Amintiri - Alexandru Macedonski

În mintea omului rămâne

Tabloul fericirii stinse...

Astfel tresar şi-n al meu suflet

Reamintirile întinse;

Aci revad o albă casă...

O horă, fete, fluturi, salbe,

Frunzişuri vii şi flori pe câmpuri

Şi porumbei cu aripi albe!

Aci mă văd pe alte ţărmuri

Pribeag prin ţările străine,

Pe margine de-albastre lacuri

Cu negre stânci şi vechi ruine!

Aci revăd, revăd un tânăr...

La braţ el poartă o femeie...

Le bate inima-n unire

Şi află-a raiurilor cheie!

Pădurea-n umbră le-nfăşoară

Amorul lor ca un tezaur

Şi soarele prin frunze -apune

În fundul unui cer de aur!

Dar, Doamne, pentru ce pe lume

Când verşi atâta fericire

Ne-o iei îndată ce ne -ai dat-o

Şi-abia ne laşi o suvenire?