Manifestul Partidului Comunist

Manifestul Partidului Comunist a fost redactat cu scopul de a exprima deschis obiectivele,

tehnicile și ideile acestui partid și acestei puteri care a împânzit Europa.
Încă de la începuturile societății, se distingeau diferite clase sau trepte, împărțite pe diferite
criterii. În societatea burgheză acest lucru nu se modifică, existând trepte distinctive ce împart
societatea. Modificarea adusă de societatea burgheză, este legată de faptul că deși înainte
existau numeroase clase precum plebei, cavaleri, patricieni, sclaiv, etc., acum există două mari
clase care se află în opoziție totală: burghezia și proletariatul.
Evoluția continuă a lumii și a comerțului, prin descoperirea noilor căi de comerț și a piețelor
de desfacere, a dus la o expandare a economiei și a cererii și ofertei. Prin extinderea acestui
sector și prin industrializare, se dezvoltă și burghezia care devine în acest fel una dintre cele
mai puternice clase prin mărirea capitalulilor. Burghezia a marcat istoria societății prin
modernizare. In acelasi timp cu apariția burgheziei, toate relațiile feudale s-au destrămat, lăsând
loc puterii moderne. Feudalismul a fost înlocuit cu răsplata în bani și a adus toți oamenii în
rândul salariaților. O dată cu modernizarea puterii, burghezia a adus și centralizarea mijloacelor
de producție, construirea de noi fabrici și industrii. Orașele au început să se dezvolte și să adune
cât mai multă populație, devenind centre de interes și detronând satele și viața rurală.
Aceste schimbări sociale, au condus și către o schimbare politică, unde se construiește o
singură națiune cu un singur guvern, având un singur interes. Și deși burghezia a creat mijloace
de producție și de schimb, puterea creată se întoarce împotriva societății prin crize. Forțele de
producție ajung să încetinească dezvoltarea societății burgheze și devin un obstacol,
transformându-se chiar într-un război.
Însă, în afară de puterea creată, burghezia a creat și proletariatul, clasa muncitorilor moderni
care pe parcurusul industrializării, și-au pierdut din esența și din eficacitate. Astfel că munca
oamenilor era înlocuită din ce în ce mai mult cu mașinării, aceasta devenind doar de
supraveghere, iar cu cât munca nu necesita exprienta sau dificultate, cu atât plata era cât mai
mică și se ajungea le înlocuirea barbatilor cu femei sau copii. În aceste condiții, deși muncitorul
se poate ridica odată cu progresul industriei, acesta decade în clasa din care face parte.
Deși toate societățile prcedente s-au axat pe condiția de dominație, burghezia nu poate fii în
poziția de dominant, deoarece acest lucru înseamnă sporirea capitalului, iar condiția exitentei
capitalului este munca salariată. Modernizarea industriei a dus la micșorarea muncii salariate,
și la diminuarea concurenței dintre muncitori.
Proletariatul și comunismul au la bază aceleași dorințe și obiective: “constituirea
proletariatului ca clasă, răsturnarea dominației burgheziei, cucerirea puterii politice de către
proletariat”. Se poate spune că deosebirea constă în faptul că partidul communist reprezintă
hotărârea și decizia și doresc desființarea proprietății burgheze.
 Propritatea privată burgheză privește doar omul burghez ce deține. Salariatul, clasă muncitoare
nu deține nimic prin muncă agonisită, nu primește proprietate, ci doar întreținerea traiului de
zi cu zi. Astfel că proprietatea se împarte între capital și muncă salariata.
Desființarea proprietății private, dorită de comuniști, reprezintă în esența desființarea
proprietății burghezilor, deoarece doar o mică parte din societate dețin proprietate, restul fiind
muncitorii care lucrează, dar nu obțin nimic. Așadar, desființarea proprietății private privește
proprietățile burghezilor, neafectând proletarii care nu dețin nici o proprietate, ci au doar
salariu.
Dacă forța muncitoare s-ar uni și s-ar forma ca o clasă unită, prin revoluție devenind clasă
dominantă și desființând vechile relații de producție, prin aceasta revolutie poate deveni clasă
dominantă, doborând această luptă de clasă cu burghezia.
Socialismul mic-burghez vrea să restabilească vechile mijloace de producție și de schimb, și,
o dată cu ele, vechile relații de proprietate și vechea societate.
Burghezii socialiști vor condițiile de viată ale societătii moderne dar fără ostacolele și luptele
între clase, care survin după. Ei vor societatea actuală fără revoluționare și fără putere ce se
poate întoarce împotrivă și poate descompune societatea. Ei vor burghezia fără proletariat.
Comuniștii sprijină orice acțiune contra ordinii sociale și politice. Aceștia sprijină desființarea
proprietății și luptă în acest sens, susținând până la capăt această mișcare.
Partidul comunist dorește eliberarea proletariatului din lanțurile burgheziei și a proprietății.
Susțin egalitatea și drepturile clasei muncitoare.
Deși burghezia a dus la dezvoltarea societății, prin industrializare, prin evoluția comerțului, a
căilor de negoț, a pieței mondiale, în același timp a dus la subdezvoltarea clasei muncitoare
care se afundă în clasă socială și se asuprește în condițiile puse de burghezi, fără să
conștientizeze că ei sunt forța de muncă fără de care nu s-ar putea pune în funcțiune economia.