UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE

REFERAT
BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
CONF. UNIV. DR. MARIANA ARCUŞ

STUDENT
TUDOR LUCIA PAULA

CONSTANŢA
2019
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE

PLANTE MEDICINALE
RECOMANDATE LA INTEPATURI DE
INSECTE

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
CONF. UNIV. DR. MARIANA ARCUŞ

STUDENT
TUDOR LUCIA PAULA

CONSTANŢA

2
 2019

Cuprins

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INTEPATURI DE INSECTE....................4

I.1GENERALITATI.......................................................................................................................................4
I.2. ETIOLOGIE, EPIDEMIOLOGIE ŞI MORFOPATOLOGIE............................................................4
I.3. SIMPTOME ŞI SEMNE.........................................................................................................................5
I.4. TIPURI DE INTEPATURI......................................................................................................................5
I. 5. EXAMENE DE LABORATOR ŞI DIAGNOSTIC..............................................................................6
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL....................................................................................................................7
I. 6. PROFILAXIE.........................................................................................................................................7
I. 7. TRATAMENT MEDICAMENTOS......................................................................................................9
CAPITOLUL II. SPECII MEDICINALE RECOMANDATE ÎNTEPATURILOR DE INSECTE.....10
II. 1. CONSPECTUL SPECIILOR MEDICINALE LUATE ÎN STUDIU.............................................10
II.2. PREZENTAREA PLANTELOR........................................................................................................10
II. 2. 1. SALVIA OFFICINALIS L. – SALVIA, JALEȘ DE GRĂDINĂ....................................................................10
II. 2. 1. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI.......................................................................................11
II. 2. 1. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................11
II. 2. 1. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................12
II. 2. 1. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................12
II. 2. 2. ARTEMISIA ABSINTHIUM L. – PELIN..............................................................................................12
II. 2. 2. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................13
II. 2. 2. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................13
II. 2. 2. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................13
II. 2. 2. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................13
II. 2. 3.MELISSA OFFICINALIS L. ROINIȚĂ, IARBA STUPULUI.......................................................................13
II. 2. 3. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................14
II. 2. 3. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................14
II. 2. 3. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................14
II. 2. 3. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................15
II. 2. 4. – ARCTIUM LAPA – BRUSTURELE...................................................................................................15
II. 2. 4. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................15

3
II. 2. 4. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................16
II. 2. 4. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................16
II. 2. 4. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................16
II. 2. 5. ALOE SP. L. ALOE........................................................................................................................16
II. 2. 5. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................17
II. 2. 5. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................17
II. 2. 5. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................18
II. 2. 5. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................18
II. 2. 6. ECHINACEA AUGUSTIFOLIA DC.....................................................................................................18
II. 2. 6. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................19
II. 2. 6. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................19
II. 2. 6. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................19
II. 2. 6. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................20
II. 2. 7. CALENDULA OFFICINALIS L. – GĂLBENELE....................................................................................20
II. 2. 7. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................20
II. 2. 7. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................21
II. 2. 7. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................21
II. 2. 7. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................21
II. 2. 8. CHELIDONIUM MAJUS L. – ROSTOPASCĂ, NEGELARIȚĂ.................................................................21
II. 2. 8. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................22
II. 2. 8. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................23
II. 2. 8. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................23
II. 2. 8. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................23
II. 2. 9. CITRUS LIMON BURN (SIN. C. MEDICA) – LĂMÂI..........................................................................24
II. 2. 9. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI......................................................................................24
II. 2. 9. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ................................................25
II. 2. 9. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA.............................................................25
II. 2. 9. ALTE RECOMANDĂRI................................................................................................................25
II. 2. 10. PLANTAGO LANCEOLATA L. – PATLAGINĂ ÎNGUSTĂ....................................................................26
II. 2. 10. DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI....................................................................................26
II. 2. 10. PRODUSUL VEGETAL RECOMANDAT ÎN TERAPEUTICĂ..............................................27
II. 2. 10. MODALITĂȚI DE UTILIZARE A PLANTEI ÎN HTA...........................................................27
II. 2. 10. ALTE RECOMANDĂRI..............................................................................................................27
Bibliografie.....................................................................................................................................................27

4
5
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
INTEPATURI DE INSECTE

I.1Generalitati

Înţepăturile de insecte sunt întâlnite în mod obişnuit peste tot în lume şi reprezintă unul
dintre principalele motive de prezentare la consultul de boli infecţioase. În funcție de
insectă, pot apărea simptome locale sau sistemice. Reacţia la înţepătura unei insecte este
de cele mai multe ori locală, iar uneori poate antrena o reacţie alergică. Cele mai
frecvente înţepături sunt produse de: ţântari, purici, acarieni, păianjeni, muşte, căpușe,
viespi şi albine, furnici. Prevalenţa lor diferă în funcţie de aria geografică sau sezon.
Unele înţepături de insecte pot să transmită şi să răspândească boli infecţioase cum ar fi:
babesioza, malaria, boala Lyme, tifos, rickettsioza, filarioza, febra Zika, boala Chagas,
febra galbenă, febra West Nile. Riscul de a fi infectat creşte în anotimpul cald, în zonele
cu vegetaţie bogată, lângă ape. Înţepăturile de insecte pot fi prevenite cu substanţe
repelente care se aplică pe piele, prin evitarea zonelor endemice sau prin vaccinare
împotriva unor boli infecţioase înaintea unei călătorii în zonele endemice.Cei mai afectati
sunt bebelusii si copii, adultii suportand mai bine o astfel de agresiune.

I.2. Etiologie, epidemiologie şi morfopatologie

Vara, își fac adesea prezența o serie de insecte, cum ar fi țânțari, viespi și albine. Țânțarii
sunt foarte frecvenți, aceste insecte fiind cel mai prezente începând cu partea a doua a
după-amiezii, dar odată cu apariția țânțarului-tigru, aceștia sunt acum prezenți și pe
timpul zilei. Mușcătura acestui tip de țânțar provoacă și o reacție și mai vizibilă. Țânțarii
preferă pielea umedă sau transpirată și hainele închise la culoare, fiind mai răspândiți în
zonele cu lacuri sau mlaștini și unde există apă stătătoare (adică iazuri). Pentru viespi și
albine, înțepătura este un mecanism defensiv. Albinele pot fi considerate într-un fel
inofensive, deoarece acționează numai dacă simt pericol pentru ele sau pentru stup.
Viespile sunt atrase de alimente și, în special, de cele care conțin zahăr, motiv pentru care
adesea se agită în jurul meselor cu astfel de alimente. Viespile își pot folosi acul de mai
multe ori, în timp ce albinele mor după ce au înțepat.

6
I.3. Simptome şi semne
Simptomatologia difera in functie de intepatura
Intepaturile insectelor provoaca, de obicei, alergii de
intensitate moderata, iar in majoritatea cazurilor, tratamentul
la domiciliu este suficient pentru a diminua simptomatologia
care difera in functie de tipul „ciupiturii”. Daca in unele situatii
este vorba de o simpla inrosire a pielii, in alte cazuri ciupiturile
pot provoca dureri, usturimi sau chiar mancarimi si stari
generale de rau.

Țânțarii injectează o toxină alergică în organism, care la rândul său provoacă inflamație
(cucui), care dă o mâncărime iritantă pentru câteva minute. Reacțiile pot varia de la o
persoană la alta, iar unele pot fi foarte severe, ajungându-se la febră. Dacă sunteți înțepat
de o albină sau o viespe (incluzând ace), există două reacții care pot apărea.

 Reacție non-alergică

 Reacția non-alergică se manifestă prin inflamație, arsuri intense și mâncărime la

locul puncției.Zona dureroasă poate chiar să se mărească în următoarele 24 de ore.

 Reacție alergică

 Reacția alergică are aceleași simptome ca reacțiile non-alergice, dar se extinde pe

o zonă mai largă.

 Se adaugă dificultăți de respirație

 Dureri în piept

 Scăderea tensiunii arteriale.

I.4. Tipuri de intepaturi

Principalele tipuri de insecte întâlnite:

 albinele şi/sau viespile;
 țânţarii;
 căpuşele;
 păianjenii;

7
  muştele;
 puricii;
 acarienii;
 ploşniţele;
 furnicile;
 păduchii

Fig. 1.Tipuri de intepaturi de insecte Fig. 2.Copil intepat de insecta

Fig. 3.Adult intepat de insecta manifestare Fig. 4.Intepatura de albina

8
I. 5. Examene de laborator şi diagnostic
Sunt importante pentru determinarea conduitei terapeutice şi posibilelor riscuri pe termen
lung. Anamneza trebuie sa obţină date cât mai exacte despre insectă şi intervalul de timp
scurs de la înţepătură, în special pentru căpuşe, viespi, albine, ţânţari (în zonele cu risc).
Examenul clinic oferă şi date pentru diagnosticul diferenţial al înţepăturilor de insecte sau
al altor afecţiuni care produc manifestări cutanate similare .
Diagnostic diferential
 Între înţepăturile diferitelor insecte – aspecte clinice diferite şi anume:
dimensiune, număr de înţepături, zona endemică, posibilitatea apariţiei de
complicaţii severe sau pe termen lung, tratamentul de urgenţă recomandat;
 Alergii – atenţie la cele cauzate de înţepături de insecte;
 Dermite de contact;
 Pitiriazis rozat;
 Micoze;
 Poliartrita reumatoidă şi alte colagenoze;
 Impetigo – apare în special la copii; are dispoziţie tegumentară specifică şi este
răspândit în colectivităţi;
 Erizipel – se corelează cu aspectul de limfangită adiacentă extinsă progresiv,
istoric de leziuni cutanate sau boli cronice imunodeprimante;
 Limfoame;
 Boala ghearelor de pisică

I. 6. Profilaxie
Pacientii sunt sfatuiti sa isi ia urmatoarele masuri de precautie in vederea
prevenirii intepaturilor de insecte:
- Folosirea de repelenti speciali atunci cand circula in zone cu populatii crescute de
insecte, cand au activitati in aer liber, cand sunt pe pajisti, in paduri, in zone cu balti si
lacuri. In farmacii exista o gama foarte variata de repelenti impotriva insectelor, fiecare
persoana gasind cu siguranta produsul potrivit si adaptat nevoilor sale;
- Aplicarea de repelenti in mod sigur si eficient: in cazul in care dorim sa folosim
repelenti pentru a tine insectele la distanta, cel mai sigur este sa aplicam aceste produse
conform recomandarilor si instructiunilor de pe ambalaj. Exista variante de repelenti care
trebuie aplicate exclusiv pe haine si nu pe piele, fiind mai toxici. De aceea, prospectele
produselor trebuie citite cu foarte mare atentie. Se recomanda ca in cazul copiilor sa se
foloseasca doar concentratii mici, care nu trebuie depasite. Nu trebuie aplicat repelent pe
mainile copiilor, mai ales a celor mici, deoarece acestia baga foarte frecvent mana in gura
sau o duc la ochii, si astfel repelentul vine in contact cu mucoasele, putand declansa
reactiii alergice. Repelentul trebuie intotdeauna spalat cand intram in incaperi si daca nu
mai iesim in mediu. Obligatoriu mainile trebuie spalate inainte de masa, mai ales daca

9
luam masa in aer liber;
- Purtarea hainelor lejere, in culori usoare, dar nu prea vii (culorile vii atrag albinele),
care sa acopere in intregime mainile, picioarele, abdomenul, sa alegem pantalonii lungi si
bluzele cu maneci lungi, chiar daca afara este mai cald (putem prefera materialele
naturale - in, bumbac, matase, care sunt si mai racoroase). Ar trebui sa evitam hainele
largi deoarece in ele se pot prinde cu usurinta insectele. Specialistii ne recomanda sa
nu iesim cu picioarele goale pe pajisti, in paduri, pe marginea raurilor, si nici cu sandale
decoltate;
- Evitarea, pe timpul lunilor de vara, a parfumurilor florale, tari, a after shave-urilor prea
intense, a produselor de par (creme, sprayuri, geluri, fixative) parfumate, deoarece atrag
insectele;
- Incercarea izolarii impotriva insectelor a mediului in care ne aflam: sa tinem geamul de
la masina inchis, sa aerisim incaperile in timpul diminetii cat inca activitatea insectelor nu
este foarte mare, sa nu lasam mancarea pe care nu o consumam pe langa noi (daca
suntem la picnic), sa nu lasam bauturi dulci, aromate si parfumate descoperite, sa evitam
zonele in care sunt foarte multe plante inflorite.
- Evitarea adoptarii unei atitudini agresive fata de insecte: daca suntem atacati de insecte
nu trebuie sa fugim de ele, sau sa incepem sa le indepartam prin miscari violente, bruste,
deoarece nu facem decat sa le provocam. Dimpotriva, o atitudine mult mai eficienta este
aceea de a ne indeparta usor, si cu calm.
Masuri preventive suplimentare sunt:
- Pentru prevenirea intepaturii de albine, viespi, bondari: evitati sa stati langa florile
parfumate, inflorie, langa pomii cu fructe dulci, mai ales in sezonul de polenizare, evitati
parfumurile tari, lotiunile de corp florale si chiar cremele de piele cu factor de protectie
solara parfumate daca va duceti la tara, in paduri, pe campii, evitarea hainelor cu
imprimeuri florale, evitati sa atacati o albina; acestea nu ataca decat daca sunt, la randul
lor, agresate. Incercati sa va mentineti calmul ori de cate ori o albina sau o viespe ' va
inspecteaza'.;
- Pentru prevenirea intepaturilor de paianjeni: purtati manusi daca lucrati intr-o zona in
care tariesc paianjeni, evitati sa stati langa pietre, lemne, caci sub ele se vor gasi cu
siguranta paianjeni, aruncati mobila veche, de care nu mai aveti nevoie, ziare vechi, haine
vechi caci daca stau nefolosite paianjenii isi vor face casa in ele, aspirati locuinta des, si
chiar dati cu insecticid daca va confruntati cu astfel de insecte in mod constant. In cazul
in care observati un paianjen pe dumneavoastra, cel mai bine este sa il scuturati, nu sa il
striviti;
- Pentru prevenirea ciupiturilor de pureci: nu stati in preajma animalelor nedeparazitate,
nu permiteti animalelor sa doarma in acelasi pat cu dumneavoastra, aspirati covoarele
zilnic, mai ales daca stati la casa sau in zone cu foarte multe animale comunitare;
bscuturati lenjeria de pat cat mai des, aruncati teancurile de ziare vechi pe care nu le mai
rasfoiti, spalati lenjeria cat mai des, aspirati cu atentie colturile casei si dati cu sprayuri in
zonele intunecate, unde astfel de insecte microscopice se pot localiza.
10
In situatia in care in trecut ati avut o reactie alergica (moderata sau chiar un soc
anfilactic), specialistii va sfatuiesc:
- Sa aveti la dumneavoastra o trusa de prim ajutor, dotata cu un set antialergic. O astfel de
trusa poate fi intocmita de catre medicul duneavoastra, astfel incat sa fie cat mai specifica
si sa se adapteze cat mai bine nevoilor dumneavoastra.
- Luati in discutie posibilitatea imunoterapiei, in cadrul careia veti primi injectii ce isi
propun sa reduca treptat gradul de sensibilizare fata de anumiti alergeni. Injectiile vor
contine tocmai acesti alergeni, administrati in doze progresiv crescatoare, astfel incat
organismul sa ajunga in final sa se obisnuiasca cu ei.
I. 7. Tratament medicamentos
 se scoate acul, în cazul înțepăturii de albină sau viespe
 se dezinfectează locul și se extrage acul folosind o pensetă fină, de
asemenea, dezinfectată
 se aplică din nou dezinfectant pe zona afectată și se freacă locul cu suc
de usturoi
 antihistaminice (antialergice – veninul insectelor poate declanșa alergii)
 comprese locale cu apă rece, gheață, alcool mentolat
 corticoterapie (tratament cu hormoni)
 acupunctura (pentru calmarea mâncărimii și a durerii)
 se aplică frunze de pătlagină zdrobită
 spălături cu apă cu sare
 comprese cu gheață
 Pe lângă umflături şi senzaţia de mâncărime, înţepăturile de insecte pot duce la
infectarea pielea. „Gălbenelele sau salvia funcţionează ca un dezinfectant natural.
Aplicaţi ceai de gălbenele sau de salvie peste locul înţepăturii după ce pielea a
fost curăţată. Repetaţi operaţiunea timp de 3-4 zile şi aşa veţi scăpa de riscul de
infecţie. Foile de ceapă sau usturoiul acţionează şi ele ca un antibiotic natural şi
pot preveni infecţia“, mai spune medicul.

11
CAPITOLUL II. SPECII MEDICINALE RECOMANDATE ÎNTEPATURILOR
DE INSECTE

II. 1. Conspectul speciilor medicinale luate în studiu

 Salvia officinales-Salvie
 Artemisia absinthium-Pelin
 Melissa officinalis-Roinita
 Arctium lappa-Brusture
 Aloe vera-Aloe
 Echinacea augustifolia-Echinaceea
 Calendula officinalis-Galbenele
 Chelidonium majus- Rostopasca
 Citrus limon-Lamaiul
 Plantago lanceolata – Patlagină îngustă

II.2. Prezentarea plantelor

II. 2. 1. Salvia officinalis L. – Salvia,

Jaleș de grădină

Incadrare sitematica
 Regnul:Plantae
 Increngatura:Magnobiophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Ordinul: Lamials
 Familia :Lamiaceae
 Genul :Salvia
 Specia:Salvia officinalis

12
Fig. 5. – Salvia officinalis L. – Salvia, Jaleș de grădină Fig. 6.Salvie cultivata
a – floare, b – corola cu stamine; c – secțiune prin corola; d – pistil; e – fruct;
(d. Garcke)

II. 2. 1. Descrierea botanică a speciei

Salvia officinalis - Salvia, jaleş de grădină

Plantă ierboasă perenă cu tulpinile aeriene foarte ramificate, înaltă de 30-80 cm. Atât
tulpina cât şi frunzele sunt acoperite cu peri de culoare cenuşiu - argintie. Frunzele sunt
opuse, ovate, cu marginea fin dinţată sau întreagă, cele inferioare şi mijlocii scurt
peţiolate iar cele de la vârf sesile. Florile sunt albastre violacei, dispuse în inflorescenţe
spiciforme. Ele sunt evident bilabiate şi cu 2 stamine ieşite în afară. Este o plantă de
origine mediteraneană, la noi cultivată prin grădini.
Este o planta erbacee, perena. Vegeteaza bine pe soluri fertile, permeabile, adanci,bo
gate in calcar, avand un sistem radicular puternic. La noi se cultiva ca planta medicinala
si ornamentala . Sepreteaza pentru cultivarea in parcuri si gradini. Infloreste in lunile iuni
e si iulie .
II. 2. 1. Produsul vegetal recomandat în terapeutică
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele, Salviae folium, care conţin ulei volatil,
tanin, principii amare, substanţe estrogene, acizi organici, saponine, glicozizi. Acţiune:
stomahic, carminativ şi antispastic, coleretic-colagog, tonic, sedativ al durerilor, stimulent
al circulaţiei sanguine, antidiabetic energic, cicatrizant şi antiseptic.
II. 2. 1. Modalități de utilizare a plantei în HTA
Pentru racorirea pielii se foloseste sub forma de:

13
  frunze proaspete zdrobite si aplicate pe locul afectat
 tamponari cu tinctura din frunze preparata astfel: 20 g in 100 ml alcool, cu
macerare timp de 10 zile;

II. 2. 1. Alte recomandări

Se recomandă în diabet, dischinezie biliară, afte, stomatite, gingivite, abcese dentare,
dispepsii, gastrite hipoacide, colici, astenii, afecţiuni circulatorii, răni cu puroi, contra
transpiraţiei picioarelor.

II. 2. 2. Artemisia absinthium L. – Pelin

Incadrarea sistematica
 Regnul:Plante
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Ordin:Asterales
 Familie:Asteraceae
 Gen:Artemisia
 Specie: Artemisia absinthium

Fig. 7. – Artemisia absinthium L. – Pelin Fig. 8.Pelin cultivat

A – frunza; B – ram înflorit; 1 – inflorescență capitul, mărită; 2 – secțiune
longitudinală prin calatidiu; 3 – floare hermafrodită; 4 și 5 – floarea femelă în faze
diferite de evoluție; 6 – floare secționată longitudinal; 7 – antera; 8 – polen; 9 –
stil cu stigmat; 10 – fruct; 11-12 – fruct secționat longitudinal și transversal; (d.
Köhler)

14
II. 2. 2. Descrierea botanică a speciei
Pelinul este o plantă perenă, ierboasă. Poate atinge o înălțime de 1 - 1,2 m.
Frunzele bazale sunt tripenat sectate, cu o lungime de până la 20 cm, iar cele
tulpinale, cu lungimi nu mai mari de 10 cm, se simplifică treptat spre vârf.
Florile sunt galbene pal și foarte mirositoare. Înflorește în perioada iulie-
septembrie. Fructul este o achenă. Este răspândit în Eurasia și Orientul
Mijlociu, crescând în special pe terenuri necultivate.

II. 2. 2. Produsul vegetal recomandat în terapeutică

Importanţă farmaceutică prezintă partea aeriană a plantei, Absinthii herba, ce
conţine ulei volatil bogat în azulene, substanţe amare (absintina, anabsintina) tanin, acizi
organici vitaminele B6, C.
Acţiune - tonic amar, dezinfectant şi antiinflamator digestiv, antivomitiv, antihelmintic,
diuretic cu eliminare de uraţi, emenagog, uşor laxativ.
II. 2. 2. Modalități de utilizare a plantei în HTA
Pentru Pelin:frunze proaspete si zdrobite pentru frectii locale sau frunzele, tulpinile şi
florile se usucă şi sunt folosite la prepararea de infuzii şi tincturi.
II. 2. 2. Alte recomandări
Se recomandă în gastrite hipoacide, anorexie, atonie digestivă, dispepsii cu constipaţie,
colici digestive, aerofagie, stări de vomă, edeme renale, gută, hidroptizie, iar extern în
plăgi purulente, tratamentul hemoroizilor.

II. 2. 3.Melissa officinalis L. Roiniță, Iarba

stupului
Incadrare sistematica
 Regnul:Plante
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa :Magnoliopsida
 Subclasa :Asteridae

15
  Ordin:Lamiales
 Familie:Lamiaceae
 Gen:Melissa
 Specia:Melissa officinalis

Fig. 9. Melissa officinalis L. Roiniță, Iarba stupului Fig. 10.Ceai de roinita

A – ram înflorit; B – floare (x2); C – caliciu, D – caliciul deschis (x3); E – stamine;
F – gineceu partea inferioară; G – stigmat; (d. Beille)
II. 2. 3. Descrierea botanică a speciei
Plantă ierboasă perenă, cu miros plăcut. Tulpina ascendentă în 4 muchii, ramificată,
glabră, doar în partea superioară cu peri scurţi, glanduloşi. Frunze ovate, peţiolate, obtuze
la vârf şi cu marginea regulat crenat - serată. Inflorescenţa este laxă, formată din verticile
axilare, cu câte 5-6 flori. Fiecare floare are caliciul bilabiat, corola bilabiată de culoare
gălbuie sau albă. Creşte prin locuri uscate, pietroase, păduri de stejar de la câmpie,
tufărişuri .Se cultivă frecvent. Roinița crește în tufe dense care nu depășesc înălțimea de
90–100 cm. Fiind perenă, frunzele se veștejesc și cad spre sfârșitul toamnei și apar din
nou de obicei în luna aprilie
II. 2. 3. Produsul vegetal recomandat în terapeutică
Importanţă farmaceutică prezintă vârfurile înflorite, Melissae summitates, frunzele,
Melissae folium, care conţin ulei volatil, tanin, acid cafeic, principiu amar. Acţiune:
carminativ, antispastic, antivomitiv, antidiareic, stomahic, coleretic-colagog, sedativ
nervos, cicatrizant şi antiseptic
II. 2. 3. Modalități de utilizare a plantei în HTA
Intră în formula ceaiurilor anticolitic, aromat, contra colicilor, laxativ.
Roinita este folosita sub forma de:
 cataplasma din frunze proaspete spalate si zdrobite aplicate local
 suc din frunze proaspete aplicat de locul afectat

16
II. 2. 3. Alte recomandări
Se recomandă în colici intestinale şi gastrice, colite de fermentaţie, stări de vomă,
diaree, dischinezie biliară, palpitaţiile inimii, anemie, migrene. Extern, cataplasmele de
melisă amestecată cu flori de muşeţel, liniştesc crampele de stomac la copii, înmoaie
umflăturile şi alină durerile de gută. Prin aplicarea frunzelor proaspete se vindecă
hematoamele. Uleiul volatil de melisa intră în componenţa multor parfumuri (apa de
colonie).

II. 2. 4. – Arctium lapa – Brusturele

Incadrare sistematica
 Regnul:Plantae
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Ordin:Asterales
 Familie:Asteraceae
 Gen:Arctium
 Specie:Arctium lappa

17
 Fig.12. Planta cultivata Fig.11. Arctium lapa – Brusturele
a – partea supraterană a plantei; b – porțiune din secțiunea longitudinală a
antodiului;
c – achenă; (d. Flora României vol. IX pl. 124)

II. 2. 4. Descrierea botanică a speciei

Plantă ierboasă bianuală, cu rădăcină pivotantă. In primul an are numai frunze foarte mari
dispuse în rozetă. Aceste frunze sunt lung peţiolate (60cm), au limbul moale, lat
triunghiular cordat, la vârf mucronat, pe faţă sunt glabre iar pe dos tomentoase. In al
doilea an se dezvoltă tulpini florifere puternice care au la bază frunze mari în rozetă iar pe
tulpină, mai mici. Inflorescenţele sunt calatidii de culoare purpurie, aşezate în corimb.
Calatidiile sunt globuloase, au 3-4 cm diametru, şi prezintă numeroase foliole involucrale
ţepoase. Creşte pe terenuri necultivate, locuri virane, pe marginea drumurilor, în întreaga
ţară. Florile sunt tubulate de culoare mov-violet, cu antere și stamine concrescute și
grupate în calatidii globulare, care formează un corimb. Acestea apar la mijlocul verii.
Calatidiile sunt înconjurate de un involucru format din numeroase bractee, fiecare curbată
sub forma unui cârlig, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie cărate pe
distanțe mari. Fructele sunt achene; cu o lungime de cca 6 mm, comprimate,
cu papusuri scurte.Rizomul este scurt, cărnos, continuat cu o rădăcina pivotantă lungă de
până la 50 cm lungime, de culoare brun-cenușie. Tulpina este cilindrică, cu șanțuri
longitudinale, ramificată, acoperită cu peri.
II. 2. 4. Produsul vegetal recomandat în terapeutică
Importanţa farmaceutică prezintă rădăcinile, Bardanae radix, care conţin inulină,
ulei volatil, săruri de potasiu, acid cafeic, vitamine din grupa B. Acţiune - depurativ (prin
cumularea proprietăţilor diuretice şi sudorifice), hipoglicemiant, coleretic-colagog, tonic
capilar, dezinfectant.

18
II. 2. 4. Modalități de utilizare a plantei în HTA

Planta are un puternic efect antiinflamator, de aceea, brusturele este util în alungarea unei
game variate de dureri ca: reumatism, luxaţii, entorse, înţepături de insecte, artrită,
gută.Se pune la fiert o cană cu apă. Dupa ce apa a fiert se adaugă 2 linguri de rădăcină de
brusture mărunţită. Se lasă la infuzat timp de 15 minute, iar apoi se îmbibă un tampon din
tifon în această soluţie şi se aplică pe locul dureros. La fel de eficient este şi dacă
foloseşti comprese cu frunze de brusture, spalate şi mărunţite în prealabil.

II. 2. 4. Alte recomandări

Se recomandă în dermatoze (acnee, furunculoză, eczeme), diabet, diskinezie,
afecţiuni renale, afecţiuni ale aparatului respirator.

II. 2. 5. Aloe sp. L. Aloe

Incadrare sistematica
 Regnul:Plantae
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:
 Ordinul: Liliales
 Familie: Liliaceae
 Gen:Aloe
 Specie:Aloe vera

19
 Fig. 12. Aloe arborescens Mill. 1 – aloe; 1a floare; Fig. 13.Aloe vera medicament
(d. Flora României vol. XI pl. 26)
II. 2. 5. Descrierea botanică a speciei

Tulpina de Aloe vera are o circumferinta de aproximativ treizeci de

centimetri, frunza consta din mai multe frunze lanceolate de pana la
jumatate de metru in lungime. Frunzele sunt de câteva centimetri
lățime și sunt de culoare gri-verde, dar uneori au nuanțe roșiatice.
Aloe vera poate ajunge la o vârstă de până la zece ani și formează pe
parcursul vieții numeroase picioare. Între frunze se dezvoltă, când
planta este de doi sau trei ani, pentru prima dată o inflorescență de
până la un metru înălțime și ramificată, pe care atârnă în struguri
numeroase flori gălbui și roșii. Aceste specii sunt plante
xerofite,frunzele groase și cărnoase au capacitatea de a stoca
umezeala și de a proteja întreaga plantă de deshidratare.
In prezent speciile de Aloc se cultivă în numeroasc zone alc lumii: bazinul mediteranean,
în Insulelc Antile, în Indiile de Vest, Africa, India etc
II. 2. 5. Produsul vegetal recomandat în terapeutică

Frunzele
II. 2. 5. Modalități de utilizare a plantei în HTA
La sfârşitul verii, frunzele se secţionează şi se obţine un suc care se concentrează
prin fierbere, după care, prin răcire se concretizează o masă dură, negricioasă, amară, care
poartă numele de Aloe. Conţine glicozide antrachinonice (aloina) cu proprietăţi
cicatrizante în uz extern, iar intern colagog, laxativ şi purgativ.
Se mai poate folosi şi sub forma de praf, compresă, tinctură, cremă, cataplasmă etc.

20
 Aloe: frunze proaspete pentru tamponari de 2 ori pe zi;
II. 2. 5. Alte recomandări
Eczeme, ten uscat, dermatite, ulceraţii, psoriazis, arsuri solare, acnee, fisuri anale,
hemoroizi, reumatism, poliartrita reumatoidă, constipaţie, diabet, hipo şi hiperglicemie,
hiperaciditate, gastrită, hepatita A, B,C, rinite alergice, cistită, candida, herpes, oboseală,
epuizare, insomnii. cataractă, urcior, glaucom.

II. 2. 6. Echinacea augustifolia DC.

Incadrare sistematica
 Regnul:Plantae
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Ordinul: Asterales
 Familia: Asteraceae
 Gen:Echinacea
 Specia:Echinacea augustifolia

Fig. 14. – Echinacea augustifolia DC.– Fig. 15.Echinacea violet

21
II. 2. 6. Descrierea botanică a speciei
Specie originară din America de Nord introdusă în cultură cu scopuri medicinale şi
în Europa de cca 20 ani. Plantă perenă, cu rădăcină pivotantă sau ramificată şi împletită,
groasă de 2—5 cm şi 20-40 cm lungime, tuberizată la partea superioară, pe care se
formează numeroşi muguri adventivi ce vor da naştere în fiecare an la tulpini aeriene,
ramificate, cu aspect de tufă de 0,8-1,4 m. Tulpinile sunt brăzdate, păroase şi pătate în
brun roşcat. Frunzele liniar lanceolate, prevăzute ca şi tulpinile cu peri asprii, au 10-20
cm lungime şi 3—6 cm lăţime cu 3 nervuri arcuate. Calatidii ovoidal conice ţepoase la
uscare, din cauza bracteolelor ascuţite şi lignificate, cu foliolele involucrale dispuse pe 2
rânduri. Florile ligulate roze, sterile, marginale, cu ligula de 3-5 cm, pendente, reflecte.
Florile tubuloase, portocalii-brune, bisexuate. Fructul este o achenă tetramuchiată
prevăzută cu dinţi la partea superioară. În România a fost introdusă pentru prima oară la
Cluj în 1982, în vederea realizării unor tincturi homeopate.
II. 2. 6. Produsul vegetal recomandat în terapeutică

Importanţa farmaceutică prezintă rădăcina, Echinaceae pallidae radix, şi părţile aeriene

ale plantei, Echinnaceae pallidae herba, care se recoltează în timpul înfloririi şi conţine
ulei volatil, polizaharide imunomodulatroare, compuşi fenil propanici, poliacetilenici,
poliine, poliinamide şi saponine.

II. 2. 6. Modalități de utilizare a plantei în HTA

– Echinaceea : pentru calmarea reactiilor elergice si prevenirea infectiilor se foloseste sub
forma de:
 tinctura aplicata local

II. 2. 6. Alte recomandări

Se utilizează ca imunomodulatoare, mărind rezistenţa organismului la infecţii
virale şi microbiene, ca cicatrizant, antiviral şi antiinflamator.

II. 2. 7. Calendula officinalis L. – Gălbenele

Incadrare sistematica

22
  Regnul:Plantea
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Ordin:Asterales
 Familia:Asteraceae
 Gen:Calendula
 Specia:Calendula officinalis

Fig. 16. – Calendula officinalis L. – Gălbenele Fig. 17. Unguent de galbenele

A – aspectul general al plantei; a,b,c,d,e – achene heterocarpe;
(d. Flora României vol IX pl. 116)

II. 2. 7. Descrierea botanică a speciei

Plantă erbacee, anuală, cultivată, rădăcină pivotantă, tulpină erectă, bogat
ramificată pubescentă, foliată; frunze, sesile, întregi, glabre sau pubescente, cele
inferioare alterne, spatulat – lanceolate, rotunjite la vârf; flori portocalii grupate în
calatidiu, cele marginale ligulate, cele din centru tubuloase; fructe achene curbate în
formă de seceră.Gălbenelele sunt plante ornamentale, ce pot fi cultivate în orice zonă a
ţării, având cerinţe ecologice moderate.

II. 2. 7. Produsul vegetal recomandat în terapeutică

Importanţă farmaceutică prezintă inflorescenţele, Calendulae cum receptaculis flores şi

florile ligulate, Calendulae sine receptaculis flores. Planta conţine carotenoide,
23
flavonoide, saponine triterpenice, principii amare, mucilagii. Acţiune - cicatrizant,
coleretic-colagog, emenagog, antitrichomonazic.
II. 2. 7. Modalități de utilizare a plantei în HTA

În terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în

primul rând - ținta fiind ulcerul și gastritele. Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt
utile în tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare.
Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse
origini, a înțepăturilor de insecte, a degerăturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale
pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru
ameliorarea tenurilor uscate. Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale
naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului
gastric și ulcerului duodenal
– Galbenele se folosesc sub forma de
 unguent care calmeaza si vindeca rapid.

II. 2. 7. Alte recomandări

.Recomandări: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-duodenal, diskinezii biliare, colecistopatii,

dismenoree, iar extern în trichomonoză vaginală, plăgi, ulceraţii, degerături, eczeme.
Intră în formula ceaiurilor gastric 1 şi 2 şi gastric cicatriza

II. 2. 8. Chelidonium majus L. – Rostopască,

negelariță
Incadrare sistematica
 Regnul:Plantae
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Subclasa:Magnoliidae
 Ordinul:Papaverales
24
  Familia:Papaveraceae
 Gen:Chelidonum
 Specia:Chelidonium majus

Fig. 18. - Chelidonium majus-rostopasca Fig. 19.Unguent de rostopasca

A – ramură înflorită; B – secţiune longitudinală prin floare (1/1); C – diagrama florală; D
– fruct, vedere laterală, E – secţiune transversală prin fruct; F – fruct în dehiscenţă; G –
sămânţă şi carunculă, st (x 6) (după Beille, C după Eichler).

II. 2. 8. Descrierea botanică a speciei

plantă – ierboasă, perenă, de 80 – 100 cm înălţime; toate organele plantei conţin un latex
vâscos, portocaliu;
partea subterană – rizom bine dezvoltat, ramificat, brun roşcat de 10 cm lungime şi 1 –2
cm grosime din care pornesc numeroase rădăcini adventive;
tulpina aeriană – dreaptă, ramificată, acoperită cu peri lungi şi rari;
frunze – alterne, imparipenat sectate, cu 3 – 5 lobi rotunjiţi, cu margine crenată; pe faţa
superioară verzi, pe cea inferioară albăstrui; frunzele inferioare sunt peţiolate, cele
superioare sesile;
flori – în umbele pauciflore din 3 – 8 flori; caliciul din 2 sepale caduce, corola din 4
petale galbene; androceu din numeroase stamine; gineceu monocarpelar superior;
fruct – capsulă silicviformă de 3 – 5 cm lungime ce se deschide prin 2 valve.
Habitat – păduri, tufărişuri, marginea gardurilor, din zona de câmpie până în cea
montană.

II. 2. 8. Produsul vegetal recomandat în terapeutică

Conținutul de alcaloizi este de 0,2-0,3% în cazul tulpinii și 0,4% în cazul rădăcinii.

Latexul conține peste 20 de tipuri de alcaloizi (60-70% chelidonină dar și sanguinarină,
alfa- și beta-homochelidonină, berberină, cheleritrină). În plus, latexul conține pigmenți şi

25
enzime proteolitice. Semințele conțin 46,6% ulei. Cea mai bogată parte în alcaloizi este
rădăcina plantei. Petalele, semințele și anterele nu conțin deloc alcaloizi.
II. 2. 8. Modalități de utilizare a plantei în HTA
– Rostopasca folosita sub forma de:
 tinctura,
 alifie sau
 compresa cu decoct de planta

dezinfectarea locului înţepăturii prin frecare cu frunze zdrobite de ferigă, pătrunjel,

coacăz negru, tomate sau cu rondele de lămâie şi oţet de fructe;

Sucul de rostopască - are o culoare portocalie inconfundabilă şi se obţine prin

simpla rupere a tulpinilor plantei, după care se aplică pe locul înţepat. Este un re-
mediu foarte la îndemână în natură (rostopasca este des întâlnită) şi, totodată, un
foarte bun antiviral şi antibacterian, prevenind infecţiile de tot felul.
II. 2. 8. Alte recomandări

Acnee, afecțiuni hepato-biliare, afecțiuni digestive, afecțiuni intestinale, afecțiunile

splinei, angină pectorală, angiocolite, artrită, astm bronhic, arterioscleroză cerebrală,
atonie vezicală, bătături, blefarită, boli de ficat, boli de piele persistente, cataractă, catar
bronșic, cancer, cancerul pielii și tumori exteriorizate, calculoză biliară, cefalee, chelie,
cheratită, chisturi, chist ovarian, ciroză hepatică, colecistită, colesterol crescut, colici
biliare, constipație atonă, dischinezie biliară, dispepsie, dureri de ficat, eczeme
infecțioase, epidermofiție, faringită, febră intermitentă, fibrom uterin, fistule, gastrită,
greață, gută, hepatită cronică, hepatită virală (A, B, C), herpes rebel bucal și genital,
hipertensiune arterială, hipermetropie, hirsutism, icter, indigestie, infecții cronicizate ale
pielii, infecții genitale (cu papiloma-candidatrichomonas), infecții în gât, infecții
intestinale, inflamații cronice ale ochilor, inflamații intestinale, insomnie, insuficiență
cardiacă, isterie, laringită, lipomatoză, litiaze biliare, lupus, migrenă, migrenă biliară,
negi, neliniște, nevroze, ochi obosiți, panarițiu, pancreatita, parazitoze intestinale, pete pe
cornee, pilozitate excesivă, psoriazis, răni infectate, reumatism, spasme
intestinale,tahicardie, tuberculoză, tumori exteriorizate, tuse spastică sau convulsivă,
ulcer duodenal, ulcer varicos (plăgi atone, vechi), ulcerații cronice ale ochilor, vegetații
veneriene.

26
 II. 2. 9. Citrus limon Burn (sin. C. medica) –
Lămâi
Incadrare sistematica
 Regnul:Plantae
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Ordin:Rutales
 Familia:Rutaceae
 Gen:Citrus
 Specia:Citrus limon

Fig. nr. 20. - Citrus limon Fig. nr. 21.Lamaiul ,copac

II. 2. 9. Descrierea botanică a speciei
A – ramură cu flori şi fruct; B – diagrama florală (după Beille).
planta - arbust spinos de 2-4 m, cu lujeri tineri roşietic violacei;
frunze - pieloase, alungit ovate sau alungit lanceolate, cu peţioluri nearipate;
flori - hermafrodite lungi de 2 cm, solitare sau în perechi, formate din:
- caliciu din 5 sepale libere slab dinţate;
- corola din 5 petale glabre, cu nuanţă purpurie;
- androceu din numeroase stamine de obicei 35, libere în mai multe fascicule;
- gineceu policarpelar sincarp, superior;
fruct - hesperidă elipsoidală, lungă aproape de 10 cm, de culoare galben deschis,
îngustată spre ambele capete, la vârf cu un rostru mic, cu coajă verucoasă ce se separă
greu de partea cărnoasă cu gust acru.

27
Habitat - frecvent cultivat.
II. 2. 9. Produsul vegetal recomandat în terapeutică
Importanţa farmaceutică prezintă pericarpul fructelor, Citri pericarpium, bogat în
ulei volatil, principii amare, flavone, cumarine, etc. ce are acţiune stimulantă a glandelor
exocrine (salivare, gastrice, mucice, pancreatice). Se foloseşte în anorexie. Citri
Aetheroleum - uleiul volatil din coaja de lămâie, foarte bogat în monoterpene (limonen,
terpinen, cimen), cumarine, se foloseşte pentru acţiunea sa antibacteriană, antiseptică,
antivirală, sedativă, stomahică, în infecţii respiratorii, insuficienţe hepatice, insomnii,
coşmaruri, etc.
II. 2. 9. Modalități de utilizare a plantei în HTA
Sub formă de gargară, spălături şi băi locale, lămâia este benefică în cazul aftelor bucale,
blefarite, glosite, herpes, negi, veruci, pistrui, întepături de insecte, plăgi, seboree sau
stomatită.

II. 2. 9. Alte recomandări

Se recomanda: Sub formă de infuzie, decoct, suc de lămâie sau ca atare este recomandată
în caz de hipertensiune arterială, paraziţi intestinali, stări febrile, inflamaţii, boli
gastrointestinale, stări de greaţă, boli hepatice, boli ale aparatului respirator, cefalee,
convalescenţă, litiază urinară, litiaza biliară, boli reumatice, gută, epitaxis, icter,
obezitate.

Este indicată şi în curele de slăbire, deoarece contribuie la arderea grăsimilor.

Sub formă de gargară, spălături şi băi locale, lămâia este benefică în cazul aftelor bucale,
blefarite, glosite, herpes, negi, veruci, pistrui, întepături de insecte, plăgi, seboree sau
stomatită.

II. 2. 10. Plantago lanceolata L. – Patlagină

îngustă
Incadrare sistematica
 Regnul:Plantae
 Increngatura:Magnoliophyta
 Clasa:Magnoliopsida
 Ordinul: Scrophulariales
 Familie:Plantaginaceae
 Gen:Plantago
 Specia:Plantago lanceolata

28
Fig. 22. – Plantago lanceolata L. – Patlagină îngustă Fig. 23.Unguent de patlagina
a – aspectul general al plantei; b – inflorescența; c – floare; d – caliciu, e - antera;
f – caliciu și pistil; g - ovar; h – fruct și caliciu; i – fruct capsulă; k – capsula
deschisă;
l – sămânța; m – secțiune longitudinală prin sămânță; (d. Sturm)

II. 2. 10. Descrierea botanică a speciei

planta – erbacee, perenă, înaltă 5 - 50cm;

rădăcina – rizom gros și scurt din care pornesc numeroase rădăcini fasciculate;
tulpina – scapiformă, erectă, nefoliată ;
frunze – bazale, lanceolate, până la liniar lanceolate, ușor îngustate în pețiol, cu 3-7(8)
nervuri, întregi sau îndepărtat denticulate, ± păroase până la glabrescente;
flori – gălbui-brune, mici (3-4mm), pe tipul 4, grupate într-un spic ovoidal sau scurt
cilindric, gros 5-8mm; caliciul cu sepale ovate, bicarenate, puțin păroase pe marginea
superioară și carenă; corola gamopetală, actinomorfă; androceu cu 4 filamente staminale
lungi, albicioase, antere gălbui; gineceu cu stigmat filiform ;
fruct – capsulă ovoidală, cu 2 semințe lungi 2mm, negricioase;
Habitat – Eurasia, America de N, comună de la câmpie până în regiunea montană, prin
locuri ierboase, uscate, margini de drumuri.
II. 2. 10. Produsul vegetal recomandat în terapeutică
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele, Plantaginis folium, care conţin înainte
de înflorire o glicozidă, aucubina. Se întrebuinţează sub formă de ceai sau sirop pentru
calmarea tusei şi ca expectorant. Cenuşa conţine mult oxid de calciu. Decoctul se poate
folosi intern ca antidiareic, extern în bolile de ochi; în soluţie alcoolică, împotriva
înţepăturilor de insecte. In medicina populară, frunzele tinere şi sucul lor se folosesc
pentru tratarea rănilor.

29
II. 2. 10. Modalități de utilizare a plantei în HTA
Roinita este folosita sub forma de:
 cataplasma din frunze proaspete spalate si zdrobite aplicate local
 suc din frunze proaspete aplicat de locul afectat

II. 2. 10. Alte recomandări

Pătlagina este un anti-bacterian puternic, anti-inflamator și cicatrizant, astfel frunzele

zdrobite pot fi un remediu pentru mușcături de insecte, în cazul unor arsuri minore.
Datorită proprietăților anti-bacteriene, anti-inflamatorii este folosit pentru tratarea bolilor
inflamatorii ale căilor respiratorii, pentru ameliorarea tusei, și ca expectorant. Dizolvă
mucusul aderent, promovează formarea de spută (secreția traheobronșică). Acoperă
mucoasa membranei și ameliorează inflamația, elimină reflexul de tuse.

Bibliografie
[1]Conf. Univ. Dr. Mariana Arcuş -Botanică farmaceutică,curs si lucrări
practice,Constanța 2019
[2]https://www.humanitas.net/ro/wiki/prim-ajutor/intepaturile-insectelor/
[3]https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/intepaturile-de-insecte/
[4]Bojor Ovidiu:„Ghidul Plantelor Medicinale si Aromatice de la A la Z”,Editura Fiat
lux,București,2003
[5]Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale
uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 136
[6]https://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/lamaiul-citrus-
limoniu-11835564
[7]Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989

30
[8]Dicționarul plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008
[9]Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale
uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 108
[10]Domițian Ioan PAȘCA, Alcaloid din Chelidonium majus, utilizat în tratamentul
cancerului, ȘTIINȚE EXACTE ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII, Vol. 5, Editura
[11]Universității din Oradea, 2013. pag. 155-158
[12]http://www.infuziedesanatate.ro/remedii-din-plante-pentru-intepaturile-de-insecte/
[13]http://www.i-medic.ro/remedii/remedii-naturiste-pentru-intepaturi-de-
insecte
[14]https://sites.google.com/site/leacuridinplante/afectiuni/intepaturi-de-
insecte
[15]https://www.esky.ro/ghid-de-calatorie/bilete-de-avion/sanatate-si-
siguranta/muscaturi-de-insecte-arahnide-si-reptile

31