Sunteți pe pagina 1din 921
a) ¢ om ‘i omer PAULLINA SIMONS Dt doce ah fe, © rh in Le . hi, mr toel cle Le Dea Rha Mob atiana are doar saptesprezece ani cand nazistii invadeaza Rusia, in 1941, Locuieste impreuna cu familia in douad cdmarute din Leningrad, ducand o viata modest, dar linistita. Razboiul n-a atins inc& acest oras marturie a unei glorii apuse, unde mai exista speranta. Fire romantica, Tatiana simte c4 perioada copilariei a luat sfarsit cand il cunoaste pe Alexander, un locotenent din Armata Rosie de care se indragosteste la prima vedere. Dar intamplarea face ca rivala ei pentru inima ofiterului sa fie chiar Dasa, sora ei mai mare, Prinsa intre dragostea de sora si iubirea pentru Alexander, inima Tatianei devine, si ea, un camp de batilie. Cei doi indragostiti, Tatiana si Alexander, vor fi angrenati in juresul evenimentelor si vor avea de dus 0 lupta apriga, plina de sacrificii, pentru a-si castiga libertatea si dreptul de a-si trai iubirea. Un fascinant roman despre pasiune, secrete ascunse, tradare si supravietuire, in care realismul evenimentelor se impleteste magistral cu trairile intense ale personajelor. $a ei A ISBN 978-606-0754-38-3 er o Frasoontsaseal > Fictiune pentru tineri. Cover photo © Kirill Sakryukin/Trevillion Image www.edituraepica.ro erata intr-o naratiune idioas’. Romanul ne prototipul aces- f in care Razboi si folstoi culege elogiile bserva repede ca Origine rusa Paullina paneste acest gen de e pline de stralucire, 7 Fay oneal de starea lor tragica si isi vor putea construi propria __ imagine despre ce a insemnat cu _ adevarat pentru locuitori asediul Leningradului.’ —800KLIST ,Aminteste de Doctor Jivago.” —PEOPLE PAULLINA SIMONS (1963) s-a nascut in Sankt Petersburg sila varsta de zece ani a emigrat in Statele Unite impreuna cu familia ei. A absolvit Stiinte Politice la Uni- versitatea din Kansas si a lucrat ca jurnalista in domeniul financiar si ca traducatoare, Pe langa bine-cunoscuta sa trilogie, Caléretul de aramd, multe dintre romanele Paullinei au dobandit popularitate international, ajun- gand pe listele celor mai bine vandute carti in numeroase tari, In prezent, Paullina si sotul ei locuiesc in Long Island, New York, si au patru copii, una dintre fete pur- tand numele eroinei din Calaretul de aramé, Tatiana. CALARETUL DE ARAMA > 0) povejte de hageile PAULLINA SIMONS CALARETUL DE ARAMA => 0) povelle de dhagoile PAULLINA SIMONS Traducere din limba engleza si note de IRIS-MANUELA ANGHEL i EPICA Bucuresti, 2018 Editor: Anca EFTIME Redactori: Elena~Anca COMAN, Cristina BUZOLANU Tehnoredactare computerizata: EPICA DTP The Bronze Horseman, Paullina Simons Copyright © 2001 by Paullina Simons First Avon paperback edition published in 2009 Toate drepturile asupra edifiei in limba romana apartin Editurii Epica. © 2018, Editura Epica. ISBN: 978-606-8754-38-3 Bucuresti, 2018 La pretul de vanzare se adaugi 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazi Uniunii Scriitorilor din Romania cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, BCR Unirea, Bucuresti Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei SIMONS, PAULLINA. Calaretul de arama / Paullina Simons; trad. din Ib. engl si note de Iris Manuela Anghel. - Bucuresti : Epica, 2018 ISBN 978-606-8754-38-3 I. Anghel, Iris Manuela (trad.) 821.111 Pentru bunicii mei dragi, Maria si Lev Handler, care au supraviefuit Primului Razboi Mondial, Revolutiei Ruse si Razboiului Civil Rus, au fost martorii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ai asediului din Leningrad si ai evacuarilor, au indurat foametea, epurarile, perioada lui Lenin si a lui Stalin si au ajuns acum, in amurgul viefii lor, la New York, unde au reusit sa indure, fara aer conditionat, doudzeci de veri fierbinti. Dumnezeu sa va binecuvanteze! EPIGRAF Intr-un ragaz de tihnd asadar, Zarim acele farde moarte ape — Chiar cand nu ni-s aproape — Ce-aici ne-adus-au, si macar Spre ele-o clipa dubul ni-i drumar, Pe tirmi sd vada cum se joacd prunci, S-auza-al undei vuit — ca pe atunci... William Wordsworth — ,,Oda semnelor nemuririi (Din amin- tirile primei copilarii)” — Antologie de poezie engleza de la incepu- turi pand azi, vol. II, traducere de Tudor Dorin, Biblioteca pentru toti, 1981, Editura Minerva, Bucuresti. Cartea intéi LENINGRAD Partea intai AMURGUL STRAVEZIU CAmputL LuI MarTE Soarele patrundea pe fereastra, scaldand inc4perea in lumina diminetii. Tatiana Metanova isi ducea somnul inocentilor, somnul bucuriei frematatoare, al noptilor albe si calde din Leningrad si al serilor de iunie, invaluite in miresme de iasomie. Dar mai presus de toate, imbatata de o pofta nebund de viati, isi ducea somnul exube- rant al tineretii neinfricate. Dar somnul dulce avea sa ti fie curand tulburat. Cand razele soarelui strabatura odaia si poposir’ la cdpataiul Tatianei, isi trase cearsaful peste cap, incercand sa se ascunda de lumina zilei. Usa camerei se deschise, iar podeaua scarfai o data. Era sora ei, Dasa. Daria, Dasa, Dasenka, Daska. Intruchiparea a tot ce ti era Tatianei mai drag. Acum ins& Tatiana, ar fi vrut s-o strangi de gat. Caci Dasa incerca — si, din pacate, si reusea — sa o trezeasci. Mainile puter- nice ale Dasei o zgiltaiau viguros, in timp de vocea ei — degi armo- nioasa in mod obisnuit — ii soptea strident la ureche: — Psst! Tania! Trezeste-te! Hai, trezeste-te odata! Tatiana suspina adanc. Iar Daga dadu cearsaful la o parte. Nicicand nu fusese mai evident diferenta de sapte ani dintre ele decat acum, cand Tatiana voia si doarmi, iar Dasa... 12 PAULLINA SIMONS — Inceteazi! murmuri Tatiana, cdutand neajutorat’ cearsaful, pentru a-l trage la loc, peste ea. Nu vezi ci dorm? Cine te crezi? Mama? Usa odaii se deschise din nou, iar podeaua scartai de doui ori. Acum chiar era mama. — Tania! Te-ai trezit? Scoali-te imediat din pat! Tatiana n-ar fi putut si spund niciodat’ ci mama ei avea o voce armonioasi. Irina Metanova nu era nicidecum o femeie blanda. Era mica de staturd, galagioasa si avea revoltator de multa energie. Purta pe cap o basma, pentru ca parul si nu-i cada pe fata, caci, probabil, statuse deja in genunchi gi frecase baia comuni, in halatul ei albastru de vari. Arta obosita si gata si incheie ziua de duminica. — Ce e, mama? intreba Tatiana, fara si-si ridice capul de pe perna. Parul Dasei ii atingea spatele, iar m4na fi era pe piciorul ei, apoi Dasa se apleci deasupra ei, vrand parc si o sarute. Tatiana simti un moment de tandrete, insa, inainte ca sora ei si ii spund ceva, glasul strident al mamei le intrerupse. — Scoali-te imediat! Peste cateva minute, vom asculta la radio un anunt foarte important. — Si tu unde ai fost asear4? ii sopti Tatiana Dasei. Te-ai intors cu mult dupa ce s-a luminat de ziua. — Ce si fac, ii rispunse Dasa, incantati, dacd aseari zorile s-au ivit la miezul noptii? M-am intors la o ord cat se poate de decent’, continua ea zambind. Dormeati cu tofii. — Zorile se ivesc la ora trei, iar tu nu erai inca acasi. — O si-i spun tatei cd. am ramas blocata pe celalalt mal al rau- lui cand podurile s-au ridicat, la ora trei, spuse Dasa, dupa o clipa de tacere. — Da, asa si faci. Explica-i ce c4utai pe celalalt mal al raului la ora trei dimineata! i-o intoarse Tatiana, risucindu-se cu fata spre ea. Daga arita uimitor in dimineata aceea. Avea parul castaniu-in- chis rivasit, fata rotunda, expresiva, cu ochii negri, ce-i tradau mereu sentimentele. Acum aratau o exasperare ce se impletea cu veselia. Tatiana se simtea si ea exasperatd, desi nicidecum Ia fel de vesela. Voia s4-si continue somnul. CALARETUL DE ARAMA 13 Zari pentru o clipa chipul incordat al mamei. — Ce anunt? Mama ei strangea asternuturile de pe canapea. — Mama! Despre ce anunt e vorba? repeta Tatiana. — Guvernul va face un anunt peste cateva minute. Asta e tot ce stiu, ii rispunse mama, pe un ton st&ruitor, clatinand din cap, de parca ar fi vrut sa zicd: Ce e asa greu de inteles? Tatiana se trezise fara voia ei. Un anunt. Se intampla rar ca muzica de la radio si fie intrerupt’ pentru un comunicat guverna- mental. — Poate ci am invadat din nou Finlanda, se gandi ea, frecandu-si ochii. — Taci din gura! o mustra mama. — Sau poate ci ei ne-au invadat pe noi. Vor sa-si recupereze granitele inca de cAnd le-au pierdut anul trecut. — Nui-am invadat, o corecta Daga. Anul trecut, noi ne-am dus s& le luaim pe ale noastre inapoi. Cele pe care le-am pierdut in Primul Razboi Mondial. $i n-ar trebui si mai tragi cu urechea la discutiile adultilor. — Nu ne-am pierdut frontierele, riposta Tatiana. Tovarasul Lenin le-a cedat de bunavoie. Asa ca asta nu se pune. — Tania, nu suntem in riézboi cu Finlanda. Ridica-te acum din pat! Insa Tatiana refuza s4 se supuna. — Atunci cu Letonia? Lituania? Belarus? Nu ne-am infruptat si din ele dupa pactul Hitler-Stalin? — Tatiana Georgievna! Inceteaza! Mama ei ii pronunta ambele nume ori de cate ori voia si ii dea de inteles c4 nu ii ardea de glume. Tatiana se prefacu serioasa. — Ce a mai rimas atunci? Avem deja jumatate din Polonia. — Am spus sf incetezi! striga mama. Gata cu jocurile tale! Coboara din pat! Daria Georgievna, da-o jos pe sora ta din pat! Dasa nu se urni. Mama lor iegi bombanind din camera. Intorcindu-se iute spre Tatiana, Dasa ii sopti pe un ton con- spirativ: — Vreau s4-ti spun ceva. 14 PAULLINA SIMONS — Ceva frumos? intreba Tatiana, din cale-afara de curioasi. Dasa era extrem de discreti cand venea vorba despre viata ei de adult. Tatiana se ridic imediat in capul oaselor. — Ceva extraordinar! ii rispunse Dasa. M-am indragostit! Tatiana isi dadu ochii peste cap si se pribusi din nou in pat. — Inceteazi! ii spuse Dasa, sirind peste ea. Vorbesc cat se poate de serios, Tania. — Da, bine. L-ai cunoscut cumva ieri cand s-au ridicat podu- rile? ii zambi ea. — Ieri ne-am intalnit pentru a treia oara. Tatiana clatind din cap, cu ochii atintiti asupra Dasei, a carei veselie era molipsitoare. — Acum poti si te dai jos de pe mine? — Nu, nu pot, ti rispunse sora ei gadiland-o. Nu ma dau la o parte pana nu-mi spui: ,Ma bucur, Dasa”. — De ce ti-as spune asta? exclama Tatiana razand. Chiar nu ma bucur. Termina odata! De ce-ar trebui sé ma bucur? Ew nu sunt indragostita. Opreste-te! Mama intra din nou in camera, aducand gase cesti pe o tava rotunda si un samovar din argint — un vas, tip urna, prevazut cu un incalzitor in care se fierbe apa pentru ceai. — Potolifi-va amandoua! M-ati auzit? — Da, mama, ii raspunse Dasa, gadiland-o pe Tatiana pentru ultima oard. — Au! fipa ea cat putu de tare. Mama, cred c4 mi-a rupt coastele. — Va rup eu pe amandoui, intr-un minut. Suntefi prea mari pentru jocurile astea! Dasa scoase limba la Tatiana. — Foarte matur din partea ta, remarca ea. Mamusca nu stie ci ai doar doi ani. Dasa continua sa-si tind limba afara din gura. Tatiana i-o prinse intre degete. Dasa incepu sd tipe. lar Tatiana fi dadu drumul. — Ce v-am spus eu voui?! strigi mama. — Asteapti si-1 cunosti! ti sopti Dasa la ureche Taniei. N-ai intalnit in viata ta un barbat mai chipes decat el. — Vrei si spui c& arata mai bine decat Serghei, baiatul dla cu care m-ai torturat? Nu ziceai cA el eva cel mai aratos din lume? — Termini! ii spuse Dasa printre dinti, lovind-o peste picior. CALARETUL DE ARAMA 15 — Fireste, ii zambi Tatiana. $i asta nu se intampla, oare, chiar saptamana trecuta? — N-o sf ingelegi niciodata, pentru cd tu esti incd un copil incapatanat, riposta Daga, lovind-o din nou. Mama incepu si tipe. Iar fetele incetara. Tatal Tatianei, Georgi Vasilievici Metanoy, intr4 atunci in odaie. Un barbat scund, de vreo patruzeci si ceva de ani, cu parul negru, des si murdar, care abia acum incepea sd incdrunteasca. Dasa ii mostenise buclele rebele. Tata trecu prin fata patului ¢i ii aruncd Tatianei, invelitd inca in asternuturi, 0 privire goala. — S-a facut de pranz, Tania. Scoali-te. Altfel o si avem neca- zari. In doud minute vreau sa fii imbracata. — Asta nu e greu, ii rispunse Tatiana, sarind in pat $i aratandu-le parintilor si surorii ei ci inca era imbricata cu fusta si bluza pe care le purtase cu 0 zi in urma. Dasa si mama clatinara din cap; mama schité un zimbet vag. Tata igi atinti privirea spre fereastra. — Ce-o sa facem cu ea, Irina? »Nimic”, isi spuse Tatiana in gand. ,Nimic, atat timp cat tata se uit’ in alta parte.” — Trebuie si ma cisatoresc, spuse Dasa, fara sii se ridice din pat. Ca si pot avea, in sfarsit, propria camera in care sé ma imbrac. — Glumesti, ii rispunse Tatiana, sirind in pat. O sd rimai tot aici, cu sotul tiu. O si dormim toti trei intr-un pat, cu Pasa la picioarele noastre. Romantic, nu-i aga? — Nu te mirita, Dasenka! ii spuse absenti mama ei. De data asta, Tania are dreptate, Nu avem loc si pentru el. Tata nu spuse nimic si dadu drumul la radio. Odaia lor lunga si ingusti avea un singur pat, unde dormeau Tatiana si Dasa, o canapea pe care o imparteau parintii lor si un pat de campanie din metal, unde dormea Pasa, fratele geamin al Tatianei. Acesta era asezat la picioarele patului surorilor lui, astfel ca Pasa se autoporeclea catelugul lor credincios. Bunicii Tatianei, babuska si deda’, locuiau intr-o odaie alatu- rata, legata de a lor printr-un hol mic. Daca se intorcea tarziu acasa, Dasa mai dormea uneori pe canapeaua micuti de pe hol, ca si nu 1 Babuska — bunica; deda — bunic. 16 PAULLINA SIMONS isi deranjeze parintii si sd evite astfel necazurile pe care le-ar fi avut a doua zi. Canapeaua avea doar un metru si jum&tate lungime, fiind mult mai potrivit pentru Tatiana, de vreme ce sora ei nu era cu mult mai inalta. Dar Tatiana nu era nevoita si doarm’ pe hol, deoarece rareori se intampla si se intoarcd acasi tarziu, pe cand Daga era exact pe dos. — Unde e Pasa? intreba Tatiana. — isi termina micul dejun, fi rispunse mama, foindu-se prin odaie. in timp ce tatil lor stiitea pe canapeaua veche, neclintit ca 0 stancd, mama lor se agita de colo colo, adunand pachete goale de tigari, asezand c4rtile pe raft si stergand masuta cu mana. Tatiana ramAsese in picioare pe pat. lar Dasa statea jos. Membrii familiei Metanov erau norocosi — aveau doud odai si 0 portiune separat’ din holul comun. Cu gase ani in urmd, con- struiseri in capatul coridorului o us care ii despartea practic de restul ,vecinilor”. Era ca si cum aveau propriul apartament. Cei din familia Iglenko, ce numirau gase suflete, erau obligati si doarma cu tofii intr-o singura inc4pere, fari un hol despartitor. Asta da ghinion! Soarele patrundea prin perdelele albe, ce fluturau in bitaia vantului. Tatiana stia cd numai pentru o clipa efemer’ avea s4 se bucure de posibilitatile acelei zile frumoase. Intr-un moment avea si dis- para. Si intr-un moment disparu. Cu toate acestea... soarele ce scilda inciperea in lumina, zgomotul indepartat al autobuzelor ce razbiatea prin fereastra deschis’, adierea blanda a vantului, asta ii placea Tatianei in zilele de duminica: inceputul. Pasa intra in camera impreuni cu deda gi babuska. In ciuda faptului cd era fratele geamin al Tatianei, nu semana deloc cu ea. Era un biiat bine facut, cu parul negru, o versiune mai tanard a tatalui lor. O saluta pe Tatiana cu un gest ugor din cap si ii sopti: — Ce par frumos ai! Tatiana scoase limba la el. Nu apucase inc’ si se pieptene si si-si lege parul. Pasa se aseza pe patul lui pliant, iar babuska se cuibari langa el. Pentru ci era cea mai inalti dintre membrii familiei Metanov, o respectau cu totii si ti cereau sfatul in toate privingele, cu exceptia problemelor de moralitate, pentru care apelau la deda. Babuska era CALARETUL DE ARAMA 17 o femeie cu parul argintiu si o staturi impunitoare, care spunea intotdeauna lucrurilor pe nume. Deda era un om modest si cumse- cade. El se asezi pe canapea, lang’ tata, apoi murmura: — E ceva important, fiule. Tata dadu ingrijorat din cap. Mama isi continua nelinistita curdtenia. Tatiana o privea pe babuska cum il mangaia pe Pasa pe spate. — Pasa, i se adresa in soapt4, mergand in patru labe spre mar- ginea patului si trigand de fratele ei. Nu vrei si mergem mai tarziu in Gradinile Tauride? O si te inving si 0 sa castig razboiul. — N-ai dec&t si visezi cAt vrei, fi rispunse Pasa. Nu o si ma infrangi niciodata. La radio incepuri si se audi o serie de paraituri. Era ora 12.30, in ziua de 22 iunie 1941. — Tania, taci din gura si stai jos! ti ordona tatil ei. Trebuie si inceapi. Irina, asazii-te si tu! Tovarigul Viaceslav Molotov, ministrul de Externe al lui Iosif Stalin, lui cuvantul: »Barbati si femei, cetteni ai Uniunii Sovietice, guvernul si condu- c&torul firii, tovarisul Stalin, m-au desemnat si va aduc la cunos- tint urmatorul comunicat: La ora patru dimineafa, fara o declaratie de rizboi si fara solicitarea vreunei pretentii la adresa Uniunii Sovietice, trupele germane ne-au atacat tara, ne-au atacat frontiera in mai multe locuri si au bombardat aerian orasele Jitomir, Kiev, Sevastopol, Kaunas gi alte localititi. Atacul s-a produs in ciuda pactului de neagresiune dintre Uniunea Sovietica si Germania, desi fara noastra a respectat cu strictete toti termenii acestuia. Am fost atacati, desi pe toat’ perioada pactului guvernul german nu a acuzat niciodaté URSS-ul ci nu si-ar fi respectat obligatiile... Guvernul apeleazi, asadar, la ajutorul vostru, femei si barbati, cetifeni ai Uniunii Sovietice, rugdndu-va si va adunafi si mai strans in jurul gloriosului Partid Bolsevic, al guvernului sovietic si al marelui nostru conducitor, tovarisul Stalin. Cauza noastra este justa. Inamicul va fi zdrobit. Victoria va fi a noastri.” * 18 PAULLINA SIMONS Radioul amuti, iar familia Metanov rimase incremenit intr-o tacere apasatoare. — O, Doamne! exclami, in cele din urmi, tata, privindu-l sta- ruitor pe Pasa. — Trebuie si ne scoatem imediat banii de la banc, spuse mama. — Nu din nou evacuare, interveni babuska Anna. Oare putem s4 trecem iar prin asta si sé supravietuim? E aproape mai bine si ramanem in oras. — Ag mai reusi, oare, si obtin un post de dascal pe timpul eva- cuarii? se intreba si deda. Am aproape gaizeci si patru de ani. E timpul s4 mor, nu si ma mut in alta parte. — Dar garnizoana din Leningrad nu pleaca in rizboi, nu-i asa? intreba Dasa. Razboiul vine la garnizoana din Leningrad? — Razboi, Tania, ai auzit? striga Pasa. O si ma inrolez. $i 0 si lupt pentru Mama Rusia. Inainte ca Tatiana si apuce si-i rispundd — ceea ce insemna si isi manifeste zgomotos entuziasmul — tatil ei sari de pe canapea gi incepu sa tipe, adresandu-i-se numai lui Pasa: — Unde fi-e capul? Cine crezi cd o si te ia pe tine? — Fii serios, paposka'! ii zise Pasa zambind. In razboi e intot- deauna nevoie de barbati buni. — Da, aga e. De barbati buni, nu de copii, ii raspunse tiios tata, asezandu-se in genunchi pe podea ¢i uitandu-se sub patul Tatianei si al Dasei. — Riazboi, de ce? Nu cu putinta, spuse Tatiana incet. Tovaragul Stalin n-a incheiat un tratat de pace? — Tania, e cat se poate de adevarat, ii rispunse mama, turnand ceai. E cat se poate de adevarat. — O si ne... evacueze? intreba Tatiana, incercand sa-si ascunda incAntarea din glas. Tata scoase de sub pat un geamantan vechi si ponosit. — Atat de repede? Deda si babuska fi povestisera despre vremurile zbuciumate din perioada revolutiei de la 1917, cand fuseserd nevoiti si se stabi- leasci intr-un sat aflat la vest de Muntii Ural, al carui nume Tatiana Tata CALARETUL DE ARAMA 19 nu si-l amintea niciodata. Cum asteptasera trenul cu toate lucrurile lor, cum se ingraméadisera si traversaser4 Volga cu barjele... Ideea de schimbare o fascina pe Tatiana. Necunoscutul ii imbata gandurile. Fusese o singura data la Moscova pe cand avea opt ani — merita oare s-o puna la socoteali? Moscova nu era un loc exotic. Nu se asemana cu Africa sau cu America. Nu se asemana nici miacar cu Muntii Ural. Era doar Moscova. In afara de Piata Rosie, nu mai avea alte atractii. Mersesera in familie, de vreo cateva ori, si viziteze Tarskoe Selo si Peterhof. Bolsevicii transformaseri palatele de vara ale tarilor in muzee grandioase, inconjurate de peisaje de vis. Cand Tatiana stra- batea holurile palatului Peterhof, pasind cu griji pe marmura rece, ti venea greu sa creada cA acolo, candva, locuisera oameni. Dar apoi familia se intorsese la Leningrad, in cele doud cimarute din clidirea de pe Soviet Cinci, unde, inainte de a ajunge in camera ei, Tatiana trebuia si treacd pe lang’ cei sase membri ai familiei Iglenko, care locuiau in cimiruta de la capatul holului, cu usile deschise. Pe cand avea trei ani, Tatiana petrecuse, impreund cu parintii si fratii ei, o vacanti in peninsula Crimeea, locul care in aceasta dimineati fusese atacat de nemti. Singurele amintiri pe care Tatiana le mai pistra de atunci erau mormolocii pe care fi vizuse intr-un iaz mic, cortul in care dormise inveliti intr-o pAturi si cartoful crud pe care il mancase — primul gi ultimul, de altfel. Isi amintea vag mirosul apei sirate. In apa rece de aprilie a Marit Negre, Tatiana simtise pentru prima gi ultima data in viata ei o meduzi, ce straba- tuse valurile, pe lang’ trupusorul ei gol, si o ficuse si tipe, cuprins4 deopotriva de spaimi si incantare. Gandul evacuarii fiicea ca stomacul Tatianei si se string’ de emofie. Nascuta in 1924, anul mortii lui Lenin, dupa revolutie, dupa perioada foametei si dupa razboiul civil, Tatiana vazuse lumina zilei dupa ce trecusera cele mai agitate vremuri, dar inainte de a veni timpuri mai bune. Se nascuse undeva intre. — Taneska, la ce te gandesti? o intreba deda, ridicandu-si spre ea ochii negri, de parca ar fi vrut si-i desluseasci tainele sufletului. — La nimic, ii raspunse ea, incercand sa afigeze pe chip o expre- sie calmi. 20 PAULLINA SIMONS . — Ce se petrece in cipsorul ala al tiu? A izbucnit rizboiul. Intelegi? — Inteleg. — Am impresia ci nu e deloc asa, ii rispunse deda, apoi pastra o clipa de tacere. Viata pe care ai dus-o pana acum s-a sfargit. Tine minte ce-ti spun! De acum inainte nimic nu va mai fi cum ti-ai imaginat. — Exact! exclama Pasa. fi vom invinge pe nemti si ii vom tri- mite inapoi in iad, acolo unde le ¢ locul. ii zambi apoi Tatianei, care ii darui si ea un suras. Parintii lor ramasera tacuti. — Da, spuse apoi tata. $i pe urma? Babuska veni gi se asezi pe canapea, langai deda. Punandu-si mina imensi peste a lui, isi tuguie buzele gi incuviinta din cap, intr-un mod care fi dadu Tatianei de inteles cd babuska stia anumite lucruri pe care le tinea pentru ea. $i deda le cunostea, dar, indiferent ce stiau, nimic nu se putea compara cu zbuciumul sufletesc al Tatianei. »Dar nu e nicio problemi’, isi spuse ea in gand. ,Nu au cum sd inteleaga. Caci ei nu sunt tineri.” — Ce faci, Georgi Vasilievici? rupse mama ticerea ce se aster- nuse in camera. — Prea multi copii, Irina Fedorovna. Sunt prea multi copii pen- cu geamantanul lui Pasa. — Chiar aga, tata? interveni Tatiana. Si pentru care dintre copii tai ai vrea si nu-ti mai faci griji? Fara si-i raspunda, tata se indrepta spre dulapul de haine pe care il imparteau cu tofii si, deschizind sertarele lui Paga, scoase la intamplare straiele baiatului si i le arunci in geamantan. — Il trimit cat mai departe de aici, Irina. Il trimit in tabira din Tolmacevo. Ar fi plecat oricum saptimana viitoare impreuni cu Volodia Iglenko. O sa ajungi ceva mai devreme. Tot cu Volodia. Nina se va bucura sa-i vada plecati cu o saptamana mai devreme. Stai linistiti! Totul va fi bine. — Tolmacevo? O si fie in siguranta acolo? Esti sigur? — Categoric, ii rispunse tata. — Categoric nu, se impotrivi Pasa. A inceput razboiul, tata! Nu mi duc in nicio tabara. Vreau s4 ma inrolez in armata. CALARETUL DE ARAMA 21 Bravo, Pasa”, gandi Tatiana. Dar cand tatal lor se risuci pe cal- cAie si il sageta cu privirea pe fratele ei, Tatiana intelese totul. Apucandu-! pe Pasa de umeri, tata il scuturd cu putere. — Ce tot spui? urli el. Ti-ai pierdut mintile? Cum sd te inrolezi? Pasa se lupta in zadar sii se elibereze din stransoarea tatalui siu. Dar acesta refuzd si-i dea drumul. — Tati, lasi-mi in pace! — Pavel, esti fiul meu gi o sma asculti! Mai intai, vei pleca din Leningrad. Apoi vom mai discuta despre inrolarea in armati. Deo- camdati trebuie si prindem trenul. Scena, ce se petrecea intr-o camaruta intesati de oameni, parea cumplit de stanjenitoare si umilitoare. Tatiana ar fi vrut sd se ascunda, dar nu avea unde. In fata se aflau bunicii ei, in spate stitea Dasa, iar in stinga erau pirintii i fratele ei. 1si 1484 capul in jos gi inchise ochii. Isi imagin4 ca statea intins’ pe spate, pe un camp plin de flori, si manca trifoi dulce. Nu se mai afla nimeni prin preajmi. Cum de se schimbase totul in doar cateva clipe? Deschise ochii gi clipi. O secunda. Clipi din nou. Mai trecu o secunda. Cu cAteva secunde in urmi, dormea. Cu cAteva secunde in urma, vorbea Molotov. Cu cateva secunde in urma, deborda de energie. Cu cateva secunde in urma, vorbea tata. Si acum Pasa pleca. Mai clipi de trei ori. Deda si babuska pistrau, ca de obicei, 0 tacere diplomatica. Deda — Dumnezeu si-| aiba in paza! — nu pierdea niciodatd oca- dia de a ticea chitic. Babuska, pe de alta parte, nu pierdea niciodata ocazia de a spune tot ce-i trecea prin minte. In acel moment insa, se hotirase si-i calce pe urme. Poate ca de vini era mana cu care deda ti strangea piciorul de fiecare data cand deschidea gura si vorbeasci. Dar, indiferent de motive, babuska nu scoase niciun cuvant. — Tati, e o nebunie ce vrei si faci, interveni Dasa, ridicindu-se in picioare, fari si se teama de mania tatalui lor si nici de perspec- tiva indepartata a rizboiului. De ce vrei si-] trimiti de aici? Nemtii nu s-au apropiat de Leningrad. Doar ai auzit ce-a spus tovarisul Molotov. Sunt in Crimeea. Iar asta inseamni mii de kilometri departare.

S-ar putea să vă placă și