Facultatea de Arte Vizuale și Design George Enescu, Iași

Secția Istoria și Teoria Artei an I Student Nicuriuc Mihaela

ARHITECTURA UTILITARĂ ROMANĂ –

MODALITATE DE PROPAGANDĂ POLITICĂ
ANTERIOARĂ ANTICHITĂȚII TÂRZII

Imperiul Roman (27 î.Hr.- 395 d.Hr.) este termenul folosit în modul conventional pentru a
descrie statul roman post-republican caracterizat de o formă de conducere autocratică și de
stăpânirea unui imens teritoriu din jurul Mării Mediterane.

Originea diversă a populațiilor componente ale Imperiului Roman,diversitatea tradițiilor

culturale ale acestora, capacitatea fiecăreia de a asimila spiritul civilizației romane au determinat
o reelaborare permanentă a aportului romanilor. Arta romană , în totalitatea ei include 2 referințe:
arta tuturor popoarelor care au făcut parte din imensul Imperiu Roman( Italia, Grecia, Asia mică,
, Africa de Nord, Galia, Germania, Britania, Peninsula Iberică, Provincia Dunăreană) – acestea
influențând într-o nesemnificativă măsură arta romană principală, aceea care avea ca nucleu arta
etruscă , preluată și dezvoltată de Roma Republicană care va reuși să unifice întreaga peninsulă
către finele sec III î. Hr. După cucerirea Greciei, la începutul sec. II î.Hr. , acest nucleu va fi
puternic marcat de contactul cu arta grecească și numai într-o mică măsură de arta altor popoare.
Istoricii discută despre două Rome, una republicană și alta imperială.Cea din urmă
predomină și astăzi peisajul roman și al provinciilor din imperiu. Schimbarea cea mai mare din
lumea romană o reprezintă noua structură de putere. Trecerea de la sistemul republican la cel
imperial a dus și la apariția unui nou comanditar, familia imperială. Se disting de asemenea două
perioade ale artei romane:
- Arta republicană- se leagă de vechile tradiții locale, aflată la început sub influența artei
etrusce, apoi a celei grecești
- Arta imperială- sfârșitul sec 1 î.Hr- sec 2 d.Hr., atinge deplina maturitate o dată cu
atingerea apogeului Imperiului Roman

1
 Pentru romani, care erau niște excelenți administrator și organizatori, arhitectura era arta
principală căreia i se subordonau toate celelalte domenii, impunându-se prin eleganță și
splendoare, prin inventivitate și diversitate a construcțiilor pentru a înfățișa grandoarea și
autoritatea ce a caracterizat dintotdeauna acest popor.
Artă a formelor spațiale și a volumelor, arhitectura este și o artă utilitară: pe de o parte,
acoperă un spațiu indispensabil existenței, iar pe de altă parte , demersul propagandistic era
evident. Pe lângă această utilitate, arhitectura este și creație artistică care urmărea sensibilizarea
vizuală.
Încă din timpul Republicii, intervine geniul roman în construcții, adoptându-se formele
clasicismului elenistic în arhitectura religioasă , a materialelor tradiționale( argilă, lemn, marmură),
apetența pentru culoare a grecilor. Romanii nu se vor mulțumi cu vopsele perisabile și vor alterna
materiale diferite: marmură multicoloră, porfir, granit, bazalt.
Templul roman reprezenta de fapt și o estradă pentru conducătorul politic, așadar încă din
timpul Republicii s-a pus accentual pe grandoare: Templul lui Jupiter Stator, Templul Lui Hercule,
Templul Fortunei Virilis.
O dată cu sec I î. Hr. ia sfârșit perioada elenistică și întreaga artă romană va fi îndreptată
spre statul întruchipat de Augustus care o controlează, oglindind măreția și ilustrând politica de
expansiune cu o virtozitatea nemaiîntâlnită.
Întreaga arhitectură are dublu scop: pe de o parte un scop utilitar , iar pe de altă parte un
scop propagandistic prin care elogia calitățile politice , organizatoare și administrative ale
conducătorului. Cel mai elocvent exemplu pentru a demonstra calitățțile administrative ale
conducătorilor îl constituie forumul( sau forul), care reprezenta un ansamblu arhitectonic de
formă rectangulară, cu colonadă și diferite clădiri de uz public: temple, basilica, bibliotecă., care
purta numele împăratului care l-a construit.( Augustus, Vespasian, Caesar, Traian).
Primul for impunător a fost cel construit de Caesar, a cărei construcție a fost continuată și
completată de către Augustus Octavian. Cel mai mare și impunător dintre cele 5 fore îl constituie
Forum-ul lui Traianus, construit la începutul sec II d.Hr. Acesta cuprindea: un mare arc prin care
se pătrundea într-o piață pavată, în mijlocul căreia se afla statuia colosală din bronz a împăratului,
Basilica Ulpia, Biblioteca Ulpia. În spatele Basilicii, Biblioteca încadrează piațeta în care este
situată Columna lui Traianus. Axa principal a forum-ului trecea prin arcul triumphal, prin statuie,
prin basilica, sfârșind cu un temple corintic, așezt pe un soclu , Templul Divinului Traianus.
Planul acestui forum realizat de Apollodor din Damasc este cel mai complex , toate
elementele fiind orchestrate, armonizate.
Epoca imperială se caracterizează și prin apariția a două tipuri de monumente:coloanele
comemorative și arcurile de triumf, centrând tematica artei romane pe figura împăratului.
Columnele sunt monumente militare dedicate, generalilor și împăraților victorioși.
Columna lui Traian este o coloană cohlidă având ca noutate forma frizei continue. Tema
acestei frize o constituie cele două războaie avute cu dacii, din anul 101-102 și 105-106. Prin

2
aceasta Împăratul își arăta măreția și gloria celor două războaie din care a ieșit victorios. După
moartea împăratului,în vârful ei s-a aflat statuia acestuia,iar în soclul Columnei au fost așezate
urnele aurite cu cenușa lui Traianus și a Plotinei, așadar aceasta devenind și mormântul
împăratului.Columna rămâne mijlocul cel mai important propagandistic, multe scene fiind incluse
doar pentru valoarea lor ideologico-simbolică.

Arcurile de triumf reprezintă monumente tipic romane cu rol politic propagandistic pentru
a celebra Victoria sau pentru a slăvi curajul,și măreția conducătorilor, care erau și generali supremi
ai armatei.
Arcul lui Titus este cel mai vechi dintre cele două arcuri de triumf rămase în picioare
în Forumul Roman. Arcul triumfal a fost construit între anii 81-85 pentru a comemora
cucerirea Ierusalimului și luptele împotriva zeloților, o grupare de evrei care s-a
împotrivit Romei mai multe decenii la rand.
În anul 66 zeloții au început o revoltă împotriva ocupației romane iar Vespasian a fost
trimis de la Roma să reprime această răscoală. După ce Vespasian a devenit împărat, fiul
său Titus a preluat comanda trupelor care îi asediau pe zeloți. Titus a cucerit Ierusalimul în anul 70,
cu patru legiuni, iar revolta zeloților a fost complet reprimată după ce a fost cucerită și
fortăreața Masada, în anul 72. La sfârșitul asediului, toți evreii zeloți rămași în fortăreață s-au
sinucis, pentru a nu a ajunge sclavi în mâinile cuceritorilor romani.
Arcul lui Traian din Ancona reprezintă una dintre moștenirile monumentale romane cele
mai prețioase ale regiunii Marche, din Italia. Foarte elegant, a fost ridicat de Senatul și Poporul
Roman, în anii 100 – 116 d.Hr., fiind opera arhitectului sirian Apollodor din Damasc,
din marmură extrasă din Insula Marmara, în onoarea împăratului Traian. De aici a plecat
împăratul Traian în victoriosul război contra dacilor, episod care se poate vedea pe unul din
basoreliefurile existente pe Columna lui Traian de la Roma. Potrivit îndelungatei și constantei
tradiții, pe atic era montată statuia ecvestră a lui Traian; la stânga lui Traian era statuia soției
acestuia Pompeia Plotina, iar la dreapta sa statuia surorii împăratului, Ulpia Marciana.
Inscripțiile, care se pot citi și în prezent, erau din bronz aurit, ca și statuile, care însă au fost luate
de sarazini, în 848.
Arcul lui Constantin este un arc de triumf din Roma, situat între Colosseum și Colina
Palatină, precum și în apropiere de Forul Roman, ultimul monument de mari dimensiuni al
Romei imperiale. Arcul e menit să îl reprezinte pe împăratul Constantin ca pe un continuator al
celor mai mari împărați romani, renumiți pentru guvernarea înțeleaptă. A fost construit la Senatul
Roman în anul 315 d.Hr. pentru a comemora victoria lui Constantin cel Mare asupra
lui Maxentius, împărat al Romei între anii 306-312, în Bătălia de la Podul Milvian (312 d.Hr.).
Deși dedicat lui Constantin, o mare parte din materialul decorativ evocă realizările militare ale
împăraților Traian (98-117), Hadrian (117-138) și Marcus Aurelius (161-180). Această se
explică prin faptul că structura, în ansamblul său, a fost construită cu materiale aduse de la alte
monumente antice, inclusiv secțiuni întregi ale arcului, fiind folosite pietre de construcție și
sculpturi decorative, reutilizând mai multe reliefuri majore din monumentele imperiale din
secolul al II-lea.

3
 Basilicile sunt construcții publice de mari proporții ce serveau ca săli de tribunal,loc
pentru diferite adunări, ședințe ale Senatului, fiind deobicei așezate pe una din laturile forului.
Forma de basilică a fost concepută în sec II î.Hr.și a devenit repede una din creațiile specific
arhitecturii romane, planul constând dintr-o sală mare dreptunghiulară împărțită prin șiruri de
coloane într-o navă centrală și două sau patru nave laterale. Pe una din laturile mici se afla o
absidă unde era masa de judecată.
Basilica Ulpia a fost o clădire civică antică romană situată în Forul lui Traian . Bazilica
Ulpia separă templul de curtea principală din Forumul lui Traian cu Coloana lui Traian spre
nord-vest. A fost numită după împăratul roman Traian al cărui nume complet era Marcus Ulpius
Traianus, fiind una din cele mai mari basilici din Roma, având 170 m lungime și 60 m lățime.
A devenit poate cea mai importantă bazilică după două antice, Basilica Aemilia și Julia . Odată
cu construcția sa, o mare parte din viața politică s-a mutat de la Forumul Roman la Forumul
Traianului. A rămas așa până la construcția Bazilicii Maxențiu și a lui Constantin .
Basilica Aemilia (italiană: Basilica Emilia ) a fost o construcție civilă in Forumul
Roman , la Roma , Italia. Astăzi pot fi văzute doar planul și unele elemente reconstruite. Bazilica
avea 100 de metri lungime și aproximativ 30 de metri (98 ft) lățime. De-a lungul laturilor erau
două ordine de 16 arcade și se accesa prin una dintre cele trei intrări.
Termele reprezentau un alt mijloc de propagandă a măreției puterii economice și a
susținerii împăratului care oferea cetățenilor asigurarea igienei, un lux la îndemâna oricui.
Termele erau ansambluri arhitectonice, ample ca suprafață, acoperind, mai mult de 11
ha, cu băi publice, băi termale, piscine în aer liber, vestiare, săli, spații rezervate sportului
(palestre), biblioteci, curți interioare, locuri de plimbare, de discuție, de așteptare, săli de
conferințe, portice etc. Celebre ca frumusețe, bogăție și eleganță, termele erau centrul existenței
citadine. Statuile, decorațiile rafinate, din marmură și mozaica împodobeau sălile și coridoarele.
Capacitatea celor mai spațioase ansambluride teme atinge între 1600 și 3000 de persoane. Dacă
cele mai vechi și mai luxoase sunt Termele lui Agripa (27 – 25 î. Hr. ), cele mai cunoscute la
Roma sunt Termele lui Caracalla (construite în anul 212), Termele lui Dioclețian și Termele lui
Constantin.
Un alt mod de a face propagandă în timpul Imperiului Roman îl reprezintă colonizarea
teritoriilor ocupate și transformarea acestora în provincii romane, pe care le vor organiza și în
care își vor pune amprenta pentru totdeauna. Un exemplu îl constituie Trofeul de la Adamclisi (
Constanța) care a fost ridicat pentru a slăvi pe împăratul Traian care a câștigat lupta cu dacii.
Dealtfel și friza decorativă a acestui monument redă imagini din primul război daco-roman.
Arhitectură utilitară exista și în provinciile romane : poduri și apeducte. Podurile romane
asigurau legătura între diferite regiuni , fiind indispensabile susținerii rețelei de drumuri și perfect
calculate să reziste presiunii apei. Podurile din epoca imperială foloseau în construcția lor blocuri
de travertin, beton și arcul liber.
Podul din Alcantara, Spania, peste râul Tajo este realizat din granit, cu o lungime de 189
m, 6 arce semicirculare. Și un arc de triumf la mijloc.
Podul de la Drobeta,a fost construit de Apollodor din Damasc în timpul Împăratului
Traian, pe Dunărea de jos, la E de Porțile de Fier. Scopul construcției a fost de a facilita transportul

4
trupelor romane și a proviziilor pentru cea de a doua campanie de cucerire a Daciei. Avea o
lungime de 900 m cu pilonii de piatră la o distanță de 51 m unul de altul.
Adesea podurile serveau ca support pentru apeducte, care erau ,, principalul semn al
măreției Imperiului Romandupă cum spunea Frontinus.
Apeductul de la Segovia, cu arce multiple, din blocuri mari de granit alb era construit fără
ciment, cele 2 niveluri rezistând datorită echilibrului de forțe.
Aportul romanilor în arhitectură este de neegalat. Urmărind principiul utilitarismului ,
propriu acestui popor, îndrăznelile tehnice ale arhitecturii lor vor da naștere unei înălțări fără
seamăn a edificiilor prin adaptarea arcului la noile cerințe.
Întemeindu-se pe clasicismul elenistic,dar adaptându-l propriilor cerințe de confort și
grandoare, împrumutând de la toate popoarele cucerite și returnându-le însă modele demne de
urmat, Roma a continuat să ridice noi și noi edificii și orașe, să construiască și să reconstruiască ,
să organizeze mereu lumea romană , extinzând-o și ornamentând-o.

5
BIBLIOGRAFIE:
1. Al- George, Sergiu, Antichitatea. Arhitectura și artele plastice, București,
tehnică, 1959
2. Balaci, Anca, Cetăți și himere. Italia de la Tarquinia la Siracuza, București,
1975
3. Bernardini, Enzo, Atlas de arheologie: Marile descoperiri ale civilizațiilor
antichității, Oradea, Aquila, 2006
4. Brilliant, Richard, Arta romană de la Republică la Constantin, București,
Meridiane, 1979
5. Fleming, William, Arte și idei, București, Meridiane, 1983
6. Ionescu-Sisești, Dan, Istoria și arta Romei de la origini până în
prezent,București, Odeon, 1999
7. Martin, Henry, Lart grec et lart romain, Paris, Flammarion, 1928
8. Mommsen, Theodor, Istoria romană, București, Ed. Științifică Și
Enciclopedică, 1987
9. Teodorescu, Aurel, Arhitectură și stil, București, Meridiane, 1974
10.www.scribd.com
11.www.mixdecultură.ro