Sunteți pe pagina 1din 114

Profesor NICOLAE GH.

D1NCULESCU
F O S T D IR E C T O R A L A R H I V E L O R S T A T U L U I C R A IO V A

BISERICILE CRAIOVEI
UN CAPITOL DIN TRECUTUL ORAŞULUI

E D I T U R A R E V IST E I „O LTENIA*, C R A I O V A
Profesor N IC O LA E GH. DINCULESCU
F O S T D IR E C T O R A L A R H IV E L O R S T A T U L U I C R A IO V A

BISERICILE CRAIOVEI
UN CAPITOL DIN TRECUTUL ORAŞULUI

E D I T U R A R E V I S T E I „O L T E N IA ", C R A I O V A
P R E F A Ţ Ă

, Bisericile Craiovei“ form ează un capitol a l monografiei


Craiovei, monografie ce n'a patat vedea încă lum ina tiparului
din cauza că m i-au lipsit mijloacele materiale necesare pentru
editarea unei asem enea lucrări.
Ş i „Bisericile Craiovei" ar fi aşteptat poate, alte vrem uri
alături de celelalte capitole ale monografiei, dacă nu a şi fi fost
solicitat să le dau spre a fi tipărite în revista „ Oltenia", de sub
conducerea d-lui dr. C. Nlcolaescu-Plopşor, em inentul arheolog
şi cercetător al trecutului oltenesc şi urm aşul meu la D irecţiunea
A rhivelor Statului— regionala Craiova, căruia îi aduc aci cele
m ai călduroase m ulţum iri.
E xtrăgănd din revista „O ltenia* prezenta broşură, om ur­
m ărit să pot face cunoscut — în afara cercului de specialişti
cari prim esc revista — o parte din trecutul oraşului nostru,
trecut care trăeşte, ca ’ntreaga fiinţă etnică a neam ului româ­
nesc, p rin credinţa creştină-ortodoxă şi prin m onum entele ei reli­
gioase.
Profesor NICOLAE GH. DINCULESCU
fo s t D ir e c to r Bl A r h iv e lo r S ta tu lu i

CRAIOVA
IN T R O D U C E R E

C a oraş vechiu Craiova are num eroase biserici. Numărul


lor Insă, cu toate c ă oraşul s’a întins şi se întinde m ereu — a
scăzut mult îăţă d e ce era altădată. Dionisie Fotino în lucrarea
s a „Istoria Generală a Daciei* tradusă de Gh. Sion şi tipărită
Ia librăria naţională din Bucureşti în 1860, spune !) că „în lâun-
trul oraşului sânt 8 monastirf... şi cinci biserici de piatră... iar
biserici de lemn sânt 33“. Deci in vrem ea când s ’a scris m a­
nuscrisul du p ă care şi-a luat Fotino informaţiile, erau în C ra­
iova 46 (patruzeci şi şease) locaşuri d e închinăciune.
Istoria lui Fotino, scrisă sau term inată la 1818, reproduce
ştirile privitoare Ia biserici d e pe o însem nare m ai vet he a c ă ­
rei d a tă e anterioară anului 1782, dar nu e m ai vec h e de Mar­
tie 1780. Probabil să fie din acest an sau începutul lui 1781 cum
rezultă din com paraţia datelor de zidire aflate în pisaniile di­
feritelor biserici de care n e ocupăm. Din catagrafiile bisericilor
din Craiova, una din 1813— 1815, alta din 18352) şi alta din
18393) rezultă c ă după anul 1800 numărul bisericilor scăzuse
la 29, A ceastă scădere ne-o explicăm prin stingerea sa u sără­
cirea familiilor ctitorilor.
înainte de a m ă ocupa de fiecare din bisericile azi în fiinţă
ţin s ă a tra g atenţia că e o m are deosebire între felul cum este
privită acum biserica şi cum era altădată. Se im pune dar o
paranteză.
Existenţa neamului nostru, insulă latină sau latinizată în
m asa slavo-m ongolă—se datoreşte la doi fac to ri: 1) Mândria de
a fi urmaşii celui mai puternic popor din lum ea veche, mândrie
rezum ată în numele d e rom ân şi al 2) înalta misiune ce s ’a id en ­
tificat c u însăşi e x is te n ţa noastră c a neam , m isiunea d e a p ă s ­
tra curat, n eatins de învăţăturile schismatice şi eretice, creşti­
nismul oriental ortodox. Până acolo a mers identificarea n e a ­
mului nostru cu misionarismul nostru creştin-ortodox, încât şi
azi poporul, când vrea s ă spună de cineva că e d e a c e e a ş i con­

1) D io n is ie F o t i n o : Istoria G e n e r a l ă a D a c i e i v o i. III, p a g 178.


2) R e v i s t a A r h i v e le O lt e n i e i 1929, p a g . 449 ş i 1931 p a g . 4 2 c o m u n i­
cate d e I. V . C ân cea .
3) A r h i v e le Statu lu i C r a i o v a : D o s a r u l P r o to ie r le i p lă şii O c o lu l din 1839.

5
fesiune cu el z ic e : «pare şi el rum ân c a noi*. Şi d a c ă în trecut
a u fost diferenţieri d e stări sociale bazate p e avere, numai d a ­
torită sentimentului religios nu s’au format clase s o c ia li c a ’n
ţările din Apus. La noi a u fost privellgii numai pentru cei ce
îndeplineau o funcţiune, o b o e rie ; dar privilegiul înceta odatâ
cu boeria, cu funcţiunea.
Oam enii bogaţi, cu şi fără boerie, îşi dădeau toate silin­
ţele ca din bunurile lor, să contribuie la păstrarea şi întărirea
credinţei punând la îndem âna săracilor locul şi m ijloacele de a
se închina Atotputernicului. Râvna ac ea sta m erge până acolo
în cât unul şi acelaşi proprietar, d acă stăpânea m ai multe sate-
moşii, se s im ţea obligat a ridica în fiecare câte o biserică.
Biserica era loc de închinăciune pentru toţi câţi v e s e a u
s ă se roage în ea, d a r răm ânea propietate a celui ce o clădise,
a urmaşilor săi. Ea s e putea vinde şi dărui ca orice bun par­
ticular. D acă ctitorul s ă ră c e a sau se stingea ram ura familiei în
Iotul căreia căzuse biserica spre moştenire, sfântul locaş era
părăsit, se ruina şi dispărea. Se întâmpla să se g ă s e a s c ă cineva
care s ă prim ească a fi el ctitor, adică s ă cheltuiască din averea
s a pentru întreţinerea ei, atunci biserica servea mai departe
scopului său.
Pentru susţinerea celor de mal sus voi lua numai două
exemple, deşi se pot aduce cu zecile.
1. Biserica Sfântul Nicolae-Dorobănţia fusese făcută d e
an Constantin Judeţu, biv vel clucer za arie. La 1802 „s’au în­
ceput a se dărăpăna prăpâdindu-se şi to ate cele din năuntru
ale bisericii". Ca s ă nu să prăpădească cu totul şi să se pusti-
ască, iznaful pescarilor a cerut Caimacamului Craiovei să le în-
voiască „ să fie ei purtători de grije acestii biserici.” Caimacamul
aprobă c e re rsa cum şi propunerea iznafului cu privire la rea­
lizarea mijloacelor de care a v e a nevoie pentru întreţinerea sfân­
tului locaş.
2. B iserica Sfântul Dumitru a fost oropietafe a Basarabi-
lor Craioveşti, ram ura Matei Basarab. Stingându-se familia cti­
torilor, c â tă v a vrem e i se mai fac reparaţii de colaterali. Dar
şi a c eştia îşi av e au bisericile lor şi din a c e a s tă c a u ză Sf. Du­
mitru, deşi biserică dom nească, răm âne a nimenui şi’n 1849 e
închisă definitiv ').

1) R e v i s t a A r h i v e le O lt e n ie i an 1922 p a g . 348 n o t a 3. B ise r ic a Sf.


D u m itr u ( B ă n e a s a ) d e G. Mii. D e m e t r e s c u .

6
Episcopul Calinic cerea ia 1853 s ă adm inistreze el averea
a c e s te i biserici şi să se ia m ăsuri pentru re c lă d ire ; iar la 1856
s e hotărîse ca biserica sâ îie reclădită de Minister deoarece
„nu s ’a arătat nimeni am ator a o lua".
Din cele 29 biserici câte s e mai aflan In Craio v a după
a n u l 1800, una s e rv e a <ra~r<ye~de închlhlfciune num ai famifieF
propietarului, Era biserica Sf-tul Nicolae a familiei Haralamb.

F i g . 1 .— S f. N i c o l a e H e r a l a m b i e .

Ruinele ei s’au putut v e dea aroape până în timpul nostru pe


locul p e care s ’a clădit Liceul „Fraţii Buzeşti".
Acum mai sunt în oraş 25 de biserici. Nădăjduim că nu­
mărul lor se v a p ă s t r a , ‘toate cele vechi iiind declarate monu­
mente istorice, iar cele mai noui sunt înzestrate cu averi pro­
prii îndestulătoare pentru a se putea menţine. îm piedecarea rui­
nării bisericilor o mai credem asigurată şi prin legea cultelor,
care le dâ în se am a poporenilor din parohii.
Dela 1835 până in p r e z e n t - t im p de 100 ani— au dispărut
2 b is e r ic iT u n i prin stingerea 'familiei ctitorilor ( S t Nicolae a
îâm ilie rH ara la m b ), a doua m -rea Sf-tul Nicolae a familiei Gă-
nescu, numită şi Episcopia. A ceasta fiind şi m etoh al Episcopiei

7
Râmnicului a fo st secularizată prin le g e a din 13 Decemvrie 1863,
tocmai la 100 ani d e când Barbu Zătreanu şi nepoţii sâ i V lădut
«i Petrică G ănescu o închinaseră, cu toate odoarele, Sf. Epis­
copii. D upă secularizare, m ănăstirea Găneştilor a ajuns loc de
Împărţirea dreptăţii, închisoare ş. a . ; d a r a încetat de a mai fi
locaş d e închinăciune. In 1884 a fost d ărâm ată întreaga m ănăs­
tire îm preună cu biserica şi p e locul lor s’a ridicat Palatul Jus­
tiţiei.
Bisericile aflătoare azi în Craiova sunt to ate de zid. Unele
mai p ă strează pisania arătătoare a timpului în c a re au fost clă­
dite. D ela altele pisaniile au dispărut cu ocazia reparaţiilor, re­
facerilor şi prefacerilor. Mai toate aceste biserici sânt clădite în
a Il-a jum ătate a secolului al XVIII-lea ş l începutul sec. XlX-lea.
înainte de secolul al XVIII-lea pare c ă num ai biserica Sf. Du­
mitru s ă fi fost d e zid, iar în prima jum ătate a acestui secol,
în ordine cronologică, s’a u construit Sf. Iile, Sf. Gheorghe Ve-
chiu, Sf. Ion Sebastian şi Obedeanu. Celelalte au continuat a ră­
m âne din lemn.
Ju m ă ta te a a H-a sec. XVIli-Iea adu c e deci o înviorare a
sentimentului religios, m anifestat prie construirea din cărăm idă
a bisericilor, atât în oraşe, cât şi la sate. Boerii timpului se în­
trec în ridicarea unor astfel d e locaşuri. Negustorii nu s e lasă
mai pe jos şi astfel o raşele şi satele îşi înseam nă existenţa şi
bogăţia deţinătorilor d e averi, prin a c este monumente.

1. B ISE R IC A SFÂ N T U L DUMITRU


(1651)

Cea dintâi biserică despre care trebue s ă tratăm este, fără


îndoială, Sfântul Dumitru. Clădirea veche şi ruinată ce a fost
închisă cultului la 1849 era zidită de Matei Basarab. Inscripţia
acestei vechi zidiri se ved e a până la 1933 în curtea bisericii.
In acel a n term inându-se biserica şi redându-se cultului, pisania
a fost fixată şi e a în zid, în pridvor, în spre nord de u şa dela
intrarea principală. E să p ată în piatră d e g resie şi glăsueşte a st­
fel i „In num ele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Dub, întru
Sfânta în Troiţă şi întru Dumnezeire nedespărţite v ă veacu,
amin. Cu puterea milostivului Dumnezeu, ziditu-s’a u această
sfântă b e se a re c ă şi s’a u făcut din temelie, d e iznovu, p e hramu
lui Sfântu Dimitrie m irotocivago, [de] creştin şi prea luminat Io
Matei Basarab Voevod i Domn Ţărei Româneşti i gospodja e g o

8
Elina; pănfrujcâ] Craiova lost-au m oşie a Măriei Sale. Şi s ’au
săvârşit m easita Octom[vrie] v ă leat 7160. Şi au fost ispravnic
Danciul Pârâianu ot M!le[şti]“.
Din inscripţie rezultă: a) c ă biserica a fost terminată la
1651 j b) că a fost zidită din nou din temelie şi c) c ă m oşia
Craiovei era a lui Matei Basarab.
înainte de a ridica din
temelia de iznovu Biserica
Sf. Dumitru din Craiova,
acelaş Domn zidise şi alte
biserici şi mănăstiri tot pe
moşii ale „Măriei Sale“ .
Intre a c e s te a a fost şi mă­
năstirea S adova.In hrisovul
dat acestei m ă n ă s t i r i la
1641 (7149) Mai 2, Matei
B asarab spune : „am făcut
acea stă sfântă şi dumne­
z eiască mânăstire, ce se
chlam ă Sadova, de isnovu,
din temelia e i *). Prin cu­
vintele „de iznovu" tre b u e
să înţelegem că a făcut-o
din nou în locul alteia exis­
tente d e mai înainte pe acel
loc. Că a ş a e s te ne-o spune
F i i . 2 . - B i s e r i c a S f. D u m i t r u a l ( h r i S O V , tot al lui Matei,

dat Sadovei Ia 2 Martie 1646, „pentrucă ac e a s tă sfântă m ânâstire


Sadova... fost-au făcută de lemn, de m ai nainte vreme, duprin zi­
lele altor Domni bătrâni de demult, însă de cinstitul şi răpo­
satul strămoşul Domniei Mele, de jupan Barbul“ 2).
D e tznouu trebuie înţeles, şi la Sfântul Dumitru, că bise­
rica s’a zidit din nou în locul alteia m ai veche. Din ce m ate­
rial v a Ii fost a c e e a , nu ştim. D acă v a fi fost din lemn, vechi­
m ea e i a r fi trebuit s ă fie la fel cu a S adovei: sfârşitul vea­
cului al XV-lea, D a c ă însă v a fi fost din cărăm idă, cum suntem
îndreptăţiţi s ă credem după descoperirile făcute în 1933, cu
ocazia săpăturilor pentru creărea parcului din jurul bisericile

1) A r h i v e l e Statu lu i, C o n d ic a S a d o v ii fila 2.
2 ) I b ld e m fila 4
atunci vechim ea ei s'ar fi putut urca chiar până Ia începutul
secolului al XH-lea *).
Lipsa unei tradiţii privitoare la ctitorii n a i vechii, nu e
un m otiv a*i crede inexistenţi. La mănăstiri ( h ar, unde, pe
lângă tradiţia orală s e păstrează, mai ales, tradiţia scrisă,
s e uită de m ulte ori întem eetorul şi se am inteşte doar cti-

F i g . 3 — B is e r ic » Sf. D u m i t r u v e c h i

torul mai apropiat. Cu a tâ t mai mult se întâmplă ac ea sta


la bisericile de mir. In Craiova aflăm acest lucru la 2 bi­
serici. Cea c u numele de Hagi-Enuşi e zidită de n e gus­
tori, totuşi tradiţia îl soc o te şte pe Hagi-Enuşi ca întemeetor,
deşi a c e s t negustor bogat, care v a fi dăruit odoare sau v a
fi reparat biserica, nu se află trecut în pisanie între ctitorii

1) R e v i s t a A r h iv e le O lteniei 1926, p a g . 391 şi u r m .: V e c h im e a b i s e ­


ricii Sf. L'umitru clin C r a io v a d e P. C o n sta m in e sc u -Ia ş i. In o „ D e l ă pentru
m ă n ă s tir ile şi b ise r ic ile c â t e sâ n t în c o p r in su l a c e s t e i p lă şi şi d e c in e sâ n t
z i d i t e 1838“ pu b ic a tă în O lt e n ia an. 1911 p ag. 126 ş i urm . d e I. V. C â n c e a .
fără un t e m e i sigur, s e d a c a d a t ă d e z id ir e anul 12'îl.

10
c e a u zidit-o. La 20 Aprilie 1816, cam 20 d e ani dela zidi­
rea biserici, căim ăcăm ia Craiovii d a ordin ceauşului Scarlat să
hotărnicească 9 moşii ale lui chiar Hagi Ianuş ').
B 'serlaa Sfinţii Agostoli, ridicata poate, dar mai ales în­
z e strată cu odoare, d e popa Hristea, în călugărie Hariton Iero­
m onah, i-a purtat numele, nu fiindcă ar II întem eiat-o el, dar
fiind :ă a înzestrat-o.
Pela 1700 Sfântul Dumitru ajunge ctitorie a familiei Obe­
deanu. La 1723 Constantin Obedeanu, fiul lui Petre Obedeanu,
îngropat a c i, rep a ră stricăciunile întâmplate Ia biserică în timpul
răzmlriţii din 1716—1718. O acopere cu şindrilă, pune pietre,
fiare şi .sticle* la ferestre; o zugrăveşte şi o înzestrează cu
o d o a r e 2). Constantin O bedeanu zidindu-şi la 1748, biserică nonă,
Sfântul Dumitru ajunge ctitorie a Argetoienilor. A şa se explică
cuprinsul documentului d a t de Manolache Rusett la 17703) prin
care a ra tă că „dumnealui cinstitul şi credinciosul boiariul Dom­
niei Mele Constantin Argetoianu vel clucer.,, de iznovu au în­
frumuseţat-o, zugrăvind-o p e s te tot cu toată cheltuiala dumisale
a tâ t dinlăuntru cât şi cu alte nemestii pe dinafară".
După 1770, p â n ă la închiderea ei, nu se mai vorbeşte de
vreo reparaţie a acestei biserici. Probabil însă că a sem en ea re­
paraţii— m ai a les la acoperiş— s ’au făcut, dar însemnările privi­
toare Ia ele nu a u eşit încă la lumină. La 1838 între bisericile
cărora cutremurul dela 11 — 12 Ianuarie le-a produs stricăciuni,
nu găsim trecu tă acea stă b is e ric ă 4). Fiind închisă la 1849 p aro­
h ia ei a fost desfinţată. La 1889 zidirea Iui Matei B asarab a fost
dărâm ată şi’n locul ei s ’a ridicat actuala b:serică. Lucrările de
reconstrucţie au fost condase de Lecomte de Nouy.
Biserica Sfântul Dumitru e num ită în docum ente .d o m ­
n e a s c ă ', ia r unii i-au mai zis şi băneasa. S’au căutat multe in­
terpretări pentru explicarea acestor numiri. .D om nească* i se
putea spune fiindcă fusese ridicată de un Domn, iar denumirea
de „ b ă n ea sa ”, deşi nu o găsim In docum ente v e c h !, i s ’ar fi pu­
tut d a du p ă importanţa ce o a v e a în oraşul de scaun al Banilor.

1) A r h i v e le Statu lu i, E p is co p ia R â m n ic pach. 3 n etreb nic.


2 ) R e v is ta A r h i v e le O lte n ie i 1925, p ag. 7 ş i u r m . : F un d aţiu n ea O b e -
d e n ilo r d e C. V. O b e d e a n u
3 ) Ib id em a n I (1922). p a g . 2 4 8 —250. D o c u m e n t d e l a M a n o la c h e
R u s s e t V o d ă c o m u n ic a t d e M işu S ău lesc u .
4) R e v i s t a A r h i v e le O lte n ie i 1931, p a g . 3 9 : O a m en i ş i fa p te din
trecutu l C raiov ei, A c t e şi doc. c o m u n ic a t e d e I. V. C â n ce a .

11
Prin „domnească* mai poale îi înţeleasă şi calitatea ce o avea
biserica d e a se face aci serviciul religios la care asista stăpâni*
torul Ţărei, când se afla In Craiova. Că ac esta ar fi înţelesul cu­
vântului „domnească** reese din hrisovul lui Manolache Ruset care
z ic e : „ D ar fiindcă aicea în oraşul Craiovii numai ac ea stă sfântă
biserică este dom nească şi veche, unde totdeauna s e află cu

F i g . 4 .— B i s e r ic a S f . D u m i t r u p e l a 1750

politie de arhiereu locului şi iaste şi scaun b ăn esc cu aducare


d e boerim e şi de norod creştinesc, spre lauda sfintelor rugăciuni
dum nezăeşti şi fiind trebuinţă şi a a v e a ac ea stă sfântă casă tot
felul de m ilă şi ajutor dom nesc". Era deci singura biserică fă­
cută de un dom n într’un oraş cm drept de arhiereu şi scaun de
reşedinţă cu mulţi boeri.
„Domnească** i s e mai putea spune însă bisericii şi pentru
simplul fapt că era catedrală a ş a cum li se zicea bisericilor c a ­
tedrale şi d e prin târguri, căci o biserică „domnească** era ş i’n
Târgul Jiu după cum era şi la Ocnele Mari, târguri mult mai
mici de c ât Craiova.
Prin acelaş hrisov, din care am citat m ai sus, se hotără.

12
c a biserica s ă ţină „şi un dascăl slovenescu, care să fie pentru
învăţătura copiilor*'. Dascălul slovenesc era în plus pe lângă d a s ­
călul de rumânie c e ex ista d e mult la acea stă biserică, căreia
Ştefan Racoviţă Ii dăruia cu un hrisov din 7273 (1765), Februa­
rie 5, to ată m oşia dom nească d e acolo, răm a să neînchinatâ, pen­
tru întreţinerea unui dascăl care să înveţe copiii1).
Biserică dom n ea sc ă şi deci catedrală, cu moşii şi m ai ales
c a s e cum nu m ai a v e a o altă biserică în oraş, Sfântul Dumitru
a servit c a reşedinţă episcopală. In acest scop se obţine, de
Episcopul timpului, dela Grigore Vodă Ghica, donaţia din 3 Mai,
1750 (7258) întărită şi de Mihai R acovi|ă la 1753 (7262) Noem-
vrie 8, prin care se dăruesc Episcopiei Râmnicului c a se le b ă ­
neşti sa u dom neşti din Craiova. D upă 1774 însă Episcopul stă
la Obedeanu, iar pela 1778 — 1779 Episcopul Chesarie stabilin-
du-se la C raiova şi-a ales c a reşedinţă m ănăstirea întem eiată de
Barbu Zătreanu Gănescu, mai încăpătoare, poate şi mai bogată
şi m ai la m arginea oraşului, devenită metoh al Episcoipei.
Ctitoria dom n ea sc ă d e a ltă d a tă p ărea să continue a fi tot
astfel prin interesul ce i-a arătat Regele Carol I. Lipsa d e sin­
ceritate şi, p o a te şi de dragoste creştinească, la cei însărcinaţi
să-I îndeplinească dorinţa, l-au lipsit de mulţumirea de a vedea
term inată clădirea bisericii Sf. Dumitru, săvârşire ce trebuia să-l
pună, şi pentru Craiova noastră, nu num ai între ctitorii de lă­
caşuri sfinte, dar şi între cei mai vechi ctitori de organizaţiuni
politice româneşti.
Anul 1933 a fost însfârşit anul m ântuirei acestei biserici ce
stătuse în ruină 40 ani, c a apoi reconstrucţia, să dureze 45 de
ani. In acest an, în ziua hramului, biserica Sf. Dumitru a fost
târnosită şi red a tă cultului cu rangul de catedrală c e avusese
cu un secol înainte.

2. B I S E R IC A SF Â N T U L U I IL IE
(1720)
D ela 1913 — 1933 a servit d e catedrală a oraşului biserica
Sfântului Ilie din str. Regina Maria m . 1. Piatra cu pisania clă ­
dirii din sec. XVIII nu s e mai păstrează. Probabil c ă s ’a pierdut
s a u i s ’a dat o altă întrebuinţare la rep araţia făcută după cu­
tremurul din 1838. Inscripţia p u să la term in area clădire! celei

1) A r h i v e le S tatu lu i, E p is co p . R â m n ic nr. 3 d in p a c h . privitor la


c a s e l e b ă n e ş t i d in C r aiova .

13
noui din 1890 arată c ă noul locaş s ’a ridicat in locul celui vechi
zidit pela 1751 d e Dvornicul llie Otetelişanu. Annl 1751 însă nu
corespunde realităţii, deoarece In condica mănăstirii Hurezul,
s e păstrează, desigur în copie, testam entul primului ctitor. D ata

F i£ . 5 . — B i s e r ic a Sf. I lie v e c h i

acestui testam ent e 11 Decemvrie 1732 ş i’n el s e vorbeşte despre


„ a m ea dulce nădejde beserica m ea din Craiova" că a v e a nevoe,
p e atunci, să i se termine tâm pla şi să se acopere din nou cu
şindrilă.
Pentru a se simţi nevoia schimbări acoperişului la 1732,
biserica trebuie să fi fost clădită şi acoperită cu câţiva ani m al

14
înainte. In lista bisericilor din plasa O c o lu l') se d ă c a d a tă a
zidirii bisericii Sf. Ilie anul 1720, iar ca d a tă a preînnoiri e i de
Vornicul Iordache O te te lş a n u anul 1839. D ata d e 1720 trecută
în a c e a s tă listă se apropie de ce a bănuită (1 7 1 0 - 1725)2)
Clădirea ridicată d e vornicul Ilie Otetelişanu era mai
mică ca c e a de azi şi a v e a numai un turn, cum rezultă din
însem narea stricăciunilor întâm plate pela biserici din cauza cu­
tremurului din 1838 : „Turnul bisericii a u crăpat în trei locuri.
Doi stâlpi ce sunt înlăuntru a u crăpat căzând c âtăva te n c u ia lă 3).
In urm a acestui cutremur ctitorii Iordache şi Grigore Ote­
telişanu îl fac repara(ii radicale datorită cărora i se schimbă cu
totul înfăţişarea. I se dărâm ă turnul şi i se face acoperişul în
două părţi iar spre R. şi A. in loc d e coperiş acum se termină
cu două frontoane triunghiulare.
Pridvorul s’a desfinţat, iar ca a d ă p o st ia intrare s ’a aşezat
deasupra uşei o m archiză semiconică acoperită cu tablă. Brâuî
şi registrele ce împodobeau exteriorul, ca la toate construcţiile
similiare în stil brâncovenesc, a u fost stricate. In urma a cestei
reapariţii numai crucile mai arătau că aci era un locaş de în­
chinăciune creştin-ortodox. De acea stă reoaraţie desfigurâtoare
a scăpat însă cloponiţa, d ărâm ată pela 1889 şi care, după s p u ­
sele bătrânilor cari a u văzut-o, era mai înaltă chiar decât v e s­
titul turn al Colţii din Bucureşti, deoarece ar fi avut vre-o 7
e ta je ! Din păcate nici o vedere a ei nu ni s ’a pJ strat.
In Istoria Generală a lui Dionisie Fotino acea stă biserică,
împreună cu Sfântul Dumitru, Obedeanu, Maica P re c e s ta Dud,
Sfântul Gheorghe, poate cel nou, Sfântul Nicolae a Gănescului,
Sfântul Spiridon şi un alt Sft. Nicolae (poate Sft. Gheorghe
vechiu care are şi hramul Sfântuiui Nicolae) e ste arătată ca fiind
mănăstire. Nu av em Insă ştiri că ar fi fost mănăstiri decât pentru
Obedeanu şi Sfântul Nicolae a Gănescului. Poate că locuinţele
pentru preoţi, cântăreţi şi posluşnici, cum şi averile lor bine
gospodărite, făceau ca aceste biserici să fie luate drept mănăstiri*
A şezată în plin centru negustoresc, Sf-tul Ilie este şi cea
mai centrală Biserică din oraş. Poate faptul acesta a făcut pe

1) A r h iv e le Sta tn lu i C raiova. D e la p entru m ă n ă s tir ile ş i b is e r ic ile


c â te su n t în c o p rin su l a c e s t e i p l ă ş i ş i d e c in e s u n t z id it e 183K
2) P e t r e G â r b o v ic e a n u în „ Ş a p t e b iserici c u a v e r e a lor proprie»
p u b lica tă d e A d m in istra ţia C a s e i B ise ric ii. B n c u .e ş t i 1904 p a g . 322 şl
u r m ă to a r ele.
3 ) R e v i s t a Arh. Olt. an. 1931 p a g . 40.

15
Ruşii c e formau arm ata de ocupaţie, în urm a revoluţiei din 1848,
s ’o c e a ră şi s’o ia pentru ei, deşi Episcopia şi protopopiatul
Craiovei hotărlseră să li se pună la dispoziţie biserica „ot Dud"
unde „num ai preoţii ruşi s ă slujească, ceilalţi s ă se ducă Ia
alte b ise ric i1).
Cât timp a u răm as In C raiova trupele de ocupaţie rusească
(1848 — 1851) serviciile publice cu caracter oficial S’a u făcut la
a c e a s tă biserică, devenită
astfel catedrală. O dată cu
retrag e re a trupelor de ocu­
paţie, în 1851, îşi pierde a-
c e astă calitate.
Catedrala oraşului fusese
din vechi la biserica dom­
nească a Sf-tului Dumitru,
unde era şi reşedinţa vre­
m elnică a Episcopului de
Râmnic. Intre 1774 — 1779
când Episcopul a s ta t la
Obedeanu, probabil c ă bi­
serica de acolo a fost c a ­
tedrală, iar dela 1779 Epis­
copul Chesarie stabilindu-se
la m ănăstirea Sf-tul Nicolae
Gănescu devine catedrală
F ig . 6 B i i e r i c a S f. I lie a c t u a l ă biserica acelui metoh şi ră­
mâne acolo până Ia sfâr­
şitul anului 18632). In 1846 cârmuitorul Doljului (Iancu Bibescu)
pofteşte p e Inspectorul Şcoalei Centrale şi p e profesori la Te-
Deumul ce a v e a Ioc la biserica Episcopiei în ziua de 8 Septem ­
vrie, fiind ziua D o a m n e i3). La 5 Dec. 1853 Cârmuirea pofleşte
p e Inspector şi profesori să asiste în z>ua de 6 Decemvrie la
biserica Episcopiei pentru Te-Deumul în cinstea ImpSratuIui
rusesc).
Prin leg e a secularizărei averilor mănăstireşti biserica Gă­
nescu răm âne biserică de mir cu foarte reduse mfjloace de în­
treţinere. Din acea stă cauză serbările oficiale nu s’a u mai făcut

1) Arh. Olt. a n 1925 p a g . 62.


2 ) A r h iv a C o le g iu lu i N a ţio n a l Carol I d osa r 201 fila 596.
3) Ibld. d d s a r 2 6 2 fila 274.
â c i. Cum nici Ia Obedeanu nu se putea face din a c e le a ş i m o ­
tive, ia r Sfântul Dimitrie fusese închisă din 1851, ajunge c a t e ­
d ra lă biserica Maica P re ce sta dela Dud (Madona Dudu). După
1912 când Maica Precesta dela Dud a fost dărâm ată, Sfântul
Ilie, reclădit în 1890 a răm as iar ce a m ai m are şi m ai centrală
biserică din oraş. De atunci şi până ia 26 Octomvrie 1933 când
s ’a term inat şi sfinţit catedrala istorică Sfântul Dumitru, a serv it
ia ră ş d e catedrală.
Ctitorie a Oietelişanilor, oameni cu râvnă pentru biserică,
dar şi pentru şcoală, cu veniturile ei s’a întreţinut şi se între­
ţine şcoala de fete Lazaro-Otetelişanu. Tot cu fondurile ei s ’a
înfiinţat prin sârguinţa Iui Iordache Oieîelişanu şi actualul liceu
de fete „Elena Cuza“ .
Fiind biserică particulară, ctitorii el i-au putut ic â p a m o­
şiile d e secularizare. Expropierea însă a lipsit-o de a c este moşii,
din care cauză cu greu mai poate face faţă cheltuelilor de în­
treţinere a Şcoalei Otetelişanu. Parohia ei, foarte m are altădată
a răm as ca întindere aceiaşi, dar numărul credincioşilor s ’a îm
puţinat.

3) B I S E R I C A S F A N Ţ U L G H E O R G H E V E C H IU
(1730)

Se g ă seşte pe strada A urelian Ia Nr. 7. E dintre cele mai ve­


chi clădiri religioase zidite din cărămidă. Exteriorul, — exceptând
faţada denaturată prin închiderea pridvorului — păstrează, foarte
pronunţat, caracterul construcţiilor de stil brâncovenesc, în despăr­
ţirea pereţilor în două registre împărţite în firide, printr’un brâu în­
conjurător şi ciubuce puternic relie?ate. La Dionisie Fotino nu
o găsim trecută între bisericile de piatră, d a r găsim trecută între
mânăsliri pe Sfântul Serghie în loc de Sfântul Gheorghe şi o
mănăstire a Sfântului Nicolae. In catagrafia din 1813— 1815 se
află trecută „Biserica Sfântul Nicolae Vechiu, hramul Sfântul
mucenic Gheorghe, făcută de neguţătorii m ahalagii". Urmează
d e aci că pela 1780, a c e a s tă biserică era cunoscută sub numele
de m ănăstirea Sfântul Nicolae şi num ai m ai târziu i s’a popu­
larizat numele de Sfântul Gheorghe Vechiu, după hramul ce
purta. Denumirea de m ănăstire o aflăm şi în pisanie, care, din
nefericire, nu-şi mai păstrează data. lată-i cuprinsul: „Cu aju-
toru Sfintei şi de v ia ţă făcătoarei Troiţă, a c e a s tă sfântă mă­
năstire unde se prăznueşte şi să cinsteşte hramul Sfântului Ioan

2 17
Botezătorii! şi Sfântului marele mucenic Gheorghe, e ste zidită
din temelie de dumnealui jupan Iani proin staroste, i de dum­
nealor jupan Marin, jupan Coandă, jupan Andrei Boteşti, i jupan
Ion Brăiloiu vel sluger, i jupan Viadu, jupan Marin, jupan Du­
mitru, jupan Grigore, Hagi Constandin, jupan Crăciun, jupan
Iordache, jupan Dumitru, jupan Ion Racheru, jupan Mihai, jupan
Ion Braneţu, jupan Ion, jupan Manolea, Andrei Ciurciop Başa,
jupan Enache, jupan Gheorghe Rachieru, Alexie Becheanu"...
In d reapta şi stânga pi­
s a n ia e mărginită de câte
un ornament, reprezentând
o coardă de viţă cu frunze
şi struguri. Acelaşi orna­
ment trebue să-l ii av u t şi
in părţile de sus şi jos, dar
pietrele ce-1 purtau au fost
scoase. Cea de sus p a re a
li o piatră aîiată în curtea
bisericii spre poartă, dar
cea de jos s ’a pierdut şi
împreună cu e a şi sfârşitul
inscripiţei unde era scrisă
data zidirei.
In lista din dosarul pro-
toieriei din 1839, aflat la
Arhivele Statuiui din Cra­
iova, se a rată că această
biserică a fost clădită la
Fig. 7.—Biserica Sf. Gheorghe Vechi
anul 1730, „de răposata Şte­
fan Monahu şi fiul său Gheorghe Boţea". Iar Ia anul 1777 „s’au
prenoit d e răposaţii loan Carabet i Marin Giugulin zet Gheorghe
Boţea, şi Coanda sin Gheorghe Boţea şi Andrei sin Gheorghe
Boţea, precum şi alte ajutoare".1) Datorită acestei însemnări pu­
tem spune cu preciziune c ă pisania a fost pusă la 1777, când
s’a prenoit biserica, cei amintiţi aci fiind şi cei dintâi trecuţi în
pisanie.
Cu denumirea de m ănăstire o găsim trecută această bise-

1 ) D o s a r u l a c e s t a pare a fi a c e l a ş i c u c e l p u b lica t în R e v is t a Ol­


t e n ia an. 1941 pag. 1?5 şi urm. d e 1. V . C â n c e a , n u m a i c ă e d a t a t 1838
în lo c d e 1839.

18
rica şi'n Însem nările alia te pe vechile cărţi bisericeşti. Astfel
p e mineiul lunii D ecem vrie, tipărit la R âm nic a
226 s c r i e : .A c e s t minei e ste al m onastirii lui Slântu G h to rg
1795 N oem v rie 2 1 “. , ,
Cât priveşte d a ta zidirii c re d e m c ă în sem n area din do sar
protoleriei, citată m ai sus, ne d ă inform aţia c e a m ai s i g u r .
însem nările m ai noui d au mai m ult d a te Presum tive. IJ H a ^ d ln
1864 aflată pe coperta unui m ineiu a l lunii Octom , p
la 1776 a r a tă c ă „A cea stă sfântă b iseric ă este zid:tă la anul
1757, ad ică de cărăm idă, d u p ă c u m să v e d e şi
s ’au făcut re p a ra ţii In felul cum s e v e d e " . A ceiaşi d a ta n e ­
ara ta şi c o p i a - n e c o m p l e c t ă - a p isaniei vec h i p ă s tra tă într un
registru de preotul p a rc h al bisericii. A tât ,n se ™ ® re“
mineiu, însă c â t şi c o p ia pisaniei au fost c o p ia te ; şg
com p lectate d u p ă inform aţiuni n e î n t e m e a t e p e i n s e m n ă r lr e a lf ;
a j a cum p ar a fi informaţiile ce pun d a ta clădirei la 1730 po
menind p e ctitori şi a rătân d u -le şi filiaţia. QMn*ni
Din c a u z a cutrem urului din 1838 la . B iserica S
G h so rg h e V e ch lu au căzut p u ţin tică ten cu ială din stâlpii oe
afară ". A sta n a îm p ie d e c a t p e cei c e i-au fă c u t re p ara ţia la
1864 s ă - i d e a jo s turnul d e zid şi să-l înlo cu iască c u unul j e
scâ n d u ră. Clopotniţa în să a fost d ărâm ată, c a şi c e a d e la S lân tu
Ilie, c e v a mai târziu, p e la 1889. I n jllţim il a n i ( ’ 939 ~ ^ bl
serica a fost re sta u rată re d â n d u -i-s e form a v ech e. S a dat jos
turnul d e s câ n d u ră şi s ’a reclădit altul din c ă ră m id ă şi s au
s co s la v e z e a lă stâlpii pridvorului, a c e s ta ră m â n â n d insă m

d e p a ,lntre h ă r ţi l e v ec h i g ăsim aci un „triodion a c u m întâiu


într'acest chip tipărit în Sfânta Episcopie a Râm nicului şi d e s ă ­
v ârşit m ai lum inat in lim ba ru m â n e a s c ă aşezat, cu n ev o inţa ş
cu to a tă celtuiala a p re a sfinţitului şi d e D u m n ez eu i u b i t o r i
chir In ochentie Episcopul Râm nicului în anul dela Hristos 1731,

IUllC Dintre o d o are n u m ai u n potir, p e c a re se c ite s c num ele de


Isp a s, P ă u n e a , Ghiorghi, Huia şi Ţona, p o artă d a t a d e 179J.
Celelalte su n t s a u fără d a tă s a u m ult m ai noui.
L a 1835 m a h a la u a acestei biserici a v e a 100 d e fam n i.
4. B ISE R IC A SFANŢUL IO A N SE B A S T IA N '
(1742)

Se află pe calea Severinului Nr. 4 9 şi e u na din bisericile mici ale


oraşului Era zidită din cărăm idă la 1781, fiind pomenită între bise­
ricile de piatră în Istoria iui D io nisie Fotino. Pisania i-a fost dis­
trusă de zeloşii reparatori de m s i târziu. In catagrafia din 1813—
1815 se spune: „B iserica oi h iam u T ă e r e a Sfântului Ioan, făcută de
Vasile Tălpăşanu şi de m a h a la g ii" . Tot p e Vasile Tălpăşanu îl

F ig . 8 . - B i s e r i c a Sf. I o a n S e b a s t i a n

d ă ca ctitor şi inscripţia din interior scrisă în 1887 şi care z ic e :


„ A c e a stă sfântă biserică cu patronajul Sf. Ion Botezătorul şi Sf.
Mucenic Dimitrie, fiind fondată în anul 1783 de către jupan Va­
sile T ă lpăşanu şi soţia s a jupâniţa Hrisana. D upă vrem ea ce
purta şi din cauza vechim ei şi a lipsei de n.ijloace penliu în­
treţinere, ajungând în mare ruină c e au provocat închiderea sa
de mai mulţi ani, ruina zisă a u îndem nat p e d-na Ecaterina
Ciocazan, născută Izvoranu, şi p e d-1 Alex. D. Nicolaid, actualul
prim ar al Craiovei, d e a o prenoi. Şi astfel cu ajutorul şi per­
soanele cu a sem en ea sentimente religioase, ale căror nume sânt
scrise în condica pomelnicilor bisericii, înirumuseţându-se întru
to ate cu din nou zugrăveală şi mobilierul necesar, prin stăruinţa

20
d-lor epitropi Dimitrie Pietroianu şi Grigore Nfcolau s’a resta­
urat în. acest an 1887 Octombrie".
Anul 1783 a ră ta t aci ca dată Ia care a fost zidită de Vasile
Tălpăşanu, cred că nu corespunde veleatului cu cirilice din pi­
sania veche. P oate că cifrele ce arătau anul au fost cam şterse
şi din a c e a s tă c a u ză n ’au p u tu t fi bine citite. In dosarul protoleriei
Dolj din 1839 în lista „de t o a t ă s u m a b isericilor.. şl care de
cine anume sânt făcute şi din ce leat s ’a u clădit şi s ’au prenoit“,
ca dată a clădirei acestei biserici se d ă anul 1742 iar ca ctitori,
Vasile T ălpăşanu i Vasile P o p a Radu şi Ioan Eromonahu mai
având şi a lte ajutoare*. C u m şi în alte cazuri datele aflate
în acest dosar dovedesc că sunt mai aproape de exacti­
tate şi în lipsă de alte dovezi mai precise, eu cred că acea sta e
data zidirei bisericii. D a c ă în însemnările răm ase s’ar fi repro­
dus vechea pisanie în întregime, cu numele Domnului Ţării şi
Episcopului locului din acei tim p, d a t a citită greşit când a fost
reprodusă s ’ar ii putut corecta uşor.
Se vede c ă din cauza micimii ei, mai mult decât a soli­
dităţii, cutremurul din 1838 nu i-a cauzat nici o stricăciune. E
surprinzător însă că abia după 14 ani dela reparaţia din 1887
i se face o nouă reparaţie, ale cărei urme nu se constată decât
în stricarea pisaniei vechi pe care a u înlocuit-o cu una fără
alt rost decât a c ela de a arăta cine erau preot şi epitrop în
acel timp.
Filială a bisericii Sf. Mina, Sf. Ioan Sebastian a fost folo­
sită, în timpul din urmă, prea p u ţ n pentru cult. A şa se explică
de ce nu e trecută în anuarul Episcopiei Râmnicului din 1901.
închisă de îapt în 1909 şi legal în 1919 a stat astfel p â n ă în
1929. In acest an, creindu-se o n o u ă parohie în a c e a s tă parte
a oraşului, îacetează de a mai îi filială. Ruinată de vrem e şi
neîntrebuinţare, din iniţiativa preotului actual şi cu ajutorul eno­
riaşilor s’au strâns fondurile necesare pentru o nouă reparaţie.
S’au redus ferestrele la p ro p o rţiile ce a v u sese ră înainte de 1901,
s’a reparat acoperişul şi s ’a zugrăvit din nou, Ca creştinesc
prinos, atât restauratorii din 1887 cât şi cei din 1932 a u ţinut
să reînnoiască portretele celor mai vechi ctitori cunoscuţi ai bi­
sericii, Vasile T ălpăşanu şi soţia s a lirisana.
Prin testam entul lui Grigore Otetelişanu, ctitor al bisericii
Sfântul Ilie, din 8 Decemvrie 1867 se lăsa 1000 Iei pe an, „şi

21
Ia biserica S t Ioan Sevastian, din acest oraş, unde sânt înmor­
mântaţi mulţi din ai familiei iubitei mele soţii1' ').
Parohia acestei biserici a v e a Ia 1838 num ai 16 [amilii. Cea
care i s ’a creat în 1929 trece de 200.

5. B ISE R IC A O B E D E A N U
(1748)
Singura biserică de cărăm idă din prima jum ătate a vea­
cului XVIII-lea care şi-a păstrat pisania este ctitofia lui Cons-

Fig. 9 .—Biserica Obedeanu

tantln O bedeanu din calea Brestei nr. 48. începută la 1748,


e ra term inată la 1753. Cuprinsul pisaniei e ste urm ătorul: „Cu
ajutorul Sfintei şi de v ia ţă îăcătoare Troiţă, această sfântă
mănăstire, unde se prăznueşte hramul Bunei Vestire, a Prea
Sfintei Născătoare d e Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria
şi a Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, este zidită din

1) P. G â r b o v ic e a n u j Ş a p t e b iserici c u a v e r e a lo r proprie p a g . 245.

22
temelie şi cu toată cheltuiala dum nealui jupan Costandin
Obsdeanul vel stolnic, liul dumnealui răposatului Pâtru Obe-
deanul biv vel sărdar, şi a jupânesei dumnealui Stancăi Obe-
dencăi. Şi înfrumuseţând, cât pedinlăuntru şi pe dinafară, pre­
cum s ă v e a d e, ca s ă fie pom ană în veaci dum nealor şi pă­
rinţilor dumnealor, făcând-o în zilele luminatului Domn Io Gri-
gore Ghica, începându-se dela luna Mai zile 3 la anul dela zi­
direa lumii 7256 iar dela Hristos 1748“.
La moartea sa, ctitorul Constandin Obedeanu lăsă bisericii,
prin testamentul din 24 Martie 1753, opt moşii, to ate cărţile şi
odoarele trebuitoare cultului, serviciului călugărilor şi spitalului
înfiinţat pe lângă mănăstire (cum a rată piatra de p e mormântul
său, cu data de 21 Aprilie 1755, aflată în biserică). Totodată în­
zestrează m ănăstirea ca ţigani, boi, cai, porci, stupi *).
La leatul 1759, luna August, urm aşul lui Constandin Obe­
deanu, numit şi el tot Constandin, închină m ănăstirea Episcopiei
Râmnicului şi „sfinţii sale cinstitului de Dumnezeu iubitorului
părintelui nostru chiriu chir Grigorie Ep'scopu al acestei sfinte
episcopii'1. Din actul de în ch in a re 2) rezultă că urmaşul cti­
torului nu era mulţumit de felul cum îngrijeau epitropii, lăsaţi
de tatăl său, de averea mănăstirii. El o închină Episcopiei
încredinţat fiind „ c ă nu poate îi mai a les şi mai bun epitrop
decât Arhiereul locului". D eoarece din cartea lui Alex. Ipsilant
din 26 Aprilie 1775 se încuviinţează şi cu învoirea Episcopului
Chesarie ca m-rea Obedeanu să nu mai fie metoh al E p isco p ie i3),
la 1777, venind Episcop Parthenie închinarea se reînnoeşfe
de a stă d a tă şi cu consimţământul lui Dum itrache Geanoglu
ginerile ctitorului.
Costandin O bedeanu al II, a v e a dreptate să se te a m ă de
epitropii laici, deoarece din o anafora a divanului Craiovei din
18 Martie 1794, se vede că, deşi m ănăstirea era închinată, to­
tuşi clucerul Geanoglu „ c e de sineşi se făcuse stăpân şi epi­
trop p e a c e a s tă m ănăstire, care a înstrăinat şi o vie a m ănăs­
tirii dela Turcineşti sud Gorj. unde făcea câte 29 buţi de vin...
o livadie din m arginea Craiovii ce se cheam ă la PIop“ 4), La
1) R e v i s t a A r h i v e le O lt e n i e i anul 1922 p a g . 174 şi u r m . : O v e c h e
ctitorie b o e r e a s c â . B ise ric a O b e d e a n u din C raiova d e G. Mii. D e m e t r e s c u .
2) A c a d . R o m . m s . 2088. C o n d ica M e to a ş e lo r E p is c o p ie i R âm n icului
lila 433 ş i urm.
ii) V . A . U r e c h e Istoria R o m â n ilo r v o i. I pa g. 208/92,
4) R e v i s t a A r h i v e le O lte n ie i anul 1931 p a g . 34 7 şi u r m .: D o c u m e n t e
privitore la în c ep u tu r ile ş c o a l e l o r din Craiova c o m u n ic a t e d e Mih. P o p e s c u
din A r h iv e le Statului.

23
1816 Noiemvrie 6 se m ai constată şi alie încălcări ale averii
mănăstirii! o cârciumă, o m oară, şi 20 sălaşe de ţigani de pe
m oşia Albeşti ce le stăpânea sărdăreasa Ilinca Bibescu ').
Faptul că Episcopia se desinteresează de păstrarea ave-
rei mănăstirii Obedeanu îl credem explicabil prin restricţiile pre­
văzute în actul de închinare c a re s p u n e : „Pentru câte venituri
v a a v e a sfânta mănăstire p e an, s ă se adu c ă şi să se strângă
deplin în mănăstire şi nicidecum cât de puţin la Episcopie sau
la altă parte să nu fie volnic arhiereul a porunci câ să se ri­
dice şi s ă se aducă sa u să se ia c e v a ; ci tot venitul să îie
nestrăm utat din m ănăstire, să se chivernisească şi să se hră­
nească părinţi lăcuitori, poslusnicii, nemearnicii şi bolnavii ne­
putincioşi şi doftorul cel orânduit, precum scrie în difata părin­
telui mieu şi dascăl pentru învăţătura copiilor, şi pentru paza
sîinlei besearici s ă îie" . 2).
Din citatul de mai sug se vede că Obedenii înzestrează
biserica spre a servi c a : 1) locaş de rugăciune, 2) spital şi 3)
şcoală. Cât se va îi menţinut spital aci, nu ştim.; d a r în Aprilie
1826, paharnicul Brăiloiu se plângea Căimăcămiei de proasta
chiverniseală a averii mănăstirii, cerând să se repare chiliile
„fiindcă acum în mănăstire nici şcoală nici spital nu e ste cuprins".
Şcoaia dela Obedeanu existentă la 1759, de oarece cum
văzurăm m ai sus, avea un „dascăl pentru învăţătura.copiilor"
pare a ajunge cea dintâi şcoală din oraş la 1777, prin mutarea
dela Sf. Dumitru aci a dascălului slovenesc. Cu dascălii români,
sloverreşti şi greci, şcoala a ţinut cursuri în chiliile mănăstirii,
cu oarecare întrerupere, până la anul 1830. Când în 1831 mili­
ţia pă ră se şte localul, se constată că are nevoie de reparaţii prea
costisitoare spre a s e mai deşchide şcoala aci. încercarea de
a se aşeza un spital al miliţiei nu se poate realiza şi chiliile
răm ân goale şi părăsite. Abia la 1861, se îito a rc e , în aceste
chilii, şcoala primară ce însoţise dela 1831, şcoala secundară
— azi Colegiul Naţional Carol I — în paradosurile dela Madona şS
apoi în localul propriu.
După părăsirea chiliilor biserica cu cei 3 preoţi şi un ţâr-
covnlc, cum avea la 1838, serveşte ca biserică de mir. La 1838
parohia ei a v e a 30 familii. Cutremurul din Ianuarie 1838 îi
face mari stricăsiuni: „Tâmpla între biserică şi între altar cu
totul crăpată şi din porunca ctitorilor s ’ e u dat jos până în drep-
1) Ibid. p a g . 358.
2 ) A r h i v e le O lte n ie i a n u l 1931, pag. 355.

24
4ul icoanelor. Bolta altarului crăpată de jos până sus. Turlele
amândouă crăpatei Imprejul uşii bisericii o crăpătură. A sem enea
şi fn tinda bisericii".
La câţiva ani după cutrem ur biserica a fost prefăcută, la
1843 — 1844, cu cheltuiala Eforiei şcoalelor, în a cărei adminis­
traţie intrase averea bisericii, de către contracciui Gh. C a n e c iu 1) .
IA acea stă prefacere i s e închide pridvorul ş i răm âne numa
cu un tura. O altă reparaţie i s ’a făcut la 1857 — 1858, iar cea
mai recentă e din 1930 — 1931, când s ’a zugrăvit din nou în
interior, i s’au schim bat ferestrele şi i s’a mai a d ă o g a t un turn.
Lipsa de mijloace a îm piedecat term inarea reparaţiilor, ia r tur­
nul cel nou fiind deosebit c a stil, de cel vechiu, strica prin pre­
zenţa Iui, armonia întregului locaş. In 1941 s ’a dat jos vechiul
turn şi acum (1942) e ste în curs clădirea unui alt turn în geniul
celui ridicat în 1931.
Prin secularizarea averilor mănăstireşti, fundaţia Gbedeni-
lor şi-a pierdut to a tă a verea. Urmaşii ctitorilor au încercat prea
târziu să-şi revendice drepturile de moştenitori.
Parohia bisericii Obedeanul este mult m ai întinsă ca acum
o sută de ani, num ărând a proape 700 d e familii. In asem enea
situaţie, buna stare în viitor a sfântului locaş, a tâ rn ă numai de
sufletul şi entusiasm ul p e care slujitori Iui vor şti să-I pună în
serviciul credinţei şi binelui obştesc.

6. B IS E R IC A S F . G H E O R G H E N O U
(1755)
E pe strada cu acelaşi num e Ia Nr. 13. Face parte din
se ria bisericilor ridicate din cărăm idă la începutul celei d e a
doua jumătăţi a veacului a l XVIII, fiind chiar prim a în ac ea stă
serie. In catagrafia dela începutul sec. XIX, privitor la e a se
spune c ă : „Biserica Sf. Gheorge Nou. hram ul Sf. Gheorghe [e]
făcută d e neguţători boltaşi". D eşi a v e a pisanie şi s e ştia cine
o îâc u se , nu s e pune numele ctitorului, c a şi la Sfântul Gheorghe
Vechi, probabil fiindcă ac eşti ctitori nu s e num ărau înlre boeri.
Pisania, e ste u rm ă to are a : „A ceastă sfântă şi dum nezeiască bise­
rică, care s e prăznuieşte hramul Intrarea în Biserică a Prea
Sfintei de Dum nezeu N ăscătoare şi a Sfântului Mucenic Gheor­
ghe, este zidită din tem elie şi împodobită cu toate cele ce se
, v ă d cu cheltuiala şi cu osteneala dumnealui jupan Milcu Stoie-

1) A r h iv a C o l e g iu lu i N a ţ io n a l Carol I- d o s a r 250 fila 130,

25
nescu, biv staroste, împreună cu jupăniţa dumnealui Urnea, din
început până la sfârşit, având ajutor şi pe nepotul dumnealui
chir Hagi C onstand'n Stoenescu, în zilele prea luminatului ţi
bunului creştin Domn Io Costandin M hai Racoviţă Voievod, cu
blagoslovenia iub'torului de Dumnezeu chir Grigorie Episcopul
Râmnicului Noului Severin, la anul 7263 dela Adam (1755 dela
C h risto s)*).
Având avere propie şi biserica acea sta era socotită drept
m ănăstire şi a şa o găsim în istoria Daciei de Fotino. In tredu-

F ig. 10.— Biserica Sf, Gheorghe N o u '

cerea lui Sion, probabil tipograful, pe G. iniţial I-a citit S şi


astfel a ieşit de sub tipar Sfânlul Se. ghie în loc de Sfântul
Gheorghe.
In 1838 la „biserica Sfântul G heoghe Nou tâm pla şi ad-
vonu au crăpat". La reparaţia făcută în 1848 de Statie Stoe»
nescu au fost d ărâm ate turlele de zid, iar în locul lor s’a făcut
o singură turlă de scânduri, după modelul bisericilor unite din

1) B ise ric ii c u a v e r i pro piii se r ia Ii B ucureşti 1919 p ag. 257 ş i Bu).


C o m . M on. Ist. v o i . II p a g . 191.

26
Ardeal şi i s ’a închis pridvorul. Cu ac ea stă înfăţişare a răm as
până la 1913.
Deşi cu a vere proprie îndestulătoare pentru a îi întreţinută
în bună stare, în 1911 ajunsese în a şa hal de ruină încât Epis­
copia a trebuit s ’o închidă spre a nu c a u za vreo primejdie în­
chinătorilor. In 1913 a fost dărâm ată şi pe vechile temelii s’a
ridicat actualul locaş de o deosebită îrum useţe exterioară. In in­
terior nu e ste încă terminată pictura, Ia c a re lu crează marele

B is e r ic a Sf. G h e o r g h e N o u î n an u l 1908.

pictor cu renum e mondial, E. Stoenescu, urm aş al ctitorilor şi


el însuş ctitor.
Cum a u trecut 24 ani de când biserica n’a mai servit cul­
tului, credem câ’n curând—de dorit ar fi s ă nu se împlinească
un sfert de v e a c dela închidere—v a Ii redată cultului c a o n e ­
preţuită com oară artistică şi o deosebită cinste pentru cei ce
s’au ostenit pentru m ântuirea ei şi a l o r ').
La 1835 m ah alaua Sfântului Gheorghe Nou a v e a 76 de
îamilii. Azi are câteva sute.

1) A c e s t e rânduri a u f o s t s c r is e a c n m ş a p te ani. S p e r a n ţ e l e m e l e şi
a le en o riaşilor n u s ’a u îm plin it întrucât b i s e r ic a n u a f o s t în c ă o d a t ă c u l­
tului p â n ă a c u m ( A u g u s t 1942).

27
7. B IS E R IC A SFÂ N T U LU I S P IR ID O N
(1758)

I se m ai zicea şi „din m ahalaua Valea Vlăicii". Se află


pe strada Vasile Boerescu nr. 7.
Ia catagrafia din 1 8 1 3 - 1 8 1 5 e arătată ca ctitorie a boe-
rilor’ţ Vlădăeni şi Poenari. Pisania, aflată d easupra uşii dela in­
trare, barată ca ctitor num ai p e Fota Vlădăianul, biv vel clu-

B i s e r ic a S f. S p i r i d o n

ciar, fiu al lui Coandă, b iv vel căpitan, şi p e so ţia lui Anca,


îatalR adu lui Brăiloiul biv vel zaproz. Cuprinsul pisaniei e ur­
m ătorul:
-f- Cu ajutorul sfintei şi de viaţă făcătoarei Troiţe, ac ea stă
sfântă şi dum nezeiască besearică, unde să prăznueşte hramul
erarsilui arhiereu Nicolae şi sfântul părintele Spiridon, făcăto-
riul d e minuni, ia ste zidită din temelie, cu to ată cheltuiala, de
ro b u l lui D u m n ez eu , ju p an F o ta V lădăiam ;, b i v v el cluciar, sin
C o n d a b i v v el câp[itan], jupănifai A nc a Vlădâianca, fa ta ju-
\
28
pan[ului] Radu Brăiloiul, biv vel zaproz, ca [să] îie veajaică po­
menire dumnealor şi părinţilor şi a tot n e a m u ; făcându-se în
zilele prea luminatului Domn Io Costandin Nicolae V oevod şi
cu blagoslovenia pr a sfinţii sale părintelui episcop chiru Gri-
gorie a Noului Severin, fiind ispravnic Iacob Opr[a],i, Leat
7266 (1758).
Faptul că în catagrafia dela începutul sec. XIX se arată şi
boerii Poenari ca ctitori ai bisericii trebue explicat prin înru­
direa acestor familii şi prin daruri făcute bisericii c a nişte eno­
riaşi ce i erau, căci Poenarii îşi a v e 3 u casele din oraş în m a­
halaua acestei biserici. Biserica de b aştină a Poenarllor este
cea din satul Almăju-Dolj.
Fota Vlădăianu a întemeiat p e lângă biserică şi o şcoală
de elineşte, d e sp re care însă r.u mai avem ştiri mai t â r z i u ').
Ctitorul ridicase împrejurul bisericii şi case mari şi o înzestrase
cu moşii şi odoarele trebuitoare cultului, încât s e a se a m ă n ă cu
o mănăstire, ca şi bisericile Sf, Dumitru, Sf. Ilie şi Maica Pre-
cista. De aceia în Istoria Iui Dionisie Fotino biserica Vlădoe-
nilor o găsim trecută între mănăstiri.
Deşi închinată mănăstirii Hurez, secularizarea n’a lipsit-o
cu totul de a v e re a ce poseda. Şi acum , după secularizare şi
expropriere, biserica Sfântului Spiridon tot a m ai răm as proprie­
tara unei bucăţi de pădure la Novaci în judeţul Gorj.
Cutremurul din 1838 i-a cauzat şi ei stricăciuni: „la altar,
unde este m ahram a Domnului Hristos, s ’a u desfăcut un codru
de zid“. In cursul vremurilor având nevoie d e reparaţii a sufe­
rit modificări ce i-au schim bat v e c h e a înfăţişare. La ce a din
urmă reparaţie, făcută în 1925, s’a zugrăvit din nou şi s’a d e s­
chis tinda sco ţându-se astfel la iveală frumoşii stâlpi de piatră
ce o înconjoară. Portretul ctitorului a fost coj iat p e pânză, în­
rămat şi a şez a t ca tablou pe peretele din dreapta intiării, în
pronaos.
La 1838 parohia a cestei biserici cuprindea m ahalaua Valea
Vlăicii cu 40 de familii.
Numirea „Valea Vlăicii" a fost atât de puternic înrădăci­
nată încât e ste folosită şi azi—pentru vale num ai—şi n ’a putut
fi înlăturată nici de hramul bisericii Sf. Spiridon, a cărei paro­

1) R e v i s t a A r h i v e le O lte n ie i anul 1925. N . I o r g a : 'Oraşele o l t e n e ş i


m a i a l e s C r aiova p e p ragul vrem u rilo r n o u ă (1760-—1830) p a g , 290.

29
hie o forma, De bună s e a m ă numele ei pom eneşte de un Vlaicu
care-şl v a fi a v u t proprietăţile p e aci.
Ca şi Dan dela care şi-a luat numele m ahalaua „Dăneşti"
cum s e mai num eşte m ahalaua (parohia) bisericii Craioviţa, el
nu p oate fi identificat şi fixat în spaţiul timpului istoric al ora­
şului nostru.
Prin dispariţia bisericii Sf. Nicolae G ă n e s c u -E p is c o p ia
cum i se mai z ic e a - p a r o h i a sa u m ahalaua Piscupia a trecut în
c e a mai m are parte în ra z a bisericii Sf. Spiridon. La rândul e i
m ahalaua Piscupiei încorporase sa u poate c ă era continuarea
unei m ahalale mai vechi numită „Berindei” pom enită în dife­
rite zapise din 1771, 1777 şi 1785, aflate în condica m etoaşelor
Episcopiei R â m n ic u lu i1).

8. B IS E R IC A M A IC A P R E C IS T A O T D U D
(M A D O N A D U DU)
(1760)
Se află pe str. Madona Dudu Nr. 77. S’a bucurat, din
partea epitropilor, de o bună chiverniseală a averilor sale. A
mai avut apoi norocul de a nu fi fost închinată şi de a fi trăit
urm aşi de ai ctitorilor. A şa se explică putinţa de a fi fost re­
zidită din temelie în fiecare veac. P isan ia celui dintâlu locaş
zidit din cărăm idă nu se m ai păstrează, dar tradiţia şi docu­
mentele păstrate de Epitropie ne vorbesc destui de clar de
trecutul său.
Spunea pov e ste a — acum u ita tă — c ă ’n livada ce se în­
tindea pe vremuri în locul pe care e zidită biserica de azi, s’a
găsit într’un dud icoana Maicii Domnului. Luată d e acolo şi
dusă la o biserică, icoana a dispărut şi a fost g ăsită iarâşi în
dudul din livadă. Proprietarul locului, un străm oş al clucerului
Chiriac Găianul (Chiriac Găianu cluc< r za arie la 1784 Noem-
vrie 30, era orânduit ju d e c ă to ria judeţul Dolj în locul lui Zam ­
fir J ia n u )2) a ridicat atunci o bisericuţă de lemn drept a c ope­
răm ânt acelei sfinte icoane3). A ceastă bisericuţă ar fi fost durată
c a m pe vrem ea lui Matei Basarab.
La 17604) bisericuţa de lemn a fost înlocuită cu una de
1) A c a d e m i a R om ân ă m s. 20S3, m e t o h u l G ă n e sc u .
2) V. A . Ureche : Istoria Românilor dela 1774-1786 pag. 333).
3 ) Pr. Gr. Popescu-Breasta Biserica M aica Precista D u d u pag. 5.
4 ) A rh . S tat. C r aio va. D e l ă p entru m ăn ăstirile şi b is e r ic ile p lă ş ii O c o lu
din i8 3 9 .

30
cărămidă „cu stâlpii cei mari poleiţi de lângă sfintele ico a n e ”.
Ctitori au fost negustorii Hagi Gheorghea Ioan—p e care Cons­
tantin Obedeanu îa 1753 îl făcea epitrop Ia fundaţfa s a - ş i
Constantin Fotescu. C redinţi în icoana sfântă căreia i «e atri­
buia puterea de a vindeca pe bolnavi şi mai ales pe cei „eşiţl
din minte" a făcut ca biserica să fie dăruită cu multe b o g ă ţi i 1)
cu care ctitorii şi epitropii au cum părat moşii pe se am a ei.
Bolnavii veneau şi stăteau la biserică pentru vindecare. D sa-

F ig 12.. —Biserica M adona D udu între 1841-1912

c e e a chiar dela zidirea bisericii din cârăm idă s ’a simţit nevoia


clădirei d e chilii pentru adăpostirea lor. In felul a c esta a luat
fiinţă sanatoriul d a alienaţi «Madona D udu“ pentru care s ’a
ridicat m ai târziu (1894) un local propriu la bariera AmărăzH.
(Actualul local al Şcoalei Normale d e Învăţătoare).
La 1801 biserica a fost jefuită şi arsă în interior de car-
jalii. L i 1831 ctitorii ei pun la dispoziţia Şcoalei Naţionale

1) V . A . U r e c h e Istoria R o m â n ilo r v o i. II p a g . 795 | 677. A le x . Ip-


s i l a n t în t ă r e ş t e l a 18 M a rtie 1778 b ise r ic ii D u d u „ c a r e m a i ’n a in te a Sost
b ise r ic a d e lem n " 100 taleri din v a m a C r a io v e i ş i o e ritu l a 500 oi.

31
ş a s e odăi ')• I i a c este odăi răm âne şcoala publică n a ţ i o n a l i
numită apoi Ş ; o a la Centrală, p â n ă la 1842, când se mută In
localul propriu deşi încă neterminat.
Mutarea şcoalei a fost grăbită de nevoile bisericii care,
Jn urma cutremurului din 1838 răm ăsese „crăpată pâ patru
locuri, Ia advonu din d reapta se m işcă c a Ia vreo zece c ă ră ­
mizi, la advonu din stânga e ste pu{in cam crăpată. A u căzut
un bulgăr d e zid dela catapeteazm ă. C atapeleazm a e ste cră-

[Fig. 1 3 .— B i s e r i c a M a d o n a D u d u

p a tă dar fără p e ric o l2). Deşi stricăciunile se prezintau „fără


pericol* ctitorii şi epitropii se hotărăsc s ’o dărâm e şi s’o re­
zidească din nou din temelie. In 1841, luna Mai, înainte chiar
d e a se m a ta Şcoala Centrală în localul ei, încep lucrările, iar
la Aprilie 1844 noui locaş era sfinţit şi dat cultului,
S 3 vede c ă un curent arhiiectural strein bântuia p e atunci
în Craiova. Stilul în cere s ’a construit biserica — destul d e
m are şi încăpătoare d e altfel — era strein de tradiţia noastră..
Era stilul bisericilor greco-catolice din Ardeal.

1) Arh. C ol. N aţ. Carol I d o s 256 fila 1.


2) Arh. Olt. 1931 p a g . 49.

32
Averea bisericii fiind m are şi bine gospodărilă, epitropia
ei a putut întemeia fundaţ i de binefacere (ospiciul de alieneţ')
şi cultură (Şcoala Profesională). S’au construit şi resta u ra t bise­
ricile de pe moşiile sale, s ’a u înzestrat şcoalele satelor de pe
aceste moşii cu localuri şi m aterial didactic. A subvenţionat 5
biserici din oraş, a p o i biserica Popa-Tatu din Bucureşti şi Capela
Româna din P a r i s 1). Dia 1866 a început să acorde burse pentru
Ţară şi streinâtate Ia c e i dornici de învăţătură dar fără mijloace.
Deşi construcţia ridicată la 1841 1844 era în bună stare,
dela 1894 începe să prindă ideea dărâmării ei şi zidirea unei
biserici mai m onumentale. Cu a tâ t m ai mult s e credea de r.e-
voe această clădire cu cât, dela 1863, biserica Maica Precesta
dela Dud, devenise catedrală. La 1913, în urm a ordinului a pro­
bator al Casei Bisericii, biserica a fost dărâm ată. Icoanele şi
celelalte odoare a u fost adăpostite într’u n m ic paraclis în care a
continuat a se face slujbă. Războiul m ondial cu urmările lui a
împiedecat grăbirea lucrărilor. Expropierea a atins şi a v e re a
acestei biserici — sc ăp a tă dela secularizarea din 1863 — şi i-a
micşorat veniturile până într’a tâ t încât, rând p e rând, a trebuii
să treacă pe seam a Statului fundaţiunile ei: Ospiciul de alie­
nat! şi Şcoala Profesională. Ca urm are ospiciul a fost desfiintat
iar localul lui a trecut in stă p â n ire a Ministerului Instrucţiunii. -
Scăpând de cheltueiile de întreţinere necesitate de funda»
ţiunile de asistenţă şi culturale, s ’a putut strânge un fond pen­
tru clădirea b sericii. La .5 Noemvrie 1928 s ’a pus temelia noului
local ce v a fi cel mai m ăreţ m onum ent religios din oraşul nos­
tru, deşi stilul lui arhitectonic nu e în concordanţă cu tradiţia
noastră. Timp d e 3 ani s ’a ridicat toată zidăria,., s 'a pus a c o ­
perişul de aram ă şi s’a e xecutat c e a mai m are parte din ten-
cuelile exterioare. Criza generală a oprit, deocam dată, lucrările
începute şi e x e cu ta te cu a tâ ta avânt în primii 3 ani.
Dela 1938 au reînceput lucrările executându-se atât răm ă­
şiţele de zidărie şi tencueli cât şi pictura astfel ea a putut fi
dată cultuiui prin slujba târnosirei ei ce a a v u t loc în ziua de
4 Octombrie 1942.
H a g i Gheorghe Ioan şi Costandin Fotescu, biv logofăt za
vistierie, du p ă ce a u term inat biserica, a u închinat, la leat 1766
O.ctonivrie 15, „danie din venitul acestei sfinte biserici s ă se
dea din a n în an la Sfânta Episcopie câte zece o c â ’de ceară,
să se afle Ia ziua praznicului Sfântului Părintelui nostru Iereih
1) Pr. Gr. P o p e s c u - B r e a s t a : B ise r ic a Maica P r e c e s t a .

3 33
Nicolae. Să aibă a lua Sfânta Episcopie această d a rie în loţi
a n ii dela acea stă sfântă biserică. Şi dela Prea Sfinţia Sa Pă­
rintele Episcop să aibă sfânta biserică m ilă cu orânduială de
doi ieromonahi călugări ţ i alt călugăr de posluşanie, a păraţi şi
iertaţi de toate dâjdiile şi orânduelile c e ies peste tot anul dela
vistieria dom nească ’) “■ Ca biserică d e mir Maica Precista Dudu,
a re o parohiefoarte mică. L a 1835 m ahalaua ei a v e a 25 familii.

9. B ISE R IC A SFÂ N T A TREIME


(1768)
S s află intre s tră z ile : Bibescu, Ion Maiorescu şi Sfânta
Treime. A fost zidită „de p iatră ” d e „stolniceasa Dum itrana ce
a fost soţia dumnealui răposatului Constantin Ştirbei, biv vel
stolnic" 2), la anul 1768. J ipâneasa Dumitrana, soţia lui Cons­
tantin Ştirbe!, care fusese şi logofăt mare, era născută Stiâmbeanu.
A fost m am a d a r n i c u l u i Barbu Ştirbei, mort în a doua decadă
a sec. XIX, ctitor şi la biserica Mântuleasa. A term inat biserica
zugrăvind-o şi înzestrând-o. La 1782 com andă la Sibiu un po-
licandru, iar la 1790 i s e a ducea şi un clopot de 100 funţi. In
1821 biserica a servit c a a d ă p o st arnăi ţilor trimişi contra Iui
Tudor. Aceştia i-au cauzat astfel de stricăciuni că după plec a ­
rea lor a trebuit să fie r e p a r a tă 3).
La 18J1 când Eforia Şcoalelor voia să deschidă cât mai
grabnic Şcoala Naţională şi cerea să se grăsească un locaj
pentru aceasta, boerii divaniţi ai Craiovei răspundeau. „Ne-am
chibzuit cu toţi şi am văzut că locul cel mai îndămânatic oră­
şenilor şi mai potrivit pentru şcoală ar îi m ănăstirea Sfintei
Troiţe, dar fiindcă acolea p oate să întâmpine deschiderea şcoalei
multe discolii şi întârziere........ nu poate fi mai lesne într’altă
parte decâi tarăşi la m ănăstirea O b e deanului4).
Mănăstirea sfinta Troiţă era potrivită pentru şcoală deoa*
rece aci se construiseră chilii după 1811, după dorinţa exprim ată
în testamentul biv vel dvornicului Barbu Ş tirb e i: „Toţi banii mei
c a re se vor găsi în argint şi îa aur, toţi îi las prea iubitei mele
soţii Catinca ca să dea şi s ă îmi caute sufletul şi s ă se facă
1) A c a d . R o m . m s s . 2083. M e to a ş e le E p is c. R â m n ic fila 447.
2 ) P r iv ile g iu l dat „în oraşul D o m n n ie i M e le , C r a io v a d e Manoij
F o s e t la 6 Mai 1770 p u b lic a t în Ş a p te b iserici c u a v e r i proprii", p a g - 162-
3 ) N . l o r g a o r a ş e l e O lte n ie i, Arh. O lte n ie i 1925, p a g . 290.
4 ) Arh. O lt e n i e i an u l 1931, p a g . 280 ş i 365. M. P o p e s c u . D in trecutul
în v ă ţă m â n tu lu i l a C raiova.

34
chiliile [la] Sfânta Troiţă din Craiova cu două rânduri d e case,
adică şi case deasupra chiliilor').
Deşi nu se arată a fl suferit vreo stricăciune din cauza
cutremurului din 1838, Barbu Ştirbei— viitorul Domn al Ţării Ro­
mâneşti după Convenţia dela Balta Liman - o repară radical
pela 1840. La facerea acestei reparaţii i s ’a pus urm ătoarea
p isanie: „Cu ajutorul Sfin­
tei Treimi, fiind zidit din
temelie şi înfrumuseţat a-
c e s t sfânt lăcaş, unde să
prăznueşte hramul Sfintei
Treime’ şi a sfintei Naşteri
a P rea Curatei şi de Dum­
nezeu Născătoarei, cu toată
cheltuiala şi o s t e n e a l a
d-neei j upâneasa Dumitrana
Ştirboaica, b iv vel stolni-
c e a s a .fic a răposatului Cos-
tandin Strainbeanu, biv vel
vistier, spre vecinica po­
m enire a d-neei, a părinţilor
şi a tot neamul, cu blagos-
iovenia prea sfântului Epis­
Biserica Sf. Treime cop Râmnicu ch'r Parlhenie,
In zilele luminatului Domn
A'exandru Scarlat Qhica W ., săvârşindu-se la anul 1768. Acum a
Ia anul 1840 urmaşii răposatului dum nealui, Marele Logofăt
Barbu Ştirbei cu prea iubita dum nealui m aica Marea Vorniceasă
Ecaterina Bibescu, prin a d-lor osârdie s ’au înfrumuseţat cu tâm­
pla de lemn nouă cu de izn o a v a z u grăveală şi cu alte osebite
podoabe şi odoare, spre a dumnealor vecinică pom enire în zi­
lele Prea înălţatului Domn Alexandru Dlmitrie Ghica Voevod.
Episcop fiiud prea sfinţia sa părintele chir Neofit şi cu stăruirea
epitropului bisericii Enache H a g ia d i2).
In forma că p ăta tă cu o cazia acestei reparaţii s ’a păstrat
până Ia 1901, când a fost d ărâm ată şi rezidită din tem elie, de
familia Ştirbei, a ş a cum se v e d e azi. Noua clădire a fost redată
cultului în 1906.

1) Şapte biserici cu averea lor proprie pag. 164.


2) Şapte biserici, pag. 149 -150.

35
Sfânta Treime şi-a păstrat caracterul de biserică particu­
lară m ai mult chiar decât Sfântul Ilie şi Maica Pjecislâ dela
Dud. Urmaşii ctitorilor, fără am estecul consiiiului parohial, prin
intermediul unui consiliu d e epitropi, îi ca u tă de toate nevoile.
Poate din acea stă pricină parohia (mahalaua) ei relativ e m al
m ică decât acum 100 ani când a v e a 50 familii.
Din fondurile bisericii s ’a încercat, pela 1890, să s e facă
un spital. Neputându s e realiza ac ea stă dorinţă s ’a făcut un dis­
pensar m edical p entru săraci, adăpostit provizoriu în casele
d e lângă biserică. Din 1940 un local propriu s’a ridicat pentru
dispensar în str. Calomfirescu.

10. B IS E R IC A SFÂNTUL N IC O L A E -C R A IG V 1Ţ A
(1770)

Se găseşte în strada Craiovita nr. 52 şi’n jurul ei s’a format


m ahalaua cu acelaşi num e. Pela 1860 a fcst reparată de cocoana
B ălaşa so ra lui Ion Solomon, pe care la câţiva ani în urmă, pela
1864, o găsim îngrijindu-se şi de biserica Sfântul Nicolae Beli-
vacă. Pisania scrisă în 1860, a cum acoperită cu tencuială de o
reparaţie mai mică făcută Ia 1897, s p u n e :
„A ceastă sfântă şi d u m ezeiască biserică cu hramul Sfântul
Nicolae şi alţi sfinţi, din temelie se v e d e după chipurile zugră­
vite înăuntru ale titorilor, că este fondata de răposaţii titori
A lexe şi O prea Bacheanu şi Matei Sălceanu, dar în ce vrem e
s ’au zidit nu se ştie. Zestre sau venit a fi av u t nu s’au găsit
scrisă, nici o condică veche de pe vrem ea acelor titori nu s’au
găsit. Şi ajungând du p ă vremi în ruinare s’a u ţinut cum a u pu­
tut da m ahalagii şi alţi creştini evlavioşi, până când a u ajuns
la mare ruinare. Dar în anul 1860 găsindu-se in bună evlavie
d. pltăreasa B ălaşa, sora paharnicului Ion Solomon, din oraşul
Craiova, cu a dumneaei singură cheltuială au acoperit ac ea stă
biserică din nou peste tot cu tiaichea, a u făcut tavanul de zid
d e sub acoperiş, a u făcut toată pardoseala bisericii cu blane d e
brad, fiind fost de cărăm idă şi stricată, a u tencuit faţa bisericii
pe dinafară cu v a r fiind ruinată.
Pentrucă locul pisaniei a îost alb, din ce împrejurare nu
ştim, a ş a noi, epitropii şi m ahalagii, însemnaţi în pomelnicul
cel m are, am contribuit cu toţii, după putere, şi am plătit d e
s ’a u zug ră v it şi cele 5 icoane ale sfinţilor, ce au fost de hra­
muri în vechime, şi s e ruinase. De a c e e a am sem nat această

36
pisanie p ă zidu c a re m al nainte au fost alb. Şi acum răm âne
ca pomenita cocoană să se socotească titoră*.
A c e ste lucrări s ’au făcut af!ându-se epifrop d. praporgic
Ion L oousteanu; iăr cine ce vor mai contribui după vremi,
pentru aceKstă biserică, vor seri în josul a cestei pisanii: 1863
August 13. S c riito r: Sm Srăndache Leoveanu.

B i s e r ic a Sf. N i c o l a e - C r a l o v i ( a

D upă catagrafia din 1813 —1815: „Biserica ot Craioviţa,


hram u Sf. Erarh Nicolae (este) făcută de răp. Matei Salceanu i
d e m ahalagii". In lista bisericilor din 1839'). această biserică
este arătată ca fiind clădită de răposaţii Alexie Becheanu şi
Pa n ă Băbeanu la anul 1730. Privitori la ctitori a tâ t informaţia
acea sta cât şi p isania sânt d e acord în ce priveşte pe A lexie
Becheanu. Pană Bâbeanu şl Matei Sălceanu trebuie să fi căpătat

1) A r h . S tatu lu i C raiova ( D o s P ro t, Dolj).

37
această calitate ulterior prin ajutorul dat bisericii, fără a fi
contemporani cu primul ctitor sa u chiar ei intre e). Informaţia
din lista bisericilor ne dă insă şi data clădirei neîntâlnită în alte
izvoare şi nici în pisanie: 1730. Cred insă că Ia transcrierea
datei s ’a făcut o greşeală, de şi anum e scriitorul care a v e a în
faţa Iui un izvod, în care datele erau trecute în întregime cu
litere cirilice, transcriind în cifre arabe a luat chirilica 3 — 7
drept 3 (trei) arab şi în loc d e 1770 a transcris 1730. Dealtfel
slavoneasca 3 urm ată de 0 şi’n data chirilică era rău întrebuin­
ţa tă pentru 70. Că 1770 este anul clădirei ne-o coniirmă şi fap­
tul c ă ’n apropierea acestei date îl mai găsim p e A 'fx ie Be-
cheanu ajutând şi la reparaţia altor biserici (1777 la Sf. Gheor-
ţţyv*. v -vîyv. •& V'SjVi. YVicoiae-Un-
gureni 1780). Tot anul 1770 este însem nat şi pe clopotul bisericii
care poartă acea stă însemnare în limba g e r m a n ă : Ichan Bruner
gossm ich in Ofen 1770 (Ioan Bruner m -a turnat la Buda 1770).
P e mineiul lunii Decembrie tipărit la Râmnic la 1779'
de popa C ostardin şi Dlmilrie M hai Popovicf, găsim această
însem nare: „Acest sfânt mineiu laste al sfintei biserici ce să
num eşte Sârbii şi hramul Sfântului Ierarh Nicolae. Şi am scris
eu Gheorghe D ascălu în zilele luminatului Domn Io Nicolae
Petru Voevod, penlrucă m âna v a putrezi iar slo v a să v a po­
meni în veci. Amin. Nicolae Petru Voevod e Nicolae Mavro-
gheni (1786—1799)“. Mai jos de ac ea stă însemnare o altă mână
a scris: „Acest sfânt mineiu iaste al sfintei biserici ce să
num eşte S ârbia”.
Biserica Sfântul Nicolae din m ahalaua „Craioviţa au Dă-
neşti* cum e numită într’o însem nare din 28 Februarie 1822,
aflată p e mineiul lunii Februarie, tipărit Ia Râmnic la 1789, a
fost cândva a iznafului dulgherilor. Aşa reese din o însemnare
scrisă pe un triod, tot din sec. XVIII, la 16 Noembrie 1845 de
popa Z im îir, care [triod] acum a s’au legat într’acest următor an,
cu to ată cheltuiala d-Ior cel mai jos iscăliţi iznafu dulgherilor",
' S’ar p ărea curios c ă în Istoria Iul Dionisie Fotino nu e
trecută a c e a s tă biserică între cele de piatră. Explicaţia e natu­
rală şi uşoară. Când s’a scris lista de biserici şi mănăstiri folo­
sită d e Dionisie Fotino, Craioviţa încă nu făcea parte din Cra­
io v a : era încă un sa t aparte. O reminiscenţă a acestei separa-
ţiuni e păstrată şi’n pisania scrisă la 1863 unde a rată pe „pită-
*easa Bălaşa, sora paharnicului Ion Solomon, din oraşul Craiova".
In 1838 din cauza cutremurului la a c e a s tă biserică „au

38
crăpat catapeteasm a într’am ândouă colturile de câte trei degete,,
precum şi tairanu de sus într’un colţ, zidul bisericii au crăpat
pe multe locuri". Deşi crăpată pe multe locuri a fost reparată
abia la 1860. Poate c ă întârzierea a oeasta i-a tost de foios
fiindcă nu i s’au mai adus mod ficări în plan şi înfăţişare, nic*
în exterior nici în interior.
La 1838 m ahalaua Craioviţil de pe lângă a c e a s tă biserică
avea 70 de familii. Parohia de azi, deşi o parte din m ahalaua
de altădată s’a trecut altei parchii; apropie 800 de familii. Ma­
halaua aceasta numită şi „D ăneşti" e urm aşa unul vechi sat de
moşnenii ce şi-au păstrat m oşia până la finele sec. XVII, când
s’au vândut lui Constantin B râncoveanu. Moşia Craioviţa se
întindea, dela R. spre A. d n m oşia Şimnicului, drumul Munte­
nilor şi până la Jiu în dreptul Creţeştilor '). Proprietarii ei pela
1689 erau urmaşii lui Stan, Dumitru, B ărbăţie şl Tănasie. Toţi
aceştia ţ'n e a u 2/3 din tot hotarul. Cealalâltă treime fusese
vândută, jumătate clucerului Curuia „care o dăduse zestre
fică-şi H â rs a v a “, iar cealălaltă jum ătate altor cumpărători. La
hotărnicia din 1746, isprăvnicelul moşiei, acum proprietate a
mănăstirii Hurez, era Stan T îcotă, fiu sa u poate nepot al lu
Taco, m enţionat în hotărnicia din 1681 şi care stăpânea partea
lui „Bărbăţie i Tănasie fratele său".
Urmaşii moşnenilor cât şi a i cumpărătorilor cum şi Hâr-
sova fata Curuii, ajuns mal apoi paharnic, vând m oşia lui Brân­
coveanu, foarte curând după ce fusese hotărnicită, probabil pela
1690. Mai târziu, Brâncoveanu, după cererea mânăstirti Hur<z
ctitoria lui, o dă mănăstirii în schimbul moşiei „Balciugata i
Cojăşti în judeţul Ilhovului ce iaste în Ţara R um ânească de
ceia parte de 0 1 t“.
La vreo 20 de ani după schimbul a c esta de moşii, în timpul
ocupaţiei austriose, Costandin Hargetoiannl, ce au fost vornici
încearcă s ă pună m âna p e m oşia Craioviţa, folosindu-se de
nişte mărturii falşe. Răm âne însă de judecată.
Prin v ânzarea moşnenilor împreună cu moşia, către Con­
stantin Brâncoveanul, satul Craioviţa devine parte a oraşului
fiind sub directa stăpânire a reprezentanţilor mănăstirii Huiez
care stăteau la Innul ce a v e a a c e a s ta în oraş. Că şi m oşia
aceasta c a p ă tă dreptul de a fi dom nească e dela sine înţeles.

1) Arh. O lte n ie i 1928, pag. 451. A . S a c e r d o t e a n u : H o tă rn ic ia m o ş i e i


Craioviţa.

39
Multă vrem e Insă se face totuşi deosebirea între vechea moşie
a oraşului şi cele ce-şl căpătaseră mai târziu dreptul „domnesc''.
A şa în hotărnicia Craioviţii din 1727 A ugust 3, m oşia oraşului
e a ră ta tă ca „moşie îm p ărătească", înţelegându-se de aci că
m oşia Craioviţa încă nu se integrase în a oraşului şi deci nici
locuitorii e l nu av e au drepturi de orăşeni.
M ahalaua Craioviţa a fost, c a şi Podbaniţa, un s a t despărţit
de oraş prin depresiunea m lăştinoasă a Jianului. T recerea moşii
ei în po se siu n e a mănăstirii Hurezului a grăbit apropierea şi
înglobarea ei în oraş.
Numelui Craioviţa nu voi încerca să-i dau vre-o explicare
deosebită. E diminutivul Craiovii, dovadă că locuitorii ei veni­
seră din C raiova şi form aseră o a şezare nouă m ai m ică şi ca
întindere şi c a însem nătate (ex. Urzica-Urzicuţa, Galicea-Gali-
ciuica, ş. a.). Mai greu de explicat e ste numele d e „Dăneşti"
pe care-1 m al poartă ac ea stă m ahala. Ei poate a ră ta însă că
vechii locuitori şi stăpâni ai moşii Craioviţa au fost urmaşii
unui Dan, despre care tradi{ia, nifci c e a scrisă nici c e a orală,
nu mai p ă strează nici o amintire decât num irea „Dăneşti*

11. B ISE R IC A SFÂ N T U L MINA


(1773)
In istoria lui Dionisie Fotino găsim pom enită între bise­
ricile de piatră şi p e ce a num ită p e atunci a lui Pătru Boji,
azi Sfânta Mina din str. D-r Augustin nr, 2. D upă num ele ctito­
rului, m ahalaua în care se afla biserica purta şi e a num ele de
Pătru Boji. Hramul mai vechi al bisericii a fost al „Adormirei
P rea Sfintei N ăscătoare de Dum nezeu*. Cu v rem ea i s ’a dat şi
num ele, deci şi hramul Sfântului Mina, socotit ca făcător de
minuni m a l m ult d e c â t alţi sfinţi, probabil c a s ă a tra g ă p e cei
a d ânc Gredlncioşl în p u te re a acatistelor.
în publicaţiile referitoare la bisericile din Craiova, Sfântul
Mina e socotită c a fiind cea m ai veche clădire de cărăm idă şi
c ă anul ei de zidire ar fi 1731 '). Afirmaţia a c e a s ta s ’a fScut
p e b a z a datei arătate în pisanie. Dar pisania acestei biserici
— du p ă cât cunosc e u — n ’a fost încă publicată în întregim e
şi probabil c ă n’a fost nici citită cu toată atenţia. Altfel s’ar fi
observat nepotrivirea între anii dela facerea lumii şi cei dela
Hristos. Dar să facem loc cuprinsului pisaniei:
1) N . l o r g a : O r a ş e le olten e c u m ş l Istoricul E parhiei R â m n ic u lu i
clin 1906.

40
f „în num ele Sfintei de v ia ţă făcătoarei Troiţl, acea stă
sfânta fi d um nezeească biserică din sâibie, ce s ă prăznuiaşfe hra­
mul Adormirei P rea Sfintei N ăscătoare de D[u]mnezeu, făcutu-
s ’au den temelie şi s ’au înfrumuseţat cu z u g ră v e a la şi cu alte
podoabe ce au trebuit bisericii, precum s ă veade, de robii lui
D[u]<nnezeu jupan Patru Boji, fecior Iui jupan Tudor Bojf, care
s e trage de oleţii (părinţi) D e sp a Chiprove şi dumnealui jupan
Bâlăiţ'ă Căpitanu, feciorul Iui
Dimiîrie dela Ţarigrad. Şi cu
to ată osârdia s’au nevoit ca
s ă aibă d[u]tnneaIor veacinicâ
pomenire, moşilor, strămoşilor
duîr[nea]lor şi câţi erta-va
dintre ie (sic) D[o]mnul Dum-
[uejzeu de acum înainte, sfâr-
şindu-se în luna Iul Noembrie
leat 7282 (3 C II B) 1731 •)
Constantin D ...1)
Pisania dar n e a r a t ă : 1) că
m ahalaua în c a re s’a ridicat
biserica se num ea „den sâr-
bie“ ; 2) că ctitorii e ra u români
macedoneni cu legături în Con-
stantinopol; 3) că aceşti cti­
B i s e r ic a S i . M i n a ( v ă z u t ă d i n î a ţ ă ) c u ra
e r a p â n ă ia 1940 tori erau foarte mândri d e ori­
g inea şi neam ul lor a cărui
genealogie, o fac chiar în pisanie, a şa cum nu obişnuiau să
facă boerii d e ţară, care se m ulţumeau să-şi pună num ele de
botez şi pronumele in leg ă tu ră cu satul sau m oşia c e a mai de
seam ă; şi al 4-lea) că anul dela facerea lumii în care s ’a ter­
minat biserica era 7282, iar luna Noemvrie.
Se ştie că anii dela facerea lumii îi transformăm în ani
ai erei creştine scăzând 5508—, câţi sânt socotiţi dela facerea
lurnii până Ia na şte rea Mântuitorului. De oarece însă începutul
anului n’a fost întotdeauna sorocit la 1 Ianuarie ci mai m ult la
1 Septemvrie şi rar la 1 Martie, pentru datele cu lunile Septem­
vrie, Ociomvrie, Noemvrie şi Decemvrie se scade 5509; iar când
se întâmplă ca anul să înceapă la M a r t ie - a p r o a p e neobişnuit
în docum entele muntene —pentru lunile Ianuarie şi Februarie se
scade 5507. In to ate celelalte cazuri se scade 5508.
. 1 ) rupt. 1) şfe r s.

41
In cazul nostru epigraîistul (pisarul) a scăzut 5509, şi deci
anul dela Christos al zidirei bisericii este 1773, căci acea sta
este diferenţa între 7282 şi 5509, T o t u ş i - d i n necitirea pisaniei
cu toată băgarea de seam ă, s’a d a t bisericii o vechim e cu 42
ani mai mult decât are în realitate. Căci cel car! a u văzut in­
scripţie s ’a u mulţumit s ă descifreze numele lui „Pătru Boji, fe­
cior Iui jupan Tudor Boji“ după care N. Iorga mai a d a o g ă şi
cuvintele „din o raş din C ra io v a ” neexistente în pisanie. Au
căutat apoi anul şi a u găsit
1731 şi astfel, cu siguranţa
superficialităţii, au şi fixat
vechim ea locaşului.
S’ar putea..obiecta că d acă
e ste o greşe a lă în citirea pi­
saniei e a se datoreşte nu atât
cititorului cât scriitorului eh
Pi sania însă este scrisă într’o
vrem e când cifrele arabe în­
cap a pătrunde în scrierea
noastră. D e multe ori pisarii,,
chiar d a c ă cunoşteau cifrele
arabe, nu ie pricepeau v aloa­
rea aşezării lor în compunerea
numeriîor. De aceia cel care a
B i s e r i c a S f. M i n a ( s t a r e a a c t u a l ă )
scris annl terminării bisericii
Iui Pătru Boji, cu caractere sla­
vone, vrând să scrie anul Mântuirii cu cifre a rabe a scris numai
mia şi sutele. Când s â scrie zecile şi unităţile s’a încurcat îrineştinţă
şi’n Ioc de 73 ou cifre arabe a scris un :s şa p te slavon şi un r trei în
chrilice, Dar[s chirilic are aceiaşi formă cu trei arab. Cât priveşte pe
chirilicul r (gam a) nu se a sea m ă n ă cu nici o cifră arabă. Din
o greşală însă, fie a pisarului, fie a meşterului ce a fixat pisa­
nia In zid s ’a rupt p a rte a de sus, prelungirea spre dreapta a lui
g i m a (r) care a răm as asifel numai cu bă{ul vertical, fo a rte
a sem ă n ă to r cu unu (1) arabic. Şi astfel chirilicele s r , fără nici
o v aloare num erică, în slavonă- în a c e a s tă formă, d a r cu v a ­
lo are a de 73 în intenţia pisarului, a dat pentru cititorii grăbiţi
31 (treizeci şi unu) şi anul 7282 dela facerea lumii a devenit
1731 in loc d e 1.773 al erei creştine.
Deşi inscripţia sp u n e c ă Petre Boji a zidit biserica „den
temelie* e probabil c ă a ridicat-o în locul uneia m ai veche d e

42
lemn, cu proparţli destul d e mari, dela care s’a p ă stra t tâmpla
A şa se explică cum numai după 14 ani, la 1787 Hagi Stan Jianu,
ctitor şi al bisericii Băşica; al celei din Preajba, al fântânii Jianu
şi epitrop la Obedeanu, scriind prietenului să u Hegi P o p dela
Sibiu ca să-i trimită „zece copuri d e ulei“ a rată „că aici Ia
biserică la Pătru Boji, tâm pla fiind veche, am surpat-o şi am
lăcut-o din nou, şl cu stucaturi şi stâlpi d e dveri şi coroanele
foarte frumoa'se; şi am tocmit un zugrav.m are ca să o poleesc
cu aur şi cu a r g i n t 1).
După reparaţia făcută de Hagi Stan Jianu, biserica v a fi
mai suferit şi altele. Cea din urm a cutremurului din 1838 când
„au c ră p a t ia sf. altar şi afară la advon" i-a schimbat cu totul
înfăţişarea. S’a desfinţat tinda care a fost unită cu pronaosul.
Ciubucele vechi a u fost înlocuite cu ciubuce de m odă nouă. In
faţă i s ’a zidit un fronton în sîil normand. în locul turlei pentru
clopote s ’a ridicat alta d e iemn îm brăcată cu tablă de f e r 2).
A ş a cum a răm as până la 1940 turla se a s e a m ă n ă foarte mult
cu a bisericii calvine a lui Racotzi din Tg. Mureş. D-l A. Vin-
centz o caracterizează „o copie simplistă du p ă turla m are de
zid a bisericii reformate din Sibiu*.
Tot cu ocazia unei reparaţii pisania de piatră s ’a fixat în
zidul exterior. In schimb, oridecâteori s ’a u m ai făcut mici re­
paraţii sfântului locaş s ’au scris în interior alte inscripţii. R epa­
raţiile a u şters orice amintire despre chipurile primilor ctitori.
In 1940 s ’a început reparaţii noui. I s ’a deschis pridvorul, s’a dat
jos şi turla de lemn şi s ’a ridicat o turlă şi b aza celei de a II
în stilul socotit iniţial al bisericii. Reparaţiile sunt în curs.
Sfântul Mina are şi oarecare a vere ce constă în o bucată
d e m oşie la Bulzeşti şi ca se în oraş. Până la 1929 a a v u t ca
filială biserica Sf. Ioan. Sebastian, căreia de atunci, i s’a creiat
parohie. In 1835 m abalaua Petru Boji, a v e a 47 familii.

12. B IS E R IC A SFA NŢUL N IC O L A E -U N G U R E N I

Se g ă s e ş te în strada Elena D oam na Nr. 72. Ca şi Ia alte


biserici din oraş şi Ia ac ea sta s ’a pierdut pisania veche. O g ă ­
sim trecută penultima între bisericile de piatră a ră ta te în Istoria
Daciei de Dionisie Fotino A nuarul Episcopiei Râmnicului din
1900 o datează cu anul 1774. Copia pisaniei ce a avut-o bi­

1) N . I o r g a : O raşe o lte n e . A r h iv e le O lteniei.


2) A . V i n c e n t z : Arh. O lt. p a g , 327, anul 1926.

43
serica până Ia 1926 scrie astfel: „Cu darul sfintei celei de o
fiinţă Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Dumnezeu, s’a u ridicat
acest locaş dutnnezeesc, cu hramul Sfântului Erarh Nicolae d e
fraţii C ostandin şi Nicolae B îcheanu, fiind Domn al Ţârii Româ­
neşti Alexandru Ipsilante, ia r Episcop D. D. Fllaret, Ia an u l de
la Christos 1821. Şi acum s’a rezidit din nou înzestrându-se cu

B 's e r i c a Sf. N i c o l a e U n g u r e n i

odoare sfinte şi alte bunuri cu cheltuiala dumnealui paharnic


Nicolae Chintescu c a urmaş ctitoricesc. In zi[şle Prea înălţatului
Domn al Principatelor Unite Alexandru Ion Cuza I, iar Episcop
D. D. Calinic în anul mântuirei 1860 Dechemvrie 24“.
Anul construcţiei a ră ta t d e aceastâ copie a pisaniei este
cu totul greşit Contemporanitatea Iui Alexandru Ipsilant şi a
Episcopului Filarat ne îndrum ează să considerăm ca dată a clă­
dirii bisericii anii 1780-1781. De altfel şi numele ctitorilor sunt
greşite, ele neconsunând cu arătările catagrafiilor. A şa c e a din
1813-1815 spune c ă i „Biserica ot Ungureni, hram Sf. Erarh
Nicolae făcută de rgp. Alecsie Becheanu I de răp. clucer Cos­
tandin". In lista aflată în dosarul din 1839 sânt srâtati ca c tito ri:
„d-lor b iv vel clucer Costandin Bechianu i Alecsie şi alte aju­
toare" ; iar data e ste însem nată astfel 17n0. Scriitorul neştiind
s ă a leagă Intre n chirilic = 80 şi 2 a scris astfel c a să creadă

44
cititorul ce 1 v a plăcea. Şi eu cred, în com paraţie cu alte date
şi din contem poranitatea Domnitorului şi Episcopului, că sem ­
nul ri trebue citit 80 şi nu 2. Deci anul clădirii bisericii este 1780.
P â n ă pela 1800 m ahalaua în care este aşezată ac ea stă
biserică purta numele de m ahalaua Tabacilor cum spune o în­
sem nare frânturată făcută p e un m ineiu tipărit la Râmnic în
1776 la filele 5 6 - 6 5 : „A ceastă carte ce să num eşte luna lui
Octomvrie s'au cumpărat de dum neaei Maria Gliceria dela un
preot, popa Drăghici [Dobriceanu] dela biserica Ştirboaia şi l-a
dat la biserica Sfanţul Nicolae ot. mah. Tabacilor pentru folosul
creştinilor. Şi l-am însemnat eu Bănică sin popa Costandin din
mah. Tabacilor in luna lui A ugust în 1 la leat 1784*; iar pe
fila 112 v e rs o : „ a ceastă sfântă carie ce se num eşte mineiu iaste
a Sfântului Nicolae ot Ungureni, Şl am scris eu popa Stanciu
leat 1813 iunie 1.
Cu o cazia cutremurului din 1838 „la biserica sfântului
Nicolae ot Ungureni nu s ’au făcut nici o stricăciune*.
La rep araţia din 1864 s ’a închis pridvorul şi s’au scos
stâlpii ce despărţeau naosul de pronaos. Exteriorul a ră m a s a şa
cum v a fi îost din vechi cu un brâu ce-i îm parte în 2 registre.
La 1835 a c e a s tă biserică a v e a una dintre cele mai mari
parohii din oraş 139 familii urmând în ac ea stă privinţa ime­
diat du p ă m ahalaua din târg a Sfântului ilie. Despărţită de oraş
prin pârâul Tabacilor şl întinse locuri, virane, im h a la u a aceasta
a pare c a o a şez a re om enească cu totul aparte de oraş. A fost
doar aci un sa t întemeiat de păstori ungureni, a ş a cum s e află
atâtea dubleturi ale satelor de sub m u n te : C rasna-C rasra Ungu­
reni, Novaci, Novaci Ungureni, ş. a.. Sate cu nume de Ungu­
reni şi Ungurei s e g ă sesc şi’n apropierea Craiovef.
Ungurenii aceştia, dintre care unii se ocupau şi cu tăbă-
căria, a u intensificat d acă nu au întemeiat chiar ac ea stă indus­
trie In Craiova şi şi-au construit bisericile l o r : Sfântul Nicolae-
Ungureni şi Toţi Sfinţil-Băşica.
Cu v rem ea m a h ila u a Ungurenilor s’a întins şi peste ma­
halaua lui Bogdan num e dat grupei de aşezări omeneşti din
apropierea fântânii cunoscută în timpul din urreă de Fântâna
cu Ţeapă, al cărei ctitor din veacul al XVIII a fost un Bogdan
Micioca ■), ctitor poate şi al vreunei biserici dispărute ge-şi

1) A c a d e m i a R o m ân ă m s s e . C o n d ica m e t o a ş e l o r E p is. R â m n ic lila


505, 50 6 d o c . 2 0 şi 21. A c e s t a d in 21 Mai 1786.

45
a v e a parohia (mahalaua) ei. Numirea d e „Mahalaua [Bogdan"
e ra folosită şi pela 1871 *).
D esvoltarea Craiovei a Incorporat vechiul sa t al Ungure­
nilor c a re a devenit astfel o m ahala a Iul.

13. B ISE R IC A TOŢI SFINŢII - B Ă Ş IC A


(1780)

S e află în str. Toţi Stinţii nr. 13. Este pomenita ce a din


urm ă între bisericile d e piatră enum ărate în Istoria D aciei d e
Dionisie Fotino, sub num ele de „a Jianului*. Cum a m arătat în
altă parte c â m anuscrisul folosit d e Fotino era din 1780 -1781,
şi ţinând s e a m a că în el bisericile „de piatră" sânt trecute in
ordine cronologică, credem că a c e a s tă biserică a fost zidită în
acelaşi timp cu Sfântul Nicolae-Ungureni deci în 1780-1781.
In catagrafia din 1813-1815 despre biserica B ă ş i c a s e
s p u n e : „Biserica Băşica, hram ul To{l Sfinţii, făcută d e răp.
Hagl Stan Jlanu paharnic i d e m ahalagii". In inscripţia dedea-
sup ra intrării, scrisă c u ocazia celei din urm ă reparaţii mal
mari, se sp une că a fost făcută de Hagl Stănuţ Jianu între anii
1730 -1750. Cei cari au pus să s e scrie ac ea stă proaspătă pi­
sanie se v e d e că nu cunoşteau p e ce a veche, pierdută la o
reparaţie anterioară, şi nu cunoşteau nici v re un alt act care
să am inteassă de ctitori. Altfel n’ar fi scris c ă e Iăcută de
Stănuţ J anu, fiul ctitorului şi el însuşi ctitor. Apoi Stănuţ Jianu
a re rangul d e paharnic in 1806 şl nu putea s’o construiască cu
60 ani mai nainte. Data d e 1730- 1750 nu s e potriveşte nici
pentru Hagi Stan Jianu care a făcut hagiaîâcul la Sf. m orm ânt
In 17592) şi deci n 'a r fi putut fi numit, Hagi, mai înainte d e
a c e s t an.
N. Iorga în „O raşele oltene şi mai ales C raiova pe pra­
gul vremilor n o u ă 3), vorbind de a c e a s tă biserică o confundă
cu ctitoria aceluiaşi Hagl Stan Jianul din satul Preaja, ridicată
la 1778 4).
In liata bisericilor din 1839 se arată c ă i „ a ceastă biserică

1 ) A r h i v e le Sta tn lu i C r a iov a. D e p u n e r ile M unicipiului C r aio va d o s a r


109 f ila 1 23.
2) A r h i v e le O lt e n i e i 1935, p a g . 297
3) A r h i v e le O lt e n ie i 1925, pag.?289.
4) V . A. U r e c h e , Ist. R o m . v o i . I p a g , 381 - 391.

46
s'a făcut d e d-Ior răposaţii Kiriac şi Voicu Jienii ţi Grigorie
Cupeţu şi alte rudenii ale mai sus numiţilor*, ia r c a dată este
arătat anul 1680. Şi aci e o g reşalâ de citire rezultată poate
din vreo greşală de scriere a pisaniei, citindu-se 1680 în loc
de 1780 anul cel mai probabil al ridicărei bisericii din cărăm idă.
După moartea jienilor ctitori, Kiriac, Voicu şi Hagi Stan,
•a răm as c a ctitor Siănuţ Jianu.

B i s e r ic a T o t i S f i n ţ f i - B ă ţ i c a

Probabil că şi a c e a s tă ctitorie a Jienilor a trecut prin focul


cârjaliilor din 1801 şi a trebuit să fie reîâcută. Prefacerea o
îace, înainte de 1806, acest Stănuţ care era ş i el paharnic. O
ştim a c e a s ta du p ă inscripţia păstrată pe un artistic potir vechiu,
afiat la biserică şi pe care se poate c iti: „ A cest sfânt potir s’au
prefăcut din argintul bisericii Toti Sfinţii cu cheltuiala dumnealui
paharnicul Stănuţ Jianu, fiu răposatului paharuicu Hagi Stan
Jianu Ia leat 1806 in Râmnic de Costandin". Stănuţ Jianu este
biv vel paharnicul de mai târziu care renunţase, ca ardelean de
origină, la supuşenia rom ână căutând protecţia streină la 1815
însă renunţă la a cea protecţie — ce a ausirlacă — şi cere pentru
rătăcirea sa, ertare Iui Vodă Caragea. A ceasta i-o acordă şi-i
comunică prin caim acam ii Costache Samureaş că i s ’a ascultat
rugăciunea ').
1) Arh. O l t . 1929 p a g . 454.

47
C onstrucţ'a bisericii Toţi Sîinţii-Băşica cât şi terenul p e
care e ste a ş e z a tă a u fost a tâ t de solide încât în urm a cutremu­
rului din 1838 ia „Biserica Băşica nu s ’a u vătăm at nimic". Asta
nu a îm pedecat p e cei ce i-au făcut reparaţiile ulterioare să-i
schimbe înfăţişarea cu to tu l: I-au dărâm at turla de zid înlocu­
ind-o cu una d e le<nn, au unit naosul cu pronaosul, a u dărâ­
mat clopotniţa şi i-au aruncat pisania. O asem enea reparaţie
pare a s e ff făcut la 1864, Cea din urm ă a fost la 1902.
Cu totul curioasă p a re num irea acestei bisericii dată
apoi şi m ahalalei: Băşica, Numirea s e întâlneşte imediat după
zidirea bisericei în zapisul din 30 Octomvrle 1784 al Zam­
firei „soţia răposatului Diicu Moşoiu, de aici din Craiova" care
încredinţează bisericii G ănescu şi părintelui Chirlu Chir Filaret...,
un loc la b serica eu băfiea, la fântânile ce se num esc ale lui
Chlriac...“ ') August P e ş a c o v şi după el G. Mii. D em etrescu2)
emit părerea c ă biserica a căpătat acest num e dela forma pe
care o a v e a turla. Şi e u sunt de ac ee a şi părere susţinută pe
consideraţiunile de mai jos.
Ctitorul bisericii a fost Hagi Stan Jianu şi fraţii săi. Ei
erau ardeleni de origină, fapt pentru care Hagi Stan este per­
secutat de Turci la începutul răsboiului din 1789 din care cauză
fuge în Ardeal pentru a reveni în Ţ ară odată cu Nemţii, la re­
întoarcere încredinţându-i-se chiar Căim ăcăm ia Cralovei dealtfel
pentru scurtă d u r a tă 3). ,
Pentru acelaş motiv fiul să u Stănuţ Jianu, mai târziu deşi
a v e a rang de boerie, renunţase la supuşenia rom ână conside-
r â n d > s e sudit austriac.
Deci când H agi Stan Jianu a vrut să-şi facă o biserică în
Craiova păstra în minte şl’n suflet icoana bisericii din locui
natal, a cărei frumuseţe îi d e tîă ta se anii copilăriei, şi s’a gândit
să aducă de acolo, din A rdealul Iui, m eşteri care s ă i-o ridice
a ş a cum o ved e a în înch puirea sa. Şi aslfel p e m oşia Craiovei
s’a înălţat pe la 1780, o biserică cum în a d e v ă r nu m ai era
alta prin a c este meleaguri, fără pr d / o r şi cu turla deasupra pro­
naosului. Acoperişul (u!lei însă a v e a forma unei m ari sfere— o
m a .e băşică pentru craioveni—d easupra c ărei se înălţa o cruce

1) A c a d . R o m â n ă nirs. C o n d ic a m e t o a s e l o r S t E p is c o p ie R âm n ic,
fila 503.
2 ) O h. M ii. D e m e t r e s c u : B iserici C r a io v e n e în A r h i v e le O lte n ie i a a
1934 p a g . 379 şi urm ătoa rele,
3 ) N . l o r g a . O cu p a jiu n e a A u str ia c ă d in 1 7 8 9 - 1 7 9 0 p a g . 13.

48
de mari proporţii. Sprijinul sferei pe zidurile turlei il forma un
trunchi de piramidă, încât dădea im presia că acoperişul turlei
h n e se tâeat din partea lui superioară spre a a şeza acolo uriaşa
băşică, cu diametrul mai m<ire, chiar decât diagonala zidurilor
turlei.
Cu vrem ea forma turlei s ’a schimbat, Urmaşii Iul Hagi
Stan Jianul a u refăcui acoperişul turlei cu meşteri ce nu înţele­
geau a c e s t fel de construcţii.
Numele de „băşica" a răm as însă atât pentru biserică cât
şi pentru m ahala, pănă ’n zilele noastr?.
La 1838 m ahalaua Băşica a v e a 58 de familii.

14, B ISE R IC A SFÂNTUL NIC OLAE-DO RO BĂ NŢIA .


(1782)

A prope de începutul străzii Bucovăţ, la colţul ce aceasta


face cu strada Sf-tul Nicolae, se află biserica Sfântul Nicolde-
Dorobănţia. Neavând decât o foarte puţin cuprinzătoare pisanie
scrisă în ulei la cea din urmă reparaţie ce i s’a făcat în 1908,
chiar slujitorii bisericii cred că se ro 3 g ă într’un locaş relativ nou»
de cel mult 60-70 ani. In catagrafia dela începutul sec. XIX o
găsim trecută ca ctitorie a răposatulni „Costandin Judeţu biv
clucer a arie“ . Din ce familie făcea parte acest clucer şi c â n i
s’a zidit biserica nici o ş ti r e . Pomelnice vechi iarăşi nu se află.
Intre bisericile „de piatră11 aflate în fiinţă la 1781 nu o găsim
trecută. Nu e ra deci zidită din cărăm idă la a c e a s tă dată a şa
cum o aflăm la 1813-1815.
Pentru o aproxim ativă prec iz are a datei, cu bunăvoinţa
preotului respectiv, am cercetat vechile cărţi de ritual ale bise­
ricii, mai to ate dela sfârşitul secolului al XVIIl-lea. Din însem­
nările făcute pe ele de preoţii şi dascălii de pe vremi, am putut
afla ştiri hotărâtoare în a c e a s tă privinţă. Aşa, pe un mineiu al
lunii Septem vrie se găseşte, frânturată, p e filele 1-9 urm ătoarea
însemnarei „A cest mineiu al Iui Septem vrie este (al) sfintei bi­
serici (a) Sfântului Nicolae ce e ste ctitor d-lul răposatul clucer
Costandin Fotescu. Şi am scris c a s ă (se) ştie Sept. 30, 1882“.
A ceastă însem nare spune clar c ă Ia 3 0 .Sept. 1782 clădirea de
cărămidă a bisericii e ra term inală şi că ctitoiul ei, pomenit şi
în catagrafia dela începutul sec. XIX, a fost Costandin Fotescu,
pe care l-am întâlnit, în a c e ia şi calitate, şl la clădirea bisericii
Maica Precista dela Dud ( o i s t m a l b u s p a g . 2 8 )— Cum biserica a-

4 49
c e a s ta nu e num ărată între biiericile de piatră în lisia folosită
d e Dionisie Fotino, listă în care totuşi e trecută biserica Sf.Nl-
colae-Ungureni, term inată în timpul domniei lui Alex. Ipsilant
(Sept. 1774—Februarie 1782) şi a păstoriei Episcopului Filaret
(Martie 1780- S e p t . 1792). Putem dar afirma a proape cu pre­
cizie că biserica Sf. Nicolae-Dorobănţia s’a zidit din cărămindă
în anii 1780 1782, f ir ă însă a face aceeaşi afirmaţie c u privire

B ise ric a S f. N ic o la e D o ro b ă n tia

la term inarea şi înzestrarea ei cu odoare şi chiar la înfrumuse­


ţarea cu zugrăveală, întrucât ctitorul ei moare înainte de F e­
bruar 1781 *).
După m oartea lui Costandin Fotescu, răm âne ctitor în viaţă
fratele să u Dumitrache Fotescu, despre a cărui însurătoare o
notiţă d e pe un m ineiu al lunii A ugust a rată c ă s ’a întâm plat
. l a ieat 1783, când s’a u m azilit Măria Sa Io Nicolae Costandin
C aragea V oevod viind Domn Ţârii prea luminatul Domn Io
Mihai Costandin Şuţu Voevot?. Şi am scris eu po p a Novac dela
besereca dum nealui ce este hramu Sft. Nicolae".
D ar Dumitrache Fotescu murind sau sărăcind nu are cine
s ă m ai poarte grija bisericii p e care nici n’o terminase. S 'a

*) A c a d . R o m â n ă m s s e 2083 fila 417.

50
găsit atunci câţi-va oam eni d e bine — poate rudă cu ctitorii —
care s’o term ine şi p e care catagrafia din 1839 îi a rată c ă ar
îi clădit-o în întregime. A ceştia sânt: Gherasie Ermonahul i Cos­
tandin A nastasie şi Costandin Băcanu şi Olimpiada monahia. In
legătură cu lucrările făcute Ia biserică cu cheltuiala acestora se
dă dată de 1793, când probabil că a fost com plect terminată.
După m oartea şi a acestor ctitori mai noui, biserica Iar
rămâne a nimănui şi începe a se ruina. Conducătorii iznafului
pescarilor, care şi sărbătorea hramul aci, a u cerut atunci Căi-
măcămiei să le d ea lor în seam ă purtarea de grije a bisericii.
Urmare cererei pescarilor Căimăcămia dă urm ătoarea poruncăi
f .D u p ă jalba ce a u dat tot iznaful pescarilor d ă aici din Craiova,
că în m ahalaua Dorobănţia e ste o sfântă biserică unde s ă cin­
steşte şi s ă prăsnueşte hramul sfântului Ierarh Nicolae şi ctitorii
acestei sfinte biserici sărăcind şi răm âind în stare proastă, nu
le-au mai dat m âna să caute de biserică, şi răm âind biserica
făr de nici un ajutor s ’a u început a să dărăpăna, prăpădindu-să
şi toate cele din năuntru ale bisericii. Şi c a să nu să prăpă­
dească cu totu şi să s ă p u stia scă s ’au învoit cu toţii ră îie
purtători de gr.je aceşfii biserici, cerând ca din cei ce vor vrea
s ă intre în iznaful lor, să să facă pescari, să dea câte taleri 12
la cutie; şi ceilalţi pescari să dea fiştecara pescar, de tot caru
de peşte ce v a a d uce în târg, câte parals zece, care aceşti
bani s ă se strâ n g ă la cutie şi să se cheltuiască la cele trebu­
incioase ale bisericii. Deci pentru acea sta făcând şi noi cerce­
tare, ne-am pliroforisit că ctitorii ce l-au a v u t acea stă sfântă
biserică cu a d e v ăra t a u răm ăs la scăpătăciune şi nu a r e cine
să poarte grija bisericii. Drept a c eia fiind cu cuviinţă cererea
lor şi de vrem e ce din pronie dum nezeiască a u binevoit tot
iznjful între dânşii, c a să fie purtători d e grije acestei sfinte
biserici, pentru pom enirea lor, li s ’au dat acea stă carte a noastră
c a de acum înainte s ă urmeze ac ea stă cerere a lor şi s ă Ia dela
fieşcare, ce vor v rea să intre în iznaful lor a să face pescari
noi, câte taleri doisprezece dela unul, şi dela ceilalţi pescari
vechi câte parale zece d : l a tot carul de peşte ce vor aduce în
târg să se vânză ').
In lista stricăciunilor produse de cutremurul din 1838, nu
găsim trecută biserica Sfântul Nicolae-Dorobănţia. Găsim însă
biserica Sfântul Nicolae-B.'ândjşa trecută de două ori: la Nr. 2

1) Arh. Olt. 1929, p a g . 337, po r u n ca C ă im ă c ă m ie i d in 18 D e c . 1802.

51
şi Nr. 7. Referinţele dale însă la Nr. 7 credem că privesc p e
Sfântul Nicolae-Dorobănţia. Acolo se spune: 7. Sfântul Nicolae
Brânduşa de vistierul Ioniţă, cră p a tă bolta bisericii to ată fă-
cându-să codrii, şi-au căzut bolta j o s toată, altarul s ă află făcut
ţăndări şi din porunca Sfiinţii Sale Episcopului s ’au închis bi­
serica". Deşi nu cunoaştem p e vistierul Ioniţă — care p oate sâ
fi fost unul din ctitorii de m ai târziu - şi nu ştim d a c ă şi cât
v a fi s ta t biserica închisă, credem că în acea stă însem nare e
vorba de b iie ric a Sfântul Nicolae Dorobănţia pentru simplul
motiv că a fost nevoe ca, chiar în cursul anului 1838, să fie
prenoită, lucrare făcută de Ioniţă Stăncescu cu ajutorul râfelului
pescarilor. Şi cred că acest Ioniţă e s te vistierul arătat ca fiind
a lui biserica, tn catagrafia stricăciunilor cutremurului din 1838,
O nouă reparaţie după 25 ani a şters pisaniile vechi fă­
când s ă se creadă c ă biserica s ’a clădit în 1863.
Cât priveşte denumirea de „Brânduşa" sub care e trecută
în lista stricăciunilor cred că e o greşeală a scriitorului ce a
făcut a cea listă şi care n’a dat toată atenţia rapoartelor trimise
dela biserici, citindu-le superficial şi conducându-se la scrierea
numelor mai mult după semnăturile preoţilor. Şi ’n a c e a vrem e
Ia Sf-tul N icoiae-D orobărţ’a era un preot ce fusese la B rârduşa
şi care continua s ă isc ă lea sc ă tot „popa Gheorghe dela Brân­
d u şa " cum găsim p e fda 148 (verso) al unui mineiu; A cest
dum nezeesc mineiu e ste al bisericii sfântului Nicolae ot Doro-
bănţia. Şi am scris eu cu m ână d e ţărână şi cetind cineva m ă
v a pomeni 1835 Oct. 25 (ss) P opa Gheorghe dela Brânduşa.
Confuziunea şi eroarea se explică.
Reparaţia din 1863 a desfinţat pridvorul bisericii, a unit
naosul cu pronaosul, i-a ridicat un fronţon ca Ia biserica Sf-tul
Mina şi ’n locul turlei de zid s ’a ridicat una d e lemn.
Tot atunci sau mai târziu i se v a fi dărâm at şi clopotniţa
d e zid, iar pentru clopote care n’au putut fi aşez a te în turla
ce a nouă, puţin solidă, s’a coustruit o clopotniţă d e lemn în curte.
La 1835 m ahalaua Dorobănţ’a a v e a num ai 40 de familii.
Acum trece de 500.
M ahalaua Dorobănţia este fot a şa d e v e che ca şi ale bi­
sericilor Sf. Iile, St. Spiridon şl Brânduşa, d eoarece la 1746,
când credem că s ’a împărţit oraşul în circumscripţii fiscale, a
fost trecută şi e a între cele existente. Numele ei am inteşte oş­
tirea naţională desfiinţată du p ă domnia iui Matei B asarab şi ne
face să credem că aci îşi a v e a u locuinţele dorobanţii. Când

52
oştirea naţională a fost desfinţată, dorobanţii scoşi din serviciu
precum fi urm aşii lor au continuat să locuiască în casele şi pe
iodurile înaintaşilor şi deşi acum av e au alte îndeletniciri m aha­
laua şi-a purtat m ai departe num ele fotoslt şi azi în vorbirea
curentă ca ş i ’n rolurile fiscale.
Intre 1848 -1851 aci a u fost încartiruite trupele de ocu­
paţie iurceşti ‘).

15. BISERICA SFINŢII A P O ST O L I


(1783)

S e găseşte In strada cu acelaşi nume la nr. 1 şi la întâl­


nirea acestei străzî cu str, îm păratul Traian, fost Târgului. Multă
vreme a fost cunoscută sub numele de „biserica Popii Hristea”
după numele preotului Hristea care ar ii zidit-o din cărămidă.
Catagrafia din 1 8 1 3 -8 1 5 o trece ca fiind făcută de acest preot.
In dosarul protoieriei d e Dolj din 1839 sânt arăiaţi ca ctitori
„răposaţi Matei Brânzan şi P e p a Hristea prin ajutoarele altor
boeri şi neguţători. Data de 1788 a ră ta tă acolo nu corespunde
însă celei adevărate,
Pisania nu i s'a păstrat şi deci nu se p oate şti precis data
clădirii ef. D ar la 5 Fabruarie 1784 popa Hristea o închina
metoh Episcopiei Râmnicului. Ca să p oată fi închinată la a cea
dată biserica trebue să îi fost terminată ce! mai târziu în toa­
mna anului 1783. Chiar d a c ă ar li fost terminată mai nainte,
vechim ea ei nu p oate trece de anul 1781, deoarece n ’o găsim
trecută între bisericile de piatră pomenite c a existente în orajul
nostru în manuscrisul folosit de Dionisie Fotino.
După închinarea bisericii ca metoh al Episcopiei, popa
Hristea s ’a călugărit luând num ele de Hariton ieromonahul. El
lasă prtn diata din 3 Ianuarie 1791 to ată av erea lui bisericii
Sf ţii Apostoli. A v e re a consta mai ales din lucruri mobile, cum
reese din o anafora a departam entului de 4 din 27 Februar 1792,
relativă Ia judecata eclesiarhuiui Episcopiei Râmnic cu Gheorghe
Cocoţ, pentru lucrurile bisericii. A cclaşi lucru reese şi din za-
pisul lui Gheorghe Cocuţ şi al soţiei s a le Ilinca, din 25 Mai
1792, prin care se îm pacă cu Episcopia pentru lucrurile dăruite
bisericii de părintele lo r.2).
1) R e v is t a A r h i v e le O lte n ie i^ 1925Jpag. 62, T. G. B u l a t : R u şii în
1818 la C raiova.
2) Arh. Stat. E p is c o p ia R â m n ic u lu i p a c h . 32.

53
In însem narea stricăciunilor cauzale pela biserici de cu­
tremurul din 1838 se arată că la biserica Sfinţii Apostoli Petru
şi Pavel „advorul de afară au crăpat". Credem totuşi c ă stri­
căciunile a u fost mal mari deoarece Ia reparaţia făcută după
a ceia s ’a dărâm at turnul, ce trebue să fi fost de zid, şi a fost
înlocuit cu cel actual de scândură.
In chiliile bisericii Sfinţii Apostoli s’a adăpostit multă
vrem e o şcoală prim ară tute­
lată de negustorul C .ăciun Ioa-
-novici, Deşi particulară, Eforia
Şcoaielor se interesează încă
dela 1855 de bunul ei mers,,
căci ia 4 Noemvrie acel a n tri­
metea Inspectorului gimnaziu­
lui din Craiova „cărţile cerute
de învăţătorul din v ăpseaua
de gaiben“. La 18 Noemvrie
aceiaşi an Eforia dă ordin să
se mijlocească a s e face re­
paraţii la .şc o ala privată din
chiliile bisericii Sfinţilor Apos­
toli0 ; iar la 7 Decemvrie 1856
trimite gratis „un trup de table
B i s e r ic a S f i n ţ i i A p o s t o l i lancastrice" pentru ş c o a l a ')
privată a Iui Crăciun loanovici “.
C a aproape to ate bisericile din oraş şi Sfinţii Apostoli
şi-a av u i clopotniţă de zid, care fiind dărâm ată a fost înlocuită
cu una d e lemn.
La 1835 parohia acestei biserici a v e a 91 de familii şi-se
num ea a Popii Hrîsiei. După P o p a Anghel, despre care vom
vorbi în altă parte, P opa Hristea e ste al doilea preot craiovean
al cărui nume 11 poartă şi m ahalaua. A ceastă recunoştinţă
publică i-a revenit preotului Hristea pentrucă a refăcut biserica,
a înzestrat o cu odoare, haine şl cărţi şi a închinat-o m etoh
Episcopiei Râmnicului, el călugărindu-se şi servind biserica în
a c e a s tă calitate până la trecerea-î în lum ea drepţilor, înainte
d e reclădirea bisericii d e Popa Hristea, se p a re că a tâ t bise­
rica, cât şi m ahalaua ei, era num ită Târgul de Afară, biserica
fiind pe atunci Ia m argines oraşului spre târgul de s ă p tă m â n ă 2).
1 ) A r h iv a C o le g iu lu i C a rol I, d o s a r 262. f ile le 4 4 4 . 4 4 6 .
2) R e s i s t a A r h i v e l e O lte n ie i, 1926, p a g . 9 3 ş i urm., G h. Mii D e m e -
t r e s c u : V e c h i d e n u m ir i d e m a h a la le şi suburbi.

54
16. B ISE R IC A SFINŢII ARHANGHELI.
(1783-1793)

E aşez a tă la întâlnirea străzii Buzeşti cu str. Gh. Chi|u,


Pisania veche fixată Ia ultima reparaţie. în interior deasupra
uşii do la intrare sună astfel:
„Cu ajutoîiu sfintei şi de v iaţă făcătoarei Troiţă, ziditu s-au
această sfântă şi dum nezeiască biserică unde să prăznueşte
hramul sfinţilor voivozi Mihail şi GavrlI şi sfinţii Trei Ierarh?
Vasile cel Mare, Grigorie Bogos'.ovu şi Ioan Ztataust, este zi­
dită cu toată cheltuiala de d-lui Dumitru Polcovnicu, Ioân Mă-
tăsariu, Ioan Carabet, H agi Crăciun, Nicocea Gheorghe Docuzu,
Ioan Braneţu, Ioan Bogasieri?, Hristea Iconmu, Matei Şerban
Burecea, P opa Vasile, Nicolae Tirpu, Naom Gojocariu, Marco
Alecsief, Benicea Hew , Mttrăn Costandin, Caluda Coicea. Mai
multă cheltuială şi osârdie s ’au făcut d e acest mai sus numit
boeri, ca să îie d-lui şi celorlalţi titori ce au dai ajutori, ca să
fie d-Ior şi părinţilor d-ior şi a tot neamul pomenire în veac.
Acest dum nezeesc lucru s ’au făcut cu blagoslovenia P rea Sfinţii
Sale Părintelui E piscop al Râmnicului Filaret, în zilele Prea Lu­
minatului Nostru Domn Ioan Alexandru Ioan Ispilant Voevod.
Dela început ieat 1783 dela săvârşit 1793".
Din pisanie se v e d e că clădirea bisericii din cărăm idă s’a
început la anul 1783 şi s ’a term inat la 1793, a şa cum e ste tre­
cută şi ’n lista, biserilor şi mănăstirilor din 1839. Catagrafia din
1813*1815, fără să dea data, pom eneşte însă ca ctitor pe ,r ă p .
clucer Dumitru Sandulache" pe care însă nu-I găsim trecut în
pisanie. Poate că pisania a fost aşez a tă înainte de a se termina
cu totul biserica, lucrări’e de com plectă terminare fiind săvâr­
şite mai târziu d e clucerul Sandulache.
In 1929-1933 biserica Sfinţii Arhangheli a fost refăcută în
întregime. Când a început lucrăriie de refacere găsîndu»se în
firida unei ferestre,— înfundată pe vremuri cu zid,— 2 chipuri ce
aparţineau altei zugrăveli decât celei aflate în restul bisericii,
s ’a emis p ărerea că biserica ar îi clădită din cărăm idă încă
din sec. XVI. Părerea a c ea sta, neconîirm ată de un cunoscător
al vechii picturi bisericeşti, a fost adm isă cu uşurinţă, şi pe te ­
meiul ei s ’a mers cu im aginaţia pănă la g ă s ire a ctitorilor din
acel veac. A ceştia ar fi: Fraţi! Buzeşti ale căror chipuri s ’au
şi zugrăvit în locul rezervat vechilor ctitori. Eroare cu a tâ t mai
regretabilă cu cât resta u ra rea s’a făcut sub conducerea şi su-

55
pravegherea reprezentantului oficial al Comislunii Monumentelor
Istorice.
Ea cred că prin a c e a s ta s’a comis o eroare de dată, un
anachronism. Părerea m ea este c ă Sfânta Irena din firida ferestrii
cu p r c in a , al cărei ch'p s 'a p ă stra t nealferat cât a stat fereastra
înfundată, nu are nimic deosebit de chipurile de sfinţi zugrăviţi
în b sericile noastre în veacul al XVIII Iea. Un e x am en a m ă ­
nunţit al a cestei picturi şi
o comparaţie, fără idei pre­
concepute, ar întări această
părere a m ea, şi ar fixa data
zidirei bisericii din c ă ră ­
midă la anul 1783 — înce­
putul d esigur—când găsim
Episcop al Râmnicului pe
Filaret şi Domn al Ţârii pe
Alexandru Ipsilant, arătaţi
în pisatda veche. De altfel
în istoria Daciei da Dioni­
sie Fotino ac ea stă biserică
nu este pom enită c a fiind
de piatră.
In vechea construcţie
biserica a v e a un singur turn
c a şi acum. La 1838 a fost
a şa rău stricată de cutre­ B i s e r ic a S f in ţi i A r h a n g h e l i
mur că a fost închisă im e ­
diat. Catagrafia privitoare la acele stricăciuni spune: „Bolta
sfântului altar au crăpat pă doă locuri, încât au căzut şi un
purcel d e zid d easupra ferestrii altarului din Iăuntru. Cercul
turlei s’au dejghinat stând picat. C aîapeîeazm a încă au crăpat;
turla în s u s în două, stând şi un codru de zid din turlă spre
cădere, crăpând turla şi spre apus. Tot din bolta ce este la
fărnei au că zu t dintr’un cerc al bolţii aproape pe de jumătate,
crăpând şi zidul temelii spre apus foarte rău până af4ră. La
advon iarăşi au crăpat cercul ce este lipit de temelie precum
şi prin boltă i d easupra uşii spre m iazănoapte bez (fără) de alte
crăpături mărunte ce mal sânt. Din porunca părintelui Vlădica,
ce prin grai i-au poruncit (preotului) a n u mai sluji cele sfinte
întrânsa, de sânt acum p e ste opt zile trecute",
R eparaţia făcută bisericii, după acest groaznic cutremur,

56
poate fl socotită c a o continuare a lui, deoarece s’a u dărâm at
bolţile cu totul iar tavanul ş l turla s ’au refăcut din scânduri.
Atunci se v a îi închis şi fereastra cu chipul Sfintei Irina. Zu-
grăvindu-se din nou au fost înlocuite şi chipurile vechilor ctitori
in 1929 d-na Vorvoreanu, sofia defunctului m are proprietar
Qh, Vorvoreanu, din creştineasca-i dragoste şi pornire pentru
păstrarea sfântului locaş, cura şi spre a împlini cele din urmă
dorinţe ale răposatului să u soţ, a dat sumele d e bani trebuin­
cioase pentru o temeinică restaurare a bisericii. Refăcută sub
supravegherea reprezentantului Comisiunii Monumentelor Isto­
rice noua construcţie a luat înfăţişarea unui frumos şi propor-
ţionat monument religios din prim a jum ătate a sec. XVI lea.
Tradiţia verbală p ă stre az ă amintirea despre şederea de
călugări p e lângă a s e a s tă biserică şi de aci părerea că ar fi
fost mănăstire, iar ruinele din locul viran de peste drum din
spatele bisericii (proprietate a familiei Vorvoreanu) sunt arătate
ca urme ale chiliilor călugărilor cari ar îi fost veniţi dela m ă­
năstirea Jitianu. Se poate c a ctitorii s ă o fi închinat metoh la
această m ănăstire. Nu cunoaştem însă a c te în ac ea stă privinţă.
Prin închinare însă biserica nu şi-a pierdut din caracterul e i de
biserică de mir, ridicată cu cheltuiala unei brezle de negustori
sau industriaşi cu scopul de a servi c a loc de închinăciune şi
îngropare a membrilor ei.
Deşi biserica fusese cu totul stricată de cutremurul din
1838 totuşi clopotniţa ei, care forma corp aparte, datorită soli­
dităţii ei de construcţie a răm as neatinsă de acest fenomen
seismic. C h'ar când a fost dărâm ată, în 1889, un m are bogătaş
(C. N, Mihail) cetăţean al Craiovii, cerea comunei să o repare
pentru a fl păstrată c a monument istoric şi spre a servi în a-
celaşi timp ca foişor de foc. C ererea ac ea sta însă nu a fost
luată In s e a m ă de cel ce doreau s’o rupă mai repede cu tre­
cutul şi urmele Iuin).
La 1838 parohia bisericii Sfinţii Arhangheli numită Sfinţii
Voevozi a v e a 40 de familii.

N . G h. D i n c u l e s c u (C r a io v a a c u m 5 0 a n i p a g . 12).

5 57
17. B IS E R IC A H A G I-IEN UŞI.
(1792)

Se află pe strada Cuza-Vodă Nr. 67 şi este una din bise­


ricile mari ale oraşului. Planul ei pare a nu fi suferit modificări
prin reparaţiile făcute în cu-sul timpului. Caşi Sfinţii Arhangheli
a fost zidită din cărămidă
la sfârşitul veacului X VIII
de negustori. In catagrafia
din 1813 1815 o găsim tre­
cută astfel: „Biserica din
Târgul de Afară ot boangii,
hramul Toţi Sfinţii, făcută
de neguţătorii mahalagii".
Inscripţia, săpată în piatră,
încadrată de un frumos şi
artistic chenar, cioplit şi
el în piatra pisaniei, sună
astfel:
„Cu ajutoriu sfintei şi
de viaţă făcătoarei Troiţf,
această sfântă biserică ce
să numeşte Târgul de Afară»
C l o p o t n i ţ a B l8»r:cii H a g i - E n u ş i unde să prăznueşte şi să
cinsteşte hramu tuturor sfin-
ţ lor şi a sfa(o)tului marelui mucenic Pantelimon, csle zidită din
temelie de dumnealui Nicolae Ceauşescu,J de dumnealui jupân
Dumitrache Sandulachie, biv vel clinceriu, i de dumnealui jupan
Ion Băcanu, i de dumnealui jupan Mihai Cojocariu, I de dumnealui
jupan Ion Săpunariu, având ajutori şi pe alţi mahalagii, cine cu ce
le-au dat mâna de au ajutat şi alţi negustori streini, care în veac
să vor pomeni. înfrumuseţând-o cu zugrăveala prin afaiă cât şi
pe dinăuntru precum să vede, în zilele luminatului Domn Io
Mlhai Costandin Suţu Voivod şi cu blagoslovenia Prea Sfinţii
Sale chiriu chir Filaret, săvârşindu-să în zilele „Prea Sfinţii Sale
Părintelui Episcopu Nectorie leatom* 3 (IH-a) (spart). In partea
dreaptă a pisan'ei, în afara chenarului, sânt scrise cuvintele
„având ajutor pe popa Vladu i jupan Matei Guirca“; tar ceva
mai jos numele: mTănasle“.
Din pisanie este ruptă tocmai partea unde era scrisă data
din care s’a păstrat doar cifra miilor 3 (7). In anuarul Episco­

58
piei Râmnicului din 1900 se dă ca dată a clădirei anul 1756.
Dar pisania spune că biserica s’a zidit în timpul domniei lui
Mihail Costandin Suţu Voivod, fiind începută pe timpul episco­
pului Filaret şi terminată sub urmaşul său Nectarie. frLhail C-tin
Suţu a domnit din Mai 1791-Ianuarie 1793. Episcopul Nectarie
urmează Iul Fdaret în a doua jumătate a anului 1792. In toamna
acestui an deci s’a terminat biserica. Pe baza acestui raţiona-

B iserfca H a g i-E n u şi

ment am complectat data dela facerea lumii socotind anul ter­


minării bisericii 7301 (3 III-a).
Când s’a zidit această biserică se numea Târgul de Afară
Mai târziu apare cu numele de Toţi Sfinţ:i,dela Târgul de Afară,
iar la 1839 i se zice Târgu Vechiu Hagiu, Tradiţia verbală o
cunoaşte sub numele de Hagi lenuş. Probabil că acest negustor
foarte bogat i-a devenit ctitor purtându-i de grije atunci când
urmaşii vechilor ctitori nu s’au mai interesat de ea.
Cu ocazia cutremurului din 1828 biserica a suferit urmă­
toarele stricăciuni: „Sfântul altar au crăpat, sfântul advon au
crăpat, tencuiala au crăpat mai mult". Reparaţiile ce au urmat
pare a nu-i fl adus modificări. A fost însă zugrăvită din nou
peste vechea zugrăveală. Peste zugrăveala a Il-a, în frescă ca
şi prima, s’a aşternut o a treia, In ulei, Ia anul 1895. Zugrăveala
exterioară a fost ştearsă şi nu s’a mai refăcut.

59
Biserica Hagi-Enuji esle dintre putinele care şi au păstrat
clopotniţa veche de zid. „
La 1838 parohia acestei biserici avea 85 de familii ţ i se
numea mahalaua Târgul de Afară pentrucă pe atunci se afla In
marginea oraşului dinspre târgul de săptămână; Iar marginile
târgului de săptămână le form au: valea Orbeţilor (str. Ştefan
cel Mare) spre N. V . şi valea Roşie (str. Crucea de Piatră) spre
S. E., fiind străbătut cam pela mijloc de valea Iul Oprică (înce­
putul văii Vlătcii — strada Bucureştlloi)- Numirea de mahalaua
Târgui de Afară dispare după 1838 fiind înlocuită prin cea de
Hagi Enuşi,

18. B IS E R IC A M & N T U L E A S A
(1792)

Este pe calea, Unirii la nr. 103. Din catagrafia blserici'or


dela Începutul secolului al XlX-lea aflăm că: „Biserica Mârtu-
leasa, hramul Adormirea Maicii Precistii [a fost] făculă de răp.
D /ornic Barbul Ştirbei i de dumnealui biv vel logofătul Cos­
tandin Samurcaş şi de răfetul croitorilor". Dintr’un act al Câi-
măcămiei Craiovei cu data de 3 Mai 1795, prin care se numesc
ca epitropi ai bisericii t polcovnicu Radu Locusteanu, Iancu
Cojocariu, Oane târzibaşa de croitori şî croitorii Matei şi Stoi-
ehiţă, se constată că „această b’serlcă s’au fost zidit de dum­
neaei răposata Dospina, ce au ţinut-o d-lui răposatul vistiernic
Strâmbeanul, Care învechindu-să şi stricându-să şi fiind foarte
mică, din voinţa lui Dumnezeu, d-lui prea cinstitul biv vel vis­
tiernic Barbu Ştirbei, împreună cu răfetul croitorilor şi alţi ne:
gustori, au binevoit de a înălţa această sfârtă biserică şi a o
face de piatră după cum să vede. Şi fiindcă face trebuinţă de
a avea această sfântă biserică purtători de grije şi epitropi
până a se săvârşi de tot lucru şi după savârşirea la avutul ce
are şi ce i se va mai da de către oricint x).
De aci vedem că vechea biserică fusese zidită cândva de
Dospina soţia vistiernicului Strâmbeanu. Cu timpul trecuse sub
îngrijirea răfetulul croitorilor. Răfetul o zidise din cărămidă dar
nu o terminase. In acest scop i se numesc epitropi la 3 Mai 1795,
Se pune acum întrebarea: când s’a început zidirea ei din cărămidă?

1) R evista A rh ive le O lteniei 1928 pag. 460. A c tu l pentru numirea


E p itrop ilo r com unicat de Radu A . Guran.

60
G. Mii. Demetrescu, un păti-raş cercetător al trecutului
Craiovii, citind şi publicând pisania veche a bisericii, credea că
aceasta s’ar fi întâmplat Ia anul 1786 Nu se împacă însă cu
pomenirea episcopului Nectarie ca păstorind la Râmnic in
această vreme, când este ştiut că Ia 1786 episcop de Râmnic
era Filaret. Că scriitorul pisaniei să nu f i ştiut cine era episcop
când scria, e de necrezut. Inscripţia deci a fost citită greşit.
Cuprinsul ei e următoiu1,

B i s e r ic a M â a t a l e a s a

f . Acaasîă sfântă şl dumnezeiască biserecă ce să prăz-


nuiaşte hramului Prea Sfintei Adormiri Maicei Iui D[u]mnezău
şl a sfântului mucenicu Pantelimonu şi muceniţa Ecaterina, ce
s’au ziditu din temelie în zilele luminatului Domnu Mihai Vodă
Suţu şi în zilele Sfinţii Sale părintelui episcopu Râmnicului
Nectare cu ajutoriu şi îndemnaria dumnealui vornicului Barbu
Siirbei şi cu totă osteniala dumnialoru lonu Păzibaşa, dumnealui
jipanu Matei Pâzlbaşa, i dumnealor jipan Mlria i jipan Mihai
Pâzibaşa i jipan lonu şi cn totu răfetu croitoriloru titori şi cei
ce vor ajuta pă dumnialoru jupan Iancu Cojocariu, i jipan Du­

61
mitru sănu Matei Păzibaşa, i peharnicu Costandin OteteIiş[ani>]
i Dragu Dumitru Truţu staroste croitorilor] iulie (?) 5 l[eat]
7300— 1786 (1792). Rândul penultim din pisanie se termină cu
cuvintele „Costandin Ote“. Rândul din urmă ar trebui să înceapă
cu „ tell 9 “. In realitate ră'ndul din urmă este astfel, Iul. 5 leat
7 3 0 0 = 1792 i Dragu apoi ,te llş " iar după aceasta cele din urmă
cuvinte ale pisaniei i .Dum itru Truţu staroste cr[oitorilor]. Din
dată sunt sigure cifrele care arată ziua şi anul dela facerea
lumii. Literile care înseamnă luna sunt, în parte, sterie, de aceia
şi eu dau ca probabilă luna Iulie, Cât privişte anul dela Hrisfos
sunt bine scrise numai cifrele care arată mia şi stutele. La cifra
zecilor pisarul a dat o pe clrilică, dar şi aşa a greşit căci în
loc de >i (90) a scris pe slavonul 8, care nu are echivalent
ca număr; iar Ia unităţi a scris un B corespunzător lui 2. Partea
de sus a lui B ştergându-să prin vre-o probabilă lovire, a rămas
un semn asemănător cu cifra 6 şl din această cauză s’a citit
1786 în loc de 1792, car? corespunde anului 7300 dela facerea
lumii, cum şi păstorirei lui Nectarie, episcop al Râmnicului In
timpul domniei lui Mihail Şuţu.
Cutremurul din 1838 nu i-a cauzat mari stricăciuni. Numai
„deasupra uşii altarului, zidul, pă unde iasă cu sfintele daruri,
au crăpat numai ca o muche de cuţit" Deaceea biserica n’a
avut nevoe de prea multe reparaţii. Cea din urmă a constat
din o totală refacere care i-a schimbat In întregime înfăţişearea.
Deşi s’au păstrat zidurile vechi, dar prin adaosul din faţă, forma
acoperişului, totala reînnoire a zugrăvelii, dărâmarea clopotniţei
la 1891 şi înlocuirea ei cu una de lemn biserica pare a nu mai
avea nimic din clădirea dela 1792.
Şi această biserică a avut embaticuri şi o vie în dealul
Vălcăneştilor. Dar veniturile ei proveneau mai ales din ajutorul
dat de răfetul croitorilor, care avea drept exclusiv de a da dintre
membrii săi pe epitropi „alt nimeni să nu fie volnic după vreri
a face vre un epitrop din alt răfet, fără numai din răfetu croi-
toresc", cura zice hotărârea Căimăcămiei Craiovei din 1795.
Răfetul croitorilor a purtat de grija bisericii până la des-
finţarea breslelor. Şi după aceia, în ziua de Sfântul Pantelimon să
va fi mai sărbătorit de croitori, la biserica Măntuleasa, hramul bres­
lei lor în virtutea tradiţiei. Dovada este că aci s’a păstrat steagul a-
cestui răfet pănă pela 1895 1896, când a fost dus la corporaţia
meseriaşilor. De aci a dispărut în timpul ocupaţiei germane *)■
1) Gh. M ii. Dem etrescu A rh . O lt. 1931 pag. 121.

62
Mahalaua bisericii Mântuleasa avea Ja 1838 „80 de familii*'
După Închiderea Sf. Dumitru în 1849 a trecut Ia ea şi o parte
din mahilaua bisericii închise.

19. BISERICA SFÂNTUL N ICO LA E-BR Â N D U ŞA


(1793)

Se află în «trada Brânduşa (foită pănă în 1929 str. 14


Martie) la nr. 10.
Face parte dintre bisericile ale căror pisanii vechi au fost
cu totul pierdute sau distruse în cursul vremurilor.
Cea aflată acum In interiorul ei este scrisă în 1902, fiind,
în parte, reproducerea celei scrise cu ocazia reparaţiei din 1855.
Iat?=i cuprinsul i
„Această sfântă biserică din antichitate au fost zidită din
temelie de familia Măineştilor yi acum de d-el clucereasa Zinca
Măinescu şi cu fiul său Petre Măinescu, văzând că se stricase
ne mai putându-se îndeplini serviciul de religie întrânsa şl miş­
caţi de o emulaţie a sentimentului divin au reparat-o şl desemnat
după modul nostru răsăritean cu toată cheltuiala numai din
partea d-lor, în timpul Prea Sf. Sale Episcop al Râmnicului
Calinic Cernicanu, anul 1854 Octomvrie 18, Iar acum reparată
şi pictată din nou din iniţiativa d-lui M'hail P. Măinescu ctitor
şi epitrop, Radu Geblescu epitrop şi preotul paroh Iconomu Marin
Dumitrescu în timpul Prea Sf. Sale Episcop al Râmnicului A -
thanasie Mironescu. Anul 1902 Septembrie 7. Pictor: C.Petrescu,
Petre Petrescu".
Din această pisanie rezultă că biserica Brânduşa ar fi fun­
daţie „din anticltate* a lamiliei Măineştilor, In calagrafia din
1813 1815 se arată“ că „Biserica Brânduşa, hramul Sf. Nicolae
şi Sfânta Preapodoamna Paraschiva [a fost] lăcută de răp.
Ştefan Părşcoveanu şi logof. Ioan Bocăşanu". In lista bisericilor
din dosarul protoieriei de Dolj pe 1839 sărit arătaţi ca ctitori
ai acestei biserici „d lor răposaţii Ioan Botoşanu, Ştefan Părşco-
veanu şi stolnicu Ioan Brăiloiu i Dumitrache Vicşoreanu şi lo­
gofătul Radu Pieşoianu i căpltanu Radu Măinescu"; iar ca în­
grijitor Ia 1838, este arătat melelnicerul Scarlat Măinescu.
Când să se fi zidit biserica din cărămidă şi care anume
Ştefan Părşcoveanul să Ii fost ctitorul ei?
Din istoricul bisericii Obedeanu, şl din alte părţi, cunoaştem
pe Ştefan Părşcoveanul, ginerile Iui Costandin Obedeanu. Era

63
şetrar Ia 1753. Mai târziu ajunge să ocupe cele mai înalte-
demnităţi in divanul domnesc şi era cât pe aci să fie domn.
la 1774. L-î 1770 era vel vistier în divanul lui Manolache Ruset
Voevod. Moare după 1790. Un alt Ştefan Pârşcoveanu aflăm în
divanul Craiovei, la departamentul cremenalion, cu titlul de şe­
trar la 1 Decembrie 1802').
Credem Insă că nu acesta putea să fie ctitorul Brânduşfi,
deoarece după 11-13 ani, când s’a scris catagrafia bisericilor,
trebue să fi fost încă tânăr iar catagrafia arată că biserica fusese

B i s e r ic a Sf. N i c o l a e - B r â n d u ş a

făcută de „răposaţii Ştefan Pârşcoveanu şi Ion Bocăşeanu ", deci


cei ce o ridicaseră nu mai erau în viaţă.
Dacă am căuta să stabilim o legătură între prefacerea bi­
sericii din lemn în biserică de cărămidă şi înnoirea cărţilor tre­
buincioase «erviciului religios, am putea preciza că biserica era
clădită la 1794, când unul din preoţii ei de pe atunci făcea
următoarea însemnare frănturată pe paginile a cinci file (2, 3,
4, 5 şi 6) ale mineiului lunii lui Ianuar, tipărit la Râmnic In
1779: .Acest mineiu al lunii Iui Ghen[ar] este al sf. biserici ce
să prăznueşte hramul sfântului erarh Nicolae i prea cuvioasa
Paraschiva, din Craiova, ce să chiamă Brânduşa. Şi am scris
eu să se ştie Iunie 4 1794, Popa Iovan ot tam*.
Cum biserica nu era încă de piatră la 1782, şi unul din
ctitorii ei, Ştefan Părşcoveanul, chiar la această dată era destul

1) R evista A rh. O lt. 1929 pag. 449, O rănduiala lefilo r D ivanului de


I . V . Cpncea.

64
de înaintat in vârstă, credtm că biserica a fost zidită din că­
rămidă după acest an, dar spre sfârşitul vieţii iui Ştefan Pâr
şcoveanul Bătrânul, deci după 1790, a ţa cum găsim In lista
bisericilor din dosarul din 1839 unde se dă ca leat al clădirii
anul 1793.
Nu ştim dacă, ş l în cursul vremurilor, biserica aceasta va
fi avut, în afară-de iocuinţţle preoţilor, şi chilii pentru călugări.
Nişte însemnări aflate pe un ceaslov, tipărit la Episcopia Bu­
zăului, spun că „la leatu 1845 în luna lui Aprilie 25 s’au început

B i s e r ic a S f. N i c o l a e - B r â n d u ş a

trapeza şi s’au săvârşită 1846 în luna lui Octomvrie 21. Au pus


masa şl au mâncat preoţii întrânsa. Şi pentru ţinere de minte
câtu pentru pomenire am însemnat*. Iar mai jos: „La leat 1846
la luna lui Noemvrie 3 zile s’au innecat robu iui Dumneztu şi
al nostru frate Paladie, viind dela ascultare. Şi pentru ţinere de
minte mai mult pentru pomenire am însemnat". Nu putem însă
afirma că acest ceaslov aparţinea — când s’au scris însemnă­
rile de mai sus — bisericii Brănduşa.
In lista stricăciunilor întâmplate din cauza cutremurului
din 1838 această biserică se găseşte de 2 ori. Astfel la Nr. 2
spune: „Biserica Brânduşa. Tâmpla au crăpat până în dreptul
altarului fi bolta au crăpat până la colţuri*. Iar la Nr. 7 : .Sfân­
tul Nicolae ot Brânduşa de vistierul Ioniţă. Crăpată boita bise­
ricii toată, făcându-se codrii şl au căzut bolta jos toată, altarul
să află făcut ţăndări şi din porunca Sfinţii Sale Episcopului s’au
închis biserica*. Cred că este o confuzie de nume şi însemna­

65
rea dela Nr. 7 se va fi referind la SI. Nicolae Dorobănţia, care
în adevăr, a suferit mari stricăciuni şi care nu este trecută In
catagrafia stricăciunilor.
La reparaţia făcută bisericii In 1855, pridvorul cu stâlpi a
a fost închis şl s’au desfiinţat pereţii despărţitori dintre tindă,
pronaos şi naos iar în locul lor s’au construit cercuri de boltă.
Poate tot atunci se va ii dat jos şi turnul bisericii, dacă-1 va
fi avut, căci Brânduşa e singura biserică din oraş lipsită de
această podoabă.
Cu ocazia restaurării din 1940 s’a dat bisericii forma di­
nainte de 1855 deschizându-l-se tinda şi r«făcându-se interiorul;
iar ins:ripţia din 1902 a fost completată astfel: „Restauratu-s’au
acest dumnezeesc locaş in întregime din fondurile donate de
Banca Naţională a României, de Primăria Municipiului Craiova
şi de enoriaşii bisericii; iar pictura şi mobilierul cu cheltuiala
dumnealor: Petre A . Măinescu cu soţia sa Maria şi fiul lor Petre,
ea urmaşi ctitoriceşti.
Şi s’au sfinţit în anul mântuirii 1940 Aprilie 30 în zilele
Prea înălţatului Regelui Carol 11 lca al României, de către Mi­
tropolitul Nifon Criveanu al Olteniei, preşedinte al comitetului
de restaurare fiind d-1 general Const. Vasiliu, iar paroh al bi­
sericii preotul Teodor Mirescu.
Planurile de restaurare au fost întocmite de arhitect I. L.
Atanasescu, iar conducerea lucrărilor a avut o d l irg. T. Du-
mitrescu, Pictor, Petre Lişteavă.
La 1835 parohia ei avea numai 14 familii.

20. B ISE R IC A SF. N IC O L A ^-B ELIV A C Ă


(1794)

Se ajunge la ea şi prin strada Amărâzii Nr. 19 şi prin str.


Jianu fost Domniţei, spre care are şi clopotniţa. Intr’o listă de
posluşnici din 1 Septembrie 1819 e numită Sfântul Nicolae ot
Trăistarl ’).
A fost construită din cărămidă de un Hristea Belivacă. Pi­
sania veche nu se mai păstrează Parte din ea este reprodusă în
inscripţia de desupra uşii de intrare scrisă ia reparaţia din 1867.
Cuprinsul acestei inscripţii este următorul:
.Această sfântă şi dumnezeiească biserică cu hramul Sf.

1) R evista A rh. O lteniei 1929, pag. 339, com . de I. V. Câncea.

66
Ierarh Nicolae şi Schimbarea Ia Faţă, din temelie, se vede după
portretele zugrăvite In biserică, că este fondată de răposaţii ti-
tori Mihai Socolescu şi Crlstea Beiivacă. S’a făcut Ia 1794. De
o fi avut vre un venit nu s’au găsit nici într’o condică scris
dela acei titori. Şi după timpuri ajungând în ruinare, fiind des-
velită, cât şi pereţii cu bucele până la temelie ruinată la 1867,
aflându-se iubitoare de biserică d. doamna Bălăşica soră a ră-

C l o p o t n i t » d e l a S f. N l c o l e a B e iiv a c ă

posatulul d. d. colonel şi mare cavaler Ioan Solcmon şi so{ie


a răposatului George Tecdor, de aicia din Craiova, cu a dum­
neaei singură cheltuială a învelit-o peste tot cu tinichea, cu
jghiaburi împrejurată şi văpsite pesle tot. Tot aseminea şi zidu
imprejuru bisericii l-au reparat arcurile şi ciubucele până la te­
melie şi văpsită peste tot cu coloarea care se vede pe afară.
Şl noi epitropii contribuirăm pentru cumpărătoarea crucilor dela
turle şl poleitu dela cruci şi pentru zugrăvltu la pantocrator,
cu ajutoru d, Bălăşichi, prin care este titoră pentru iubirea bise­

67
ricii şi a Sf. Nicolae. Cu a noastră stăruinţă: Ioan Socolescu
şi Ioan Niţu Marin. Am scris i Ştefan Mărgfneanu August 9 “.
In catagrafia din 1813— 1815, se spune ca şi’n pisania de
mai sus: „Biserica ot Beiivacă, hramu Sf. Erarh Nicolae, făcută
de Hristea Beiivacă şi de Mihai Socolescu şi de mahalagii*.
Pisania din 1867 arătând ca ctitori pe cei aflaţi în cata­
grafie credem că a redat exact şi data clădirii e i: 1794: Să
vede însă că dintre ctitori cel care a contribuit cu partea mai
mare de cheltuială a fost Hristea Beiivacă. Poate că el va fi
supravieţuit tovaroşului său Mihai Socolescu şi va fl sfinţit sin­
gur blserca terminată de alliel abia în Septeirbrie 1800. Aceasta
ar fi rostul crucii aflată în partea dinspre N. a curţii bisericii,,
ridicată cu ocazia târnosirii. Pe această cruce e scris pomelni­
cul lui Beiivacă. Reproducem numai începutul.
„Cu ajatoriu Sfintei Troiţă a’au rădicat această sfântă cruce
!n zilele Mării Sale Alexandru Moruz i Vodă, de robu Iui Dum­
nezeu jupan Hristea Beiivacă, Nasiasia Dumitru",.. Pe partea
de miazăzi a crucii e însemnată data ridicării ei mai întâi cu
anul dela Hristos 1800 (aw) şi apoi cu cel dela facerea lumii
7309 (smO) urmat de literile c k ( s ă ) care ar arăta luna Septembrie.
După numele acestui ctitor— pare-se negustor de vite cu
turme şl zalhanale — şi-a schimbat şi mahalaua denumirea din
Trăistari în Beiivacă.
Cutremurul din 1838 n’a pricinuit nici un rău acestei bise­
rici astfel că a scăpat nemaltratată de maistorii reparatori ce
au denaturat stilul mai tutulor bisericilor intrate pe mâna lor
pentru refacere. O influenţă străină se observă totuşi şi aci la
marginea acoperişalui clopotniţei, căci biserica Sf. Nicolae Be«
livacă împreună cu Hagi Enuş, Sineasca şi Oota sunt singu-
rile biserici din oraş ce şi-au mal păstrat clopotniţele vechi de zid.
In 1838, parohia bisericii Beiivacă avea 30 familii, multe
aşezate în case cu embatic pe locurile ei.

21. CA PELA CIMITIRULUI S IN E A S C A


(1800)

In harta Iui del Chiaro, fost secretar al lui Constantin Brân­


coveanu, găsim aşezat, spre N. de Craiova, satul Podbaniţa.
Dar sat fără biserică nu se putea închipui pe vremea aceea sau
mai bine zis existenţi satului era însemnată prin acelaşi semn
— un cerc cu o cruce In partea superioară — ca şi biserica. Mai

68
târziu, spre sfârşitul sec. X V III satul Podbaniţa s’a unit cu o-
raşul Craiova, devenind o mahala a lui. Biserica fostului sat
iusese de lemn. In catagrafia dela 1813-1815 e pomenită astfel:
„Biserica ot Podbanlţă hramu Sf. înălţare, făcută de răp. Vlad
Măcelarul i de mahalagii. La 1839 se arată că a fost clădită
de răposatu V adu Măctlaru i alte ajutoare iar ca dată a clă­
dire! e arătat anul 1800. Intre timp i se schimbă hramul cu cel
ds Adorm'rea cum o aflăm în lista cu stricăciunile cauzate de
cutremurul din 1838 i „Biserica Adormirea of Podbaniţă au cră­

C lo p o tn iţa d e la c im itiru l S in easca

pat .tâmpla pă două locuri şi bolta altarului, dar nu aşa de pe­


ricol". La 1839 ca îngrijitori ai acestei biserici sânt arătaţi Ciucă
şi Stanciu Belivacă.
In pisania scrisă cu ulei la reparaţia din 1870, reparaţie
făcută de BSlaşa Sineasca, soţia lui Stanciu sin Stanciu şi a lui
Ilie Sinescu, născută Vasile Baltacu, se spune că biserica a
fost făcută de Stanciu sin Stanciu la anul 1824. Probabil însă
că în acest an s’a făcut vre-o reparaţie sau au fost terminate
pe deplin lucrările clădirii începute la 1800. Bălaşa Sineasca
lace reparaţia din 1870“ nu ca streină ci ca moştenitoare a
primului ei soţ.
La clădirea din cărămidă, biserica, în formă de navă, avea
stilul sec. XVIII-lea, adică avea pridvor, naos, pronaos şi altar.

69
In 1870 »e strică despărţirea dintre naos şl pronaos şi i se în­
chide pridvorul. In locul adevăraţilor stâlpi dela pridvor zugravul
dela 1870 a zugrăvit 6 stâlpi cu frumoase capiteluri corintice,.
desenuri ce se vedeau in interiorul blseiicii înainte de dărîmare
ce a avut loc in anul 1937.
Prin legea sanitară din 1864 s’a oprit înmormântările în
curţile bisericilor. Bălaşa Sineasca dăruind comunii biserica şi
locul dimprejurul ei pentru cimitir, vechta biserică din şi m ai

F o s ta b ise ric ă „ S in e a s c a " zisă P o d b a n iţa

vechiul sat Podbaniţa numite acum şi una şi alta Sineasca, a


devenit capelă a cimitirului cu acelaşi nume.
Cât a trăit ctitora — pe piatra mormântului nu .se arată
anul morţii ei — biserica a iost bine îngrijită. După moarte-i
grija de bună starea sfântului loca* a trecut in seama primăriei
Craiova. Ca simplă capelă, ne mai având preot paroh şi pa­
rohie, a fost aproape părăsită. Exteriorul se mai văruise din
când In când. Interiorul arată, dela primii paşi la intrare, o con­
damnabilă nepăsare din partea posesoare!. Pereţii erau atât de
afumaţi că nu se mai deosebeau nici contururile sfinţilor zugră­
viţi, Pisania, deşi scrisă cu litere moderne nu se mai putea citi.
Odoarele degradate, geamurile sparte, toată această stare con­
stituiau o ruşine pentru oraşul Craiova. Capelă şi cimitir le-a
avut de-a gata şi degeaba. De pe urma lor are câştiguri însem­
nate, dar nu s’a găsit bunăvoinţa de a le păstra aşa cum cere

70
măcar respectul morţilor.In aşa starea rămas biserica Sineasca
până la 1937 când a Io st dărâmată întrucât s’a donat primăriei
o altă.
După moartea Bilaşei Sineasca parohia a fost desfinţata
repartizându se bisericilor Craiovi(a şi Beiivacă. Dela 1929 re-
înfinţâadu-se parohia Si. Ioan Sebastian, prinlr’onouă împărţire
a străzilor îatre biserici, mai toată vechea mahala a Podbaniţei
a revenit b sericii Sf. ion Sebastian din Calea Severinulul.
Numele bisericii şi mahalalei Podbaniţa, cum am arătat
mai sus, este mult mal vechi decât primele ştiri pe care le
avem despre ctitorii ei. Vlad Măcelarul arătat ca ctitor In ca­
tagrafii se întâlneşte într’o cercetare din 3 Sept. 1777, sub nu­
mele de Vlad al lui Socol Măcelaru, ca unul ce cuprinsese şi vân-
duse fără drept şi fără zapls o parte din un ioc din mahalaua
Podbaniţa, al lui Constantin Rioşeanu, moştenit de acesta dela
tată-său Radu Rioşeanu, Zapisul prin care Raducan Rioşlanu
cumpărase, este din 1752 şi arată că locul se află în hotarul
Podul în Ioc de Podbaniţa cum îl găsim în harta Iui del Chiaro
şi în cercetarea din 1777 şi actele următoare') Numele Podba-
niţa arată o aşezare lângă un loc de bae. Nu este exclus ca
lostui eleşteu Corniţolu, azi mlaştină Insalubră, dar al cărui nume
aminteşte pe boerii Cornea şi Corniţă Brăiloiu, să fi servit ca
loc de bae din vremuri ioarte vechi, poate chiar din timpul
Romanilor. In legătură cu această întrebuinţare trebue să se fi
dat numele de Podbaniţa satului ce a luat fiinţă in apropierea lui.
Aşezarea aceasta foarte veche o găsim pomenită la 1593
Într’o ocolnică a moşiei Craioviţa a .răposatului Alexandru
Voevod... lîitrucare arăta toate semnele moşiei Craioviţa precum
şi acolo unde are pricină cu Podbaniţa". La 1689 apoi ia parte
la hotărnicia moşiei Craioviţa boerul Ion Iuzbaşa ot Podbaniţa;
Iar In ocolnica aceleaşi moşii din 1727, întâlnim 3 boeri din
Podbaniţa: Alexandru Iuzbaşa, Ion Lăgofătul şi Pârvui Ceauşul.
Probabil că Podbaniţa a fost moşie moşnenească care mai
târziu, nu putem preciza când, s'a incorporat în moşia dom­
nească a Craiovei aşa cum s’a întâmplat şi cu moşia Craioviţa.
Importanţa acestei mahalale şi chiar existenţa ei s’a men­
ţinut prin locul de bae legat de eleşteul şi fântânile Brăiloilor
care probabil aducea anumite venituri mahalagiilor Poldbaniţei

1) R evista O ltenia cartea 11 an. 1941 pag. 10 şi urm ătoarele docu­


mente publicate de d-1 C. S. Nicolăescu-Plopşor.

71
cari „după răsmeriţa Ruşilor un Gheorghfl Şoghea şi alţii vă­
zând locurile slobode, necuprinse de nimenea, şi ca să-şi înte-
meeze mahalaua, au început a da locuri unora şi altora cu nu­
mire că vor d i ceară la biserica din Podbalniţă... Şi aşa tot
acei mahalagii au dat loo şi acelui Vladului din Socol*1) — Şi
veniturile trebue să fi fost în legătură cu băile ce se făceau la
eleşteu — băi reci — şi ch'ar cu instalaţii de bae cu aburi după
sistemul turcesc, lângă care se află şi un han, cum se constată
din o cerere din 25 Iulie 1829 a lui C-tin Brăiloiu către m rea
Hurez în care spune „Baia ce fusasă la han şi cu Iacul de
afară, pe care acum este prăvălioara pentru care plătesc em-
bat c, mi s’au fost dat de egumenul Sfintei mănăstiri pentru
judecăţile ce am avut de am desrobit hanul, căci se luasă dom-
neic... Şi am făcut bae înfrumuseţată, cu cheltuială mare, care
în trei rânduri prăpădindu-se de vrăjmaşi şi tot cheltuind cu
dânsa în cea din urmă ne au luat şi pietrile şi cazanele şi toate
alte tacâmuri. Şi stricând-o foarte rău n’au mai putut o drege...
iar zidirea băii şi căscioarelor ce erau dinaintea băii, stau şi
până astăzi puslii.,.“ *) După stricarea băii turceşti lacul Corni-
ţoiu a continuat să servească pentru băi reci şi ca loc de pe­
trecere până la începutul secolului XX.
Până’n prejma anului 1860 mahalaua Podbaniţa era foarte
puţin popula ă. Catagrafia din 1835 o arată ca având abia 16
familii. După 1860 locul dimprejurul bisericii Sineasca ajungând
cimitir drudsul ce lega mahalaua Podbaniţa de oraş se încon­
jură cu case. Se adaogă apoi afluenţa de populaţie sătească
venită Ia oraş ce a creiat străzi noi prin care se şterge amin­
tirea separaţiei de oraş a vechiului sat de moşneni.
Azi numele de Podbaniţa aproape a dispărut înloculndu*!
cel de Sineasca. Din vechea aşezare cu familii vechi şi bogate,
boereşti chiar, n’au mai rămas decât urmaşii robilor de altă­
dată foarte numerofi acum în această parte a oraşului. Intre
familiile boereşti mai de seamă ce au avut proprietăţi aci, pe
lungă a Brăiloilor a fost şi a Poenarilor2), care Ia 1799 avea
20 suflete de ţigani.

1) Ib id . pag. 13 şi 14.
2 ) N . Iorga H â rtii din arhiva m ănăstirii H u re z u lu i: B u cu reşti.1907
pag. 176.
3) Revista A rh ive le O lten iei an. 1927 pag. 296. C atagrafia moştenirei
lui C -tin P oenaru biv fto ri logofăt.

72
22. B IS E R IC A SFÂNTUL IO AN HERA
(1804)

Se găseşte în str. Aurelian Nr. 19. Din pisania găsită de


actualul preot în curtea Bisericii şi fixată în zidul bisericei acum
refăcută din nou aflăm următoarele:
„Această sfântă şi dumnezeiască beserecă ce să cinsteşte
fi să prăznue hramu Sf. Ioan Botezătoru şi Sfinţii împăraţi Cons­
tantin şi Elena şi Sfântu Prooroc Ilie, este zidită din temelie de
dumnealui răposatu jipan Hera Stenescu cojocari, din zilele
Domnului nostru Io Constandin Alicsandru Ispilant (sic) Vodă,
cu blagoslovenia Sflinţii Saîe Cihriu chir Nectarie, Episcopul
Râmnicului, şi săvârşită'de dumnialui Şerban Stenescu, fratele
răposatului Hera, ajutorat şi de iznaful cojocarilor". Pisania bi­
sericii Sf. Io,i Hera din Craiova.
Prefaţa celui mai vechi pomelnic al acestei biserici, scris
la anul 1808 de Florea Dascălul, ne dă ştiri şi mai complecte
cu privire Ia trecutul şi motivul care a determinat zidirea din
nou a bisericii în acea vreme. In el se spune: „Acest dumne-
zăiesc pomelnic, carele iaste al sfintei biserici, mahalaua popii
lui Anghel, ce i se zice şi Chiţărănoaia, unde se cinsteşte şi
să prăznuefte hramul lui Sfânt Ioan şi al sfânt prooroc Ilie Tes-
viteanul, carele s'au scris cu sfat de obşte a tuturor ctitorilor
ai aceştii sfintei biserici, In zilele Prea înălţatului nostru Domn
Io Costandin Ipsilant Voevod, şi in vremea păstorii cei cuvân­
tătoare a Prea Sfinţii Sale chiriu chir Nectarie, episcopu Râm­
nicului. întru care s’au scris Domnii şi Arhiereii Ţării, care după
vremi au fost, şi fericiţii ctitori cum s’au învrednicit de au făcut
ajutori la zidirea aceştii biserici... iară aceste nnme ale ferici­
ţilor ctitori iaste să se pomenească pănă când va fi această
sfântă beserecă, la sfânta leturghie veaşnică. Şi afa să se ur­
meze după aşezământu sfintei pravili.
Şl pentru ca să se ştie. s’au început zidirea aceştii sfinte
beserlci după arderea oraşului ce au dat foc cârjalif. Fiind această
beserică de lemn au ars până în pământ. Şi s’au început zi­
direa de izboavă din temelie la leatu 1804..
S’au scris de mine Ia leatu 1808, Florea Dascălul".
Din focul cârjaliilor au scăpat cărţile bisericeşti, căci între
cele vechi găsim un octolch, a cărui filă cu data tipăririi e ruptă,

(V e z i şi St. Ciuceanu re vista A rh . O lt. 1922, pag. 60).

6 73
în care, Ia fila 16, aflăm această însemnare: „Mai 30. Intr’a-
ceastă zi au răposai soţia mea Bălaia, Duminecă în răsăritul
Soarelui, în zilele Domnului Nostru Ion Grlgorie Ghica Voevod
la anul cu leat 1769“.
In catagrafia din 1813-1815 nu găsim trecută biserica Sf.
Ioan Hera.
In lista stricăciunilor făcute la biserici de cutremurul din

Biscrica Sf. I o a n H e r a

1838 găsim această biserică trecută de 2 ori. La Nr. 19 se


spune: „Biserica popa Arghel. Deasupra catapetezmii au crăpat
cercul cât o muche de cuţit, iar la nr. 25 este trecută astfel:
25. Biserica ot. Hera. Au crăpat tâmpla puţin şi catapeteasma
puţin ca o muche de cuţit, dar nu e pericol*. Cum vedem şi
de aici scriitorul listei stricăciunilor nu cunoştea oraşul şi făcea
confuzii între informaţiile primite dela preoţi, neputându-le de­
osebi pe cele ce se refereau la acelaş lucru spre a le pune Ia
un loc, sau să Ie selecţioneze trecând în listă doar pe cele mai
de seamă.
La reparaţia făcută bisericii după 1860 i s’a dărămat turla
de zid şi clopotniţa. I s’a închis pridvorul şi s’a împreunai na­

74
osul cu pronaosul, zidul despărţitor dintre aceste păr{i fiind în­
locuit cu un arc de boltă.
In 1933 s’a început lucrările de refacere a bisericii, lucrări
ce tind să-i dea forma iniţială. I s’a deschis pridvorul, s’a cons­
truit turla din cărămidă şl s’au despărţit, în interior, naosul de
pornaos, S’a refăcut apoi în întregime pictura în interior. La
1835 parohia bisericii sfântul Ion Hera avea 70 familii.
In scriptele Percepţiei 5 flscale-Craiova figurează o sub­
urbie cu numele Popa Anghel. Rămasă numai în scriptele fis­
cale, a dispărut din vorbirea zilnică şi mahalaua Popii Anghel
a luat numele bisericii Ia care mergeau urmaşii enoriaşilor ve­
nerabilului preot. Gare să fi fost biserica Ia care a servit Popa
Anghel? La 1 Sept. 1744 (7253) Popa Anghel, protopopul, scria
un zapis al nepoţilor lui Chiriac Găianul: Gheorghe Iane şi
Zamfir Chirea dat la mâna lui Diicul Moşoiul şi Nicolae Pleşo-
ianu, pentru o casă, o vie şi un eleşteu'). In ocolnica moşiei
Craiovita făcută Ia 1746 de biv. stolnicul C. Strâmbeanul, C.
Obedeanul şi biv portarul Costandin Ianculeul se vorbeşte de
„Popa Anghel din Craiova ce au fost protopop" fără a se arăta
biserica la care servea, dar recunoscut ca om învăţat de­
oarece Podbănlcenii sânt trimişi la el să adevereescă exacti­
tatea tălmăcirii unei hotărnicii scoasă din slavoneşte. In ocol­
nica moşiei domneşti a Craiovii făcuta la 1761 Mai 5 de boeiii
Radu Socoteanu, şetrar, şi Fota Viădăianu, biv vel medelnicer,
între bătrânii jurători se arată şi „Popa Anghel dela biserica
Ungureanului, om bătrân de 77 de ani“. E cu siguraută acelaş
Popa Anghel din 1746, mutat acum Ia o biserică cu parohie
mai mare, a Ungureanului, după ce servise la altă biserică, Ia
care se găsea în timpul când s’a împărţit oraşul în arondismente
fiscale. Că în timpul acestei operaţii Popa Anghel era la altă
biserică conchidem din faptul că mahălaua Ungurenilor are şi
ea o suburbie fiscală deosebită.
In pomelnicul bisericii sf. Ion Hera scris la 1808, găsim
următoarea precizare: „Acest dumnezeesc pomelnic care laste
al sfintei besericl mahalaua Popii lui Anghel ce i se zice şi
Chifărănoaia. Deci mahalaua Popii Anghel purtase mai înainte
numele de Chiţărănoaia, poate după o ctitoră mai veche! a bi­
serici}. Prin meritele sale Popa Anghel îşi impusese numele
pe care încă îl mai purta mahalaua în 1808. Cu tlmpui parohia
sf. Ion începe să se namească cu numele ctirorulul celui mai
nou „Hera*.

75
23. B IS E R IC A A Ş U
(1806)

Ia str. Odobescu Nr. 13 se găseşte biserica ridicată la în­


ceputul secolului al X IX lea de polcomnicul Aşu la oborul târ­
gului de afară, Anul zidfrei ei s’a crezut a fi 1802 ‘) sau 18212)
iar inscripţia scrisâ cu ulei pe peretele de miazăzi, la in­
trare, arată anul 1800. Pisania veche a bisericii, scoasă cu

Biserica Aşu

ocazia reparaţiilor de după 1838 şl aflată acum Ia muzeu


Aman, arată anul 1806. Primele cifre sânt arabe şi se cunosc
bine. Cifra unităţilor însă e chirilică r>[6] a cărei parte inferioară
e ruptă. Partea rămasă seamănă cu un o necompiect, sau mai
degrabă cu un c. Amestec de cifre arabe şi slavone in scrierea
datelor am mai întâlnit şl la alte biserici (Sfântul Mina, Mân-
tuleasa). O verificare a acestei date cu leatul dela facerea lumii
nu o putem face, deoarece nu se dă decât anul Mântuirii. De­
altfel pisania aceasta este de o scurtime puţin obişnuită. Iată-i
cuprinsul:
„ t Cu puterea Fiului în Troiţă proslăvit H[ri]si[os] Dumne­
zeu, s’au zidit această dumnezeiască biserică la care să prăz-

1) N . Iorga, op. cit. pag. 2 2 l.


2 ) Şt. Ciucianu A . Com . M on, Is t, 1915, pag. 165.

76
nueşte hramul învierii lui H[ri]st[os] Dumnezeu şi hramul Sfinţilor
Părinţi Ioachim şi Ana şi hramul Sfântului muce[nic] Haralampie,
prin osteneala şi cheltuiala a dumnealui polcomnicu Aşu sin
Trâiân ot Vrast i cocona dumfnealui] Florica i cu [fiii] săi cu­
ce bine au voit. Leat dela H[ri]s[tos] 1806“.
Ia catagrafia bisericilor din oraşul Craiova (1813-1815)
biserica aceasta este numită „ot oborul târgului de £fară“ şi
se arată că ar fi făcută de „dumnealui biv vel postelnic Nicolae
Samurcaş şi de polcovnicul Haaşu“. In inscripţie se vorbeşte
însă numai de polcomnicu Aşu sin Traian ot Vrast".
La data când se scria catagrafia biv vel postelnicul Ni­
colae Samurcaş era Caimacamii Craiovii şi în această calitate
înzestra „o sfântă biserică ce acum s’au zidit aici în oraşu Cra­
iovii, in mahalaua ot târgu de afară", „din lumânărarii Caimă-
căniei ce să află cu şăderea aici în Craiova, am afierosit liude
şase... pe carii să-i aibă posluşnici nestrămutaţi') “. Dealtfel bi­
serica fusese înzestrata de ctitori şi cu un loc din care să dea
cu embatic la cei ce ar fi dorit să stea în apropierea e i2).
Cutremurul din 1838 i a făcut mari stricăciuni: „despre a-
miazănoapte, unde se închee allarul cu biserica mare, au mai
crăpat advonu de amândouă părţile, despre amiazăzi şi amiază-
noapte, unde să închide cu biserica, unde şăd femeile". Nu ştim
când a îost restaurată după acest cutremur. In 1862 mahalagii
„însă fiind cel întâi titor cu ajutoare mari cât şi zugrăvirea a-
cestei biserici de d. Zsmfir Furtună" o repară şi o zugrăvesc
din nou. Atunci se va fi făcut şi turla de scânduri şi ae va fi
mutat clopotul în clopotniţa de lemn. Tot atunci se va îi făcut
şi marchiza de geam dela intrare. Se poate însă ca parte din
reparaţii să fi fost făcute de mai nainte, mai aproape de anul 1838.
La 1862 e sigur că a Iot zugrăvită din nou. Cu această
ocazie s’au sugrăvit ca ctitori si portrele lui Zamfir Furtună şi
al soţiei lui, al cărei nume a fost şters mai apoi. Dacă la o
nouă zugrăvire portretele acestora nu se vor mai păstra, credem
că portretul polcomnicului Aşu şi al soţiei sale Florica vor îi
refăcute şi păstrate.
Biseriea Aşu sau Harşu, cum îi zice poporul, are una din
cele mai mari parohii din oraş coprinzând şi suburbanele Bariera
Vâlcii şi Gherceştii noui deşi ia 1838 nu avea decât 90 familii.

1) R evista Arh. O lt. 1929 pag. 452 I . V . Cancea Posluşnici pentru


Bis. Harşiu.
2 ) Ibid. pag. 465.

77
24. B IS E R IC A PO STELN ICU L FIR
(1811)

Se găseşte în strada cu acelaşi nume Ia nr. 11. In cata-


graîia bisericilor din 1813-1815 se află, cu privire la ea, urmă­
toarea însemnare: „Biserica cea nouă ot târgul de afară, lângă
drumul Bucureştilor, hramul Sf. Ion Botezătorul şi Trei Sfinţi
Arhierei Vasile cel Mare, Gdgorie Bagoslov şi Ioan Zlataost,
făcută de Fir Postelnicul, proin izbaşe*. P.sania, păstrată în bună

B i s e r ic a P o s t e l n i c i i F i r

stare spune: „In numele Sfintei şi de viaţă „făcătoarei Troiţe,


această sfântă şi dumnezeiască biserică ce să prăznuieşte hra­
mul sfinţilor trei arhierei Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslov
şi Ioan Zlatausf, dascăli i mucenici, făcutu-s’au din temelie şi
s’au înfrumuseţat precum să vede, de robii lui Dumnezău Fir
Postelnicul, fecioru lui jupan iane, care să trage den oraşul
Craiova. Au fost ctitori la această sfântă biserică şi dumnealui
jupan Stan, brat Zamfir Postelnicul, şi dumnealui Mathei Logo­
fătul, nepot dumnealor. Şi cu toată osărdfa s’au nevoit ca să
aibă dumnealor veşnică pomenire şi ca tot neamul lor, sfârşindu-
să în luna lui Septemvrie 14 dni (zile) 7320 (1811). Şi această
pisanie ce au dăruit-o jupan Filco 1813*. Deşi biserica fusese
terminată la 14 Septembrie 1811 (probabil data tărnosirli) pi­
sania s’a aşezat abia după 2 ani.

78
Si această biserică trebue s ă fi iost ridicată in locui alteia
m ai veche, probabil de lemn. D ovada ne-o dă inscripţia d e p e
îmbrăcăm intea moaştelor care .p u n e . „ A c e a s ta m u n a i a s t e a
sfântului Ioan Mliostivuan. S'au [tm]brecat cu argint de Andrei

P1811
"“Cţi nici
.£când
2 i s 'a făcut transformarea care a >nze.t at-o
cu actualul turn de scânduri. In timpul c u t r e m din lSSs
u r u l u

la biserica Postelnicu Fir nu s’au făcut nici o stricăciune .


Ca şi alte biserici din oraş biserica Postelnicului Fir a avut
împrejurul ei un loc destul de întins pe care-1 da cu embatic.
La 1838 a v e a ca enoriaşi 93 familii. Fund p a r o h i e m ăr­
g in aşe c a şl Aşu numărul familiilor ce-i l o r m e a z ă p a r o h . a ac­
tuală are câteva sute. De ea ţine m ahalaua ■ Dudul«n' ce are
ca ax ă str. Regele ioanitiu cu care s a leg a t după 1 8 7 1 , | i
partea de R. a târgului de săptăm ână şl suburbana Bordeiul.

25. B ISE R IC A O O T A
(1813)

In strada Cazărmii la nr. 93 se află cea din urmă biserică


zidită din cărăm idă în oraşul nostru Este biserica O ota. In ca­
tagrafia dela începutul veacului al XlX-lea despre ea
urm ătoarele, .Biserica ot Ootă, hramul Adormirii Ma.ci P re a .W
făcută de un râposatu Varta şl de m a h a la g .io t <Oleşt _ .Cum
veracitatea acestei însem nări nu poate fi pusă la îndoială, u
m ează că biserica O ota nu a v e a încă ctitorii cari au r‘d,c®‘‘ °
din cărăm idă la anul 1813, pomeniţi in pisanie şi in P0 "1®1" 1™1
bisericii scris în acel an. Deci la data scrierii ca agrafiel b o ­
rtea era din lem n Iar catagrafia a fost scrisă între I 4 Septem
vrie 1811 când s ’a term inat biserica Postelnicul Firr ş i !" ceP“
lui 1813, înainte deci de a se începe lucrările de zidărie la Oota.
Cuprinsul pisaniei este următorul.
Cu ajutorul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Troiţă a
ceastă sfântă biserică ce să prăznueşte hramul Adormim Maicii
Domnului şi a marelui mucenic Pandelimon s a u zidit din t e ­
melie şi M » u înfrumuseţat d u p ă c u m să vede insă prin aiutoriu
negaţătorilor de obşte Pan Costandin Btăjjloiu vel clucer. Pan
Stoian B acalbaşa i cu răfetu lor, Anastase Caugiu i lupan Becea

1) Arh. Statului Craiova. Dep. munlcip. do sar 109 îifa 50.


Braşoveanu, jupan Ioan Globoiu, ctitori şi epitopl, pan Stăvă-
rache, jupan Iovancea, jupan Sandu Cojocaru cu răfelu lor, pan
Grigore, jupan Mladin cu răfetu, jupan Alexe, pan Marin i Pavel
Hagi Teodor, i jupan Pătru Cupe, Popa Ioan Protopop, Năstase,
popa Radu Duhovnic ot Sîeti Gheorghe, jupan Iane Chiurcibaşa,
jupan Gheorghe Conda, jupan Florea i Filco, pan Gheorghe, Petru,
Ioan, pan Manciu Hagiu, pan Ion Slănescu, Mircea, Andrei. Tone,
pan Tănasie, Popa Iordache Iconom, Hagi Neagoe, Hagi Steoan,

B i s e r ic a O o t a

Dumitru, Radu, pan Arăpcea Peia, jupan Velia i Cadibaşa cu


răfetu lor, Stun Papugiu... [spart].
Pisania reproduce pomelnicul celor ce au contribuit la zi­
direa bisericii. Locul cu data e rupt. Din cuprinsul ei îm putea
fixa data cu oarecare probabilitate după jupan Filco care, la
1813, a făcut pisania dela Postelnicu Fir. Pisania Ootei trebue
să fi fost aşezată chiar în timpul zidirii bisericii. Numai astfel
ne putem explica cum lipseşte din ea un ctitor de seamă .dum ­
nealui jupan Dumitrache Bibescu, vel logofăt", care „blagoces-
tiv boiariu au ajutat la această sfântă biserică, când s’au zidit,
cu un cuptoriu de cărămidă şi au plătit la salahori, şi cinci
cară de var" cum spune notiţa din josul pomelnicului sâu, aflat,
în pomelnicul cel vechiu al bisericii. Iată prefaţa acestui po­
melnic.
«Pomelnic proscomidialnic al sfintei şi dumnezeeştii bise­

80
rici din oraşul Craiovei ce iaste în mahalaua Hohota unde se
cinsteşte şi să prăznueşte sfântul hram „Adormirea Prea Sfintei
Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Măriei, zidindu-să
şi înălţându-să din temelie la leatul 1813 cu blagoslovenia Prea
Sfinţii Sale Părintelui Eplscopu Râmnicului chir Galaction, în
zilele Mării Sale Domnului Nostru Io Ioan Gheorghe Caragea
Voevod, cu toată osârdia şl cheltuiala a dumnealor fericiţilor
ctitori de obşte, a cinstiţilor neguţători şi a altor cinstite obraze

C l o p o t n i ţ a B i s e r ic i i O o t a

ajutorând Ia lucrare şi alţi creştini întru slava şi mărirea lui Dum­


nezeu şi a Prea Curatei Maicii sale şi întru a dumnealor şi a
părinţilor dumnealor vecinică pomenire"...
îndată după pomelnicul Domnilor şi Arhiereilor e scris po­
melnicul întâiului ctitor „jupan Constai din Brălloiu vel clucei"
In însemnarea din josul acesfui pomelnic se arată că „acest
blagocesliv boiariu au ajutorat dela începutul sfintei biserici,
ce s’a prenoit de zid, cu cărămidă 50.000 şi plata zidarilor la
câţiva, ajutând şi la plata zugraiilor. Şi a mai dăruit şi un loc
de zece zile arătură ce I are cumpărat dela Gheorghe Mog O-
otescu şi alţi Ooteşti. Vel logofătul Dumitrache Bibescu deve­
nind ctitor după începutul bisericii şi chiar după scrierea po­
melnicului, neputând să fie trecut — din cauza rangului său de
boerie — în urma boerilor mai mici gi negustorilor, pomelnicul
său a fost scris pe verso filei cu pomelnicul domnilor.

81
In 1838, din cauza cutremurului Ia „Maica Precista ot Oota
au crăpat Ia altar. Au crăpat turla sus, -au căzut cevaşilea ten­
cuială în dreptu fămeilor*. Nu ştim când vor îi fost reparate
aceste stricăciuni. In timpul din urmă însă biserica a sulerit o
reparaţie radicală care i-a redat, pe cât cu putinţă, stilul şi în­
făţişarea ce va fi avut după ridicarea ei din cărămidă. Se simte
aci o mână de zelos gospodar al celor sfinte, care a făcut
din această biserică mărginaşe una din cele mai înzestrate ca
să nu zic chiar cea mai înzestrată şi cea mal atrăgătoare casă
de rugăciuni a creştinilor ortodocşi din oraşul nostru. Cheltue-
lile prea mari cerute de reparaţie şi lipsa de mijloace poate,
au împedecat rcfacerea turlei cum şi a acoperişului clopotniţei
de zid, în felul cum fuseseră construite la începutul veacului
al XlX-lea.
La 1838 mahalaua Oofa avea 49 de familii.
Când Ia 1846 Gheorghe Bibescu a clădit cazarma Oota,
credem că marginea de S. E. a oraşului nu se Întinsese Încă
până acolo. Dincolo de cazarmă Insă, pe Valea Roşie, se gă­
sea satul Ooteştilor în care, Ia 1813, Dumitrache Bibescu şi
Costandin Brăiloiu ridicau în locul vechei biserici de lemn a
Ooteştilor, biserica de zid din timpul nostru. La reclădirea bise­
ricii in 1813, ctitorul Costandin Brăiloiu „i a mal dăruit şi un
loc de zece zile arătură, ce-1 are cumpărat dela Gheorghe Moga
Ootescu şi alţi Ooteşti". Prin vânzarea locurilor lor către Brăi­
loiu, care 1? trece în stăpânirea bisericii, Ooteşti îşi desfinţează
vechea lor aşezare, pierzându-şi şi dreptul de ctitori ai bisericii,
care trece la negustorii ce au ajutat la construirea sf. lăcaş, iar
satul Oota devine mahala a oraşului.

IN CH E RE E

Terminând cu aceste scurte însemnări de caracter mai


mult istoric, privitoare la bisericile ortodoxe, suntem nevoiţi a
lace următoarele constatări triste pentru prezentul Bisericii cra-
iovene, care se potrivesc de altfel pentru întreaga noasfră bi­
serică ortodoxă şi naţională în acelaş timp.
Secolul al XIX, începând cam de pe la 1840, cu vântul lui
de prefaceri în toate manifestările vieţii noastre sociale şi po­
litice, a distrus grabnic şi fără putinţă de revenire, felul de viaţă
propriu civilizaţiei noastre băştinaşe. S’au distrus, mai ales, co­
mori a căror superioritate artistică şi etică, căci o aveau şi pe

82
aceasta, n’am ştiut s’o cunoaştem şi s’o reliefăm prin compa­
raţie cu ceeace ne aducea apusul. In graba de „a f i ca alţii"
am nesocotit că trebue să fim .c a noi" distrugând ce era „a/
nostru ", ce ne păstrase şi ne scăpase din valurile veşnic schim­
bătoare ale furtunilor ce n’au încetat să ne izbească în toate
timpurile. Gustul celui din urmă lucrător dulgher sau zidar, ce
venea ca antreprenor ndtn lăuntru" cum se zicea străinătăţii cu
60-80 de ani în urmă, lipsea cu totul bisericile noastre, cu ca­
racter artistic-aihitectonic, ce putea mulţumi gusturile cele mai
rafinate, de măreţia şi bogăţia de linii şi ornamente care le
împodobea.
Legile, făcute tot sub influenţa Apusului, îndepărtând ci­
mitirul din biserică şi din curtea bisericii, au desfinţat aproape
cu totul cultul morţilor, aşa de desvoltat în veacurile trecute.
Dacă biserica era privită, cum este şl azi, ca loc de închină­
ciune, să nu uităm că însăşi clădirea bisericii era în legătură
cu mormântul, era local de vecinlcâ pomenire a celui ce o zidea,
a înaintaşilor cum şi a urmaşilor săi.
înmormântările în cimitire au adus şi Ia noi un nou gen
arhitectonic: al cavourilor şi monumentelor funerare; dar au
îndepărtat de biserică şi pe bogat şi pe sărac. A deslinţat cultul
morţilor, lăsat acum pe seama grădinarilor florari— în căzui cel
mai bun— şi de obicei pe seama colivăreselor. Şi nu sânt rari
cazurile când copii — cari totuşi au făcut cheltueli pentru mor­
mintele părinţilor lor, să nu mai ştie sau să fi uitat aceste mor­
minte. Ce să mai zicem de oamenii din popor al căror morţi
sânt îngropaţi „la râ n d l" .
Pregătirea dată apoi viitorilor preoţi, slujitori ai altarului,
a fost astfel îndrumată încât şi-au privit menirea ca o simplă
funcţiune publică, fără nici-o legătură cu locaşul in care slujesc
şi fără nici un drag de acel locaş. Cât priveşte dragostea pentru
instituţie, pentru mândria ce trebue să se aşeze In sufletul fie­
cărui preot când învaţă despre rolul bisericii in trecutul Nea­
mului, despre respectul faţă de ce este tradiţie In biserică,
orice lucru vechi religios pierdut fiind o părticică ruptă din
trupul însângerat de suferinţele de veacuri ale Neamului, a-
ceasta pare a nu face obiectul cunoştinţelor pe care trebuie să
le aibă şi să le simtă un preot. Căci, cu adâncă mâhnire am
constatat că un preot, fost pela multe bisericii din oraş, ori pe
unde a trecut a stricat vechile pisanii sau Ie-a distrus ca în
locul lor să-şi pună — cu cea mal proastă scriere epigrafică —

83
numele său ca ctitor şi ziditor al bisericii I Ba am mai ailat că
Ia o biserică, unde se aflau câteva lăzi cu cărţi vechi, registre,
documente şi odoare, le-a scos în curte şi Ie-a dat ioc „spre a
descurca locul de vechituri".
Felul acesta de a înţelege trecutul, ne-a dus, aici în Cra­
iova, la rezultatul că aproape nici o biserică nu-şi mai păstrează
integral stilul în care a iost clădită prima dată din cărămidă.
Toate dau aparenta de construcţii provizorii, într’o aşezare de
exploatatori, veniţi cu graba îmbogăţirii spre a pleca cu graba
ghiftuirii dintr’un Ioc de al cărui trecut nu s legaţi cu nimic
sufleteşte. Ori cazul acesta nu se poate generaliza pentru Cra­
iova, oraş ale cărui începuturi credem noi că trec cu mult din­
colo de contemporanii descoperirii Americei.
Sentimentele şi dragostea pentru biserică, de care par a
fi însufleţiţi cei mai mu'ţi din preoţii de azi, vor da, cred, pu­
tinţa unei prefaceri a locaşurilor dumnezeeşti, în forme cât mai
apropiate de cele ce au avut la început. Să credem şi să nă­
dăjduim că s b va găsi şi cine să-i înţeleagă, să-i ajute ş i chiar
să-i îndrumeze, acolo unde — oameni fiind — nu vor avea nici
ei toată priceperea. Dar dacă vor izbuti să refacă localurile
putea— vor oare să schimbe şi sufletele? I Puteea-vor în starea
de azi şi cea de viitor, să mai reînvieze acel cult care întă­
reşte virtuţile neamurilor: cultul morţilor?! Căci numai acest
cult aprofundează credinţa în Dumnezeire şl asigură trăinicia
popoarelor dealungul veacurilor.

P A R O H IA CA TO LICĂ

In strada Ion Maiorescu la nr. 4, se înalţă, pe marginea


unei terase, biserica creştină de rit romano-catolic a Tutulor
Sfinţilor. Biserica aceasta a fost ridicată între anii 1841— 1844
— în acelaşi timp cu fosta clădire a bisericii ortodocse Maica
Precista dela Dud (Madona Dudu) — pe locul cumpărat de
parohul Boder, cu 300 galbent, dela Smaranda Presăceanca, în
1841. Parohia iusese întemeiată în 1827. Dela această dată
până Ia anul 1844 — când s’a terminat clădirea bisericii —
servea ca loc de închinăciune o casă închiriată ce se găsea
pe locul din spatele localului Chesturii de azi, cum o aflăm pe
un plan al acestei părţi din oraş, plan făcut de Inginerul Anton
Crepelea Ia 1849. (Pus la dispoziţie de d-1 prof. C. D, Fortunescu)-
Parohia romano-catolică întemeiată Ia 1827 trebue socotită.

84
ca o fundaţie nouă, deşi mai existase în oraşul nostru o ase­
menea parohie de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. Pe
atunci, o mulţime de refugiaţi bulgari de religie catolică zişi
Pauliciani sau Paulicheni, se aşezară la Craiova şi-şi zidiră aci
o mică biserică şi mănăstire Ia care slujeau preoţi franciscani
veniţi cu ei ia 1 6 8 9 ... După pacea dela Pojaroviţa din 1718,
Oltenia căzând sub stăpânirea Austriei, guvernai imperial atrase

B i s e r ic a R o m â n o - c a t o l i c ă

şi el mulţi colonişti bulgari. . . Venind apoi şi emigranţi din


împărăţia vecină, numărul catolicilor crescu repede atât la Cra­
iova cât şi în judeţe. In 1730, Episcopul de Nicopol şi vizitator
apostolic al Valachiei, Nicolae Stanislaviih îşi strămută reşe­
dinţa la Craiova, deoarece fn această parte se aflau peste 2000
catolici, astfel că biserica nu mai era încăpătoare pentru toţi
credincioşii. Episcopul adresă deci Curţii imperiale din Viena
un memoriu In care ceru să se facă la Craiova o biserică mai
mare, un gimnaziu cu limbile latină şi germană, un seminar
pentru formarea clerului şi să se înfiinţeze o episcopie catolică
pentru Oltenia. Guvernul imperial încuviinţă aceste propuneri
ale Episcopului. Atunci P. Serafin Lippoi, franciscan, cumpără,
în 1734, dela un vecin un teren pentru biserica proectatS, şi

85
începu construirea ei. Lucrările însă înaintau încet, aţa că bi­
serica nu era încă terminată când Austriacil au fost siliţi să
părăsească Oltenia în 1738* ').
Episcopul Nicolae Stanislavich — în actele româneşti Stă-
nislavski — era in Craiova înainte de 23 Martie 1728 (7236)
căci la această dată cumpără un loc de vie în dealul Vâlcă-
neştilor. Cuprinsul zapisului de cumpărătoare aliat în condica
metoaşelor Episcopie Râmnic Ia fila 508 e următorul:
Adică eu Mihai împreună cu Diicul şi cu Răducanul, fe­
ciorii lui Theodor Vălcănescul, cari mai jos ne vom Iscăli,
dat-am zapisul nostru la cinstită mâna Mării Sale Nicolae Sfă-
nislavski, Episcopu catolicescu, ca să fie de bună credinţă
precum să [se] ştie că de a noastră bună voie ne-am aşezat şi
ne-am tocmit cu Măria Sa de i-ara vândut, pe moşia noastră
în Vălcăneşti, loc de vie înfundat, pe care loc Mâria Sa are şi
v ie ; însă stânjeni în lung 84 pol (jumătate) şi in largu stânjeni
84 pol care fac stânjeni peste tot 169; iar la plată după obicei-
am luat bani pă stânjeni 84 pol, pă stânjen câte bani 35, care
fac lei 22 bani 52. Deci noi după ce am luat aceşti bani toţi
gata în mâna noastră dela Măria Sa, am dat Mării Sale acel
loc precum iaste stânjenit şi însemnat ca de acum înainte să
stăpânească Măria Sa cu bună pace de către noi şi de către
copiii noştrii şl de către tot neamul nostru. Să-i fie Mării Sale
moşie în veci, să facă ce va vrea cu dânsul şi de către noi
nici o supărare să nu aibă. Iar pentru nişte viţă a lui Drâgoi,
trei răzoară, care iasle într’acel ioc înfundat, care am vândut
Mării Sale, să să aşeze cu Măria Sa, au ca să vânză viţele, au
să dea Mării Sale dijma după cum să cade şi iaste obiceiul la
acel plaiu.
Şi când am vândut Mării Sale acel loc de vie înfundut, au
fost oameni de cinste mărturie, carii să vor iscăli uiai jos. Şi
noi peniru mai adevărată credinţă întărim acest zapis cu degi-
tiie ţ i cu iscăliturile noastre mai jos ,ca să să crează. Şi am
scris eu Popa Alixandru din Craiova cu zisa şi cu învăţătura
lui Mihai şi a Diicului şi a Răducanului feciorii lui Theodor
Vâlcănescul din Craiova.
Martie 23 leat 7236.
(ss) Mihai Vâlcănescul Popa Gheorghe dinCraiova martor
( s s ) Diicul Vâlcănescul Popa Vasile martor.
Răducan Vâlcănescul
1) M onografia parohiei catolice din C raiova pag. 8 şi 9.

86
Ia timpul războiului din 1736-1738 Turcii au devastat şi
ars mănastirea franciscanilor din Craiova, iar biserica neispră­
vită a ajuns ruină pe când credincioşii catolici, bulgari sau de
alt neam, împreună cu Episcopul, au trecut în Banatul Temi-
şoarii unde au fost colonizaţi. Ei au fost întemeetori de safe,
azi mari şi bogate, ca Vinga, Zeşenova s. a. Un preot franciscan
mai rămase la Craiova până pela 1782, când se mută la R.
Vâlcea. Cu timpul catolicii îşi pierdură proprietăţile ce cumpă­
raseră cum şi locul pe care se afla vechea biserică, despre
care a mai rămas doar amintirea în denumirea de .Zidul Ba­
raţii* ce se mai da, cu câţiva ani în urmă, unor urme de zi­
duri aflătoare între str. Brânduşa şi pârâul Vlăicii (10 Mai).
Locul acesta pela 1880 era proprietatea oraşului şi a fost
vândut prin licitaţie publică în 1884 Ianuar 14
Parohia româno catolică avea, la 1927, 2500 suflete.
B IS ER IC A PROTESTA NTĂ
Biserica protestantă sau evanghelică se află in str. Unirei
Nr. 15. Sub diferite forme protestanţii vor fi venit în Craiova
din timpuri mai vechi. Legăturile comerciale cu Saşii din Sib:u
vor fl înlesnit aţezările coreligionarilor acestora printre noi. O
casă proprie de rugăciuni nu-şi ridică ei decât după 1839 Mai
27, când Alexandiu D. Ghica Voevod îngădue, în urma cererii
arhimandritului Siikei „a să clădi din nou în oraşul Craiovii o
mică capelă de rit protestant... însă cu condiţia ca acest arhi­
mandrit să dea în scris că niciodată nu va face, nici va ierta
cuiva a face nici va primi îa comuniona sa vreun proselit“
După obţinerea învoirii domneşti, superintendentul Siikei cere
şi deslegarea episcopului de Vâlcea, arătând, în lista alăturată
cererii, şi nurasle capilor de familie protestante socotind în total
o sumă de 250 suflete afară de slugi. *)
Biseiica protestantă are pe lângă ea o grădină de copii
şi o şcoală primară.
C I M I T I R E
Obiceiul creştin-ortodox al Ţării Noastre era ca morţii să
fie îngropaţi în biserici-când erau c tito ri-s a u în curtea bise­
ricii. Nu existau aşa dar cimitire. Obiceiul de a-şi îngropa mofţil
departe de biserică a fost adus la noi de streini, cari cei dintâi
au avut şi’n Craiova locuri speciale pentru înmormântâri în afară
1) R evista A rh. Olt. 1927 pag. 40, 59 şi 607. T . G . Bulat din istoricul
protestantism ului).

87
de oraş. Pentru ortodocşi abia prin legea sanitară din 1864 se
hotărăşte să se creeze cimitire în afară de oraş scoţându-se
acestea din curţile, bisericilor. Până în preajma anului 1870
pare-se insă că legea sanitară din 1864 n’a fost aplicată în li­
tera ei deoarece se mai găsesc, pe lângă bisericile din oraş
pietre de morminte cu dată posterioară anului 1864.
După 1870 legea fiind aplicată cu stricteţe iau finţă cimi­
tirele Sineasca şi Ungureni. Dar populaţia nu era mulţumită nu­
mai cu aceste două cimitire şi cetea primăriei oraşului să mai
înfiinţeze şi altele. In acest scop, la 29 Ianuarie 1874 se cereau
referinţe arhitectului oraşului dacă se mai pot înfiinţa încă două
cimitire: unul la bariera Bucovăţuiui şi altul Ia biserica Haşulul').
Se vede că referatul arhitectului a fost contra înfiinţării
acestor cimitire. Dar populaţia din partea de apus a oraşului şi
a îifiinţat singură— in mod clandestin— la bariera Bucovăţuiui
cimitirul Dorobănţia care la 6 Mai 1883 e recunoscut în mod
oficial da Primărie care-1 ia sub a sa îngrjlre.
Urmele mormintelor în curţile bisericilor s’au văzut multă
vreme dupa ce aceste curţi au încetat de a mai fi locuri de
îngropăciune. Pela 1885 se nivelează şi se curăţă curţile bise­
ricilor dispărând astfel orice urmă ale vechilor cimitire.
In prezent Craiova are 7 cimitire i 3 ortodoxe, 1 romano-
catolic, 1 protestant, 1 mozaic şi 1 musulman.
Ortodoxe sunt: Sineasca, Ungureni şi Dorobănţia.
1. Cimitirul Sineasca se află în partea de Nord a oraşu-

Iatrarea In C im itirul Eroilor dela Sineasca

1) A rh iv e le Statului C raiova. A rh . municip. C raiova, d s. 113 fila 18.

88
lui ţ i a fost fnflnţat pe locul lăsat Primăriei de Bălaşa Sineasca,
împreună cu biserica mahalalei Podbaniţa-Sineasca, biserică

C a v o u l A le x a n d re s c u d ă r u it P rim ăria! M o r m â n t u l lu ! U li « s e B o l d e s c u
p e n t r u a s e rv i d e C a p e lă a cim itiru lu i fo st p r im a r a l C raio v et
S in e a s c a

M o rm â n tu l lu i R a c o v iţă S o co lescu
fo«t M in is tru su b C o z a V o d ă

a servil până Ia dărâm are (1934) de capelă a cimitirului.


2, Cimitirul Ungureni este în partea de Sud a orăşelul, în

89
apropierea bisericii Slântul Nicolae Ungureni, capelă a acestui
cimitir a fost construită în 1873').

C a v o u l „D in u M ih iil d e la C im itiru l U n g u re n i

C a v o u l G h. G h. V o r v o r e a n u d e lu C im itiru l U n g u re n i

3. Cimitirul Dorobănţia se află în parfen de Apus a ora­


şului. Este destinat mai mult săracilor. Are o mică capelă. Se
merge la el pe Ia bariera Bucovătului. Din calea Bucovăţului

1) A rh . Statnlui Craiova, A rh iv a m unicipiului C raiova ds. 112 fila 147.

90
drumul o ia spre N. V., pe drumul Jiului, Iar din aceasta se
desparte drumul cimitirului.
C im itirele: catolic şt protestant, se află pe calea Bucovă-
ţului, iar cel musulman lângă cimitirul Dorobănţia. De altfel
cimitirul Dorobănţia a luat fiinţă pe locui ce servise pentru în­
groparea soldaţilor turci din armata de ocupaţie din 1849— 1851.
Cimitirul catolic a fost mai întâiu cimitir rusesc (1828— 1834).
Dela Ruşi locul de cimitir a trecut în stăpânirea catolicilor la
1830. Mai târziu catolicii au cedat o parte din acest Ioc pro­
testanţilor '). Ambele confesiuni au ridicat câte o capală în par­
tea ei de cimitir.

1) M on. paroh. c a t. pag. 12.

91
ANEXĂ
C O N D IC A M E T O A Ş E L O R SFIN TEI E P I S C O P I I RÂMNIC.
M ETO H U G ANE SCU DIN C RA IO V A
M O Ş IA PREJOI.

1. Adică eu Diicul sin Matei Zatreanul, scriu şi adeverez


cu această a mea scrisoare la mâna nepotu meu Răducan al
frăţine-mieu lui Ilie, pentrucă fiind voia lui Dumnezeu de au
murit fii-mieu Răducanu şi aflându-mă eu In slăbiciunea bă-
trâneţelor, am socotit dintre toţi nepoţii miei şi am luat pe
acest numit nepot ce* să numeşte R&ducan şl l-am făcut fiu
Ia I o î u I fii-mieu ca să-mi fie acesta fecior de acuma înainte şi
moştenitor pe toată agonisita mea şi pe toată partea părintea­
scă ce am avut eu de moştenire, de schimb, de cumpărătoare,
dela mult pănă la puţin, cu casele din Făureşti, cu moară, cu
vie, cu tot cuprinsul şi cu ţiganii şi moşia, atât ţiganii de cum­
părătoare cât şi de moştenire. Moşia dela Bălăceşti i din Pre-
joiu, moşiia Ch’nteştii i B.biceştii ce sânt cumpărate de mine.
Toate acestea ce scriu mai sus I Ie las. Aşljderea şi dintr'ale
casii, arămuri, dobitoace, zaplse de datorii ce aşi avea pela
unii a lţii, nlminea să nu aibă treabă la nimic, ci tot fiul meu
Răducan, pentrucă eu toate le las Iui. Numai şi el să aibă a
mă căuta şl a mă asculta până la sfârşitul vieţti mele şi ca pe
un părinte şi stăpân ce sânt la toate acestea, să mă asculte.
Pentrucă eu pâuă Ia sfârşitul vieţii mele. caut să*mi chiverni­
sesc viaţa dintr'ale mele; iar după moarte să aibă a le stăpâni
el şi să-mi facă toate pomenirile până la irei ani şi înainte

92
dupe obiceiul fiilor, pentru aceia l-am făcut ca să nu mi să
strice pomenirea. Iar neputând griji ca să-mi facă pomeniri
după obiceiu, să aibă a-şi da seama cu păcatele mele înaintea
lui Hristos Dumnezeu. Şi din bună voia mea când am făcut
această scrisoare au fost şi alţii boieri mărturie care să vor
iscăli mai jos,
Ghenar 1 1762.
(ss) D. Zătreanul
(ss) B, Zătreanul biv vel stolnic
(ss) Preda Vlădescul biv vel clucer za arie martor
(ss) Popa Dumltraşco ot Făuraşti martor
(ss) Fota Vlădăianu biv vel raedelnicer
[si) Vlăduţ vel medelnicer marfor
(ss) Maria Qfetelişanu
(ss) Pătru Zâtreanu martor
(ss) Popa Rafail ieromonah martor
(ss) Popa Nicodim ot Zâireni martor.

Această copie iaste asemenea după cea adevărată.

(ss) Nicolae Vlăd pitar martor


(ss) Popa Radu Protopop martor
(ss) A uvrozie vechilu Bucovăţului martor.

2. Adică eu Radu Zifreanul fiul rep. Iile Zătreanul biv


vel şătrar, care mai jos mă voiu iscăli, dat-am încredinţat za-
pisul mfeu la mâna dumnealui Nenil Viăduţului Gănescul biv
vel medelnieer, ctitorul sfintei biserici ce iaste făcută de dum­
nealui tata Barbul biv vel stolnic, precum să să ştie că rămâ-
Ind eu elironom pe casa unchi mleu Diicul Zătreanul, care
neavând copii m’au făcut pe mine fecior de suflet şi mi-au dat
toată casa dumnealui mie şl eu ca un elironom ce sânt am
dat moşiia din Prejoi danie sfintei biserici ce aă prăznueşte
hramul sfântului marelui Nicolae şi a sfântului prooroc $1 bote-
sătorului Ioan ca să fie în veci stătătoare Ia această sfântă bi­
serică ca să ne pomenim noi şi părinţii noştri! şi tot neamul.
Şi am dat şi zapisile ce au cumpărat unchi-mieu Diicul şi sm
dat şi cartea mea de danie. Am iscălit pentru mai adevărată
credinţă cu mâna ca să crează fiind şi alţi boeri faţă, care să
vor iscăli.
(ss) Radu Zâtreanu, adeverez,
(ss) Costandin Zătreanu, martor.

93
D ela D ivanul Craiovti

Dumneata biv vel vistier Ioniţă Otetelişanu, i dumneata


Grigorie Lăcustene biv logofăt za vistierie, cu aceasta facem
dumneavoastră fn ştire că Prea Sfinţiia Sa Părintele Episcopu
Râmnicului chiriu chir Filaret, arătă Ia Divan o carte a răp.
Răducanului Zătreanul fiul răp. Ilie Zătreanu şătrar în care să
văzu iscălit martor şi frate-său Costandin Zătreanu, cu care a-
fieroseşte Ia mănăstirea Gănescului de aici din Craiova, ce iaste
matoh al Sfintei Episcopii, moşiia din Prejoi a unchi-său Diicu-
lul Zătreanu, căruia arată că au rămas moştenitor şi fecior de
suflet. Şi întrebând Prea Sfinţia Sa pe oamenii casei de stăpâ­
nirea mănăstirii la mai sus numita moşie cura au fost, n’ar fl
ştiut niminea să arate fiind fost f i mai sus numita carte de da­
nie la neîndemână. Deci măcar de nu va îi şi stăpânit mănă­
stirea până acum, dar dania să vede bună, mai vârtos adeve­
rită şi [de] fratele celui ce au aiieroslf, carele şi trăeşte.
Ci fiind moşia aceasta acolo aproape de dumnv. unde
dumneata vistier Ioniţă Ii ştii şi tot hotarul încă şi scrisori în-
ţeles-am că ai de câtă stăpânire au avut fieştecare în acel
Prejoiu. Pentru aceia iată dela Divan vă orânduiţi să mergeţi
să cercetaţi numai cătă parte are Diicul Zătreanul şi cine o stă­
pâneşte. încă de va fi cu putinţă să măsuraţi această parte şi
cu stânjinu ca să să vază câţi sânt, § i după cum vă veţi pli-
roforlsi să daţi înscris. Şi «pre săvârşire s’au orânduit şi acest
mumbaşir.
Măcar că dimpreună cu dum. vistier Ioniţă să orânduise
log. Grigorie Lăcusteanul dar înştiinţându-ne la urmă că iaste
tată jupânesii răp. Răducanu şi fiind bănuială, iată te orândueşti
în Iocu-i dum. biv. vt. armaş Radule Băbene. Ci dar mergând
veţi face urmare după cum să coprinde mai sus.
(ss) Grigore Razu, clucer. 1782, februar 20.
(ss) Ioan Brăiloiu, sîuger
(ss) Hagl Stan Jianu, biv vei paharnic
(ss) Barbul Ştirbei, sărdar.

P E N T R U LO C U R T D I N C R A IO V A

3. Adică eu paharnicul Căpit. Dâmboviceanu dimpreună


cu soţia mea Dumitrana şi cu frate-său Barbul, fata ţ i feciorul
răp. Manolache Cluceru, dat-am încredinţat zapisul nostru la
prea cinstita mâna Prea Sfinţii Sale Părintelui chiru chir Che-

94
sarie Episcopu Râmnic precum să să ştie că dintr’a noastră
bună voie şi nesiliţi de nimenea am vândut Prea Sfinţii Sale
un loc cu casile ce sânt aici în Craiova în mahalaua Berindei,
în taleri optzeci adecă 80 tocmai, care loc au fost cumpărat de
socru mieu i de tatăl nostru dela popa Mareş. Şi să hotărăşte
acest loc cu locul bisericii Sfântului Spiridon şi cu al măn. Hurez şi
cu al Brădeştilor. Şi să aibă Prea Sfinţia Sa a stăpâni cu bună
pace despre tot neamul şi rudele mele. Şi pentru adevărata cre­
dinţă m’arn iscălit şi am pus şi pecetea ca să să crează. Şi
când s’au făcut acest zapis au fost mulţi oameni vrednici de
crezut care mai jos sânt iscăliţi.
Noemvrie 2, 1777
(ss) Eu Panait Căpit. Dămboviceanu, ginere, răp. clucer
Mânolache, vânzător.
(ss) Eu Dumitrana fata răp. clucer Manolache, vânzătoare,
(ss) Eu Barbul fecior răp. clucer Manolache, vânzător.
Şi am scris eu Iosif Ierodiaconu cu zisa celor mai sus nu­
miţi vânzători.

4. Adecă eu Radu Cojocariu sin. răp. popa Stoica ot ma­


halaua Sf. Gheorghe, dimpreună cu soţia mea Caliţa i cu copiii
miei anume care să vor iscăli dat-em acest încredinţat zapis
al nostru la mâna Prea Sfinţii Sale Părintelui Chesarie Episcopu
Râmnicu precum sa să ştie că având noi puţintel loc lângă
răp. căpitan ManOle din gardul Hurezeanului până în drumul
dinspre dutnn. Fota Vlădoianul la biserica dumnealui, care Ioc
iaste cumpărat de noi dela popa Mareş. Şi strămutându-ne noi
la Banat au rămas locul neingrădit. Şi cumpărând Prea Sfinţia
Sa locul căpit. Manole, am vândut şi noi partea noastră Prea
Sfinţii Sale în bani gat* taleri cincizeci tocmai, să aibă să-I stă­
pânească cu bună paoe pentrucă ne-au dat toţi banii deplin. Iar
sculându-se cineva a nu-i îngădui să avem să răspundem noi. Şi
pentru credinţă ne-am iscălit mai jos şi ne-am pus degetile in
loc de pecete ca să să crează.
Mai 22, 1779
(ss) Radu Cojocariu împreună cu soţia mea Caliţa i cu
fiul meu Gheorghe am vândut.
(ss) Barbu Dascălu am scris şi martor.

5, Adică eu Panait Căpit. Dâmboviceanu dimpreună cu


soţia mea Dumitrana, cu cumnatu- meu Barbui feciori răp. Ma-

9 5
nolacbe clucer, dat-am acest încredinţat zapis al nostru ca să
lie de mare credinţă la cinstita mâna Prea Sfinţii Sale Părin­
telui Episcop Râmnicu Chesarie. precum să să ştie că având
noi trebuinţă de bani ne-am rugat de Prea Sfinţia Sa de i-am
pus un loc de casă zălog, ce iaste în mahalaua Berindei, care
loc Iaste cumpărat de socru-mieu cu zapis. Şi acum mi au dat
Prea Sfinţia Sa taleri 21, însă taleri douăzeci şi unul tocmai,
de acum cu soroc p â [n ] ia Sfeti Gheorghe, şi atunci să aibu a
da Prea Sfinţii Sale banii cu cinste şi cu mulţumită. Pentru
aceia am dat zapisul nostru şi noi am iscălit ca să să crează.
Dechemvrie 24, 1777.

Panait Căpit. Dâmboviceanu i Dumitrana soţia mea.


Barbul Dascălul am scris cu zisa lor şi martor.

6. Scrisoarea mea Ia mâna dumn. cuscrului Foţii Bălăce-


scu precum să să ştie că m-am tocmit cu dumnealui de i-am
vândut un loc de pământ ce l-am fcst cumpărat şi eu dela
Gheorgh'e Vătăşelu şi dela soţia Iui Ioana din maha'aua lui
Berindei fn ti. 14 precum zapisul vânzătorului scrie ce i l-am
dat la mână dumnealui. Şi fiindcă până la această vreme eu
1 am stăpânit cu bună pace despre toţi mahalagii, iar acum fă-
cându-1 vânzător şi căzându-i-se dumnealui a-1 cumpăra, fiind
alăturea cu pământul ce l-au fost luat dela Fota Fântănaru, i-am
vândut şi eu acest Ioc ca să stăpânească dumnealui şi coconii
dumnealui cu bună pace despre toate rudeniile mele.
Şi pent-u credinţă ra’am Iscălit mai jos să să crează„
Ghenar 12, 1771.
Diicul Zătreanu vânzător.
Costandin Dobriceanu martor.
Matei Ştiubeianu martor

7. Adică noi carii mai jos ne vom iscăli, încredinţăm cu


acest zapis al nostru la cinstita şi blagoslovitoare dreapta Prea
Sfinţii Sale Părintelui chiriu chir Filaret, Episcopul Sfintei Epis­
copii Râmnicu cum să să ştie că având noi Ioc de moştenire
rămas dela părinţii noştrii, care şi părinţii noştrii iarăşi de mo­
ştenire avându-I | i de cumpărătoare dela Diicul Zătreanul, ce
iaste alătura cu locul ce ni l-au dat mătuşa noastră Maria
Dâmboviceanca vistiereasa, în mahalaua lui Berindei, şi stă­
pânind noi aceste locuri până acum cu bună pace, acum ne-
dându mi vremea îndemână a ie mai ţinea, aflându-ne noi cu

96
şederea afară Ia m ojia noastră, le-am făcut vânzătoare. Deci
dacât toţi vecinii dupânprejur mai mult protimisându-se Pi ea
Sf'nţla Sa Părintele Episcop, având şi alte locuri alăturea cum­
părate, am vândut Prea Sfinţii Sale în bani gala taleri 105
adică o sută cinci. Insă aceste locuri în lurgu merge de dă cu
capul spre răsărit până în drumul cel vechiu, iar spre apus
merge până în ulicioara ce iaste pă lângă locul caselor răp.
pahar. Foţii Vlădoianu, ce merge la biserica Sfântului Spiridon
şi sânt stânjeni lungul acesta stânjeni şaizeci şi u n u l; iar în
lat merge pâla mijloc cu locul ce are Sfânta Episcopie cumpă­
rat dela căpit. Panait Dârrboviceanu şi cu al jupân Viadului
Bogasieru i cu locul popii Iui Udrişte, iar pe vale să hotă­
răşte cu locul mătuşli Mihalcii şi cu locul lui Zamiir Treanţă.
Şi acest curmeziş sânt stânjeni treizeci şi doi. Deci după
aceste semne, precum am stăpânit noi, să aibă a stăpâni şl
Prea Sfinţia Sa cu bună pace de către noi şi de către tot nea­
mul nostru, pentrucă de bună voie am vândut şi am primit
a:eşti bani toţi deplin in mâinile noastre, dând şi zapisul cel
vechiu ce I-au avut părinţii noştrii de cumpărătoare şi pentru
maj bună încredinţare ne-am iscălit mai jos unde şi alte obraze
ce s’au întâmplat Ia vânzarea aceasta s’au pus martori.
1782, Martie 16
Eu Ion sin Fota Bălăcescu, post. vânzător.
Şărban Bălăcescu sin Fota Bălăcescu.
Popa Stanciu Schevoîilaca, martor.
Popa Iancul Proinotarie, martor.

8. Adecă eu Hrlzea Căpit. ot mahalaoa Berindei din Cra­


iova, adeverez la prea cinstită şi blagoslovitoare dreapta Prea
Sfinţii Sale Părintelui chiriu chir Filaret Episcopu Sfintei Epis­
copii Râmnicul, cum să să ştie că având eu un cumnat anim e
Mihail Călăraşu, carile după moartea tăfâne-său rămâind copil
mic, l-am luat împreună cu mamă-s^, soacră-mea, ţ i i-am chi­
vernisit în casă la mine până întâmplându se şi soacrăm-i moarte
cu a m?a cheltuială o am îngropat. Şi după moartea soacră mi
având pe Matei cumnată-meu, tot pe lângă mine 1 am însurat
cu a mea cheltuială. Deci întâmplându-se moarte şi ne.ve.stli lui
iarăş eu am comândat-o. Acum întâmplându i-se moarte şi lui
Mihai, cumnatu-mieu, şi neavând pe alt nimeni, pentrucă copii
n’au făcut, fără decât numai pe soră-sa Opriia ce o ţiu eu în­
tru căsătorie, E t â t la boală l-am căutat cât şi la moarte i-am

97
purtai grija îngropării cu cele trebuincioase, precum şi de acum
înainte, iarăşi cu ce să va putea să-i port grija până la anul.
C ă riia alt nemica nerămâindu-i fără numai un loc cu un bor­
dei vechlu într’această mahala, ce iaste între Fdea Dulgherul şl
între Hagi Vâlcul, care I au avut şi el cumpărat dela naşii miei
Dumitru sin Pătru Căpit. Şi fiind trebuinţă a i se face pomeniri
şi cele trebuincioase mortului, l-am vândut acest loc Prea Sfinţii
Sa î Părintelui Episcopu în tl. treizeci şi cinci. Şi trăgându-se
acest loc şi cu stânjenu domnesc lungul dfn drum până în lo­
cul casăi Marii Radului Armăşelul sânt stânjeni patruzeci şi ju­
mătate; iar latul despre răsărit din gard până in gard stânjeni
patrusprezece şi jumătate, latul despre drum s'ânjeni treisprezece
şi jumătate. După aceste semne şi după îngrăditul ce să vede
să aibă a l stăpâni Prea Sfinţlia .Sa cu bună pace, atât de către
mine i de către soţia mea cât şi de către toate rudele mele,
pentrucă de bună voe am vândut Prea Sfirţ i Sale. Şi pentru
credinţa am iscălit cu mâna mea unde şi alte obraze s’au pus
mărturie spre mai bană încredinţare.
1785, Martie 30.
Eu Hrizea Câpit. dimpreună cu soţia mea Oprlia am vândut.

9. Pentru un loc ce au avut răposata Smaranda ce au


ţinut-o întru căsătorie răp. Căplt. Iacov sin Nichita la vremea
sfârşitului răposaţii Zmarandii acel loc ce iasfe aci în maha-
laoa lui Pătru B jj, peste uliţă de ceea parte de dumnealui că-
mâraşu Iane, l-au dat danie Sfintei Episcopii ca să fie pome*
nire pentru sufletul ei şi al părinţilor ei. Deci vrând Sfânta E-
piscopie ca să ştie stăpânirea de unde şi până unde este, atât
din porunca Prea Sfinţii Sale Părîslelui Episcopu Râmnicu chir
Filaret, am mers in faţa locului unde fiind îaţă şi dumnealui
biv vel clucer za arie Chlriac Găianuî, epitropul răposaţii Zma­
randii. Şi întâi am făcut cercetare despre alţi vecini şi s’au
găsit din gardul lui Ioan Marian stânjeni doisprezece latul pă
lân?ă uliţă pană aproape de fântână, şi lungul stânjeni douăzeci
şi nouă şi jumătate; iar la căpătâiul despre amiazăzi i latul nu
s ’au măsurat pănă iar să va cerceta prin mahalagii. Iar Sfânta
Episcopie, după această alegere să stăpânească cu bună pace.
Popa Radu Protopop 1785 Ghenar 9.
Ioan Alexiu
Stavros
Vlăduţ Tetoianu clucer martor

98
Acest loc de casă fiind lăsat danie la vremea săvârşitulul
răposaţii cumnatl-mi Zmarandli prin diiată, şi eu fiind lăsat epi­
trop de răposata, fiind văr primare răposat soţului dumneaei şj
fiind faţă la această arătare am iscălit ca să stăpânească Stânta
Episcopie cu pace.
1786 Ghenar 9.
Chiriac Cluceru

10. Adică eu jupân Gheorghe Iane din Craiova împreună


cu Zamfir Chirea, nepotu lui jupân Chiriac, dat-am zapisul
nostru la mâna dumnealui jupân Diicul Moşoiul din Craiova şi
la mâna dumnealui Nicolii Pleşoianu precum să să ştie că ne-
au vândut dumnealor casa şi via şi heleşteul cu tot coprinsul
lor osebl de via dela deal cu coprinsul ei, au rămas pe seama
dumnealor. Care acestă casă cu toate coprinsele ei fost-au fă­
cut-o jupân Chiriac, iar după moartea Iui jupân Chiriac fostu-
le-au luat cu judecată preoţii dela biserica domnească din Cra­
iova, rămânând jupân Chiriac dator sfintei bisericii. Deci cum­
părând întâi jupâo Dilcu ecestea toate*, ce scrie mai sus, dela
sfânta biserică, fostu-m-am sculat eu împreună cu Zamfir ca să
le răscumpărăm fiind că să cădea a cumpăra fiind rudenie. Şi
fiind şi pricină între noi au rămas de ne-am învoit înfre noi cu
a noastră bună voe de ne-au vândut dumnealor nouă casa, via
şi heleşteul cu tot coprinsul lor. Iar via cea dela deal să o stă­
pânească dumnealor cu tot coprinsul de către noi cu bună pace.
Iar mai trebuind lui Zamfir loc mai mult de aici să aibu a-ida
eu din parlea mea, iar jupân Diicul tot sâ şf stăpânească locul
cu coprinsul lor cu pace despre noi şl despre tot neamul nostru.
Iar cât pentru heleşteu aşa ne-am învoit noi între noi cârd le
va trebui peşte dumnealor să fie volnici a-şi lua peşte pentru
treaba dumnealor. Iar pentru mănăstirea Jatianu, de să va scula
cu vreo pricină, să avem cu toţi a răspunde la judecată. Şi
pentru mai adevărată credinţă ne-am iscălit mai jos să să crează
punându-se mărturii boeri şi neguţători cari mai jos să vor is­
căli puindu-ne şi peceţile noastre pentru credinţă.

Septemvrie 1 leat 7252 (1744)

Şi am scris eu popa Anghel protopopu cu zisa dumnealor


Popa Gheorghe martor.

99
11. Eu Zamfira soţia răp. Diicul Moşoiu de aici din Cra­
iova, împreună cu feciorii miei, carii mai jos ne vom iscăli, în­
credinţăm cu acest zapis al nostru Sfintei biserici ce să numeşte
Gănescul din Craiova, metohul Sfintei Episcopii Râmnicul şi la
prea cinstita mâna Prea Sfinţii Sale Părintelui Chiriu chir Fi-
laret, Episcop al acestei Sfinte Episcopii, precum să să ştie că
dela răp. soţul meu rămânând un loc la biserica cu. băşica, la
fântânile ce să numesc ale lui Chirlac, din Craiova, pe care
mai nainte vreme au fost şi heleşteu, şi fiindcă atât răp. soţul
meu şi copii de-ai noştri şi nepoţi cât şi alte rudenii sânt în­
gropaţi la această sfântă biserică, din bună voia noastră ne-am
îndemnat de am dat şi am afierosit acest Ioc danie sfintei bi­
serici cu coprinsul Iui cât iaste, precum l-am arătat oamenilor
sfintei Episcopii ca să i e ohabnic şi siătător în veci al numitei
biserici şi să-l stăpânească cu bună pace de către noi şl de
către tot neamul nostru spre pomenirea noastră şi a tuturor
celor răposaţi din neamul nostru. F.ind şl alte obraze de cinste
când s’au făcut acest zapis care s’au pus mărturii. Şi noi pentru
mai adevărată credinţă ne-am pus peceţile şl iscăliturile mai
jos ca să să crează. Care acest loc şi răpt. soţul meu în diiată
ce şi-au făcut Ia sfârşitul vieţ i îl lasă iar de danie acestei sfinte
biserici.
1784 Octovrie 30.

Eu Z îw flra Moşoianca adeverez împreună cu feciorii mei.


Eu Păun Moşoiu adeverez
Eu Constandin adeverez sin Famfira.
Eu Ioan adeverez
Tudor Săpunaru martor.
Şl am scris [eu] Gheorghe Log. cu zisa jupânesii Zamfira
şi sânt şi martor.

12. Adică eu Lazăra fiica răpt. Gheorghe Boiangiul de


aici din Craiova, mahalaua sfeti Iile, îropretuiă cu bărbatumeu
Costea Grecul, adeverez cu acest zapis al meu la cinstită şi
blagoslovitoare dreapta Piea Sliinţii Sale Părintelui chiriu chir
Chesarie Episcopu Sfântei Episcopii Râmnic, precum să să ştie
că având eu un loc de casă cu un bordeiu pe dânsul, care loc
mi-au fost dat zestre de răposaţii părinţii mei, însă acest loc
iaste între locul măn. Hurezul ce iaste pe lângă casele răpt,
stolnic Barbul Gănescul şi intre locul Iui Ioan Pitaru, de bună

100
voia mea l>am vândut Prea Sfiinţii Sale In bani gata tl. 120
adecă o sută douăzeci tocmai şi cu aceşti bani am cumpărat
o vie aicea în dealul Craiovii, şi 2 boi şi o vacă ca să ne chi­
vernisim cu dânsele având altă casă pentru şâdere la Târgul
de Afară, făcută de bărbatu-meu Costea. Deci să aibă Prea Sfin­
ţia Sa a stăpâni locul acesta cu bună pace de către noi şi de
către tot neamul nostru, pentrucă de bună voe am vândut. Şi
pentru credinţă mi-am pus numele mai jos iscălindu-se şl alte
obraze de cinste mărturii.
1778 Septemvrie 20.
Eu Lazăra vânzătoare împreună eu băibatu-meu Costta.
Ioslf Ierodiacon, martor
Ioan proiri staroste, martor.
Am scris eu Nicolae Log.' ot Episcopie cu învăţătura La-
zării vânzătoarii.

13. Adecă eu Ioan Căpit. Mălăescu dimpreună cu Fiorica


soţia mea 1 cu Mihai, fiul nostru, care mai jos ne vom iscăli,
dat-am încredinţat zapisul nostru la mâna duro. pahar. Nicolae
Vâlcănescul ca să-i iie de bună credinţă precum să să ştie că
având noi un loc de casă în Craiova, care loc iaste pă despre
răsărit alăturea cu al cocoanii Bălăşicăi Brătăşancăi şi pă dâs-
pre apus alăturea cu al Zoiţii şi dăspre amiazăzi alăturea cu
Ioan Pitaru şi dăipre miazănoapte pănă în uliţă, 1 amtomnit cu
dumnealui mai sus numitul paharnic Nicolae Vâlcănescu în tl.
patruzăci şi cinci. Şi banii ni i-au dat toţi deplin în mâna noastră.
Deci de acum înainte să aibă dum. a-şi face casă pe loo
şi a-1 stâpăni In veci cu bună pace de către mine şi de către
Fiorica soţia mea i de către Mihai fiul nostru şi de către tot
neamul, avându-1 şi eu acest loc cumpărat, care i-am dat ţi
zapisul lui de cumpărătoare.
Şi când s’au făcui acest zapis fost au mulţi neguţători şi
alţi oameni de ispravă mărturii, cari să vor iscăli mai jos. Şi
noi pentru credinţă ne-am pus numele şi degetele in loc de
iscălitură ca să să crrază.
1779 Ghenar 15.
Eu căpit. Ioan Mălăescu, vânzător
Eu Fiorica căpit. Ion, vânzătoare.
Eu Mihai fiu căpit. Ion, vânzător.
Eu Badea sţegara, martor.
Eu Stancu Păscut ot Mlecăneşti, martor.

101
Ioan Băcanu, martor.
Cărstea Mătăsaru, martor.
Ea Ioan vătaf de pitari, martor.
Eu Zoita, martor.
Eu Aniţa, martor.
Şi am scris eu Dumitrache Poenaru şi martor. Pentru Iocu
de case ce să arată într’acest zapis fiind trebuincios Prea Sfin­
ţii Sale Părintelui Episcop şi protimisindu-să mai mult Prea
Sfinţia Sa a-î lua, fiind aproape de mănăstirea Gănescul, meto-
hul Sfintei Episcopii, mi*am primit atât banii ce am dat pentru
locul casii cât şi tl. douăzeci şl trei bani patruseci şi opt ce
am cheltuit pentru îngrădirea acestui loc. Ci să albă Piea Sfin­
ţia Sa de acum înainte a stăpâni locul cu bună pace. Şi pentru
încredinţare am iscălit.
1779 Iulie 30.
Nicolae Vâlcănescul căpif. adeverez.

14. Adică eu Ştefan Cojocariul din Craiova, dat-am ade­


vărat zapisul meu Ia cinstită mâna Prea Sfinţii Sale părintelui
chiriu chir Chesarie Episcopu Râmnicu cum să să ştie că având
eu un loc de casă în mahalaoa sfeti Nicolae între locul dum­
nealui Matei F/Iişanu şi între Costandin Cojocarul, care loc iaste
cumpărat dela Gheorghe Curelaru de Ştefan Şelaru, unchiu-meu,
pentru care am venit din bună voia mea Ia Prea Sfinţia Sa de
i-am vândut acest loc de casă în drept tl. 40, adică patruzeci,
pe care loc să aibă Prea Sfinţia Sa a-1 stăpâni pă unde să cu-
unosc semnele gardului, cu bună pace de către fraţi, rudenii şi
tot neamul mieu căci că pentru acest loc de casă am şi zapi­
sul cel de cumpărătoarea Iui, dar nu-1 putui da fiindcă să co­
prinde şi pentru o vie. Ci am dat acest zapis al mieu cu care
să aibă Prea Sfinţia Sa a stăpâni acest loc după cum mal sus
arată. Şi câad s’au făcut acest zapis au fost şi alte mărturii
cari să vov iscăli mai jos. Şi eu pentru mai adevărată credinţă
am iscălit cu mâna mea ca să să crează.
1779 Mai 6.
Şfefan Cojocariu am vândut.
Eu Vlad Cojocariu brat Ştefan adeverez.
Şi am scris Istrate Log. şi martor.

Adică eu Filea împreună cu fraţii miei anume Ion şl Va-


sile, feciorii popii Savei, dat-am zapisul nostru la mâna Prea
Sfinţii Sale Părintelui Episcopu Râmnicu, chiriu chir Chesarie

102
cum să să ştie că având un Ioc cu casă aicea In Craiova Intre
boerii Zătreni şi între alt loc al mănăstirii Gănescului, l-am
vândut Prea Sfinţii Sale de a noastră bună voe în drept tl. o
sută zece, care loc să aibă Prea Sfinţia Sa a-1 stăpâni cu bună
pace de către mine şi de către alte rudenii ale noastre cu tot
cuprinsul; iar întâmplându-să a să scula cineva cu vreo găl-
ceavă, sau din fraţi sau din rudenii, noi să avem a răspunde.
Dar Prea Sfinţia Sa să stăpânească locul acesta în veci cu
pace fiindcă noi loţi banii gata şi deplin i-am luat în mâinile
noastre. Drept aceia i*Bm dat acest zapis al nostru de înşine
iscălit ca să să crează puind şi degîtele.
1779 Iulie 24
Eu Filea vânzător
Tudor Săpunaru martor
Nectarie Ierodiaconu Episcopiei martor
Popa Stanciu martor
Şi am scris eu Istrate log. Episcopii cu învăţătura vânză­
torului şi martor.

Dat-am încredinţat zapisul meu la cinstită mâna dumneaei


mătuşă-mi Măriuţa Coţofeaneăi cluceresii precum să să ştie că
având eu un loc de casă în vale în Dorobănţie, ce au fost
cumpărat de răpt. tată-mieu dela Basbul Portărescul şi l-am
vândut dumneaei în tl. 70, adică şaptezeci, de a mea bună voe,
Şi să aibă a-1 stăpâni dum-el de către mine cât şi de către
rudenii cu bună pace, coconi de coconii dum-ei. Şi să em a-1
descoperi de către rezaşii ce l-au cutropif. Şi pentru mal ade­
vărată credinţă m-am iscălit mai jos ca să să crează. Şi când
am făcut acest zapis au fost mulţi boeri martori la această
vânzare. 1784 iunie 17
Eu Ştefan Săotescul adeverez şi vânzător
Iosif Protosinghel martor
Acest Ioc ce l-am cumpărat dela numitul Ştefan Săotescul
l-am dat şl eu danie Sfintei Episcopii pentru pomenirea mea şi
a neamului meu ; mai vârtos fiindcă şi răpt. boerul meu iaste
îngropat la metohul Gănescul al Sfintei Episcopii. Deci să aibă
a-1 stăpâni Sfânta Episcopie cu bună pace atât de către mine
cât şi da către tot neamul meu că pentru aceia am dat danie
locul acesta.
1784 iulie 23
(L. P.). Maria Coţofeanca clucereasa adeverez.

103
PENTRU LIVEZI DUPĂ M O Ş IA DOMNEASCĂ A CRA IOV II
15. Zapisul meu care mai jos mă voi iscăli.
Dat-am zapisul mieu la mâna dnm. căpit. Predi precum
să să ştie că având o livade de fân in moşia domnească Po-
pova de vale între Tudor Săpunarul şi Infre Badea Croitorul,
care livade am fost cumpărat-o şi eu dela Nedelea Pitarul, am
vândut-o şi eu mai sus numitului In bani gata taleri unsprezece
şi am vândut o de a mea bună voe. Deci sâ aibă dum-lui a o
stăpâni cu bună pace şi tot neamul cât să va trage din dum-
lui. Şi am dat şi zapisul cei vechiu. Şi când am făcut această
vânzare au fost şi alţi meglaşi care să vor iscăli martori a~
nume. Şi pentru credinţă m-am iscălit ca să să crează.
iunie 24 leat 1764
Eu Mihail logt. zet Bina am vândut
Tudor Săpunaru martor
Alexie Iuzbaşa martor
Gheorghie martor.

16. Adică cu Chlţa soţia răpt. Stanciul Olteanul dimpreună


cu fiul meu Ioan, care mai jos ne vom iscăli, dat-am zapisul
nostru la mâna dum. Gheorghie Croitoiu din Craiova precum
să să ştie că având bârbatu-mieu două livezi pe moşiia dom­
nească, ce sănt Intre Tndor Săpunaru i pe lângă livedea răpt.
Stolnicul Gănescu, care livezi ie-au avut de cumpărătoare dela
câpit Preda Moţa, una vândută de mai sus numitul Croitoru,
Acum lăcându-le vânzătoare şi fiindcă dum. i să cade a c im -
păra m-am tomnit cu dum. de i le-am vândut în ti. 26 tocmai
să aibă dum. cu feciorii i nepoţii strănepoţii câţi Dumnezeu îi
va dărui a stăpâni cu bună pace de către tot neamul mieu,
pentrucă i-tm vândut de a mea bună voie şi cu ştirea tuturor
rudeniilor mele. Iar de se va scula cineva cu vre-o pricină să
am a răspunde eu. Şi pentru credinţă am iscălit mai jos ca să
să crează. Şl când am făcut acest zapis au fost şi alţi oameni
martori.
1771 Iulie 1.
Eu Chiţa am vândut
Eu Ion sin ego am vândut
Eu Zamfir Câlăraşu martor
Eu Tudor Săpunaru martor
Şi am scris eu Stan log. cu zisa numitei Chiţa şi sânt
martor.

104
17, A lic ă eu Qhaorghie Croitorul zet Păun juratul, dim­
preună cu sofia mea Manda i cu copiii miei anume care mai
jo i ne vom iscăli, încredinţăm cu acest adevărat zapis al nos­
tru ca să f.'e de bună credinţă la cinstită rrâna Sfinţii Sale Pă­
rintelui Filaret Episcopu Râmnicu, precum să să ştie că având
noi o livede de fân la marginea oraşului, alăturea cu a Sfintei
Episcopii care sa trage dela răposatul Gânescui i cu a căpit.
Mihail şi în capul şanţului din jos să alătură cu a jupânului
lanache Boltaşul şi despre Tudor Săpunaru numaS drumul des­
parte şi despre oraş şanţul desparte. Care livade şi eu am fost
cumpărat o dela unii alţii care zapisile cele vechi vor arăta.
Deci, noi având trebuinţă de bani am mers la Prea Sfinţia Sa
şi am văndut această livade de bună voia noastră în bani gata
tl. o sută douăzeci, care bani i-am primit noi din mâna Prea
Sfinţii Sale.
Şi livadea tae lungul ei de stânjeni o (sută cincizeci şi
patru şi latul stânjeni o sută douăzeci. Pentru aceia să aibă
Prea Sfinţiia Ss voe să o stăpânească în pace moşie obabnică
a Sfintei Episcopii, despre noi nici un fel de pricină sau despre
neamui nostru să n’albă. Iar sculându să cineva despre neamul
nostru cu vreo împotrivire a nu îngădui, să avem a răspunde
noi iar Prea Sfinţia Sa să stăpânească.
Şi la acest aşezământ de tocmeală au fost mulţi oameni
şi obraze de cinste care mai jos să vor iscăii. Şl noi pentru
mai adevărată cred nţâ ne-am iscălit mai jos să să crează pu-
indu-ne şi degetele în loc de perete. Şl i am dat şi dooă za~
pişe vechi de cumpărătură.
M ai‘ 9, 1781.
Eu Ghiorghie Croitorul dimpreună cu soţia mea Marda i
cu cojiii miei anume Nico’ae i cu fie-mea Dumitrana am vândut.
Tudor Săpunaru, martor.
Barbul Dascălul scris-am cu zisa ior şi martor.

18. Adică eu li nca ce am fost soţie Barbului Megherul ot


mahalaoa sleti Gheorgh:e din Craiova, adeverez la cinstită şi
blagosiovitoare dreapta Prea Sf-nţii Sale Părintelui chiriu <hir
Filaret Episcopu Râmnicu, cum să să ştie că am vândut eu o
iivede alăturea de lângă livedea mefchului Gănescul, care mi-au
rămas dela răp. bărbatul meu si acum având trebuinţă de bani
o am vâ’idut Prea Sfinţii Sale in bani gata tl. şaptezeci, insă
lungul acestei livezi din glodu până tu livedea Sfii ţii Sale pă-

8
105
riatelui popa Stanciul, adică curmezişul slânj£ ni optzeci şi patru
mijlocul stânjeni... căpătâiul despre glodu stânjeni o sută şapte
zeci şi opt afară din crăngui ce mai Iaste să-l cure tot de
această Hvede să ţine. Deci fiindcă am primit toţi banii, ce
scrie mai sus, în mâna mea, să aibă a stăpâni Prea Sfinţiia Sa
cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu. Şi
pentru mai adevărată credinţă mi-am pus numele mal jos şi
degetul In Ioc de pecete ca să să crează.
1781, Martie 2. .
Eu Ilinca ce am fost soţie Barbului Megheru.
Eu am vândut de bună voie.
Eu Iosif protosinghel Episcopii martor.
Popa Radu protopop martor.
Popa Stanciul schevofilax martor.
Am scris Nicolae logt. Episcopii cu zisa Ilincăi şi sânt
martor.

19. Adică eu Pătru Limpescu ot Sămnic adeverez la prea


cinstită blagoslovitoare dreapta Prea Sfinţii Sale Părintelui Epis­
copu Râmnicu chiriu chir Filaret, precum să să ştie că între al­
tele ce ni s’au venit parte din cele rămase a l î frăţâne-mieu
Mateî, care încăpuse la mâna lui Ion Roşul din Craiova, (pen­
tru care judecându-mă atât înaintea dum. Zamfirache Jăianul,
biv vel sătrar, judecătorul acestui judeţ cât şi înaintea părinţilor
clirici a i Sfintei Episcopii, ce s’au găsit cu cele a mă împăr­
tăşi dintr’ale frăţânl-mieu piin căiţile ce mi-au făcut dela jude­
cători arată) căzându-mi se şi o paite din livada ce au avut
îrate-mieu cumpărată împreună cu căpit. Iordache o t.. care
livade o stăpânea amândoi frăţeşte, şi m ieii ndu-mi peste mână
a o eăuta, pentru depărtarea, o am vândut-o Prea Sfinţiii Sale
părintelui în bani gata tl. douzeci tocmai fiind această livade
aproape pe lângă altă livade a b'sericii Gănescului, metohul
Sfintei Episcopii. Care măsurându se cu stânjenul domnesc preste
tot precum s’au stăpânit de către frate-mieu şi de către numi­
tul căpit. lungul precum merge de către Craiova din colţul şan­
ţului dăspre căpătâiul locurilor dum-lui Ioan proin staroste pănă
în marginea şanţului ce iaste la drum care merge la moara
dumn. pahar. Barbu Ştirbeiu [sânt stânjeni o sută nouăzeci şi
doi; iar lăţimea nepu1ându-se trage pe la căpătâe, fiind coîfo-
roase, s’au tras prin mijloc şi s’au găsit stânjeni o sută treizeci
şi şapte din şanţu pănă iar în şanţu. Deci după suma acestor

• 1*06
stânjeni partea irăţâni-mieu Matei jumătate ce mi s’au dat mie
întru stăpânire să aibă a o stăpâni Prea Sfinţia Sa de acum
înainle cu bună pace atât de către mine cât şi de către neamul
mieu, pentru că de bună voe am vândut-o Prea Sfinţiei Sale.
Şi pentru mai bună încredinţare mi-am pus numele mai jos şi
degetul în loc de pecete unde şi alte mărturii vrednice de cre­
zut s’au iscălit.
1784 Dechemvrie 22.
Eu Pătru Limpescul ot Sămnicul de sus am vândut.
Popa Radu Protopopu, martor.
Gheorghie, martor.
Am scris Nicolae log!. Sî. Episcopii cu bună voia numi­
tului vânzător sânt şi martor.

20. Adică eu Brizea căpit. ot mahalaoa Sf. Spiridon din


Craiova împreună cu soţia mea Oprea şi cu fii-mieu Pătru ade­
verim la preacinstita blagoslovitoare dreapta Prea Sfinţiei Sale
Părintelui Episcopu Râmaicu chiriu chir Filaret precum să să
ştie că având noi un loc de cârcimă cu o casă veche de nuele
şi cu o livade la fântâna Iui Bogdan Meicioca, care ne mai
dându-ne mâna a Ie ţinea ; i având trebuinţă de bani am vân­
dut Prea Sfinţii Sale Părintelui cu tocmeală în bani gata tl. o
sută, însă locul acesta de cârciumă cu casa cum se află şi
livadea; care loc roăsurându-se în curmeziş peste tot cu liva-
dea din gardul curţii casii până în livadea dum. Ion proinsta-
roste Carabet, cum merge în lungul drumului «8nt stânjeni nouă­
zeci şi opt, iar lungul daspre proinstaroste pănă In baltă sânt
stânjeni o sută nouăzeci şi doi; căpătâiul d'spre baltă sânt
stânjeni... lungul din gardul curţii casii dăspre grădinari stân-
jenl... Deci după aceste semne precum am stăpânit şi noi să
albă a stăpâni şi Sf-ta Episcopie cu bună pace, atât de către
noi cât şi de către tot neamul nostru, că de bună vce am vân­
dut primind toţi banii ce să coprind mai sus în mâinile ncastre.
Şi pentru credinţă ara iscălit.
1785 Aug. 6.
Eu Hrîzea căpit. dimpreună cu soţia mea Oprea am vân­
dut de a noastră bună voe.
Eu Pătru

21. Adică noi cei mai jos numiţi, adevărăm cu acest zapis
al nostru la prea cinstita şi blagoslovitoare dreapta Prea Sfiinţii
Sale Părintelui Episcopu Râmnicu chiriu chir Filaret precum să

107
J# Şft* ca având op,i un loc de l.ivads pe m o$a d jcanşască îşi
marginea oraşului Craiovii, lângă fântâna lui Bogdan Micioca,
care loc l-am avut şi noi dela părinţii noştrii. de a noastră
bună voe l-am vândut Prea Sfinţii Sale în bani gata tl. patru-
zsci, care bani toţi deplin i-am primit în mâinile noastre. Insă
copriniul locului Iaste: lungul din şanţul de lângă fântână pănă
In gropile cu nisipul pe unde iaste şanţul cel vechlu stânjeni
o sută treizeci şi opt şi latul dăspre răsărit din locul Sfintei
Episcopii cel cumpărat dela căpit. Hrizea pănă iarăşi în şanţul
cel vech’u stânjeni o sută şaizeci şi opt şi capul dăspre apus
Iarăşi din locul Sfintei Episcopii până în locul lui Gheorghe
Cficlulătescul stânj... Deci să aibă Prea Sfinţia Sa a stăpâni cu
bună pace de către noi şi de către toi neamul nostru. Şi pentru
credinţă ne-am pus numele şi degetile in loc dă pecete ca să
crează.
1786 Mai 21.
Ea Ion Grădinaru vânzător.
Eu Stan Grădinaru vânzător.
Eu Mincul vânzător.
Eu Dragu vânzător.
Ei Gh-eorghe Căciulătescu martor.

22. Adecă eu căpitan Şerban Lomba ot Caracal dimpretnă


cu soţia mea Zoiţa, dăm încredinţat zapisul nostru la Sfânta E-
piscopie Rimnicu şi la prea cinstita dreapta Prea Sfinţii Sale
Părintelui Episcop chirio Galaction precum să se ştie că încă
din zilele răpositului părintelui Episcopu Chesarie, s’au dat
voe prin pecetluit mai sus numitei soţîi mele şi bărbatului
dumneaei ce l-au avut la cea dintâi călătorie, Luca Tofecciu,
ca să facă cu cheltuiala dumnealor piSvălii pe un loc al Sfintei
Episcopii ce să află pă uliţa Târgului ceiui mare, care prăvălie
au şi fâcut-o pă numitul loc stăpânind o cu bună pace pănă
când au răposat. Iar după o trecere de vreme g2sinda-ne după
Întâmplare amândoi ne-am luat întru a doă căsătorie vieţuind
ca Ia ani şaisprezece. Iar după aceasta viind dumneaei cugetul
să se deosebească din cele trecătoare lumeşti au hotărlţ ca
să primească shlma î )gerescuiui ch!p, ia al căreia cuget nein-
potrlvindu-mă nici eu i am şi dat vce cu desfacere unul de că­
tre altul învoindu ne mai îniâi d .p ă altele şi pentru această
prăvălie aşa că adecă venitul ei să-l împărţim drept jumătate
şi jumătate pentru iconomia vieţii amândorore ţiindu-să această

1(38
simfonie între noi pănă acum întocmai. Iar acum darcunoscân-
du-ne cea desăvârşită slăbiciunea bătrâneţelor şi aprt piere că-
tra sfârşitul vieţii din singură bunăvoinţă a noastră am hotărî!
a da această bina dsnie Sfintei Episcopii pentru pomenirea su­
fletelor noastre. Drept aceia afierosim şi dăm danie această
bina-prăvâlie, amândocă părţile, Sfintei Episcopii spre a avea
întru stăpânire de acum înainfe, atât In viaţă cât vom trăi cât
şi di'pa moarte. Şi fiindcă la acest acaret n’au fost nimenea
altul amestecat fâră numai noi înşine, pentiu aceia cici are a
se mai scula cineva cu vreun protimisis sau alt pricinuitor cu-
vânf. Iar când după întâmplare să va amesteca clnevaşi cu
vreo cerere să nu să bage in seamă intru nimic ci sâ şi aibă
Sfânta Episcopie stăpânirea întocmai după acest afierom ce
facem.
Drept aceea iacem arătare şi semnele locului pă care să
află această prăvălie şi cu locul din dos precât ţine coprinsul
aceştii prăvălii i cu alte doă dosuri ce sâi.t în dreptul prăvălii
gineri-meu Nicoli şi jupânesli Simei, loc al Sfintei Episcopii.
La care a noastră afierom ce am făcut ne-am trecut şi numele
noastre atât şi ale părinţilor noştri într’acel mare pomelnic al
Episcopiii spre vecinica pomenire la sfântul jertfelnic.
Drept aceia pentru cea desăvârşită încredinţare am întărit
acest zapis cu Iscăliturile şi punerea degetelor în loc de pecete,
faţă fiind şi alte mărturii cari s’au iscălit mai jos,
1818 Aprilie 29.
Şârban Căpitanul.
Eu Zânovia ce pă mlrenie m’am numit Zolţa adeverez.

Subinsemnatul dovedesc printr’acest înscris Ia partea mea


de livadie dela fântâna Chintescului sau Popova ce este pe
lângă şosa alături cu livadia Sf. Episcopii, tot într'o liniere
amândouă, o dau shimb Sf, Episcopii pentru un asemenea loc
ce au fost de prigonire Intre noi, care s’au ţ i tras brazdă des­
părţitoare adică din groapa bordeiului din deal şi până în vale,
drept prin groapa cu porumbari ce este aproape de pârâul Şercii,
spre miază-noapte până în leasa de mărăcini să fie întru a mea
stăpânire şi Sf. Episcopie să stăpânească, precum zic, locul de
mai sus fiindu ne unul pentru altul în bună pace, curmându-se
odată pentru totdauna orice pretenţie. De a căruia urmare de-
terăm unul la mâna altuia câte un asemenea înscris faţă fiind
şi alte persoane care se vor însemna mai jos.

9 109
1858 Iulie 19. or. Craiova.
(Iscăliţi) Ioachtm Papazoglu
Timoffei Edoxiados martor.
Dimitrie Hagi Preda martor.
Vaslie Hdste martor.
Calinic cu mila Iul D-zeu Epis. Râmnicu.
Pentru schimbul despre care să coprinde In cest act fiin-
du-ne şi nouă cunoscut prin vedere chiar în faţa locului cu
ocazia aflării noastre în oraşul Craiova în acest an, că este în
favorul casii Sf. Episcopii spre încredinţare să adevereazâ ţi
de mine.
Anul 1858 August 11. Râmnicu Vâlcii.
Calinic Râmnicu.

PEN TRU Vil IN VĂLCĂNEŞTI

Adică eu Mihai împ?eună cu Diicul şi cu Râducanul, fe­


ciorii lui Teodor Vălcănescu cari mai jos ne vom iscăli, dat-am
zapisul nostru ia cinstita mână Mării Sale Nicolae Stănislavski
Episcopu Catoiicescu, ca să fie da bună credinţă precum să
ş te că de a noastră bană voe ne-am aşezat şi ne-am tocmit
cu Măriia S i da i a n vândut, pe moşiia noastră în Văicâneşti,
loc de vie înfundat, pe care Ioc Măriia Sa are şi vie; însă stân­
jeni în lung 84 pol şi în largu stânjeni 84 pol, care fac stân­
jeni peste tot 169; iar de plată după obicei am luat bani pă
stânjeni 84 pol pă sfănj m câte bani 35 care fac lei 22 bani 52.
Deci noi dupăce am luat aceşti bani toţi gata în mâna noasiră
dela Măriia Sa, am dat Mării Sale acel loc precum iaste stân­
jenit şl însemnat, ca de acum înainte să stăpânească Mârlia Sa
cu bună pace de către noi şi de către copiii noştrii şi de către
tot nenmul nostru. Sâ-i fie Mării Sale moşie în veci să îic ă ce
va vrea cu dânsul şl de către noi nici o supărare să n’aibă.
Iar pentru nlfte viţă a lui Drăgoi, trei răzoară, care iaste îa-
tr’acel loc înfundat care am vândut Mării Sale să să aşaze cu
Măriia Sa au ca să vânză viţele, au să dea Mării Sale dijma
dupăcum să cade şi iaste obiceiul la acel plaiu. Şi când am
vândut Mării Sale acel ioc de vie înfundat au fost oameni de
cinste mărturie carii să vor iscăli mai jos. Şi noi pentru mal
adevărată credinţa întărim acest zapis cu degitile şi. cu iscă­
liturile noastre mal jos ca să se crează, Şi am scris eu Popa
Alixîndru din Craiova cu zisa şi cu învăţitura Iui Mihai şi a

110
Oticului şi a Răducanului feciorii Iui Theodor Vâlcănescul din
Craiova.
Msrtie 23 leat 7236 (1728).
Mihai Vâlcănescul
Diicul Vâlcănescul
Răducan Vâlcănescul
Popa Gheorghe din Craiova martor.
Popa Vasile martor,

PEN TR U VADURI DE M O A RĂ PE JIU I PENTRU


M O A R A OT. G IO R O C DELA H AG I C O N STA N D IN .

Adică eu Mariia a răposat, dumn. Pârvului Fotescul, dat­


am acest al mieu încredinţat zapis la cinstită mâna Sfinţii Sale
părintelui Epi*copu al Râ nnicului chir Clement precum să să
ştie că având eu un vad de moară în Jiu, dela vale de moara
răpt vist. Ilie Ştirbei, şi fiindu-mi de vânzare din bună voia
mea am venit la părintele Episcopu de am tocmit vadu drept
taleri 15 însă cinsprezece bani gata care bani toţi deplin i-am
luat în mâna mea. Drept aceia să aibă Sfinţila Sa a stăpâni
acel vad cu bună pace de către mine şi de către feciorii
miei, de către tot neamul mieu. Căci că din bună voia mea şi
cu volia copiilor miei 1 am vândut precum au fost şi alţ i martori.
Şi eu pentru mai adevărată credinţă mi-am pus numele şi pe­
cetea mal jos ca să se crează.
In Craiova Septemvrie 21 leat 7249 (1740).

(p) E i Maria Fotescu vânzătoare.

Din cinstită porunca dumn. Grigorie Razo biv vel clucer,


Caimacamu Craiovei am fost orânduiţi de am ir.ers Ia satul
Moflea şi am cercetat nişte locuri ce sânt pe moşia domnească
pe care au avut arături sătenii Măfleni. Iar în anul trecut s’au
fost învoit acei Mofleni cu dumn-ei clucereasa Maria Foteasca
de le-au dat dumneaei şi dumneaei au rămas să le dea alte
Ioduri mai Ia vale iar pe moşia domnească, ce au coprinse de
dum-ei, tot deopotrivă şi în latu şi în lungu, care locurile ce
au luat clucereasa dela sătenii Moîleni în schimbu le-au dat
danie Sfintei Episcopii. Şi după porunca ce am avut am ales
acele locuri unde fiind faţă Prea Sfinţila Sa iibitoriul de Dum­
nezeu chiriu chir Filaret Episcopul Râmnicului şi dumneaei clu-

111
careasa Maria şi Tudorică Logofăt da Divan şi zece oameni
din Muflesni anume Andrei, Lungul, R id u Gheorghie ot Pri-
seaca, Costandin Vaseliu, Ion Lungul, Costandin frate-său,
Ene Unchiaşul grădinarul, M irin Lungul, Oprea Dărvarul şi
Costandin Dobrogeanu, şi ne au arătat acele locuri ce le-au
dat ei.schimba cluceresii care m îsurându-Ie în latu au eşit
stânjeni 40 în lungu stânjeni 50. Au mai dat şi ei de bană
voia lor dintr-a;ele locuri la vaie alte locuri ce fusese co-
p.’in a ) iar deci măsurându-le şi acelea îo lat au eşit stânjeni
douăzeci şi doi. Iar din locurile ce au dat Moflenii eluceresii
la deal pănă în vâlceluşe casă numeşte Jieţul au arătat toţi
numiţii mai sus că iaste loc domnesc fără nici o pricină ne-
coprinse de nimeni după cum şi noi am văzut mâiăcini r e -
curăţuţ'. M4sarându-1 şi acela în lat au eşit stânjeni patruzeci
şi patru (iar lungul nu au fost trebuinţă a-I măsura fiindcă
merge Jiu spre răsărit pănă s; sfârşeşte cu căpătâiul ia r în
vălceluşa aceea ce i zice Jieţul care s J face peste tot, trăsura
In lat stănjani o sută şease. Logofâtu Tudorică însă au dat
nişte locuri ce ie-au avut în capul locurilor ce le-au dat clu-
cereasa de s’au potrivit toate locurile de lungi pănă în' Jiu.
Am pus şi semne ca să să ştie: de vale din malul Jiului drept
în piatra cea mare şi din piatră spre răsărit drept în Jieţ şl
dcacolo să întoarce spre apus tot matca Jieţului până dă în Jiu.
Drept acaia să aibă a stăpâni Sfânta Episcopie aceste
locuri eu bună pace după semnele ca s’au zis mai sus nea-
vând de nimeni nici un fel da supărare.
1781 Fevruar 28.
Barbu PrisSceanu clucer, *• s
Barbu Otetelişanu biv vel clucer Z*aarie.

încredinţez cu acest zapis si mieu la cinstită mâna


Prea Sfinţiei Sale Părintelui Sale Episcop chiriur chir Filaret
precum să să ştie că având eu cuprinsa un vad de moară
pe moşia domnească din jos de moara râp. protopop Stoian
în care vadu am fost şi bătut patrusute patruzăci de pari de
zăgaz şi fiind aproape lângă un lo c a l P reaS finţiei Sale care
i 1-aa fost dat Prea Sfinţii Sale dumneaei clucereasa Maria
Foteasca de danie şi văzând şi eu că iaste prea aproape de
Prea Sfinţia Sa ne'căzându-mi sa a-i face supărare şi calaba­
lâc fiind prea aproape, de a mea bună voe coprinsul mieu
l-a n dat danie Prea Sfinţii pentru pomenirea mea; iar pen-

112
tru pari mi-au întors Prea S fin ţit Sa cheltuiala de par cite
bani 7, taleri 19. Şi să aibă Prea Sfnţia Sa a stăpâni cu buna
pace de către mine şi de către tot neamul mieu. Şi pentru
credinţă am iscălit cu mâna mea ca să să crează.
1782 August 31.
Hagi Ioan Popa Starostea adeverez.
€>
Prea Sfinţite Părinte Chiriu Chir Chesarie Episcopu Râm­
nicului, cu firască plecăciune sărut dreapta Prea Sfinţii Tale.
Pentru moara mea din Gioroc ce am cumpărat-o dela
dum. răp. Stolnicul Vlăduţul Gâies^ul Ia 1769 văd cfi-mi scrii
că s’au sculat dumnealui Badea Vasile Vameşul cu judecată
ca să o ia şi-mi scrii că mai aproape ar fi sfânta mănăstire
ca să o răscumpere la care eu iată că arăt Prea Sfinţii gân­
dul şi scoposul mieu că mi-au fost dintru’ntâi de când am
luat-o ca având norocire să trâesc cât va fi voia milostivului
Dumnezeu să iau ce voi putea; iar după v iîţ a m t a sâ îie în ­
chinată la sfânta mănăstire ce să prăznueşte hramul Sfântu
Nicolae care e zid:tă de răp. stolnicu Vlâduţ Gănescul. Şi
epitropii care vor fi la sfânta mănăstire pă vrem uri să aibă
in tot anul a î vânză făină dela moară, făină de lei doispre­
zece, şi să dea un sărindar să slujească preoţi care să vor
aîla la sfânta mănăstire pe toţi anii cât va sta moara şi mă­
năstirea. Care sărindar să înceapă Ia luna lui Octomvre 15
şi aă să pomenească toţi epitropii. Ci de va avea sfânta mă­
năstire norocire ca să nu scape din mâna mea voi avea şi
eu norocire în urmă de pomenire; ia r de va da judecată să
mi o ia să dea seama aceia înaintea dreptului judecător la a
două venire. Şi pentru întemeerea Sfintei mănăstiri să ţii
Prea Sfinţia Ta acest sicret al mieu. Şi eu iar ca să întemeez
mai bine, dela anul viitor să aibă epitropii să ceie la omul
mieu anume Crăciun Hristea iei doispreceze din venitul morii
să slujeaacă sărindarul. Şi acum cu alta n’am cu ce mă arăta
la Sfântu Nicolae fără am dat de face nişte sfeşnice mari
două şi gătindu-se le voi trim ite de să va putea ca să vie
pănă Ia Sfeti Nicolae bine ar fi, de nu va primi Sfeti N ic o ­
lae şi mai pe urmă. Şi cu toată fiiasca plecăciune rămân al
Prea Sf. mai mic şi plecat fiu sufletesc.
1778 Noemvrie' 8.

H ig i Costandin Popa, întăresc cu iscălitura miea.

113
Grigorie Milostiiu Boj u Aihiepiscop şi M i'rofolit al U r -
gravlahiei.
Această condică s’au făcut In zilele Măr i Sale Prea înăl­
ţatului Nostru Domn Io Mihail Constandin Suţul V. V. după hri­
soave i zapise şi scrisori de moşii şi alte acareturi ce le are
metoaşele Sfintei Episcopii Râmnicu, cate pentru a-aşi avea
toată credinţa şi a putea sluji în toată vremea la orice întâm­
plare de arătare întocmai cu însuşi hrisoavile şi cărţile, după
care s’au scos au făcut cerere către Măria Sf , Sf.'nţ ia iubitoriu
de Dumnezeu fratele Episcopu chir Fiiaret de e-i să întărim cu
pecete domnească. Şi de către Măria Sa s’au orânduit la noi
ca să să prăbăluiască întâi de noi. Deci din luminata porunca
Măriei Sale, protocoluindusă de noi toată de rând şi fiind în­
tocmai după cele adevărate scrisori spre încredinţare am întărit
această condică puind pecetea noast ă la fieştece foaie din jos,
1786 Februarie 29.
(ss) Grigorle Arhlep. Ungr.

114
CUPRINSUL
P ag .

Prefaţa 3
Introducerea 5
1 B lss ca SL _Dumitru 8
2 Ilie W 13
3 „ Gh-orghe vechiu 17
4 „ Sf. Ioan Sebastian.— 5-- 20
5 Obedeanu 22
6 Sf. Gheorghe Nou i£ j> 5 ' . 25
7 Sî. Spiridon i>'l 28
8 Maica Precista ot Dud (Madona _Dudu ) ' / / 6 0 30
9 Sf. Treime i f o f . . . . 34
10 „ Nicolae C/aioviţ^ if - f o . 36
11 „ Mina .l7 -h h .. . 40
12 „ Nicolae Ungureni $ .! 43
13 Toţi Sfirţli-Bâşica m o 46
14 Sf. Nicoiae-Dorobănţia - i ţ î . 1 / . 49
15 „ A p o s to li . , . 53
16 „ A rhangheli , r2 3 - '/l£ 9 j .55
17 H 'i g i le nug i ’tţ-Si • 58
18 Mâ-ituleasa *— ,— 1> 60
19 Sf. Nicolae-Brânduşa r ------- 63
20 Sf. Nicolae-Balivacă 66
21 Cap a Cimitirului Sineasca 68
22 B se ca Sî. Ioan Hera -f$© V 73
23 A»şu 76
24 Po'stelnicul Fir 78
25 Oota . 4 E . 1} 79
Incheere 83
Parohia catolică 84
B serica protestantă . 87
Cimitire 87

ANEXĂ
Condica metoaşelor Sfintei Episcopii Râmnic. Me
tohu Gănescu din Craiova. Moşia Prejoi 92
Pentru locuri din Crsiova . . . . 94
Pentru livezi după Moşia Domnească a Craiovli 104
Pentru vii în Vălcăneşti . . . . 110
Pentru vaduri de moară pe Jiu i pentru moera ct
Gioroc dela Hagi Constandin . 111