Sunteți pe pagina 1din 12

XI

OPERE

/
,hfit'fe;n 6ffi
Villiam Shakespeare

Op.re XI
Cuprins

Richard al IIJea I s
Trdddri, umbre, anamorfoze:
Richard, al ll-lea - Pia Bfinzeu I 7

Richard al ll-lea
Traducere qi note de Ceorge Volcearnu I 39

Henrie al IVJea
Panea fut6i / 163
Curtea Regald, rebelii gi interlopii
sau
Lumea lui Falstaff gi a printrului (chipurile) indolent -
George Volceanou I L65

Ilenric al W-lea
Partea lnt6i
Traducere qi note de George Volceanoa I L87

Henric al IVJea
Panea int6i / 3f 3
Falstaff qi politica: Henric al lV-lea, Partea a doua,
sau
P5rinteasca binecuvAntare a desfrAnatului mentor -
Emil Sirbulescu I 3LS

Henric al lY-lea
Partea a doua
Traducere de Lucia Verona
Note de George Volceanou I 333
Villiam Shakespeare
Opere XI
Efi1ie coordonatE gi ingrijit5 de George Volceanov

Richard al IIJea
Traducere gi note de George Volceanov
Prefald de Pia Br{nzeu

Henric al IVJea
Partea intdi
Traducere, prefa[d gi note de George Volceanov

Henric al IYJea
Parlea a doua

Traducere de Lucia Yerona


Prefa!5 de Emil Sirbulescu
Note de George Volceat ov

,ffi
fr*rusilrte

Bucuregti, 2016
Richard al ll-lea
TRADARI, UMBREO ANAMORFOZE:
RICHARD AL II.LEA

Scrisd probabil in 1595, Richard, aI ll-lea este prima piesd


din a doua tetralogie a lui.William Shakespeare, urmatd de Henric
al IV-Iea (Pd4ile intAi gi a doua) gi Henri,c al V-Iea. Din punct
de vedere istoric, aceste piese anticipeazd o altd tetralogie, deja
cunoscut5 publicului, reprezentatl de Henry alVl-lea (Pd4ile int0i,
a doua qi a treia) gi Riclwrd, al III-lea. Cele doud tetralogii se intind
pe perioada 1399-1485, iar dacd addugdm gi ultimele doud piese
istorice ale dramaturgului, Regele loan (1596) gi Henric al VIil-Iea
(1613), perspectiva devine qi mai 1arg5, cuprinz6nd perioada
dintre 1199 (venirea la putere a regelui loan-fdr5-fard) qi 1547
{moartea lui Henric al VlII-lea).
Cele dou5 tetralogii dovedesc uriaga apeten[5 a publicului
renascentist pentru istoria Angliei, dar qi felul cum Shakespeare a
contribuit la dezvoltarea unui gen cultivat mai mult atunci decdt
astdzi sau cum a evoluat trupa lui de actori in interpretarea unor
piese indepdrtate, aparent, de realitatea contemporanl lor. in plus,
aqa cum subliniazd qi Paulina Kewesr, dac5 at6t comediile, c6t qi

l. Paulina Kewes, ,,The Elizabethan History Play: A True Genre?", A


C,ompanion to Shnhespeare's Works, Volume II:
Thc Histoies, Richard Dutton,
Jean E. Howard (ed.), Blackwell, Odord, 2003, pp. L77-178.
William Shalrcspeare

nagediile se incheie cumva, intr-un mod mai mult sau mai pulin
fericit, piesele istorice nu pot o face definitiv, pentru cd istoria nu-gi
opreqte cursul; pe de altd parte, nici inceputul unei piese istorice nu
este spontan, pentru cd este vorba despre un continuum al eveni-
mentelor care trebuie integrate intr-un context mult mai larg. Prin
urma.re, spectatorii lui Shakespea.re erau invitali sd priveasci istoria
ca pe un proces cuprinzdtor qi dinamic, unde prezentul qi viitorul
deveneau foarte repede trecut, iar ,,inainte" qi,,dup5" izolau doar pe
moment evenimentele incadrate in fluxul continuu al istoriei.
Traducerea din volumul de fa15 prezintd ultimul an din via[a
lui Richard al ll-lea: 1399. Graham Holderness2 este de pirere
cd, decizia de a incepe piesa tocmai atunci se bazeazl" pe faptul
cd Shakespeare a gisit momentul istoric ca fiind ,,punctul culmi-
nant al conflictului dinne monarhie qi feudalism, derulat in timpul
domniei lui Richard" qi ci dramaturgul a ingeles istoria medievalS
intr-o manierd mult mai complexd gi mai detaliatd dec6t au ficut-o
colegii lui de breaslS.
Ajuns pe tron in 1377 , la doar zece ani, cdnd bunicul siu,
Eduard al III-lea, s-a stins din via15, iar tatdl sdu, Edward de'Wood-
stock, cunoscut drept Pri4ul Negru, nu mai trdia nici el, Richard s-a
impus mai mult ca un patron al artelor gi al arhitecturii, gi nu ca un
rlzboinic invArtejit, a$a cum erau predecesorii lui. Totugi, in ultima
perioadd a viegi sale, a ajuns sd reacgioneze dur atunci cdnd autori-
tateafr era atacatS, c6nd supuqii nuil ascultau lbrd crdcneli sau c6nd
era criticat pentru ci nu iqi respecta promisiunile, precum cea de
a uqura povara impozitelor. A fost detronat de Henry Bolingbroke,
ducele de Hereford, Lancaster gi Derby. Probabil tot din ordinele
acestuia a fost apoi ucis. Nu avea dec6t Iretzeci qi patru de ani.
In piesd, Richard qi Henry se intAlnesc incd dirr prima
scen5, unde Henry il, ac;.tzd pe Thomas Mowlrruy, rlttr:ele de

2. Graham Holderness, Shakespeareos History , Gill entl Mltrrrrilltn, Dublin,


L985,pp.40,44.
Richard aI ll-lea

Norfolk, cd ar fi tiinuit o sumd mare de bani, ar fi instigat Ia intrigi


trnpotriva regelui qi, mai presus de toate, l-ar fi ucis pe fratele
rcgelui, Thomas Woodstock, ducele de Gloucester. in realitate,
degi nu l-a ucis pe Gloucester, Mowbray iqi recunoaqte vina de a nu
fi oprit crima poruncitd chiar de Richard. AtAt regele, c6t qi tatEl lui
Bolingbroke, John de Gaunt, incearc5 s5-i impace pe cei doi, dar,
nereuqind in eforturile lor, Richard le cere sd decidd prin duel cine
va fiinvingdtorul, pentru ca apoi, surprinzdtor, sd opreascd lupta gi
utr-i alunge pe am6ndoi in exil.
CAnd moare John de Gaunt, Richard fr preia toatd averea.
Nobilii sunt revoltaf qi il critici pe Richard al IIJea cd a furat
averea mo$tenit5 de Henry, c5 risipegte banii Angliei in rSzboiul
cu Irlanda, cI impov5reazi poporul cu ddri gi pe nobili ct amenzi
pentru crime comise de strdmoqii lor. Il vor ajuta pe Bolingbroke
s[ se intoarc5 in secret qi sd il inlocuiascd pe rege. Singurul care
li se opune este ducele de York, dar in curdnd i se va al5tura gi el
lui Bolingbroke. Richard se retrage la Castelul Flint cu aliali loiali,
printre care gi episcopul de Carlisle. Acolo, Bolingbroke fr cere
lui Richard sI facl pace, dorind sE primeascd inapoi moqtenirea
ldsatd de tatS^l sdu, dar Richard iqi dE seama cd Bolingbroke vrea
s5-i uzurpe tronul, ceea ce se gi int6mpll cdnd, in cele din urm5,
Bolingbroke ii va cere coroana gi va sui pe tron ca regele Henric
al IVJea. Actul infam de uzurpare va pricinui decdderea tdrii.
Viitorul sumbru al Angliei este prezis de episcopul de Carlisle,
ln opinia cdruia tara va ajunge sd geamd de durere, sAngele va
ingr5qa solul Angliei qi ,,rdzboaie crdncene-or sd-i facd I Pe frali sd
se omoare intre ei" (ry, 1). Richard este inchis la castelul Pomfret
gi ucis de Piers de Exton. Henric declard cd, degi l-ar fi dorit mort
pe Richard, nu a dat dispozitrii sd fie ucis. Ca urmare, il va pedepsi
pe Exton, alung6ndu-l din 1ard, gi va hotdri sd meargd tn pelerinaj
la Ierusalim pentru a-qi ispdqi plcatele.
William Shakespeare

DATE, SURSE $I ALTE NEDUMERIRI

Bucuros de succesul tetralogiei anterioare, shakespeare


hotdrdgte si extindd perioada istoricr descrisd pan5 atunci, intor-
candu-se spre secolul al XrvJea. o face probabil in 1594-1595,
deqi nu este, totuqi, exclus ca piesa si fi fost scrisd mai deweme.
ca in multe alte cazuri legate de opera lui shakespeare, ne invartim
intr-o zonr a misterului, pe care nimic nu il mai poate ldmuri astdzi.
ceea ce se gtie ferm este cd piesa a apdrut in Registrul papetarilor
la 29 augast 1597 ; tot atunci a fost publicatr prima edige in-anno,
urmatd imediat de alte doud edifi, la a treia ad5ugdndu-se qi numele
autorului. Este singura piesd a lui Shakespeare ca.re a cunoscut trei
edifi in doi ani, dovadd cr a fost foarte populard in epocd. A urmat
in 1608 un al patrulea iruatarto, in 1615 aI cincilea, iar in 1623
varianta in-folio, publicatl de John Hemming qi Henry Condell, cei
doi actori care au publicat piesele lui shakespeare la gapte ani dupE
moartea autorului, dorind sd le salveze de la uitare.
Toate variantele diferd in mod semnificativ, in special in
celebra scend a abdic5rii din Actul IVo care incepe ,"pli".
Iui Northumberland ,,Binevoigi, domnilor, s-aprobaf "u I Cererea
camerei comunelor?" gi se incheie cu cea a lui Bolingbroke:
,,Miercurea viitoare proclamdm / incoronar ea. Lorzi, vd preg5titi /
cu togii pentru-acest eveniment' (IV, 1). Ea apare intr-o viriantd
mai scurt5 in edifa a patra a piesei gi intr-una mai extinsd in cea
din 1615. Editorii de azi nu reugesc nicidecum sr cadd de acord
asupra diferenlelor textuale: unii spun cr scena a existat de la bun
inceput gi a fost tdiatd de cenzard., atat pentru cE redr in detaliu o
rebeliune impotriva unui monarh, c6t gi pentru exist5 in ea scena
oglinzii, un obiect interzis de regina Elisabeta, care imbrtrdnea
qi nu voia sd-qi mai vadd propria imagine reflectatd ln vreun
fel.
Scena ar fi fost addugat5 ulterior, dupl unii, ca o reconstrucfe
din

10
Richard aI ll-lea

lnr:rnorie3, iar dupd *lto fi fost scrisi special pentru spectacolul


"r
itrc111 la teatrul The Globe in data de 7 februarie l60la. Data se
lr,rrgtr de evenimentele provocate de Robert Devereux, conte de
l,lrsex, care pl5nuia sd o oblige pe regind s5 schimbe guvernul, mai
rukrs pe unul dintre consilierii ei, Sir Robert Cecil. in acest scop,
ournenii lui au cerut ca trupa de actori a lui Shakespeare sd dea un
rgroctacol in care sd fie inclusd scena abdiclrii lui Richard al IIJea.
lrrtengia deliberatd a conspiratorilor era aceea de a instiga londo-
rrczii la revoltd prin oglindirea indirectl a tensiunilor existente intre
l,)ssex qi adversarii sdi politici, tensiuni incepute in anul 1599, cu
$',azia unei ratate campanii militare a lui Essex in Irlanda. Actorii
lru refuzat, sustrin6nd ci piesa era cu totul demodatd qi, prin urmare,
rrr:interesantd pentru public, dar li s-a oferit o sumd mare de bani
1i, astfel mituili, au inclus scena abdicdrii, fie cd ea exista deja, fie
r:Ir a fost scrisl special penuu aceastS ocazie. De bunl seam5, in
oricare dintre variante, Shakespeare a fost implicat in mod direct.
Essex intentriona s5-gi aresteze duqmanii la mijlocul lunii
li:bruarie, dar qi-a schimbat planurile dupl seara spectacolului,
organtzind rebeliunea a doua zi,in B februarie 1601. Se vedea
ca un fel de salvator al Angliei: in opinia sa, regina Elisabeta, la
<:ei qnizsci gi gapte de ani ai sdi, era prea in v6rstd pentru a mai
r:onduce bine lara qi el spera ca piesa sd convingd publicul si i se
aldture. Efectul avut asupra londonezilor a fost nul: nu a urmat nici
ru rdscoal5, probabil gi pentru cd faptele istorice petrecute cu doud

secole inainte provocau o oarecare simpatie pentru regele detronat.


Denun[at ca trdddtor, Essex a fost arestat, inchis in Turnul Londrei

3" Vezi Stanley Wells, Introduction, in Richard //, New Penguin, London,
1969, pp. 12, 269; Oxfonl Textual Companion, Gary Taylor, Stanley Wells
(ed.), Clarendon Press, Odord, 1988, p. 307; G. Blakemore Evans (ed.), 7he
Houghton-Miflin, Boston, New York, 1997 , p. 879 .
Riuersid,e Shalsespeare,
*Bad,'
4. Laurie Maguire, Shahespearean Suspea Texts: The Quartos and' Their
Contexts, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 298.

11
William, Shakespeare

qi apoi decapitat. in mod ciudat, autoritxgile nu s-au sesizat cu


privire la scena abdicdrii gi nici autorul, nici actorii nu au avut de
suferit. Astdzi, explicagia se reduce la nivelul simplelor speculalii:
fie cd Lordul $ambelan gi / sau Francis Bacon le-au luat aperarea,
C
he civ^ insdqi regina Elisabeta i-a privit cu ingdduinld. Este cunos-
cutr afirmalia lhcut5 de ea lui william Lambarde, unul dintre
curtenii ei: ,,Eu sunt Richard al ll-lea, nu gtiai?,'. Asemdnarea se
baza pe faptul cd niciunul dintre nionarhi nu avea urmagi gi ambii
se bizuiau pe favorili, mai bine zis pe lingugitori investigi m*i
puteri politice. Regina s-a mai plOns cd piesa a fost jucattrde"r,parru-
zeci de ori ,,pe str5zi gi prin case', gi, totuqi, trupei lui Shakespeare
i s-a mai cerut sE dea un spectacol in 24 febntarie 160r, in ajunul
execuliei lui Essex.
itr ceea ce priveqte sursele istorice folosite de shakespeare,
ele sunt numeroase. cea mai importantd esre chronicles of En6land,,
scotland and, Ireland (cronicile Angliei, scoliei
si lrlander) de
Raphael Holinshed, cunoscutd lui shakespeare probabil din edifa
a doua, publicatd in 158?. Aici dramaturgul a gdsit nu numai
detaliile istorice necesaxe oglindirii fidele r l ri Richard al
"po"ii
Il-lea, ci gi o prezentare coloratd a evenimentelor, completat5 de
comentariile gi reflecfile lui Holinshed. se pare cd shak speare a
consultat gi Anglica Historia (Istoria Angliei, rbss) de pllydore
vergil, cronicile lui Jean Froissart qi rhe (Jninn of the Two "Noble
and lllrctre Famelies of Lancoster and, yorke (uiirea celor d,oud,
nobile si aestite case, d,e I'ancaster ;i york,ls4s) de Edward Hall.
Nici sursele literare nu sunt de negrijat. IatiJe pe cele
mai importante: King Johan (Regele John, 1580_1536) je
John
Bale, Richard, Tertius (lSTg) de Thomas Legge, piesa anonimd
The Famnus viaories of Henry the Fffih (celeirete'uictorii
ale lui
Henric al v-Iea,l5B0), piesele istorice are lui christopher Marlowe
(Tamburlaine, LSBT gi Eduard al II-Iea, Lsg2), The First
Four
Books of the ciuil wars between the Two Houses of Lancoster
and,

12
Richard aI ll-lea

hrk (Primele patru cdrgi ale rd.zboiului ciuil dintre cele d,oud, case d,e
lnncaster Si Yorh, 1595) de Samuel Daniel qi Woodstock (T592-93),
o lilesi anonimd care prezintd evenimentele ce preced sffrqitul lui
llir:hard qi, de aceea, e numitd uneori Richard' II,Parteaint6i, deqi,
cu certitudine, autorul ei nu a fost Shakespeare. Asemdn[ri nume-
n)ase s-au stabilit gi cu piesele Eduard, al III-lea (1596) gi Ed'mund
lronsid,e (1588), atribuite, cel pu$n pa4ial, lui Shakespeares. Din
lrumfletul lui Thomas Nashe Christ's Tears oaer Jerusalem (Lacri'
m.ile lui Hristos ud,rsate pentru lennalim, 1593), Shakespeare a
grutut prelua meditafile moralizatoare despre sldbiciunea umand,
iur in scena oglinzii din Actul IV s-a inspirat din A Mirrorfor Magis-
lnrtes (Oglindd, pentru magistra1i,l555), o foarte populard colec$e
rlt,' poeme despre decdderea unor celebri oameni politici, ale cdror
slafii igi examineazd viala in fap unei oglinzi, oferind, prin destinul
Irrr, o leclie pentru generafile urmitoare. Astfel, piesa seincadreazd
qi ea in tradigia de casibus, pornitd de Boccaccio in De Casibu's
Virorum lllwtrium (Despre soarta urlor oanleni celebri, f 355-1360)
qi continuatd in Anglia de Geoffrey Chaucer qi John Lydgate, scri-
itori apreciali de Shakespeare. Privindu-se in oglindd, Richard al
ll-lea mediteazd asupra destinului sdu, indemndndu-ne qi pe noi
sI reflect5m asupra unor concepte gi probleme social-politice etern
prezente, cum ar fi, bun5oar5, imperiile, na1iunile, statul, conflictul
dintre atitudinile etice qi cele politice,libertatea monarhilor sau cea
a indivizilor obiqnuigi dintr-o societate plin5 de restriclii.

5. Vezi George Volceanov, The Shakespeare Canwn Reuisited', Ed. Niculescu'


Bucuregti, 2005, pp. 202-2O7; Eric Sams, ,,Introduction'0, Shnhespeareos
Ed,ward, III,YaIe University Press, New Haven, London, 1996, p. 160; Giorgio
Melchiori, Introduction, io KnS Edward' 1/1, Cambridge University Press,
Cambridge, 1998, pp. 4I-43.

13