, putem vorbi de o adevărată mișcare. Lărgirea
spectrului de distribuție și mai mult de atât, posibilitatea de a reutiliza
resursele create, au fost fundamentele pe care o mulțime de inițiative au
construit platforme. Una dintre acestea este OpenCourseWare (OCW), care s-a
întrupat în actualul MIT OpenCourseWare[5] (2002) și, ceva mai târziu, în edX,
o platformă care se înscrie în denumirea generică MOOC[6].

CE ESTE O RESURSĂ DIGITALĂ?

Primul pas în înțelegerea conceptelor de bază este acela al unei corecte


raportări la ce este o resursă în mediul digital.
Standardele care reglementează comportamentul, sintaxa și interacțiunea
componentelor tehnologice ce fac posibil schimbul de date între clienți și
servere folosind World Wide Web definesc noțiunea de resursă. Chiar
standardul Uniform Resource Identifier spune că o resursă este:
 
orice poate fi identificat cu un URI[7]

Am putea spune că orice fișier care are un link este considerat o resursă.
În cazul interacțiunii cu paginile web, tot despre resurse putem vorbi,
pentru că paginile însele sunt resurse identificabile cu un link.

[4] https://en.unesco.org/themes/building-knowledge-societies/oer
[5] https://ocw.mit.edu/index.htm
[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Massive_open_online_course
[7] https://tools.ietf.org/html/rfc3986#section-1.1
MODULUL 1 – RESURSE EDUCAȚIONALE DIGITALE 04

Pentru că am clarificat ce este o resursă, să ne referim la natura acestora. Vom


porni în acest demers cu o afirmație universal valabilă; toate interacțiunile cu
un computer se bazează pe lucrul cu date.
Datele organizate într-o secvență distinctă după un standard specific formează
fișierele cu care suntem obișnuiți.
 
Fișierele pe care le folosiți zilnic sunt ușor de identificat, mai ales că
majoritatea sistemelor de operare permit o recunoaștere facilă a celor care
sunt generate de software-ul pentru prelucrarea de texte și o previzualizare a
celor din categoria multimedia. Util este să percepem aceste fișiere așa cum le
înțelege un server, de exemplu. Asta înseamnă a le percepe distinct și a le
folosi în scop educațional planificând materialele în avans, ținând cont și de
părțile componente.

În zona tehnică, fișierele sunt constituite în baza unor formate diferite, care, la
rândul lor sunt reglementate prin standarde unanim acceptate.

Un prim contact cu acestea[8], relevă câteva categorii mari:


fișiere de tip text;
fișiere de tip imagine;
fișiere de tip audio;
fișiere de tip video;
fișiere de tip aplicație;      
fișiere multipart.

[8] https://tools.ietf.org/html/rfc6838
MODULUL 1 – RESURSE EDUCAȚIONALE DIGITALE 05

În general, aceste fișiere, care pot fi tot atâtea resurse, se înscriu în ceea ce
comunitatea informaticienilor numesc tipuri MIME sau IANA Media Types[9].

Aceste tipuri de fișiere sunt marcate prin extensii care indică felul acestora și
se notează prin trei caractere după punct: .txt, .jpg, .avi.

Anul acesta, în data de 12 martie 2019, am celebrat 30 de ani de existență a


lui World Wide Web[10]. Avansul tehnologic înregistrat din acel moment până
acum, a condus la performanțe greu de imaginat anterior în ceea ce privește
educația. Înțelegerea tipurilor de resurse permit manipularea și combinarea
acestora în deplin respect față de lege.

CUM FOLOSIM O RESURSĂ DIGITALĂ LA CLASĂ?

În acest moment, avem o perspectivă clară asupra ceea ce înseamnă o


resursă digitală. Vom mai accentua aspectul utilizării și al reutilizării.
 
Utilizarea resurselor ține de scenariul de lucru pentru care resursele
răspund. Acestea pot fi utilizate individual (un fragment de text cu o
imagine, de exemplu), dar pot fi folosite și prin combinarea acestora într-o
formă agregată care răspunde mai bine. În acest caz, ne putem gândi la o
prezentare concepută ca suport de curs. Într-o prezentare pot fi introduse
mai multe tipuri de resurse, fie acestea text, imagine sau video.

Prezentarea oricăror resurse la clasă sau într-un mediu dedicat scopului


învățării se numește, conform legii, distribuire a operei, iar în cazul în care
audiența este expusă conținutului, se numește comunicare publică. Pentru
moment, înțelegem resursa digitală ca o reprezentare a operei, adică a
conținutului.

[9] https://www.iana.org/assignments/media-types/media-types.xhtml
[10] https://home.cern/events/web30
MODULUL 1 – RESURSE EDUCAȚIONALE DIGITALE 06

Chiar dacă resursele digitale utilizate sunt luate dintr-un depozit digital
specializat sau dintr-un Learning Management System, așa cum deja mare
parte dintre dumneavoastră sunteți obișnuiți să folosiți Moodle, acestea
trebuie consultate mai întâi de toate din perspectiva permisiunilor pe care
licența atașată vi le oferă. Atenție, în cazul în care resursele digitale nu sunt
însoțite și de o licență, acestea sunt protejate prin drepturi de autor, chiar
dacă sunt expuse pe Internet. În cazul în care veți dori să le folosiți în scop
propriu pentru a crea altceva sau pentru a le integra într-un conținut la care
lucrați deja, va trebui să cereți permisiunea scrisă a autorului sau să obțineți o
licență care să prevadă termene și condiții clare.

Pentru a înțelege condițiile în care putem folosi resursele digitale pentru a


realiza activități de învățare, vom intra în detaliile ce țin de cadrul legal de
reglementare a drepturilor de autor. Fără a înțelege corect limitele și
libertățile acestui cadru, nu putem avansa către o utilizare conform legii și a
bunelor uzanțe.