Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sumar:
1. Bilanţul contabil şi finanţarea firmelor
2. Obiectivul managementului financiar
3. Problema de agent sau mandat şi controlul corporaţiei
4. Pieţele financiare
Activele firmei sunt prezentate n partea stângǎ a bilanţului. Aceste active sunt
clasificate ca fiind fixe şi curente. Activele fixe (active de investiţii) sunt cele care vor dura o
perioadǎ lungǎ de timp (peste un an), cum sunt clǎdirile, echipamentele sau terenurile. Ele
reprezintǎ utilizǎrile permanente sau durabile. Anumite active fixe sunt tangibile ca maşinile,
clǎdirile, echipamentele. Alte active fixe sunt intangibile, ca patentele, programele de calculator
sau licenţele. O altǎ categorie de active şi anume activele curente (active de exploatare) se referǎ
la activele cu o duratǎ de viaţǎ scurtǎ (sub un an), ca stocurile sau disponibilitǎţi n conturi
bancare şi valorile mobiliare de plasament. Aceste active şi schimbǎ n mod continuu n
cadrul ciclului operaţional forma materialǎ şi utilitatea.
OBLIGAŢII CURENTE
ACTIVE CURENTE
DATORII PE TERMEN LUNG
ACTIVE FIXE
CAPITALUL PROPRIU
1. Imobilizǎri corporale (tangibile)
2. Imobilizari necorporale (intangibile) Shareholders’ equity
3. Imobilizǎri financiare
1|Page
diferenţa dintre valoarea activului total şi datoriile firmei. Prin urmare, acesta reprezintǎ o
pretenţie rezidualǎ asupra activelor firmei.
Din modelul bilanţului contabil al firmei se pot degaja urmǎtoarele probleme:
9 În ce active pe termen lung firma trebuie sǎ investeascǎ? Aceastǎ problemǎ se referǎ la
partea din dreapta a bilanţului contabil. Desigur tipurile şi proporţia activelor firmei sunt
determinate de natura afacerii. Noi folosim termenul de „capital budgeting” (evaluarea
investiţiilor directe şi finanţarea lor) pentru a descrie procesul de realizare şi
managementul cheltuielilor cu activele pe termen lung (finanţare pe termen lung).
9 Cum poate firma sǎ creascǎ volumul de cash pentru a susţine cheltuielile de capital
necesare? Problema vizeazǎ partea stângă a bilanţului contabil. Rǎspunsul la aceastǎ
problemǎ vizeazǎ structura de capital a firmei, adicǎ proporţiile n care este finanţatǎ
firma (pasive curente, datorii pe termen lung şi capitalul propriu).
9 Cum ar trebui gestionate fluxurile de numerar generate de activitǎţile de exploatare sau
operaţionale? Aceastǎ problemǎ este reflectatǎ n partea superioarǎ a bilanţului contabil.
De multe ori apare un decalaj ntre intrǎrile şi ieşirile de numerar n timpul activitǎţilor
operaţionale. Managementul firmei trebuie sǎ gestioneze aceste decalaje ntre fluxurile
de numerar prin intermediul capitalului de lucru net. Capitalul de lucru net este definit
ca fiind alcătuit din active curente minus obligaţii curente, iar acest subiect este specific
finanţǎrii pe termen scurt.
STRUCTURA DE CAPITAL
Rolul managerului financiar este acela de a crea valoare din activitǎţile de investire,
finanţare şi utilizare a capitalului de lucru net. Cum se poate crea valoare?
9 Prin cumpǎrarea de active care genereazǎ mai mult cash decât costǎ acestea;
9 Vânzarea de acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente financiare ce vor genera mai mult cash
decât costul lor.
2|Page
Astfel firma trebuie sǎ creeze mai mult cash decât ea foloseşte. Fluxurile de numerar
plǎtite deţinǎtorilor de obligaţiuni şi acţiuni de cǎtre firmǎ trebuie sǎ fie mai mari decât fluxurile
de numerar pe care firma le-a primit de la aceştia. O corelare a activitǎţilor firmei cu pieţele
financiare este ilustratǎ n figura 2.
Fluxuri de
¾ Datorii sau obligaţii pe
¾ ACTIVE numerar termen scurt
CURENTE reţinute Dividende şi ¾ Datorii pe termen lung
¾ ACTIVE FIXE plata ¾ Capital propriu (acţiuni)
datoriilor
Fluxuri de
numerar
(output)
TAXE
GUVERN
3|Page
cazul unei rate a inflaţiei de 5%, acest proiect are ¾ şanse sǎ amplifice Vf sau sǎ o
conserve. Dacǎ se ţine cont de situaţia cea mai bunǎ, rentabilitatea potenţialǎ va fi
de 11%, deci se obţine o creştere a valorii investiţiei cu 11% - 5% = 6%. În cazul
cel mai nefavorabil, rata de rentabilitate potenţialǎ va fi 8% - 3% =5% şi se
nregistreazǎ o conservare a valorii finale (Io).
• Rata dobânzii fǎrǎ risc exprimǎ oportunitatea minimǎ de investire. Rata normalǎ de
rentabilitate (k) n funcţie de care se evalueazǎ un proiect de investiţii se determinǎ cu
relaţia k = Rf + π, unde Rf = rata rentabilitǎţii fǎrǎ risc, π este prima de risc suplimentară
aferentă categoriei respective de investiţii. Rf = Rr + πinfl, unde Rr este rata realǎ minimǎ
din economie, de exemplu rata de creştere a PIB-ului şi πinfl este prima de inflaţie. În final
se obţine k = Rr + πinfl + πriscuri
• În evaluarea proiectelor de investiţii se considerǎ ca fiind mai importante veniturile
viitoare cash-flow-uri disponibile obtenabile şi nu profiturile estimate. Cash-flow-ul
disponibil CFD se determinǎ folosind formula urmǎtoare: CFD = EBIT(1-i) Amo – ∆A,
unde EBIT este profitul nainte de dobândǎ şi impozitare, i = cota unicǎ de impozitare,
iar ∆A reflectǎ variaţia activului total sau creşterea economicǎ (investiţii noi –
dezinvestiţii n activele fixe şi activele curente).
În figura 3 sunt prezentate fluxurile monetare şi materiale din cadrul unei firme sau
corporaţii. Obiectivul maximizǎrii profiturilor se referă la cele pe termen lung sau mediu, dar
este mai puţin clar ce nseamnǎ acesta pentru firmǎ. Profitul contabil este diferit de potenţialul
financiar al firmei. Ce nseamnǎ pe termen lung sau termen scurt profitul contabil este o altǎ
problemǎ ce necesitǎ lǎmuriri.
4|Page
Plǎţi Platǎ impozite Platǎ Capitalul
dobânzi şi taxe dividende acţionarilor
mprumuturi
Îndatorarea
firmei LICHIDITǍŢI - CASH
( mprumuturi
Platǎ salarii
Platǎ datorie
Buget de Salarii de
(principalul)
investiţii plǎtit
Vânzǎri cu
achiziţii de plata pe loc
Facturi de active fixe
plǎtit (imobilizǎri)
(furnizori)
Proces de
Plǎţi pentru producţie/ Facturi de
aprovizionare Mijloace fixe manoperǎ ncasat
Aprovizionare (imobilizǎri)
cu materii
prime
AMORTIZARE
Rentabilitatea X care determinǎ o valoare formalǎ Vf mai mare decât cea iniţialǎ Vo este
analizatǎ ca flux net de trezorerie (cash-flow). Profitul nu este deci o mǎrime monetarǎ, ci doar o
potenţialitate de a se transforma n cash dupǎ ncasare. Pe termen lung, profitul este egal cu
cash-flow-ul, dar pe termen scurt aceste mǎrimi sunt diferite. Diferenţele apar ca decalaje de timp
dintre veniturile şi cheltuielile reflectate n contul de profit sau pierderi, pe de o parte, şi
ncasǎrile şi plǎţile aceleiaşi perioade care dau mǎrimea cash-flow-urilor pe de altǎ parte.
5|Page
Obiectivul major pe care l vizǎm pentru firmǎ este maximizarea valorii de piaţǎ (de
oportunitate) a averii investitorilor de capital. Cele mai bune decizii financiare (de investiţii şi de
finanţare) se vor reflecta n creşterea valorii de piaţǎ a capitalurilor (proprii şi mprumutate) ale
firmei.
O societate comercialǎ este o concentrare de persoane şi/sau capitaluri investite cu
personalitate juridicǎ, urmǎrind un scop economic şi lucrativ ce desfǎşoară activitǎţi economice
profitabile.
Societatea pe persoane ( n nume colectiv, n comanditǎ simplǎ), de capitaluri ( n
comanditǎ pe acţiuni, pe acţiuni – SA) sau mixte, de persoane şi de capitaluri (societate cu
rǎspundere limitatǎ – SRL).
Apariţia unei probleme de agent este posibilǎ atunci când managerul unei firme nu este
proprietarul acesteia sau deţine mai puţin de 100% din capitalul social. Apare astfel un conflict
potenţial ntre acţionari sau proprietari şi agent sau manager.
În cazul n care existǎ o separare a proprietarilor de capitaluri (principali) de manageri
(agenţi) n cazul unei firme, existǎ posibilitatea ca dorinţele proprietarilor sǎ fie ignorate de
manageri. Ori de câte ori proprietarii (sau managerii) deleagǎ autoritatea de a lua decizii altora, o
relaţie de agenţie sau de mandat apare ntre cele douǎ pǎrţi. Relaţiile de agenţie ca acelea dintre
acţionari şi manageri pot fi foarte eficiente atâta timp cât managerii iau decizii ntr-o manierǎ ce
corespunde intereselor acţionarilor. Totuşi, când interesele managerilor sunt divergente de cele
ale proprietarilor, atunci deciziile managerilor reflectǎ cu o probabilitate mai mare preferinţele
managerilor decât cele ale proprietarilor.
În general, proprietarii de capitaluri cautǎ sǎ-şi maximizeze valoarea pe care o deţin. Când
managerii deţin şi ei pachete importante de acţiuni, atunci ei vor acţiona pentru creşterea valorii
titlurilor. Totuşi, când nu au acţiuni sau relaţiile cu proprietarii nu sunt foarte bune, managerii
preferǎ sǎ-şi maximizeze câştigurile personale n detrimentul valorii de piată a acţiunilor
companiei. Un astfel de comportament poate conduce la scǎderea cursului acţiunilor şi n
adoptarea de decizii strategice care nu mulţumesc pe acţionari. Existǎ mai multe cazuri specifice
teoriei de agent sau de mandat:
9 Ameninţarea cu preluarea, atunci când capitalul social este subevaluat n comparaţie cu
potenţialul sǎu, iar managerii acţioneazǎ sǎ creascǎ preţurile acţiunilor pentru a evita o
astfel de posibilitate
9 Pilula otrǎvitǎ pentru a evita o preluare ostilǎ. De exemplu, vânzarea de acţiuni (pachete
majore) la preţuri scǎzute tuturor acţionarilor, mai puţin celor care au intenţia de a prelua
controlul asupra companiei
9 Stimulente acordate managerilor pentru convergenţa obiectivelor.
Proprietarii care deleagǎ autoritate decizionalǎ agenţilor lor (manageri), iar aceştia
acţionează pentru maximizarea câştigurilor proprii n detrimentul acţionarilor, aceştia se vor
confrunta atât cu o pierdere de câştiguri potenţiale generate de adoptarea unor decizii strategice
n defavoarea lor cât şi/sau cu costuri suplimentare de monitorizare şi control proiectate să
minimizeze consecinţele deciziilor defavorabile lor. Prin urmare, costurile de agent se determinǎ
6|Page
prin nsumarea costurilor problemelor de agent cu cele aferente acţiunilor iniţiate pentru
minimizarea problemelor de agent.
Deoarece proprietarii au acces numai la un volum limitat de informaţii disponibile
executivilor cu privire la performanţa firmei, ei nu pot sǎ-şi permitǎ sǎ monitorizeze fiecare
decizie sau acţiune a managerilor, aceştia fiind adesea liberi sǎ-şi urmǎreascǎ interesele proprii.
Aceastǎ problemǎ este cunoscutǎ sub numele de problema hazardului moral.
Ca urmare a hazardului moral, executivi pot sǎ proiecteze strategii care oferǎ cele mai
mari beneficii posibile pentru ei, iar proprietarii organizaţiei sunt trecuţi pe un loc secund. De
exemplu, managerii pot sǎ vândǎ produse la finalul anului n cantitǎţi mai mari pentru a
beneficia de bonusuri aplicând rate de reducere semnificative care pot ameninţa stabilitatea
preţului pentru anul urmǎtor.
A doua cauzǎ majorǎ ce contribuie la formarea costurilor de agent este cunoscutǎ sub
numele de selecţie adversǎ. Aceasta se referǎ la abilitatea limitatǎ pe care acţionarii o au pentru a
determina n mod precis competenţele şi prioritǎţile executivilor n momentul n care aceştia
sunt angajaţi.
Soluţia cea mai cunoscutǎ la dilema moralǎ sau problemelor de selecţie adversă constă n
ncercarea proprietarilor de a apropia mai mult interesele lor de cele ale agenţilor prin folosirea
unui sistem de bonusuri. Dintre acestea cea mai cunoscută metodă constă n atragerea
executivilor la profit prin acordarea de acţiuni n condiţii avantajoase. Convergenţa intereselor
proprietarilor şi a managerilor este esenţialǎ pentru reducerea problemelor de agent.
Problemele care apar din relaţia de agent sau de mandat:
• Executivii urmǎresc mai degrabǎ sǎ creascǎ mǎrimea companiei decât sǎ-şi maximizeze
câştigurile, deoarece aceste măsuri contribuie la creşterea randamentului acţiunilor.
Totuşi, deoarece managerii sunt n mod obişnuit mai bine compensaţi prin creşterea
mǎrimii companiei decât pentru creşterea câştigurilor, ei vor lua decizii ce urmǎresc
creşterea companiei prin operaţiuni de fuziuni sau achiziţii.
Acest aspect se explicǎ prin faptul cǎ statutul managerilor n comunitatea de afaceri
este n mod obişnuit asociat cu mǎrimea firmei. În plus, executivi au nevoie sǎ creeze
oportunitǎţi de avansare pentru subordonaţi, iar achiziţiile pot reprezenta o soluţie.
• Executivi cautǎ sǎ diversifice riscul companiei. Pe când acţionarii pot sǎ-şi diversifice
investiţiile individual pentru a reduce riscul de portofoliu, carierele şi stimulentele
managerilor sunt legate de performanţele unei singure companii. Prin urmare, executivii
cautǎ sǎ reducǎ riscurile prin diversificarea operaţiunilor firmei. În felul acesta se obţine o
reducere a riscului operaţional, dar şi a veniturilor firmei. Acest ultim aspect
nemulţumeşte profund pe acţionari.
În final, crearea de echipe de executivi din diferite diviziuni organizaţionale poate ajuta
compania să-şi focalizeze acţiunile asupra performanţei mai degrabǎ la nivel organizaţional decât
local pe obiective individualizate. Prin utilizarea de echipe de executivi interesele proprietarilor
adesea sunt mai bine prioritizate n raport cu ale lor.
4. Pieţele financiare
Activele reale sunt folosite pentru a produce bunuri şi servicii (teren, clǎdiri, maşini,
cunoştinţe etc.). Activele financiare cum sunt acţiunile şi obligaţiunile nu contribuie n mod
direct la formarea capacităţii de producţie a unei economii. Aceste active sunt mijloace prin care
indivizii au anumite drepturi asupra activelor reale. Activele financiare sunt drepturi asupra
7|Page
veniturilor generate de activele reale. De exemplu, dacǎ nu deţinem un service auto (un activ
real) noi putem cumpǎra acţiuni la Oltchim sau ALRO Slatina (active financiare).
În timp ce activele reale genereazǎ venit net pentru economie, activele financiare n mod
simplu stabilesc alocarea venitului sau a prosperitǎţii create printre investitori. Indivizii şi
companiile pot opta pentru un consum al averii lor imediat sau pot sǎ aleagǎ sǎ-l consume n
viitor prin efecturarea de investiţii pentru a-l multiplica. Dacǎ ei aleg sǎ investeascǎ, ei trebuie sǎ-
şi plaseze averea/banii n active financiare prin achiziţia directǎ a titlurilor de valoare. Când
investitorii cumpǎrǎ valorile mobiliare ale unei firme, aceasta din urmǎ utilizeazǎ banii pentru
efectuarea de plǎţi pentru achiziţionarea sau exploatarea activelor reale ca fabrici, echipamente,
tehnologii sau stocuri. Astfel, veniturile investitorilor aferente valorilor mobiliare achiziţionate
provin din veniturile produse de activele reale care au fost finanţate prin emiterea şi
comercializarea titlurilor de valoare.
Existǎ mai multe tipuri de active financiare: active financiare cu venit fix, capital propriu
(equity) şi derivate. Titlurile cu venit fix promit un flux de venituri constante sau un flux de
venituri ce este determinat pe baza unei formule specifice. De exemplu, obligaţiunile care asigurǎ
deţinǎtorilor un venit fix sub forma dobânzii n fiecare an (cupon fix). Alte titluri de valoare
numite obligaţiuni cu ratǎ flotantǎ promit plǎţi deţinătorilor ce depind de ratele dobânzii curente.
De exemplu, o obligaţiune poate genera o ratǎ a dobânzii ce este fixatǎ la douǎ procente peste
rata plǎtitǎ pentru bonurile de tezaur sau titluri de stat. Plǎţile aferente titlurilor sunt plǎtite fie la
o ratǎ fixǎ sau la una determinantǎ pe baza unei formule.
Capitalul propriu (equity) reflectat prin acţiuni comune care nu promit plǎţi obligatorii.
Deţinǎtorii primesc dividende pe care firma le alocǎ acţionarilor n funcţie de aportul lor la
capital. Investiţiile n „equity” tind sǎ fie mai riscante decât investiţiile n titluri cu venituri
fixe.
Derivatele ca opţiuni şi contractele futures genereazǎ plǎţi care sunt determinate pe baza
preţurilor altor active ca obligaţiunile şi acţiunile. De exemplu, o opţiune call pe o acţiune Intel
ar putea fi mai puţin valoroasǎ pentru investitor dacǎ preţul acţiunii depǎşeşte nivelul stabilit când
a fost achiziţionatǎ opţiunea. Aceste titlurile sunt numite derivate, deoarece valorile lor derivǎ din
preţurile altor active financiare. Prin urmare, valoarea unei opţiuni call va depinde de preţul
acţiunii Intel. Derivatele sunt folosite pentru a lua poziţii speculative sau pentru operaţiuni de
hedging (reducerea riscurilor) pe piaţa de capital.
Din punct de vedere operaţional existǎ pieţe spot - cu livrare pe loc şi pieţe future - cu
livrare la o datǎ viitoare (de exemplu, pieţele de opţiuni).
Pieţele finaciare faciliteazǎ toate transferurile de economii de la investitori la cei care au
nevoie de finanţare (vezi figura 4). În schimbul fondurilor primite, solicitatorii de capitaluri emit
titluri financiare (monetare şi de capital) care atestǎ dreptul de creanţǎ asupra remunerǎrii şi
recuperǎrii acestor economii. Existǎ transferuri pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung.
Pieţele financiare şi diversele instrumente financiare tranzacţionate pe aceste pieţe permit
investitorilor cu apetit mai mare pentru risc sǎ achiziţioneze active financiare mai riscante, iar cei
care nu agreazǎ riscurile pentru achiziţionarea de active mai puţin riscante. De exemplu,
obligaţiunile sunt mai puţin riscante decât acţiunile.
Pieţele financiare sunt foarte competitive asta nseamnǎ cǎ sunt puţine şanse de a gǎsi
titluri care sunt subapreciate sau supraapreciate. Investitorii fac plasamente pentru venituri
viitoare anticipate, dar aceste venituri foarte rar pot fi anticipate cu precizie.
Portofoliul investitorului reprezintǎ o colecţie de active de investiţii. Acesta este
actualizat sau reechilibrat n timp. Diversificarea nseamnǎ cǎ multe active sunt ţinute n
8|Page
portofoliu astfel ncât expunerea la un activ particular este limitatǎ. Prin diversificare se obţine o
reducere a riscurilor asociate portofoliului.
Piaţa monetarǎ se referǎ la titlurile de valoare cu venit fix ce sunt emise pe termen scurt,
foarte mult tranzacţionate şi, n general, cu riscuri foarte mici. De exemplu, certificatele bancare
de depozit.
Prin termen scurt se nţelege transferul titlului cu o scadenţǎ a rambursǎrii de pânǎ la
maximum un an. Titlurile de creanţǎ ale acestor transferuri pe termen scurt sunt denumite titluri
monetare şi cuprind certificatele de depozit, efectele comerciale (cambii, bilete la ordin, cecuri),
bonurile de tezaur şi biletele de trezorerie.
Pieţe SPOT
PIAŢA FINANCIARǍ
Pieţe FUTURE
9|Page
Piaţa secundarǎ pentru revânzarea repetatǎ a titlurilor dupǎ emisiune şi prima vânzare.
Piaţa primarǎ se distinge de cea secundarǎ prin faptul cǎ este singura ce determinǎ creşterea
volumului total de titluri monetare şi de capital din economie. Pe segmentul secundar se schimbǎ
doar proprietarul, dar nu se modificǎ volumul titlurilor din economie.
Intermediarii financiari sunt instituţii care „conecteazǎ” pe cei care doresc sǎ se
mprumute cu cei care au disponibilitǎţi pe care doresc sǎ le plaseze, deoarece ei sunt dispuşi sǎ
economiseascǎ. De exemplu, bǎncile, companiile de investiţii, companiile de asigurǎri şi uniunile
de credit. Aceşti intermediari se diferenţiazǎ de celelalte cazuri prin faptul cǎ atât activele cât şi
obligaţiile sunt n mare parte de naturǎ financiarǎ.
Pieţele de ipoteci sau mprumuturi cu garanţii imobiliare şi pieţele de credit pentru
consum reflectate prin imprumuturi ce sunt garantate cu bunuri, de exemplu, autoturisme şi sunt
componente ale pieţei de capital.
LIBOR market / London Interbank Offer Rate este rata la care marile bǎnci din Londra
sunt dispuse sǎ se mprumute ntre ele. Aceastǎ ratǎ a devenit rata dobânzii pe termen scurt ce
reprezintǎ o ratǎ de referinţǎ pentru realizarea unui număr mare de tranzacţii.
Operaţiunile repo nseamnǎ vânzarea de termen scurt de titluri de stat cu un acord de
reachiziţionare a acestora la un preţ mai mare (de obicei, overnight).
Pieţele de capital sunt de licitaţie sau de negociere. Piaţa bursierǎ de licitaţie cu cotaţie
centralizatǎ, la bursǎ, a cursului bursier pe fiecare titlu, la BVB (Bursa de Valori Bucureşti).
Aceastǎ piaţǎ este tangibilǎ, deoarece ea poate fi localizatǎ fizic şi opereazǎ cu preţuri de
echilibru.
Piaţa de negociere (OTC), adicǎ „Over the Counter” este o reţea de tranzacţii cu titluri
n afara (ringului) bursei. Aceastǎ piaţǎ este intangibilǎ, ntrucât tranzacţiile pe aceste pieţe se
realizeazǎ n diverse locuri, la bǎnci şi la SIF-uri, dar ntr-o reţea electronicǎ de comunicaţii
care asigurǎ transparenţa şi siguranţa investitorilor.
10 | P a g e
SITUAŢIILE FINANCIARE ŞI CASH-FLOW-UL COMPANIILOR
Subiecte:
BILANTUL CONTABIL
CONTUL DE PROFIT SAU PIERDERE
IMPOZITE, TAXE ŞI ECONOMII FISCALE
CAPITALUL DE LUCRU NET
FLUXURI DE NUMERAR (CASH-FLOW)
BILANTUL CONTABIL
ACTIVE TOTALE = OBLIGAŢII (datorii) + CAPITAL PROPRIU
BILANTUL CONTABIL AL FIRMEI COMPUTER S.A.
in 2008 si 2009 [milioane RON]
Valoarea neta a imobilizarilor 966 1014 Imprumuturi pe termen lung (>1an) 641 771
Imobilizari necorporale 376 223 CAPITAL PROPRIU
Active fixe totale 1342 1237 Capital social 89 67
Prime legate de capital 32 21
STAR CORPORATION
Bilant contabil
(valoarea de piata si valoarea contabila)
ACTIVE Piata Contabil PASIV Piata Contabil
Datorii pe termen
Capital de lucru net 600 400 lung 500 ? 500
Active fixe nete 1000 700 Capital propriu 1100 ? 600 ?
TOTAL 1600 1100 TOTAL 1600 1100
ELECTRON S.A.
SITUAŢIA FINANCIARǍ
Anul
2009 [mii RON]
Elemente de calcul Sold
Venituri totale din exploatare (operaţionale) 2256
Costul bunurilor vândute 1377
Cheltuieli administrative, marketing şi vânzǎri 327
Amortizare 89
Venituri nete din exploatare 463
Alte venituri 19
Profit ȋnainte de impozitare şi dobânzi (EBIT) 482
Cheltuieli cu dobânzile 56
Profit ȋnainte de impozitare (profit brut) 426
Impozit (16%) 68.16
Profit net 357,84
Câştiguri reţinute de firmǎ 157,84
Dividende 200
Profitul ȋninte de dobânzi şi de impozit /EBIT – Earnings before interests and taxes)
EBIT = Profit din exploatare + Venituri financiare
CUPRINS:
ANALIZA SITUAŢIILOR FINANCIARE
STAR SA
BILANŢ CONTABIL CONTUL DE REZULTATE
Decembrie 31, 2008 şi 2009 mii RON 2009 mii RON
ACTIVE
Active curente: VÂNZĂRI 100%
Costul bunurilor vândute 68%
Cash 3,8% 4,1% +0,3% Amortizare 10%
Creanţe 5,6% 6% +0,46%
Stocuri 10,5% 11,7% +1,2% EBIT 21,3%
Total active curente 20,2% 21,8% +1,6%
Active fixe Dobândă 3,4%
Imobilizări nete 80% 78,2% -1,8% Profit brut (EBT) 17,4%
TOTAL ACTIVE 100% 100% 0%
PASIVE Impozit (i=16%) 2,3%
Pasive curente
Furnizori 13,3% 14% +0,7% Profit net: 14,6%
Datorii pe termen scurt 13,6% 19% +5,4% Dividende 10,1%
Total pasive curente 27,2% 33% +5,8%
Împrumuturi pe termen lung 44,3% 39% -5,3% Profit reţinut 4,5%
Capital propriu
Capital social 20,5% 19,5% -1%
Profit reţinut 5,1% 5,7% +0,6%
Rezerve 1,2% 1,2% 0%
Provizioane reglementate 1,7% 1,5% -0,2%
Total capital proriu 28,56% 28% -0,56%
TOTAL PASIVE 100% 100% 0%
RATELE DE SOLVABILITATE PE TERMEN SCURT SAU DE
LICHIDITATE
Rata acoperirii datoriei prin capitalul propriu= RDCP = Datotii totale / Capital propriu total
MCP = 1 + RDCP.
RDCP =1770/688 = 2,57 ori şi MCP = 1+ 2,57 = 3,57 ori.
Rata profitului – Rp
Rp = Profitul net / Vânzări
Rp=453,6/3100 = 14,6%.
FACTORII DE
Rata profitului
Multiplicat prin
Rotaţia activului CREŞTERE
66% 1,26
CANTITATIVĂ ŞI
CALITATIVĂ AI
RENTABILITĂŢII
Vânzări Vânzări
Profit net
453,6 mii RON
Divizat prin
3100 mii RON 3100 mii RON
Divizat prin
Active totale
2458 mii RON
COMPANIEI –
SISTEMUL DU
PONT
Costuri totale Vânzări Active fixe Active curente
2646,4 mii RON Scăzute din 3100 mii RON 1921 mii RON Plus 537 mii RON
STAR SA
Situaţiile financiare (simplificate)
BILANŢUL CONTABIL CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
31 decembrie, 2009 2009
mii RON mii Ron
Active 2458 Datorii 1770 Vânzări 3100
Capital propriu 688 Costuri 2130
Total active 2458 Total pasive 2458 Profit net 970
STAR SA
Situaţiile financiare (simplificate)
BILANŢUL CONTABIL PRO FORMA CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE PRO FORMA
2010 2010
mii RON mii Ron
Active 2703,8 Datorii 1947 Vânzări 3410
Capital propriu 756,8 Costuri 2343
Total active 2703,8 Total pasive 2703, Profit net 1067
8
PLANIFICAREA FINANCIARĂ PE TERMEN LUNG
Vânzări 3100
Costuri 2560
Profit impozabil (EBT) 540
Impozit (16%) 86,4
Profit net 453,6
Dividende 313,6
Profit reţinut 140
STAR SA
Contul de profit şi pierdere pro forma
2010 mii RON
Vânzări 3410
Costuri 2816
Profit impozabil (EBT) 594
Impozit (16%) 95,04
Profit net 499
Dividende 345
Profit reţinut 154
PLANIFICAREA FINANCIARĂ PE TERMEN LUNG
STAR SA
BILANŢ CONTABIL (exprimat ca procente din vânzări)
Decembrie 31, 2009
* Vânzări =3100 mii RON
Bilanţul contabil al firmei STAR SA exprimat ca procent din vânzări
PASIVE
Pasive curente
Furnizori 344 11
Datorii pe termen scurt 468 „n/c”
Total pasive curente 812 „n/c”
Împrumuturi pe termen lung 958 „n/c”
Capital propriu
Capital social 480 „n/c”
Profit reţinut 140 „n/c”
Rezerve 30 „n/c”
Provizioane reglementate 38 „n/c”
Total capital proriu 688 „n/c”
TOTAL PASIVE 2458 „n/c”
PLANIFICAREA FINANCIARĂ PE TERMEN LUNG
STAR SA
BILANŢ CONTABIL PRO FORMA
2010
STAR SA
BILANŢ CONTABIL PRO FORMA
2010
PASIVE
Pasive curente
Furnizori 378 34
Datorii pe termen scurt 488 20
Total pasive curente 866 34
Împrumuturi pe termen lung 996 38
Capital propriu
Capital social 480 0
Profit reţinut 294 154
Rezerve 30 0
Provizioane reglementate 38 0
Total capital proriu 842 154
TOTAL PASIVE 2704 106
POLITICA DE FINANŢARE ŞI CREŞTEREA ECONOMICĂ
Ori de câte ori o firmă ȋncearcă să obţină avantaje fie din costurile de
operare fixe sau din cele de capital fix ȋnseamnă că aceasta
utilizează efectul de multiplicare sau de pârghie
ANALIZA RISCULUI FINANCIAR ŞI PÂRGHIA FINANCIARĂ
EBIT = 3 milioane RON, Dob = 0,5 milioane RON, Divpref = 0,3 şi i=16%
Chiar dacă o firmă poate schimba Lop prin creşterea sau reducerea
costurilor de operare fixe, de asemenea ea poate schimba Lfin prin
creşterea sau scăderea costurilor de capital fixe
ANALIZA RISCULUI FINANCIAR ŞI PÂRGHIA FINANCI
CUPRINS:
EVALUAREA OBLIGAŢIUNILOR
EVALUAREA ACŢIUNILOR
ACTUALIZAREA FLUXURILOR DE NUMERAR
Fluxuri de
Numerar:
Dobânda este venitul pe care o persoană sau firmă ȋl obţine pentru o sumă de bani ȋn cazul
ȋn care renunţă la un consum imediat sau la alte variante de plasament sau investire şi
păstrează banii generând o relaţie de creditare
Maturitatea unui ȋmprumut este intervalul de timp sau numărul de perioade ȋn care cel
ȋmprumutat poate folosi principalul
Rata dobânzii este procentul din principal pe care cel ȋmprumutat trebuie să-l plătească
ȋmprumutătorului (creditorului) pe o perioadă de timp ȋn compensaţie pentru decizia acestuia
de a renunţa la un consum imediat sau la oportunitatea de a efectua alte investiţii sau
plasamente.
ACTUALIZAREA FLUXURILOR DE NUMERAR
D = VP0 x Rd x n
Care este dobânda simplă pentru un ȋmprumut de 200 RON la o rată de 8% pe an pentru o
perioadă de 6 luni?
Dacă Ionescu Sorin cumpără o casă şi ȋmprumută 240.000 RON la o rată anuală de 7%, ce
dobândă va plăti ȋn prima lună?
Popescu primeşte 140 RON trimestrial de la o bancă unde are un cont ce este remunerat
cu o rată a dobânzii anuală de 6%. Ce sumă a depus Popescu ȋn acel depozit bancar?
Valoarea viitoare a unei investiţii este notată VVn şi indică principalul plus dobânda
acumulată la finalul celor n perioade (ani)
VVn = VP0 + D
ACTUALIZAREA FLUXURILOR DE NUMERAR
Dobânda compusă este suma ce se plăteşte luând ȋn calcul principalul cât şi dobânda
câştigată, dar care nu a fost retrasă ȋn perioadele anterioare
Cu cât o rată a dobânzii compuse este mai mare cu atât este mai rapidă rata de creştere a
valorii iniţiale
VP0 = ?
3000
ACTUALIZAREA FLUXURILOR DE NUMERAR
1000 1000
1000
1080
1166,4
0 8% 1 3
2
Timp
VP0=?
80
140 120 200
75 VP0 = CF1 [1/(1+Rd)] +
CF2[1/(1+Rd)]2 + CF3
122
[1/(1+Rd)]3 + ...+ CFn
98 [1/(1+Rd)]n = ΣCFt/(1+Rd)t.
153
Valoarea viitoare a unei serii de fluxuri de numerar inegale se mai numeşte şi valoarea
terminală.
VVn = CF1(1+Rd)n-1 + CF2(1+Rd)n-2 + ....+ CFn(1+Rd)1 = Σ CFt(1+Rd)n-t.
ACTUALIZAREA FLUXURILOR DE NUMERAR
Rn = Rr + Rinfl.
Un deponent a constituit un depozit bancar prin depunerea unei sume de 2000 RON.
Dobânda se capitalizează trimestrial la o rată nominală anuală Rn = 9%. Se cere să se
determine valoarea viitoare a sumei depuse (după un an).
Influenţa perioadei de compunere asupra valorii finale a unei sume iniţiale de 1000RON şi Rn=10%
Valoarea prezentă a unei sume de 3000RON compusă trimestrial (m=4) la o rată a dobânzii
nominale Rd = 9% pe an se determină
Influenţa perioadei de compunere asupra valorii prezente a unei sume viitoare de 1000RON şi R n=10%
Suma iniţială Frecvenţa de compunere Valoarea prezentă VP0
1000 Anual 909,09
1000 Semestrial 907,03
1000 Trimestrial 905,95
1000 Lunar 905,21
VVn =VP0[1+Rd/m]mn = VP0[1+Ref]n, adică 1+Ref = [1+Rd/m]m sau Ref = [1+Rd/m]m -1.
O obligaţiune este un titlu de credit emis de o companie sau o instituţie guvernamentală pentru
a-şi procura fonduri şi se concretizează printr-o promisiune de plată pe termen lung
reducere
EXEMPLU: Rata dobânzii anuală este 10%. / obligaţiune cu maturitate la doi ani şi un cupon de 8%
remunerează periodic deţinătorul cu o dobândă de 80 RON (1000 RON x 0,08). Valoarea de rambursare a
obligaţiunii este tot 1000 RON. Dobânda este plătită anual.
VP0 = 80/1,08 + 80/1,082 + 1000/1,08 2 = 1000 RON.
Dacă rata dobânzii creşte la 13%, obligaţiunea se vinde la VP0 = 80/1,13 + 1080/1,132 = 917 RON,
deoarece 917 RON este o sumă mai mică decât 1000 RON şi obligaţiunea va fi vândută cu o reducere.
primă
Dacă rata dobânzii scade la 6%, obligaţiunea se va vinde la 80/1,06 + 80/1,062 + 1000/1,062 = 1037
RON. Deoarece 1037 RON este o sumă mai mare decât valoarea de rambursat a obligaţiunii (1000 RON),
aceasta este vândută la un preţ mai mare adică cu o primă.
acţiuni comune
!! Valoarea unui activ este determinată de valoare prezentă a fluxurilor viitoare de numerar.
O acţiune generează două tipuri de fluxuri de numerar. Primul tip este compus din
dividendele acordate acţionarilor. Al doilea este suma primită de acţionar când vinde
acţiunea
creştere diferenţială ?
TEHNICI DE ALOCARE A CAPITALULUI PENTRU PROIECTE
DE INVESTIŢII (VAN, RIR, IP, PR)
(curs 5)
SUBIECTE:
PROCESUL DE GENERARE A CASH-FLOW-ULUI
RELAŢIA DINTRE RISC ŞI VENITURI
CRITERII DE EVALUARE A PROIECTELOR DE INVESTIŢII
Metoda valorii actualizate nete (VAN)
Perioada de recuperare a investiţiei (PR)
Rata internă de rentabilitate (RIR)
Indicele de profitabilitate (IP)
PROCESUL DE GENERARE A CASH-FLOW-ULUI
folosite la
PRODUCŢIA ŞI VÂNZAREA
•Fonduri pentru a fi reinvestite BUNURILOR/SERVICIILOR
•Fonduri pentru a le distribui
•Prestarea de servicii sau convertirea
proprietarilor de capital şi creditorilor stocurilor prin valorificare ȋn cash şi
generează creanţe
•Încasarea creanţelor
Fluxul de numerar disponibil (CFD) CFD = CF – Dob (1-i) - Divpr – Racţ – Rdat - I
RELAŢIA DINTRE RISC ŞI VENITURI
Veniturile realizate diferă de cele aşteptate, sau venituri „ex ante” (before the
fact). Veniturile aşteptate sunt valori estimate, pe când veniturile realizate sunt
valori actuale.
Venitul cerut reflectă venitul unui investitor cerut ca o compensaţie pentru riscul asumat.
Veniturile cerute reprezintă unul din cei doi determinanţi ai valorii unei investiţii, indiferent
dacă investiţia este un activ fizic sau unul financiar
Venitul cerut de investitor = Venitul fără risc + Prima de risc
Dacă rata marginală de rentabilitate este mai mare decât rata dobănzii,
atunci orice alocare de capital ar determina ca VAN < 0 şi ar conduce la
diminuarea valorii companiei. Prin urmare, toate proiectele cu VAN > 0
sunt preferabile plasamentele monetare la o rată de rentabilitate egală cu
rata de dobândă medie
An A B C
0 -100 RON -100 RON -100 RON
1 20 50 50
2 30 30 30
3 50 20 20
4 60 60 60000
Perioada de recuperare (ani) 3 3 3
RATA INTERNĂ DE RENTABILITATE (RIR)
110 RON
0
1
0
Rata de
20 30
actualizare [%]
-20
! Regula VAN >0 pentru rata de actualizare mai mică decât RIR şi VAN <0 , ȋn caz contrar
VAN
proiectul este acceptat
atunci când RIR este 20 ! VAN este pozitiv corelat cu rata
mai mică decât rata de de actualizare
actualizare şi respins
0
când RIR > rata de
Rata de
actualizare RIR =30% actualizare [%]
-20
RATA INTERNĂ DE RENTABILITATE (RIR)
VAN
20
Rata de
0 actualizare [%]
10 20
-20
Aproximativ -100, când Rd → ∞
k, rata de rentabilitate specifică companiei la care pot fi reinvestite fluxurile de numerar viitoare
Se compară VAN variantelor de proiect. În principiu, proiectul care necesită un buget mai mare
generează o VAN mai mare.
Se calculează VAN incremental. La ȋnceput se calculează fluxurile de numerar incremental prin
scăderea fluxurilor generate de varianta de proiect cu buget mai mare din fluxurile
corespunzătoare aferente variantei cu buget mai mic. Trebuie ca VAN > 0.
Se compară RIR incrementală cu rata de rentabilitate ce corespunde riscului aferent variantelor
de proiect. Dacă RIR este mai mare decât rata de rentabilitate ȋnseamnă că investiţia
incrementală se justifică. În caz contrar, se alege varianta cu buget mai mic.
RATA INTERNĂ DE RENTABILITATE (RIR)
Rata de
0
actualizare [%]
10,5
Proiect A
-400
Proiect B
Regula de selecţie a indicelui de profitabilitate este următoarea: (1) un proiect independent este
acceptat dacă IP>1 şi respins ȋn cazul ȋn care IP<1.
Raţionalizarea capitalului
ANALIZA RISCULUI ÎN INVESTIŢIILE DIRECTE (CAPITAL BUDGETING)
(curs 7)
SUBIECTE:
ANALIZA DE SENSIBILITATE ŞI TEHNICA SCENARIILOR
Tehnica scenariilor
ANALIZA PRAGULUI DE RENTABILITATE
SIMULAREA MONTE CARLO
ANALIZA DE SENSIBILITATE ŞI TEHNICA SCENARIILOR
Numărul de motoare pe care firma speră să le vândă ȋntr-un an este: 50.000 x 20% =
10.000 motoare
Veniturile anuale obţinute din vânzarea acestor motoare
preţul unui motor =300 mii RON = 0,3 milioane RON
Venitul anual obţinut de firmă din vânzarea acestor motoare este 10000 x 0,3
milioane RON = 3000 milioane RON
Analiza costurilor
Costurile variabile cost variabil unitar de 0,15 milioane RON
Costurile fixe costurile fixe sunt de 800 milioane RON/an
Costul variabil anual pentru producţia de motoare: 0,15 milioane RON x 10.000 motoare =
1500 milioane RON
ANALIZA DE SENSIBILITATE ŞI TEHNICA SCENARIILOR
Estimări optimiste, pesimiste şi cel mai probabil să se producă pentru variabilele cheie
Variabile Pesimist Cel mai probabil Optimist
Mărimea pieţei (număr de motoare) 25000 50000 100.000
Cota de piaţă 10% 20% 30%
Preţul motorului 0,27 0,3 0,4
Costul variabil (motor) 0,18 0,15 0,12
Costul fix (anual) 880 800 760
Investiţia iniţială 810 700 560
Aplicarea analizei de sensibilitate pentru VAN ȋn cazul producţiei de motoare [milioane RON]
Costurile fixe, inclusiv amortizarea sunt egale cu 920 milioane RON (800 + 120).
Fiecare motor contribuie cu 0,15 milioane RON
Amortizarea (120 milioane RON) este mai mică decât costul anual echivalent (243
milioane RON).
! La fel amortizarea are o contribuţie negativă, deoarece aceasta este o cheltuială non-
monetară şi nu generează efectiv un flux de numerar, dar contribuie prin economia
fiscală [Amo xi] la reducerea fluxurilor de ieşire ale firmei
contribuţie marginală (preţ unitar de vânzare – cost variabil unitar) de 0,15 milioane RON
700 milioane RON pot fi investiţi la o rată de rentabilitate de 10%, atunci costul anual al
investiţie este de 243 milioane RON şi nu 120 milioane RON.
SIMULAREA MONTE CARLO
Etapa 1. Specificarea modelului de bază. venitul anual, costuri anuale şi investiţia iniţială
Investiţia iniţială
Costurile de
cercetare şi Costuri pentru Costurile achiziţionarii
proiectare + testarea pieţei + facilităţilor de producţie
pentru panouri
veniturile
Preţul unui panou va fi dat de următoarele valori: 760 + 40(1,2) + 10 = 818 (50%
probabilităţi) sau 760 + 40(1,2) – 10 = 798 (50% probabilităţi).
Opţiunea de extindere
Estimarea fluxurilor de numerar ca fiind de 2 milioane RON reflectă convingerea că există 50%
şanse ca ele să fie de 1 milion RON şi 50% să fie de 3 milioane RON.
Cu aceste precizări VAN se poate calcula ȋn două situaţii: (1) estimarea optimistă este următarea
-14 milioane RON + 3 milioane RON (5,273) = -14 + 3(5,273) = 1,82 milioane RON şi (2) estimare
pesimistă, -14 + 1 (5,273) = - 8,73 milioane RON. O medie a celor două estimări este exact
valoarea calculată anterior -3,455 milioane RON.
Această extindere a afacerii, de la un parc eolian la ȋncă cinci va modifica VAN. Prin urmare,
VAN = 50% x6x1,82 + 50% x (-8,73) = 0,5 x 6 x 1,82 + 0,5 x (-8,73) = 5,46 – 4,365 = 1,095 milioane
RON.
OPTIUNI REALE
Fluxurile de numerar anuale să fie de 6 milioane RON şi 50% să die de -2,5 milioane RON.
VAN se poate calcula ȋn cele două situaţii: (1) estimarea optimistă, -14 + 6 (5,273) = 17,638
milioane RON şi (2) varianta pesimistă, -14 -2,5 (5,273) = -27,2 milioane RON. Prin urmare,
VAN la nivelul proiectului se determină astfel: 50% x 17,638 + 50% x (-27,2) = 0,5 x 17,64 +
0,5 x (-27,2) = - 4,77 milioane RON
Opţiuni de sincronizare