Subiecte TMS pareta a II-a

I. Circuite pentru conditionarea semnalelor

Funcţiile îndeplinite de aceste circuite se pot defini astfel:

 Conversia semnalului de ieşire al unui senzor în tensiune electrică;
1.1. Circuite de conversie pentru senzori parametrici
Senzorii parametrici convertesc mărimea de măsurat în variaţia unui parametru electric
(rezistenţă, inductanţă, capacitate).
Există două variante de circuite pentru conversia rezistenţei în tensiune electrică:
• în montaj potenţiometric;
• în punte.
*Eu am incercat sa sintetizez tot ce mi s-a parut important, nu sunt sigur daca formulele
si schemele astea trebuiesc neaparat
 Circuite de conversie în montaj potenţiometric

Rto
U0  Ue 
Rt 0  R1

Rto Rt R1
U0 Ue  se obține: U  U e 
Dacă
Rt 0  R1 Rt 0  R1 2
coversia liniară

R1  Rto  Rt U0 
Ue Rt 0  Rt
U  U 0  U  U e
2 2 Rt 0
rezultând o caracteristică de conversie liniară de forma:
U e Rt
U 
2 Rt 0
  Circuitul de conversie în montaj de punte de c.c. (punte Wheatstone )

U e Rt
U 
4 Rt 0

Rt
Pentru variaţii mici Rt  1
2 Rt 0
U e Rt
U 
4 Rt 0
Variaţile relativ mici ale rezistenţei mărcii tensometrice atunci când este supusă la deformaţii
impun utilizarea unor adaptoare performante. În aceste adaptoare se pot diferenţia două blocuri
distincte: o schemă de măsurare de tip punte Wheatstone, în care se conectează elementele
sensibile, motiv pentru care se numeşte punte tensometrică, şi un circuit final de amplificare şi
conversie în semnal util (semnal unificat).
Puntea Maxwell pentru senzori inductivi

Puntea Maxwell este o versiune de punte Wheatstone care poate măsura inductan țe
necunoscute.
1.2. Circuite de conversie pentru senzori generatori
*Aici sunt daor scheme peste scheme, oricum sunt doar 2 slide-uri si nu par importante.
  ADAPTAREA DE NIVEL (ÎNAMPLITUDINE) A SEMNALELOR
Un amplificator este o componentă a sistemului care furnizează cîştig de putere semnalului de
la intrare. Aşa cum se arată în figura, Pin este puterea de intrare şi Pies este puterea de ieşire, iar
cîştigul în putere este:

sau

Amplificatoarele pot fi cascadate pentru a obţine cîştiguri mai mari. De exemplu, pentru două
amplificatoare în cascadă, cu cîştigul G1 şi G2 , cîştigul total va fi G1G2. Amplificatorul
utilizat în ultimul etaj al unui emiţător furnizează putere mare la ieşire şi este numit, de regulă,
amplificator de putere.
Tipuri de amplificatoare:
 Amplificator inversor
 Amplificator neiversor
 Amplificator repetor
 Amplificator diferential
 Amplificator cu intrare diferentiala

 SEPARAREA GALVANICĂ A SISTEMULUI DE ACHIZIŢIE DE DATE

FATĂ DE SURSA DE SEMNAL
cuplajul magnetic: se utilizează transformatoare miniaturale cu răspuns constant într-o bandă
bandă largă de frecvenţă şi cu izolarea înfăşurărilor pentru tensiuni de 1÷5kV.
cuplajul optic: se folosesc optocuploare cu tensiuni de izolare de l÷2,5kV. Prin intercalarea
unui cablu optic între cele două elemente ale optocuplorului se pot obţine tensiuni de izolaţie de
ordinul 102-l03 kV
În transferul semnalului de la etajul de intrare la etajul de ieşire, din structura amplificatorului
de izolaţie, acesta este procesat prin :
– modulaţia în durată a unor impulsuri, în cazul cuplajului inductiv sau optic;
– modulaţia în amplitudine a unei purtătoare sinusoidale, în cazul cuplajului
inductiv;
– modulaţia în intensitate luminoasă, în cazul cuplajului optic.
  FILTRAREA SEMNALULUI ANALOGIC ÎN CADRUL PROCESULUI DE
CONDIŢIONARE
Filtrele se pot clasifica după intervalul de trecere în
• filtre trece-jos,
• trece-sus,
• trece bandă,
• opreşte bandă;
După natura elementelor componente pot fi
• active
• pasive (de tip LC sau RC).
După configuraţia schemei pot fi în T, Π, Γ sau în punte.

Filtre pasive

În sistemele de măsurare utilizarea filtrelor pasive este limitată de următoarele considerente:

• atenuarea este relativ mare chiar în intervalele de trecere;
• disipa energie (R ≠ 0);
• utilizarea inductivităţilor în joasă frecvenţă este dificilă din cauza dimensiunilor, greutăţii
şi a factorului de calitate scăzut.

Filtre active
Îndeplinesc una sau mai multe din următoarele funcţii:
• amplificarea semnalului în intervalul de trecere al filtrului;
• eliminarea (reducerea) efectului sarcinii asupra proprietăţilor de filtrare;
• crearea posibilităţii unor reglaje uşoare în operaţia de filtrare (eventual prin comandă
soft);
• realizarea unor impedanţe de intrare mari şi a unor impedanţe de ieşire mici;
• folosirea unor valori uzuale de capacităţi şi rezistenţe chiar la frecvenţe foarte scăzute
(până la 10-3 Hz).

 PREPROCESAREA ANALOGICĂ A SEMNALULUI

5.1. Realizarea unor operaţii matematice cu semnale analogice

5.2. Liniarizarea caracteristicilor senzorilor

Procedeele de liniarizare prin hard, se pot grupa în două categorii:
• procedee de liniarizare ce intervin asupra sursei de semnal electric (senzor);
• procedee de liniarizare ce intervin în aval de senzor, pentru a corecta neliniaritatea
circuitului de condiţionare.
II. Conversia analog-digitală a semnalelor
Conversia analog-digitală este procesul prin care unui semnal analogic i se asociază o secvenţă
de coduri numerice, compatibile cu structura internă a calculatoarelor. Ea este formată din trei
procese succesive, ce definesc :

• eşantionarea;
• cuantizarea;
• codarea.

Procesul invers, prin care unei secvenţe de coduri numerice i se asociază un semnal continuu, se
numeşte conversie digital-analogică

1. EŞANTIONAREA SEMNALELOR ANALOGICE

Sunt două tipuri de esantionare:
• Esanrionare prin memorare
• Esantionare prin urmarire
*Fiecare dintre ele au formule lungi, foarte lungi

Criteriul lui Nyquist (Teorema lui Shannon)

O funcţie periodică x(t) care satisface condiţiile dezvoltării în serie Fourier şi conţine K
componente armonice, poate fi reconstituită fără erori pe baza a N eşantioane prelevate uniform
dintr-o perioadă, dacă este satisfăcută condiţia:
N≥2K+1
Valoarea maximă a perioadei de eşantionare va fi dată de relaţia
T 0
T 0 T 0 K
T   
2 K  1
e max
N 1
2 
K
Frecvenţa de eşantionare trebuie să fie mai mare decât dublul frecvenţei maxime din spectrul
semnalului analogic:
fe>2fmax

2. RECONSTITUIREA SEMNALELOR EŞANTIONATE

• Reconstituire prin filtrare

Filtrarea cu un filtru trece-jos, cu frecvenţa de tăiere 0,5fe
• Reconstituirea prin extrapolare
Reconstituirea semnalului x(t) prin extrapolare de ordin zero

• Reconstituirea prin interpolare

III.Cuantizarea semnalelor.Codarea si circuite de esantionare-memorare

Cuantizarea înseamnă reprezentarea sub formă numerică a eşantioanetor unui semnal analogic,
prin atribuirea acestor eşantioane a unor valori numerice discret.

Cuantizarea reclamă împărţirea plajei maxime de variaţie a semnalului de intrare într-un număr
N de nivele (trepte) egale între ele, notate cu q, numit pas de cuantizare sau cuantă.

De obicei se ia N = 2n

X max
q n
2

CODAREA SEMNALELOR
Un număr întreg zecimal N se exprimă în sistemul binar natural printr-un şir de n+1 cifre
binare (n+1 biţi):
anan-1 ...a1a0 Exemplu
N  1  25  0  2 4  1  23  0  2 2  1  21  1  20  43
În majoritatea convertoarelor analog-digitale se foloseşte forma binară fracţionară fără se mai
reprezenta şi virgula zecimală.

CIRCUITE DE EŞANTIONARE-MEMORARE
Un circuit de eşantionare-memorare (Sample and Hold SH) realizează prelevarea la intervale
de timp egale sau aleatoare, a unor eşantioane de amplitudine din semnalul analogic aplicat la
intrare şi memorarea acestora pe durata conversiei analog-digitale.
IV.Scheme de suntare. Suntul simplu si suntul multiplu

Șuntul simplu
V.Divizoare de tensiune in current continuu
VI.Divizoare de tensiune in current alternativ. Divizorul mixt RC
VII,Masurarea puterii in c.c.

VIII.Masurarea puterii active in c.a monofazat

IX.Masurarea puterii active in c.a. trifazat

*Pentru subiectele 8 si 9 e nevoie de o tona de formule care se tin in lant