Cazul Nestle

1.Din punctul meu de vedere comercializarea de lapte praf pentru sugari de catre
Nestle este o “practica lipsita de etica si moralitate”, deoarece compania elveţiană Nestlé a
încercat să îşi extindă activitatea promovând printr-o reclamă agresivă consumul de lapte praf
pentru sugari în Lumea a Treia.

Firma elvetiana nu a luat in calcul urmatoarele fapte: populatia din tarile africane era
analfabeta, neputand sa citeasca instructiunile de utilizare a produsului; din cauza saraciei si a
ignorantei, mamele africane subtiau nepermis de mult laptele praf cu apa, ceea ce ii scadea
calitatile nutritive; data fiind si calitatea precara a apei utilizate, laptele dat copiilor era si
purtator de boli grave. Nu-i de mirare faptul ca un mare numar de sugari africani au murit, fie
din cauza malnutritiei, fie din cauza unor maladii. In plus, nu s-a avut in vedere un
avertisment foarte clar al medicilor: alaptarea era singura metoda de control al sporului
demografic exploziv din tarile africane (femeile neputand sa ramana insarcinate in perioada cat
alaptau). Prin intreruperea prematura a alaptarii naturale, femeile redeveneau fertile foarte
rapid, iar numarul nasterilor a crescut si mai mult.

Consider ca sarcina elaborarii standardelor etice nu ar trebui sa revina doar

organizatiilor precum OMS si UNESCO, ci ar trebui ca si firmele producatoare sa aiba in
vedere o perspectiva etica. Compania ar trebui sa isi organizeze activitatea in sfera afacerilor
prin prisma a ceea ce este bun sau daunator potentialilor clienti.

2. Din punctul meu de vedere codul OMS are un caracter de recomadare pentru un
anumit stat, deoarece in ţările cele mai puţin dezvoltate, consumatorii sunt mai saraci si au un
nivel de educatie mai scazut, iar regulile prevazute de OMS au scop protectiv. Relatia dintre
OMS si statului respectiv nu ar trebui privita ca un „joc de putere”, ci ar trebui ca OMS-ul si
statul in cauza sa ajunga la un acord comun privind standardele.

3. Cred ca actiunile celor de la Nestle au fost in masura sa atraga atentia protestatarilor

datorita brosurilor de promovare in care se diminueaza sau se neglijeaza importanta alaptarii
mamare, reclamelor inselatoare prin care se incurajeaza mamele sa-si hraneasca copii cu
laptele din sticla, cadourilor si mostrelor prin care mamele sa fie determinate sa-si hraneasca
copii cu biberonul, afiselor din spitale, recomandarea moaselor de a se folosi laptele praf,
pretului relativ mare pentru persoanele tinta a produsului (consumatorii preparandu-l cu prea
multa apa, reducand astfel calitatile nutritive).
In ciuda protestelor, firma si-a continuat activitatea pe piata laptelui praf pentru sugari
datorita dorintei lui Henri Nestle de „a salva viata unui copil”.
În opinia contestatarilor, compania era culpabilă deoarece vânduse nişte produse ştiind că
acestea pot fi utilizate într-un mod impropriu, ceea ce ar fi implicat obligaţia
morală a firmei de a monitoriza întrebuinţarea lor, de a înregistra efectele negative
şi de a le retrage de pe piaţă, dacă ar fi persistat posibilitatea utilizării lor
dăunătoare.
Toate aceste argumente nu sunt pe deplin conclusive. Dar faptul că în toate cazurile
discutate argumentele pro şi contra nu sunt irefutabile e mai puţin important decât însăşi
existenţa argumentelor contradictorii, care scot în evidenţă faptul că, deşi perfect legală,
satisfacerea cererii de lapte praf pentru sugari nu e întotdeauna corectă sub aspect etic. S-a
văzut de nenumărate ori că „stăpânul” nu are întotdeauna dreptate, fie pentru că nu e conştient
de toate consecinţele cumpărării şi utilizării anumitor produse, fie pentru că judecă strâmb
din punct de vedere moral aceste consecinţe.
 4. Din punctul meu de vedere, compania Nestle nu a tras nici un folos din confruntarea
directa cu protestatarii; din castigarea procesului intentat acestora, compania a demonstrat ca
are dreptate si si- a continuat activitatea si datorita faptului ca Directiva Comisiei Europene
referitoare la alimentele destinate sugarilor arata ca laptele praf cu formula utilizata de Nestle
„este singurul aliment care corespunde pe deplin nevoilor de hrana ale copiilor in primele 4-6
luni de viata”.
Firma nu ar trebui sa se confrunte direct cu protestatarii, ci ar trebui sa-si schimbe
politica de promovare, sa nu mai patrunda agresiv pe pietele respective. De asemena ar trebui
sa puna la punct sistemul de informare a clientilor, sa-i informeze asupra efectelor si ar trebui
sa actioneze in conformitate cu legislatia statului respectiv si a OMS-ului.
5.