Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere…………………………………………………..…. 3
1. Daunatorii porumbului,bolile si combaterea acestora……..….5
1.1 Daunatori…………………………………………………….5
1.2 Boli……………………………………………………..........7
1.2.1 Inflorirea alba a boabelor………………………………….7
1.2.2 Putregaiul tulpinilor si stiuletilor………………………….8
1.2.3 Taciunele comun al porumbului…………………………..9
2. Daunatorii florii-soarelui,bolile si combaterea acestora….....10
2.1 Daunatori………………………………………………..…10
2.1.1 Gandacul pamantiu……………………………………....10
2.1.2 Ratisoara porumbului………………………………….. .10
2.2 Boli………………………………………………………...11
2.2.1 Mana florii-soarelui……………………………………...11
2.2.2 Putregaiul alb al florii-soarelui…………………..………12
3. Daunatorii graului,boli si combaterea acestora……….…….13
3.1 Boli…………………………………………………….…..13
3.1.1 Fainarea graului……………………………………….…13
3.1.2 Septoria tritici…………………………………………....14
3.1.3 Septoria nodurum………………………………………..15
3.1.4 Fuzoriaza tulpinilor si inrosirea spicelor………………...15
3.1.5 Taciunele zburator al graului…………………………….17
3.1.6 Rugina bruna a graului…………………………………..18
3.1.7 Rugina galbena a graului……………………………...…19
3.1.8 Rugina neagra a graului………...………………………..20
Bibliografie………………………………………………….…21
2
Microorganisme daunatoare cerealelor.
Boli ale cerealelor
Introducere
3
- Forma vizibilă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu de dezvoltare se pot
descoperi cu ochiul liber sau când cerealele prezintă semne vizibile de atac
(înţepături, orificii, rosături, etc.);
- Forma ascunsă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu de dezvoltare sunt
localizaţi în interiorul cerealelor, tratarea cu reactivi speciali sau prin radiografie.
Principalii dăunători ai culturii de grâu
Tripsul grâului (Haplotrips tritici)
Diagnoza atacului. Modul de manifestare al atacului se face prin albirea
spicului de grâu şi în acelaşi timp are loc răsucirea tulpinii.
Dăunătorul şi biologia sa. Adultul are corpul de culoare brun-negricioasă de 2-3
mm, cu ultimul segment al abdomenului alungit sub formă de tub. Aripile
anterioare prezintă o singură nervură longitudinală. Are o singură generaţie pe an;
iernează sub formă de larve şi ca adulţi şi nimfe în resturile vegetale. Se hrănesc
prin înţeparea şi sugerea frunzelor, tulpinilor, organelor florale determinând albirea
spicelor, zburlirea aristelor şi secarea boabelor. Tripşii sug boabele în faza de lapte.
Răspândire şi importanţă economică. Tripsul grâului are o largă răspândire
pe glob. În Europa, tripsul grâului este predominant în zonele de climă temperată.
Produce reducerea cantităţii cât şi a calităţii recoltei de boabe.
Ploşniţa cerealelor (Eurygaster integriceps)
Diagnoza atacului. Specie oligofagă, dezvoltându-se în principal pe culturile
de grâu, dar atacă şi alte graminee cultivate şi spontane. Adulţii înţeapă tulpinile
tinere, frunzele, rahisul spicelor, florile şi boabele. La locul înţepăturii se formează
o mică umflătură numită ,,con salivar” în jurul căreia apare o zonă de culoare
gălbuie. Adesea frunza atacată se îngălbeneşte, se răsuceşte şi se usucă, de la locul
înţepăturii atârnând ca o sfoară. Uneori spicul rămâne în burduf, iar când apare, are
aristele ondulate şi poate fi parţial sau total steril, albit, aspect care se întâlneşte
frecvent la vârful spicelor. Boabele atacate sunt şiştave, zbârcite sau dacă nu sunt
deformate, poartă urmele înţepăturilor sub formă de puncte negre, înconjurate de o
zonă decolorată.
Dăunătorul şi biologia sa. Adultul are corpul oval, de 11-13 mm lungime, de
culoare brună.Capul este triunghiular. Antenele sunt constituite din 5 articule.
Pronotul este aproape hexagonal.Scutelul foarte dezvoltat egal în lungime cu
abdomenul, cu o carenă în partea mediană şi cu două puncte gălbui la bază. Oul
este sferic şi de culoare verzuie la depunere şi de culoare închisă, pe măsură ce se
dezvoltă embrionul. Larva este asemănătoare cu insecta adultă, fiind mai mică şi
lipsită de aripi sau cu rudimente de aripi, în funcţie de vârsta acesteia.
Are o generaţie pe an. Iernează ca insectă adultă, sub frunzarul pădurii, în
liziera pomilor din apropierea culturilor, sub ierburi. Primavara la temperaturi de
peste 10º C, insectele îşi fac apariţia, la început pe gramineele spontane, apoi
zboară în culturile de cereale. Numărul maxim de insecte pe culturi se înregistrează
4
la jumătatea lunii mai. După o perioadă de hrănire şi maturaţie sexuală are loc
copulaţia şi depunerea pontei. Larvele apar la 8-10 zile de la depunerea pontei.
Până la maturare se hrănesc şi năpârlesc de 4-5 ori, întreaga lor evoluţie durând 30-
40 zile, ceea ce corespunde cu ajungerea la maturitate a cerealelor. Adulţii din noua
generaţie apar la sfârşitul lunii iulie, hrănirea lor continuând până în cursul lunii
august, când se retrag pentru iernare.
Răspândire şi importanţă economică. Ploşniţele cerealelor sunt răspândite în
centrul şi sud-estul Europei, în vestul Asiei şi în nord-estul Africii. La noi în ţară se
întâlnesc în toate zonele cultivatoare de grâu, în densităţi mai mari în regiunile de
stepă şi ale pădurilor de stejar. Eurygaster integriceps este specia cea mai frecventă
şi păgubitoare.
Atacul ploşniţei grâului produce şiştăvirea boabelor de grâu în procent de 1-
2%, iar saliva introdusă în bob provoacă distrugerea glutenului, ceea ce duce la
diminuarea calităţii grâului.
1.1 DAUNATORI
5
Metodele pot fi folosite indiferent de stadiul de dezvoltare a plantei, iar
pentru efectuarea tratamentelor nu sunt necesare masuri speciale de protectie a
muncii.
Combaterea pe cale biologica a buhai (Scotia segetum) se realizeaza prin
utilizarea parazitilor de oua, larve, pupe. Dintre acestia avilogul Trichogramma
evanescens, crescut si raspandit in culturi, in perioada pontei flututilor, in doze de
50 – 100 de mii de exemplare la ha, reduce in mod considerabil populatiile de buha
semanatorilor.
Scotia segetum este distrusa de granuloza care se transmite prin oua. Acestea
sunt parazitate de viespea trichogramma evanescens. Omizile si pupele sunt
distruse de numerosi dusmani naturali, dintre care 24 de specii de himenoptere, 13
de diptere si 2 de nematode parazite si 16 specii pradatoare. Printre speciile
parazite mai frecvente se numara : Apantheles congestus, Metheorus scutellator,
Rhogas dimidiatus, Hister sp, Ambliteles panseri. Se utilizeaza de asemenea curse
de feromoni specifici, pentru atragerea fluturilor masculi in vederea aprecierii
nivelului populatiei. O astfel de metoda, utila pentru avertizarea tratamentelor si
eventual combaterea in masa a fluturilor, se practica in tara noastra,feromonul
specific fiind pe cale de generalizare in productie. S-a testat si chimiosterilizarea
daunatorului, pecale d emomeli alimentare, utilizand produsele Tiotepa in
concentratie de 0,1 – 0,3 %, Afolatul in concentratie de 1 – 1,5 % si Tetramina in
concentratie de 3 – 5 % .
Viermii sarma adulti pot fi capturati cu ajutorul feromonilor specifici. In anii
cu precipitatii ridicate larvele si pupele de elateriete sunt puternic infectate cu
ciuperci (Beauveria sp, Metarrhizium sp, Entomophthora sp) si infestate de
paraziti, dintre care cel mai important este proctotrupidul Raracodrus apteroginus,
care distruge pana la 60 % din larve.
In culturile de porumbi au fost utilizate efectele sterilizante ale radiatiilor
ionizate sau ale unor substante chimice (chemosterilizanti, substante
radiomilimetice). Initial s-a considerat ca prin copulari succesive intre indivizii
sterili si naturali, sterilizarea ar putea fi anulata. Ulterior s-a ajuns la concluzia ca,
prin lansarea unui evectiv de insecte sterile mult superior populatiilor naturale in
care se aplica tratamentul, acest neajuns poate fi inlaturat. Aceasta metoda s-a
aplicat in cazul Sfredelitorului porumbului.
6
1.2 BOLI
7
1.2.2 Putregaiul tulpinilor si stiuletilor
8
1.2.3 Taciunele comun al porumbului
9
animalelor hranite cu porumb taciunat. Evitarea ranirilor mecanice, distrugerea
insectelor daunatoare.
10
frunze, plantele pot fi retezate în zona coletului. Această perioadă este cea mai
periculoasă pentru culturile de floarea soarelui, mai ales dacă timpul este
călduros şi uscat. Plantele atacate într-o fază mai avansată prezintă un atac
caracteristic, frunzele fiind roase marginal, în trepte. La plantele tinere
rosăturile bazale provoacă frângerea frunzelor. Când plantele depăşesc faza de
4-5 frunze, adulţii le părăsesc şi migrează pe flora spontană.
Prevenire: a)rotaţia culturilor; b)arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea
larvelor; c)adunarea şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare;
d)cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi.
2.2 BOLI
11
ţesuturile din profunzime. Aceste infecţii au loc în faza de 6-8 perechi de
frunze, simptomele fiind vizibile abia la formarea butonului floral sau la
începutul înfloritului
Prevenire: a)respectarea unei rotaţii raţionale; b)reducerea focarelor de
infecţie prin efectuarea de arături adânci; c)distrugerea samulastrei care
constituie focare de infecţie; d)se recomandă sortarea seminţelor şi tratarea lor.
12
3. DAUNATORII GRAULUI, BOLI SI COMBATEREA ACESTORA
3.1 BOLI
Fainarea este una dintre cele mai raspândite boli la cerealele paioase, mai
ales la grâu si orz, dar poate sa apara si la gramineele din pasuni si fânete.
În tara noastra apare an de an dar cu intensitati diferite, putând produce
pagube cuprinse între 3-4% ,pâna la 20% din productie.
SIMPTOME: Boala începe sa se manifeste primavara de timpuriu din
aprilie, mai sau chiar din luna martie, prin simptome caracteristice evidente pe
toate organele plantei, dar mai ales pe tulpini si frunze. (Fig. 14)
La început, la baza tulpinilor si pe tecile si limbul frunzelor inferioare apar
pete galbene sau verde deschis acoperite cu pernite pâsloase, albe, prafoase,
izolate sau confluente,sub care tesutul gazdei se necrozeaza. Aceste pernite sunt
constituite din miceliul si conidioforii cu conidiile ciupercii.
Uneori la plantele puternic atacate, miceliul se usuca si cade iar în locul lui
se observa pe frunze pete alungite,brun violacee de tesut mort.
Cand conditiile climatice sunt favorabile, boala se extinde si pe frunzele
superioare, si chiar pe spice. În pâsla miceliana, care devine cu timpul de culoare
galben roscata, apar numeroase puncte brun-negricioase, vizibile si cu ochiul liber,
care sunt periteciile ciupercii. Acestea rezista pe frunzele bolnave sau pe tulpini
pâna toamna sau primavara urmatoare.
COMBATERE: Pentru prevenirea si combaterea patogenului se recomanda
respectarea unui complex de masuri agrofitotehnice : semanatul la epoca optima si
la distanta stabilita de tehnologiile de cultura, aratura adânca, rotatia culturilor,
13
aplicarea îngrasamintelor în doze echilibrate, drenarea excesului de umiditate din
sol, distrugerea resturilor de plante bolnave, prin arderea miristii, cultivarea de
soiuri rezistente sau tolerante (de ex.: dintre soiurile de grâu de toamna sunt
rezistente soiul Montana, Silvana, Doina iar din soiurile de primavara : Hatri,
Rubin; rezistenta mijlocie au soiurile Ileana, Lovrin 231, Turda 84.Dintre soiurile
de orz de toamna rezistenta buna au soiurile Miraj si Victoria). Trebuie mentionat
ca rezistenta soiurilor de grâu la fainare este diferita : unele sunt rezistente în faza
tânara altele numai în faza adulta.Exista soiuri rezistente la fainare în tara de
origine iar dupa cultivare la noi, dupa câtiva ani au început sa-si diminueze aceasta
însusire.Chiar si conditiile de mediu precum si agrotehnica aplicata influenteaza
rezistenta plantelor la fainare de ex. dupa o nutritie intensa cu fosfor plantele devin
mai sensibile pe când potasiul mareste rezistenta acestora. Ierbicidele pe baza de
uree maresc intensitatea atacului de fainare pe când cele pe baza de stimulatori de
crestere nu-l influenteaza ci chiar par sa-l reduca.
14
În cazul unui atac puternic spicele ramân partial sterile sau formeaza boabe
mici, sticloase, mai închise la culoare,pe care se dezvolta, dupa germinare,
picnidii negricioase, situate în special în dreptul santului ventral si la vârful
cariopselor.
Miceliul ciupercii este hialin când este tânar si brun la maturitate, se dezvolta
în spatiile intercelulare ale tesuturilor atacate. Picnidiile sunt globuloase sau
piriforme, cu numerosi picnospori pluricelulari, hialini.Periteciile sunt globuloase,
negre si contin asce cilindrice, hialine cu câte 8 ascospori fusiformi, tetracelulari,
bruni.
COMBATERE: Se recomanda urmatoarele masuri preventive: respectarea
unui asolament corespunzator; distrugerea resturilor de plante bolnave si a
samulastrei prin araturi adânci; folosirea de samânta sanatoasa.
15
Fuzariozele reprezinta un grup de boli produse de Fusarium, raspândite pe
toate continentele, fiind mai pagubitoare în tarile temperate, cu clima umeda când
pierderile de productie pot ajunge în anii favorabili atacului, la 10-20%.
Boala apare frecvent la grâu, orz, secara, mai putin la ovaz si la diferite
graminee spontane. La porumb produce putregaiul rosu al porumbului.
SIMPTOME: Simptomele sunt diferite în functie de faza de vegetatie a
grâului. (Fig.18)
Din semintele de grâu infectate si netratate apar plantute bolnave, care se
îngalbenesc, se rasucesc si putrezesc iar ca urmare, culturile sunt rare, cu goluri
multe si dau productie mai mica.
În faza de înfratire plantele sunt infectate la radacina sau la colet, care
se brunifica sau se înnegresc pe o zona de 10-12 cm. În acest caz ca sursa de
infectie este miceliul sau organele de rezistenta ale ciupercii aflate în sol sau pe
resturile de cereale din anul precedent. Plantele îmbolnavite în aceasta perioada se
dezvolta mai slab si formeaza spice mici, adeseori sterile.
Cînd atacul apare mai târziu, dar tot la baza tulpinii, aceasta se înnegreste,de
obicei la primul internod. si în acest caz spicele contin boabe putine, sistave.
Cea mai grava forma de atac apare dupa faza de înspicare, în lunile mai
iunie, pe spice, care ramân mai mici decât cele sanatoase si se albesc treptat.
La început atacul este limitat la spiculete izolate dar în conditii favorabile,
cuprinde tot spicul.
Spiculetele bolnave se înmoaie, devin clorotice si se usuca. Cînd infectia se
produce de timpuriu, spicele tinere se usuca înainte de vreme si
ramân sterile. Pe timp umed si cald, toate componentele spicului se acopera
cu un învelis micelian de culoare alb-roz sau alb rubiniu, pe care se formeaza
fructificatiile asexuate ale ciupercii (sporodochiile) sub forma unor pernite roz-
portocalii. La spicele mature de grâu, forme de înmultire sexuata se dezvolta pe
palee, ariste si chiar pe boabe, si este reprezentata de peritecii, cu aspect de puncte
negre, superficiale, aglomerate. Boabele provenite din spicele puternic atacate
sunt mici,zbârcite, albicios-cenusii sau roz, mate, usoare cu facultatea germinativa
si puterea de strabatere a solului foarte scazute.
COMBATERE: Se recomanda urmatoarele masuri agrofitotehnice :
distrugerea resturilor de plante si a buruienilor prin dezmiristire si aratura adânca,
folosirea de samânta, evitarea terenurilor umede, irigarea rationala a culturilor,
fertilizarea cu doze echilibrate de îngrasaminte.
16
3.1.5 Taciunele zburator al grâului
17
3.1.6 Rugina bruna a grâului
Rugina bruna sau rugina limbului este raspândita în toate tarile unde se
cultiva grâu. La noi în tara este cea mai frecventa dintre rugini, producând pagube
estimate pâna la 5% din recolta si aparând fara exceptie în toti anii, cu intensitati
diferite în functie de factorii care o conditioneaza.
SIMPTOME: Rugina bruna a grâului apare primavara de timpuriu pe
frunze.
Boala se manifesta prin aparitia de numeroase pustule ovale, eliptice sau
circulare,mici, de culoare bruna, risipite neuniform pe ambele fete ale limbului
frunzei, mai rar pe teci, tulpini sau spice. Prin ruperea epidermei, aceste pustule
devin aparente si pulverulente. Ele contin uredosporii ciupercii, care, luati de vânt
servesc la raspândirea ruginii brune. La început boala este localizata pe frunzele
inferioare,dar cu timpul se extinde si pe cele superioare.În cazul unui atac
puternic, frunzele se îngalbenesc si se usuca prematur si ca urmare se produce
sistavirea boabelor.
Un simptom aparte îl constituie prezenta de insule verzi pe frunze,cu
acumularea de clorofila în zonele din jurul uredopustulelor. La soiurile sensibile
apar pe frunze pete clorotice în timpul formarii uredosporilor iar la cele
hipersensibile se observa pete necrotice, fara uredospori.
COMBATERE: Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de
îngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot în doze echilibrate, distrugerea samulastrei,
cultivarea de soiuri rezistente. Dintre soiurile de grâu de toamna sunt rezistente:
Dacia, Ceres, Montana, Lovrin 25 (Triticum aestivum) si Topaz (Triticum durum)
iar dintre soiurile de grâu de primavara: Rubin (Triticum aestivum).
Crearea de soiuri rezistente la rugini figureaza permanent în preocuparile de
ameliorare a grâului. Pentru combaterea ruginii brune prezinta interes, în zonele
endemice, cultivarea de soiuri precoce.
18
3.1.7 Rugina galbena a grâului
Rugina galbena sau rugina glumelor este raspândita pe tot globul cu exceptia
Australiei si a unor tari din nordul Africii. Apare si este foarte pagubitoare în
regiunile umede si reci din zonele temperate.
În tara noastra se manifesta mai ales în anii cu primaveri reci si umede, când
provoaca pagube considerabile, ce au ajuns în unii ani la 60-70% din productie.
SIMPTOME: Rugina galbena apare în aprilie, mai si prima jumatate a lui
iunie pe toate organele aeriene ale grâului.
Pe frunze (limb, teci), tulpini, glume, ariste, chiar pe boabe, apar pustule
mici, dreptunghiulare galben portocalii, ce contin uredospori. Infectia porneste de
la frunzele bazale si progreseaza treptat în sus.
Pe frunze se observa pustule cu uredospori mai ales pe fata inferioara,a caror
dispozitie este caracteristica, sub forma de siruri paralele, formînd siruri alungite
fusiforme,însotite de pete clorotice.
Pe tulpini, mai ales în treimea superioara a internodurilor apar striuri
asemanatoare cu cele de pe frunze.
Pe rahisul spicului si spiculetelor si pe ariste apar uredosori izolati sau în
siruri.
Pe fata interna a glumelor apar pustule cu uredospori în siruri, fiind
aglomerate mai ales spre baza.
Mai târziu se formeza pustule cu teleutospori a caror asezare este identica cu
a pustuleor cu uredospori,dar au culoare neagra.
COMBATERE: Se recomanda : semanatul la epoca optima, aplicarea de
îngrasaminte cu fosfor, potasiu si azot în doze echilibrate, distrugerea samulastrei.
Cea mai importanta metoda de combatere este crearea si introducerea în cultura
de soiuri rezistente. Dintre soiurile de grâu de toamna sunt rezistente : Lovrin
231, Ceres, Silvana (Triticum aestivum) iar dintre soiurile de primavara :
Hatri,Rubin
19
3.1.8 Rugina neagra a grâului
Rugina neagra este o boala larg raspândita în toate zonele de cultura ale
grâului, fiind considerata cea mai pagubitoare boala a acestei plante.
La noi în tara se manifesta în toti anii , cu intensitati diferite de la an la an.
Pagubele produse au importanta practica atunci când conditiile sunt favorabile
unor atacuri puternice si când pagubele pot ajunge la 50-80% din recolta de
grâu.În conditiile din tara noastra rugina neagra apare ultima, pe semanaturile de
grâu întârziate, ajunse aproape de maturitate.
SIMPTOME: Simptomele bolii se manifesta prin aparitia de uredopustule
pe toate organele aeriene ale grâului, îndeosebi pe tulpina, de aceea se mai
numeste si rugina paiului.
COMBATERE: Se recomanda un complex de masuri agrofitotehnice:
cultivarea de soiuri precoce care ajung la maturitate înainte de aparitia ruginii
negre în lan, recoltarea la epoca optima si în perioade scurte, evitarea terenurilor
joase, umede, respectarea perioadei optime de semanat. Aplicarea îngrasamintelor
în complex cu fosfor si potasiu si evitarea excesului de azot, distrugerea
samulastrei, distrugerea gazdei intermediare : dracila - aceasta poate fi distrusa
mecanic sau chimic.
20
Bibliografie
1.https://biblioteca.regielive.ro/referate/industria-alimentara/daunatorii-
graului-140359.html
2. https://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-
alimentare/microbiologia-cerealelor-fainurilor-si-produselor-
derivate.html
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cereale
21