CAPITOLUL I

Metodologia de exercitare controlului financiar

Metodologic, controlul este un proces de cunoastere si perfectionare prezentand atat o latura

obiectiva determinata de specificul obiectului, cat si o latura subiectiva, prin acea ca in anumite momente
obiectul este simplificat.

Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente, metodologic si organic structurate, se utilizeaza

selectiv, diferentiat in functie de natura activitatilor sau operatiunilor controlate, formele de control
fianaciar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor existente si a posibilitatilor de
perfectionare a activitatii controlate.

Metodologia de control utilizeaza atat modalitati proprii de cercetare si actiune cat si ale altor discipline,
putand fi folosite o serie de metode tehnice ca: controlul financiar faptic, controlul financiar documentar,
controlul financiar tematic, controlul financiar total, controlul financiar partial, controlul financiar
complex, controlul financiar incrucisat, controlul financiar mixt, controlul financiar repetat, etc. Aceste
metode se utilizeaza in mod selectiv si combinat in raport de circumstantele concrete diferite.

Controlul financiar faptic este acel procedeu de stabilire reala a existentei si miscarii mijloacelor materiale
si banesti si a desfasurarii activitatii economice financiare. Acest control se exercita la fata locului printr-
o observare directa, constatand acele situatii ce nu rezulta din documente, ca urmare aceste doua forme de
control completandu-se.

Dintre cele mai importante modalitati de realizare a controlul financiar faptic mentionam: inventarierea,
observarea directa, expertiza tehnica, analiza de laborator.

Inventarierea, ca modalitate principala de control faptic, are ca obiectiv constatarea, la un moment dat, a
existentei cantitative si calitative a elementelor de activ si pasiv ale unei unitati si modul de executare a
sarcinilor de catre gestionari.

Inventarierea joaca un rol important prin faptul ca prin el se poate face comparatie intre datele stabilite si
cele din documente, stabilindu-se daca exista sau nu diferente; tocmai de aceea, pentru a se stabili realitatea
este necesar ca acest control sa se faca inopinat.

Prin observarea directa, se urmareste modul cum este organizat si functioneaza un compartiment, daca se
respecta prescriptiile legale in desfasurarea unei activitati, in ce masura este utilizat timpul de munca
corespunzator etc. Aceasta tehnica are rolul de a stabili situatiile practice, daca personalul isi indeplineste
actiunile de serviciu, aceasta facandu-se pe baza de program si inopinat.

Expertiza tehnica si analiza de laborator sunt modalitatile controlului faptic care se folosesc pentru
stabilirea integritatii valorilor materiale, realitatii unei operatii, calitatii unor produse, continutul unor
anumite lucrari, volumul manoperei si cantitatii de materiale necesare pentru executarea lui.

Controlul financiar documentar se exercita prin verificarea documentelor existente in cadrul evidentei
contabile. Prin acest procedeu se stabileste realitatea, oportunitatea, necesitatea si legalitatea operatiunilor
economico-financiare care se controleaza.

Controlul financiar tematic consta in verificarea unei anumite probleme-operatiuni de casierie, evidenta si
pastrarea mijloacelor materialelor banesti, retributia muncii- cu scopul de a generaliza, de a face
comparatii si de a concluziona.

Controlul financiar total se executa asupra tuturor actelor si operatiunilor ce au avut loc in perioada de la
ultimul control financiar. Este cel mai cuprinzator si sigur, insa datorita volumului mare de munca nu
poate fi folosit decat la unitatile mici.

Controlul financiar partial presupune verificarea numai a unor sectoare din activitatea unitatii controlate
si pe o anumita perioada de timp. Acest procedeu se poate efectua si prin sondaj, asupra unor acte sau
operatiuni economice financiare.

Controlul financiar complex reprezinta cercetarea intregii activitati a unitatii, de la probleme economico-
financiare pana la probleme tehnice si de cadre. Acest control se realizeaza de o echipa formata din organe
de control financiar si specialisti din domeniile controlate. Are avantajul cunoasterii activitatii in totalitate
a unitatii, obtinandu-se date complete atat cu privire la rezultatele negative, cat si cele pozitive.

Controlul financiar incrucisat consta in verificarea documentatiei unitatii controlate, concomitent cu o

verificare a documentelor unitatilor cu care aceasta are relatii economice si financiare in scopul constatarii
autenticitatii actelor si operatiunilor efectuate. Prin acest control se confirma ca datele inscrise in
documentele sau evidentele controlate corespund realitatii. Acest control constituie o confirmare externa
a datelor. Controlul financiar mixt presupune folosirea mai multor procedee tehnice de control, cu scopul
de a realiza o mai mare eficacitate a actiunii de verificare si de a elimina dezavantajele unora dintre
procedeele de control.

Controlul financiar repetat se exercita in situatia cand rezultatele actiunii de control, efectuate anterior,
sunt neconcludente, incomplete sau nesatisfacatoare, si deci, se impune cu necesitate un nou control.

Controlul poate fi departamental sau extradepartamental, atunci cand unitatea care controleaza si ce
controlata, precum si organele de control apartin aceluiasi departament sau sunt din departamente diferite.

In concluzie se poate spune ca metodele controlului economico-financiar prezinta unele trasaturi specifice
care constau in sesizarea unor fapte cu caracter general si specific din structura interna a unitatii prin
intermediul cercetarii directe a fenomenelor, ca: stabilirea legalitatii, necesitatii, oportunitatii, sinceritatii
si realitatii operatiunilor, stabilirea modului de indeplinire a indicatorilor calitativi si cantitativi,
cunoasterea faptelor care au determinat rezultatele

3.2.Procedura executarii controlului

financiar

Procedura controlului financiar este alcatuita dintr-un ansamblu de acte si operatiuni privind organizarea,
desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control.

Rezultatele actiunii de control sunt determinate tocmai de modul de programare si organizare, asigurandu-
se astfel ordinea in munca. Procedura controlului financiar se desfasoara pe baza unui plan bine determinat,
intr-o anumita ordine, care poate fi grupata pe sase etape.

Prima etapa consta in pregatirea echipei de control financiar, prin informarea si documentarea asupra
dispozitiilor legale cu privire la specificul unitatii ce urmeaza a fi controlata, actele normative cu caracter
economico-financiare, analizarea actelor de control anterioare, masurile luate in urma verificarilor,
sesizarilor facute de catre banca finantatoare, cele ale intreprinderilor cu care are legaturi economice.
Pregatirea echipei de control joaca un rol important, deoarece da posibilitatea de a stabili problemele de
baza si de a asigura calitatea controlului.

Cea de-a doua etapa este prezentarea la unitatea in care urmeaza sa se efectueze controlul. Organele de
control cer conducerii unitatii sprijinul pentru efectuarea controlului in bune conditii, prin a li se pune la
dispozitie toate materialele necesare.

A treia etapa corespunde organizarii activitatii echipei de control. Dupa constatarile facute in urma
informarii, documentarii, se intocmeste un plan de lucru in care se prevad obiectivele cuprinse in tematica
de control, metodele folosite etc. Cu cat acest plan este intocmit, cu atat creste calitatea controlului.

O alta etapa reprezinta desfasurarea actiunii de control, care consta in verificarea propriu zisa a actelor si
operatiilor, legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea si realizarea acestora.

Controlul are la baza in primul rand date din evidentele contabile, insa nu sunt suficiente, de aceea se
controleaza si celelalte documente si evidente care nu sunt de natura contabila. Prin controlul tematic al
documentelor si evidentelor se poate obtine un tablou complet asupra continutului operatiunilor si
proceselor economice ale unitatii controlate. Procesele economice se reflecta insa clar in indicii sintetici
si analitici cuprinsi in bugetele de venituri si cheltuiieli.

Organele de control, in cazul constatarii unor fraude, deplasari, lipsuri in gestiune sau daca documentele
sunt dubioase, trebuie sa se realizeze un control incrucisat. Pentru aceasta este necesar sa se ridice
documentele cercetate, lasandu-se in locul lor copii. Este foarte important ca documentele sa fie ridicate
imediat pentru ca acestea sa nu fie modificate sau distruse.
In timpul controlului, in caz ca se descopera abateri, comise in mod constient sau inconstient, vinovatilor
li se va cere sa dea explicatii in legatura cu acea problema.

O alta etapa consta in redactarea actelor de control, acestea constand in fundamentarea concluziilor, a
constatarilor si a masurilor propuse, prezentarea abaterilor si a dispozitiilor legale inclacate, persoanele
raspunzatoare, pozitia acestora in fata echipei de control, punctul de vedere al echipei de control si
concluzia definitiva. In aceasta etapa se sintetizeaza, se definitiveaza constatarile facute in timpul
controlului, actele facandu-se in tot acest timp si nu la incheierea controlului, aceasta ar duce la
ingreunarea valorificarii actelor.

Ultima etapa consta in valorificarea actiunii de control, care se concretizeaza prin luarea masurilor si
urmarirea executarilor de catre unitatea care a dispus controlul, ca urmare a constatarilor facute in acte.

Valorificarea rezultatelor are ca principal scop remedierea deficientelor. Pentru aceasta se va intocmii un
plan de masuri, organelor de control revenindu-le sarcina sa acorde sprijinul necesar unitatii pentru a-l
realiza.

Putem trage concluzia ca daca se tine cont de toate aceste momente in realizarea controlului, acesta va
avea eficienta dorita, descoperindu-se la timp deficientele, asigurandu-se luarea in mod operativ a
masurilor ce se impun.

3.3.Actele controlului financiar

Activitatea de control presupune in final inscrierea constatarilor organelor de control in anumite

documente. Aceste documente, atat ca forma cat si ca structura, fie sunt stabilite de catre organele de
control specializate in acest scop, fie sunt luate la aprecierea organelor de control.

Constatarile stabilite in urma controlului sunt consemnate in: raportul de control, actul de constatare a
contraventiilor, nota de prezentare a raportului de control si nota de expunere a concluziilor controlului.

Raportul de control este documentul principal al controlului care cuprinde deficientele si abaterile
constatate, precum si cauzele si consecintele asupra bunei gospodariri a unitatii controlate.

Acest act se intocmeste pe capitole, intr-o succesiune cronologica, format din o parte introductiva, unde
se trec numele organului de control, unitatea care dispune controlul, delegatia pe baza careia s-a efectuat
controlul, stadiul de executare a indicatiilor obligatorii si recomandarilor, ca urmare a controalelor facute
anterior, perioada in care s-a efectuat controlul. Urmatorul capitol va cuprinde deficientele constatate in
legatura cu activitatea unitatii, grupandu-se pe probleme corespunzatoare obiectivelor controlate. Pentru
fiecare abatere si deficienta constatata se indica: actele legale incalcate, persoanele raspunzatoare,
cauzele, consecintele acestora.

In raportul de control se consemneaza numai constatarile proprii ale echipei de control, bazate pe date si
fapte precise, prezentate clar si concis in document. In raport nu se consemneaza opiniile personale ale
membrilor echipei de control si nici deficientele ori faptele negative pentru care au fost luate masuri legale,
inainte de inceperea controlului.In ultima parte a raportului de control, se precizeaza ca s-a incheiat
controlul si au fost restituite toate documentele de care s-a folosit organul de control, se arara cate
exemplare au fost incheiate si se semneaza de organul de control si conducerea unitatii controlate.

In cazul in care se constata fapte care atrag raspunderea penala se intocmeste un act separat care este
semnat si de persoanele vinovate precum si de martorii asistenti. La raportul de control se poate anexa
diverse documente precum: situatii, tabele, acte, note de constatare, note explicative.

Notele de constatare reprezinta acele acte constatatorii pentru situatii in care reconstituirea ulterioara nu
este intotdeauna posibila. In aceste note se consemneaza situatii de fapt, precum si masurile luate pentru
remedierea deficietelor.

Notele explicative se intocmesc in cazul in care se constata abateri sau fraude care atrag raspundere
juridica. Aceste acte sunt intocmite ca niste raspunsuri la intrebarile organelor de control, pe care le dau
persoanele considerate raspunzatoare de abateri si de alte persoane care pot clarifica cauzele si
imprejurarile care au determinat nerespectarea actelor normative. Ca urmare a acestor note se definitiveaza
constatarile controlului.

Procesul verbal de contraventie se incheie de echipa de control atunci cand se constata inclacarea actelor
normative cu privire la disciplina financiara de personalul din unitatea controlata. Acesta cuprinde date
privind faptele savarsite, date despre salariatul raspunzator, cuantumul sumei aplicate ca amenda, se poate
acorda si un termen, in care sa se remedieze deficientele constatate, identitatea si semnatura martorului
sau confirmarea organului constatator ca s-a incheiat in lipsa de martori.Acest act se incheie in trei
exemplare astfel: unul se da contravenientului, altul organului de control care a instrumentat cazul, si un
altul sectiei care executa amenda.

Nota de prezentare a raportului de control, reprezinta un raport personal al organului de control, cu

concluzii si propuneri referitoare la abaterile constatate, care se va anexa la actele de control incheiate.In
cazul in care la controlul efectuat nu se constata nici o deficienta sau fapt ilicit, nu se incheie raport de
control ci o nota de expunere a concluziilor controlului, in care se vor consemna obiectivele si documentele
controlate.

In nota de expunere se pot prezenta si alte situatii care nu pot fi consemnate in raportul de control, ca de
exemplu: prezentarea principalelor rezultate pozitive obtinute de unitatea controlata si care pot fi
 generalizate si in alte unitati. Felul in care se prezinta aceste acte de control are o importanta deosebita, de
acestea depinde remedierea deficientelor si luarea masurilor de imbunatatire a activitatii unitatii controlate.
Pentru o mai buna finalitate a actiunii de control, actele organelor de control trebuie sa fie clare, complete,
concise, obiective, bazate pe faptele si documentele controlate.

CAPITOLUL II
CONTROLUL CAPITALURILOR PROPRII SI IMPRUMUTATE LA S.C.
ROMCARBON S.A.

1. PREZENTAREA SOCIETAŢII S.C. ROMCARBON S.A.

Partea a II-a a lucrării de faţă vizează analiza detaliată a structurii capitalurilor proprii ale
S.C. ROMCARBON S.A., modificarea lor pe parcursul ultimilor trei exerciţii financiare şi
determinarea pe baza eficienţei utilizării capitalurilor dacă investiţia în companie se dovedeşte a fi
profitabilă, în condiţiile de risc şi rentabilitate existente.

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. ROMCARBON S.A

S.C. ROMCARBON S.A. este persoana juridică romană având formă juridică de societate
pe acţiuni cu capital integral privat. Societatea are sediul în România, Buzău, Strada Transilvaniei,
nr. 132, tel. 0238-711155, fax-nr: 0238-710697 şi se supune legislaţiei romane. Societatea are număr
de inregistare la Registrul Comerţului J10/83/1993 şi CUI RO 1158050.
S.C. ROMCARBON S.A. a fost înfiinţată în 1952 la Buzău, iniţial sub denumirea de
“Chimică” şi având ca obiect de activitate prelucrarea de materiale plastice. S.C. ROMCARBON
S.A. s-a constituit în baza Legilor nr.15 şi 31/1990 şi H.G. 1213/1990 ca urmare a reorganizării
Întreprinderii de Mase Plastice Buzău.
Societatea a fost listata la Categoria a II-a a Bursei Electronice RASDAQ începând cu
februarie 1997, având simbolul de tranzacţionare ROCE, iar începând din luna mai a anului 2019
este listată pe sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti la categoria a II-a. Compania
are un număr de 186.457.267 acţiuni nominative ce se tranzacţionează, dematerializate, cu o valoare
nominală de 0,1 lei/acţiune.
Societatea comercială îşi poate mări capitalul social, pe baza hotărârii Adunării Generale a
Acţionarilor, cu respectarea dispoziţiei legale. Mărimea capitalului social se va face prin
multiplicarea părţilor, prin aport financiar sau în natură, din partea acţionarilor.
 Reducerea capitalului social se va face pe baza hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor şi
se vor specifica motivele şi modalităţile de realizare, cu respectarea limitei minime legale.

OBIECTUL DE ACTIVITATE

Societatea are următoarea diviziune principală de activitate: 22 – Fabricarea produselor din

cauciuc şi mase plastice. Domeniul principal de activitate este: 222 – Fabricarea articolelor din
material plastic.
S.C. Romcarbon S.A. are ca principal obiect de activitate:
2221 Fabricarea plăcilor, foliilor, tuburilor şi profilelor din material plastic
2222 Fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic
2223 Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii
2932 Fabricarea altor piese şi accesorii pentru autovehicule şi pentru motoare de
autovehicule

ASPECT COMERCIAL

PRODUSELE OFERITE DE SOCIETATE

Principalele produse realizate sunt :

 prelucrate din polietilena: folii obişnuite şi termocontractibile, pungi, sacose, huse
termocontractibile, saci groşi, deschişi la gura sau paralelipipedici cu vâlvă, saci subţiri
simpli sau rolaţi;
 prelucrate din P.V.C.: ţevi P.V.C., tuburi electroizolante, fitinguri, folie termovacuumabilă,
capsule termocontractibile pentru sigilarea sticlelor;
 filte de ulei, aer, combustibil pentru motoare de autoturisme, tractoare, autocamioane,
autobuze, automacarale, autostivuitoare, compresoare, excavatoare, locomotive, motoare
navale;
 cărbuni activi: pulbere sau granulaţi;
 materiale de protecţie a căilor respiratorii: măşti şi semimăşti industriale, măşti izolante cu
aspiraţie liberă a aerului, măşti autosalvare pentru mineriş

Tabel 2.1 PRINCIPALELE GRUPE DE PRODUSE ŞI PROCENTUL DIN PIAŢA

DEŢINUT CIFRA DE AFACERI

% din piaţa internă deţinut

Grupa de produse
2017 2018 2019
PVC prelucrat (ţeavă PVC) 9% 9% 9%
Polipropilenă prelucrată (saci pp) 0% 45% 40%
Polietilenă prelucrată 10% 10% 10%
Polistiren prelucrat 40% 70% 55%
Cărbune activ 80% 20% 60%
Filtre auto 30% 25% 7%
Materiale protecţie căi respiratorii 80% 80% 75%
 Cifra de afaceri la 31.12.2019 este de 93.812.672 lei, cu 3.56% mai mare decât cea
înregistrată în 2018 fapt datorat în principal celorlalte activităţi (închirieri, vânzări de utilităţi,
vânzări de mărfuri etc.) întrucât la nivelul activităţii de bază cifra de afaceri a scăzut cu 1,16%,
înregistrând în 2019 o valoare de 71.357.777 lei.

METODE CONTABILE SI NOTE EXPLICATIVE

Situaţiile financiare ale societăţii Romcarbon S.A. Buzău, întocmite pe perioada celor 3
exerciţii financiare 2017, 2018, 2019 cuprind următoarele documente:
a) Bilanţ;
b) Contul de profit şi pierdere;
c) Situaţia modificărilor capitalului propriu;
d) Situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Întocmirea situaţiilor financiare s-a făcut în conformitate cu reglementările contabile

armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu standardele internaţionale de contabilitate, aprobate prin
OMFP nr.1752/2005 modificat şi completat cu OMFP 2374/2018, Legea Contabilităţii nr.85/1991,
republicată.

STRUCTURA CAPITALULUI SOCIAL

Capitalul subscris şi integral vărsat este de 18.645.726,70 lei, aport în numerar, divizat în
186.457.267 acţiuni nominative, dematerializate, în valoare de 0,1 lei fiecare. Tabelul şi graficul cu
structura acţionariatului la data de referinţă 31.12.2019 pot fi găsite în Anexa 8.

CONDUCEREA ŞI ADMINISTRAREA SOCIETAŢII

Conducerea şi administrarea societăţii este făcută de către următoarele persoane

componente ale consiliului de administraţie, ca urmare a Hotărârii AGOA din 05.02.2019:
 Hung Ching Ling – Preşedintele Consiliului de Administraţie
 Simionescu Dan – Vicepreşedinte C.A.
 Dobrota Cristinel – administrator/membru C.A.
Aceştia decid asupra întregii activităţi a societăţii şi reprezintă societatea în relaţiile cu
terţele persoane juridice în fata organelor de stat, administraţiei şi justiţiei.

2. STRUCTURA ŞI MODIFICAREA CAPITALURILOR PROPRII LA S.C.

ROMCARBON S.A.

Capitalurile proprii ale S.C. ROMCARBON S.A. au înregistrat o evoluţie pozitivă în anul
2018 în principal datorită noii subscrieri la capitalul social şi a procesului de reevaluare a activelor
fixe cerut de managementul întreprinderii. În anul 2019 nu au avut loc operaţii majore de modificare
a capitalurilor proprii, ele evoluând în sens negativ (-5,58%), motivul fiind rezultatul curent al
activităţii întreprinderii ce a înregistrat o pierdere de peste 7,5 milioane lei
 Tabel 2.6 Structura şi valoarea elementelor de capital propriu la S.C. Romcarbon S.A.
-lei-
2017 2018 2019
Element de capital Valoare Dinamica Valoare Dinamica Valoare Dinamica
propriu
Capital social 5,101,723 - 18,645,727 265.48% 18,645,727 0.00%
Prime de capital 1,405,635 - 1,405,635 0.00% 1,405,635 0.00%
Rezerve din reevaluare 2,770,356 - 100,565,088 3530.04% 99,176,312 -1.38%
Rezerve legale 1,020,344 - 1,020,344 0.00% 1,020,344 0.00%
Alte rezerve 6,393,594 - 10,933,888 71.01% 12,495,537 14.28%
Rezultatul reportat - - - (974,567)
Rezultatul exercitiului 4,790,909 - (974,567) (7,512,817)
financiar
Repartizarea profitului (266,462) - - -
Total capitaluri proprii 21,216,099 - 131,596,115 520.27% 124,256,170 -5.58%

Conform situaţiei modificării capitalurilor proprii, anexata la lucrarea de faţă, variaţia

capitalurilor proprii este explicată prin schimbarea sumelor care fac obiectul surselor interne şi
externe în structura capitalului propriu. De asemenea, creşterea sau diminuarea lor trebuie analizată
în funcţie de destinaţia şi motivul pentru care au fost modificate, şi factorii ce au influenţat rezultatul
activităţii.
La sfârşitul anului 2017, societatea avea un număr de 2.040.689 acţiuni emise la o valoare
nominală de 2,5 lei. În mai 2018 s-a decis diminuarea valorii nominale a unei acţiuni la 0,1 lei, în
consecinţă acţiunile Romcarbon S.A. au crescut la 51.017.225 fără influenţe directe asupra valorii
capitalurilor proprii.
În anul 2018, Adunarea Generală a Administratorilor Romcarbon S.A. a decis majorarea
capitalului social cu 13.544.004 lei numerar prin subscrierea a 135.440.042 acţiuni cu valoarea
nominală de 0,1 lei. Acest lucru, pe lângă faptul că îi conferă societăţii stabilitate şi autonomie
financiară, prin creşterea capitalurilor proprii în raport cu datoriile, influenţează pozitiv fondul de
rulment al societăţi, cash-flow-ul şi capacitatea de îndatorare a întreprinderii, putând contracta mai
uşor credite bancare în vederea finanţării unor noi linii tehnologice. Fondurile astfel obţinute au fost
utilizate pentru finanţarea unor noi investiţii de creştere a capacităţii de producţie (cifra de afaceri
având un ascendent de 98.6%) şi prin intrarea pe piaţa cu o nouă grupă de produse (polipropilenă
prelucrată) ce avea să deţină aproape 35% din totalul cifrei de afaceri.
Principalul factor care a contribuit la modificarea capitalurilor proprii în anul 2018 este
reprezentat de rezervele din reevaluare, societatea a recurs la prezentarea terenurilor şi construcţiilor
la valoarea justa în baza unui raport de evaluare emis de un evaluator profesionist. Astfel, conform
raportului, creşterile valorilor contabile ale imobilizărilor corporale rezultate din aceste reevaluări
au fost creditate în rezerve din reevaluare în cadrul capitalurilor proprii cu suma de 98.012.865 lei.
Comparativ, în anul 2019, rezervele din reevaluare au înregistrat o scădere de 1,38% datorită
valorificării mijloacelor fixe ce nu mai corespund cerinţelor procesului de producţie, prin casare
acestora şi diminuarea rezervelor cu 1.561.649 lei.
În afară de anul 2017, când întreprinderea a înregistrat un profit net de 4.790.909 lei, profit
ce avea să fie repartizat asupra rezervei legale în suma de 266.462 lei şi asupra altor rezerve în suma
de 4.524.447 în vederea consolidării capitalurilor, societatea nerecurgand la distribuirea de
 dividende, anii 2018 şi 2019 au fost încheiaţi pe pierdere fapt ce a contribuit la diminuarea
capitalurilor proprii cu 974.567 lei şi respectiv 7.512.817 lei în 2019. Trebuie văzut în ce măsură se pot
găsi posibilităţi de ameliorare a activităţii operaţionale a întreprinderii în aşa fel încât societatea să poată
degaja surplusuri şi să genereze profit.
În acest sens se urmăreşte o analiză a factorilor ce influenţează rezultatul curent al
întreprinderii şi anume structura producţiei, preţurile de vânzare, costurile de producţie, eficienta
mijloacelor fixe şi a resursei umane dar şi factori externi cum ar fi riscul de piaţă.

Tabel 2.7 Calculul ratei rentabilităţii comerciale pe baza rezultatului din exploatare
-lei-
Indicator 2017 2018 2019
Rezultatul din exploatare 5,410,004 4,413,897 3,377,885
Cifra de afaceri 45,616,465 90,588,846 93,812,673
Rata rentabilitaţii comerciale 11.86% 4.87% 3.60%

În afară de faptul că societatea înregistrează o rentabilitate comercială în scădere şi un

rezultat din exploatare diminuat cu 23,47% datorită costurilor majorate ale materiilor prime,
salariilor şi prestaţiilor externe, pierderile s-au datorat în mare parte creşterii cheltuielilor financiare
ale companiei, de la 6,8 milioane lei, valoare înregistrată în 2018, la 15 milioane lei ceea ce
reprezintă o creştere de 120%. Reevaluarea creditelor angajate în euro şi evoluţia nefavorabilă a
cursului leu/euro au generat această evoluţie negativă a pierderilor.

Orice venit înregistrat de întreprindere este considerat un plus al capitalurilor proprii şi de

aceea sursele de finanţare procurate trebuiesc utilizate eficient şi investite în linii de producţie
rentabile ce pot genera profit şi implicit remunerarea acţionariatului Romcarbon S.A.
Atât timp cât veniturile vor compensa cheltuielile într-o cât mai mare măsură, activitatea
întreprinderii este eficientă şi valoarea firmei creşte.

3. CALCULUL ŞI INTERPRETAREA CAPACITAŢII DE AUTOFINANŢARE

În vederea calculării capacităţii întreprinderii Romcarbon S.A. de a-şi acoperi cheltuielile

din surse proprii, fără a apela la surse externe de finanţare (aport la capital, credite etc.) este necesar
calculul capacităţii de autofinanţare.

Pornind de la procedeul deductiv, prin calculul soldurilor intermediare de gestiune şi

folosirea excedentului brut din exploatare ca punct de pornire, putem calcula capacitatea de
autofinanţare a societăţii.

Din întocmirea tabloului soldurilor intermediare de gestiune se poate observa că, în afară de
anul 2017, partea pozitivă a rezultatului exerciţiului se datorează rezultatului activităţii de
exploatare, rezultatul financiar fiind excedentar celui din exploatare şi influenţând negativ exerciţiile
financiare din 2018 şi 2019.
 Marja comercială înregistrează valori mici pe parcursul perioadei
analizate, înregistrând totuşi o creştere semnificativă în anul 2019. Aceste
valori sunt normale pentru profilul productiv al întreprinderii.
Producţia vândută are un trend ascendent în cei trei ani analizaţi (+71,58% în
2018 şi
+2,30% în 2019) influenţând pozitiv producţia totală a exerciţiului care se
diminuează în anul 2019 pe seama scăderii variaţiei stocurilor, aspect ce
poate fi interpretat pozitiv, întreprinderea valorificandu-şi producţia
fabricată, generând fluxuri de numerar.
Societatea degaja un excedent brut din exploatare oscilant, astfel în
anul 2018, datorită variaţiei favorabile a producţiei exerciţiului faţă de
consumurile intermediare cum ar fi costurile de producţie, costuri de
întreţinere şi desfacere, EBE creşte cu 28,03%, iar în anul 2019 activitatea de
exploatare scade cu 2,54% pe seama creşterii cheltuielilor cu personalul în
pofida faptului că, consumurile intermediare scad cu 2,35%.

Tabel 2.9 Capacitatea de autofinanţare (modelul deductiv)

-lei-
Elemente 2017 2018 2019
CAF 4,110,249 5,534,189 2,584,857
EBE 5,317,155 6,807,810 6,635,194
+ Venituri financiare incasabile 56,662 536,415 406,485
- Cheltuieli financiare platibile (445,941) (1,774,557) (4,456,822)
+ Venituri extraordinare incasabile 0 0 0
- Cheltuieli extraordinare platibile 0 0 0
- Impozitul pe profit (817,627) (35,479) 0

Posibilităţile proprii ale firmei de a se finanţa pe baza activităţii sale

curente scade cu până la 53,3% în anul 2019 pe seama cheltuielilor cu
dobânda foarte ridicate. Acest lucru este datorat din nou reevaluării conturilor
de dobânzi în euro, societatea fiind supusă riscului valutar.

4. RENTABILITATEA CAPITALULUI PROPRIU LA S.C.

ROMCARBON S.A.

Analiza eficienţei utilizării capitalurilor proprii ale întreprinderii

poate fi făcută prin raportarea rezultatelor exerciţiilor financiare la total
capital propriu utilizat pentru desfăşurarea activităţii curente. Acest raport
sau rata de rentabilitate financiară, indica profitabilitatea investiţiei în
companie şi la ce remunerare se pot aştepta acţionarii.

Astfel, în baza primului model Du Pont, în care variaţia rentabilităţii

 financiare este reflectată în funcţie de influenţa vitezei de rotaţie a activului
total, a factorului de multiplicare a capitalului propriu şi a rentabilităţii nete
a veniturilor totale, calculul este următorul :

Tabelul 2.10 Calculul ratei rentablităţii financiare şi analiza factorială

-lei-
2017 2018 2019
Pn Profit net 4,790,909 -974,567 -7,512,817
Kp Capital propriu 21,216,099 131,596,115 124,256,170
Rf Rentabilitatea financiara 22.58% -0.74% -6.05%

Vt Venituri totale 49,994,129 97,356,018 102,668,310

At Active totale 39,233,520 219,406,930 216,243,761

Vt/At Viteza de rotatie a activului total 1.27 0.44 0.47

At/Kp Factor de multiplicare a capitalului propriu1.85 1.67 1.74
Pn/Vt Rentabilitatea neta a veniturilor totale 0.10 -0.01 -0.07
DAT/Kp Gradul de indatorare al capitalului propriu 0.38% 17.31% 17.88%

Analiza factoriala 2018 2019

ΔRf = RfN - RfN-1 -23.32% -5.31%

Δ (Vt/At) Influenta vitezei de rotatie a At -14.72% -0.05%

Δ (At/Kp) Influenta factorului de multiplicare a Kp -0.77% -0.03%

Δ (Pn/Vt) Influenta profitului net la 1 leu Vt -7.83% -5.22%

În baza datelor din tabelul de mai sus, excluzând anul 2017 când
rentabilitatea financiară a fost pozitivă (22,58%), ceilalţi doi ani analizaţi au
generat o profitabilitate negativă a capitalului propriu datorită pierderilor
activităţii curente ale întreprinderii. Acest lucru determină ca societatea să îşi
procure mai greu resursele financiare necesare susţinerii activităţii, din cauza
riscului la care este supusă de a nu-şi mai putea remunera investitorii şi de a
nu mai avea posibilitatea să acopere costul cerut de aceştia pentru capitalurile
investite.
Este necesară o analiză a factorilor care au influenţat scăderea
rentabilităţii în vederea ameliorării situaţiei.
Rata rentabilităţii financiare capitalurilor proprii a scăzut pe parcursul
perioadei analizate, cu -23,32% în 2018 şi cu -5,31% în 2019. Toţi factorii au
exercitat o influenţă negativă. Scăderea bruscă din anul 2018 se datorează în
principal vitezei de rotaţie a activului care este mai slabă şi scade de la 1,27
la 0,44. Scăderea vitezei de rotaţie este cauzată de un ritm de creştere superior
al activelor imobilizate faţă de cel al cifrei de afaceri, semnificând faptul că
 activele imobilizate achiziţionate nu au produs beneficii economice pe
termen scurt, astfel scăzând numărul de rotaţii.
Factorul de multiplicare a avut o influenţă negativă de -0,77% în 2018
şi -0,03% în 2019 datorită unei creşteri mai mări a capitalului propiu faţă de
cea a activelor totale. Se observă o ameliorare a influenţei negative a acestui
factor în 2019 faţă de 2018, societatea reuşind să menţină indicele de scădere
al activelor sub cel al scăderii capitalurilor proprii. Trebuie să ţinem cont că
acest indicator arata şi gradul de îndatorare. Astfel o creştere a factorului de
multiplicare semnifica
şi o majorare a gradului de îndatorare, fapt prezentat şi în tabel (+0,57%
pentru gradul de îndatorare al firmei în anul 2019).
Influenţa negativă a profitului net la 1 leu venituri totale, arata că
întreprinderea a terminat în pierdere exerciţiile financiare 2018 şi 2019,
societatea nereuşind să degaje profit pentru fiecare unitate de venit realizată.
Astfel că în 2018 rentabilitatea financiară a scăzut cu 7,83% din cauza
rentabilităţii nete negative a veniturilor, iar în 2019 cu 5,22%.

Pentru o cât mai bună înţelegere a rentabilităţii financiare şi a

factorilor care influenţează variaţia ei, este necesară corelaţia cu rentabilitatea
economică a activului si structura financiara, factori importanti în baza cărora
se determină, şi de care atârnă, eficienţa capitalului propriu.

Pn EBE Pn At
100 100
Kp At EBE Kp

Ultimii doi termeni sunt grupaţi sub denumirea de „impactul îndatorării” şi

reflectă
influenţa cheltuielilor financiare (nete) şi a coeficientului de îndatorare (rata îndatorării
globale).

Bazele aplicării modelului sunt următoarele:

► rata rentabilităţii economice este calculată pe baza excendetului

brut de exploatare pentru a evidenţia corect eficienţa utilizării
activului, independent de politica financiară, de politica de
amortizare, de incidenţa fiscalităţii şi alte elemente excepţionale.
EBE CA EBE
100 100
At At CA

► rentabilitatea comercială reprezintă rata marjei brute de

exploatare şi am folosit-o în ideea păstrării legăturii între
rentabilitatea comercială şi cea economică.

Tabelul 2.11 Calculul rentabilităţii financiare şi analiza factorială în

 funcţie de rentabilitatea economică si structura financiară
-lei-
2017 2018 2019

Pn Profit net 4,790,909 -974,567 -7,512,817

Kp Capital propriu 21,216,099 131,596,115 124,256,170

Rf Rata rentabilităţii financiare 22.58% -0.74% -6.05%

EBE Excedentul brut de exploatare 5,317,155 6,807,810 6,635,194

CA Cifra de afaceri 45,616,465 90,588,846 93,812,673
At Activ total 39,233,519 219,406,930 216,243,758

Rcom Rata rentabilităţii comerciale brute 11.66% 7.52% 7.07%

CA/At Viteza de rotaţie a activului total 1.16 0.41 0.43
Rec Rata rentabilităţii economice 13.55% 3.10% 3.07%

At/Kp Rata structurii financiare 1.85 1.67 1.74

Pn/EBE Rata structurii remunerarii 90.10% -14.32% -113.23%

Rata rentabilităţii economice, independente de structura financiară a

întreprinderii, înregistrează valori în scădere bruscă în anul 2018 (-10,45%), pe
seama creşterii foarte mari a activelor şi sporirii în proporţie redusă a
excedentului din exploatare, semnificând faptul că intensitatea exploatării
activelor a scăzut. În anul 2019 rentabilitatea economică se menţine la un nivel
constant, şi activele şi rezultatul exploatării înregistrând diminuări.

Analiza factoriala a rentabilitatii economice 2018 2019

Δ Rec Variatia rentabilitatii economice -10.45% -0.03%
Δ CA/At Influenta vitezei de rotatie a activului -8.74% 0.16%
Δ Rcom Influenta ratei de rentabilitate comerciala -1.71% -0.19%

Printre căile de creştere a rentabilităţii economice şi implicit a rentabilităţii

financiare, în
funcţie de factorii care o influenţează, amintesc:
 Creşterea vitezei de rotaţie a activului total
 Creşterea mai mare a activelor decât a cifrei de afaceri, a condus la o
scădere accelerată a vitezei de rotaţie în anul 2018 şi o revenire
nesemnificativă în anul 2019. Scăderea poate fi explicată prin faptul că
stocurile, şi mai ales creanţele, au generat într-o perioadă din ce în ce mai
mare beneficii, afectând negativ veniturile (cifra de afaceri). Această tendinţă
s-a manifestat şi în cazul influentei acestui indicator asupra rentabilităţii
economice de -8,74% în 2018 şi +0,16% în 2019 pe seama creşterii vânzărilor
în condiţiile reducerii valorii activului total.
 Adoptarea politicilor comerciale care să stimuleze eficienta vânzărilor ( rata
rentabilităţii comerciale deţine un rol deosebit în analizarea ratei rentabilităţii
economice).
Rentabilitatea comercială nu a avut un impact foarte mare asupra
rentabilităţii economice, cu toate că influenţa acesteia este negativă (-1,71%
în 2018 şi -0,19% în 2019).
Este necesară o structură bună a producţiei axată pe sortimente cu
rentabilitate mai ridicată, o reducere a cheltuielilor de exploatare ale
companiei corelată cu o creştere a afacerilor, acest lucru putându-se realiza
doar printr-o analiză exactă a pieţei de aprovizionare cu materii prime şi
utilizarea corectă a lor în procesul de producţie, unde eficienta mijloacelor
fixe şi a resursei umane este hotărâtoare.

Având în vedere procesul investiţional major din anul 2018 este de

înţeles că în ciuda creşterii în acel an a ratei marjei brute de exploatare se
înregistrează o rată scăzută a rentabilităţii economice. Perioada de dezvoltare
în care se afla compania face că efectele profitabile ale investiţiilor să se
propage în timp.
Putem concluziona că scăderea profitabilităţii activului economic
(imobilizări plus active curente nete) la Romcarbon S.A. se datorează
reevaluării acestora din anul 2018. Societatea poate lua decizia de a vinde din
activele deţinute, care nu produc beneficii importante, pentru a exploata
valoarea de piaţă ridicată a acestora şi a finanţa activitatea de producţie.

Analiza factoriala a rentabiitatii financiare 2018 2019

Δ Rf Variatia rentabilitatii financiare -23.32% -5.31%

Δ Rec Influenta ratei rentabilitatii economice -17.41% 0.01%

Δ Pn/EBE Influenta cheltuielilor financiare -5.99% -5.06%
Δ At/Kp Influenta structurii financiare 0.08% -0.25%

Rentabilitatea financiară, este negativă începând cu anul 2018, iar

pierderea acţionarilor se adânceşte odată cu exerciţiul financiar încheiat la
31/12/2019. Pentru a putea observa cât din variaţia negativă a acesteia este
influenţată de activitatea economică de exploatare şi cât de structura
financiară am folosit modelul du Pont ce se bazează pe aceşti factori.
După cum se poate observa, rentabilitatea economică în scădere este
prinicipalul factor care influenţează variaţia rentabilităţii capitalurilor proprii
(-17,41% în 2018). Cheltuielile financiare (dobânzi şi diferenţe de curs
valutar) influenţează negativ cu -5,99% în 2018, iar în 2019 este factor
determinant al scăderii rentabilităţii financiare, datorită creşterii cu 151,15%
a cheltuielilor cu dobânda, reevaluării creditelor în euro şi scăderii puterii
monedei naţionale. Toţi aceşti factori determina ca rezultatul net să fie
negativ şi să diminueze remunerarea capitalurilor proprii cu 5,06%.
Datorită consolidării capitalurilor din anul 2018 prin subscrierea la
capitalul social, reevaluarea activelor din patrimoniu şi repartizarea profitului
din anul 2017 asupra rezervelor, îndatorarea globală a întreprinderii se
diminuează având efect direct asupra rentabilităţii capitalurilor proprii de
+0,08%. În anul 2019, pe baza pierderilor înregistrate (-7,5 milioane lei) şi a
scăderii activului total cu 1,44%, structura financiară determina scăderea
rentabilităţii financiare cu 0,25%.

Toate aceste corelaţii intre ratele de rentabilitate nu fac decât să

demonstreze interdependenta indicatorilor economico-financiari.
Rentabilitatea capitalului propriu porneşte de la cel mai de jos factor,
eficienta activităţii de exploatare, prin găsirea celor mai bune preţuri de
aprovizionare, diminuarea costurilor de producţie, majorarea preţurilor şi a
vânzărilor prin creşterea calităţii produselor, este dependenta de utilizarea
eficientă a activelor întreprinderii, prin creşterea vitezei de rotaţie în vederea
realizării de venituri într-un timp cât mai scurt, şi se foloseşte de structura
financiară în final, pentru a determina remunerarea investitorilor.
În cazul Romcarbon, rentabilitatea negativă poate fi îmbunătăţită, prin
existenţa unui marketing adecvat care să permită creşterea vânzărilor şi a unui
management al costurilor eficace, sau prin vânzarea activelor care nu produc
beneficii în proporţie egală cu creşterea lor sau prin casarea celor uzate şi
ineficiente. Structura financiară influenţează în prezent în proporţie
nesemnificativa rentabilitatea financiară, dar poate participa la modificarea
ei prin utilizarea efectului de levier al îndatorării atât timp cât alcătuirea
surselor de finanţare îi va permite.

5. POLITICA DE ÎNDATORARE LA S.C. ROMCARBON S.A.

Variabilitatea rentabilităţii capitalului propriu în funcţie de politica

financiară a firmei se analizează cu ajutorul ‘efectului de levier’.
Efectul de levier financiar sau efectul de pârghie financiară,
reprezintă ‘rezultatul’ sau ‘efectul’ îndatorării firmei asupra rentabilităţii
 capitalului propriu. În acelaşi timp, efectul de levier este o tehnică de gestiune
financiară ce are ca scop mărirea rentabilităţii capitalului propriu.
Deasemenea, efectul de levier pune în evidenţă legătura existenta intre rata
rentabilităţii financiare şi rata rentabilităţii economice.
Scopul acestui demers este de a fundamenta decizia de sporire sau
reducere a îndatorării la nivelul societăţii.

Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar să cunoaştem evoluţia

în timp a diferitelor surse de finanţare utilizate de către Romcarbon S.A. prin
calculul şi interpretarea ratelor de structură ale pasivului şi a celor de
îndatorare.

Indicator Mod de calcul 2017 2018 2019

Capital permanent
Rata stabilităţii financiare Pasiv total 54.28% 70.36% 67.74%
Capital propriu
Rata autonomiei globale Pasiv total 54.08% 59.98% 57.46%
Capital propriu
Rata autonomiei financiare Capital permanent 99.62% 85.24% 84.83%
Rata de îndatorare a capitalului Datorii pe termen
lung 0.0038 0.17 0.18
propriu (Levierul financiar)
Capital propriu
Datorii totale
Rata globală de îndatorare Activ total 0.46 0.40 0.43

Tabelul 2.12 Ratele de stuctura ale pasivului şi de îndatorare la S.C.

Romcarbon S.A.

Rata stabilităţii financiare trebuie corelată cu evoluţia activelor pe

termen lung (imobilizate). În 2018 se observa creşterea cu 16,08% a
stabilităţii financiare pe fondul subscrierii de capital social şi a reevaluării
activelor din patrimoniu. Cu toate acestea fondul de rulment devine negativ
în acest an şi se accentuează dezechilibrul financiar în anul 2019, activele
imobilizate majorându-se cu o rata mai mare decât capitalulurile investite pe
termen lung. Mărimea negativă a fondului de rulment reflecta absorbirea unei
părţi din sursele temporare pentru finanţarea unor necesităţi permanente,
societatea folosind o parte din fondurile pe termen scurt pentru susţinerea
activităţii tehnologice.
Autonomia globală a întreprinderii se menţine la un nivel satisfacator de 55%-
57%, având
în vedere specificul firmei, clasificată în industria prelucrătoare.
Autonomia financiară arata ponderea surselor proprii de finanţare în
total surse de finanţare pe termen lung, ea înregistrând valori ridicate la
Romcarbon S.A., ceea ce arata politica financiară promovată de
management, finanţarea preponderenta din capitaluri proprii. Indicatorul
scade în anul 2018 cu peste 14% şi îşi menţine trend-ul descendent şi în 2019,
managementul recurgând la îndatorare pentru a-şi dezvolta capacităţile
productive.
Îndatorarea capitalului propriu era nesemnificativă în anul 2017.
Odată cu contractarea creditelor pe termen lung din anul 2018 şi corelată cu
rentabilitatea economică în scădere şi inferioară ratei dobânzii, politica de
îndatorare a societăţii nu acţionează favorabil asupra rentabilităţii financiare.

Pentru a putea observa modificarea rentabilităţii financiare în funcţie

de nivelul de îndatorare şi de rentabilitatea economică este nevoie de o
analiză pe baza următoarei formule:

 rentabilitatea economică este calculată pe baza EBIT pentru a evita

influenta cheltuielilor financiare imprevizibile şi a impozitului de
plătit

EBIT Pnet Impozit Dobanzi

EBIT2019 7.512.817 0 4.456.822 3.055.955
 rata dobânzii este calculată conform datelor din contractele cu
diferitele instituţii de credit si conform unei medii ajustate aceasta
este EURIBOR 1M+2,03% la 31/12/2019
(2,603%+2,03%=4,63%);
 gradul de indatorare este calculat în tabelul de mai sus.

Plecând de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar (2019) şi realizând

diferite scenarii pentru gradul de îndatorare al întreprinderii şi cum afectează
el costul creditului şi rentabilitatea financiară, putem determina un punct de
echilibru care să valorifice la maxim capitalurile proprii ale Romcarbon S.A.:

Tabelul 2.13 Scenariu privind variaţia rentabilităţii financiare în funcţie de

levierul financiar

31/12/201 Scenariu 1 Scenariu 2 Scenariu 3 Scenariu 4 Scenariu 5

9
Re -7.79% -7.79% -7.79% -7.79% -7.79% -7.79%
Rd 4.63% 4.63% 4.63% 5.00% 5.10% 5.30%
L 17.31% 18.00% 20.00% 23.00% 24.00% 25.00%
Rf -9.9394% -10.0261% -10.2746% -10.7317% -10.8836% -11.0625%
 Interpretarea efectului de levier în mod clasic are în vedere:
- un nivel constant al ratei de rentabilitate economică indiferent de
nivelul de finanţare realizat şi de modul de utilizare al surselor de
finanţare;
- menţinerea constantă a ratei medii a dobânzii indiferent de gradul de îndatorare
existent.
- in realitate însă, rata de rentabilitate economică se modifică în funcţie
de nivelul de finanţare realizat şi de modul de utilizare al surselor de
finanţare, iar la depăşirea unor limite ale gradului de îndatorare, rata
medie a dobânzii va spori pe măsura creşterii gradului de îndatorare
datorită creşterii riscului financiar în accepţiunea organismelor
creditoare.

Se observă că încă de la sfârşitului ultimului an rentabilitatea

economică altaturi de cea financiară înregistrează valori negative. Orice
creştere a îndatorării nu face decât să accentueze scăderea profitabilităţii
capitalului propriu, în condiţiile în care rata de rentabilitate economică
rămâne constant

Variaţia rentabilităţii capitalului propriu în funcţie de levier

Rf Rd
Levierul financiar
-6.50%
15.00% 18.00% 21.00% 24.00% 27.00%
8.50%
-7.50%
Rentabilitatea financiară

-8.50% 7.50%
Rata dobânzii

-9.50%
6.50%

-10.50%

5.50%
-11.50%

-12.50% 4.50%

Conform graficului, putem asista la un “efect de oglindă” între

rentabilitatea financiară şi rata de dobândă. Astfel, majorarea ratei de
dobândă cu orice punct procentual peste rata rentabilităţii economice, deja
negativă, va genera scăderea remunerarii investitorilor pe seama cheltuielilor
cu dobânda ridicate.

Cea mai bună măsură rămâne astfel creşterea eficienţei activităţii de

exploatare. În condiţiile actuale de rentabilitate negativă a societăţii
Romcarbon S.A. este foarte dificil că politica de finanţare să afecteze în mod
pozitiv productivitatea capitalului propriu.

6. RENTABILITATEA S.C. ROMCARBON S.A. PE PIAŢA DE

CAPITAL

Rata rentabilităţii financiare oferă mai multe informaţii acţionarilor

care investesc în societăţi care sunt necotate la bursă şi necunoscute
publicului larg. Odată cotata la bursă de valori mobiliare, întreprinderea
devine cunoscută publicului iar investitorii cauta să obţină profituri cât mai
mari pe seama cursului acţiunilor.
Analiza rentabilităţii bursiere constă în calcularea şi interpretarea
evoluţiei în timp a celor mai importanţi indicatori bursieri.
Voi urmări astfel compararea evoluţiilor indicatorilor bursieri la
nivelul societăţii Romcarbon S.A., de asemenea făcând şi corelaţia cu nivelul
sectorului economic în care se încadrează aceasta, şi chiar al întregii pieţe de
capital.

Listată de la 30.05.2019 la categoria a II-a a Bursei de Valori

Bucureşti, pentru a spori atractivitatea titlurilor Romcarbon S.A. (ROCE),
întreprinderea a înregistrat un curs bursier al acţiunilor la sfârşitul perioadelor
analizate, după cum urmează:

31/12/2017 31/12/2018 31/12/2019

19.8 lei 1.38 lei 0.64 lei

Se observă în anul 2018 scăderea bruscă a cursului din cauza

majorării capitalului social şi implicit a numărului instrumentelor financiare,
care a determinat diminuarea preţului acţiunilor pentru a menţine
corectitudinea capitalizării bursiere a S.C. Romcarbon S.A.
Anul 2019 a avut un trend descendent din cauza rezultatelor
preliminare ale activităţii nefavorabile; piaţa a reacţionat negativ şi în acest
mod acţiunile societăţii au fost tranzacţionate la un preţ ce s-a redus constant.
În ceea ce priveşte capitalizarea bursiera, luată în raport cu
capitalurile proprii ale întreprinderii, se poate spune că aşteptările
investitorilor referitoare la posibilităţile de dezvoltare ale acesteia odată cu
majorarea de capital din anul 2018 au determinat că ea să înregistreze o
creştere semnificativă, doar pentru a fi redusă sub nivelul capitalurilor proprii
la finele anului 2019 pe seama rezultatelor economice negative.

-lei-
 2017 2018 2019

Capitaluri proprii 21,216,099 131,596,115 124,256,170

Curs bursier 19.80 1.38 0.64

Numar acţiuni emise 2,040,689 186,457,267 186,457,267

Capitalizare bursieră (Curs bursier X Acţiuni40,405,642 257,311,028 119,332,651

emise)

Din evoluţia principalilor indici bursieri aferenţi Romcarbon S.A şi

compararea lor cu rezultatele sectorului de activitate al întreprinderii
(industria prelucrătoare), precum şi cu cele ale pieţei în general, se pot trage
concluzii referitoare la nivelul la care se situează compania în accepţiunea
investitorului general de a o consideră atractivă sau nu.

Indicator 31/12/2017 31/12/2018 31/12/2019

EPS 2.35 (0.01) (0.04)
DPS - - -
PER 8.43 - -
PBV 1.90 1.96 0.96
DY - - -

EPS, considerat variabila cea mai importantă în determinarea preţului

unui titlu şi calculat în baza raportului rezultatului net cu numărul mediu al
acţiunilor emise şi tranzacţionabile, are o evoluţie descendentă ceea ce denotă
un risc ridicat pentru un eventual investitor interesat de rentabilitatea
companiei. Comparaţia cu firme din acelaşi sector nu oferă foarte multe
informaţii pentru că, spre exemplu, o altă întreprindere cotata, poate
înregistra un EPS mai mic şi totuşi să fie mai profitabilă decât cea cu EPS
ridicat, ca urmare a diferenţelor privind numărul de acţiuni şi capitalurile
proprii deţinute.

Societatea a hotărât că profitul din anul 2017 să nu fie repartizat în

dividende, ci să consolideze capitalurile în vederea noii activităţi
investiţionale, fapt ce face că indicatori de felul DPS şi DY, să nu poată fi
calculaţi. Pierderile exerciţiilor financiare din 2018 şi 2019 au acelaşi
rezultat. Cu toate că poate fi considerat că un semnal nefavorabil,
nedistribuirea de dividende face că orientarea fondurilor să se îndrepte spre
diverse proiecte de dezvoltare. În cazul Romcarbon
S.A. rezultatele negative resping eventualii investitori ce urmăresc venituri constante şi
sigure pe
termen scurt.

Lispa profitului în ultimii doi ani încheiaţi face imposibil calculul

PER. Acest indicator, folosit de investitori pentru a decide în ce măsură
acţiunile unei companii sunt scumpe sau ieftine, raportat la piaţă, are o
valoare de 8,43 la finele anului 2017, ceea ce arată ca un potenţial acţionar ar
plăti peste 8 lei pentru 1 leu de profit net sau că acesta îşi va recupera
investiţia în 8 ani. Raportându-ne la valorile sectorului sau la media pe piaţa
de capital de 2162, observăm că acţiunea ROCE era una relativ subevaluata
în condiţiile în care o acţiune corect evaluată se situează între valorile 10-15.
Cu cât indicele PER este mai mic (iar perioada de recuperare este mai
redusă), cu atât este mai bine pentru investitori.

Un indicator exterm de util în cazul întreprinderilor cu pierderi, ca şi

în cazul Romcarbon S.A., este PBV (Prive to Book Value). Descreşterea din
anul 2019 arată că investitorii au reacţionat conform modificării rentabilităţii
capitlului propriu, astfel că odată ce câştigul acţionarului a devenit negativ,
preţul plătit pentru o unitate de capital propriu aducător de beneficiu s-a
diminuat, aceştia realizând că ceva nu este în regulă cu întreprinderea. De
asemenea acest indicator poate arăta dacă acţiunile sunt subevaluate sau
supraevalute, făcându-se o comparaţie cu media pe industrie.
După cum sugerează şi trendline-ul graficului, rata preţului pe
valoarea contabilă a unei acţiuni evoluează la Romcarbon S.A. în corelaţie
cu profitabilitatea capitalului investit de acţionari, adică descrescător.
Investitorul plăteşte mai puţin pentru o acţiune în comparaţie cu valoarea
contabilă a capitalului propriu datorită rezultatelor negative ce reduc valoarea
acestuia.
 Evoluţia PBV şi a ratei rentabilităţii financiare
1.90 1.96

1.70

1.20 0.96

0.70 22,58%

0.20

(0.30) -0,74%
-6,05%

2017 2018 2019

PBV RF

Prin urmare, societatea Romcarbon S.A. se afla într-un moment nu

foarte sănătos. Evoluţiile rezultatelor financiar-contabile ale firmei, în special
activitatea financiară, au anulat orice urmă de câştig pentru investitori
determinând scăderea preţului acţiunilor şi o reducere a puterii principalilor
indicatori bursieri.
Revenirea pe profit, în cazul Romcarbon, este principala ţinta ce
trebuie urmărită, pentru că indicatorii bursieri nu fac decât să recunoască
oficial, în cadrul pieţei de capital, performanţa globală a întreprinderii.
Se adevereşte astfel că şi în plan practic, ca în plan teoretic,
posibilităţile de dezvoltare, progres şi perspectivele sectorului de activitate în
care acţionează firma, precum şi tendinţele economice naţionale şi
internaţionale au efect însemnat asupra preţului bursier.

7. COSTUL CAPITALULUI PROPRIU LA S.C. ROMCARBON S.A.

Societatea va dori să îşi majoreze capitalul în viitorul apropiat pentru

a-şi putea finanţa activitatea de producţie şi onora cererea de pe piaţă. Lipsa
capitalului la un anumit moment dat şi dificultatea procurării acestuia la un
cost acceptabil poate genera pierderea de oportunităţi în afaceri.
Managementul financiar al întreprinderii este interesat de costul
capitalului pentru a putea lua decizii corecte de investiţii în baza acestuia.
Rentabilitatea proiectelor din bugetul de investiţii trebuie să depăşească
ratele de rentabilitate cerute de investitori pentru investiţia realizată în
companie. Numai în acest mod se poate obţine remunerarea acţionarilor şi
maximizarea valorii întreprinderii.
 Nedistribuirea de dividende şi pierderile înregistrate în anii precedenţi
fac imposibilă determinarea costului capitalului propriu în baza raportului
dividend distribuit/preţ acţiune.
Abordarea CAPM (“Capital Asset Pricing Model”) este utilizată
pentru societăţile cotate la bursa de valori, pentru care performanţele pieţei
şi atractivitatea diferitelor categorii investiţionale pot fi folosite drept bază de
comparaţie.

Calculul costului capitalului propriu pentru Romcarbon S.A., societate

tranzactionabila la
bursă, se poate calcula după următoarea metoda:

ks Rf (Rm Rf )

Rentabilitatea cerută de noii acţionari va fi dependenta de rată de

rentabilitate pentru gradul de risc zero aferenta obligaţiunilor guvernamentale
de stat, plus prima de risc înmulţita cu coeficientul beta al sectorului de
activitate la Romcarbon S.A.

În cazul Romcarbon S.A. avem următoarele date:

 În mod normal rentabilitatea medie a pieţei se calculează ca
randament mediu anual al unui indice reprezentativ al pieţei, pe o perioadă
cât mai lungă. În România această metodă este inaplicabila, întrucât media
randamentului anual a indicelui BET calculată pe o perioadă suficient de
lungă nu este reprezentativă pentru evoluţia pe termen lung a pieţei. Conform
kmarket.ro indicele beta pentru Romcarbon S.A. se situează în jurul valorii
de 0,25, acţiunile Romcarbon fiind considerate defensive, cu risc asociat mic.
 Se poate porni de la ERP (Equity Risk Premium), care reprezintă
randamentul mediu al pieţei minus rata dobânzii fără risc. Pe pieţele
dezvoltate ERP este stabilit în jurul a 5% (6% în America). Pentru România,
unde riscul investiţiei în acţiuni este mai mare decât pe pieţele dezvoltate, în
mod corespunzător şi ERP ar trebui să fie mai mare, deci aş adăuga o primă
de risc de 3% la valoarea de pe pieţele dezvoltate, ceea ce înseamnă un ERP
de 8%.
 Adăugând rata dobânzii fără risc de 9% rezulta o rentabiltate medie a pieţei
de 17%.
Deci,

ks 9% (17% 9%) 0,25 11%

Se observă dificultatea aplicării CAPM în România datorită unor

factori precum istoricul redus al pieţei de capital, volatilitatea mare a
preţurilor acţiunilor şi a indicelui BET, numărul redus de emisiuni de titluri
de stat.

RELAŢIA DINTRE COSTUL CAPITALULUI ŞI RENTABILITATEA NOILOR

INVESTIŢII

Conform criteriului VAN şi RIR în definirea rentabilităţii unui proiect

de investiţii, între costul capitalului şi valoarea actualizata netă a fluxului de
numerar generat de nouă investiţie există o relaţie indirectă.

Presupunând un exemplu concret al unei investiţii realizate de

Romcarbon, în baza mediei ponderate între costului capitalului propriu,
determinat anterior, şi costul finanţării prin credite bancare, se poate observa
mai uşor când un proiect trebuie acceptat sau respins şi dacă acesta poate
influenţa pozitiv valoarea întreprinderii.

Valori
Cosul capitalului propriu 11.00%
Costul componentei de credit 4.60%
Ponderea surselor proprii de finantare 84.83%
Ponderea surselor imprumutate 15.17%
Costul mediu ponderat al capitalului 9.92%

Ponderea diferitelor surse de finanţare a fost determinată în baza

raportului dintre capitalul propriu şi total capitaluri împrumutate pe termen
mediu şi lung.
Costul surselor împrumutate a fost stabilit în baza ratei EURIBOR de la sfârşitul
anului
2019 plus 2%, astfel:

rd EURIBOR31.12.2019 2% 2,603% 2% 4,60%

kd (1 T ) 4,60% (1 0,16) 3,86%
CMPC 11% 84,83% 3,86% 15,17% 9,92%

Fie un proiect de investiţii adoptat de Romcarbon S.A. pentru

eficientizarea procesului tehnologic cu un cost initial de 1.200.000 lei.
Fluxurile de numerar generate de proiect sunt prezentate în tabelul urmator:
-lei-
Flux net de numerar
Anul
generat de proiect
0 (1,200,000)
1 400,000
 2 700,000
3 1,000,000

Valorile acutalizate nete ale fluxurilor în funcţie de rate diferite de actualizare

sunt
următoarele:

-lei-
Rata de VAN
actualizare
0% 500,000
5% 307,829
9.92% 148,732
12% 88,949
15% 9,501
15.38% 0
20% (107,407)
25% (208,000)
30% (295,130)

Conform graficului şi datelor prezentate în tabel, VAN scade pe măsură

creşterii ratei de actualizare, a costului capitalului. Pentru un cost de 9,92%, cât
reprezintă costul procuraii resurselor la întreprinderea Romcarbon, valoarea
fluxurilor actualizate ale investiţiei este pozitivă şi în valoare de 148.732 lei.
Conform regulei VAN, proiectul ar trebui acceptat. Aceeaşi decizie de acceptare
apare şi conform criteriilor ratei interne de rentabilitate, deoarece aceasta (15,38%)
este mai mare decât costul de capital.

Exemplul ne arată ce trebuie să urmărească societatea pentru a izbuti să

aducă un câştig investitorilor printr-o rata de rentabilitate internă a proiectelor de
investiţii superioară rentabilităţii cerute de aceştia. Orice plan de dezvoltare, orice
unitate generatoare de trezorerie, care se bazează pe un capital atras din surse
proprii şi împrumutate la un cost de 9,92%, trebuie să genereze un flux pozitiv în
urma actualizării veniturilor viitoare scontate sau să valorifice o rata internă de
rentabilitate ce depăşeşte acest cost. Rezultatul asigura un câştig pentru acţionari şi
creşte capitalizarea companiei, piaţa reactionanad pozitiv şi mărind cererea pentru
instrumentele de capital emise de Romcarbon S.A.