PĂRINTELE CLEOPA 33
din Filocalie fără de paza minţii, măcar de ar fi
DESPRE PAZA MINŢII
(sfaturi date unor studenţi teologi)
Fiindcă a fost vorba, să vorbim ceva despre paza
minţii. Eu, păcătosul, când încep s ă vorbesc de
rugăciunea minţii sau de paza minţii, mi-i ruşine şi
mi-i greu să vorbesc, că vorbesc despre ceea ce nu
am Că zic Sfinţii Părinţi că nimic nu-i mai sărac
.
decât mintea aceea care filosofează pentru fapta
bună, neavând lucrare. Eu sunt acela cu musca pe
căciulă, că vreau să vorbesc cele ce nu fac şi
niciodată nu am făcut.
Dar eu cred că vă vor fi de folos acestea în
drumul pe care veţi merge. Fiindcă viaţa aceasta este
o luptă, cum spune la Iov: O luptă şi o ispită este
viaţa omului pe pământ şi în această luptă şi ispită,
în fiecare clipă este nevoie de iscusinţă. Cum a spus
şi marele Apostol Pavel: ln lupta aceasta grea şi
mare, aveţi nevoie de răbdare şi celelalte.
Şi este prea de nevoie, pentru că vă duceţi între
străini, acolo unde vă duceţi, întâlnindu-vă cu
oameni de altă credinţă: protestanţi şi catolici şi
cutare... Şi ca ortodox, pentru ca să-ţi păzeşti
sufletul curat, o lucrare mai prezentă şi mai
puternică decât paza minţii nu va fi.
Paza minţii are atâta legătură cu rugăciunea
minţii, ca şi trupul cu sufletul. De la paza minţii
putem trece imediat la rugăciunea minţii. Şi
totodată, în paza minţii intră multe lucrări
duhovniceşti.
Sfântul Isihie Sinaitul spune aşa: Nimeni nu va
scăpa de căpeteniile tartarului - mi-aduc aminte
-
dt de mare filosof şi cât de mare înţelept în lume.
Ce este paza minţii, după învăţătura Sfinţilor
Părinţi? Este o lucrare prezentă, foarte uşoară şi n-are
nevoie de mare osteneală, decât numai de frica lui
1 >umnezeu. Ea se naşte chiar din frica lui Dumnezeu!
Iar frica de Dumnezeu se naşte din credinţa în
l>unmezeu. Că dumnezeiescul Părinte Maxim spune:
Cel ce crede, se teme. Eu nu am nici o pricină să
mă tem de cineva, dacă nu cred că-i de faţă. Iar când
cred că Dumnezeu este de faţă, mă tem!
Deci, iată cum din credinţa în Dumneuu se
naşte frica de Dumnezeu. Iar din frica de
llumnezeu se naşte trezvia atenţiei, sau paza minţii,
sau ferirea minţii de la păcat, sau privegherea minţii.
< 'ând auzim la Sfinţii Părinţi: paza minţii, trezvia
atenţiei, liniştea minţii, ferirea minţii, privegherea
minţii sau toate acelea, este acelaşi lucru. Este aşa
cum am zice: pâine, bucată de pâine, felie de pâine;
dar tot de pâine este vorba, numai sub alte cuvinte.
Paza minţii, după învăţătura Sfinţilor Părinţi,
constă în aceasta: în a ne trezi cu mintea, în a ne
Impotrivi păcatului cu mintea şi în a chema pe
..noamne !isuse...", prin rugăciunea minţii.
Vezi câtă legătură are rugăciunea minţii cu paza
minţii? Că nu-i de-ajuns să mă trezesc eu: "Ce fac
cu acum este bun? Ce gândesc eu acum este bun?
( 'c intenţionez eu acum este bun? Ce cuget eu acum
este bun?" Sau: "Ce alegere fac eu asupra acestui
cuget este bună?" N-ajunge atât! Ci îndată mi-a dat
putere Preasfântul Dumnezeu să-mi stăpânesc
pomirile prin volnicia de sine sau de sine stăpânirea
Nu vezi ce spune în Psaltire? Doamne, căci cu arma
l•tmeivoiri ne-ai încununat pe noi.
34 NE VORBEŞTE
�
Indată ce ne-am trezit, simţim cu mintea dacă se
apropie un păcat de minte sau un gând rău; că orice
gând rău este un şarpe gânditor, adică un diavol. Şi
îndată ce l-am simţit că se apropie, să ne împotrivim;
cu arma buneivoiri (cu voinţa) ne împotrivim să nu-l
primim, căci avem această putere.
Dar puterea noastră este slabă şi tăria noastră
neputincioasă, cum spune la hirotonie. Şi atunci ce-i
de făcut? Ne trezim, după puterea noastră; să vadă
Dumnezeu că voinţa noastră se mişcă spre bine şi ne
împotrivim păcatului. Şi negreşit să ţinem legătura
cu Qomnul, chemându-L prin rugăciunea "Doamne
1.tsuse. . ".
.
Dar nimeni să nu se bazeze pe trezvia sa sau pe
voinţa sa, că-i tare împotriva păcatului, că rămâne
foarte, foarte înşelat! Pentru că, negreşit, voinţa
noastră şi trezvia noastră trebuie să fie întărite de
Domnul nostru Iisus Hristos. De aceea ne trezim,
ne împotrivim cu voia de sine stăpânitoare şi
chemăm pe "Doamne Iisuse•.•".
Acestea trei stau nedezlipite una de alta. Pentru
că dacă nu chemăm pe Doamne Iisuse ...", nu
"
reuşim să ne despătimim în nici un fel cu mintea. Că
El ne-a spus în Evanghelie: Rămâneţi întru Mine şi
Eu întru voi, că fără de Mine nu puteţi face nimic.
Clar! Cheamă pe Domnul în ziua necazului şi te va
izbăvi, cum spune Psalmistul. Sau: Auză-te Domnul
în ziua necazului şi celelalte. Dacă-L chemăm pe
Dumnezeu, EI ne ajută.
Aşa şi tu. Şi trezvia noastră-i bună şi voinţa
noastră care se împotriveşte răului, dacă este ajutată
de darul şi puterea lui Dumnezeu. Chemarea
numelui Domnului să nu înceteze, că zice apostolul:
Tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui.
PĂRINTELE CLEOPA 35
Acum mai este şi a patra lucrare: Ne trebuie
•merenie! Să ne trezim cu mintea, să ne împotrivim
pllcatului cu mintea, să chemăm pe ,,Doamne
hsusc... " şi să avem mare smerenie a inimii şi
nmoştinţă de sine, fiindcă ne luptăm cu demonii cei
miindri. Da! Că îndată ce se ridică în noi părerea de
Hmc, sau îngâmfarea, sau cinstea de sine, îndată n e
pllrăseşte Domnul şi ne lasă în propriile noastre
puteri: "Ia să vedem ce ai să faci tu fără Mine?" Că
1 a spus oarecând lui Israel: Să nu ieşi la război fără
Mine! Ştii ce-a păţit când a ieşit la război cu amoreii,
fl\ră să cheme ajutorul lui Dumnezeu!
Această îndrăzneală - să zicem aşa -, sau
Kcmeţie de cuget, sau cutezanţă de sine a omului de
11 se bizui pe trezvia lui şi pe puterea lui de voinţă,
este izvorâtă din iubirea de sine. Egoismul! Adică,
după cum arată dumnezeieştii Părinţi, din mama
tuturor păcatelor, care este iubirea de sine. Că din
Iubirea de sine se naşte şi mândria şi trufia şi
aemeţia şi celelalte.
Din iubirea de sine se naşte mai întâi: mila de
sine, cruţarea de sine, îndreptăţirea de sine, mulţu­
mirca de sine, trâmbiţarea de sine, lauda de sine,
plăcerea de sine, părerea de sine. Apoi: închipuirea
de sine, simţirea de sine că sunt ceva!", îngâmfarea
"
de sine, cinstea de sine, încrederea în sine,
rczcmarea pe sine, bizuirea pe sine şi, dacă vreţi să
vă lâlcuiesc, acestea au o mulţime de ramificaţii.
Apoi vine moartea minţii şi omorârea sufletului,
mai înainte de moartea trupului - adică nesimţirea
mimii -, după care a plâns Sfăntul Simeon Noul
J'colog toată viaţa, precum am găsit-o la Scară".
"
Nesimţirea nu numai că omoară sufletul, ci omoară
mai întâi partea privitoare, adică pe minte;
36 NE VORBEŞTE
nesimţirea este moartea minţii şi omorârea
sufletului mai inainte de moartea trupului.
Dacă i-ai omorât ochiul, ai întunecat trupul. Aşa
şi sufletul, prin minte moare; şi de aici înainte
diavolul a pus stăpânire peste toate puterile sufle­
tului. Aceasta se întâmplă când omul are încredere în
sine şi în puterea lui de trezvie şi când zice: A! eu
"
sunt om înţelept. Ce să mă mai rog, ce să mai stau în
genunchi, ce să mai chem pe Iisus, doar eu ştiu să
mă păzesc de păcat! Păi eu n u ştiu că-i păcat?"
Când vede Dumnezeu în sufletul nostru această
încredere şi rezemare pe sine şi cutezanţă de sine, ne
lasă în mâna diavolilor. Atunci ispita ne arată cât
putem, fără darul lui Dumnezeu şi fără mila Lui. De
aceea, sufletul nostru în toată clipa greşeşte lui
Dumnezeu. Să aveţi convingerea aceasta că nu
există clipă când nu mâniem pe Dumnezeu. Şi
pentru că nu este clipă când nu mâniem pe Dumnezeu,
nu este clipă când nu avem nevoie de ajutorul Lui.
Sufletul, negreşit, îndată ce greşeşte cu mintea şi
cu orice pornire spre păcat, trebuie să alerge cu
umilinţă la ajutorul lui Dumnezeu, să ceară milă,
iertare şi ajutor împotriva ispitei. Că, dacă cutează
pe deşteptăciunea lui, zicând: "A! eu ştiu multe, eu
"
pot multe! , auzi ce spune Sct�ptura, la Solomon:
Cel ce se încrede în sine, va cădea cădere jalnică.
Pentru ce? Te-ai încrezut în sine; nu mai ai nevoie de
Dumnezeu! "Pot şi eu ceva!" Şi atunci Dumnezeu îţi
arată ce poţi! Că fără de El n u putem nimic. Şi la
trezvia atenţiei este mare nevoie să simţim în jurul
nostru ajutorul lui Dumnezeu, de care avem nevoie
în fiecare clipă.
�
In Sfânta Scriptură se spune aşa: Fata
Babilonului, ticăloasa - şi spune mai departe, cum
PĂRINTELE CLEOPA 37
"
cnntăm La râul Babilonului -,fericit este care va
"
tlprtca şi va lovi pruncii tăi de piatră (Psalm 136, 8-9).
latil pe cine fericeşte Duhul Sfânt! Pe cel ce ia fiii
Ietet Babilonului şi-i trânteşte de piatră.
Tâlcuirea Sfinţilor Părinţi din Filocalie este aşa:
J·ata Babilonului este mintea noastră. Cuvântul
hahilon înseamnă "amestecare". Fiindcă mintea
noastră pururea este amestecată cu gânduri bune şi
rele, o numeşte "fata Babilonului", născută din
tunestccare, combinată cu amestecarea. Iar fiii fetei
Babilonului sunt gândurile minţii, care le naşte ea.
Şi cine-i fericit? Acela care-i treaz cu mintea şi,
\:Uill vede că s-a născut din minte un copil - un gând
rl\u , îl ia de picioare şi-1 dă de piatra Hristos. Cum
'' a venit un gând rău în minte - înţelegi? -, dă-1 de
pmtra Hristos: Doamne !isuse Hristoase, Fiul lui
"
l)urnnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!". Vine
"
un gând de curvie: Doamne !isuse ... , dă-1 de piatră!
"
Vmc un gând de mânie, dă-1 de piatră! Vine un gând
de trufie: "Doamne !isuse... "; un gând de viclenie:
,Doamne !isuse ... "; un gând de zavistie: Doamne
"
llsusc ...". Trânteşte-i de piatră pe pruncii aceştia ai
.,fetei Babilonului" - adică cugetele rele ale minţii -
de când sunt prunci. Adică ucide patimile din tine
At sunt mici, că pe urmă este mult mai greu!
Pc aceşti prunci ai fetei Babilonului îi omoară
dnml şi puterea lui Hristos! Hristos S-a numit în
Slnnta Scriptură de trei ori piatră: Piatra cea din
caprtl unghiului, pe Care n-au băgat-o în seamă
ulitorii; Piatra cea nejăcută de mână, Care se taie
rlm munte, despre care se spune la Daniil; şi Piatra,
'tam·a din care a ieşit apă, când a fost lovită de
Moise, simbolizând coasta lui Hristos din care a ieşit
linge şi apă.
38 NE VORBEŞTE
A
In Hronograful evreiesc am citit viaţa lui Moise,
tradusă de Isaia Răcăciune, un mare rabin care a trăit
în secolul trecut. A murit demult! Şi la dânşii se scrie,
măcar că ar trebui să treacă şi în tradiţia ortodoxă, ca
o teologumenă - ştiţi, nu ca o dogmă -, că Moise,
când a lovit stânca la Rafidim - am fost acolo la
Sinai şi am băut apă -, întâi a ieşit sânge, fiindcă a
lovit-o cu îndoială.
Pentru îndoiala pe care a avut-o Moise atunci, 1-a
mustrat Dumnezeu şi nu a murit în pământul făgă­
duinţei. El nu a zis: ,,Ascultă, Israele, din piatra
aceasta ai să bei apă!", ci a zis astfel: Au doar din
piatra aceasta am să vă scot apă? Dumnezeu i-a
spus imediat: Moise, de ce nu M-ai preaslăvit
"
înaintea fiilor lui Dumnezeu? Au doar din piatra
asta... ?" "De ce n-ai zis: din piatra asta Dumnezeu
vă va adăpa pe voi?" Apoi Moise, fiind certat de
Domnul, a lovit a doua oară, zicând: Ascultă
"
Israele! Din piatra asta...!" A lovit şi a ieşit apă.
Dar este şi-o taină mare aceasta, că întâi a ieşit
sânge şi apoi apă. Căci şi din coasta lui Hristos a
ieşit întâi sânge şi apoi apă. lată cum a închipuit
stânca Rafidim, coasta lui Hristos.
Acum să revenim la trezvie, ca să nu ne pierdem
în discuţie, că cuvântul nostru trebuie să tragă către
mijloc. Noi, dacă ne încredem în sine şi în puterea
noastră de virtute, de înţelegere şi de filosofie, mai
întâiA mireasma Duhului Sîant nu mai este cu noi.
Indată ce Duhul Sfănt simte o mică licărire a
mândriei, se fereşte şi-1 lasă pe om în propriile sale
puteri. Şi atunci vedem că am ajuns la cădere. Ori cu
mintea, ori cu cuvântul, ori cu lucrul, ori - Doamne
fereşte - cădere care ne desparte prea tare de
Dumnezeu. Iar cine are lucrarea trezviei, trebuie să
PĂRINTELE CLEOPA 39
lk treaz şi în privinţa asta. Nu-mi încape mie în
puk1c să mă
A trezesc, ca să mă lupt cu păcatul. Mă
111'/l'SC, dar I1 chem pe Doamne 1·tsuse ....,"
"
1,cgca sobornicească a Bisericii aceasta este: să
11111 trezesc, să mă împotrivesc, să chem pe "Doamne
1 H>IISC. .. ". Asta este lucrarea trezviei atenţiei. Că
,.lnta Babilonului" - adică mintea noastră, de care
11111 amintit mai înainte - naşte mereu prunci. Şi
nn�lc pnmci răi - gândurile rele! Noi să-i luăm, să-i
111\ntim de piatra Hristos şi să-i sfărâmăm!
1)ulmi Sfânt atunci ne fericeşte: Fericit este care
A
w1 upura şi va lovi pruncii tăi de piatră. In momen-
lul dind un gând rău l-am lovit de piatra Hristos, am
uns un prunc al fetei Babilonului. Ne fericeşte
pl'nh u aceasta Duhul Sfânt, că nu am nădăjduit să-1
Ul ulcm noi, ci l-am dat de piatra Hristos. A
Ai auzit că spune în Scriptură aş a: In dimineţi
"," twis pe toţi păcătoşii pământului, ca să pierd din
u ta/('(1 Domnului pe toţi cei ce lucrează
J llrcltlelegea! Ai auzit când trebuie ucişi păcătoşii -
ldicll gândurile rele? În dimineţi! Gândurile păcă­
&oullc răsar din minte, ca mai înainte pruncii fetei
Bahilonului care se nasc dintr-însa. Şi nu arată
c:riptura să-i ucidem când ar fi pe la amiază sau
10urn. Ci, când au răsărit, în dimineţi ucide pe
pAcllloşii pământului!
< iândurile păcătoase, cum au răsărit în minte şi
tmn�inaţie, trebuie ucise prin rugăciunea lui Iisus, ca
,, piazi din cetatea Domnului - cetatea este sufletul
l'•'lo(i cei ce lucreazăfărădelegea.
1 >acă am ucis pe păcătoşii pământului, adică
j&l\llclm ilc
păcătoase, când răsar din minte, am
pu·•clut din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează
ln•addcgca. Că doar prin gândurile pătimaşe vin
40 NE VORBEŞTE
faptele pătimaşe. Că zice dumnezeiescul Părinte
Maxim: Stăpâneşte-ţi gândurile, o, monahule! Că
dacă nu-ţi vei stăpâni gândurile, îndată vei ajunge
să nu poţi stăpâni lucrurile!
Tot păcatul de la gânduri vine. Şi atunci, dacă
ucidem pe păcătoşii din cetatea Domnului în
dimineţi, am curăţit cetatea, care este sufletul nostru.
Sfântul Diadoh al Foticeii zice aşa: Mintea cea
"
iubitoare de Hristos, primele răsăriri ale păcatului nu
le primeşte". Cine iubeşte pe Dumnezeu, cum se
atinge de mintea lui un gând pătimaş, zice:
"Doamne lisuse ...". Cheamă pe Mântuitorul! Pentru
că, dacă nu L-ar chema, stă de vorbă cu gândul cel
pătimaş, se îndulceşte cu el şi, după ce s-a săturat de
îndulcire, îşi aduce aminte: Măi, dar gândurile
"
acestea sunt păcătoase, trebuie să zic "Doamne
lisuse...", că uite, m-au scos din aşezarea cea bună şi
m-au aruncat în gânduri spurcate".
Dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul zice aşa:
Când stai la rugăciune şi primeşti gânduri spurcate,
eşti asemenea unei mirese care curveşte de faţă cu
mirele său. S-a logodit cu mirele, şi pe urmă,
poftim! Stă şi se împreună cu altul de faţă cu mirele.
Cât de urâtă este mireasa aceasta mirelui său, când
vede că ea îl trădează chiar în faţa lui.
Iar Dumnezeu, Care vede toate, vede că noi, în
vremea rugăciunii, primim gânduri spurcate, şi
sufletul nostru, în loc să se împreune prin rugăciune
cu Hristos, se împreună cu diavolii şi curveşte în
faţa Lui. Şi atunci Apostolul Pavel ne spune: V-am
logodit pe voi mireasă unui Mire fără de moarte; şi
tare mi-e frică de voi să nu se poticnească inimile
voastre, precum a Evei de satana în rai. Clar! Dacă
ne-am împreunat cu păcatul în faţa lui Dumnezeu, cu
PĂR INTELE CLEOPA 41
thavolii ne-am împreunat, nu cu Hristos! Şi atunci,
Mirele Hristos zice: "lată, mireasa Mea - sufletul
nostru s-a împreunat cu diavolii şi i se pare că se
waga Mie! Stă la rugăciune şi curveşte cu diavolii!"
<'il tot gândul pătimaş dacă-1 primim, suntem ames­
ll't·ati cu diavolul acelei patimi şi ne duce în gheena.
�
Zice şi Sfântul Isihie: In vremea rugăciunii
minţii, se încaieră la luptă trei minţi: mintea
snntelor Puteri, mintea drăcească şi mintea
omului. Mintea omului stă în mijloc şi el are atâta
putere de stăpânire de sine, încât, toate puterile
Intunericului dacă ar veni, nu pot să-1 clatine.
De aceea a zis Scriptura: Dumnezeu 1-a zidit pe
om şi 1-a lăsat în mâna sfatului său. Iar în ziua
Judecătii ne va cere socoteală. Noi vom zice: ,,N-am
putut, Doamne!" "N-ai vrut! Eu te-am înzestrat cu
rutere". Că nici îngerii nu-l silesc pe om la fapta
hună şi nici diavolii nu-l pot sili la cele rele. Atâta
putere a luat satana în rai, când a înşelat pe Eva, să
clntinc puţin puterea cugetătoare a omului, adică să-I
lmholdească prin gând să facă răul, dar nu să-1
lilenscă.
Poate vom zice în ziua judecăţii: Doamne,
"
dtnvolul m-a dus la femeia cutare!" Diavolul poate
IA 1.ică atunci: "Doamne, să-mi aducă martori! Cine
"
m a văzut că-1 duceam de mână pe om? "M-a dus
"
dmvolul la crâşmă , zice altul. Atunci diavolul răs­
punde: "Doamne, să-mi arate martori! A văzut cineva
vreun diavol ducând pe om la crâşmă?" Doamne,
" "
m a dus diavolul în cutare loc . Iar diavolul îi poate
u·c: "Doamne, el a fost prost şi a fost iubitor de
lllt\ iubindu-şi fiinta lui şi s-a lăsat biruit de patimi.
1 u 1 am dat în gând şi el s-a dus. Şi Sfintele Puteri
1 uu dat în gând să facă bine şi nu a ascultat".
42 NE VORBEŞTE
Deci mintea omului stă între Sfmtele Puteri şi
cetele diavoleşti. Şi îndată ce el simte că-1 ispitesc
diavolii din stânga, aleargă la Iisus prin rugăciune şi
atunci se bucură Sfintele Puteri şi biruinţa-i de partea
noastră. Iar dacă vom sta de vorbă cu gândurile şi ne
îndulcim de ele, tot timpul stăm de vorbă cu
diavolul. De aceea, în Pateric nici nu se mai spune
patimă, ci: " Cutare s-a luptat cu diavolul curviei, sau
cu diavolul mâniei, sau cu diavolul leneviei ", că tot
păcatul este un diavol.
Sîantul Ioan Gură de Aur zice: "Mare poftă,
mare diavol este păcatul". Şi Sfântul Efrem spune:
"Câte păcate are omul în minte şi în inimă, atâţia
diavoli are într-însu] ". Iar Sfântul Marcu Ascetul:
"Foarte se silesc diavolii să ne înveţe să nu credem
că avem diavoli în noi", dar zice: "Câte patimi
avem, atâţia diavoli avem!"
Fiecare patimă este un diavol. Adică: mândria,
semeţia, slava deşartă, făţărnicia, trufia, viclenia,
zavistia, pizma, invidia, râvna cea rea, mânia,
iuţimea, nerăbdarea, nerecunoştinţa, cârtirea, răpirea,
nemulţumirea faţă de binefacerile lui Dumnezeu sau
ale aproapelui, ţinerea de minte a răului, vorbirea de
rău, clevetirea, minciuna, gluma, râsul.
Sau mai departe: iubirea de arătare, dorinţa de
răzbunare, slava deşartă, lăudăroşenia, iubirea de
sine cu tot alaiul ei, şi pot să spun ceasuri întregi şi
nu termin nici ceea ce mai ţin minte din mulţimea
păcatelor întunericului.
Şi iată, atâţia diavoli avem în noi! Cineva poate
zice: ,,A! Dar nu sunt aşa păcătos! Sunt de atâţia ani
în mănăstire, cu muieri n-am trăit, nici n-am ştiut ce-i
femeia". Şi noi suntem preacurvari în toată clipa,
căci cu gândul ş i imaginaţia greşim ziua şi noaptea!
L..----
PĂRINTELE CLEOPA 43
Pentru ce zice dumnezeiescul părinte Efrem
Siml: Nu mă aruncaţi în negrijă, fraţii mei, pentru
JlAcatele cu gândul, că ar fi mici? Nu-s mici!
-
Hristos, Inţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu,
ne a arătat şi a socotit preacurvie întru poftă de
lcmcie şi ucidere întru ură de frate. Şi acelea se fac
ru gândul. Iată, mă fac ucigaş şi preacurvar în toată
z1ua. Şi apoi, câtă pocăinţă îmi trebuie?
Legea Darului, sau a Hamlui, când a venit, a
sros păcatul din rădăcină, nu a venit să cosească
p1"\l"atul pe deasupra, cum dăm cu coasa şi rădăcina
rnmâne.
Aşa a fost Legea Veche: să nu furi, să nu desfrâ­
nczi, să nu ucizi, să nu fii mărturie mincinoasă ...
l.t•gea Veche oprea păcatul din lucrare.
Legea Harului, când vine, scoate păcatul din
rAdăcină, că pofta-i rădăcina păcatului. Să nu
pot
f eşti femeia aproapelui. .,
. cum spune porunca a
crea, că eşti preacurvar. Şi atunci smulgi păcatul
dm rădăcină! Că de la poftă vine păcatul. Scoate
bumiana de unde porneşte ea! Şi cu cât Legea
Harului este mai desăvârşită, cu atât trezvia atenţiei
trthuie să dea seamă omului să-şi păzească mintea.
1 omului i se pare că este curat, dacă n-a făcut
pAcatul cu lucrul. Cea mai mare înşelare este asta!
C'n tocmai atunci suntem în cel mai greu păcat, adică
ttt nesimţire, după Sîantul Maxim.
Când nu avem simţirea păcatului, suntem în
et•l mai greu păcat; că atunci mintea noastră-i
ourhil, iar nesimţirea este moartea minţii. Mintea
nu s1mte păcatul şi omorârea sufletului, mai înainte
dr moartea trupului. Şi nesimţirea se naşte şi ea tot
!lin iubirea de sine. N-am avut timp să vă spun şi
h1111c fiicele ei, aşa cât le mai
ţin minte.
44 NE VORBEŞTE
Nu este clipă şi nu este vreme în care nu mă
aflu mâniind pe Dumnezeu; să avem încrederea
aceasta şi să ştim, şi chiar de n-am simţit şi n-am
ajuns la convingere, să ajungem de-acum. Aşa trebu­
ie mărturisit. Pentru că am ajuns la convingerea asta
cu zeci de ani în urmă, că nu există clipă şi mai puţin
decât aceasta, când nu ne aflăm mâniind pe Dumnezeu.
Aceasta ştii când o simţi? Când ajunge omul în
treptele cele mai înalte ale rugăciunii inimii şi când
vine Duhul Sfânt în inima omului, cu darul lui
Hristos, atunci abia vede el milioanele de neputinţe,
care-I robesc simţitor şi gânditor.
Vezi în camera asta ce curat este? Nu-i praf, nu-s
gunoaie. Dacă o rază a soarelui ar intra aici şi noi am
sta deoparte, am vedea milioane de microbi ce se
învârt şi cât praf este. "Ia uită-te ce era în camera
asta!" Dar până ce n-a intrat raza soarelui, nu vedeam.
Dar dacă am avea nişte aparate speciale care măresc,
ele ar face şi mai mari corpurile acelea care le
vedem cu ochiul liber. Aşa este şi cu sufletul nostru.
Deci, în timpul rugăciunii celei curate, când se
scaldă inima noastră în lacrimi şi fierbe în clocotul
plânsului, după ce au trecut momentele acelea,
atunci o să vezi câte milioane de neputinţe zac în
mintea şi inima noastră. Şi acestea nu le simţim.
Petrecem în nesimţire, în somn, în răspândire, în
învârtoşare, în împietrire. Ni se pare că noi, "slavă
Domnului, n-am făcut cutare păcat!" Dar noi le
avem pe toate şi suntem izvorul a tot păcatul şi
fabrica a toată fărădelegea, în toată clipa.
De aceea, pentru că în fiecare clipă greşim, în
fiecare clipă este nevoie de trezvie, de paza minţii,
de rugăciune şi de umilinţă în faţa lui Dumnezeu. Asta
este ce spunea marele prooroc David: că fărădelegea
PĂRINTELE CLEOPA 45
mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este
pururea.
Uite un alt caz. Ţi se întâmplă uneori că ştii că
eşti păcătos şi vrei să te rogi, dar nu ai stare de
umilinţă, adică simţi o învârtoşare a inimii. Ce
trebuie să facem atunci?
Această învârtoşare a inimii în timpul rugăciunii
se cheamă răceală, secetă sau uscăciune. Şi asta este
obişnuită la Sfinţii Părinţi. Eu deja, când mă
mărturisesc, zic: "Părinte, rugăciunea am făcut-o cu
mintea îmbrobodită, plină de uitare, plină de
răspândire, cu secetă, cu uscăciune, cu răceală, cu
părăsirea darului ...". Răceala vine mai totdeauna
din uitare. Pricina răcelii sufletului - că eu,
păcătosul, sufăr în toată clipa de ea - este uitarea.
Dar uitarea ce este, după Sfmţii Părinţi? Este primul
păcat din partea raţională a sufletului.
Sufletul se împarte în trei părţi: partea raţională,
cea mânioasă şi cea poftitoare, după Sfântul
Grigorie de Nyssa. Aşa le rânduieşte în Pidalion. El
canoniseşte exact păcatul după cele trei părţi ale
sufletului. Vezi în canoanele lui din Pidalion.
Din partea raţională primul păcat este uitarea.
Apoi neştiinţa, nedreapta socoteală, nechibzuinţa,
nemulţumirea pentru binefacerile lui Dumnezeu şi
ale aproapelui, nediscemământul, credinţa strâmbă,
hula, nebunia, eresul şi celelalte. Dar primul pas
�pre răceală, ţine minte, este uitarea.
Când uităm binefacerile lui Dumnezeu, când
uităm că Dumnezeu este de faţă, când uităm
prezenţa lui Dumnezeu, cădem în aşa numita
acedie". Acedia este moleşeala sufletului şi a
"
minţii. Marele Vasile şi alţi Sfinţi Părinţi numesc
acedia caracatiţa sufletului. Când s-a lâncezit omul
46 NE VORBEŞTE
şi când zace în acedie, în moleşeală, atunci vin toate
patimile şi răutăţile în sufletul lui.
Aşa o numeşte şi pe imaginaţie. Aristotel o
numea simţire de obşte în filosofia lui. Pentru că
imaginaţia nu prinde numai un păcat şi nu dă război
sufletului numai cu unul. Ai citit Paza celor cinci
simţiri scrisă de Sfântul Nicodim Aghioritul?
Ei, câte sunt de vorbit! Vezi cum se leagă una de
alta, vorbind? De cinci ori am citit-o în viaţă, la
linişte. Straşnică şi sfătuitoare carte. Şi când o
termini, autorul ei zice: Această puturoasă carte ce
am scris. Ai văzut câtă smerenie? "Tu te-ai făcut ca
un arnnar şi eu ca o cremene. Ai lovit o dată şi de
două ori într-o inimă a mea ca de cremene şi au
izvorât aceste puţine scântei". Cartea aceea toată are
mare înţelepciune!
Ai văzut ce spune acolo? Ne arată cum să
mergem pe drumul acesta. Din cauză că mintea a
căzut în răceală, datorită uitării, după ce-am uitat noi
frica lui Dumnezeu, începe omul să-şi permită orice.
Şi prima dată, când omul a uitat de frica lui
Dumnezeu, incepe să i aducă diavolul tot felul de
- duhurilor răutăţii răspândite în aer. Iată, cu
gânduri prin imaginaţie.
Imagin aţia, după Sfântul Va<;ile cel Mare, este
pod al diavolilor, prin care intră in sufletul omului
De aceea trebuie o mare atenţie la rugăciune să nu
ne închipuim nimic, căci prima vamă pe care o întâl­
neşte mintea înspre inimă este imaginaţia. Nici o
faptă rea, nici un diavol, nici o patimă nu trece de la
minte la simţire decât prin imaginaţie. Că nu poţi să
faci păcatul până nu ţi-I închipui. N-ai văzut când te
lupţi cu mintea? Ori apare chipul aceluia care te-a
supărat şi asupra cărua i ai fost pornit. Parcă ţi-1 aduce
aminte şi parcă te-ai răzbuna. "Ei, dacă ar fi aici! Ce
PĂRINTELE CLEOPA 47
i-aş drege, ce i-aş face!" Şi aceia sunt diavoli. Dar
prin imaginaţie îţi dau război. Măi, dar mi-a zis,
"
�i-am să-i zic!"
Diavolii iau faţa aceluia care te-a supărat şi o
aduc în suflet prin imaginaţie şi ţi-o arată: Uite,
"
acesta ţi-a zis şi acesta te urăşte!" Apoi vin şi
minciunile minţii, cu presupuneri că acela te urăşte,
�i acela zice aşa şi acela, cutare.
Un duhovnic mare spunea: "Nu le crede, părinte,
că-s minciunile minţii şi ai să vezi mai târziu că nici­
una din câte ţi-a spus mintea nu-i adevărată". Astea-s
minciunile minţii, pe care le bagă diavolii în suflet
în vremea ispitei, prin imaginaţie, să-I dărâme. Sunt
prepusuri, păreri greşite. Prepusuri că cutare îţi zice, că
cutare are ciudă şi cutare altceva. Şi niciuna nu-i aşa.
Demonii, când văd că tulbură pe om bănuielile
acelea, bat război şi cu acestea. Că zice în Psaltire:
Mulţi sunt acei care bat război cu noi de la înălţime.
Şi Sfântul Apostol Pavel zice: Lupta noastră nu-i
impotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva
duhurilor răutăţii, domnii puterii văzduhului, a
căpeteniile văzduhului se luptă biata minte!
Ce se întâmplă? Un păcat întâi l-ai gândit. Dacă
. s-a învoit mintea la gândire, trece la cugetare. Trece
la alegere. Imediat îl bagă diavolul în imaginaţie.
J'i-aduce aminte... N-am vorbit noi despre ispitirea
din opt părţi? Ca să vezi şi acolo câtă filosofie este
la Sfinţii Părinţi! După ce te-a băgat în imaginaţie,
li-a băgat idolul şi te-a lovit în minte. Gata! Auzi ce
spune: Când vei vedea urâciunea pustiirii stând în
forul cel sfânt, cel ce aude să înţeleagă!
Stăntul Maxim spune: Urâciunea pustiirii în
locul cel sfânt este păcatul inchipuit in imaginaţie.
48 NE VORB EŞTE
Că locul cel sfânt este inima, pentru că noi suntem
Biserica Dumnezeului Celui viu, şi Duhul lui
Dumnezeu locuieşte în inima noastră. Diavolul, dacă
a reuşit să bage idolul prin imaginaţie în minte, de
aici îl bagă in n i imă! Apoi, in inima şi in mintea ta,
numai faţa aceea o ai, ori care te-a supărat, ori care o
iubeşti cu patimă! După ce ţi-a băgat idolul, îţi dai
seama: "Da! Eram treaz mai inainte de prima
momeală" - că aicea trebuie să vorbim de cele două­
sprezece trepte ale păcatului. Dacă eram treaz la
prima momeală, imediat ziceam: Doamne Iisuse..."
"
şi cu trezvia atenţiei idolul nu intra.
Dacă n-am fost atent, a intrat idolul: cutare fată,
cutare femeie cu care ne-am întâlnit, sau bani sau
slavă, ori de ce nuanţă ar veni. L-a băgat în inimă
prin închipuire. Acesta-i idolul, asta-i urâciunea
"
pustiirii în locul cel sfânt". Şi dacă era trezvia
A
atenţiei, nu intra. Il dădea jos de la început. A venit?
A
"Doamne Iisuse... !" Il izbeşti de piatra Hristos. Şi
ştii ce se obişnuieşte mintea cu acest nevăzut război?
Precum scrie în Războiul nevăzut".
"
Ai văzut că mintea acelui ce este treaz, care are
trezvia atenţiei, nu numai că nu se teme de năvălirile
astea. Ştii ce face? Anume le cheamă. Le dă drumul
oleacă, apoi cu rugăciunea îl cheamă pe Doamne
" A
Iisuse... " în ajutor. Precum face pisica cu şoarecul. Il
prinde şi apoi îi dă drumul, şi aşa se joacă cu el. Dar
această lucrare este pentru cei sporiţi.
Aşa face mintea trezvitorului cu păcatul. Îi dă
drumul să intre oleacă înăuntru; şi numai ce-l vede
că trece în imaginaţie şi incepe a-i tulbura firea. "A!
Mi-ai venit? «Doamne !isuse»... ". Şi-1 mai cheamă o
dată la luptă: ,,Mai vină, măi, şi mai intră!" Şi el mai
vine. Şi iar îl izbeşte de piatră cu ,,Doamne !isuse ... ".
PĂRINTELE CLEOPA 49
Ştii ce zice apoi diavolul? ,,Aista nu-i prost! Mă
t hcamă întâi şi-mi dă drumul ş i apoi mă arde cu
1 lristos. Stăi, că acum îi treaz cu mintea. Vin mai
ti1rziu, când îl stăpâneşte uitarea". Şi când îl mai
cheamă, nu mai vine. Nu uită el să ne ispitească.
,.Acum nu vin, că-i treaz cu mintea şi mă arde cu
ccDoamne !isuse .». Dă-i pace. Când va dormita el
..
cu mintea şi n-o să fie stăpân pe simţuri, atunci vin!
<'ând este răspândit cu mintea, atunci îi dau război.
Acum, când este treaz, n-am nevoie să mă lupt cu el.
Că ştii ce face acum? Cheamă numele Domnului şi
mă arde!"
Aşa face trezvitorul, precum face mâţa cu
şoarecele. Îi dă drumul şi iar îl prinde. Ferice de cel
ce are trezvia mintii! De aceea a zis dumnezeiescul
•
Pimen cel Mare în Pateric: Nu avem nevoie pentru
a ne mântui decât de minte trează. Clar! Atât. Cu
mintea trează şi cu lucrarea asta a trezviei atenţiei ne
putem mântui cel mai uşor.
Pe aceasta o numeşte Sîantul Isihie din Sinai
,.lucrare preacuprinzătoare de toată fapta bună şi de
toată virtutea" - citiţi in Filocalie, că de acolo
vorbim, şi in Pateric. Primul păcat care se naşte
din partea raţională a sufletului este uitarea. Din
uitare se naşte răceala sufletului. Zice Marcu
Ascetul că trei sunt uriaşii care ucid sufletul:
uitarea, neştiipţa şi trândăvia.
Vezi? S-ar putea ca unul să fie treaz cu mintea,
dar să fie orbit de neştiinţă. Şi iarăşi n-are trezvia
atenţiei nici acesta. Auzi, că neştiinţa este orbirea
sunetului. Sîantul Maxim zice: Viaţa minţii este
lumina cunoştinţei, iar neştiinţa este orbirea
•ufletului. Şi atunci se poate orbi unul nu numai de
111tare, ci şi din neştiinţă. Şi dacă a spus şi de
50 NE VORBEŞTE
trândăvie, dar ai auzit pe cine a pus întâi? Tot pe
uitare. Că şi neştiinţa şi trândăvia vin după uitare.
Sîantul Grigorie de Nyssa clasifică în Pidalion
toate păcatele după cele trei părţi ale sufletului, şi
primul păcat care vine din partea raţională este
uitarea. Şi cauza răcelii noastre în cele duhovniceşti,
chiar în vremea rugăciunii, tot de la uitare porneşte.
Iar cine are trezvia atenţiei, înainte de a veni
uitarea, o simte. Pentru ce? Trezvia se naşte din frica
de Dumnezeu. Şi frica lui Dumnezeu din credinţa în
Dumnezeu.
Sîantul Maxim Mărturisitorul zice: Cine crede,
se teme şi cine se teme, se trezeşte! Uite, a venit un
gând! De-acum trebuie să discem: ori îi rău, ori îi
bun! Ce-i de făcut? Şi cine se trezeşte, imediat
trebuie să cheme pe Doamne Iisuse...", căci trezvia
"
atenţiei stă in trei lucruri: in a ne trezi cu mintea,
a ne împotrivi păcatului de când este în minte, şi
a chema pe "Doamne Iisuse...". Trezvia noastră nu
are nici o putere fără Iisus.
Dar uitarea este primul pas spre răceală, cum
arată dumnezeieştii Părinţi. Iar dacă noi luptăm
împotriva uitării, mintea totdeauna îi trează şi scapă
de celelalte lupte în celelalte trepte ale păcatului. Ai
văzut cum a fost numit satana la Iov în Sîanta
Scriptură? Furnico-leu. Frumos comentariu face la
aceasta Nil Ascetul, iar mai târziu Nicodim
Aghioritul îl pune în Paza celor cinci simţiri.
De ce s-a numit satana şi păcatul furnico-leu?
Iov zicea: Fumico-leul a murit de foame că n-avea
"
de mâncare!" Dar la cine? La Iov o-avea de mâncare,
nu la mine păcătosul! Eu îl hrănesc în toată ziua şi-1
fac leu. Că de ce Iov nu-l hrănea pe furnico-leu? Auzi
ce spune Scriptura? Acest om aducea în fiecare seară
PĂRINTELE CLEOPA 51
câte un bou jertfă pentru copiii săi: ,,Doamne, nu
cumva copiii mei, fiind tineri, să fi greşit cu gândul lui
Dumnezeu!" Care din tata şi din mama de azi mai au
grijă ce greşesc copiii lor cu gândullui Dumnezeu?
Nu 1-a numit degeaba Dumnezeu pe Iov, drept şi
temător! Aducea un bou jertfă în fiecare seară, nu
pentru păcatele lui, ci pentru ale copiilor lui. Că el a
spus că fumico-leul a murit de foame că o-avea de
mâncare, adică el nici în gând nu hrănea păcatul. Şi
zice Sîantul Ioan Gură de Aur: "N-ar fi pierit copiii
lui aşa, dacă nu i-ar fi găsit la masă şi la beţii. Că ei
erau la praznic la fratele cel mai mare şi petreceau.
De aceea a putut satana să dărâme casa. Dacă îi
găsea în rugăciune nu se putea întâmpla aşa". Dar
aceasta a lăsat-o ca pildă Dumnezeu.
Dar acest Iov, care era atât de tare treaz cu
mintea înaintea lui Dumnezeu, zice că furnico-leul a
murit de foame că n-avea de mâncare; şi Sfinţii
Părinţi fac comentariu mai ales la lucrul acesta.
Păcatul, când vine în mintea noastră, este mic ca
o furnică. Că prima treaptă a păcatului este a face
fapta bună cu scop rău. Pentru că fapta bună făcută
cu scop rău n-are plată, ci ea trece de partea scopului
ti se pierde. Sufletul şi viaţa faptei bune este scopul.
De aceea a zis dumnezeiescul părinte Maxim: Este
feciorie şi milostenie şi priveghere şi post şi
osteneală, care sunt urâciune înaintea lui Dumnezeu,
că nu cu scop adevărat se fac acestea!
Dacă fapta bună este făcută cu scop rău, ea trece
de partea scopului şi se face una cu el. Scopul este
sufletul şi mireasa faptei bune.
Noi, dacă ne-am trezi cu mintea, atunci când
litcem o faptă bună, trebuie să vedem dacă-i cu
scopul de a plăcea lui Dumnezeu, de a mă mântui
52 NE VORBEŞTE
sau dacă nu cumva mintea mea priveşte în altă parte.
Dumnezeiescul părinte Efrem zice: Când mintea va
părăsi scopul blagocestiei, adică al evlaviei, toate
faptele bune nu mai folosesc.
Că scopul este ori al iubirii de slavă, ori al iubirii
de treaptă, ori al iubirii de câştig, cum zice Sfăntul
Ioan Scărarul. Auzi ce zice el, arătând aici cât este
de rea chiar şi lepădarea de lume cu scop rău: "Cel
ce pentru iubirea de câştig a făcut lepădarea de
lume, este ca piatra de moară, care întru aceleaşi se
învârteşte", vorbind despre cele trei feluri de
lepădări de lume.
Al doilea scop. "Cel ce pentru iubirea de treaptă
pe lepădarea de lume o a făcut, ca tămâia este, care
la început miroase şi pe urmă scoate fum". Eheei!
Dai de Sfăntul Ioan Scărarul! Acolo la Sinai îi zice
"
Sfăntul Ioan Sinaitul. Noi îi zicem "Scărarul , după
cartea lui numită Scara. Ce zice? "Cel ce pentru
iubirea de Dumnezeu lepădarea de lume o a făcut -
adică din dragostea lui Dunmezeu -, adaugă dor peste
dor şi foc peste foc, aprinzându-se de dragostea lui
Dumnezeu, slujind cu frică Lui şi cu cutremur" .
Acela iubeşte pe Dumnezeu până în sfârşit! Şi iată
mintea noastră la trezvia atenţiei nu trebuie să pri­
vească numai asupra gândurilor care vin, ci şi asupra
scopurilor cu care ne nevoirn şi urmăm lui Dunmezeu.
S-ar putea să ne nevoim şi să rămânem cu
mâinile goale la urmă, dacă scopul este altul. Deci,
scopul faptelor bune totdeauna să fie spre slava
lui Dumnezeu. De aceea ne învaţă şi marele Apostol:
Sau de mâncaţi, sau de beţi, sau altceva de faceţi,
toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu. Deci,
dacă omul este treaz cu mintea, ucide păcatul de
când î
i furnică!
PĂRINTELE CLEOPA 53
V-am vorbit mai înainte de fata Babilonului şi
de păcătoşii pământului şi acum vă aduc amin�:
l>ucă ne-ar ajuta Preasfăntul Dumnezeu să fim treJI
\:U mintea şi să ucidem păcatul de când e furnică; că
apoi, pe treptele celelalte, se face leu şi nu-l mai
putem birui!
.
Deci, prima treaptă a păcatului este sa faci fapta
_ .
bună cu scop rău. A doua, să nu faci fapta bună
desăvârşit, întreagă. Un exemplu: faci milostenie,
dur o faci din furat! Şi zice Sfântul Ioan Gură de
Aur: Cel ce aduce jertfă din osteneală străină lui
Dumnezeu, aşa-i ca şi cel ce aduce câine împuţit.
l>cci, iată că nu-i cum trebuie!
A treia treaptă a păcatului este momeala. �e
apropie de minte un gând, dar nu c� patimă. �emete,
all zicem, slavă, bani. Să luăm de pddă numat aceste
trei. Dar nu-i nimica rău; că Dumnezeu le-a făcut la
Inceput bune toate; şi femeie şi bani şi slavă.
.
Precum iedera şi hameiul se agaţă de once
plantă care-i mai aproape, aşa şi lângă gândul simplu
al lucrului se agaţă patima. Şi tocmai asta este lupta
omului trezvitor - că despre trezvia atenţiei vorbim
aici! Aceasta este cea mai străvezie (pătrunzătoare)
luptă a minţii creştinului şi a monahului.
Toţi ne luptăm pentru mântuire. Dar trebuie să
despărţim gândurile simple ale lu:rurilor, de c�le
complicate cu fapta! Nu-i păcat să gandesc la femete,
că şi Evanghelia a spus că Cel ce priveşte la femeie,
nu spre a o vedea, c_i spre a o pofti, prea�rveşte cu
tlânsa în inima sa. Indată ce lângă femete a apărut
pofta, gata! Este preacurvie! Eu, dacă am privit-o,
dar fără să cuget cu patimă, nu-s preacurvar. Pot să
văd un milion de femei! Dar dacă am poftit una în
inima mea, atunci imediat eu sunt preacurvar.
 54 NE VORBEŞTE
De aceea zice dumnezeiescul Efrem: N u mă
aruncaţi în negrijă, fraţii mei, pentru păcatele cu
gândul că n-ar fi mari! Dacă nu erau mari nu era
. '
nevote ca dreptul acela, Iov, cu 1 850 de ani înainte
de Hristos, să aducă jertfă pentru păcatele cu gândul
ale feciorilor săi, şi înţelepciunea lui Dumnezeu nu
�ocotea preacurvie întru poftă de muiere, şi ucidere
mtru ură de frate. Cu gândul, omul este ucigaş şi
preacurvar în toată vremea. De aceea zicea Sfântul
Efr�� S�l: ..J;lu vă aruncaţi în negrijă!" Un gând
:-emt m mmte ŞI omul trece la imaginaţie; de la gând
mcepe tot păcatul.
Toată lupta noastră şi a fiecăruia dintre noi, care
vrea să se mântuiască, este să despartă gândurile
simple ale păcatului de cele complicate cu fapta. Că
nu ne răneşte pe· noi gândul simplu, ci cel ce ne
complică cu patima. Şi atunci diavolii, văzând că am
primit gândul pătimaş, care este momeala gândului
simplu, ne duc mai departe pe treapta următoare a
păcatului.
Treapta a patra a păcatului este consimţirea. A
consiJ_Tiţit sufletul nostru să stea de vorbă cu gândul
cel �Implu! Să stea de vorbă cu gândul olecuţă.
Măi, cam cum e cu asta?" Şi gata! Suntem pe
"
treapta a patra a păcatului! Starea de vorbă a
sufl�tului cu păcatul.
In treapta a cincea începe lupta. .,Nu-i bun
gândul ăsta; vine cu patimă la mine!" Şi lupta se dă
pe toate �e ptel: păcatului până la deznădejde şi
moarte. Mmtea mcepe să lupte. Nu-i bun gândul
ăsta! Mi-a băgat patimă în sufle " spune în Războiul nevăzut. Faci ca mâţa cu
. t! Uite, poftesc
femeie sau ban sau treaptă sau urăsc pe fratele". Sau
cine ştie de e n?anţă � fi păcatul, din cele trei părţi
�
ale sufletului. ŞI atunci eu trebuie să fiu atent, că
PĂRINTELE CLEOPA 55
vorbim de trezvie. "Ei, diavole, până aici! M-ai adus
până aici!" De-acum, lupta!
Şi în lupta asta, v-am spus, trebuie să chemăm
pc .,Doamne !isuse... ". Că auzi ce zice Scriptura? Să
mt ieşi, Israele, fără de Mine la război, că vei fi
mfrânt! Cum ai văzut că au păţit cu amoreii. Şi ziceau
evreii: Doamne, am căzut! .,Păi, nu v-am spus Eu să
ară Mine?" Aşa şi noi în lupta cu
nu ieşiţi la război I
păcatul, să chemăm în ajutor numele Domnului.
Cât de treaz ai fi cu mintea şi cât de mare filosof
ai fi, te prăpădesc diavolii, dacă nu chemi pe Hristos
cu Doamne !isuse... ". Trezvia atenţiei şi rugăciunea
"
minţii au legătură, cum are sufletul cu trupul. A ne
trezi, a ne împotrivi păcatului şi a chema pe
.,Doamne !isuse... ". Asta-i filosofia duhovnicească!
Atâta legătură are paza minţii sau trezvia atenţiei cu
rugăciunea minţii.
În lupta asta cu păcatul, mintea noastră începe
războiul. La acest război se încaieră trei feluri de
minţi: mintea diavolească, mintea îngerească şi
mintea omului. Omul îi dator să se trezească şi să
cheme pe Doamne !isuse... ". Rămâneţi întru Mine
"
şi Eu întru voi, că fără de Mine nu puteţiface nimic!
Şi dacă în lupta asta creştinul cheamă pe Iisus, iese
biruitor! Dacă se bizuie pe sine şi se leneveşte şi uită
să cheme numele Domnului, iese păcatul biruitor.
În treapta a şasea vine învoiala. ,,Ei! Şi dacă m-aş
învoi oleacă cu gândurile răutăţii, ale păcatului?"
Dacă eşti tare şi ai căpătat trezvia atenţiei, poţi să te
învoieşti oleacă, ca să chemi păcatul la luptă, cum
şoarecele. Îi dai drumul şi iar îl prinzi. Şi-1 chemi o
dată şi zici nr>oamne !isuse... " şi l-ai bătut. Îl chemi
a doua oară, aşa cum spune în Războiul nevăzut:
56 NE VORBEŞTE
"
Care-i treaz cu mintea, cheamă păcatul . Îl cheamă
"
de câteva ori şi îl ucide. Că diavolii se tem: "Mintea
asta-i trează; mă cheamă, dar mă omoară cu «Doamne
"
!isuse»... . Şi nu mai vine o vreme. Dar mai încolo
zice: "Lasă-1, că acum nu este biruit de uitare; acum
dă-i pace! Când va dormita cu mintea, atunci vom
veni; nu când ne cheamă el. Acum ne cheamă la
luptă că-i cu Iisus şi nu se teme. Dar când va dormi,
venim noi!" Că el nu se osteneşte, nu asudă.
Aşa spune şi în Pateric; după cum tâlharii, când
pândesc casa, dacă aud vorbindu-se înăuntru, zic:
"Măi, sunt treji. Nu putem intra, că acum nu putem
prăda"; aşa este şi cu tâlharii diavoli. Dacă văd
diavolii că .sufletul este în vorbă cu Hristos - adică
are rugăciunea lăuntrică - nu pot intra, că Hristos este
acolo şi îi arde! Iar dacă nu se mai aude nici un mur­
mur în inimă, nici o vorbire cu Hristos, atunci intră!
Deci, în lupta asta, când sufletul a cedat puţin,
cade în treapta a şasea a păcatului, învoiala. "Mă
învoiesc. Ei! Şi ce dacă voi sta de vorbă cu
gândurile curviei, sau ale mâniei, sau ale urii, sau ale
slavei deşarte?" Şi această învoială vine, după cum
arată Sfăntul Ioan Pustnicul, din iubirea de sine. Ea
este maica şi rădăcina învoielii şi a tuturor răutăţilor!
Ca tot să-1 îndulcească pe hoit, măcar cu gândul.
Din iubirea de sine se naşte mai întâi mila de
sine, şi apoi cruţarea de sine, pentru care 1-a numit
Mântuitorul pe Petru, satană. Cruţă-te pe Tine,
Doamne! - a zis Petru. Mergi înapoia mea, satano!
Să mă cruţ? Pentru asta am venit Eu, să mă jertfesc,
nu să mă cruţ!
Din cruţarea de sine începe îndreptăţirea de sine.
Ei, ce! Dar nu pot; dar sunt neputincios, că sunt şi
"
eu om! Trebuie să mă mai las şi eu la cele omeneşti!
PĂR INTELE CLEOPA 57
Îndreptăţeşte-te, omule!"
Din îndreptăţirea de sine, vine mulţumirea de
sine. "Îi mulţumesc lui Dumnezeu că eu numai la
p1icatul cu mintea mă învoiesc, dar nu fac chiar
p1icatul cu lucrul".
Din îndreptăţirea de sine vine mulţumirea de
sine şi apoi nemulţumirea. Ce scop are? Sî antul
Maxim Mărturisitorul spune: Să facă sufletul sătul
de fapta bună! Fariseul cel dinlăuntru al nostru ce
zice? Ca cel din biserică: Mulţumescu-Ţi Ţie,
Doamne, că nu sunt ca toţi oamenii şi nici ca acest
mmeş... Mulţumirea de sine zice: "Mulţumesc lui
Dumnezeu că eu mă învoiesc numai cu gândul, dar
altii fac păcatul cu lucrul!"
Şi ce-i cu asta?
Ai văzut diavolul cât este de filosof? Cât este de
teolog? Ca să te capete pe tine cu mulţumirea asta,
să zici că păcatul tău, dacă a fost până la învoială
sau la consimţire, nu-i nimica! Şi la această mulţu­
mire, dacă sufletul e mulţumit cu starea lui, iată
Evanghelia ce spune: Fericiţi cei ce flămânzesc şi
însetează de dreptate... Mereu această sete şi foame
după fapta bună! Iar mulţumirea de sine este un
păcat, o ramură a iubirii de sine, că-I face pe om
sătul de fapta bună. Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne.. .
Fariseul din sine îi spune: Tot ai tu ceva! Nu eşti
"
chiar cel mai rău om!"
Din mulţumirea de sine se naşte îndată trâmbi­
larca de sine. Că îi scoate diavolul virtuţile la iveală:
Tu ai făcut aşa şi aşa!" Şi pe urmă lauda de sine şi
"
pc urmă plăcerea de sine. Se complace cu aşezarea
lui. Şi din plăcerea de sine se naşte părerea de sine.
"Măi, eu sunt ceva!" Şi din părerea de sine,
inchipuirea de sine. Îşi închipuieşte că el este cineva!
58 NE VORBEŞTE
J?in închipuirea de sine se naşte sirnţirea de sine.
S� stmte. "Eu! Ce? Nu te atinge, că mă sparg! Te
.
atmgt de mine?" Din simţirea de sine se naşte
îngâmfarea de sine. Din îngâmfarea de sine vine DESPRE RUGĂCIUNE
cinstea de sine. ,,Mi se cade, că eu sunt cineva!" Din
TREPTELE RUGĂCIUNII
cinstea de sin7 se naşte încrederea în sine, apoi
rez�m�ea pe sme, apoi bizuirea pe sine şi apoi vine Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste
nestmţtrea şi împietrirea inimii care este moartea toate faptele bune. Dar cum este ea maica tuturor
sufletului şi n-am când a vi le mai spune pe toate.
faptelor bune? Că doar marele Apostol Pavel spune:
Iată �um ac�onează iubirea de sine asupra
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi
noastră. Şt acestea se întâmplă tocmai când mintea
dragostea; iar mai mare decât toate este dragostea.
doarme şi nu are trezvia atenţiei. Că atunci când este
Nu spune aşa?
trează, totdeauna zice "Doamne Iisuse ... ", sau
Deci iată că cea mai mare faptă bună nu-i
cugetă la alte lucruri duhovniceşti. Şi atunci se
rugăciunea, după Sfin�i Părinţi, ci este dragostea.
smereşte, că îşi cunoaşte neputinţa sa. Dar ce se
Dar de �e totuşi Sfinţii Părin� au spus că rugăciunea
întâmplă?
este matcă a tuturor faptelor bune? Pentru că ea
La învoire, mintea noastră s-a învoit cu gândul
aduce în sufletul nostru şi pe dragoste. Dragostea de
primit de la diavol, care este acolo. El vede că
� tea ac�m ori curveşte, ori se răzbună cu ură pe
Dumnezeu şi dragostea de aproapele nu vin pe altă
cale în sufletul nostru, decât pe calea rugăciunii!
cm�va, . on năluceşte slavă deşartă, ori năluceşte
Bunăoară să spun: dacă ai supărat pe cineva sau
bam, on altă faptă bună. Sufletul, dacă s-a învoit, stă
te-a supărat cineva şi începi să-1 pomeneşti la
de V_?rbă cu orice păcat.
rugăciune, numai vezi că, de la o vreme, se ridică
lncheind aceste puţine cuvinte, să rugăm pe
ura din mijloc. Prin rugăciune se taie vrajba şi îndată
Preabunul Dumnezeu şi Preaînduratul nostru
il câştigi pe acela şi îl aduci la înţelegere, la unire.
Mântuitor să ne trimită a Sa milă şi îndurare tuturor
De aceea spune Sfăntul Maxim: Când vei vedea pe
celor ce vieţuim aici şi tuturor dreptcredincioşilor
cineva că te urăşte sau te nedreptăţeşte, fie cu
care îşi petrec cu grijă viata. Să nu uităm
dreptate, fie cu nedreptate, incepe să-I pomeneşti
durnnezeieştile Sale cuvinte, car� totdeauna trebuie .
la rugăcmne. Dar să nu-l pomeneşti să-i fie lui
să ne îndemne la trezvie şi veghere, după cum scrie
vreun rău, că atunci cade pe tine. Să zici aşa:
în Sî anta Evanghelie: Ca nu cumva, venind fără .
.. Doamne, hsuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine
veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce vă zic
vouă, zic tuturor: Privegheaţi! (Marcu 13, 36-37). pl\cătosul, şi pe fratele meu (cutare), că pen �
păcatele mele s-a supărat pe mine. Pentru că fratele
meu este oglinda mea şi el vede răută�le mele".
60 NE VORBEŞTE
Aşa spune şi Sîantul Ioan Scărarul: Să nu
"
învinuieşti cumva pe fratele când te rogi pentru el,
sau să-i ceri pedeapsă", cum îi pun unii în pomelnice
la vrăjmaşi. Nu-i voie! Chiar dacă îi puneţi pe unii la
vrăjmaşi, Biserica ştiţi cum se roagă? Biserica se
roagă pentru vrăjmaşi să-i înţelepţească, să le ierte
păcatele, să-i aducă la cunoştinţa adevărului, să-i
facă blânzi şi să-i întoarcă cu bine.
Aşa se roagă Biserica. Niciodată Biserica nu
vrea să facă rău la nimeni. Că Dumnezeu vrea ca toţi
oamenii să se mântuiască... Iar noi, când avem o
supărare, ni se pare că cutare ne urăşte. Dar Biserica
nu! Ea nu face deosebire. Ea se roagă deopotrivă
pentru toţi, ca să fie buni.
De aceea, vorbind despre sîanta rugăciune, v-am
spus că ea se numeşte maica tuturor faptelor bune,
pentru că ea aduce în sufletul nostru pe cea mai
mare faptă bună: dragostea de Dumnezeu şi
dragostea de aproapele.
Auzi ce spune dumnezeiescul Părinte Maxim
Mărturisitorul - care a fost "vârful teologiei" şi
"bilanţul teologiei ortodoxe" în secolul VI - în
Filocalie şi în cartea numită "Ambigua", o carte a lui
cu care îl întrece uneori în gândire şi pe Sîantul
Dionisie Areopagitul, numit şi "Pasărea cerului":
Toate faptele bune ajută pe om să câştige
dragostea de Dumnezeu, dar nici una ca
rugăciunea. Că rugăciunea de aceea se cheamă
"maica faptelor bune", că ea pe cea mai mare faptă
bună o ajunge, pe dragoste.
Toate faptele bune apropie pe om de Dumnezeu,
dar rugăciunea le uneşte. Este ca şi când ai face o
uşă din tăblii, sau un dulap, şi vezi că se potrivesc
lucrurile trase la gealău, dar nu se lipesc până nu pui
PĂRINTELE CLEOPA 61
clei. Iar când ai pus clei le-ai făcut dintr-o bucată
toate. Aşa este şi rugăciunea.
Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de
Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un
duh cu El. Este ceea ce spune marele Apostol
Pavel: Cel ce se lipeşte de desfrânată, un trup este
c·u ea... şi cel ce se lipeşte de Domnul, un duh este
cu El. Sudura aceasta duhovnicească de a se uni
omul cu Dumnezeu, se face pe calea rugăciunii.
Dar când auzim noi de rugăciune, să nu credem
că toată rugăciunea noastră este rugăciune. Dacă eu
zic cu limba rugăciunea, sau cu gura, iar mintea este
pc dealuri, eu mă înşel pe mine când mă rog. Că
Dumnezeu, În vremea rugăciunii, nu caută numai
buzele şi limba, ci caută mintea şi inima.
Şi rugăciunea care o facem noi cu gura şi cu
buzele este bună într-o măsură, căci şi ea are temei
In Sîanta Scriptură. Când auzi pe Apostolul Pavel că
spune aşa: Aduceţi Domnului roada buzelor voastre,
arată rugăciunea gurii pe care o zicem; sau când auzi
fn Psaltire că zice: Cu glasul meu către Domnul am
strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat, se
referă la rugăciunea limbii şi a glasului. Când auzi
pe proorocul că zice: Şi Iram înălţat pe El cu limba
",ea, tot de rugăciunea gurii vorbeşte; sau: Doamne,
auzi rugăciunea mea şi strigarea mea la Tine să
Vinei, tot de rugăciunea buzelor vorbeşte. Sau: Auzi,
Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea
ruga mea, iarăşi de rugăciunea gurii vorbeşte şi aici
Sfânta Scriptură.
Dar să ştiţi că rugăciunea gurii, după învăţătura
durnnezeiescului părinte Grigorie de Nyssa, marele
filosof şi fratele marelui Vasile, este graniţa cea
mlli depărtată a rugăciunii, sau, mai bine-zis, ca să
62 NE VORBEŞTE
înţelegeţi mai bine, ea este cuiul (treapta) cel mai de
jos din scara rugăciunii. Ştii că atunci când te urei pe
scară, pui piciorul pe cel dintâi cui. Dar cât ai de suit!
Or, scara rugăciunii în urcuşul ei nu are sîarşit
Rugăciunea, in creşterea ei, nu are margine,
pentru că ea se uneşte cu Dumnezeu. Şi precum
Dumnezeu, fiind nemărginit în sfinţenie prin
înălţimea însuşirilor Sale, nu are srarşit în bunătate
şi în sfinţenie, aşa şi rugăciunea, în creşterea ei
duhovnicească, se înalţă şi margine nu are!
Şi nu numai rugăciunea este nemărginită, ci şi
toate virtuţile care se nasc din Dumnezeu sunt
nemărginite; tocmai de aceea, că se nasc din
Dumnezeul" nemărginit Ori credinţa, ori nădejdea,
ori dragostea, ori mila, toate sunt nemărginite, pentru
că ele se nasc dintr-un Dumnezeu care nu are
margine în bunătate.
Aşadar, când ne rugăm cu gura, să ştiţi că facem
bine, căci cu aceasta începe a se învăţa omul a se
ruga. Cu gura începem să învăţăm întâi rugăciunile
începătoare: "Împărate ceresc", "Sfinte
" " "
Dumnezeule , "Preasrantă Treime , "Tatăl nostru ,
"
"Crezul , "Psalmul 50"...; şi-i bine să le învăţăm pe
de rost din cărţi de rugăciune, din Ceaslov şi Psaltire.
Noi citim rugăciuni cu gura, şi aşa se învaţă
rugăciunile ca şi cum am fi în clasa întâi. Omul o ia
de la această rugăciune cu gura şi se ridică în
rugăciune, până când nu mai este rugăciune, până
intră în vedere dumnezeiască. Acum, vorbind de
rugăciune, vom vorbi despre treptele rugăciunii, aşa
cum ne învaţă Sfinţii Părinţi.
Când ne rugăm cu limba, cu gura şi cu buzele,
suntem în treapta cea mai de jos a rugăciunii.
Trebuie să trecem cu rugăciunea noastră de la limbă
PĂRINTELE CLEOPA 63
şi de la gură, la minte, pentru că sufletul nostru are
două părţi domnitoare, cum arată Sr antul Ioan
"
Damaschin în "Dogmatică : mintea şi inima.
Mintea izvorăşte permanent gânduri. Creierul
este unealta raţiunii, iar inima este unealta sentimen­
telor, a simţirilor celor duhovniceşti. Că unde simţi
intâi bucuria, scârba, frica? Nu în inimă? Vezi că
simţirea sufletului se află în inimă?
Deci, vreau să vă spun un lucru. Când ne rugăm
cu gura, ne aflăm la începutul rugăciunii. Iar dacă eu
zic o rugăciune cu gura: "Doamne, !isuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine,
" "
păcătosul , sau "Tatăl nostru , sau "Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară... !" sau oricare şi, dacă o
inteleg şi cu mintea, ea atunci nu se mai cheamă
rugăciunea gurii, ci trece în altă treaptă, şi anume la
n1găciunea minţii.
Iar dacă această rugăciune, care o zic cu gura şi
o înţeleg cu mintea, o duc până la simţirea inimii -
IA o simt şi cu inima -, ea a devenit atunci rugăciunea
inimii, altă treaptă mai înaltă. Deci, auzi ce spune
Sffintul Apostol Pavel: Vreau mai bine să zic cinci
cu mintea în biserică, decât zece mii de
�'Vtnre cu limba. Aţi auzit cu cât este mai înaltă
11găc1unea minţii decât ambii?
il Că preferă apostolul
degrabă să zică cinci cuvinte cu mintea în
�iscric,ă, decât zece mii de cuvinte cu limba; fiindcă,
te ruga cu mintea este rugăciune mult mai înaltă
cc1i t a limbii.
Dar rugăciunea minţii este desăvârşită? Nu! Nici
1 minţii nu-i desăvârşită. Rugăciunea minţii de-abia o
numesc dumnezeieştii Părinţi jumătate de rugăciune,
11111 pasăre cu o aripă, sau rugăciune cu un picior, că
111n rugăciunea minţii nu-i desăvârşită. Îi mai
64 NE VORBEŞTE
trebuie ceva. Trebuie să ducem această rugăciune de
la înţelegerea minţii la simţirea ini.mii.
Când noi zicem o rugăciune cu limba şi o
înţelegem cu mintea şi o simţim cu inima, ea
devine sferică, rotundă, în mişcarea sufletului
nostru. Această rugăciune este mult mai desăvârşită
şi se numeşte rugăciunea inimii.
Dar o să mă întrebaţi: Rugăciunea inimii este
cea mai înaltă? Nu! Sunt rugăciuni şi mai înalte
decât a inimii. Dar la rugăciunea inimii, zice Sf'antul
Isaac Sirianul, de-abia ajunge unul din zece mii.
Iar la rugăciunea care-i mai sus decât a inimii, de­
abia ajunge unul din neam in neam; aşa de înaltă
este rugăciunea care trece peste cea a inimii. Şi care
sunt treptele mai sus de rugăciunea inimii?
Prima este rugăciunea de sine mişcătoare. De
ce se cheamă aşa? Când s-a întărit rugăciunea în
inimă, adică ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!", de Ia
o vreme inima se roagă fără să zică limba cuvinte.
Este ceea ce spune la Cântarea Cântărilor" , în
"
Biblie: Eu dorm şi inima mea veghează. Ştii cum
este atunci rugăciunea noastră? Aşa cum ai întoarce
un ceas şi apoi el merge singur.
�
In această treaptă ajungi la ceea ce spune marele
Apostol Pavel: Neîncetat vă rugaţi (1 Tes. 5, 17}. Ni
s-ar părea că Apostolul Pavel zice aici ceva mai
presus de puterea noastră. Cum să mă rog
"
neîncetat? Dar eu dorm. Mă pot ruga când dorm?
Dar eu mănânc. Mă pot ruga când mănânc? Dar eu
vorbesc cu oamenii. Mă pot ruga?" Te poţi, dacă vrei!
Omul care a ajuns la rugăciunea de sine
mişcătoare, oriunde ar fi, inima lui se roagă
permanent. Dacă-i în avion, dacă-i în tren, dacă-i în
PĂRINTELE CLEOPA 65
fabrică, dacă-i la gară, dacă-i pe drum, dacă doarme,
inima lui se roagă neîncetat. Această rugăciune,
când ajunge să fie "de sine mişcătoare", toată viata •
omului este o rugăciune. Orice lucrează pe pământ,
el tot timpul se roagă.
Apostolii nimic n-au învăţat mai presus de pute­
rea noastră. Când a zis Sfăntul Apostol Pavel:
Neîncetat vă rugaţi, cel ce ajunge la "rugăciunea de
sine mişcătoare" împlineşte cuvântul lui. El dacă
mănâncă, inima lui se roagă, când vorbeşte cu oame­
nii, are în taină altă gură: gura cea de foc a Duhului
Sfânt din inima lui. Cu aceea vorbeşte cu Dumnezeu.
Este gura Duhului", cum o numeşte Vasile cel
"
Mare. Un asemenea om, care a câştigat "rugăciunea
de sine mişcătoare", orice-ar face el, inima lui se
roagă. Aceasta este a patra treaptă a rugăciunii.
Este şi o altă treaptă mai înaltă decât aceasta:
rugăciunea cea văzătoare. Care este aceasta? Ai
văzut pe Sfăntul Antonie cel Mare? De-acolo, din
muntele Tebaidei, unde era el în Egipt, se ducea cu
mintea la Sfăntul Amonie, alt sihastru mare. Acela
ieşise din viaţă şi sufletul lui era dus de îngeri la cer.
Şi el a început a se închina. Şi 1-au întrebat călugării:
.,Părinte, de ce te închini?" Şi el a răspuns: Fratele
"
nostru Amonie, marele stâlp al cerului şi al
pământului, se duce la cer şi m-am închinat
sufletului lui".
Şi era mare distanţa de la Sf'
antul Antonie până
la muntele lui Amonie, însă Antonie vedea sufletul
lui Amonie cum este ridicat de îngeri la ceruri când
a ieşit din trup. Asta înseamnă oameni înainte­
vl\zători sau cu minte înainte-văzătoare de Dumnezeu!
Când ajunge omul să fie înainte-văzător de
Dumnezeu, el are această rugăciune numită
66 NE VORBEŞTE
"văzătoare". Deci se suie cu mintea aşa de tare, că el
vede aici unde suntem noi câţi demoni sunt că sunt
- duhovnicească mintea omului nu mai lucrează după
mulţi - şi câţi îngeri sunt. Pe toţi îi vede. Şi vede pe
cel ce şi-a curăţit inima, vede şi gândurile; gândurile
ce le gândeşte fiecare. Atât de curată devine mintea
lui, că îţi spune ce gândeşti tu, ce gândeşte celălalt.
La fiecare le ştie gândurile. Ai văzut la Mântuitorul:
Ştiind gândurile cărturarilor şi ale fariseilor, a zis:
Ce gândiţi rele în inimile voastre? Ce este mai uşor a
zice? Ridică-te şi ia-ţi patul tău şi umblă? Sau a zice:
iartă-ţi-se păcatele? Se uita şi vedea gândurile lor.
Deci la măsura aceasta ajunge omul care are
rugăciunea de sine văzătoare. Ştie gândurile la toţi
care sunt de faţă. Vede duhurile rele, vede îngerii şi
pe toţi care se îngrijesc de mântuirea noastră aici.
Dar este şi altă treaptă de rugăciune mai înaltă, a
şasea: Rugăciunea in extaz sau in uimire. Prin
aceasta, în vremea rugăciunii, omul se răpeşte cu
mintea la cer, faţa lui se face ca focul şi mâinile şi
degetele lui ca făcliile de foc şi nu mai este pe
pământ cu mintea, ci numai în cer.
Ultima rugăciune, mai înaltă decât cea în extaz,
este Rugăciunea cea duhovnicească. Aceasta este a
şaptea. Rugăciunea duhovnicească nici nu se mai
cheamă rugăciune. Ea, după toţi dumnezeieştii Părinţi,
se cheamă vedere duhovnicească şi Împărăţie a
cerului. La fel zice şi Sfântul Isaac Sirul.
Deci, rugăciunea duhovnicească este mai presus
de hotarele rugăciunii. Ea este o fire cu Dumnezeu.
Asta este ceea ce a văzut marele Apostol Pavel: Ştiu
pe un om oarecare, care acum paisprezece ani s-a
răpit până la al treilea cer şi a auzit acojo cuvinte,
care nu este cu putinţă omului a le grăi. In trup sau
afară din trup, nu ştiu. Dumnezeu ştie!
PĂRINTELE CLEOPA 67
El nu ştia cum a fost. Că în rugăciunea aceasta
u sa putere. Ci este luată de puterea Duhului Sfânt
şi-i dusă în slăvile cereşti şi nu mai poate cugeta ce
vrea ea. Mintea omului este dusă la descoperiri mari
in ad,
i în cer, unde vrea să-I ducă Duhul Sfânt. Şi
omul acesta este în mari descoperiri şi când vine iar
în aşezarea lui, nu ştie dacă a fost în trup sau afară
de trup, ca Apostolul Pavel. Aceasta este cea mai
înaltă rugăciune, de care spune dumnezeiescul
Părinte Isaac Sirul că de-abia se învredniceşte unul
"
tiin neam în neam de o descoperire ca aceasta". într-o
generaţie abia dacă se găseşte unul.
Pentru ce vcam spus despre aceste trepte ale
rugăciunii? Ea are de toate trei trepte generale:
Rugăciunea gurii, a minţii şi a inimii. Iar celelalte
trepte intermediare sunt legate între ele ca nişte
trepte la scară când te sui. Un rugător desăvârşit
trece prin toate aceste trepte de rugăciune cu darul
lui Dumnezeu. Dar a se sui omul pe aceste trepte,
n u este în puterea lui. A omului este numai voinţa.
Să voiască să se roage lui Dumnezeu cum poate, iar
11 se învrednici de rugăciuni înalte ca acestea, este
numai o lucrare care depinde de darul lui Dumnezeu.
Deci, în aceste rugăciuni trebuie să se unească
mintea cu inima. Este o rugăciune a minţ ii în inimă
fiÎ este o rugăciune a inimii curate. Dar să ştiţi că
mintea pogorându-se in inimă, trece două vămi
,
1111u obstacole, ca să se unească cu inima. Care sunt
A
nccle vămi? Intâi este vama închipuirii, a imaginaţiei,
şi a doua este vama raţiunii de la poarta inimii.
Pogorând mintea spre inimă, ea întâlneşte prima
vamă, imaginaţia. Ai văzut că stai uneori la rugă­
riune şi apare în mintea ta te miri ce. O închipuire,
 68 NE VORBEŞTE
ori cel ce te-a supărat, ori cel ce te-a smintit cu o
� Ş
pa ă.. _ i atunci, la vama imaginaţiei sau a
mchipumt se opreşte mintea noastră în vremea
rugăciunii, mergând spre inimă.
Asta este prima staţie. Sfântul Nil Ascetul zice
în Filocalie: Fericită este mintea aceea care a
gin
ajuns să se roage fără imaginatie lui Hristos fără
formă! Mintea Mântuitorului ,;_a avut ima aţie
spun toţi sfinţii teologi. Pentru că El era Noul Ad
şi a venit să restaureze pe vechiul Adam, exact cum
a fost în rai.
Că şi Adam, când a fost creat de Dumnezeu în
rai, nu avea imaginaţie, o-avea închipuire. Satana a
căzut din închipuire, că voia să se facă asemenea cu
Dumnezeu, cum zice la Isaia: Tu ai spus în gândul
tău: Mă voi sui deasupra norilor, peste munţii cei de
miazănoapte care sunt în ceruri, deasupra stelelor
cerului voi pune scaunul meu şi voi fi asemenea cu
Cel Preaînalt. Şi numai cât şi-a închipuit, 1-a dat
?u �
e�eu pe Lucifer jos din cer, pentru că şi-a
mchipmt să fie asemenea cu El, necunoscând că este
zidire. Că Dumnezeu l-a făcut numai cu gândirea şi
poate să-I surpe într-o clipeală.
Aşa şi Adam, când a căzut, prin gândire a
căzut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri, ci vei fi ca un
f?u m_ne�eu, cunoscând binele şi răul. Şi cum şi-a
�cht�mt. că . va fi ca un Dumnezeu, a căzut prin
u�agmaţie dm darurile date şi apoi a fost izgonit din
rat. De aceea dumnezeieştii părinti numesc
imaginaţia pod al demonilor. Nici u� păcat nu
trece de la minte la simţire (la inimă) dacă nu şi-1
Închipuie întâi omul cu mintea.
Deci, in vremea rugăciunii n-ai voie să-ţi
inchipui nimic. Nici imaginaţii sfinte, nici pe Hristos
PĂRINTELE CLEOPA 69
Sfânta Cruce, nici pe scaunul Judecăţii. Nimic. Că
1oa1te imaginaţiile sunt afară de inimă şi dacă rămâi
te închini la acestea, nu te închini lui Hristos.
Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că
Inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de car�
1pune Hristos: Tu, când te rogi, intră în cămara ta Şl
Incuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi
Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti
� ţie la arătare. Voi credeţi că acea cămară este cea de
lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă.
Ori aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul
altfel: Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa ce� de
lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvmte!
ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu D�eze�; ŞI
uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogon cu mmtea
în cămara inimii. Că inima este cămara minţii.
Auzi ce zice dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul:
Omule, pogoară-te cu mintea în cămara inimii tale şi
atunci ai ajuns în cer. Că şi aceea este cămara
cerului, a Impărăţiei cerului. Dar cine ne-a spus
nouă că Împărăţia cerului este în inima noastră?
Hristos. N-a spus El: Împărăţia cerului înlăuntrul
vostru este? Deci iată că noi avem Împărăţia cerului
în inima noastră. Şi când ajungem cu mintea în
�
Inimă, am ajuns la Impărăţia cerurilor.
Deci, pogorându-se mintea spre inimă în vremea
rugăciunii, întâlneşte aceste două vămi: întâi vama
imaginaţiei şi pe urmă vama raţiunii, la poarta
inimii. Un om înţelept într-o clipeală de vreme le trece.
Legea cea mai scurtă a rugăciunii este să nu-ţi
închipui nimic când te rogi. Că imagi�aţiile_ s��
de trei feluri: rele, bune şi sfmte. Să nu pnmeştl mei
un fel de imaginaţie. Că dacă te opreşti la
imaginaţie, nu poţi intra cu mintea în inimă în
 70 NE VORBEŞTE
vrem ea rugăciunii. Iar aici, la vama raţiunii, care-i la
poarta inimii, întâmpină alte duhuri rele. Să vă dau
aici o pildă ca să înţelegeţi.
La vama raţiuni o întâmpină pe mintea noastră
te�lo�ii î�tu'!ericului şi filosofii iadului şi-i dau
m�ţn . raţmm d�hovn�_ceşti. Mintea noastră, după
ma rtuna Sfântulm Vasile, are însuşirea să izvorască
veşnic gânduri, bune sau rele. Şi nu-i de vină ce
izvorăşte. Că ce turnăm într-însa, moara macină. Noi
suntem cei care hotărâm dacă dăm drumul la gânduri.
Stai uneori la rugăciune, în genunchi sau în
picioare sau stai pe-un scaun sau pe-o laiţă, că te
poţi ruga şi culcat când eşti bolnav sau bătrân cum
. '
zice Sfântul Grigorie Sinaitul: "Cel bătrân şi bolnav
poate sta culcat cu capul pe-o pernă, dacă nu poate
sta în picioare, numai să se roage". Dumnezeu nu
9ere omului poziţia trupului, ci a minţii şi a inimii.
In clipa rugăciunii, numai ce vezi că apar nu cuvinte
rele, ci din Scriptură, cum a ispitit pe Mântuitorul în
muntele Carantaniei. Nu L-a ispitit din Scriptură?
Aruncă-Te jos, că scris este: Îngerilor Săi va
porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu
cumva să loveşti de piatrăpiciorul Tău.
Ai văzut că rolul lor este să te ispitească din
Scriptură? Aşa face şi cu mintea noastră, când vrea
să se coboare în inimă la rugăciune. Şi la vama
p
ra unii, care-i la poarta inimii, de exemplu îţi vin în
mmte aceste cuvinte: Ridicat-ai de la mare caii Tăi
tulburând ape multe. Sau: Lipsit-au de la mâncar ; raţiuni duhovniceşti în vremea rugăciunii, chiar de-ar
oile, când nu vorfi boii lângă iesle.
Ce este asta, că-i din Scriptură, nu? Cine sunt
boii? Care sunt oile? Ce înţeles au astea? Şi îndată te
duce cu mintea la tâlcuirea Sî antului Maxim: Boii
raţionali - că-s mai mari boii decât oile - sunt apostolii,
PĂRINTELE CLE OPA 71
episcopii şi preoţii, Biserica povăţuitoare, ierarhia.
Ce sunt oile? Biserica ascultătoare, poporul de jos.
De câte ori nu a numit Hristos poporul de jos oi? Oi
cuvântătoare!
Ce este ieslea din care se hrănesc şi boii şi oile?
Biserica lui Hristos. Că şi Biserica povăţuitoare şi
cea ascultătoare se hrănesc cu Preacuratele Taine, cu
învăţătura Sfinţilor Părinţi, a Sfintelor Scripturi celor
vechi şi noi şi cu toate dogmele, cu toate tâlcuirile
Evangheliei. De unde toate astea? Din această iesle
care este Biserica.
Dar ce zice Duhul Sfânt aici? Lipsit-au de la
mâncare oile, când nu vor fi boii lângă iesle. Adică
o să lipsească poporul lui Hristos din Biserică, când
n-or să fie păstorii lângă Biserică. Că boii, în chip
raţional, sunt păstorii Bisericii. Şi iată ce raţiuni
adevărate şi înalte ne vin în vremea rugăciunii! Dar
vrăjmaşul nu se supără de asta, când vede că tu raţio­
nezi. El se bucură. Bine că teologhiseşti când te rogi!
Fraţilor, n-au ce căuta astea în vremea rugă­
ciunii! Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Tu, când
te rogi, nu teologbisi, că eşti batjocorit de
demoni!" Când te rogi trebuie să ai inima infrântă
şi smerită, durerea inimii pentru păcate şi smerenie.
Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorul minţilor
raţionale din cer şi de pe pământ.
Deci nu este voie în vremea rugăciunii să
tcologhiseşti. Pentru că a sta de vorbă cu nişte
fi din Sfânta Scriptură, nu ne rugăm, ci teologhisim.
Adică înseamnă să cugetăm ceva la cuvintele
Scripturii. Fiindcă această vamă a raţiunii este la
poarta inimii, n-ai voie să vorbeşti în vremea
rugăciunii nici un cuvânt din Scriptură. Ci, te
72 NE VORBEŞTE
•
coboară în inimă cu rugăciunea de-un singur
gând, adică gândind numai la numele Domnului
nostru Iisus Hristos.
Deci cu această raţiune ne coborâm în inimă,
zicând aşa: "Doamne, !isuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul (sau
păcătoasa)". Cu altă raţiune n-ai ce căuta. După cum
v-am spus mai sus, la vama imaginaţiei, nici o
imaginaţie, cât de sfântă ar fi, nu este în inimă, ci
afară de inimă şi trage mintea noastră din inimă
afară. Aşa şi raţiunile acestea.
Că diavolul, numit teologul întunericului şi
filosoful iadului, are scop să-i dea minţii noastre de
teologhisit Şi el îţi aduce la rugăciune toată
Scriptura, dacă vrei - că el este teolog vechi şi o ştie
pe de rost. Numai să nu te rogi! El ştie că rugăciunea
îl arde.
De aceea îţi aduce texte şi de la Apostol şi din
Evanghelie, din predicile pe care le-ai auzit în
biserică, din cazanie. Tu stai la rugăciune, iar diavolul
îţi aduce lucruri mari şi raţiuni duhovniceşti foarte
înalte. Atunci tu capeţi o trufie duhovnicească: "De
aceea îmi vin mie acum cuvintele astea aşa de înalte,
că eu mă rog lui Dumnezeu! " Şi el râde cu gura
până la urechi! Tu nu te rogi atunci, teologhiseşti.
Mântuitorul îţi spune să te rogi: Voi nu vorbiţi multe
ca făţarnicii, cărora li se pare că întru multe vorbe
îi aude Dumnezeu!
Hristos cere de la noi rugăciunea monologhie",
"
adică de-un singur cuvânt, de-un singur gând. Ai
văzut cananeeanca? Mergea după Hristos şi striga cu
câteva cuvinte: !isuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!
şi Fiul lui David, miluieşte-mă! Dar striga din inimă.
Ea nu s-a rugat mult, s-a rugat cu un singur cuvânt,
PĂRINTELE CLEOPA 73
dar îl zicea din inimă, până a biruit bunătatea lui
Dumnezeu să zică: O, femeie, mare este credinţa ta!
Aşa şi noi, în vremea rugăciunii, mai ales a
rugăciunii inimii, când vrem să pogorâm mintea în
inimă, aşa să ne rugăm, cu un singur gând. Că dacă
părăseşti teologia asta în vremea rugăciunii, cu
ajutorul lui Dumnezeu, îndată mintea intră în inimă.
Cămara minţii este inima. Când auzi în Evan­
ghelie Tu, când te rogi, intră în cămara ta, să ştii
că-i vorba de intrarea minţii în inimă. Pentru că
acolo este Hristos de la Botez; acolo stă mireasa cu
Mirele şi se uneşte, adică sufletul nostru se uneşte cu
Hristos în inimă.
Deci, îndată ce mintea a intrat în n
�
i imă, ai un
semn firesc. Incepe ca un cui de foc şi se încălzeşte
inima de la centru. Apoi se încălzeşte toată, pe urmă
pieptul, umerii, coloana vertebrală, tot corpul şi
încep a curge sudori cu mare putere, iar ochii încep a
vărsa lacrimi calde de pocăinţă cu mare foc. Asta-i
rugăciune de foc.
Ce s-a întâmplat acolo? S-a întâlnit Mirele cu
mireasa. Hristos cu sufletul nostru. Această unire
duhovnicească îl face pe om un duh cu Dumnezeu.
Este ceea ce spune Apostolul: Cel ce se lipeşte de
desfrânată, un trup este cu ea... şi cel ce se lipeşte
ele Domnul, un duh este cu El. Această unire şi lipire
de Dumnezeu în nimă,
i prin Iisus Hristos, aduce
mare dulceaţă duhovnicească şi mare căldură.
Dar încă nu-i temelia lucrării, nici dulceaţa, nici
căldura cea din inimă. Temelia lucrării este
zdrobirea inimii, căinţ.a, durerea inimii pentru
păcate �i lacrimile de pocăinţă care se varsă
atunci. In starea aceasta sufletul nostru are atâta
fericire, atâta uşurare, atâta căldură şi dulceaţă
74 NE VORBEŞTE
duhovnicească, încât, după ce se trezeşte din starea
aceasta de unire cu Iisus Hristos în inimă, el nu
poate spune trei cuvinte.
Ce minute fericite, ce dulceaţă, ce bucurie a avut
în inima sa! Şi dacă în starea aceasta ar sta un
lucrător al rugăciunii un ceas sau două - cu mintea
pogorâtă în inimă, adică să se unească mintea cu
inima -, când s-ar trezi, o săptămână sau două în
inima lui nu mai poate intra nici un gând din lumea
aceasta! Cerul nimii
i lui atât se curăţă, încât rămâne
văzduhul inimii plin de lucrarea Duhului Sfănt. O
inimă fericită care s-a adăpat cu lacrimi de pocăinţă
şi cu mare dragoste din unirea cu Iisus Hristos.
Dragoste duhovnicească care nu se poate descrie cu
limba!
Deci, aceasta-i rugăciunea inimi� de care v-am
spus mai sus, la care de-abia se învredniceşte unul la
zece mii! Aşa-i de înaltă. Iar de rugăciunea cea
duhovnicească, de care v-am amintit în primul
cuvânt, de-abia unul din neam în neam.
Dar o să mă întreba�: ,,Dar noi, părinte, ce facem,
majoritatea lumii, care nu ştim această tehnică şi
această filosofie de rugăciune înaltă? Noi ne
pierdem?" Nu! Dar fiindcă a venit cuvântul despre
rugăciune, v-am arătat care este rugăciunea cea
adevărată. Nu înseamnă că, dacă eu nu mă rog, nici
să nu spun la altul. Nici eu nu m-am rugat aşa de
când sunt! Dar nu înseamnă să nu ştim. Că neştiinţa
este orbirea sufletului.
Dar ştii ce zice dracul mândriei şi al nesimţirii,
dacă avem o lacrimă la rugăciune? "Amu te-ai rugat
straşnic!" Ehei! Şi cât îi de-acolo până la rugăciunea
cea curată! Cât îi de departe cerul de pământ! V-am
PĂRINTELE CLEOPA 75
spus că rugăciunea în creşterea ei n-are limită.
Pentru că se uneşte cu Dumnezeu. N-are margine.
Aceea înseamnă rugăciune, cum zicea unul în
Pateric: ,,Am poruncit minţii mele să se ridice trei
zile în ceruri! Să nu se pogoare de acolo trei zile".
Aceea-i rugăciune! Sau cum s-a rugat un bătrân din
pustia schetică. Acesta, venind un frate la dânsul, 1-a
întrebat:
- Fiule, ce este pe la Alexandria? Ce ' face
lumea?
- Părinte, îi mare secetă, a răspuns fratele.
- Da' de ce nu vă rugaţi? a zis bătrânul.
- Ba ne rugăm, părinte! Au scos şi sfintele
moaşte şi icoanele, au venit preoţi, au făcut Sf'antul
Maslu cu arhiereii pe câmp, cu procesiune mare. Se
roagă şi tot nu plouă!
Dar bătrânul a zis:
-Arătat este că nu vă rugaţi!
Bătrânul ştia adevărata rugăciune.
-Ba ne rugăm, părinte! stăruia fratele.
- Fiule, dacă-i aşa, hai să ne rugăm oleacă! - ca
să-i arate care-i adevărata rugăciune.
A ridicat bătrânul mâinile în sus şi s-au făcut
degetele lui ca zece făclii de foc şi faţa lui ca
soarele. Şi nu le-a lăsat în jos timp de un ceas. Şi în
timpul ăsta, cum era senin şi secetă, au venit nori,
s-au îngroşat norii, au ·început tunete şi fulgere şi a
plouat aşa de tare în jurul lor şi-n tot Egiptul, încât a
strigat fratele:
- Părinte, părinte, coboară mâinile în jos că mă
îneacă apa!
Şi atunci părintele, când a coborât mâinile, i s-a
făcut faţa lui iarăşi ca mai înainte.
76 NE VORBEŞTE
Ai auzit care-i adevărata rugăciune? Aşa să ne
rugăm şi noi! S-au rugat mii şi mii; şi preoţi şi
arhierei şi popor şi n-a pl?uat. Şi s-a rugat unul, dar
s-a rugat cum trebuie. Intr-un ceas a coborât şi
ploaia şi norii şi toate. Cu această rugăciune Ilie a
descuiat cerul, care era încuiat de trei ani şi şase
luni. Asta-i rugăciune în extaz sau în uimire.
Şi aşa, când ne rugăm, să ştim că suntem departe
de rugăciune atâta vreme cât mintea noastră este la
cele de jos şi-i necurată. Dar nu trebuie să
deznădăjduim, pentru că Dumnezeu ştie neputinţa
noastră. Şi de multe ori unul se roagă, săracul,
amărât de vreun necaz şi nu are nici când zice în
ceasul acela rugăciune din Ceaslov sau din Psaltire.
Zice şi el ceva: "Doamne, miluieşte-mă! Doamne,
iartă-mă!" Dar zice din toată inima.
Când mintea lui pătrunde în inimă, nici nu se
poate ruga cu rugăciune lungă. Numai atât zice:
�iluieşte-mă, Doamne!", sau "Mila mea!", sau
"
Indurarea mea!", sau ,,Dumnezeul meu!" Deci,
"
când s-a pogorât mintea în inimă sau a intrat în
cămara inimii, atâta zice: "Iisuse al meu! !isuse al
"
meu! Pentru că n i ima atunci se închide şi se des­
chide repede. Inima înghite pe Iisus şi Iisus, inima!
Atunci nu mai este timp de vorbă, că el stă în
faţa Mântuitorului şi se teme să zică cuvinte lungi,
pentru că pierde atenţia Că atenţia este puterea
rugăciunii din faţa Mântuitorului. Şi atunci zice
"
numai câte un cuvânt: !isuse al meu! Dar în acele
"
cuvinte atâtea lacrimi se varsă şi atâta dragoste
dumnezeiască, încât omul se face tot ca focul în
vremea rugăciunii.
De aceea, când ne rugăm să zicem cum putem.
Sfântul Macarie ştia că nu ştim să ne rugăm, dar ne
PĂRINTELE CLEOPA 77
dă un sfat: Omule, eu ştiu că tu nu ştii să te rogi! -
"
el ştia ce înseamnă rugăciunea, că era mare stâlp al
î dau un sfat: Roagă-te cum poţi
Ortodoxiei -, dar ţi
tu, dar roagă-te adeseori!" Că din deasa rugăciune,
omul începe a se învăţa rugăciunea cea adevărată.
Iar Sfântul Ioan Scărarul zice: "Oare vom părăsi
rugăciunea de cantitate?" Că rugăciunea de cantitate
este cea pe care o facem multă, dar fru-ă să fim cu
mintea în inimă şi fără să fim cu privirea minţii la
Dumnezeu. "N-o părăsim!" Că rugăciunea dintâi este
pricina celei de a doua. Cantitatea naşte calitatea.
Este un proverb: Exerciţiul face premianţi!"
"
Roagă-te mereu! Apostolul Pavel spune: Rugaţi-vă
neîncetat! Noi rugându-ne aşa, neputincioşi şi
răspândiţi, cum putem noi, Dumnezeu, văzând
sufletul nostru că vrea să se roage cât de cât, îi dă
câteva minute de rugăciune curată.
Şi atunci el îndată începe să se roage cu lacrimi,
cu foc mare. Însă rugăciunea aceea, chiar dacă
durează câteva minute, acele câteva minute de
rugăciune cu mintea în inimă sunt mai puternice
decât dacă ai sta o lună de zile în rugăciune, citind la
Psaltire sau din Ceaslov. Aşa de mare putere are. Şi
atunci, creştinul, gustând din dulceaţa rugăciunii
celei curate, zice: "Ehei! asta-i rugăciune!" Dar
această gustare din rugăciunea curată, din
rugăciunea harică, nu vine la cheremul nostru, când
vrem noi. Vine când vrea Dumnezeu să rniluiască
sufletul nostru.
Auzi ce spune Sf'antul Isaac Sirianul? Semn al
milei lui Dumnezeu sunt lacrimile la rugăciune.
Când vedem că ne cercetează Dumnezeu cu lacrimi
multe la rugăciune este semn că mila lui Dumnezeu
'I.JL,.
_ _s-a atins de ochii tăi şi vrea, prin aceste lacrimi de

78 NE VORBEŞTE
pocăinţă şi de dragoste mare, să te cureţe pe tine, să
te lumineze, să te spele de păcate şi să-ţi arate ţie
care-i adevărata rugăciune.
Deci, noi suntem datori să ne rugăm cum ştim
noi, cum putem, începând cu rugăciunile începătoare:
"
�
"Impărate ceresc , "Sfinte Dumnezeule", ,,Preasfăntă
"
Treime", Tatăl nostru", Crezul şi celelalte. Ne
" Este o însingurare în sine, în inimă, şi o însingu­
"
rugăm cum putem, dar să ne rugăm adeseori.
Că auzi ce spun Sfinţii Părinţi? Sfăntul Teofan
Zăvorâtul este o mărturie preaîndreptăţită să vă
spună: Cel ce se roagă des, însăşi rugăciunea i se �
face lui cel mai mare dascăl al rugăciunii. lnsăşi
rugăciunea îl poate învăţa să se suie de la treptele
cele mai de jos ale rugăciunii, până la treptele cele
mai înalte şi până la extaz şi până la rugăciunea
duhovnicească". Deci rugăciunea îi învăţa pe sfinţi
să se roage, pentru că ei totdeauna se rugau.
De aceea spune: Neîncetat vă rugaţi! Adică
oricând. Eşti acasă, eşti pe drum, eşti în chilia ta, eşti
la lucru, oriunde, tu înalţă mintea către Dumnezeu.
Şi zi cum poţi, dar zi mereu! Orice rugăciune-i bună,
dacă o zici cu frica lui Dumnezeu şi cu atenţie.
Să nu căutăm noi trepte de rugăciune înaltă,
că aceasta-i mândrie! Noi ne rugăm cum putem, iar
Dumnezeu, văzând că sufletul se chinuie să se
înveţe a se ruga, când ştie darul Lui, îl învredniceşte
de momente de rugăciune curată.
Şi atunci, acela caută însingurare, să fie numai
cu Dumnezeu. Cum spune dumnezeiescul Ioan
Scărarul: Cel ce pe dulceaţa rugăciunii o a aflat,
pururea voieşte să fie singur. Şi Sf'antul Isaac
Sirianul zice: Cel ce pe dulceaţa rugăciunii o a
aflat, va fugi de gloate ca un asin sălbatic! El vrea
să rămână în dulceaţa aceea şi în vorbirea cu
PĂRINTELE CLEOPA 79
Dumnezeu oricând. Şi vorbăria şi treb� şi altele îl
sustrag de la rugăciune, dar lui îi pare rău.
Este foarte greu să ajungă omul să se roage în
aşa fel, ca să nu-l tragă înapoi zgomo!Dl şi v�erea
multora şi auzirea despre atâtea lucrun. RugăciUnea
desăvârşită puţini oameni o dobândesc.
rare dinafară. Însingurarea dinafară: Eu mă duc în
pădure şi stau într-un bordei, �ntr-o colib�, undeva,
într-o peşteră, şi mă rog. Şt aceasta aJută mult
rugăciunii. Dar, dacă nu vet avea msmgurare� m
o � o A
sine, nu-ţi ajută. Poţi să fii acolo şi să năluceştl cu
mintea toate eraşele şi tot Bucureştiul şi toate
târgurile. Degeaba ai fugit cu trupul în pustie, căci
cu mintea n-ai fugit în pustie. Ori, călugăr ce
înseamnă? Spune Sf'antul Ioan Scărarul: Cel ce stă
cu mintea sa afară de lume şi de-a pururea se
roagă lui Dumnezeu, acela este călugăr!
Dumnezeu nu cere să ieşim noi numai cu trupul
din lume şi să fugim în pădure; ci cu mintea s� ieşim
din lume. Aş putea să stau în zgomotul lumn, cum
Bcea Sf'antul Teodosie, începătorul vieţii de obşte,
dar îl vedeau rugându-se ca un stâlp de foc în
� trei mii �e
mijlocul lumii. El avea la trapeză cât
at. m
săra ci pe zi şi el le slujea la masă . Şt-I vede
mijlocul lumii ca în cea mai mare pustie, că era
desăvârşit El nu mai auzea şi nu mai privea la cele
din lumea asta, ci numai la cele de sus. Dar a celor
desăvârşiţi este aceasta.
Iar noi, care avem nevoie să ne învăţăm
rugăciunea, avem nevoie de o îns��are � not �al
o •
o A
ţi at caset tale şt te
întâi . Te închizi între .patru pere
. . . ,. .. . . ..
.
poţi însingura. At mch ts uşa ŞI mtr1 m cama ra mtm n.
,.
80 NE VORBEŞTE
De abia acolo te poţi ascunde să te rogi lui
Dumnezeu în ascuns.
Sfântul Simeon Noul Teolog spune: Mintea nu
se poate ascunde nicăieri intre zidiri! Poţi să te
duci tu şi-n pustie, poţi să te duci şi între stânci, poţi
să te duci oriunde, nu o poţi ascunde în zidiri. Cel
mai adânc loc unde poţi ascunde mintea de lume
este cămara ei - inima! Numai în inimă o poţi
ascunde, că acolo stă de vorbă cu Iisus, cu Mirele
Cuvântul, pe care Îl ai de la Botez.
Acolo dacă o ascunzi, mintea trebuie să intre
in inimă, mută, surdă şi oarbă. Să nu mai vorbeas­
că, să nu mai audă nimic şi să nu mai vadă nimic din
lumea asta. Ci numai pe Iisus să-L vadă şi de El să
se lipească şi cu El să se unească în Duhul Sfănt
Acolo în inimă, Mirele cu mireasa! Sufletele noastre
sunt miresele lui Hristos cum spune Sfântul Apostol
Pavel: V-am logodit pe voi mireasă unui Mire fără
de moarte şi tare mi-e frică de voi să nu se
poticnească inimile voastre, precum a Evei de
satana. N-a spus mintea, ci inimile, că a ştiut că
adevărata unire a sufletului nostru cu Hristos se
face in inimă, nu în altă parte.
Iar dacă noi ne rugăm cum putem, să ne rugăm
adesea, că harul este maică de obşte la fiecare. Ai
văzut o mamă bună cu copilul cel mic al ei? Dacă
vede că nu ştie să meargă pe picioruşe, îl lasă oleacă
�.ăme��ă şi el îndată cade şi începe a plânge, că el
u cu ptcwarele plăpânde şi nu poate merge. Şi îndată
�
m�a îl ri ică: "Stai,
A
�a� să te învăţ". Şi-1 ia de
mană, tl mat duce oleaca, tar îl lasă. Ca să se înveţe
a merge. Aşa face harul cu noi în vremea rugăciunii'
când nu ştim să ne rugăm.
PĂRINTELE CLEOPA 81
Când vine harul la tine, simţi o rugăciune curată;
simţi o rugăciune a minţii, a inimii. Şi pe urmă, când
te lasă Duhul Sîant, din cauza mândriei şi a leneviei,
iar cazi, iar mintea se duce la lume, Ia tulburare.
Apoi iar te ridică, până ce te înveţi să mergi pe acest
drum şi să te ţii pe picioarele tale. Şi aşa, văzând
Dumnezeu că vrea sufletul să se roage, îl introduce
încet-încet pe treptele rugăciunii. Şi când a învăţat el
să se roage, nu-i mai trebuie să-I ducă nimeni de
mână. El ştie că adevărata rugăciune o găseşte în
inima sa, unindu-se cu Iisus Hristos.
Deci se cade să ne rugăm cum putem. Uneori cu
gura, alteori cu mintea, alteori cu inima, alteori mai
presus de rugăciunea inimii. Cine se va învrednici
de celelalte trepte ale rugăciunii, cum v-am spus -
de sine mişcătoare, văzătoare, rugăciunea în extaz,
în uimire, până la rugăciunea cea duhovnicească -,
are mare dar de la Dumnezeu; dar nu ştiu dacă din
neamul nostru de azi ajunge cineva. Numai
Dumnezeu ştie pe unul ca acela. Poate se găseşte
undeva în vreo peşteră ascunsă, prin munţi pe
undeva sau cine ştie, că numai Domnul ştie. Acela-i
stâlp de foc! Acela, când se roagă, se face ca
bătrânul din Pateric, stâlp de foc!
Dar noi să ne rugăm cum putem, că am văzut că
Mântuitorul n-a trecut cu vederea rugăciunea
cananeencei. Ea, săraca, nici nu era evreică. Era
feniciană, din părţile Tirului şi ale Sidonului. Ori,
fenicienii erau păgâni. Dar a auzit şi ea de
Mântuitorul că face minuni şi a venit. Văzând atâta
lume în jurul Lui, a început să strige: Miluieşte-mă
pe mine, Fiu/ lui David; fiica mea rău se îndrăceşte!
Ca femeie păgână, a învăţat şi ea de Ia evrei cum
să strige. Ea nici nu ştia cum Îl cheamă. "Strigă aşa,
82 NE VORBEŞTE
femeie!" Dar ea, săraca, striga ca mamă necăjită. Pe
fata ei o chinuiau diavolii de atâţia ani, că era
îndrăcită. Şi a luat asupra sa faţa fiicei sale, că auzi
ce strigă: Miluieşte-mă, Doamne, pe mine, că fiica
mea rău se îndrăceşte! Nu striga: ,,Miluieşte,
Doamne, pe fiica mea!" Adică, dacă ai să faci milă
cu fiica mea, pe mine mă miluieşti.
Deci s-a băgat în fiinţa fiicei sale şi cu toată
inima se ruga pentru fiica sa. Iar Mântuitorul, ca să
arate la toţi statornicia credinţei ei, se făcea că nu o
aude. Ai văzut ce-a spus întâi: Nu sunt trimis fără
numai la oile cele pierdute ale casei lui Israel. Cum
ar zice: "Tu eşti feniciană, eşti păgână; nu pentru
"
tine am venit în lume! Ea atunci mai tare striga. Şi
la Apostoli le era milă: Doamne, slobozeşte-o pe ea,
că strigă în urma noastră! O vedeau că strigă cu
lacrimi din adâncul inimii. Iar Mântuitorul o mai
înfruntă o dată: Nu este bine să iei pâinea fiilor şi s-o
dai câinilor. A
Câine o făcut-o! lnţelegi? Dar ea nu s-a supărat
că o face câine. ·Ea, în fierbinţeala rugăciunii ei, a
trecut peste toate. De aceea a zis: "Doamne, câine
sunt eu - adică nu sunt din neamul lui Israel, eu sunt
păgână -, dar şi câi
nii, Doamne, mănâncă din
jărâmiturile care cad de la masa domnilor lor.
Adică, chiar dacă sunt câine, dar măcar dă-mi
" mântuire. Că nu-i de ajuns să crezi în inima ta în
şi mie o fărâmitură, că eu nu întind mâna la masă cu
stăpânii". Şi atunci a spus Mântuitorul către dânsa:
O, femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie precum
voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei din acel ceas. Aţi
văzut rugăciune? Ai văzut credinţă? Nu cu multe
cuvinte, dar din inimă!
Dar tâlbarul pe Cruce? Ai văzut ce spune
Stăntul Efrem în Cuvânt la tâlhar din Vinerea
PĂRINTELE CLEOPA 83
Mare? Mai întâi el şi celălalt tâlhar buleau pe Iisus
pe Cruce, şi-1 ziceau: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,
coboară-Te de pe Cruce şi ne zbăvejte
i şi pe noi. Pe
urmă au văzut că Mântuitorul, când li băteau cuie în
mâini şi-n picioare şi-L batjocoreau, se ruga pentru
dânşii fără răutate: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce
fac!
Atunci tâlharul din dreapta s-a străpuns de
blândeţea Lui şi zicea: "la uită-te ! Noi cât îi bles­
temăm şi-i înjurăm pe aceştia care ne-au răstignit
aici, iar El zice: Părinte, iartă-i pe ei, că nu ştiu ce
fac!"
Atunci a crezut în inima lui că Acela Care este
răstignit lângă dânşii nu este un prooroc, ci este
Dumnezeu.
Tâlharul care a început să creadă că Mântuitorul
este Dumnezeu, văzând că rabdă cu atâta blândeţe, a
început să se uite la El în sus, căci Crucea Mântui­
torului era mai înaltă decât a lor, şi se gândea: "Ce
rău a făcut Omul acesta? Morţi a înviat, bolnavi a
vindecat, oameni a săturat, a învăţat cu cuvântul
blândeţii, n-a fost păcătos, nu s-a atins de El nimic...
Cu adevărat Acesta-I Dumnezeu!"
Aceasta zice şi Apostolul: Cu inima se crede
spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre
Dumnezeu, ci trebuie să-L mărturiseşti şi cu gura, că
avem două părţi. Cu sufletul cred că este Dumnezeu,
dar trebuie să-L mărturisesc şi cu buzele. De aceea a
zis Mântuitorul: Cine se va lepăda de Mine înaintea
oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea
Tatălui Meu. Cu toată fiinţa ta trebuie să-L
mărturiseşti; şi prin cuvânt şi cu inima, prin credinţă.

84 NE VORBEŞTE
Atunci tâlharul, care credea în muna lui că
Mântuitorul este Dumnezeu, ce-a gândit el? "Oare o
să mă ierte Dumnezeu şi pe mine, că eu mai înainte
am hulit, ca şi cel din stânga?" Se gândea el: "Acest
Iisus, Care se roagă pentru cei ce-L răstignesc, dacă
pe cei care L-au răstignit nu ţine mânie, cu cât mai
mult o să mă ierte şi pe mine, măcar că eu am făcut
atâtea desfrâuri şi ucideri şi jafuri şi înjurături şi
betii!"
> A
Işi aducea aminte de viaţa lui de tâlhar şi-şi
zicea: "Oare ce pocăinţă să mai fac eu acum? Dacă
aş avea picioarele libere, aş face metanii, dar ele
sunt legate. Dacă aş avea mâinile libere, aş da două
palme la cel din stânga care huleşte şi aş zice: «De
ce huleşti pe Acest blând Iisus!» Dar şi mâinile surl't
răstignite". Se gândea el: "Ce pocăinţă să mai fac eu
acum pe cruce?" Duhul Sfânt i-a dat în gând: Ştii
" Dumnezeu Longhin Sutaşul, când L-a străpuns în
ce mai am eu slobod? Am limba! Limba nu-i
răstignită. Şi eu am să strig din toată inima cu limba
mea: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru
împărăţia Ta! "
A
Vezi? Intâi cu limba L-a apărat de tâlharul din
stânga, care-L ocăra pe Mântuitorul, zicându-i: Nu
te temi tu de Dumnezeu, că noi suntem în aceeaşi
osândă, că a,.m făcut atâtea păcate? Dar Acest Iisus
ce-a făcut? Intâi cu limba îl ocăra pe celălalt. "Eu
"
cred că Acesta-! Iisus! Nu mă mai iau după tine!
După ce 1-� ocărât pe tâlharul din stânga cu limba, a
făcut pocămţă; roade de pocăinţă, că numai limba şi
căinţa inimii îi mai rămăsese. "Am să strig cu
această limbă, pe Acest Iisus Care nu ţine minte
răul, să mă ierte". Şi a strigat din adâncul inimii:
Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru
împărăţia Ta! Şi aude pe Mântuitorul de sus de
PĂRINTELE CLEOPA 85
Cruce: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în
rai!
Sf'antul Efrem face artă mare în cuvânt: "Văzut-ai
rugăciune tâlhărească? Văzut-ai tâlhar înţelept? A
ştiut să fure mult în viaţa lui! Dar, având credinţa în
"
inimă, a ştiut să fure cu limba raiul . Adică:
Tâlharule! Ai furat, ai spart, ai făcut ucideri,
"
răutăţi; dar acum cu credinţa ta din inimă ai ştiut să
furi cu limba raiul". Şi zice la urmă acest cuvânt,
aşa: "0, tâlharule, şi al raiului tâlhar! Ai furat toate,
dar ai furat şi raiul cu limba. O, tâlharule şi al raiului
tâlhar! O, floare timpurie a lui Hristos, Căruia I se
cuvine slavă! "
Adică cea mai întâi floare răsărită din Crucea lui
Hristos a fost sufletul tâlharului.
De aceea el a mers întâi în rai cu Mântuitorul, că
L-a mărturisit pe Cruce înainte de a-L mărturisi pe
coastă şi alţi mulţi pe urmă. Cel dintâi, tâlharul �-a
mărturisit pe Dumnezeu şi L-a rugat să-I ducă în rat.
Iată ce înseamnă rugăciune în vreme de nevoie!
Când suntem necăjiţi, să strigăm cu toată inima, că
i
Dumnezeu caută la inima noastră. Amn.
•
e
6

c e
aset
SI· ÂN TA SP OV ED AN IE
p�
e
fn l:t>k ce urmează, m-am gândit să vorbesc cât
e
c:rr �ov n dl"'sprc tatna Sfintei Spovedanii.
ti, atât ale
creştin, lin a dtntre marile datorii duhovniceş
este mărturisirea
mnnalnlor, cât şi ale creştinilor,
întâi că toţi greşim
pRu1tclor. Trebuie să ştim mai
in,
mamtca lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţ
�� 1Hmeni nu este fără de păcat.
ă care zice:
Acest lucru ni-l arată Sfhtta Scriptur
nu avem,
11•/t multe greşim. Iar de vom zice că păcat
nu este în noi;
,., 1111i înşine ne înşelăm şi adevărul
cios şi
.

moa
rte iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credin
nouă păcatele şi
�
d dn•pt este Dumnezeu, ca să ne ierte
tă întinăciunea şi
wt ne curăţească pe noi de toa
ll<'tln•ptalea.
Dacă mi-am mărturisit cu căinţă păcatele cele
am spovedit curat,
trupeşti şi cele sufleteşti şi m-
pe cap şi a zis
preotul, numai dacă a pus mâna
mele s-au ridicat.
rugăciunea de dezlegare, păcatele
cu pregătire
Iar dacă nu m-am dus cu căinţă şi
sesc curat, să
cuvemtă şi n-am ştiut să mă mărturi
primesc canon
descopăr toate păcatele mele, să
fac o mie de
pentru ele şi să le părăsesc, pot să
ic, că păcatul,
dc.-legări la cel mai iscusit duhovn
nlrava, a rămas tot în mine.
ă a Sfintei
De aceea folosul, valoarea cea scump
e. Eu, dacă mă
Spnvedanii nu ţine de preot, ci de min
faţa
ciur cu toată sfinţenia, cu toată convingerea în
8 NE VORBEŞTE
lui Dunmezeu - că, atunci când mă duc în faţa
preotului, înaintea lui Dunmezeu mă duc, că preotul
este numai un martor -, trebuie să-i spun toate
păcatele mele.
Altfel crezi că în ziua judecăţii preotul poate
să-ţi ajute ceva, dacă n-ai spus drept? Doanme
fereşte! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie
decât ce i-ai spus tu. Iar dacă tu ai avut vreo rezervă
şi ai ţinut vreun păcat nespus, toate păcatele le ai
îndoite. Aşa spun Sfinţii Părinţi, pentru că ai crezut
că Dunmezeu nu ştie ce ai făcut tu.
Iată care sunt condiţiile pe care trebuie să le
împlinească spovedania:
1 . Spovedania trebuie să se facă înaintea
duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie
înaintea preotului, mă duc în faţa lui Dunmezeu.
Preotul este un simplu martor. În ziua judecăţii el
atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus,
nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu,
dacă m-am dus la spovedanie şi i-am spus toate şi
preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile pe cap, eu
sunt dezlegat.
2. Spovedania trebuie să fie completă şi să nu
se ascundă nimic din cele făptuite, cum am spus
mai înainte. Ai auzit ce spune Sfântul Apostol
Pavel? Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât
toată sabia cea cu două tăişuri şi străbate până la
despărţirea trupului de a duhului, cea mai înaltă
unire între om şi Dunmezeu.
3. Spovedania trebuie făcută de bună voie,
ant, Care zice: şi din voia
după mărturia Duhului Sf'
mea mă voi mărturisi Lui.
PĂRINTELE CLEOPA 9
-
4. Spovedania să fie făcută cu umilinţă, căci
illtlllll înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
5. Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să
nu dăm vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo
altă zidire a lui Dunmezeu, nici chiar pe diavoli. La
spovedanie numai pe noi să ne învinuim şi să ne
pnhănim, cum zice Sf'antul Ioan Scărarul: ,,A mea
l·stc buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a
fl\cut, iar nu dintr-a altuia".
6. Spovedania se cuvine să fie dreaptă, adică
să spui adevărul; spune cum ai făcut toate, fără
ruşine. Isus Sirah spune: Este ruşine care aduce
J)ăcat şi este ruşine care aduce slavă şi har.
Ruşinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te
scuteşte pe tine de ruşinea aceea pe care o vom
suferi cu toţii la ziua cea înfricoşată a Judecăţii lui
Dumnezeu.
7. Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm
înaintea duhovnicului o mare hot1irâre de a nu mai
păcătui, ajutându-ne nouă dunmezeiescul har, şi să
voim mai bine a muri de mii de ori decât a mai
păcătui de acum înainte cu voinţa noastră.
Sfântul Vasile cel Mare zice: ,,Nu se foloseşte
de mărturisire, nici se mărturiseşte, cel ce zice la
spovedanie numai că a greşit, însă rămâne iarăşi
în păcat şi nu-l urăşte". Toată pocăinţa ta întru
aceasta constă, să te hot1irăşti a-ţi schimba viaţa.
Când te duci la m1irturisire cu p1irere de rău şi cu
dli n(ă şi îţi recunoşti greşelile, îi spui preotului câte
\Îl minte. Dar ca să ţii minte şi să faci o mărturisire
mtrcagă, nu te duce cu ochii legaţi la preot, căci
dtavolul îţi ia mintea şi uiţi. Cu o săptămână sau
10 NE VORBEŞTE
două înainte, stai liniştit într-o cameră, ia-ţi un caiet
şi scrie toate păcatele tale din copilărie, sau de la
ultima spovedanie.
Ce păcate ai pe conştiinţă, de când erai copil
mic; când erai de cinci ani, când erai de şapte ani,
când erai în clasa întâi la şcoală, când erai în clasa a
doua, când erai într-a noua, când erai fată mare sau
flăcău, înainte de căsătorie sau după căsătorie, când
erai militar.
Scrie, că şi diavolul a scris. Avem contabil bun,
îngerul rău pe umărul stâng, care scrie tot, şi îngerul
cel bun pe umărul drept, care scrie şi el faptele cele
bune ale omului.
Şi atunci uite ce-i. Ştii că nimic necurat nu va
intra întru !mpărăţia cerurilor? De aceea, cel mai
mare bine pe care poţi să-I faci unui om este acesta.
Dacă vezi că s-a îmbolnăvit în casă la tine tata sau
mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau
fratele, care a slăbit de boală şi se apropie de moarte,
nu se poate un bine mai mare decât să-i aduci preotul
repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de
pământ ca şi tine! Preotul a luat dar de la Dumnezeu.
Nu aţi auzit în Evanghelie? Ce veţi lega voi pe
pământ, va fi legat şi în ceruri şi ce veţi dezlega voi
pepământ, vafi dezlegat şi În ceruri!
Dacă ai reuşit să-I spovedeşti curat înainte de
moarte, i-ai salvat sufletul. Când se duce la vărni,
sufletul care a avut păcate, dacă le-a dezlegat preotul
aici, Duhul Sfânt a şters tot de pe tabelele lor. Crapă,
mor de ciudă diavolii: "la uită-te, domnule! L-am
avut în mână!" Duhul Sfănt i-a şters păcatele.
Această putere le-a dat Dumnezeu preoţilor; că dacă
PĂRINTELE CLEOPA 11
nu dădea Dumnezeu această putere preoţilor, nimeni
din oameni nu s-ar fi mântuit.
Dar Dumnezeu, Cel ce a �cut cerul şi pământul,
a ştiut cum să facă pentru a mântui lumea. Când a
înviat Hristos le-a dat această putere Apostolilor. Ce
le a spus? A suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh
Sfunl, cărora le veţi ţine păcatele, ţinute vor fi şi
nzrora le veţi ierta, iertate vor fi, şi orice veţi
dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat şi în cer... Ce,
fratilor, voi n-aţi citi?
t N-aţi auzit Evanghelia?
Deci, când vezi că eşti bolnav de moarte, nu
alerga la doctor, că poate te omoară acela şi mori
ncmă.rturisit. întâi spovedeşte-te şi apoi du-te şi la
doctor, dacă este cazul, dar tu să fii mărturisit. Dacă
ai murit, gata, te-ai uşurat! Că vei muri în mâinile
doctorului, că vei muri acasă, tu să fii mărturisit.
Însă întâi doctorul sufletelor, că el te va scoate din
1ad. Aşa. Şi nu te gândi că n-are dar.
După o spovedanie curată, trebuie să primim un
canon, pe care trebuie să-I ţinem. Cel ce se
spovcdcşte are mare datorie de a-şi face canonul dat
pentru a scăpa de chinul cel veşnic al iadului.
Vedem n î Sfânta Scriptură că prin canon s-au
curăţit toţi cei ce au păcătuit înaintea Domnului.
Altfel, cel ce a primit canon şi nu-l face, nu se poate
curăţi de lepra păcatului şi nici sufletul său nu este
slobozit din robia dracilor.
Este bine de ştiut că cel ce se pocăieşte cu
adevărat, nu numai că primeşte canonul dat de
duhovnieul său, ci singur cere mai mult canon, ştiind
că ori aici vremelnic, ori dincolo veşnic, păcătoşii
trebuie să-şi facă canonul.
12 NE VORBEŞTE
Iar canonul să fie după măsura puterii fiecăruia.
Ai auzit ce spune Sîantul Marcu Ascetul? Câtă
deosebire are arama de fier şi fierul de găteje -
adică de vreascuri -, atâta deosebire este intre un
trup şi altul. Unul este din fire sănătos şi tare şi
poate să postească şi să nu mănânce până seara; iar
altul, săracul, dacă n-a mâncat de două-trei ori pe zi,
cade jos. în toate acestea se caută scopul. De aceea
dreapta socoteală este împărăteasa faptelor bune.
Tu crezi că pe dracul îl întreci la fugă? El într-o
clipă este la marginea pământului. Numai cu asta îl
întreci: dacă te smereşti şi te socoteşti a fi praf şi
cenuşă şi păcătos şi neputincios şi nevrednic de a trăi
pe pământ. Numai de smerenie se teme diavolul! De
alta nu se teme el. Poţi să fii tu nevoitor cât îi lumea,
dacă nu ştii să ceri iertare, eşti batjocorit de diavoli.
De aceea, fraţilor, să ne ajute mila Domnului să
câştigăm oleacă de smerenie şi dreaptă socoteală,
fiindcă în lumea aceasta sunt curse şi ispite şi fel de
fel de nedumeriri pământeşti şi duhovniceşti. Dar să
avem în toate dreapta socoteală. Că pădurea nu se
teme de cel care încarcă o dată mult pc o căruţă. Ştie
că mai la vale se rupe osia şi se strică carul. Ea se
teme de acela care ia mereu câte un lemnişor şi-1
duce acasă. Aşa şi vrăjmaşul, nu se teme de cel care
începe cu multă nevoinţă, că oboseşte şi rămâne, ci
se teme de cel care ia câte oleacă aşa, încet, încet.
SfântulTeodosie spune: "De lucrează cineva
puţin câte puţin, se îmbogăţeşte şi la cele trupeşti
şi la cele duhovniceşti". Câte oleacă! Aşa să luaţi
PĂRINTELE CLEOPA 13
titpt.t hun1i, câte oleacă şi să vă pară rău că n-ati făcut
""'' mult.
('ând se face spovedania generală? au
111lll'hat unii credincioşi.
O dată pe an trebuie să faci spovedania
w·nl·talil din mica copilărie. Sfântul Nicodim
i\gluoritul spune: "0 dată pe an, în Postul Mare, este
h111c să faci spovedania generală". Ştii de ce? Pentru
smerenie. Te ajută mult să-ţi aduci aminte păcatele.
Fu mă mărturisesc, dar dracul mă face să uit păcatele
mele cu care am mâniat pe Dumnezeu.
Dar eu, când fac spovedania generală, mi le face
ingerul cât muntele în faţa mea. "Vezi cine eşti?"
Smcrcma! Şi atunci, mai mult se apropie Dumnezeu
de noi, când noi ne smerim din adâncul sufletului.
- Dar ce incredere avem că ni s-au iertat toate
11ăcatele prin spovedanie?
Dar dumneata dacă ai spălat o rufă bine şi dacă
se mai murdăreşte, nu o mai speli din nou? Nu pui
sodă şi leşie şi o speli şi o pui la uscat? Precum
cămaşa trebuie spălată, aşa şi sufletul trebuie spălat
mereu prin deasa spovedanie.
Dar Sfinţii Părinţi şi mai ales Sfântul Nicodim
i\ghioritul avea o învăţătură pentru duhovnic:
Sfăt uieşte-i o, duhovnice, la spovedanie deasă şi
,. ,
curată pe toţi". O dată în an se face spovedania
!(Cnerală din nou. Şi asta-i şi pentru smerenie şi
pentru ca omul să nu uite neputinţele lui, cu care a
�>np;lrat pc Dumnezeu. Aşa este.
De aceea trebuie să ne pocăim, să ne pară rău.
l'l·ntru că Dumnezeu este atât de milostiv şi de bun,
 14 NE VORBEŞTE
că nu mai ţine minte răul ce-am făcut, dacă noi ne
întoarcem din toată inima şi ne mărturisim.
Aţi văzut ce spune proorocul Isaia: lntoarceJi-vă
către Mine şi Mă voi Întoarce către voi, fiii oameni­
lor. De vorfi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca
zăpada le voi albi, şi de vorfi ca roşea/a, ca lâna le
voi face albe şi nu voi mai pomeni cele dintâi ale
voastre.
În bunătatea Lui cea fără de margini, El ştie
neputinţa noastră, că greşim cu voie şi fără voie, cu
ştiinţă şi cu neştiinţă. Nu este clipă când nu greşim
înaintea Domnului. Dar nimeni nu ştie firea omului
mai mult ca Dumnezeu, căci El ne-a făcut din nimic.
De aceea, cum ne întoarcem către El cu lacrimi'
cu părere de rău, cu spovedanie curată, ne şi iartă.
Cine are păcate mai grele trebuie să facă oleacă de
canon, că Dumnezeu totdeauna este gata să ne
primească şi să ne ierte, căci suntem zidirea Lui.
Nimeni nu L-a făcut pe Hristos să coboare din
cer, decât mila Lui, dragostea Lui pentru oameni. I-a
fost milă de neamul omenesc. Că atât de multă
dragoste are faţă de neamul omenesc, încât, auzi ce
spune Sfăntul Ioan Evanghelistul: Atât de mult a iu­
bit Dumnezeu lumea, încât pe Unul născut, Fiul Său,
L-a trimis În lume să mântuiască neamul omenesc.
A venit Mântuitorul Hristos, nu numai să ne
înveţe ce trebuie să facem, ci pentru ca să sufere
pentru noi batjocoriri, scuipări, bătăi şi moarte pe
Cruce, pentru ca să scoată neamul lui Adam din iad,
care stătea acolo de 5508 ani, cât au fost de la primul
Adam până la venirea Noului Adam - Hristos.
PĂRINTELE CLEOPA 15
Deci să avem către Dumnezeu inimă d e fiu, şi
si\-L iubim din toată inima. Iar când am greşit ceva,
sndată să cerem iertare şi să alergăm la mărturisire,
ca să-L împăcăm pe Dumnezeu, căci L-am supărat,
că Domnul niciodată nu ţine minte răul. Dacă vede
că ne-am întors, se întoarce şi El către noi.
Să avem către noi inimă de judecător. Adică
cum? Să ne judecăm. Oare ce gândim noi îi place lui
Dumnezeu? Ce vorbim noi, oare îi place lui Dumne­
zeu? Ce fac eu acum, oare îi place lui Dumnezeu?
Şi îndată conştiinţa ne spune da sau nu. Căci de
se va judeca omul pe sine, nu va cădea în judecata
lui Dumnezeu! Să ne facem judecători nouă înşine:
"Măi, aceasta nu-i bun ce fac; aceasta nu-i bun ce
vorbesc; aceasta nu-i bun ce intenţionez eu să fac!"
Şi dtre aproapele să avem inimă de mamă.
Ai văzut o mamă bună? Chiar dacă are copii mai
mulţi şi dacă unul o supără, o necăjeşte în fel şi chip,
ca are milă de toţi. Dacă vede că un copil de-al ei a
căzut în apă şi se îneacă, sau în foc, şi strigă: "Mamă,
11\1 mă lăsa!", ea uită tot. Uită că a supărat-o şi se
duce după dânsul şi-1 scapă, chiar cu riscul vieţii.
Că aşa este mama! Adevărata mamă nu mai ţine
minte răul. Atât iubeşte pe copii. Iată, aşa trebuie să
avem şi noi inima noastră faţă de toţi. Să ne fie milă
de toţi, şi de străini şi de ai noştri. Aşa cere
Dumnezeu în Sfănta Evanghelie.
N-ai vă2,ut cloşca? Are atâţia pui şi dacă i-ai luat
numai unul, îţi sare în cap, măcar că are mulţi. Aşa şi
mama cea bună îşi pune sufletul pentru copii.
Această inimă de mamă o cere Dumnezeu de la noi.
S-o avem faţă de toţi. Când va fi unul, care chiar de
16 NE VORBEŞTE
ne-a făcut rău, chiar de ne-a supărat, însă, când î
vom vedea că este la necaz, să sărim să-I ajutăm, ca
să vadă el că noi avem dragoste şi nu ţinem minte
r!l.ul pe care ni 1-a făcut el. Numai aşa vom fi fii ai lui
Dumnezeu după dar.
FOLOSUL DESEI SPOVEDANII
Acum să spunem pe scurt despre cele cmc1
foloase ale desei spovedanii.
Preabunul Dumnezeu a pus in lume Taina
aceasta a Spovedaniei, căci dacă n-ar fi fost aceasta,
după Botez, nimeni nu s-ar putea mântui. Cine
reuşeşte să facă o spovedanie curată, reuşeşte să facă
al doilea Botez, după cum aţi văzut că zice preotul la
molitfă: ,,De vreme ce cu al doilea botez te-ai
botezat, după rânduiala tainelor creştineşti".
Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei este una din
cele şapte Taine şi cuprinde patru părţi:
Prima parte este durerea inimii pentru
păcate. Să-i pară rău şi să plângă pentru păcatul prin
care a supărat pe Dumnezeu.
A doua este spovedania prin grai viu la
duhovnk.
A treia este facerea canonului, prin hotărârea
în faţa preotului că-I va face.
A patra parte, cheia Sfintei Spoyedanii, este
dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor
preotului pe capul credinciosului. Aceasta, după
canonul 8 al Sinodului 1 ecumenic, se numeşte
epicleza duhovniciei, adică venirea Duhului Sfânt
PĂRINTELE CLEOPA 17
l pl·�tc capul celui ce s-a mărturisit curat. <? nu s�
poate încheia Taina Sfintei Spovedann decat atunct
t:<llld a pus preotul mâna pe capul celui ce se
m;trturiscşte, după cum arhicreul pune mâna pe
capul diaconului sau al preotului, când îl hirotoneşte
�� vine Duhul Sffint prin succesiune apostolică.
Deci, la fel şi aici, Duhul Sfânt vine prin mâna
preotului să dezlege sufletul care s-a spovedit.
Dar spovedania, fiind o spălare sau un botez
duhovnicesc al sufletului, după Botezul cel dintâi,
este o taină prin care se iartă păcatele omului prin
dezlegare de la duhovnic şi este bine să se facă cât
mai des.
Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur zice
aşa în cartea care se numeşte ,,Puţul" sau ,,Fântâna"
pc româneşte: ,,De este cu putinţă, o, creştine, şi in
fiecare ceas să te mărturiseşti la duhovnic".
De ce? Pentru că nu este clipă şi minut când nu
greştm lui Dumnezeu. Deci, dacă greşim in fiecare
chpă lui Dumnezeu, este prea de nevoie să se facă
deasa spovedanie, să spălăm sufletul prin mărturisire
curată cu căinţă şi canon, pentru că se înnegreşte
hama sufletului nostru cea curăţită la Botez, prin tot
tC!ul de păcate, din ceas în ceas şi din minut în
llllDUt.
in vremea veche a creştinismului patristic,
crcştmti se mărturiseau în fiecare zi la duhovnici.
Dar pc vremea aceea se şi împărtăşeau in fiecare zi,
cum arată la Fapte: ...şi erau toţi în biserică, când s-a
mtcmeiat Biserica, şi stăruiau în învăţătura Aposto­
ltfor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în
lltgăciune. ...Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi
 18 NE VORBEŞTE
aveau toate de obşte. Astfel s-a întemeiat prima
obşte apostolică.
Toate le dădeau Bisericii şi pe ei înşişi se dădeau
lui Hristos. Pe vremea aceea, după terminarea sluj­
bei, şi masa se dădea în biserică, mesele agape. Mai
târziu s-au scos în pridvorul bisericii şi pe urmă acasă
la creştini, fiind binecuvântate de Sfmţii Apostoli.
Spovedania se făcea la început în fiecare zi. Mai
târziu oamenii, rărind cu Sfânta Împărtăşanie, au
rărit-o şi cu Sfânta Spovedanie. Şi vedeţi acum de­
abia se mai spovedesc în cele patru posturi. Atâta s-a
răcit credinţa şi evlavia, mai ales faţă de Spovedanie,
şi chiar de împărtăşirea cu Preacuratele Taine, care
aduc cel mai mare folos şi putere de creştere duhov­
nicească a sufletelor noastre prin harul Duhului
Sfânt, ce vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Aici vom vorbi nu numai despre Spovedanie, ci
şi despre foloasele desei spovedanii.
Foloasele desei spovedanii sunt cinci.
Primul folos al desei spovedanii este acela că
păcatul nu prinde rădăcini in noi şi se strică din
suflet cuibul satanei.
Diavolul, văzând că te spovedeşti des, te căieşti,
te rogi şi-1 pârăşti mereu, zice aşa: ,,Degeaba mă
ostenesc cu dânsul, că se duce mereu la preot şi se
spovedeşte, şi-1 dezleagă, şi eu nu câştig nimic. Mai
bine mă duc la cei care dorm, care n-au grijă de
mântuire, care nu se spovedesc cu anii, că aceia nu
mi se mai împotrivesc!"
Cine se spovedeşte des, ştie ce a greşit, că ţine
minte. Dacă nu s-a spovedit de câteva zile: "Măi,
ce-am făcut?" El îndată îşi aduce aminte, iar dacă
1
PĂRINTELE CLEOPA 19
lns;î sti treacă o Jună sau două sau poate şi un an, de
undl' sl\ lină el minte?
('li într-o zi dacă te-ai ispiti pe tine, să stai
umlcva într-un unghi de casă, într-un colţ şi să-ţi
pandcşti gândurile, numai timp de două ceasuri, să
Vl'/1 în câte feluri umblă mintea. Şi la câte păcate se
duce dacă n-o struneşti cu rugăciunea şi cu frica de
Dumnezeu. Dar într-o zi sau două? Dar umblând în
soctctate cu lumea şi vorbind cu lumea şi văzând şi
aut.md, cât se încarcă sufletul nostru pe conştiinţă în
liccarc ceas?
Deci primul folos al desei spovedanii este acesta.
�� să lineţi minte că prin mărturisire deasă, p�catele
n u pot prinde rădăcini adânci în inima celUi ce se
tnilrturiseşte.
Al doilea folos al desei spovedanii este că omul
tine minte uşor greşelile făcute d� la ultima
s1>ovedanie; pe când cel ce se mărtUnseşte rar, cu
ancvotc poate să-şi aducă aminte de toate câte a
tăcut. Astfel, multe din păcate rămân nespovedite şi,
p11n urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i 1�
aduce aminte în ceasul morţii, dar fără de folos, căct
1 se leagă limba şi nu le mai poate mărturisi.
Vai de acela care se duce la mărturisire şi
s1>unc o seamă de păcate şi o seamă nu le spune;
sau le spune şi pe acelea, dar nu sincer cum le-a
ft\cut. Caută cuvinte de acoperire, aşa de ici de colo.
FI crede că trebuie să-i spună duhovnicului câteva
pacate şi, dacă I-a dezlegat, este iertat. Crede el că
poate minti pe Dumnezeu, că nu ştie Dumnezeu cum
1> a fllcut păcatul şi în ce fel?
20 NE VORBEŞTE
Dubovnicul dezleagă numai ce aude; celelalte
păcate rămân legate, că acela n-a fost sincer şi
nicidecum nu reuşeşte să se uşureze. Deci a doua
pricină ca spovedania să fie bună, trebuie să fie
sinceră şi curată. Tot ce ţine minte omul să spună, că
nu-i spune preotului, ci lui Dumnezeu. Preotul este
un om de ţărână ca şi noi. El a primit puterea de a
lega şi dezlega păcatele, prin lucrarea Duhului Stănt.
Al treilea folos al celui ce se mărturiseşte des
este acela că, şi dacă i s-ar întâmpla să cadă într-un
păcat de moarte, îndată aleargă şi se mărturiseşte şi
intră în harul lui Dumnezeu, şi nu suferă să aibă
pe conştiinţă greutatea păcatului, fiind deprins a
se curăţi des prin spovedanie.
Al patrulea folos al desei spovedanii este că pe
unul ca acesta î
l află moartea curăţit şi in harul lui
Dumnezeu;având mare nădejde de mântuire.
După mărturia Stăntului Vasile cel Mare,
diavolul merge totdeauna la moartea drepţilor şi a
păcătoşilor, căutând să afle pe om în păcate pentru
a-i lua sufletul. Dar la cei ce se mărturisesc des şi
curat nu poate afla nimic, deoarece s-au mărturisit
luând dezlegare pentru păcate.
Al cincilea folos al desei spovedanii este că
unul ca acesta se opreşte şi se înfrânează de la
păcate, aducându-şi aminte că după puţine zile se va
mărturisi din nou şi va primi canon de la duhovnic,
acesta mustrându-1 pentru cele făcute.
Acesta care se spovedeşte des, când îşi aduce
aminte de ruşinea ce-o s-o aibă la duhovnic, de
canonul pe care o să-I primească, se opreşte de la
păcat. Omul are atâta putere împotriva păcatului, că
PĂRINTELE CLEOPA 21
h>\ 1 1havolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă
vt�·a sa nu facă păcatul; căci i-a dat Dumnezeu o pu-
1<"1 � mare' de la Botez, să biruiască ispitele diavolilor.
Dacă n-ar avea puterea aceasta, n-ar fi nici iad şi
111�1 pedeapsă pentru păcat. Voi nu auziţi în Psaltire
c·l· spune Duhul Stănt? Doamn�,
căci c� arma
hrmeivoiri ne-ai încununat pe n01. ŞI Iarăşi spune
n
î
Solomon: Dumnezeu l-a zidit pe om şi l-a lăsat
mâ11a sfatului său.
Dacă vrea să facă păcatul îl face, dacă nu, nu.
Diavolul numai îi dă în gând, iar el, dacă este prost şi
se amăgeşte, îl face. Poţi să spui tu în ziua judecăţii:
diavolul m-a dus la crâşmă; diavolul m-a
"Doamne).
dus la muierea cutare; diavolul m-a dus la furat;
chavolul m-a dus beţie; diavolul la avort, la toate"?
D1avolul va spune atunci: ,,Doamne, să-mi arate
martori, că m-a văzut când îl duceam de mână la
"
crâşmă, la desfrâu sau la avort!
Apoi va zice omului: "Vezi că eşti prost? Eu
_
ă ai fost prost,
li-am dat în gând să faci păcatul. Dac
te-ai dus tu singur! Nu te-am dus eu de mână! Dacă
m-ai ascultat eşti al meu!" . .
Deci prin deasa spovedanie se strică cu1bul
satanei. Ai văzut cocostârcul? Face cuib pe casă la
tine; şi-i o pasăre foarte fină. Dacă i-ai stricat cuibul
o dată, de două ori, nu-ţi mai vine acolo. Ştte că-1
eşti duşman. Aşa şi noi, dacă-i stricăm cuibul
satanei, el nu mai vine repede. Şi aşa este un om care
1 111c sufletul curat, că nu poate suferi păcatele.
Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este
1 ndoit. Mai întâi că stricăm cuibul satanei din suflet
�� al doilea că nu ne găseşte moartea nespovediţi.
 -------....
- . -----------------
- - - -- - --

22 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 23

Cel ce are obicei să se mărturisească des nu lasă '" tic• lll" cei nevrednici - ai văzut ce spune în
. ,
r�gma păcatului să se prindă de mintea şi inim ' "1\''' uuulc dinainte de împărtăşanie.
a lui;
. pl veş
cme rşr
: te gorul lui des, simte ând încolţeşte < 'lnc se poate împărtăşi?
? �
păcatul şr mdată rl smulge dm suflet prm spoved ('one are viaţă curată, neprihănită; cine are
anie.
Pe acela moartea nu-l găseşte nepregătit. ·111111\·' gfindului său curată, cine nu are impedimente
Uite acum a murit un părinte la noi, duhovnicul ,·,uu>Jucc şi este dezlegat de duhovnic, poate să se
� atanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit
după uupllrtăşcască, iar cine nu este mărturisit şi dezlegat
mdreptarul de spovedanie pe care il au duhovn dt• duhovnic şi n-a făcut canonul dat, nici nu se poate
icii s-a
împărtăşit cu Preacuratele Taine, iar peste câte ' apropia de împărtăşanie. Că şi o dată în an de se va
va zile
s-a dus la Domnul, zicând rugăciuni. împărtăşi, ca Iuda este, care o dată s-a împărtăşit şi
Acest suflet, deşi s-a dus repede, era pregătit. atunci a intrat satana în el şi 1-a vândut pe Domnul.
A
fost om înţelept. Dar noi ce zicem? "Lasă că Dacă nu-i vrednic cineva, nici o dată pe an să nu
" m-oi
spovedi la anu'! Nu! Să nu amânăm, că nu se împărtăşească. Ai văzut ce zice în Cuvântul 53,
ştim
când ne cheamă Hristos! Părintele Natanail n-a Sfântul Ioan Gură de Aur: "...Şi voi, preoţilor, care
ştiut
că moare. Dar îngerul Domnului 1-a ajutat, fiin dati Preacuratele Taine, nu mică muncă zace asupra
dcă el
avea obicei în fiecare săptămână să vin voastră, dacă ştiţi pe cineva nevrednic, de-! veţi
ă Ja
mărturisit. Nu a avut când să se strângă răutate împărtăşi cu aceste preaînfricoşate şi preasfinte şi
a, că
au fost dezlegate la spovedanie toate păcatel dumnezeieşti Taine. Şi dacă te temi tu, o, preotule,
e, până
şt cele mai mici. că cel ce vine la tine este sachelar, adică general, sau
Să nu credeţi dumneavoastră că păcatele mic ipat, adică prefect, 'sau voievod sau cel ce este cu
i nu
sunt grave! Şi pe acelea trebuie să le mărtur coroana pe cap, adică împărat, şi te temi că se va
. isim, că
auzt ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va supăra că nu-i dai Îtnpărtăşania, dacă te temi tu, adu-!
intra
întru împărăţia cerurilor. la mine! Tot trupul meu îl voi da să-I ardă mai
înainte de a da Trupul cel Preasfănt şi Preacurat celui
nevrednic. Tot sângele meu il voi vărsa mai înainte
SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE de a da Sângele atât de înfricoşat şi Preasfânt la cel
A
care nu-i vrednic".
Sfânta Impărtăşanie este de mare folos omului Iar dacă s-a curăţit şi dacă s-a pregătit după
dacă �e împărtăşeşte cu adevărat cu cred
inţă, c � rânduiala canonică a Bisericii lui Hristos prin
pregătrre şr dezlegarea duhovnicului. Că cel mărturisire, şi a făcut canonul cuvenit, să se apropie
ce se
apropie cu nevrednicie, osândă îşi ia, că este cu frică şi cu cutremur.
foc care
24 NE VORBEŞTE
- Ce ne puteţi spune de împărtăşirea copiilor
până la vârsta de şapte ani? Necesită spovedanie?
- Copiii cei nevinovaţi până la vârsta de cinci
ani este bine să-i împărtăşifi, dacă se poate , şi în
fiecare Duminică. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales
acum, este �ine să �e spovediti şi apoi împărtăşiti, că
.
astăzi copm văd ŞI aud multe sminteli în casă la
televizor şi peste tot, nefiind supra�egheaţi ' de
părinţi.
La fel şi despre cei bătrâni şi bolnavi zice
Sfântul Simeon al Tesalonicului: "Cei bătrâni şi
bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine
să se împărtăşească mai des şi în sărbătorile mari".
Totdeauna, înainte de a te împărtăşi, după ce ti-ai
flcut metaniile, după ce ai părăsit păcatul şi ti-ai
flcut canonul dat de preot, înainte de a te împărtăşi
. .
trei zile cel pu{in n-ai voie să bei vin, nici să mănânci
de dulce sau cu untdelemn. Iar în afara postului, flră
spovedan1e, flră canon şi flră o săptămână de post
sa� ll'_lăc�r t;ei zile, nu te poţi împărtăşi. Cel putin
tret Zile mamte de a te împărtăşi să nu mănânci cu
untdelemn şi să nu bei vin; numai mâncare uscată.
Aşa este rânduiala cu Sfânta împărtăşanie, fraţilor.
- Spuneţi-ne ceva despre împărtăşirea călu­
gărilor, despre deasa împărtăşire.
- Călugării din mănăstiri, dacă au duhovnic bun '
să se spov_edească cât mai des. La noi spovedania,
cum vedeţ1, este o dată pe săptămână, vinerea. Dar
am călugări foarte treji, care vin de două-trei ori pe
săptămână la mărturisire: ,,Părinte, n-am fost la
Utrenie; părinte, am rămas în urmă cu canonul·'
părinte, am mâncat înainte de masă", sau te miri ce.
PĂRINTELE CLEOPA 25
1>.•c•\ îl mustră conştiinţa, el vine, îi pui mâna pe cap,
11 dolegi ŞI se uşurează.
Aşa că şi călugării bătrâni şi bolnavi se pot
u••p:lrtăşi o dată pe săptămână; ceilalţi, dacă le dă
vom• duhovnicul, se pot împărtăşi, cel mai rar, la
plllllltl'CI de zile, cel mai potrivit, o dată pe lună.
Dar avem vreun temei la Sfinţii Părinţi
J�t•ntru impărtăşania la patruzeci de zile?
Da, avem la Sfântul Simeon al Tesalonicului.
1·1 ;.ice că o dată la patruzeci de zile fiecare să se
p1 cgătească şi să se împărtăşească, dacă n-are vreo
upmc canonică. Este păcat care te opreşte douăzeci
.It• am de la împărtăşanie.
in caz de moarte, dacă vezi că omul este gata, îi
d,u impărtăşania. Nu-l mai pofi opri în caz de
muatte; iar dacă nu moare şi mai trăieşte, face în
umtmuare canonul dat Aşa să ştiţi
Se poate împărtăşi cineva fără să se
�JlOvedească?
Nu. Niciodată. Nici în caz de moarte şi de
nltceva, nu. Întâi spovedania şi apoi să se împărtă­
Şl'ască.
<'ELE CINCI FELURI DE ÎMPĂRTĂŞIRE
- Dar de câte feluri este Sfânta Împărtăşanie?
In câte feluri ne putem împărtăşi?
lmpărtăşirea cu Preacuratele Taine, a te împărtăşi
A
w Trupul şi Sângele Donmului, este cea mai
111 fricoşată, cea mai bună şi cea mai sfântă taină, că
/ICC Mântuitorul: Cine mănâncă Trupul Meu şi bea
SIÎngele Meu, intru Minepetrece şi Eu întru dânsul.
26 NE VORBEŞTE
Ne putem împărtăşi cu adevărat in cinci feluri, in
Biserica lui Hristos.
Prima împărtăşire şi cea mai importantă este
cea cu Trupul şi Sângele Domnului.
A doua cale de împărtăşire, după Marele
Vasile, este împărtăşirea duhovnicească pe calea
rugăciunii celei gânditoare a inimii. Poţi să vii în
biserică şi, chiar dacă eşti oprit de preot să te
împărtăşeşti pe câţiva ani, te poti împărtăşi de o mie
de ori pe zi şi mai mult, pe altă cale, pe calea
rugăciunii. Dacă vii în biserică şi zici rugăciunea
,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul", cu toată inima, de
câte ori ai suspinat după numele lui Iisus, de atâtea
ori te-ai împărtăşit, ca şi cel ce a luat cu linguriţa
Sfintele Taine.
Aceasta este împărtăşirea pe calea rugăciunii
celei gânditoare a inimii, cu care omul poate reuşi să
se împărtăşească de multe ori pe zi, nu numai o dată..
Al treilea fel de împărtăşire este pe calea
lucrării poruncilor lui Hristos. Mântuitorul a spus
să postim, ne-a arătat cum să postim; a zis să ne
rugăm, ne-a arătat cum să ne rugăm; a spus să
primim pe cel străin, să adăpăm pe cel n î setat, să
hrănim pe cel flămând, să cercetăm pe cei închişi şi
să iertăm pe cei ce ne greşesc.
Când facem aceste porunci, ne împărtăşim pe
calea lucrării poruncilor lui Hristos. Acesta este al
treilea fel de împărtăşire. Şi cu aceasta te poţi
împărtăşi de multe ori pe zi, de câte ori ai lucrat
poruncile lui Hristos.
PĂRINTELE CLEOPA 27
J\uz1 ce spune dumnezeiescul Maxim în
1 tll><"ahc: "Hristos stă ascuns in poruncile Sale. Cine
luet· o poruncă îl primeşte pe Hristos. Şi nu numai pe
1 h asltls, ci toată Sfânta Treime". Şi auzi ce spune
Su tpllt ra: Cela ce mă iubeşte pe Mine şi are
fltltmrdle Mele, şi le păzeşte pe ele, Eu şi Tatăl vom
,.,.," şi lăcaş la dânsul vomface.
< 'Iar! Nu numai Fiul, ci şi Tatăl vine. Şi unde-i
l ulill şi Fiul pe toată Sfânta Treime o primeşte acela
' lucrează poruncile lui Dumnezeu, măcar de ar fi
llll l
uptll de a lua Sfânta Împărtăşanie de vreun preot.
ln!dcgc!i? Acesta-i al treilea chip de împărtăşire pe
l.tka lucrării poruncilor.
A patra împărtăşire este prin auz. Cum? Eu
uni oprit de preot atâţia ani de la împărtăşire, fie că
uni femeie sau bărbat. Dar merg la biserică şi ascult
\:U lvlavic Sfânta Liturghie, Apostolul, Evanghelia,
'
lll·ruv•cul, Axionul şi predica preotului. Dacă ascult
cu evlavie cuvântul Domnului, de câte ori am luat un
fn!dcs duhovnicesc prin auz, de atâtea ori m-am
hnpl\rtl\şit cu Hristos.
Aceasta este împărtăşirea prin urechi, al patrulea
f'ol de împărtăşire. Şi Apostolul spune clar: Credinţa
vin•· prin auz şi auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.
1 u prnncşti cu linguriţa pe Hristos; eu îl primesc
Jlrlll urcclu, când ascult cu evlavie Sfânta Liturghie,
Anll\ulc ŞI predica preotului. Şi mă împărtăşesc de
11111 •k on pc zi, fliră să. ştii tu.
l u poate, dacă nu te-ai pregâtit bine, spre osândă
1" •mql1 Sfânta Împărtăşanie. Iar eu, dacă stau cu
' • • dm\1\, ca vameşul, în Biserică şi ascult cu evlavie
ltt lll.l, m11 împărtăşesc prin urechi.
 28 NE VORBEŞTE
Al cincilea fel de împărtăşire este pe calea
rniridelor, a părticelelor ce se scot pentru noi la
Sfânta Liturghie. De aceea nu putem pune la Sfânta
Liturghie pe cei beţivi, pe cei ce înjură, pe cei ce
trăiesc necununaţi, pe sectari, pe cei ce se sinucid.
Pentru că acea părticică care se scoate reprezintă faţa
acelui suflet.
Aceste părticele se sfinţesc la Sîanta Epicleză,
prin invocarea Duhului Sîant şi, la sîarşitul slujbei,
după ce s-a pus în potir partea cu Iisus, se zic
cuvintele: "Plinirea potirului credintei Duhului
Sfânt", apoi se pun şi părticelele ce se scot pentru
credincioşi. În Sfântul Potir este Trupul şi Sângele
lui Hristos viu.
Din prescura a patra se scot părticele pentru vii,
din a cincea pentru morti şi le pune în Sîantul Potir.
Din aceste părticele ca mina, ce s-au adăpat cu
dumnczeiescul Sânge în Potir, atâtea mii şi milioane
de suflete au primit împărtăşirea şi comuniunea
direct cu Iisus Hristos, cu Trupul şi Sângele Lui.
Acestea patru din urmă sunt căi de împărtăşire
pe calea lucrării faptelor bune, dar nu înlocuieşte pe
cea dintâi. Numai o împărtăşire temporară şi în caz
de ceva, tot trebuie să se împărtăşească cu Trupul şi
Sângele Domnului, cu Preacuratclc Taine.
Iată aşa ne putem împărtăşi în cinci feluri în
Biserica Universală.
1 - Dacă un neoprotcstant se împărtăşeşte pe
cele patru căi, dar nu se împărtăşeşte cu Trupul
şi Sângele Mântuitorului, poate avea nădejde de
mântuire?
PĂRINTELE CLEOPA 29
- Nu! Nu are nici o valoare, pentru că este rupt
de Biserica lui Hristos şi la ei nu este darul preoţiei.
Acela e sectar, om rătăcit. Aşa-i, măi băiete! Nu
putem noi schimba ceea ce a n î temeiat Hristos
pentru toată lumea. El a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta
este Tntpul Meu; beţi dintnt acesta toţi, acesta este
Sângele Meu . (Ioan 6, 53).
..
De ce v-am spus despre Sîanta Împărtăşanie?
Este bine să vă pregătiţi, mamă. Frătiile voastre de la
Iară, măcar în posturi şi măcar o dată la patruzeci de
zile să vă împărtăşiţi.
SFÂNTA CRUCE
Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este
nebunie; iar pentnt noi, cei ce ne mântuim, este
puterea lui Dumnezeu.
De câte ori auziţi cuvântul ,.Cruce", să nu
înţelegeţi ca sectarii cei nebuni, ca baptiştii,
adventiştii, evangheliştii, penticostalii, nazarinenii,
pocăiţii, secerătorii, tudoriştii, martorii lui Iehova şi
toţi ceilalţi sectari, care bântuie lumea; gurile sectare
cele hulitoare, care au umplut lumea şi care vatămă
tarina lui Dumnezeu-Cuvântul.
Să nu gândiţi despre Sîanta Cruce ca ei, ci aşa să
înţelegeţi şi să ţineţi minte că, cuvântul "Cruce" are
î doită putere şi îndoită taină. Îndoită este Crucea,
n
îndoite sunt înţelesurile Crucii.
Să nu înţelegeţi despre Sfânta Cruce aşa ca cei
scurţi la minte şi neîntelepţi, care nu vor să se
30 NE VORBEŞTE
închine mântuitoarei Cruci a lui Hristos, cum zice
Sfântul Apostol Pavel.
Lasă-i să hulească, pentru că i-a întunecat satana
•
le-� pus pecetea pe frunte mai întâi , adică unde stă
cre1erul mare, ca să nu creadă. Le-a pus pecetea pe
mâna dreaptă, ca să nu o ridice la frunte să facă
semnul cel mântuitor al preacinstitei şi de viaţă
fllcătoarei Cruci a lui Hristos.
Deci să ştiţi că îndoit este omul, îndoită este şi
Sfânta Cruce. Nu vezi la om un ipostas în două firi?
O parte se vede, adică trupul, una nu se vede, adică
sufletul, pentru că este de natură nevăzută. Aşa şi
Crucea să o înţelegem.
Una este Crucea materială, văzută, şi alta cea
�
anică, mistică şi nevăzută, pe care o purtăm în
�
A
m1ma noastră. In Sfânta Evanghelie auzim zicând
aşa: Şi stătea lângă crucea Lui mama Lui, Maria lui
Cleopa şi Maria Magdalena.
Auzi? Stăteau lângă crucea Lui. Deci înţelege că
a sta lângă crucea Lui nu înseamnă a sta lângă
crucea spirituală, ci lângă una materială, Crucea de
lemn a lui Hristos, lângă care stătea Maica
Domnului, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena.
Când veţi auzi: Pogoară-te de pe cruce, se
înţelege Crucea lui Hristos cea de lemn pe care era
Şi L-au dus şi L-au scos
răstignit. Şi când veţi auzi:
afară din cetate, ducându-şi Crucea Lui până la
�ocul Căpăţânii, ce se cheamă pe evreieşte Golgota,
mţelegem crucea materială. Pe aceasta o purta
Mântuitorul în spate.
Şi când veţi auzi că s-au dus evreii la Pilat şi I-au
rugat: "Ne rugăm ţie, zdrobeşte fluierele picioarelor
PĂRINTELE CLEOPA 31
celor răstigniţi, ca să-i dăm jos de pe cruce, să nu-i
apuce ziua sâmbetei", că mare era ziua sâmbetei
aceleia la iudei, şi aici înţelegem tot crucea cea de
lemn, nu cea spirituală.
Iar când auzi în Sf'anta Evanghelie pe Hristos,
zicând: Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede
de sine - adică de iubirea de sine, care ne leagă
foarte mult pe toţi -,să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze
Mie, aici înţelegem crucea spirituală, crucea duhov­
nicească, pe care a purtat-o mai întâi Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, nu pe umeri, ci în suflet.
Când veţi auzi la Evanghelistul Marcu: Cel ce
nu-şi ia Cn1cea şi nu-Mi urmează Mie, nu este
vrednic de Mine, să nu înţelegeţi crucea cea de lemn,
ci crucea
spirituală, nevăzută.
Deci, băgaţi de seamă, că Hristos îndoită cruce a
purtat. Una în suflet: suferinţa, răbdarea, usturimea,
durerea, ruşinea, scuipările, mâhnirile şi întristarea;
şi toate câte le ducea în suflet formau crucea cea
spirituală a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos. Iar a doua cruce, cea de lemn, a
purtat-o pe umerii Săi şi S-a răstignit de bunăvoie pe
ea, pentru mântuirea lumii.
Şi Sfântul Apostol Pavel a purtat două cruci: Mie
să nu-mi fie a mă lăuda decât n î Crucea Domnului
nostru Iisus Hristos. Dar el a dus şi cealaltă cruce,
cum singur spune: In bătă i, în suferinţe, în posturi,
în friguri, în primejdii de la neamuri, în primejdii pe
mare, în primejdii pe uscat, în primejdii de la
neamul meu, în primejdii de lafraţii cei mincinoşi.
Deci să ştiţi, când vă atacă sectarii pentru Sfânta
Cruce, ei o iau numai pe cea de a doua, numai crucea
32 NE VORBEŞTE
suferinţelor, nu şi pe cea materială. Noi o luăm şi pe
cea dintâi, că aşa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de
lemn în spate şi o cruce a suferinţelor în sufletul său,
până la moarte şi moarte pe cruce.
Crucea este biruinţă, Crucea este steagul lui
Hristos, Crucea este anna cu care Hristos a biruit
puterile iadului şi ale morţii. Deci, vai şi amar şi
blestemat şi de trei ori blestemat este acela care nu
se închină cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a lui
Hristos!
Îndoit este omul, şi îndoită cruce trebuie să
poarte, cum arată Sîantul Efrem Sirul şi Sfântul
Chiril al Ierusalimului, care zice:
O, creştine, nici un lucru să nu faci, până nu
faci semnul Sfmtei Cruci, când pleci in călătorie,
când incepi lucrul, când te duci să inveţi carte,
cind eşti singur şi când eşti cu mai mulţi;
pecetluieşte-ţi cu Sfânta Cruce fruntea ta, trupul
tău, pieptul tău, inima ta, buzele tale, ochii tăi,
urechile tale şi toate ale tale să fie pecetluite cu
semnul biruinţei lui Hristos asupra iadului. Şi nu
te vei mai teme atunci de farmece sau de
descântece sau de vrăji. Că acelea se topesc de
puterea Crucii, ca ceara de la faţa focului şi ca
praful in faţa vântului.
Aşadar, ne-am adus aminte mai întâi de
simbolurile crucii, apoi de îndoita cruce - cea
materială şi cea spirituală.
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
Sfântul Efrcm Sirul arată că aproape de chilia lui
era un pustnic cu numele Iulian.
Acest pustnic îşi făcuse o chilie în formă de
mormânt într-o piatră şi stătea acolo şi pururea se
ruga şi postea. Dormea pe piatră jos, căci nu avea
pat. Dar avea umilinţă şi lacrimi în rugăciune, încât,
când citea la Psaltire sau în Sî anta Scriptură, unde
vedea scris cuvântul ,,Doamne", ,,Dumnezeule" sau
,,Iisus Hristos", stătea şi vărsa multe lacrimi pe
numele Mântuitorului.
Sfântul Efrem spunea: M-am dus odată la dânsul
şi când m-am uitat în cărţile lui, acolo unde era scris
,,Dumnezeu" sau .,Iisus Hristos", acolo nu se mai
cunoşteau slovele.
N-am cunoscut lucrarea lui. Atunci l-am
întrebat:
- Părinte, de ce în cărfile sfinţiei tale, unde stă
scris numele lui Dumnezeu este şters?
Sîantul Efrem îi era un fel de duhovnic al lui.
- Pentru Dumnezeu, Părinte Efrem, îţi voi
spune: Femeia aceea păcătoasă din Evanghelie a
spălat picioarele Mântuitorului şi le-a şters cu părul
capului ei, iar eu, când văd scris numele Mântuito­
rului, parcă Îl văd pe El, şi atunci curg multe lacrimi
din ochii mei. Măcar că nu văd picioarele Lui, îi văd
numele Lui de pc cărţi.
3
4 NE VORBEŞTE
Vezi câtă umilinţă era in acest suflet? Câtă
pătrundere şi simţire dumnezeiască in el? A zis
Sfântul Efrem:
Bună este lucrarea ta, părinte, dar, pentru
Dumnezeu, te rog să cruţi cărţile. Că dacă ai să mai
plângi mult, nu se va mai cunoaşte nimic pe ele.
Aşa multă umilinţă avea.
Apoi 1-a intrebat Sfăntul Efrem:
- Cum ai atâta umilinţă?
- Eu, când imi aduc aminte că Dumnezeu m-a
adus la fiinţă din ce nu am fost şi că mă rabdă în
toate zilele vieţii mele şi în toate clipele pentru
neputinţele şi păcatele care le fac cu gândul, cu voie
sau fru-ă voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, mă gândesc
cât de bun este Dumnezeu şi cât sunt eu de rău, că
sunt un izvor de păcate. Cugetând aşa, nu pot să nu
plâng, rugând pe Dumnezeu să facă mi
l ă cu mine,
cum a fllcut altădată cu femeia cea păcătoasă.
La unnă a spus Sfăntul Efrem: .,Ai văzut un om
care iubea pe Dumnezeu din toată inima? Unde
vedea numele lui Dumnezeu, îl uda cu lacrimi.
Această dragoste de Dumnezeu, cine o are cu
adevărat, se mântuieşte".
Noi citim cărţi, in plus, ne rugăm ceasuri întregi
fără umilinţă, fru-ă zdrobire, fru-ă lacrimi şi
rugăciunea noastră este seacă, o rugăciune cu secetă,
cu uscăciune, cu răceală, cu părăsirea darurilor. Şi de
ce? Pentru că ne rugăm doar cu gura; nici cu inima şi
nici cu mintea nu ne rugăm.
Cine vrea să iubească pe Dumnezeu, trebuie să
înveţe ca pururea să verse lacrimi pentru păcatele lui.
DESPRE FELUL LACRIMILOR
Diavolul se amestecă în toată fapta bună. Ai
văzut buruiana aceea numită hamei? Ea se prinde de
orice găseşte in cale: de gard, de stâlp, de poartă, d�
_
f
copac, de par. Numai vezi că se ridică. Aşa a �e ŞI
diavolul cu toată fapta bună. Se mcolăceşte m Jurul
ci pentru a o face zadarnică, să nu mai fie bună.
Cât de mare este darul lacrimilor! Dar şi alei
diavolul aduce ispită. Şi in felurile lacrimilor se bagă
vrăjmaşul, ca să facă zadarnică lacrima omului in
rugăciune, să nu fie primită la Dumnezeu.
Lacrimile cele adevărate, care izvorăsc din
dragostea de Dumnezeu, atâta putere au - spune
Sfăntul Grigorie de Nazianz - incât izvorul lacn­ _
milor de după Botez este mai mare decât însuşi
Botezul. El zice: .,Ştiu şi al cincilea botez, care se
naşte din lacrimi, din pocăinţă cu lacrimi, şi atâta
putere are botezul acela, încât este mai mare decât
cel dintâi. Pentru că Botezul cel dintâi ne şterge
păcatele, dar nu ne dă putere de a nu mai ?ăcătui".
.
Dacă am vrea noi se poate, dar vomţa omului
este lăsată liberă după Botez să aleagă: să
păcătuiască sau nu. Iar lacrimile de după �otez
_
şterg ş i păcatele pe care le facem. Lacnmde de
umilinţă sunt mai bune decât Botezul, că şterg
toate păcatele care s-au făcut de la Botez până
atunci şi te lasă curat.
36 NE VORBEŞTE
Sunt mai multe feluri de lacrimi. Dacă ai lacrimi
să iei aminte care sunt bune, care sunt mijlocii şi
care sunt de la satana.
Lacrimile cele bune sunt cele din dragoste
pentru Dumnezeu. Acestea îngraşă pe om, dau
bucurii mari sufletului - ori de mănâncă, ori de nu
mănâncă -, dacă plânge, el este sătul. Aceste lacrimi
ţin şi de foame şi de sete, şi omul nu are supărare pe
nimeni. Sufletul lui pururea se bucură, pentru că are
dragoste de Dumnezeu.
Auzi ce spune Sfântul Apostol Pavel: Bucura­
ţi-vă, fraţilor, şi iarăşi zic, bucuraţi-vă!
Al doilea fel de lacrimi bune sunt cele care vin
din frica lui Dumnezeu, dar acestea usucă pe om.
Lacrimile care se nasc din frica lui Dumnezeu nu
îngraşă, ci usucă pe om. Deci lacrimile cele mai bune
sunt lacrimile care vin din dragostea de Dumnezeu.
Omul plânge şi tot slăbeşte pentru eli lacrimile
de acest fel se nasc din frică. El se teme de muncile
iadului, se teme de Dumnezeu şi din această cauză
plânge mereu, şi se usucă trupul lui chiar dacă ar
mânca sau o-ar mânca, de ar dormi sau de n-ar
dormi. Aceste lacrimi au putere să usuce firea
omenească, din cauza scârbei pentru păcat, cum se
usucă lemnul la foc.
Al treilea fel de lacrimi bune sunt cele care se
nasc din frica morţii şi din frica judecăţii, când
cugetă omul cum va fi la moarte, cum are să se
chinuiască, cât de greu are să se despartă de trup, cât
de greu va fi_
în z�ua ju�ecăţii, când va sta în faţa a
_ cu o femeie sau cu altcineva şi, când îşi aduce
m1hoane de mgen să pnmească răspunsul hotlirârii,
unde să meargă, la bine ori la rău şi, Doamne fereşte,
PĂRINTELE CLEOPA 37
să primească osânda veşnică. Deci şi aceste lacrimi
sunt bune.
Mai sunt lacrimi mijlocii, adică fireşti, care
nu-s nici bune, nici rele. Vezi că mama plânge după
copil, copilul plânge după mamă, tata plânge după
băieţi; sau plânge unul după prietenul lui, ori plânge
sotia după soţ. Lacrimi fireşti sunt şi cele din boală,
din suferinţă şi din tristeţe.
Sunt şi lacrimi care se nasc din slavă deşartă.
Acestea sunt lacrimi rele.
Unul are darul umilinţei, dar plânge pentru că-i
place să-I vadă altul. Mai bine o-ar mai plânge, eli
satana i-a furat aceste lacrimi.
Este bine ca omul să ascundă darul umilinţei,
dacă-! are de la Dumnezeu. Dar şi diavolul pune pe
om să plângă, când îl văd alţii. Dacă nu poţi opri
aceste lacrimi, nu eşti vinovat.
Dacă omul plânge cu scop să-I vadă cineva sau îi
place să ştie cineva că-i plângăreţ, acele lacrimi sunt
din slavă deşartă şi sunt rele şi chiar păgubitoare.
Mai sunt lacrimi venite din mânie. Ai văzut
om, când nu se poate răzbuna pe altul, plânge de
ciudă. Atâta îi este de necaz că nu poate să se
răzbune pe celălalt, şi plânge de amărăciune. Acestea
sunt şi mai rele ca cele din slavă deşartă. Acestea
sunt lacrimi ucigaşe şi rele, pentru că el plânge şi
mima-i stoarsă de satana, încât izvorăşte lacrimi de
ură. Acestea sunt lacrimi foarte grele, foarte
păcătoase, sataniceşti.
Altul plânge din dezmierdare. A avut prietenie
aminte de dânsa, plânge. Acestea sunt aduse de
dracul desfrânărll.
 38 NE VORBEŞTE
Mal sunt lacrimi rele, care se nasc din
pagube. A pierdut omul bani sau casă; i-a luat
pământul şi plânge după avere. Aceste lacrimi
sunt
tot de la vrăjmaşul, pentru că omul crede că
HARUL MÂNTUIRII
Dumnezeu nu are să aibă grijă de el.
Deci, iată de câte feluri sunt lacrimile şi nu toat
e - Câtă vreme este harul cu noi? a intrebat un
sunt bune. Numai lacrimile din dragoste
a lui credincios pe Părintele Cleopa. Iar el a răspuns:
Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din fric
a de - Cât trăim. Numai dacă îl căutăm. Dar dacă nu-l
� oarte au de mu ncile iadului îl curăţă, il luminează, căutăm, după ce am murit, nu mai este cu noi.
�
11 aprop1e de Dumnezeu. Celelalte sunt sau fire - Cum putem câştiga harul lui Dumnezeu?
şti sau
lacrimi rele şi osânditoare. - Harul lui Dumnezeu îl primim de la Botez şi îl
Sfăntul Dionisie Areopagitul spune că răul adus păstrăm în noi prin Sfintele Taine şi prin toate
de satana în aceasta constă: in poftă fără de min faptele bune. Adică prin post, rugăciune, spovedanie,
te
mânie fără judecată şi închipuire sau nălucir
pripită. Ai văzut care-i răul din satana şi din toate
� împărtăşanie, citirea cărţilor sfinte, priveghere,
milostenie, smerenie, naşterea şi creşterea copiilor în
slugile lui? Poftă fără de minte, că au poftit frica lui Dumnezeu şi toate celelalte.
să fie
ase enea lui Dumnezeu; mânie fără de jud Harul vine la noi, dar nu-i spărgător de uşi.
� ecată,
căc1 se pornesc fără raţiune să omoare pe oricin
e, să Dumnezeu nu forţează uşa inimii nimănui ca să
se răzbune, să facă rău oricărei zidiri a lui Dumnezeu intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsă? Iată stau la
şi nălucire pripită, că îşi închipuiesc să fie înto
cm i
a
uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va
deschide, Eu şi Tatăl vom veni la el şi lăcaş la el
cu Dumnezeu, uitând că sunt făcuţi de Dumnez
eu.
Dacă ai lua de la diavoli aceste trei patimi, vomface...
ei
!
s-ar face napoi îngeri. Dar aceste trei răutăţi
. îi fac
Harul vine numai atunci când îi deschidem noi
pe CI drac1. Iar dacă ai scoate din fiinta lor ace uşa inimii. El bate la uşă şi dacă suntem împietriţi şi
stea, ei
ar rămâne curaţi ca îngerii, cum au fost î nu ne silim să facem voia Domnului, harul nu vine
ntâi.
cu sila. Pentru că Dumnezeu i-a dat omului voie de
sine stăpânitoare să primească harul sau nu. Harul nu
vine cu sila la noi. Nu! Că iată ce zice Duhul Sfănt:
De veţi vrea şi de mă veţi asculta, bunătăţile
pământului veţi mânca; iar de nu veţi vrea şi nu mă
veţi asculta, sabia cea cu două tăişuri vă va mânca
pe voi, că gura Domnului a grăit acestea.
40 VORBEŞTE
NE
Auzi ce spune iarăşi Scriptura: Dumnezeu l-a
făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său. Şi iar
zice în Psaltire: Doamne, căci cu arma buneivoiri
ne-ai încununat pe noi. Harul îţi dă în gând:
"Posteşte, omule, roagă-te, păzeşte-ţi mintea, tă
milostenic, mergi la biserică, lasă şi urăşte păcatul,
spovedeşte-te curat! " Iată ce trebuie să faci.
Harul îţi dă în gând. Dacă vrei, îl asculţi; dacă
nu, Dumnezeu cu sila nu mântuieşte pe nimeni.
Atunci n-ar mai fi iad şi Rai, dacă fapta bună am
face-o siliţi de puterea lui Dumnezeu, ci toate le face
omul de bună voie. Că zice iarăşi Duhul Sfflnt: Pe
dătătorul de bunăvoie îl iubeşte Dumnezeu.
Aşa că siliţi-vă cu dragostea lui Dumnezeu să
faceţi ce este bine. Că după moarte nu mai este
pocăinţă pentru njmeni. După moarte s-a închis
uşa. Tot ce putem, să facem cât mai avem o scânteie
de viaţă, căci după moarte nu mai este lucrare pentru
fapta bună. În ce te găseşte moartea într-aceea te ia.
Zice la Ecclesiast: De va cădea lemn în austru,
de va cădea lemn în crivăţ, unde va cădea, acolo va
rămâne. Iar Sfflntul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte aşa:
"Când zice proorocul: De va cădea lemn în crivăţ . .,.
oare de lemne se îngrijeşte Domnul? Aici de suflet
grăieşte". Apoi zice: "Crivăţul este nepocăinţa care
1-a apucat şi austrul este milostenia şi pocăinţa. Căci
unde va cădea sufletul după moarte, acolo va
rămâne.. "
. .
Cum te-a apucat sruşitul. Că până în minutul cel
mai de pe urmă al vieţii tale, Mântuitorul, Care S-a
răstignit, aşteaptă împreună cu ingerii din ceruri şi cu
toţi sfinţii mântuirea sufletului tău.
PĂRINTELE CLEOPA 41
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea sfflrşit bun,
să nu ne apuce moartea nespovediţi. Căci dacă l-a
cum
apucat pe cineva moartea nespovedit, este ca şi
ar fi murit nebotezat, dacă a avut păcate de moarte.
e
Nu-l mai poate ajuta nimic. Nici Biserica nu-l poat
scoate cu rugăciunile ei. Pentru că nu s-a îngrijit din
vreme să-şi cureţe sufletul său cu pocăinţa cea
e
adevărată, cu rugăciunea sinceră şi cu celelalte fapt
bune.
- Desăvârşirea are continuitate după moarte?
- Pentru cei desăvârşiţi are. Că ai auzit ce zice
Duhul Sfflnt: Merge-vor din putere În putere. Ară
ta­
se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Şi sufletele
o
drepţilor şi îngerii merg în veacul veac_ului dintr-
treaptă a fericirii duhovniceşti în alta mat înaltă, mru
sus, cu vederi duhovniceşti tot mai înalte.
Fiindcă Dumnezeu nu are margini întru înălţime.
în veacul veacului merg şi drepţii şi îngerii tot mai
sus, din treaptă în treaptă, dacă a pornit sufletul �
r
sp
veşnicie, spre bine. Iar dacă moare omul nespovedtt
şi în grele păcate, coboară spre rău până ajunge în
fundul iadului, de care să ne izbăvească Dumnezeu
pe toţi. Amin.
at
tă

P U T E R EA S F I N T E I L I T U R O H I I

Trebuie să ştiţi că din toate slujbele care se fac

la biserică, cea mai folositoare şi mai puternică este
Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie este jertfa şi
răscumpărarea lumii întregi.
În fiecare zi, pe Sfânta Masă unde se face Litur­
ghia, Se jertfeşte Mântuitorul nostru Iisus llristos.
102 NE VORBEŞTE
Cum spune preotul slujitor: "Se jertfeşte Mântuitorul
lumii, Cel ce ridică păcatele lumii". O picătură din
Sângele lui Iisus Hristos curăţă toate păcatele lumii.
Şi de aceea cele dintâi slujbe care se pun şi pentru vii
şi pentru morţi sunt Sfintele Liturghii. Al doilea vin
panacizile pentru morţi, psaltirea, acatistele, ctitoriile.
Dar Liturghiile nu se pot pune pentru oricine.
Uite cum este! Pe oamenii care înjură de lucruri
sfinte, nu-i poţi pune la Sfânta Liturghie. Este păcat.
Pe oamenii care trăiesc necununaţi nu-i poţi pune la
Sfânta Liturghie că este mare păcat. Pe cei ce au
trecut la sectari nu-i poţi pune la Sfânta Liturghie, că
s-au lepădat de botez şi de Biserică. Pe cei ce au
refuzat Sfintele Taine la moarte, nu-i poţi pune la
Sfânta Liturghie. Cei ce au murit necununaţi, nu s-au
cununat nici la moarte, la fel nu-i poţi pune. Şi pe
aceia care au fost în căsătorie cu rudenii prea de
aproape; începând cu gradul cinci în jos. Aceia se pot
pune la alte slujbe, la Psaltire; iar la Liturghie nici
într-un caz.
Apoi voi vedeţi că noi scoatem părticele în
fiecare dimineaţă la Sfânta Proscomidie, pentru toate
miile de pomelnice care-s acolo. La noi în altar sunt
15-20 de părinţi Ia pomenit dimineaţa. Ei se duc la
preotul ce face Sfânta Proscomidie şi zic: "Părinte,
blagosloveşte să pomenesc viii şi morţii". Iar preotul
scoate două părticele cu sfănta copie, zicând aşa:
"Primeşte, Doamne, jertfa aceasta pentru mila, viaţa,
pacea, sănătatea, iertarea păcatelor robului lui
Dumnezeu - arhimandtitul cutare, sau preotul cutare,
sau diaconul cutare - şi toţi care de el se vor pomeni,
PARINTELE CLEOPA 103
"
vii şi morţi . Atunci preotul slujitor pune o părticică
la vii şi la mm1i pe Sfântul Disc, pentru fiecare preot
şi călugăr care pomeneşte.
O părticică pusă în potir este ca o rază de soare;
poţi să pomeneşti un milion de suflete. Dar acele
părticele reprezintă faţa sufletului pomenit la Sfânta
Liturghie. Mare greşeală fac preoţii care dau pătticele
acasă la oameni. Mare păcat fac! Nu-i voie. Să vii
să-mi arăţi unde scrie să dai părticica acasă. Dacă îi
dai părticica omului acasă, l-ai lipsit pe el de
Liturghia din ziua aceea; nu mai are parte. Părticele se
scot la Sfânta Proscomidie din prescura a patra pentru
vii şi din prescura a cincea pentru morţi şi morţi
grabnic. Ele rămân pe Sfântul Disc, că dimineaţa sunt
numai blagoslovite, nu-s încă sfinţite.
La Sfânta Epicleză, la invocarea Sfântului Duh,
preotul ridică mâinile în sus şi face trei metanii până
la pământ şi cheamă pe Sfăntul Duh, zicând:
.,Doamne, Cela ce pe Preasfântul Tău Duh L-ai trimis
în ceasul al treilea Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule,
nu-L lua de la noi, ci Îl înnoieşte înttu noi care ne
rugăm Ţie". Apoi face o metanie cu fruntea până la
pământ şi iar ridică mâinile şi cheamă pe Preasfăntul
Duh, de trei ori. Şi când tertnină această chemare a
Sfântului Duh, el arată dumnezeiescul Agneţ şi
Sfântul Potir şi zice: "Şi fă, Doamne, pâinea aceasta,
cinstit Trupul Hristosului Tău. Amin. Iar ce este în
acest Sfânt Potir, preascump Sângele Hristosului Tău.
"
Amin .
Şi binecuvântându-le, zice: "Prefăcându-le pe
ele cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin!"
104 NE VORBEŞTE
Apoi preotul stă în genunchi şi se roagă împreună cu
tot poporul, pentru toată lumea.
Aceasta este inima Sfintei Liturghii, căci acum
se coboară Duhul Sfânt peste Sfintele Daruri, care se
prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus
Hristos. Iar părticelele ce se scot pentru vii şi pentru
morţi nu se prefac în Trupul şi Sângele Domnului, ci
se pun la urmă în Sfântul Potir şi se sfinţesc când se
ating de Preacuratele Taine. Atunci preotul zice:
.,Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici,
cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor
Tăi. Amin".
În clipa aceea, când aceste miride sau părticele
se adapă cu dumnezeiescul Sânge, în acea clipă noi
toţi, vii şi adormiţi, ne împărtăşim euharistic, gânditor
cu Iisus Hristos. Şi măcar de-ar fi sufletul cuiva în iad
sau în cer, de-ar fi la marginea lumii sau oriunde,
Dumnezeu este de faţă şi se împărtăşesc toţi cei
pomeniţi la Sfânta Liturghie şi sunt în comuniune cu
li u � Hristos.
� .
�ar dacă preotul îţi dă dimineaţa
pmttctca nesfinţttă, să n-o luaţi. De o mie de ori este
mai bine să iei anaforă, că anafora este sfinţită în
cadrul Sfintei Liturghii; iar părticelele nesfinţite nu se
dau acasă, Doamne fereşte!
Deci în clipa în care părticelele tale s-au adăpat
în Sfântul Potir, în clipa aceea tu te-ai împărtăşit cu
Iisus Hristos şi cu toată Sfânta Treime. Acesta este
rolul sfintelor părticele la Sfânta Liturghie. lată de ce
trebuie să veniţi cât mai regulat la biserică. Dar vă
rog, când puneţi pomelnic la Sfânta Liturghie, dacă
ştiţi că unii trăiesc necununaţi, dacă s-au luat neamuri
PĂRINTELE CLEOPA JOS
de aproape, dacă, Doamne fereşte, cineva este sectar,
dacă huleşte pe Dumnezeu sau înjură, nu-l puneţi la
Sfânta Liturghie, că-i faceţi mare rău. Noi vrem să-I
unim cu Iisus Hristos şi el Îl înjură? Al cui glas
ascultă Dumnezeu? l a gândiţi-vă!
*
Când vă treziţi din somn, dimineaţa, să faceţi
întâi şi întâi sfânta rugăciune, adică fă trei
închinăciuni şi zi de trei ori: "Slavă Ţie, Dumnezeul
"
nostru, slavă Ţie! Dă cu apă pe faţă să fugă somnul
şi treci in faţa sfintelor icoane. Apoi fă de trei ori
Sfânta Cruce dreaptă, unind cele trei degete, care
închipuiesc Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt -, iar celelalte două degete închipuiesc
dumnezeirea şi omenirea lui Hristos, adică cele două
"
firi. Şi pune întâi mâna la frunte: "În numele Tatălui ;
la pântece: "al Fiului"; la umărul drept: "al Duhului
"
Sfânt şi la umărul stâng, zicând: ,,Amin".
Aceasta este crucea dogmatică, după rânduiala
canonică a Bisericii şi după canonul 92 al Sfânnrlui
Vasile cel Mare. Să nu faceţi crucea strâmbă sau din
fugă, că râde dracul de se prăpădeşte; îl băgaţi în
spital de atâta râs. Cine te-a învăţat să-ţi baţi joc de
Sfânta Cruce? Cine îţi leagă ţie mâna să nu duci mâna
dogmatic?
Drept să faci crucea. Dacă nu, nu eşti ortodox,
că îţi baţi joc de Sfânta Cruce şi râde dracul de tine
când baţi cobza aşa.
Fă crucea dreaptă şi când treci pe lângă o
biserică; să nu-ţi fie ruşine să faci Sfânta Cruce
106 NE VORBEŞTE 107

dreaptă! Acolo permanent este de faţă p e Sfânta Masă

Trupul şi Sângele Domnului. Acolo Hristos este viu
în Sfântul Altar. În toate bisericile ottodoxe,
Preacuratele Taine stau pe Sfânta Masă. Dacă nu te
închini la biserică, nu te închini Ia Hristos!
Să vă văd în Rai pe toţi! Doamne fereşte, unul
să nu rămână la munci, toti să vă bucurati în b
• '
m'ădinile
·
Raiului! Toţi. Dacă aş avea un sac mare, să vă pun l
într-un sac, să pot să vă dau drumul în gt·ădinile
Raiului! Ştiţi voi cât este de frumos acolo? Auzi ce
zice Apostolul Pavel: Ceea ce ochiul nu a văzut şi
urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-a suit!
Aceasta a pregătit Dumnezeu celor ce se tem de
El şi-! iubesc pe El.
 DESPRE R U G Ă C I U N E
Ş I S F Â NTA L I T U R G H I E

50. Părinte Cleopa, ce înţelegem prin fapta

bună şi cum putem şti că faptele noastre sunt bune
IIUU rele înaintea lui Dumnezeu?
Fapta cea bună este roada dreptăţii (Filip. 1 , I l ;
Matei 5, 16; Iacob 3, 18). Fapta bună se mai zice şi
roadă vrednică de pocăinţă (Matei 3, 8; Luca 3, 8;
Fapte 26, 20). Iisus Hristos a fost întru toate pildă de
adevărată faptă bună (Ioan 10, 32; Fapte 10, 38)
faptele numai atunci se socotesc bune când vor fi
Unite cu dreapta credinţă şi se vor face spre slava lui
;Dumnezeu (Matei 6, 1-4; Efes. 5, 9-lO; Col. 1 , 10;
• 23).
Nimeni nu se poate mântui numai cu faptele sale
cele bune, dacă nu va completa mila lui Dumnezeu
Deajungerile şi datoriile sale cele sufleteşti (Efes. 2,
1 9; II Tim. 1 , 9; Tit 3, 4-5). Fiecare din noi trebuie
IA ştie că toate faptele bune se înfăptuiesc de
Oumnezeu în cei credincioşi, deoarece Dumnezeu este
C't·l ce lucrează întru noi, atât ca să voim, precum să şi
56 NE VORBEŞTE
săvârşim faptele cele bune după a Lui bunăvoinţă
(Filip. 2, 13-15; II Cor. 3, 5; 9, 8; Evrei 13, 20-21).
51. Care este cea dintâi virtute, considerată
cea mai mare inaintea lui Dumnezeu?
Cea dintâi şi cea mai mare virtute este dragostea
de Dumnezeu (Matei 22, 37-38; Marcu 12, 30-3 1).
Această prea mare virtute se formează în inima omului
prin lucrarea harului Preasfântului Duh (Rom. 5, 5;
Gal. 5, 22; II Tes. 3, 5). A doua virtute, asemenea
celei dintâi, este a iubi pe aproapele nostru ca pe noi
înşine (Matei 22, 39).
52. Se poate mântui omul numai prin unele
fapte bune, pentru că nimeni nu poate împlini
toate faptele bune?
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a poruncit să
păzim toate poruncile Lui (Matei 28, 20). Sfântul
Apostol Iacob arată că de vom călca o singură
poruncă, ne-am făcut călcători ai tuturor poruncilor lui
Dumnezeu (Iacob 2, 10). Aşadar, din aceste mărturii
ale Sfintei Scripturi, înţelegem clar că suntem datori a
păzi toate poruncile pentru a ne mântui. Dar, pentru că
Mântuitorul nu a venit să cheme pe cei drepţi, ci pe
cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 13; Marcu 2, 17;
Luca 5, 32), Cine face fapte vrednice de pocăinţă
(Matei 3, 8; Luca 3, 8; Fapte 26, 20), unul ca acela
completează prin pocăinţă lipsa faptelor bune care
trebuie să le facă, şi prin adevărata pocăinţă se
mântuieşte.
PĂR I N T E L E CLEOPA 57
Acest lucru îl arată Srantul Isaac Sirul, zicând:
..A te mâhni în minte şi a te căi covârşeşte pe toată
osteneala trupului" (Filocalia, voi. X, Cuv. 34). Iar
cum că ajunge şi un singur suspin din adâncul inimii
spre mântuire, arată dumnezeiasca Scriptură, zicând:
Când te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei
mântui (ls. 61, 3; TI Cor. 7, 10).
Altă mare şi cuprinzătoare faptă bună spre
mântuire este smerenia. Acest lucru îl spune mai întâi
proorocul David, zicând: Smeritu-m-am şi m-a mân­
tuit! (Ps. 1 14, 6). Îl spune şi Mântuitorul în fericirea
cea dintâi: Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este
(nrpărăţia cerurilor (Matei 5, 3). Jar Sfântul Ioan
Scărarul, în Cuv. 25 - Pentru smerita cugetare - zice:
"N-am postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pc jos,
ci m-am smerit şi degrabă şi în scurt Domnul m-a
mântuit pe mine" (Filocalia, voi. IX).
Tot acolo arată el că "smerenia este poarta
lmpărăţiei cerurilor". Şi Srantul Isaac Sirul spune
acelaşi lucru: "Smerenia fără fapte bune poate multe
plcate să ierte, iar faptele cele bune fără de smerenie
lllnt ca nişte nefolositoare" (Scolia 39 din Scară, la
uvântul 25, Pentru smerita cugetare).
La fel, în Psalmul 50 zilnic citim că Inima
htfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50,
17-18; Is. 57, 15; 66, 2). Iar dumnezeiescul părinte
frcm Sirul adaugă şi el: "Dacă vei suspina, cela ce ai
plcătuit, împreună cu suspinul şi greutatea balaurului
• 1cşit şi, uşurându-ţi-se mintea, pe norul neştiinţei îl
lll(oneşte şi se face intru alinare ochiul sufletului tău
58 NE VORB EŞTE
şi îndată pacea intră şi îl povăţuieşte pe el spre
mântuire" (Tomul III, Cuvânt pentru pocăinţă). După
a noastră slabă putere să ne silim, deci, a ne împărtăşi
noi din toate faptele bune, completând cu smerenia şi
cu mila Domnului toate lipsurile noastre.
53. Ce este rugăciunea şi care sunt treptele
rugăciunii după Sfinţii Părinţi?
,,Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu.
Rugăciunea este vlăstarul blândeţii şi al lipsei de
mânie. Rugăciunea este rodul bucuriei şi
mulţumirii. Rugăciunea este alungarea întristării şi a
descurajării", spune Evagrie Ponticul (Filocalia, vol.
I, p. 74-77). Şi iarăşi: "Rugăciunea este unirea omului
cu Dumnezeu; iar după lucrare, este întărirea lumii,
împăcare cu Dumnezeu, maica lacrimilor şi fiică
lor" (Filocalia, voi. IX, Cuv. 28, Despre fericita
rugăciune, sfinţitoare maică a tuturor virtuţilor... ).
"Rugăciunea este cheia împărăţiei cerurilor", zice Ilie
Ecdicul (Filocalia, vol. IV), iar Sfântul Teofan
Zăvorâtul (sec. XIX) spune că rugăciunea este suirea
" "
minţii şi a gândurilor la Dunmezeu .
Rugăciunea are trei trepte: treapta întâi este
rugăciunea orală, citită, adică rugăciunea trupului;
treapta a doua este rugăciunea cugetării, adică a
minţii; iar treapta a treia este rugăciunea simţirii, adică
a mtl1111.
54. În câte feluri se împarte rugăciunea după
lucrare?
PĂRINTELE CLEOPA 59
După lucrare, rugăciunea se împarte în trei
feluri, şi anume: rugăciunea de laudă, adică de
preamărire; rugăciunea de mulţumire şi rugăciunea de
l'Crere.
55. Când cunoaşte cineva că s-a rugat cu
ndevărat lui Dumnezeu?
Simţirea lui Dumnezeu în noi este rugăciune,
chiar dacă cineva nu rosteşte nimic prin cuvinte. De
nceea, când cineva va duce cuvintele sale până la
al Rimţirea inimii, unul ca acela va cunoaşte cu
lncredinţare că s-a rugat lui Dumnezeu.
56. Cunoaşte credinciosul când trece de la o
treaptă a rugăciunii la alta, sau nu?
Trecerea rugătorului de la rugăciunea de
a contitate la cea. de calitate, ca şi creşterea lui în cea
duhovnicească, adică urcarea lui pe cele trei trepte ale
urcuşului duhovnicesc, după mai mulţi Sfinţi Părinţi,
nu este cunoscută de cel ce se roagă. Creşterea, adică
porirea în rugăciune, se aseamănă cu creşterea unei
plante ce creşte fără să ştim şi fără să înţelegem clipa
nu momentul creşterii sale. Este asemenea unui copil
creşte, trecând de la o vârstă la alta, fără să ştie
timpul exact când a sporit creşterea sa.
Această creştere şi sporire a credinciosului în
ftlgllciune, ca şi creşterea lui în cele duhovniceşti, nu
le un rod numai al ostenelilor lui, ci mai mult al
la1rului şi al milei lui Dumnezeu. Adesea este ascunsă
t1 castă creştere şi sporire a sa, fie în rugăciune, fie în
•1 le trei trepte ale urcuşului duhovnicesc, cu iconomie
60 NE VORBEŞTE
dumnezeiască, ca să nu cadă omul în părerea ŞI
închipuirea de sine (a se vedea Sbornicul, voi. 1,
Editura Mănăstirii Valaam). "Suirea către desăvârşire
este necunoscută de râvnitor", zice un mare rugător.
Totuşi dumnezeiescul Părinte Isaac Sirul arată
unele semne prin care cineva poate să priceapă în ce
măsură se află, adică în care treaptă stă. lată ce zice el:
"Omul cât se află în lenevire, se înfricoşează de ceasul
morţii; iar când se va apropia de Dumnezeu, se teme
de întâmpinarea judecăţii. Iar când eu totul va veni
înainte întru dragoste, acestea două se înghit, adică se
mistuiesc de dumnezeiasca dragoste" (Filocalia, voi.
X, Cuv. 38).
57. În general, credincioşii noştri se roagă
puţin, dar cu multă smerenie. Pot avea ei nădejde
de mântuire cu rugăciune puţină? Dar cei bolnavi
şi care nu pot citi, cum trebuie să se ro age?
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Când vă
rugaţi, nu spuneţi multe ca păgânii, cărora li se pare
că în multa lor vorbire vor fi ascultaţi. Deci, să nu vă
asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de ce aveţi
trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El (Matei 6,
7-8).
Deci, i-a învăţat să se roage cu rugăciunea "Tatăl
nostru". Aşadar, Însuşi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos ne-a învăţat pe noi rugăciunea scurtă. Oricine
va zice rugăciuni scurte, dar cu smerenie, cu umilinţă
şi cu simţirea inimii, se va mântui. Să ne aducem
aminte de acel bătrân care, timp de patruzeci de ani,
P Ă R IN T E L E CLEOPA 61
icea această scurtă rugăciune: "Doamne, eu ca un om
am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu, mă iartă" (Pateric,
ld. 1930). La fel să facă şi bolnavii. Să se roage lui
Dumnezeu cu rugăciuni scurte şi să mulţumească
pentru boală.
58. Care este cel mai sfânt loc şi timp pentru
rugăciune?
Orice loc şi orice timp este potrivit pentru
rugăciune, după mărturia care zice: Bine voi cuvânta
pe Domnul fn toată vremea, pururea lauda Lui în
ura mea (Ps. 33, 1 ). Şi iarăşi: !n tot locul stăpânirii
Lui. binecuvintează suflete al meu pe Domnul (Ps.
102, 22). Dar, de cauţi cel mai stănt loc de rugăciune,
alndeşte-te la inima omului, căci inima omului este
lltarul cel înţelegător al lui Dumnezeu, de pe care
"buie a se aduce jertfa cea de rugăciune (Stăntul
Sirul, Filocalia, voi. X, Cuv. 32). Iar timpul de
cum am zis mai sus, este cel de totdeauna.
·
59. Care rugăciune este mai puternică? Cea
psalmul, acatistul, Tatăl nostru sau
:Aciuntea lui Iisus?
Rugăciunea cea mai puternică este rugăciunea
care se face din adâncul inimii, cu suspine şi
mi, după mărturia Sfintei Scripturi, care zice:
adâncuri am strigat către Tine, Doamne,
txm1ne auzi glasul meu (Ps. 129, 1 ). Cu această
l'llaăciune smerită s-a rugat tâlharu1 pe cruce (Luca 23,
). femeia cananeeancă (Matei 15, 22); apostolii, în
remea furtunii pe marea Galileei (Matei 8, 25): orbii
62 NE V O R B E Ş TE P Ă R IN T E L E CLEOPA 63
din Ierihon (Matei 20, 30-33), leprosul (Marcu 1, citească, să aibă cât mai des pomenirea lui Iisus în
4�1) etc. mintea lor, să facă toate cu bucurie şi fără împotrivire,
Deci, cea mai puternică rugăciune este IA nu le rămână rugăciunile de dimineaţă şi de seară,
rugăciunea scurtă cu suspinul inimii, după mărturia ce IA citească la Psaltire după putere, să citească din
zice: Răcnit-am din suspinarea inimii mele... (Ps. 37, lnvăţăturile Sfinţilor Părinţi şi, mai ales, Regulile mari
8). Este bună şi rugăciunea cea lungă, citirea Psaltirii, Q/e vieţii monahale de Sfântul Vasile cel Mare,
Ceaslovului etc., dar aceasta se potriveşte mai ales precum şi Cuvintele Sfântului Teodor Studitul. Aceşti
celor sporiţi în cele duhovniceşti, iar nu celor Sfinţi Părinţi ne învaţă .:ă "Cine face ascultare cu
începători. dragoste şi fără cârtirr- în mânăstire, liturghie şi
mucenicie săvârşeşte şi ..1tocmai ca mucenicii se va
60. Ce fel de rugăciune recomandaţi
lncununa" (Sfântul Teoo,>r Studitul, Cuv. 8).
credincioşilor? Dar călugărilor şi preoţilor?
Credincioşilor mireni, de obicei le dau sfaturi să
61. Rugăciunea cu lacrimi a săracului sau a
'lduvei, făcută din inimă, poate fi considera tă
nu le rămână rugăciunile de dimineaţ.ă, de seară şi din
rugăciune puternică, ca şi rugăciunea lui Iisus?
timpul mesei, iar în timpul zilei şi la lucru le dau să
zică în taină rugăciunea lui Iisus şi alte rugăciuni Atât rugăciunea săracului şi a văduvei, cât şi a
· dacă se face cu umilinţă, cu lacrimi şi cu
scurte. Apoi, le recomand mergerea cât mai des la
Sfânta Biserică, rugăciunea Tatăl nostru, Crezul, latc•mici este puternică şi roditoare de pocăinţă

Psalmul 50, pe care sunt datori să le ştie pe de rost. Plânsul "este bold de aur al sufletului" •

Apoi, citirea Sfintei Scripturi şi a altor cărti sfinte. Sfântul Ioan Scărarul (Cuv. 7), şi cel ce se
Celor mai râvnitori le dau să citească Psaltirea, cu lacrimi de căinţă pentru păcatele sale şi cu
tr,.,rP în inimă că a întristat pe Dumnezeu, unul ca
acatiste şi alte rugăciuni din Ceaslov.
se curăţeşte de toată întinăciunea cea simţită şi
Călugărilor din mânăstiri, care au ascultări grele,
gândită, prin această rugăciune, de va fi statornică
le recomand mai ales paza mintii şi rugăciunea lui
Iisus, căci acestea au legătură între ele ca trupul cu
rnrn Cuv. 7).
Iar cei ce nu au darul lacrimilor de la Dumnezeu
sufletul. Apoi, le recomand mergerea regulată la •

se roagă cu întristarea minţii şi a inimii, cu

biserică, mai ales la Utrenie şi Sfânta Liturghie.
de sine, cu mâhnire şi părere de rău pentru
Celor ce nu pot veni la biserică din cauza
�"'""t: săvârşite în viaţă, ajung la aceeaşi măsură de
ascultărilor, le rânduiesc să facă ascultare cu dragoste
de luminare şi de fericire duhovnicească
şi să citească cele şapte Laude. Iar de nu pot să le
lhid.).
64 NE VORBEŞTE
62. Ce importanţă au lacrimile în ru găciune şi
cum putem dobândi darul lacrimilor?
După învăţătura Sfinţilor Părinţi, lacrimile de
după Sfântul Botez au mai mare putere decât Botezul.
Căci Botezul curăţă păcatele cele făcute de noi mai
înainte, iar izvorul lacrimilor curăţă şi păcatele de
după Botez (Scara, Cuv. 7, Pentru plâns).
La fel şi Sfântul Isaac Sirul zice: ,,Lacrimile
întru rugăciune sunt semn al milei lui Dumnezeu de
care s-a învrednicit sufletul întru pocăinţa sa" (Cuv.
33, Filocalia, voi. X). încă trebuie să ştim că lacrimile
cele bune, unele se nasc din frica lui Dumnezeu, altele
se nasc din dragostea de Dumnezeu, altele din
pomenirea mortii, altele din frica muncilor iadului şi a
judecăţii de apoi (Ibid.). Mai sunt şi altfel de lacrimi
numite mijlocii, adică fireşti, şi altele, numite rele şi
pătimaşe, anume cele din patimă, din ură, din mânie,
din răzbunare etc.
63. De câte feluri este plânsul după Sfinţii
Părinţi şi care este plânsul cel mai folositor?
După învăţătura Sfinţilor Părinţi, plânsul este de
două feluri. Întâi, plânsul cu lacrimi de pocăinţă, care
este şi cel mai bun. Al doilea plâns este întristarea
minţii după Dumnezeu, cu mâhnire şi suspine de căin­
ţă pentru cele greşite de om înaintea lui Dumnezeu
(Scara, Cuv. 7).
64. Care este deosebirea între plâns şi
întristarea inimii şi cum ajunge omul la căinţă şi
mustrarea de sine?
PĂRINTEL E CLEOPA 65
Deosebirea între ele numai atâta este, că plânsul
cel dintâi este cu lacrimi, iar cel de-al doilea, adică
tntristarea inimii, este fără lacrimi. Pentru a ajunge
omul la căinţă şi la mustrarea de sine, mai întâi trebuie
a se sili cu mare cercare a conştiinţei să ajungă a-şi
cunoaşte neputinţa şi greutatea păcatelor sale şi, mai
ales, robia patimilor sufleteşti care-I stăpânesc, cum ar
fi: iubirea de sine, nesimţirea, trufia, ura, răutatea,
linerea minte a răului, făţărnicia şi altele de acest fel,
care sunt greu de cunoscut de om din cauza subţirătăţii
lor.
Dacă omul va ajunge la adevărata cunoştinţă de
line, a ajuns la adevărata fericire, după mărturia care
zice: "Fericit este omul care-şi cunoaşte neputinţa sa,
că cunoştinţa aceasta i se face lui temelie şi rădăcină
începătură de toată bunătatea" (Filocalia, voi. X,
V. 25).
65. Cum poate cineva sll sporească în
ă ciun l�a cea duhovnicească?
La aceasta răspundem că fiecare creştin şi
nortah poate să ajungă pe cele mai înalte trepte ale
ugiicnmii dacă se va sili în toată vremea a se ruga,
dascălul cel mai mare care învaţă şi ajută pe om
sporească în rugăciune este însăşi osteneala
ugiicilmii. Acest adevăr îl arată Sfântul Macarie cel
care zice: "Vrei să dobândeşti rugăciunea?
ste1neş:te-te în rugăciune, că Dumnezeu, văzând cu
Câtă osteneală o cauţi, ţi-o va dărui ţie" (Sbomicul,
voi. 1).
66 NE VORBE STE
66. Ce este rugăciunea minţii şi ce este
rugăciunea ini mii?
Rugăciunea minţii este rugăciunea cugetării,
când mintea s-a deprins să se reculeagă în· ceasul
rugăciunii, pe care o rosteşte în întregimea ei rară
risipire. În vremea acestei rugăciuni, mintea se
topeşte, se uneşte laolaltă cu cuvintele scrise şi le
rosteşte ca şi cum le-ar fi cugetat ea însăşi.
Rugăciunea inimii este rugăciunea simţirii, când
prin luarea aminte inima se încălzeşte şi, ceea ce în
rugăciunea minţii era gând, acum de la gând ajunge la
simţire. Însă aici simţirea este ca nevoie şi cerinţă
duhovnicească. Cine a ajuns la simţire, acela se roagă
fără cuvinte, pentru că Dumnezeu este un Dumnezeu
al inimii. De aceea, abia de aici începe hotarul sporirii
în rugăciune. Pe această treaptă, citirea poate să înce­
teze, precum şi stăruinţa gândului, dar să se păstreze
petrecerea în această simţire cu semnele proprii ale
rugăciunii. Aşadar, din cele spuse până aici, trebuie să
ţinem minte că "înţelegerea şi simţirea sunt puterile
rugăciunii" după Stăntul Teofan Zăvorâtul.
67. Prin ce se deosebesc aceste două rugăciuni
una de alta şi care este semnul că a dobândit cineva
rugăciunea cea curată a inimii?
Deosebirea rugăciunii minţii de a inimii constă
în aceasta, că cel ce se roagă cu mintea petrece în cap,
iar cel ce se roagă cu inima petrece în inimă, adică se
pogoară cu mintea în inimă. Căci numai atunci când
mintea se va uni cu inima ne putem aştepta la o
PĂRINTELE CL EOPA 67
•nr'irP în aducerea aminte de Dumnezeu şi la simţirea
Dumnezeu, după acelaşi Sfllnt Teofan Zăvorâtul.
68. În ce constă unirea minţii cu inima?
Unirea minţii cu inima constă în unirea
!An<iuriilor celor duhovniceşti ale minţii cu simţirile
Jho,vruc:eşti ale inimii (Ibid.).
69. Care sunt roadele rugăci unii lui Iisus?
Primul rod al rugăciunii lui Iisus este
gândurilor minţii de la lucrurile cele
r11mroa�•e ale lumii, după Stăntul Diadoh, care zice:
ce intră de-a pururi în inima sa, se înstrăinează
toate cele frumoase ale vieţii" (Filocalia, voi. I,
361). Al doilea rod al rugăciunii lui Iisus este
vederea grozăviei celei ticăloase a sujlewlui cu care
Întinat prin simţiri şi prin gânduri rele". Prin
ceastă vedere câştigă omul smerenie, plâns, lacrimi,
mărturia Sfăntului Grigore Palama.
Al treilea rod al rugăciunii celei gândite a inimii
că, prin întoarcerea minţii în inimă, atât mintea
şi inima omului sefac ca o oglindă curată în care
îşi cunoaşte mişcările cele viclene ale
sale, şi aşa cheamă pe 1 isus spre ajutor
voi. IX, Cuv. 28). Al patrulea rod al
celei gânditoare a inimii este curăţirea
precum şi lucrarea pentru curăţirea firii, dată mai
II'CSIIIS de fire de dumnezeiescul dar al Preasfântului
Al cincilea rod al rugăciunii inimii este că,
ntrând mintea în inimă ca să vorbească acolo cu
68 NE VORBESTE
Cuvdntul cel înăuntnt aşezat, nu rămâne fără de mare
bucurie şi veselie duhovnicească, după cum despre
aceasta arată Iosif Vrienie şi Nichita Monahul cel din
singurătate. Al şaselea rod al rugăciunii cele1
duhovniceşti este că prin această rugăciune se află
darul lui Dumnezeu cel ascuns în inimă.
Al şaptelea rod al rugăciunii lui Iisus este că
1 ,,,.,.,, ce face fapte bune şi ascultare cu smerenie şi fără
prin pomenirea cea necurmată a numelui lui Iisus, se
naşte în suflet dragostea cea către Hristos (Vezi Paza
celor cinci simţiri, de Sfântul Nicodim Aghioritul).
Alte roade ale rugăciunii celei gândite sunt şi
acestea: adunarea cugetelor, evlavia, smerenia, luarea
aminte de sine, umilinţa, frica de Dumnezeu, pome­
nirea morţii, liniştea inimii despre gânduri, concen­
trarea atenţiei în inimă şi căldura cea duhovnicească.
(A se vedea pe larg în Sbomicul, voi. 1).
70. Care este deosebirea între rugăciunea
minţii şi lucrarea minţii?
Rugăciunea minţii se face atunci când cineva,
întărindu-se cu atenţia în inimă, înalţă de acolo
rugăciune către Dumnezeu. Iar lucrarea minţii este
atunci când, cineva stând cu luare aminte şi cu
pomenirea lui Dumnezeu în nimă,
i taie orice alt gând
care încearcă să pătrundă în inimă. (Ibid.).
71. Este şi o altă rugăciune către Dumnezeu
care se îndeplineşte prin lucrarea faptelor bune?
Da, este. Acest lucru ni-l arată Sfăntul Pavel
când zice: Orice săvârşiţi cu cuvântul sau cu lucrul,
PĂR I N T E L E CL E O P A 69
pe toate întnt numele Domnului Iisus Hristos să le
faceţi (Col. 3, 1 7). Deci, cine face orice lucru bun spre
alava lui Dumnezeu sau vorbeşte cele spre folosul
altora pentru Dumnezeu şi spre slava Lui, unul ca
acela are rugăciune prin fapte. De aceea şi Sfăntul
t·T•�odor Studitul, sfătuind pe ucenicii săi, le spunea că
cârtire, liturghie şi preoţie săvârşeşte" (Cuv. 4.
l.l>es,ore dragostea în Hristos şi despre sârguinţa la
l
calntările şi slujbele bisericeşti, ed. 1940, p. 59-65).
72. Dar rugăciunea care se face cu gura, are
fwrP••n temei în Sfânta Scriptură?
Atât rugăciunea pe care o facem cu buzele şi cu
limba, cât şi aceea care o zicem cu glas tare, au
mărturii în Stanta Scriptură. Astfel Sfăntul
APOSt,ol Pavel zice: Aduceţi Domnului roada buzelor
(Efes. 6, 18). David proorocul, iarăşi spune:
buzele mele vei deschide şi gura mea va
.....t.· lauda Ta (Ps. 50, 16). în alt loc tot el spune: Şi
�-am înălţat pe El cu limba mea (Ps. 65, 16). Sau:
Dumnezeule rugăciunea mea şi strigarea mea la
să vină (Ps. 1 O 1, 1 ). În alt loc, iarăşi zice: Cu
•ln�,"J meu către Domnul am strigat, cu glasul meu
Domnul m-am rugat (Ps. 141, 1). În toate
despre rugăciunea gurii şi a glasului se
73. Ce putere duhovnicească are rugăciunea
orală, pe care o fac, în general, credin-
cloşii?
70 NE V O R B EŞ TE
Nu mare putere are rugăciunea făcută numai cu
limba şi cu glasul, deoarece Dumnezeu cere omului în
vremea rugăciunii mai mult inima sa decât cuvintele
gurii şi ale limbii. Că, auzi ce zice: Dă-mi, fiule, inima
ta (Pilde 23, 26). Dumnezeu cere de la noi nu numai
glasul şi rugăciunea făcută cu gura, tare sau încet, ci
mai ales suspinul şi graiurile inimii noastre le cere
Dumnezeu.
Auzi ce zice: Ţie a grăit inima mea (Ps. 26, 13).
Şi iarăşi: Răcnit-am din suspinarea inimii mele (Ps.
37, 8). Iar marele prooroc Isaia, având în vedere că
poporul lui Israel se ruga lui Dumnezeu numai cu
gura, iar nu şi cu inima, zicea: Aproape eşti Tu,
Doamne, de gura Lor, dar departe de inima Lor (ls. 29,
13; Matei 15, 8).
Sfăntul Grigore de Nyssa zice "că rugăciunea
gurii şi a limbii este graniţa cea mai depărtată a
rugăciunii" (Comentariu la viaţa lui Moise). Alţi
Sfinţi Părinţi numesc rugăciunea gurii treapta cea mai
de jos din scara rugăciunii celei duhovniceşti. Acestea
avându-le în vedere noi, să ne rugăm Prea Bunului
Dumnezeu să ne ajute a ne ridica mai sus de treapta
rugăciunii verbale, ca să-L lăudăm şi "să cântăm în
inimile noastre Domnului".
74. Cum pot creştinii de astăzi să îndepli­
nească porunca Sfântului Apostol Pavel care zice:
NeÎncetat vă rugaţi (1 Tes. 5, 17)?
Poate oricine a se ruga neîncetat dacă va umbla
pururea înaintea lui Dumnezeu cu mintea şi cu inima
PĂRINTELE C L EOPA 71
sa. Cu mâinile poate să lucreze, iar cu mintea şi cu
inima sa să fie gândindu-se la Dumnezeu. Atât doar
mai adaug, că rugăciunea duhovnicească cea mai de
căpetenie aceasta este: să fim noi nedespărţiţi cu
mintea şi cu inima de Dumnezeu, ori în ce vreme şi ori
in ce loc vom fi. Principalul în aceasta este să avem
noi întotdeauna simţirea, adică prezenţa lui
Dumnezeu. "Acest lucru înlocuieşte toate rânduielile
de rugăciune şi se socoteşte o rugăciune neîncetată",
cum spune Sfăntul Teofan Zăvorâtul (Sbornicttl, voi.
1. manuscris).
Această simţire şi privire duhovnicească cu
mintea la Dumnezeu o avea fericitul prooroc David,
când a zis: Pururea vedeam pe Dumnezeu Înaintea
mea ca să nu mă clatin (Ps. 15, 8). Aşadar, trebuie să
Intelegem că viaţa omului credincios este o rugăciune
dacă este el neîncetat cu mintea la
75. Mai este vreo treaptă a rugăciunii, după
;ăciun4�a inimii?
Este rugăciunea cea duhovnicească, contem­
.tat;v� în extaz, care se zice şi vedere duhovnicească
care se face mai presus de hotarul rugăciunii. Cel ce
ajuns la această treaptă nu se roagă cu rugăciunea, ci
simţirea; sufletul lui simte lucrurile cele
De această vedere şi rugăciune
de-abia unul din neam în neam se
nv•·edniceşt.e, cu darul lui Dumnezeu ( Filocalia, voi.
. Sfântul Isaac Sirul, Cuv. 85).
 72 NE V O R B E Ş TE
76. Numai rugăciunea propriu-zisă se poate
socoti rugăciune sau şi alte lucrări duhovniceşti ale
• ••?
mmţu.
Am arătat mai sus că viaţa creştinului poate fi o
rugăciune necontenită, prin lucrarea faptelor bune. Iar
dacă întrebi de lucrările cele duhovniceşti ale minţii,
care intră in hotarele sfintei rugăciuni şi care se pot
zice rugăciune, la aceasta voi răspunde nu cu cuvintele
mele, ci cu ale Sfântului Isaac Sirul, care zice: "Orice
vorbire duhovnicească ce se face în ascuns în mintea
sau inima omului, toată grija minţii cea bună după
Dumnezeu şi toată cugetarea celor duhovniceşti,
rugăciune se hotărăşte.
Ori felurimea citirilor, ori cuvinte ale gurii spre
lauda lui Dumnezeu, ori grija cea cu mâhnire întru
Domnul, ori închinări ale trupului, ori cântarea de
psalmi prin rostire de stihuri, rugăciune este şi
rugăciune se socoteşte" (lbid., Cuv. 35).
77. Cum trebuie să stea credincioşii la sfintele
slujbe şi ce datorii au cei care merg la biserică?
Creştinii trebuie să stea la sfintele slujbe ale
Bisericii cu credinţă, cu frică de Dumnezeu şi cu luare
aminte. Ei sunt datori, după putere, a se ruga fără
răspândirea minţii şi cu simţirea inimii. Datoriile
creştinilor, celor ce merg la Sfânta Biserică, sunt
acestea:
- Să meargă la biserică regulat. Cine lipseşte mai
mult este oprit de la Sfintele Taine, afară de cel
bolnav;
PĂRINTELE CLEOPA 73
- Să fie împăcaţi cu toţi oamenii şi să ceară
iertare de la toţi;
- Să ţină curăţie trupească cel puţin două zile
mai înainte de a merge la biserică şi o zi cel puţin,
după ce vin de la biserică;
- Să meargă la slujbă mai de dimineaţă, pentru a
avea timp să se închine în linişte şi să asculte slujba
Utreniei;
- Fiecare creştin să ducă după a sa putere un dar
de mic Domnului, ca jertfă din osteneala mâinilor
- Să dea pomelnicul din timp şi să ceară
lfC()tului· să i se scoată părticele pentru cei vii şi morţi
familiei;
- În biserică, creştinii să stea cu bunăcuviinţă,
lrbaţii în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă;
- Să fie îmbrăcaţi curat şi cât mai cuviincios, iar
'""" să aibă capul acoperit şi chipul smerit;
- După ce s-a dat binecuvântare de Sfânta
credincioşii sunt datori să stea fiecare la
său şi să nu se mai închine pe la sfintele icoane;
asculte Sfânta Liturghie cu mare evlavie, silindu-se
ca1·e a urmări rugăciunile şi cântările de la strană;
- În timpul slujbei este păcat a se vorbi în Sfânta
u�ri1c.ă afară de mare nevoie;
- Să asculte cu luare aminte citirea Apostolului,
mt'"' Evanghelii, precum şi cuvânn1l de învăţătură
- Să nu iasă afară din Sfânta Biserică mai înainte
terminarea Sfintei Liturghii, afară de mare nevoie;
74 NE V O R B EŞ T E
- Credincioşii spovediţi şi pregătiţi pentru Sfânta
Împărtăşanie să citească din timp rugăciunile necesare
şi să-şi ceară iertare de la toţi când se apropie de cele
sfinte;
- După Sfânta Împărtăşanie, credincioşii sunt
datori să asculte sau să citească rugăciunile de mulţu­
mire, petrecând in acea zi cu bucurie duhovnicească şi
păzindu-se de orice ispită;
- Părinţii sunt datori să-şi ducă şi copiii la Sfânta
Biserică şi să-i împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui
Hristos;
- După terminarea sfmtelor slujbe, creştinii să se
întoarcă cu evlavie la casele lor, petrecând restul zilei
în cugetarea şi citirea celor sfinte şi în cercetarea
bolnavilor;
- Credincioşii sunt datori să spună şi celorlalţi
de acasă ce au auzit şi au învăţat la Sfânta Biserică din
cântările, din citirile şi din predica rostită.
Acestea sunt cele mai importante datorii ale
credincioşilor care merg în duminici şi sărbători la
Sfânta Biserică.
78. Care este înţelesul tainic, mistic şi
dogmatic al Sfintei Liturghii?
Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, in înţelesul ei
mistic, ne pune nouă înainte "întreaga comoară
dogmatică şi morală a Bisericii Ortodoxe". Primul şi
cel mai însemnat caracter al Sfintei Liturghii este
acela că jertfa liturgică, este cu totul identică cu jertfa
de pe Golgota, cu singura deosebire că jertfa lui
P Ă R I N TE L E C L E O PA 75
Hristos a fost sângeroasă, iar jertfa liturgică este
ncsângeroasă. Apoi, jertfa de pe Golgota s-a săvârşit o
aingură dată şi a avut destulă putere să ispăşească
toate păcatele lumii, în timp ce jertfa liturgică se
llivârşeşte necontenit până la sfârşitul veacurilor,
acopul ei principal fiind de a da fiecărui creştin în
} p11rte mântuirea întreagă câştigată de Domnul nostru
Hristos prin jertfa Sa sângeroasă.
Sfânta Liturghie are caracter de jertfâ şi de cină.
cadrul Sfmtei Liturghii, pâinea şi vinul se prefac
...;n harul Duhului Sfânt în Trupul şi Sângele
l tlonmtllui, care apoi se împart în dar celor vrednici.
t
aceea Sfânta Împărtăşanie se mai numeşte
Maari'tsti,e, Cina Domnului, Paharul Binecuvântării,
Dragostei, Sfânta Cuminecătură etc. (A se
pe larg Explicarea Sfintei Liwrghii de N.
�attasila, !nvăţăh4ra de Credinţă Ortodoxă, ed. 1952;
Ortodoxă etc.).
79. Sfânta Liturghie se aduce numai pentru
•••B•BB celor pomeniţi, vii şi morţi, sau şi pentru
>rt..r.... şi mântuirea tuturor oamenilor?
Sfânta Liturghie se aduce ca jertfă numai pentru
dreptcredincioşi. În prima parte a Sfintei Liturghii
să stea în biserică şi cei nebotezaţi, adică
-·-•--· .
. În cadrul Sfintei Liturghii se fac rugă-
de obşte pentru mântuirea tuturor oamenilor,
ne învaţă Sfântul Apostol Pavel. Nominal însă, la
Liturghie se pomenesc numai cei dreptcre­
lncitoşi' şi cei cărora le îngăduie Sfintele Canoane,
 NE
76 V O R B E Ş TE
care nu au oprire canonică de a li se scoate miride
(fnvăţătura de Credinţă Ortodoxă, ed. 1952, cap. 278;
Pravila Bisericească a lui Nicodim Sachelarie).
80. Ce ne invaţă Sfinţii Părinţi despre efectele
şi importanţa Sfintei Liturghii?
Nu este ceva mai de folos nouă şi mai iubit de
Dumnezeu ca jertfa Sfintei Liturghii, pentru că ca este
lucrarea Mântuitorului şi învierea oamenilor şi
părtăşia Lui cu noi. Sîanta Liturghie este mai presus
decât toată rugăciunea şi lauda şi se cade a ne griji de
lucrarea aceasta dumnezeiască, căci pentru ea este
toată rugăciunea ce se face în Biserică şi aceasta este
slujba care se face de cele mai multe ori în zilele vieţii
noastre (După Sîantul Simeon al Tesalonicului).
Stanta Liturghie "este miezul, încoronarea şi
desăvârşirea celorlalte slujbe prin care aducem laudă
şi mulţumire lui Dumnezeu. Ea este totodată şi singura
slujbă creştină întemeiată şi săvârşită de Însuşi
Mântuitorul", numită şi "cununa celor şapte laude ale
Bisericii". În timpul Sfintei Liturghii se prefac
Sfintele Daruri în Trupul şi Sângele lui Hristos.
Prin jertfa Sfintei Liturghii, ne facem părtaşi de
durnnezeieştile Taine, pe care le primim ori de câte ori
suntem vrednici. De jertfa aceasta se fac părtaşi şi cei
răposaţi în dreapta credinţă "care se împărtăşesc în
chip nevăzut" de Hristos, prin pomenirea la Sfântul
Altar, spre iertarea păcatelor. Multe şi mari sunt
foloasele Sfintei Liturghii, pentru cei care participă cu
PĂRINTELE CLEOPA 77
credinţă la biserică. Împreună cu noi, Însuşi Hristos cu
afinţii îngeri şi cu toţi sfinţii sunt de fată.
81. Cine poate fi pomenit la Sfânta Liturghie
fi cine nu poate fi pomenit d intr e vii şi morţi?
La Sfânta Liturghie pot fi pomeniţi toti
bi11ec:re<jincioşii creştini care nu au anumite piedici
. cano11ice. Dintre cei vii nu se pot pomeni la Sfânta
gflllt; păgânii, necredincioşii, apostaţii, ereticii, cei
r nc!boteu1ţi, cei care au păcate împotriva Duhului
adică hulitorii de Dunmezeu şi cei care se
lmpotrivesc Adevărului cu ştiinţă şi voinţă. Nu pot fi
!)OIIlenJ·iţi' la Sfânta Liturghie nici cei ce trăiesc
.
IICClll ln ţln!l i. Dintre cei morţi, nu pot fi pomeniti la
cei ce au murit în necredinţă, în eres, în sectă,
.
limJci:ga�'ii şi copii morţi înaintea botezului, ca şi cei
(A se vedea Pidalionul şi Pravila Biseri-
tea;�că de Arhim. Nicodim Sachelarie, ed. 1940).
82. Ce fapte bune ajută sfânta rugăciune şi ce
aptte bune se nasc din sfânta rugăciu ne?
Pe rugăciune o ajută mult milostenia, deoarece
.milosten.ia este aripă a rugăciunii" (Scara, Cuv. 28).
ara�il, pe rugăciune o ajută liniştea şi înfrânarea, după
IUV<ântul ce zice: ,,Din sămânţa sudorii postului creşte
întregii înţelepciuni şi liniştea este vârf al
celor ce se roagă". Şi iarăşi: "Cel ce de
run1m;eţ1:a rugăciunii s-a atins, va fugi de mulţime ca
asin sălbatic" (lbid.).
78 NE V O R B E Ş TE
Pe rugăciune o ajută smerenia, deoarece, după
Sfmţii Părinţi, cel ce nu se socoteşte pe sine că este
"
păcătos, rugăciunea Lui nu este primită la Dumnezeu",
zice Sfântul Isaac Sirul. Şi iarăşi pe rugăciune o ajută
umilinţa, după acelaşi sfânt părinte, care zice că
"lacrimile întru rugăciune sunt semn al milei lui
Dumnezeu" (Filocalia, voi. X, Cuv. 33). Sunt încă
multe alte fapte bune care ajută sfânta rugăciune, dar
acestea sunt cele mai importante.
Iar faptele bune care se nasc şi sporesc prin
rugăciune sunt de asemeni multe, precum: credinţa,
nădejdea, mila, răbdarea, înfrânarea etc. Cea mai mare
virtute care odrăsleşte din sfânta rugăciune este însă
dumnezeiasca dragoste, după cum spun cei mai mulţi
Sfinţi Părinţi.
83. Ce este postul şi de câte feluri este?
Postul este înfrânarea totală sau parţială a
gândurilor rele şi a simţurilor trupului de plăceri şi de
hrană bună şi îmbelşugată şi mai ales de hrana cea de
provenienţă animală. Postul este o jertfă trupească,
care se cere a fi unită cu milostenia şi cu darurile ce se
ad�c la Sfântul Altar. Postul împreună cu milostenia,
cu darurile aduse la Biserică, cu închinările şi
metaniile făcute de credincios, toate laolaltă alcătuiesc
închinarea datorată de trup, ca jertfă Domnului.
Postul este rânduit "pentru a smeri sufletul".
Postul este înfrânare de toate mâncărurile sau la caz de
boală, numai de unele; înfrânarea de băuturi, de toate
desfătările lumeşti şi de toate poftele cele rele,
PĂRINTEL E CL E O P A 79
trupeşti. Postul este numit de Sfinţii Părinţi "aripa
rugăciunii", care, împreună cu milostenia, ridică pe
om la tronul lui Dumnezeu. Postul ajută pe creştin să
facă rugăciunea mai cu uşurinţă, împacă pe om cu
Dumnezeu şi ajută mult la despătimirea sufletului,
omorând poftele trupeşti şi mijlocind dobândirea
harului Duhului Sfânt. După asprimea lui, postul poate
fi de mai multe feluri: post desăvârşit (total, negm),
post de o zi, post de mâncăruri de dulce, şi "post
împărătesc", adică mâncare zilnică cu înfrânare, o dată
pe zi, nu până la saturare.
84. Cei ce postesc de nevoie au vreo plată?
Dar cei care nu pot posti din cauza bolii, a
muncilor grele sau a lipsei, ce trebuie să facă?
Cei care postesc de nevoie, dacă vor mulţumi lui
Dumnezeu pentru aceasta şi nu vor câ1ti înaintea Lui,
vor avea plată pentru răbdarea lor, întrucât este scris:
In lupta aceasta grea aveţi nevoie de multă răbdare
(I Tim. 6, I l). Şi iarăşi: întru răbdareavoastră veţi
dobândi sufletele voastre şi cine va răbda până la
acela se va mântui (Matei LO, 22; 24, 13;
Marcu 13, 13).
Cei care nu pot posti din cauza bolii sunt
dezlegaţi de Sfintele Canoane să mănânce unele
mâncăruri de dulce de care au nevoie (Canoanele 8 şi
10 ale Sfântului Timotei al Alexandriei; canonul 69
Apostolic etc.). Pentru cei care nu pot posti din cauza
muncilor grele, nu am găsit în canoane dezlegarea
postului pentru ei, doar de vor fi ostaşi sau deţinuţi.
80 NE V O R B E Ş TE
Aceştia, prin căinţă şi alte fapte bune, vor completa
datoria postului trupesc. Despre această dezlegare, cel
mai bine se cuvine a întreba pe episcopul locului şi pe
preotul respectiv care, de la caz la caz, pot rândui alte
fapte bune în locul postului.
85. Care este cel mai mare şi mai plăcut post
înaintea lui Dumnezeu?
Nu orice post este post religios şi plăcut lui
Dumnezeu. Numai acela este post plăcut şi bineprimit
care se face întru numele Domnului şi după legea lui
Dumnezeu, aşa cum a primit-o Adam cum au învăta-
' .

t-o proorocii şi cum au practicat-o toţi sfmţii (Fac. 2,

16-17; 3, 26; Lev. 19, 29-3 1; Is. 48, l-6; loii 2, 12-
15; leş. 14, 18; Matei 4, 2 etc.). Sfântul Ioan
Botezătorul a postit toată viaţa; Mântuitorul a arătat
luminat ca să postim şi cum trebuie să postim (Matei
6, 16-18; Luca 21, 24); Apostolii au postit şi s-au
rugat (Fapte 13, 3; 14, 23; 1 Cor. 7, 5; II Cor. 1 1 , 27). "'""'�""

Aşadar, cel mai mare şi mai plăcut post este

acela care se face după învăţătura Sfintei Scripturi,
adică să fie însoţit de smerenie, de milostenie, de
curăţenie, de pocăinţă, şi unit cu postul cel
duhovnicesc, înfrânarea simţurilor şi a gândurilor. Aşa
ne învaţă şi Sfinţii Părinţi. "Postul cel adevărat, zice
Sfântul Teodor Studitul, şi bineprimit lui Dumnezeu �c:itelle
este înfrânarea de răutăţi...".
1ou:a:

DESPRE RUGĂCIUNE, LACRIMI,
DUHOVNICIE ŞI DATORIILE
PREOŢILOR
31. Părinte Cleopa, ce legătură este intre frica
de Dumnezeu şi dragostea de Dumnezeu?
Frica de Dumnezeu, spun Sfintii Părinti, precum şi
proorocul David, este începutul inţelepciunii, adică ea
face începutul a toată fapta bună; iar dragostea de
Dumnezeu este desăvârşirea şi sfărşitul faptelor bune.
Frica de Dumnezeu formează, deci, începutul mântui­
rii, iar dragostea de Dumnezeu, "care scoate afară
" mântuirii pe aproapele nostru. Iar pe no1 m
frica , este sfărşitul mântuirii, pentru că cel ce iubeşte,
trăieşte numai în Dumnezeu, "care este dragoste".
Să nu avem atâta frică de Dumnezeu, cât mai ales
dragoste de Dumnezeu, că auzi ce zice Sfântul Vasile:
"Cel ce face fapta bună din frică, adică de frica
muncilor iadului, a pedepsei, acela este în stare de rob;
cel ce face fapta bună pentru răsplată, adică pentru a i
se împlini cererile aici pe pământ şi a dobândi plată în
cer, acela este în stare de slugă, care slujeşte pe
stăpânul său pentru plată, adică pentru bani; iar cel ce
face fapta bună din dragoste de Dumnezeu, iar nu din
frică sau pentru plată, acela este în stare de fiu al lui
Dumnezeu". Deci, cine ajunge să facă fapta bună din
PĂRINTELE CLEOPA 51
dragoste fără alt scop, acela a ajuns la măsura
desăvârşirii şi se numeşte fiu al lui Dumnezeu.
32. Cum se cuvine să împărţim dragostea
noastră faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţă
de noi inşine?
Citim în Mântuirea păcătoşilor că trebuie să avem
către noi înşine inimă de judecător, către aproapele
inimă de mamă, iar către Dumnezeu inimă de fiu. Pe
Dumnezeu suntem datori să-L iubim din toată inima
noastră, din toată puterea şi virtutea, fiind gata să n�
.. .
dăm viaţa pentru El, aşa cum au făcut sfinţn mucemc1
�
cuvioşi şi ierarhi, care s-au jertfit pentru dragostea lui
1fristos şi pentru Evanghelie.
Pe aproapele nostru să-I iubim ca pe noi înşine,
.
adică aşa cum ne iubim pe 001, cum ne WgrtJim, ne
. ... ..
hrănim şi ne ajutăm, tot aşa se cuvine să iubim, să
miluim, să hrănim, să ajutăm şi să îndrumăm pe calea
. .
... şme se
cuvine să ne osândim permanent şi să ne mustrăm
pentru păcatele noastre, socotindu-ne mai păcăoş �
�
decât toţi oamenii. Aşa de vom face, aşa de vom mb1
pe Dumnezeu şi pe aproapele, iar pe noi, de ne vom
. .
judeca cu smerenie, ne vom mântui cu adevărat ŞI vom
fi primiţi în împărăţia cerurilor.
33. Cite feluri de iubiri sunt, după Sfinţii
Părinţi?
Sfântul Nicodim Aghioritul şi alţi părinţi, împart
iubirea în cinci feluri: iubire duhovnicească, adică
iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, care este cea
mai înaltă şi singura mântuitoare de suflet (Matei 22,
23-40); iubirea firească, adică iubirea tinerilor, a
 CL EO PA 53
52 NE VORBEŞTE PĂ RI NT EL E
re se cuvine
soţilor, a părinţilor faţă de fii şi a copiilor faţă de 35. Care este cel mai mare dar pe ca
părinţi, care nu este nici spre mântuire, nici spre sl-1 dăm lui Dumnezeu?
ine �-1 dea
osândă, pentru că este din fire; iubire din mândrie şi Cel mai mare dar pe care se �uv
ad1că a se Jert� ��
slavă deşartă, când cineva iubeşte pe cei care il laudă crcştinul lui Dumnezeu este jertfa,
j�rtfit �ucen�cu,
şi îl vorbesc de bine; iubire din interes, când cineva sine pentru Dumnezeu, aşa c� s-au
�ertfă �e� nu
iubeşte pe aproapele, fie pentru bani, fie pentru daruri, cuvioşii, pustnicii şi toţi drepţt�. F�
fie din respect sau din altă oarecare pricină omenească; se poate mântui, precum
spune Insuş• Iisus �stos. Ce�
iubire trupească, adică din poftă, când cineva iubeşte re va răbda până la sfârşit, acela se va manu1t (Matei
pe oameni sau femei pentru plăceri şi păcate trupeşti, 24, 13).
ori pentru beţie care duce la desfrânare. noştinţa lui
36. Cum putem ajunge la cu
Prima iubire este mântuitoare. A doua este
mai înaltă cale de
firească, deci nici bună, nici rea. Iar ultimele trei iubiri Dumnezeu? Care este cea

sunt vinovate şi aducătoare de osândă veşnică, dacă nu cunoaştere duhovniceasd? .

oaşterea ş�
le părăseşte creştinul. Trei sunt căile prin care ajungem la cun
teologia, asceza ş�
comuniunea mistică cu Dumnezeu:
34. Care sunt aripile sufletului cu care poate au umbl�t toţi
sîanta rugăciune. Prin aceste trei căi
zbura la viaţa veşnică? aptă de untre c�
sfinţii şi au ajuns la cea mai înaltă tre
şi vederea lut
Două sunt aripile sufletului pentru mântuire: frica Dumnezeu, anume la contemplarea
de Dumnezeu şi frica de moarte şi judecată. După ce
Dumnezeu, adică până la răpirea în
trup sau afar� de
Dumnezeu 1-a zidit pe Adam şi 1-a aşezat în rai, cel Pavel. Dmtre
tmp, cum a ajuns şi Sfăntul Apostol
�ă tutru:o: este
dintâi 1-a înarmat pe om cu frica morţii, zicând: Din acestea, cea dintâi şi mai la înde�
toată lnt:O
a
toţi pomii care sunt în rai poţi să mănânci, iar din sfânta rugăciune, făcută cu credinţă ŞI dm
.

pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci Prin ea ne unim cel mai uşor
cu Dumnezeu ŞI fără
Îll ziua in care vei mânca din el cu moarte vei muri ezeu, precum
ea ne depărtăm cel mai mult de Dumn
(Fac. 2, 17). eşte pe om de
spune un sîant părinte: "Nimic nu lip "
Când diavolul 1-a dezarmat pe Adam de frica nea .
Dumnezeu mai mu1t ca rugăctu
•

morţii, zicându-i: Nu, nu veţi muri!, atunci indată 1-a

biruit şi 1-a ucis. Deci, şi noi, dacă vrem să ne mântuim
�· să ajungem la Hristos, cu aceste două aripi să ne
111grădim, adică cu frica lui Dumnezeu şi frica morţii,
�i astfel de toate cursele diavolului ne vom izbăvi şi
vum săvârşi cu pace călătoria vieţii.
37. Care este cea mai puternică rugăciune care
uneşte pe om cu Dumnezeu?
Sunt mai multe. feluri de rugăciuni: cu limba, cu
mintea şi cu inima. Cea mai înaltă .r�găciu�e es!�
_
rugăciunea din ni imă, adică cu partictparea mnnn,
 54 NE VORBEŞTE
prin umilinţă, zdrobire şi lacrim
Să nu ne nem
mare bază pe rugăciunea citită, adică rugăciuneapu
i.
cu limba. Aceasta este cea mai slabă rugăciune, pcn orală
că nu participă mintea şi inima. m:
Rugăciunea minţii este mai înaltă ca rugăciunea
orală pentru că participă la ea şi gândurile, adică
atenţia minţii. Cel ce se roagă cu atenţia minţii la tot ce
rosteşte, acela se roagă cu mintea, însă nici aceasta nu
este desăvârşită. Sfinţii Părinţi spun că rugăciun
minţii este rugăciunea cu un picior, adică este jumătaea
de ��ă.ciune, pentru că rămâne în cap şi nu participă la te
ea şt tmma.
. roagă Lui neîncetat, pentru că nu poate trăi fără de
Dar când la rugăciune se uneşte mintea cu inima
adică gândurile minţii coboară cu darul Domnului î�
inimă, atunci s-a făcut zămislirea rugăciunii celei du
hov�iceşti, adică am ajuns la cea mai înaltă rugăciune,­
numttă rugăciunea inimii. Iar semnele că am ajuns
această înaltă lucrare sunt: o puternică căldură la
partea inimii, un permanent dor şi râvnă pen în
Dumnezeu, o nespusă dragoste pentru oameni şi pentru
toată zidirea, o bucurie duhovnicească negrăită, plâtru
de bucurie şi izvor adânc de lacrimi, de smerenie ns
netemere de moarte. şi
38. Care este cel mai bun dascăl al rugăciunii?
Este însăş} sfânta rugăciune, după cum spune
StaJ:ttul Macane cel Mare: "Eu ştiu că nu ştii să te
rogt, dar r�agă-te cum poţi şi cât mai des şi
_ .
rugăctunea smgură te va învăţa să te rogi". Deci să
ne rugăm cum putem şi cât mai mult şi văzând
Dumnezeu râvna noastră ne va ajuta să dobândim
rugăciunea cea adevărată a inimii şi darul lacrimilor.
PĂRINTELE CLEOPA ss
39. Din ce cauză astăzi nu ne mai putem ruga
asemenea părinţilor noştri de demult şi nu mai
avem răbdare la sfânta rugăciune?
Spune un srant părinte că precum apa sting�
focul, aşa uitarea stinge rugăciu�ea. �u
_ne mat
putem ruga astăzi pentru că am uttat ŞI uttăm de
Dumnezeu. Iar uitarea este înainte mergătoare a
îndepărtării de Dumnezeu. Apoi, nu ne mai rug�
astăzi cu aceeaşi evlavie ca înainte, pentru că am slăbtt
cu toţii în credinţă. Cint;, crede cu tărie în Dumne:eu,
se teme de Dumnezeu, TI iubeşte pe Dumnezeu ŞI se
Dumnezeu, departe de Tatăl nostru cel c�r�sc. Cred c�
slăbirea credinţei în Dumnezeu este pncma cea mat
mare a slăbirii rugăciunii în rândul credincioşilor.
Tocmai de aceea sectarii amăgesc pe unii ortodocşi,
pentru că în locul rugăciunii lungi ei vin cu_ c ân� Ji
_
predici, care atrag şi încântă pe cet mat slabt m
credinţă.
.
Dacă vrem să ne miluiască Dumnezeu, să ne terte
de păcate şi să ne ocrotească de tot felul ?e isp�te ş�
primejdii, trebuie să ne silim la sfânta rugăclUne ztu� ŞI
noaptea. Să citim, mai ales noi, călugărn, _ la Psalhr�,
care arc mare putere; să citim cele şapte laude dm
Ceaslov, acatiste, paraclise sau mai ales să rostim
rugăciunea lui Iisus; iar în sărbători, precum cerbul la
izvoare, aşa să venim regulat la biserică pentru a
asculta Sfânta Liturghie. Şi, dacă ne luptă dtavolul cu
uitarea, cu necredinţa, cu lenea, cu somnul sau cu
grijile acestei vieţi, noi să ne rugăm �ăcar c� gura,
împlinind pravila dată nouă de duhovmc, pe cat vom
putea. Cu timpul ne va ajuta Domnul să trecem de la
 56 NE VORB EŞTE
cantitat� la calitate, de la rugăciune cea risipită a gurii,
la rugăciunea cea curată a minţii şi a inimii. Şi atunci,
gustând din bucuria Duhului Sf' ant, vom vedea "ce bun
este Domnul!"
40.
Spuneţi-mi ceva despre
blândeţea şi
smerenia Domnului.
Despre ace�te două virtuţi ne grăieşte Însuşi
Hristos, zicând: lnvăţaţi-vă de la Mine că sunt blâ11d şi
smerit inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre
cu
(Matei I l , 29). Iar la fericiri, zice Domnul: Fericiţi cei
săraci (smeriţi) CII duhul, că acelora este Împărăţia
cerurilor şi mai departe zice: Fericiţi cei blâ11zi că
aceia vor moşteni pămâ11tu/ (Matei 5, 5). Prin aceste
două fericiri, Mântuitorul ne spune că cei smeriţi şi
blânzi la inimă moştenesc atât pământul cât şi
împărăţia cerurilor, adică atât bunătăţile şi fericirea
vieJii pământeşti, cât şi fericirea vieţii veşnice, pentru
că pe cei blânzi şi smeriJi toată lumea îi iubeşte, îi
respectă, îi ascultă şi se foloseşte de ei. Cea mai
uşoară cale de mântuire este a celor blânzi şi
smeriţi cu inima. Cu blândeţea dobândim pe oameni
• pe calea vieţii, că după moarte nu mai putem face
Iar cu smererua alungăm pe diavoli şi chemăm în
• •
ajutorul nostru pe îngeri. Cei blânzi şi smeriţi cu inima
au mai puţine ispite în viaJa aceasta, adică "află odihnă
s� tl�
telor lor", pentru că prin blândeţe îmblânzesc şi
caştlgă dragostea tuturor oamenilor, iar prin smerenie
ard pe diavoli şi îi alungă departe de ei.
Spun Sfinţii Părinţi că blândeţea stă între mânie şi
dragoste. Apoi adaugă: Biândeţea să nu te ducă până
" să ne împăcăm cu conştiinţa noastră, mai bine-zis cu
la laşitate; nici dragostea să nu te ducă la nepăsare".
Deci, trebuie să folosim cu grijă blândeţea, care stă
PĂR INTE LE CLE OPA 57
totdeauna la mijloc, între mânie şi dragoste. Nici atât
de blânzi încât să se hulească Evanghelia şi n'!lllele lui
Dumnezeu înaintea noastră din pricina--d....ragostei; nici
cu totul aspri şi neînduplecaţi, încât să p�rmm spre
.
mânie şi răzbunare pe aproapele nostru. Iar despre
smerenie spun Sfinţii Părinţi că este haina lui Hristos,
pentru că a luat trup omenesc pentru mântuirea noastră.
Hristos a primit în trup patimile firii neprihănitoare, ca:
foamea, setea, durerea, oboseala. Iar patimile firii
păcătoase, adică păcatele, nu le-a primit Hristos.
41. Spuneţi-mi ceva despre conştiinţă.
Sfântul Vasile cel Mare, "dreptarul Bisericii şi
"
cumpăna mare" sau "ochiul Bisericii , cum îl numesc
unii Sfinţi Părinţi, spune despre conştiinţă că este
glasul lui Dumnezeu în om. Iar Sfântul Isaac Sirul
spune: "Cela ce a ajuns să se impace cu sine, adică
cu conştiinţa sa, a împăcat cu sine cerul şi pămân­
tul". Acelaşi lucru spune Mântuitorul, zicând: lmpacă­
te c11 pârâşul tău până eşti pe cale... (Matei 5, 25),
adică să ne împădun cu conştiinţa noastră până suntem
mmic.
Neliniştea, mustrarea conştiinţei omului păcătos
este un semn al milei lui Dumnezeu, ca să se împace
cu El cât este în această viaţă trecătoare. Întâi trebuie
să crezi că există Dumnezeu, Care a creat lumea şi
stăpâneşte toate. Apoi, să te sileşti după putere să faci
voia Lui. Al treilea, dacă vrem să ne mântuim, trebuie
Dumnezeu, Care ne-a creat şi ne va judeca după
faptele noastre. Iar despre conştiinţă trebuie să ştim
58 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 59

că ea este una din energiile necreate ale lui întotdeauna cântarul, adică măsura; îşi face lui mai
� umnezeu, una din lucrArile Lui, precum este şi multă dreptate, îşi alege partea cea mai bună, cea mai
VIaţa. mare, cea mai frumoasă; plânge pentru sine mai mult
42. Cum putem dobândi pacea inimii şi a decât pentru altul şi se bucură de sine mai mult decât
conştiinţei? de altul. Hristos însă a răstignit pe cruce iubirea de
sine, dându-Şi viaţa pentru noi.
. . ��O:U sunt �ăile prin care putem c�tiga pacea
şi răstignesc
Dintre oameni, puţini sunt acei care î
-
101mn ŞI a conştunţei:
patima iubirii de sine, asemenea lui Hristos. Sunt
a. să căutăm întotdeauna locul cel mai de jos;
mulţi care se angajează să trliiască viaţa duhovni ­
b. să ne mulţumim în toate cu cât mai puţin din
ceasc1i, dar nu ajung până la rlistignire, pentru eli
cele necesare vieţii;
nu renunţli total la iubirea de sine, adică la egoism.
c. să ne rugăm permanent ca să se facă numai voia
Or, fără jertfă, fără rlistignirea patimilor noastre,
lui Dumnezeu cu noi;
fără plirăsirea păcatelor, nu putem să vedem pe
d. să ne lăsăm în toate numai în voia lui
Hristos, nu ne putem mântui.
Dumnezeu.
45. Ce sfat daţi credincioşilor şi clilugărilor
43. Care este cea mai înalt1i teologie a
pentru mincarea de carne?
creştinilor?
Două mari virtuti au fost în rai la primii oameni:
Cea mai � altă teologie nu este a vorbi despre
fecioria şi nemâncarea de carne. După căderea lui
� .
D nezeu, ruc1 a contempla zidirea Lui. Cunoaşterea
Adam, adică după ce a intrat moartea în lume prin
lm Dumn�zeu din creaţie, din adrnirarea frumuseţii
_ păcat, a rânduit Dumnezeu viaţa conjugală, iar mân­
umversulu � (m a
c� ocosmosului) şi a omului (micro­
carea de carne a rânduit-o abia după potop. Să mâncaţi
cosmosului), nu mită de Sfântul Maxim Mărturisitorul
toate ca pe o iarbă, zice Dumnezeu (Fac. 9, 3), că după
,contem�laţia naturală în duh", este numai a
: ce s-a vărsat sângele animalelor sacrificate, carnea
mc�ătonlor. Cea mai inalt1i teologie creştinli este
rămâne numai ca o iarbă. Mirenii au voie să mănânce
umrea cu Dumnezeu prin trăire, adică prin credinţă,
carne în toate zilele, afară de cele patru posturi,
cugetare şi împlinirea faptelor bune.
miercurea şi vinerea şi celelalte zile oprite de Biserică.
44. Spuneţi-mi ceva despre iubirea de sine. Călugării, însă, după regulile vieţii monahale şi după
lat� ce vă spun� În măsura in care omul se leapădă Sfintele Canaane, nu au voie să mănânce niciodată
. carne.
de mb1rea de sme, m aceeaşi măsură sporeşte în fapte
bune, se înduhovniceşte şi se apropie de Hristos. De
obicei, când este vorba de sine, omul îşi strică

•

60 NE VORBEŞTE
46. Cum se poate curăţi inima de patimi?
Spun unii Sfinţi Părinţi că mintea uşor se
luminează şi uşor se întunecă. Iar inima foarte greu se
întunecă prin patimi şi foarte greu se luminează, se
curăţă. Curăţia inimii, adică despătimirea, se face în
timp îndelungat, mai bine-zis toată viaţa, prin asceză,
pocăinţă şi lacrimi . Cel mai mult însă se curăţă inima
prin rugăciune, că rugăciunea îl face pe om fiu al lui
Dumnezeu după dar. Cine a ajuns la curăţia inimii, a
ajuns văzător de Dumnezeu, văzător tainic cu ochii
mJmu.
47. Ce este plinsul şi de câte feluri este?
Spune Sf' antul Ioan Scărarul că "plânsul după
Dumnezeu este o tristeţe a sufletului (pentru păcate), o
simţire a inimii îndurerate, care caută pururea fMă
odihnă pe Cel după care însetează... Plânsul sau
străpungerea inimii este o mărturisire a păcatelor
fllcute de minte lui Dumnezeu, un dialog nevăzut,
neîncetat. şi îndurerat, în care sufletul îşi recunoaşte
necontenit păcatele în fata lui Dumnezeu..." (Filocalia,
voi. IX, 1980, p. 164).
Tot acelaşi sfant spune că plânsul este al doilea
botez; este mai mare decât botezul, deoarece botezul
dintâi ne curăţeşte de păcatele de mai înainte, iar
botezul lacrimilor ne curăţeşte de păcatele fllcute şi
după botez.
Plânsul se naşte din zdrobirea inimii pentru
păcatele fl!cute; din smerita cugetare, din aducerea
aminte de moarte, de judecată şi de muncile iadului în
care se chinuiesc păcătoşii. Acelaşi lucru îl spune şi
Cuviosul Pimen: ,,De nimic: nu avem mai multă
PĂRINTELE CLEOPA 61
aceasta
nevoie decât de minte trează, căci din
or".
numai se nasc lacrimile şi plânsul cel mântuit
şi
Iar Sfinţii Arsenie cel Mare, Efrem Sirul, Isaac Sirul
n al
altii, spun că: "Lacrimile la rugăciune sunt sem
mile! lui Dumnezeu", căci prin lacrimi se liruşteşte
simţit
văzduhul inimii. Şi iarăşi: "Sufletul ce şi-a
ina
păcatele sale începe să plângă, căci le vede în lum
dumnezeirii".
de
Sfantul Grigorie Palama spune că plânsul este
din
două feluri: plinsul minţii, adică întristarea
i, aşa
inimă pentru păcatele noastre, fllră lacrimi în och
cum avea fiul cel risipitor, care zicea: Câţi argaţi
ai
Tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de
foame... (Luca 15, 17); şi plânsul cu lacrimi, al doilea
din
fel de plâns, mult mai inalt, care izvorăşte
tre.
întristarea minţii şi a inimii pentru păcatele noas
la
Toţi dumnezeieştii pArinti spun la fel: că lacrimile
foart�
rugăciune sunt un dar al lui D�mnezeu.' că .
greu se câştigă şi foarte uşor se p1erd. Ce1 maJ �an
l ea
duşmaru ai plânsului şi lacrimilor sunt: s ăb1r
credinţei, lenevirea la rugăciune, lăcorrua pântecelui,
a
beţia, râsul, trândăvia, multa vorbire şi mai ales slav
deşartă.
Când fiul risipitor cugeta cu durere în inimă la casa
Tatălui său, avea plânsul cel dintâi, al mini ţ i; iar când
s-a întors la Tatăl său şi i-a zis: Tată, greşit-am la cer
şi înaintea Ta şi nu mai sunt vrednic să mă numescfiul
Tău (Luca 15, 18-19), atunci fiul cel pierdut a dobâ
ndit
plânsul cel de-al doilea, al lacrimilor din inimă.
48. De câte feluri sunt lacrimile şi care din ele
sunt mântuitoare?

62 NE VORBEŞTE
Lacrimile sunt de opt feluri, după Sfintii Părinţi.
Lacrimi din dragoste de Dumnezeu, când omul se
gândeşte la frumuseţea creaţiei dumnezeieşti. Acestea
formează cel mai înalt plâns, numit plâns de bucurie şi
dor dumnezeiesc. Lacrimile dragostei îngraşă pe om.
Lacrimi din frică de Dumnezeu. Acestea au mai mică
putere decât cele dintâi, pentru că plânsul din dragoste
d� D�mnezcu este plânsul fiului către Tatăl, iar plânsul
dm frică este al slugii care mereu se teme să nu supere
pe Stăpânul său. Plânsul din frică mijloceşte la
Dumnezeu iertarea păcatelor şi este înaintemergător al
celui dintâi (Filoca/ia, voi. IX, 1980, p. 166). Plânsul
din frică usucă pe om, asemenea cleştelui care se arde
de foc.
Lacrimi de milli şi dragoste pentru aproapele,
pentru cei bolnavi din spitale, pentru săraci, văduve
copii orfani, pentru cei flămânzi, goi şi străini, penm:
toţi o�enii din suferinţă. Aceste lacrimi sunt sfinte şi
mântUitoare asemenea celor dintâi.
Lacrimi din frica morţii şi a muncilor iadului.
Acestea sunt lacrimi bune, mântuitoare ca şi cele dintâi
şi aduc roadă de pocăinţă.
Lacrimi din fire sau fireşti, adică ale soţilor, ale
rud�l�r, ale părinţilor pentru fii şi ale fiilor pentru
părinţi. Acestea nu sunt nici bune, nici rele. Ele se pot
vedea uneori şi la animale.
Lacrimi din slavi deşartă. Acestea sunt foarte
periculoase, pentru că pe lângă lacrimile cele bune'
mântuitoare şi smerite, pune diavolul lacrimi de slavă
spre a fi văzuţi şi lăudaţi de oameni. Or, plânsul ce Î nului trebuie să aibă nouă lucrări duhovniceşti, şi
duhovnicesc trebuie să fie întotdeauna ascuns şi neştiut
de nimeni, afară de Dumnezeu şi de duhovnic.
PĂRINTELE CLEOPA 63
Lacrimi din dezmierdare, care izvoră
sc din poftă,
a celor rele
din betie, din mânie, din aducere aminte
etc.
be, din
Al optulea fel sunt lacrimi pentru pagu
sirăcie, din durerea rlinilor, pentru tot
felul de boli.
ntuitoare;
Primele patru feluri de lacrimi sunt mâ
iar ultimele trei
cele fireşti nu sunt nici bune, nici rele;
şi aducătoare de
feluri de lacrimi sunt nefolositoare
osândă.
oit. Plânsul
Deci, plânsul cel duhovnicesc este înd
tii şi a inimii
dintâi, adică o permanentă întristare a min
nă, pentru că nu
pentru păcate, o stare de umilinţă de tai
plâns îl suie pe
poate face cele bune cât trebuie. Acest
ă pe care n-a
om acolo unde îl suie însăşi fapta bun
Î i face cât toate
reuşit să o facă. ntristarea inimi
faptele bune şi duce pe om la plânsu
l al doilea şi cel
te şi din frică de
mai înalt al lacrimilor din dragos
Dumnezeu.
Spune un cuvios părinte că .,cel ce se scârbeşte
pentru păcatele sale, este ca vremea înnourată care, în
curând va slobozi apă, adică lacrimi". .,Lacrimile ne
dau tuturor nădejdea mântuirii, ne spală păcatele şi
aduc pacea conştiinţei noastre", precum spune Sfântul
Nicodim Aghioritul în Războiul nevăzut, zicând:
.,Mustrarea conştiinţei este chinuirea chinurilor, iar
pacea conştiinţei este veselia veseliilor".
49. Care sunt lucrările duhovniceşti ale minţii,
după Sfinţii Părinţi?
Sf'antul Grigorie Sinaitul spune că mintea creşti­
anume: cugetarea la Persoanele Preasfintei Treimi
 64 NE VOR BEŞ TE PĂRINTELE CL EO PA 65

intra
şi la to�te puterile cereşti, contemplarea la întruparea cămară, şi de aici, din inimă, unde nu mai poate
Marii
Mâ?tu1torului nostru Iisus Hristos pentru mântuirea ispita diavolului, mintea se înalţă spre Hristos.
tea in
lumu� contemplarea naturală in duh, adică cugetarea noştri sfinţi şi cuvioşi intotdeauna îşi aveau min
. vorbeau
la raţiUmle lucrurilor create de Dumnezeu, la frumu­ inimă şi de aici, din adâncul inimii, se rugau,
ui. Despre
seţea creaţiei, la scopul pentru care au fost create, Ia cu mirele Hristos şi dădeau rAzboi diavolul
. . . d te
armorua creaţ1e1, a universului şi ridicarea minţii de la aceasta spune şi Mântuitorul, zicând: Iar tu, cân
gă-te
�ele văzute la cele nevăzute; de la frumuseţea celor de rogi, intră în cămara ta şi, încuind uşa ta, roa
JOS, la frumuseţea dumnezeiască a celor de sus; de la Tatălui tău... (Matei 6, 6).
re
cele trecătoare la cele gândite şi veşnice, urcând de Ia Aceasta este cea mai înaltă şi mai folositoa
cele pământeşti la cele dumnezeieşti ca pe o scară mişcare a minţii, să o coborâm în inimă şi de aici
să ne
pentru
duhovnicească. înălţăm, să vorbim cu Hristos, să plângem
Dar nu
A patra lucrare a minţii este cugetarea la moarte; păcatele noastre şi să dăm rAzboi diavolului.
.
ap?1 cuget�rea la muncile iadului, unde se chinuiesc toate cele trei mişcări le putem folosi la fel.
ce1 păcat_ oş1; cugetarea la ferici ţ lui
rea raiului; cugetarea Care este folosul cugetării la creaia
51.
la J�decata de apoi; �ugetarea la împărăţia
. . Dumnezeu?
ceru�dor, după JUdec ata vutoare, şi a noua lucrare a
antul Vasile cel Mare spune în cartea sa num
. ită
mmJu: cuget��ea la frica de Dumnezeu şi la păcatele Sî
şi
noastre, ca mc10dată să nu mai greşim. Hexaimeron că "toată lumea văzută este şcoală
ă
imagine a lumii nevăzute". Tot el spune că "toat
50. Care sunt mişcările duhovniceşti ale minţii? floarea şi toată iarba ne învală că este Dumnez
eu".
�ntea �
cr� nului are trei mişcări, după Sî
antul Zidirea vi\zută tâlcuieşte pe Scriptură şi
Sî anta
Max1m Mărtunsltorul: Scriptură tâlcuieşte pe zidire.
o
Mişcarea dreaptă, când cugetă numai Ia Sfânta Atât una, cât şi alta, sunt ca două file de carte. Pe
. altă
Scnptură, la minunile Domnului, la cele cereşti. În pagină citim cuvintele Sfintei Scripturi, pe ceal
. te de
această mişcare a minţii poate intra şi ispita diavolului pagină citim în cartea zidirii, care vorbeş
de Nyssa:
pentru a-1 înşela pe om. A doua este miŞcarea in zig­ Dumnezeu. La fel spune şi Sfl\ntul Grigorie
. . f3cut-o
zag, cand u
�� .l cugetă ŞI la Sîanta Scriptură şi la lumea .,Toată zidirea, ca o trâmbilă, strigă la noi că a
v �tă a �1dmlor, la creaţie. Şi aici poate intra ispita Dumnezeu!"
ba cu
diavolului, când cugetă prea mult. Am citit într-o carte cum un filosof se plim
• �
treia �işcare a minţii se numeşte ocolitoare sau băţul în mână pe un câmp şi bătea florile cu băţu
l: ,,Le
le-a zidit
m sprrală, cand omul se coboară cu mintea in inima s a bat pentru că prea tare strigă către mine că
precum melcul în casa sa şi mirele şi mireasa î � Dumnezeu!"
 PĂRINTELE CLEOPA 67
66 NE VORBEŞTE
timi şi cu anevoie se
Toate creaţiile văzute se numesc darurile lui însă cu anevoie se curăţă de pa
rată este mult mai
Dumneze u. Şi precum face mirele cu mireasa că îşi
. int�ează. Cel care are inima cu
cu mintea curată de
dau darun care întăresc dragostea intre ei, tot aşa face sporit duhovniceşte decât cel
şi Dumnezeu cu noi. El pune mintea noastră între El şi gânduri rele.
creaţii, ca să-L putem mai bine înţelege şi vedea. i potrivită
53. Care este rugăciunea cea ma
Dumnezeu ne dă cele create in dar, iar noi îi dăm ntru creştini?
pentru călugării începători şi pe
lui Hristos, Mirele inimii noastre, gândurile'
de la noii înce­
rugăciunile şi dragostea noastră. Sfăntul Ioan Scărarul spune că "
une desăvârşită, adică
Sfăntul Antonie cel Mare nu ştia multă carte, dar pători nu cere Dumnezeu rugăci
lor este desăvârşirea".
ern: atât de� ţelept in cele duhovniceşti, că uimea pe rugăciunea inimii, căci a ingeri
omandă rugăciunea
Pentru noii începători se rec
top filosofii care veneau la peştera lui. Odată 1-au
verbală, rugăciunea citită din
c ărţi le de p�vilă,
întrebat câţiva filosofi: "Antonie, care sunt cărţile tale
Liturghie, sluJbele
pe care ai învăţat?" Iar el, arătând cu mâinile cerul' Ceaslov, Psaltire, Acatistier, Sfânta
. a. Sfll.ntul Simeon al
stelele, marea ŞI întreaga natură din jurul său, le-a zis: zilnice ale Bisericii şi ascultare
rsta duhovnicească a
"Acestea sunt cărţile melc pe care le citesc şi care Tesalonicului zice că după vâ
lucrarea duhovni­
întrec pe toate celelalte" (cf. Ep. Gherasim Timuş, fiecăruia să se recomande şi
inimii. Că dacă cineva
Dic{io11arul Aghiograjic, 1898, p. 90). cească a rugăciunii minţii şi a
înaltă rugăciune, P.ână
începe înainte de vreme această
52. Cum poate creştinul să se înalţe cu mintea eneşte in zadar ŞI se
nu este curăţit de patimi, se ost
mai uşor, prin cugetare, de la zidire la Făcătorul ei, eapă viaţa duhovni­
tulbură. Deci, nimeni să nu înc
Dumnezeu?
cească cu rugăciunea contempla �
tiv a ini �� · :i c�
dm �etann, ���hi�
Poate cineva să cugete la zidirile lui Dumnezeu şi rugăciunea lucrătoare, care constă .
să se înalţe cu mintea de la zidire la Ziditor, numai năciuni, rugăciuni din Ce aslov, po st, Citirea�sal trru
. ŞI

şi smererue faţă de
dacă îşi are mintea şi inima curăţite de patimi. Altfel, a altor cărţi folositoare, ascultare
nu poate vedea şi simţi în cele zidite pe Dumnezeu, toţi.
oare, care este
precum sunt necreştinii şi păcătoşii. Auzi ce zice Acestea formează viaţa cea lucrăt
Hristos: Fericiţi cei curafi cu i11ima că aceia vor vedea ugări şi pentru mir.eni.
potrivită pentru toţi, şi pentru. căl
pe Dum11ezeu (Matei 5, 8). Iar viaţa contemplativ ă, spectfică ma
.
' �
al�s călug lor,
.
Mintea se curăţă foarte repede de cugetele cele în paz a mi nţii, lucrar ea mm ţn, rugăciUnea
constă
plarea sau pnvml�
rele. Este de ajuns citirea unei pagini din Sfll.nta minţii, rugăciunea inimii şi contem
ne învaţă toţ1 Sfinţu
Scriptură sau rostirea unei mici rugăciuni cu luare cele duhovniceşti ale inimii. Aşa
aminte. Dar tot aşa de repede se poate întina. Inima, Părinţi, dascăli ai rugăciunii.
 68 NE VO RB EŞ TE
PĂRINTELE CLEOPA 69
��· p
Spune -�i, vă rog, mai pe
larg, ce este
rugactunea mmţil ŞI. ce est
inimii noastre şi diavolul nu mai are putere să ne
e rugăciunea inimii şi biruiască.
.
cum aJu ngem la rugăciunea cea curat
ă a inimii? Rugăciunea cea curată a inimii se dobândeşte după
Rugăciunea minţii este rugllciunea făc îndelungate osteneli, prin repetarea neîncetată a nume­
utll cu luare
aminte de sine, fărll gânduri, fără im
aginaţii şi cugete lui lui Iisus, cu multe lacrimi, cu adânc de smerenie, cu
rele. Ac��ta este rugăciunea celor ne
desăvârşiţi , însă privegheri de toată noaptea, cu post, tllcere, păzire a
este �a1 1�al�ll decât rugăciunea orală
şi cea vorbită. minţii de gânduri, mai ales de slava deşartă, cu înde­
Sfinţu Părinţi numesc rugăciunea cu lungată răbdare şi numai cu ajutorul şi darul Duhului
mintea curată
"rugllciune cu un picior" sau "pasăre
cu o aripă", deci Sfânt. Apoi, fără un dascăl iscusit al rugăciunii şi fără
c�e n� poate merge, nici zbura, pentru duhovnic ales, nimeni să nu îndrăznească a năluci
. că nu participă
ŞI m:m�. Iar rugăciunea inimii est această îngerească rugăciune, că rugllciunea inimii este
_ rşttă, �um . e rugăciune
d�ava 1tll "rugăciune cu două picioare", cu un dar al lui Dumnezeu.
l\!utorul căre1a ne unim cu Hristos, vo
rbim cu Hristos Când intrăm cu mintea in inima noastră trebuie să
ŞI p�trecem încă din trup în bucuria şi închidem trei uşi: uşa cea văzută a chiliei, pentru
dulceaţa vieţii
veşruce.
oameni; uşa buzelor, pentru a nu vorbi cu nimeni; şi
Rugăciunea inimii este rugăciunea sfintilo uşa inimii, contra diavolilor, punând pe minte portar al
r a celor
desăvârşiţi, care se câştigă cu multă ost
cu darul lui Dumnezeu. La această
;
ene�lă i numai inimii. Când omul se roagă din inimă, se umple de
treaptll duhovni­ dragostea lui Dumnezeu şi nu mai doreşte nimic decât
cca��ă ?e rugăciune, numită şi rug
. ăciune contempla­ să petreacă astfel pururea, precum dorea Petru să
tivă , � !ung .n.l. lm:�I cât.e unul din" neam in neam", spu
•
n rămână pururea pe Muntele Tabor, în lumina lui
da�călu ���cJun J. Pnn rugăciunea
� inimii înţelegem Hristos. Mintea în timpul rugăciunii trebuie să fie
umrea mmţu cu m1.ma, sau coborârea
minţii în inimă oarbă, surdă şi mută, adică, să nu vadă, să nu audă şi să
pentru a petrece acolo neincetat cu
Hristos' prin nu vorbească nimic şi cu nimeni, decât cu singur Iisus
rugăciune de taină.
Hristos. Atunci rugăciunea este numitll rugăciune de
Unirea �intii cu inima constll in a "
. uni gândurile un singur gând" sau ,,rugăciunea lui Iisus". Atunci
duh�':'fli�eşti ale �nţii cu simţămint
. I_TI ele duhovniceşti mintea este luată de Duhul Sf'ant şi i se dau alte cuvinte
ale Imm11. Atunci Inima se închide şi
se deschide foarte scurte de rugăciune, ca nu cumva să fie furatll de
gr�u. Atunci inima î ghite pe Iisus
. � şi Iisus înghite diavolul prin lungimea cuvintelor.
1mma. Atunc1 se zărmsleşte rugăciu
nea cea de foc a Dacă avem numai rugăciunea minţii nu putem
inimii, fărll gânduri şi imaginatii. Atun
ci se face unirea scăpa de ispite şi tulburări. De aceea Sfinţii Părinţi ne
?�hovniceasc� în?" e Mire şi mireasă, între Hristos şi îndeamnă, zicând: "Coboară-te, omule, din minte în
Inimă. Atunci Hristos stă de vorbă cu
noi în cămara inimă, că acolo vei afla mângâiere şi dulceaţa
 1
70 NE VO RB EŞ TE PĂRINTELE CLEOPA 71

�
��
dul tilo , iar �
minte este mare iannaro
c şi tulbu­ După Sî antul Vasile cel Mare şi Sîantul Ioan

1
rare . Cand mmtea se un
eşte cu inima, imaginaţii Damaschin, inima omului este centrul a patru puteri, şi
sfinte trebu1e _ le
să fie păstrate în mem
. .
m on'e, •ar nu m
.

anume:
•

ag fie Al
·

�� � . tfel, nu te poţi coborî cu

rugăciunea în Inima este centrul tuturor puterilor fireşti ale
m•mli
1
ŞI rămâi n
�ai la lucrarea minţii. omului, adică puterea hrănitoare (nutritivă), serninală,
De la rugăc•;mea c
. � sfantă a inimii omul poate crescătoare etc. Inima este şi centrul puterilor sufle­
aJunge la o alta rugăciu
ne mai

1
înalt
ă, anume cea teşti ale omului, care sunt în număr de cinci, şi anume:
.
•
contemp1at'vli' care nu se
mai numeşte rugăc•u .
ne, CI
.
voinţa, raţiunea - formată din cinci părţi: minte, gând,
.
vedere d hovruc � �c �
la care ajung numai ce răsare din minte ca raza de soare, cugetare, alegere
sfinţii.
Ultima ŞI cea ma1 maltă
treaptă a rugli · Uru·l· este
CI şi hotărâre -, simţirea, numită şi puterea poftitoare,
rlipi·rea mm · ·
ţu 1a cele cereşti - în trup sau
·

afară d' mânia (puterea mân ioasă) şi cuvântul (puterea cuvân­

trup, Dumnezeu ştie -,
Apostol Pavel până la al
precum a fost răpit Stăn
treilea cer.
�� tătoare).
Aceste cinci puteri se numesc puteri sufleteşti şi îşi
55. J?a�ă . nu
putem dobândi rugăciu au sediul tot în inimă. Apoi inima este centrul (locul)
� altă a m•mn,.
ne putem mântui num
nea cea
puterilor afară de fire, adică al patimilor. Păcatele şi
ai cu rugă­
cmnea orală şi cu rugăciu
nea minţii? patimile se numesc afară de fire, pentru că nu au fost
Cu� să nu! N�ai să ne rugăm cu stăruinţă, cu create de Dumnezeu, nici nu sunt din început în om.
camţă J• c_u smereme, că auzi ce zice Duhul Stănt
·

Păcatele îşi au sediul tot în inimă, după cuvântul

-

lmma mfrantă şi smerită D · Mântuitorului Care zice: Din inimă ies gândurile cele
umnezeu nu o va pedepsf
(Ps. 50, 18). rele, uciderile, desfrânările, mărturiile mincinoase,
hulele... (Matei 16, 19).
56. Ce ne învaţă Sfmţii Părinţi de Inima este încă centrul suprafiresc, adică centrul
sp re inimă?
Inima este centrul vieţii duhovnicesc al tuturor darurilor Stăntului Duh şi al
şi al sufletului nostru
P:n� .
t a�eea şi Dumnezeu ne-o cere, zicând: tuturor faptelor bune, care îşi au sediul tot în inimă.
_ Fiule•
da-MI Inima ta! (Pilde 23' 26)• Iar Iov .rl.l C IIU Dacă punem străjer la poarta inimii pe minte, adică
Zl·ce· JV
.,lT
este m l adanc decât inima gândul cel bun, el nu va lăsa să intre înăuntru păcatele
•
. •

� omului. Sî
�
M e� m c
a��
antul Vasile cel
sa Hexaimeron, spune că
"inima este celor cinci simţiri, iar patimile cele ce ies din inimă le
răda
cma Yle ţu . Ea se zideşte la toate fiinţ va opri, ca să nu se prefacă în păcate. Deci, paza inimii
ele întâi .
tot ea se preface în pămân
? .
Sol mo Zice: Cu toată str
?
t, cel mai pe urmă. Înţelep
ăjuirea str
ăjuieşte inima ta,
�; constă în a pune gândul portar al inimii, pentru a opri
orice cuget pătimaş să nu intre în inimă. Mintea, care
� . oa
mtr-msa �nt IZV rele vieţii (Pilde 4, 23). Altfe intră în inimă, este foarte greu strârntorată, căci la
l,
Inima se face Izvor al mor început se simte ca într-o temniţă. Pe urmă se deprinde
ţii, în loc de izvor al vieţii.
 72 NE VORB EŞTE
şi se simte foarte bine, căci inima este cămara firească
a minţii.
57. Credeţi că mai sunt şi în zilele noastre
călugări sau mireni care au dobândit rugăciunea
cea duhovnicească a inimii?
Numai singur Dumnezeu ştie. Pot să fie unii dintre
călugării sihaştri, care trăiesc în linişte prin munţi, sau
la Athos. Sau din cei mai bătrâni, care s-au nevoit toată
viaţa prin mănăstiri, in tăcere, în ascultare şi smerenie
şi care n-au primit cinste şi dregătorii bisericeşti, că
ceilalti abia îşi mai fac puţină pravilă seara şi dimi­
neaţa din cauza grijilor multe şi a răspândirii minţii.
Din această cauză nici la slujbele bisericii nu vin
regulat. Şi dacă totuşi vin, abia au răbdare să se
termine slujba şi să plece afară. Mă întreb, dacă nu mai
avem răbdare să zăbovim un ceas-două la rugăciune în
biserică, să ne rugăm pentru păcatele noastre şi să
slăvim pe Dumnezeu după putere, cum vom avea
răbdare să stăm o veşnicie în ceruri?
Oricum, nu trebuie să slăbim in rugăciune şi mai
ales în practicarea rugăciunii lui Iisus. Ci, să ne
ostenim cu stăruinţă şi smerenie, cât este după a
noastră putere, că a dobândi rugăciunea cea curată şi a
cobori cu mintea în inimă nu depinde de noi, ci este un
dar al lui Dumnezeu. Smerenia inimii completează
lipsurile noastre in rugăciune şi ne suie acolo unde ne
urcă rugăciunea cea curată. Cunosc mireni care se
roagă mai mult decât noi şi unii ii întrec pe călugări.
Or fi, poate, şi dintre ei unii care au ajuns la rugăciunea
inimii, dar numai Unul Dumnezeu ştie câti aleşi are în
această lume.
PĂRINTELE CLEOPA 73
58. De ce este aşa de mare puterea smereniei
faţă de celelalte fapte bune?
Spune Sî antul Ioan Scărarul că s�gur�. vi�te
neimitată de diavoli este smerenia. D1�volu ş ?,u �ă
cânte, ştiu teologie mai multă decât t�ţt teolog�� dm
lume, priveghează mai mult decât toţ1 dUug ării, nu
•
dorm niciodată, nu mănâncă, cred m Dumnezeu etc.
Un singur lucru nu ştiu şi nu pot di�volii să facă: S�
_ _
.
_
se smerească! In iad sunt ŞI preoţ1, ŞI călugări, ŞI
fecioare, şi împăraţi... Numai smeriţi şi milostivi nu
sunt în iad!
59. Ce virtuţi il ajută mai mult pe om a �
desăvârşire? Rugăciunea, smerenia sau dragostea.
Toate trei deopotrivă, pentru că cine este �esă_vârşit
în rugăciune, este desăvârşit şi în celelalte VJrtuţt. Dar
mai mare decât toate virtuţile rămâne dragostea, cum
spune Sîantul. Apostol Pavel. Iar Sîantul Ma:'im
şit in
Mărturisitorul spune: Cine a ajuns să fie desăvâr
iubire, a ajuns la culmea nepătimirii. Şi, în alt _lo�,
zice: ,,Iubirea şi înfrânarea îl c�ăţă pe suflet de p�turu,
ată_ . Pe
iar pe minte o curăţă rugăcmnea cea cur
patimile trupeşti le ucide înfrânarea (postul), Jar P�
patimile sufleteşti le ucide dragostea de Dumnezeu ŞI
de oameni.
.
Tot el spune în alt loc: "Dacă vrei să fi1
desăvârşit, iubeşte aceste două virtuţi: dragostea şi
_
infrânarea". Dragostea are două părţi: dragostea de
Dumnezeu şi dragostea de oameni. Cea dintâi �ste �
.
limită· cea de-a doua are margini. Spun Sfinţu Părmţ1
că şi diavolii şi păcătoşii din iad se biciuiesc cu biciul
dragostei lui Dumnezeu.
74 NE VORBEŞTE
Se cuvine să fim însă cu mare atenţie pentru a nu
amesteca dragostea curată, duhovnicească, cu
dragostea interesată. Să nu iubim cu scop, numai
pentru un timp; nici să iubim pe oameni în mod diferit,
după fa�, după cinste, după vârstă, după sex sau
credinţă, căci semnul desăvârşirii in dragoste este
atunci când iubim pe toţi oamenii cu aceeaşi
măsură, adică egal.
Să luăm aminte şi la cuvântul Sfântului Grigorie
Teologul, care zice în versurile sale cele iambiceşti:
"Mintea se înşeală şi adevărul se fură de prea multă
dragoste sau prea multă ură". Adică să iubim, să
iertăm, dar să nu renunţăm la mustrare şi învăţătură,
când este nevoie; că şi mustrarea şi canonul tot din
dragoste se dau, spre îndreptare şi mântuire. Spune
Sfântul Apostol Pavel că: Dragostea este legătura
desăvârşirii, iar Siantul Ioan Evanghelistul spune că
Dumnezeu este dragoste. Deci, dragostea să fie
temelia, centrul şi coroana vieţii şi mântuirii noastre.
60.În ierarhia faptelor bune, pe care o
consideraţi a fi cea mai mare?
Spun Sfinţii Părinţi, printre care şi Cuviosul
Antonie cel Mare, că "împărăteasa faptelor bune este
dreapta socoteală". Mulţi s-au aruncat în potopul
patirnilor ca să scape pe alţii de la moarte şi s-au înecat
pentru că n-au avut chibzuinţă şi dreaptă socoteală în
viaţă. Toate faptele bune trebuie Bcute cu măsură şi
dreaptă socoteală, adică să umblăm pe calea împără­
tească, de mijloc, după darul, frrea şi puterea fiecăruia,
ca să nu cădem într-o parte sau alta, că extremele sunt
ale diavolului, spun dumnezeieştii Părinţi.
PĂRINTELE CLEOPA 75
61. Care este folosul cugetării la moarte?
Cuvântul "moarte" a fost prima ameninţare a lui
Dumnezeu asupra omului pe când era în rai şi cea mai
puternică armă împotriva păcatului. Sfântul Vasile cel
Mare spune că "cel mai bun sfetnic in viaţă este
aducerea aminte de moarte". Iar Sfântul Ioan
Damaschin zice: "0, moarte, moarte, mai bine te-a�
numi noi via�!" Şi avea perfectă dreptate. Că ŞI
înţeleptul Solomon, dacă ar fi avut sfetnic moartea, nu
ar fi căzut în desfrânări cu femei. Dar pentru că nu a
cugetat la moarte a căzut, cu toată înţelepciunea dată
lui de Dumnezeu.
62. Ce ne spuneţi despre credincioşii care vin pe
la mănlistiri?
Să ştii că nu vin credincioşii la mănăstiri �entru
.
noi, ci pentru credinţa lor curată că la mănăstm este
.
mai multă credin� şi viaţa călugărilor este ma1 aleasă.
Eu aşa cred, că Dumnezeu nu ţin� �
m ăsti�ile pentru
noi, călugării, că suntem păcătoş1; c1 le ţme pentru
credinţa credincioşilor iubitori de Hristos. Poporul
român este un popor de aur! Credincioşii din lume sunt
mai buni ca noi!
De aceea avem marea datorie să nu-i smintim în
credinţa lor şi să ne jertfim pentru ei.��tu! Apo�tol
Pavel zice: Nimeni al său să nu caute, ŞI m alt loc ZICe:
Tuturor toate m-am făcut ca pe toţi să-i dobândesc
(1 Cor. 9, 19). Iar S iantul Efrem Sirul zice: "Fiecare
bucăţică ruptă din tine să fie un folos p�ntru
aproapele". Ei se folosesc sufi�t�şte de no1' de
slujbele care se fac prin m ă � . .
stm, de cantăr1, de
.
arue, de bmecuvântare, de
sfaturile preoţilor, de spoved
76 NE VORBEŞTE
rugăciuni, că nu le dăm de la noi, ci din cele ce ne-a
dat Dumnezeu; iar noi, călugării, ne folosim sufleteşte
de credinţa lor curată, de dragostea lor, de sinceritatea
lor, de răbdarea, de smerenia şi ascultarea lor.
.
� şa sunt mănăstirile noastre, deschise pentru toţi,
ŞI mru ales pentru bunii noştri credincioşi de la oraşe şi
sate. Şi, după cum ştim, aşa au fost ele dintotdeauna.
Chiar şi sihaştrii din păduri şi peşteri primeau
credincioşi la chiliile lor, cărora le dădeau sfaturi şi se
rugau pentru ei, şi ajungea o bucăţică de pâine şi până
la ei de la bunii noştri creştini.
63. Cum se cuvine să ne purtăm noi, călugării,
cu mirenii?
Mai întâi să nu-i smintim cu faptele şi cuvintele
noastre. Auzi ce spune Sfântul Isaac Sirul: "Călugării
care vor sminti pe mireni, în veac nu vor vedea
lumină!" Iar Sfântul Ioan Scărarul zice: "Dacă vei
vedea minuni la mireni, să ştii că nu pentru tine, ci
pentru credinţa lor s-au făcut aceste minuni". Apoi
�
să�i ospăt şi să ne purtăm cu ei cu multă dragoste şi
m1lă, că vm de departe, cu multe greutăţi pe suflet; unii
sunt bolnavi, alţii au copii mulţi.
Apoi, să ne rugăm cu credinţă pentru ei, iar nu de
mântuială. Şi apoi să le dăm sfaturi creştineşti şi
cuvinte de mângâiere, cum spune şi Sfântul Ioan Gură
de Aur: "De nimic nu au mai multă nevoie
credincioşii decât de cuvinte de mângâiere".
64. Este bine să primim pe mireni Ia spove­
danie?
Cum să nu! Să-i spovedim, să-i sfătuim să-i
binecuvântăm, să-i folosim duhovniceşte şi s nu-1 a
PĂRINTELE CLEOPA 77
lăsăm să plece din mănăstire tot cum au venit. Cât s-au
ostenit sfinţii îngeri să-i aducă la mănăstire şi noi să-i
refuzăm? Ba, încă să-i aducem la masă, să nu plece
Oămânzi de la noi, căci şi ei ne hrănesc pe noi.
Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "De va fi
cineva înţelept ca îngerii din cer şi curat ca Sfântul
Ioan Botezătorul, dar dacă nu are sfetnic
duhovnicesc nu se poate mântui". Mare dar este
darul duhovniciei! Să mângâi, să dezlegi păcatele
orunenilor, să rânduieşti canon de vindecare şi să dai
sfaturi de mântuire. Numai un suflet dacă ai câştiga!,
acela este mai scump decât toată lumea!
65. Care Taină din cele şapte este cel mai greu
de săvârşit?
Taina Sfintei Spovedanii, părinte! Prin această
Taină, ori salvezi un suflet şi te salvezi pe tine, ori
ucizi şi te ucizi în veci şi pe tine! Totuşi, prin nici o
altă Taină sau slujbă nu poţi câştiga mai multe suflete
pentru împă răţia lui Dumnezeu, ca prin Taina
Spovedaniei. însă atâta răspundere şi primejdie apasă
asupra preotului duhovnic, încât Sî antul Ioan Gură de
Aur spune că "puţini duhovnici se mântuiesc".
Aceste cuvinte ne înfricoşează şi ne cutremură pe toţi.
66. Care dintre membrii Bisericii sunt cel mai
greu de mărturisit?
CandidaJii la hirotonie şi clericii în general. Mai
ales când este vorba de candidaţii la hirotonie,
duhovnicul trebuie să fie foarte atent, să nu le dea
dezlegare la preoţie, dacă au păcate de moarte, ci să-i
trimită la episcopul locului, că îşi ia asupra sa toate
păcatele acelora. lată ce spune Pravila Bisericească
 78 PĂRINTELE CLEOPA 79
NE VORBEŞTE

despre aceasta: "Ascultă, o duhovnice! Ia seama la de Hristos şi să apere dreapta credinţă de secte, de
candidaţii de preoţie, că toate păcatele făcute de ei necredinţă şi de tot felul de păcate. La fel şi soţia lui să
dacă nu le mărturisesc la duhovnic, sau îi dezlegi 1� fie ortodoxă, evlavioasă, iubitoare de Hristos, milostivă
hiro onieîmpotriva Canoanelor, toate cad asupra ta...
!
" . şi din părinţi binecredincioşi.
In această privinţă spune Sfântul Vasile cel Mare: 68. Care sunt datoriile preoţilor după hiroto­
"Mă mâhneşte foarte că se neglijează Canoanele nie?
Părinţilor şi s-a înlăturat orice stricteţe din Biserică. Şi
Cele mai importante datorii ale preotului sunt
mă tem ca nu cumva sporind câte puţin această
acestea: Să săvârşească Sfânta Liturghie şi toate
nebăgare de seamă să ajungă ordinea Bisericii în cea
slujbele în zilele rânduite, cu toată evlavia şi credinţa,
mai de pe urmă tulburare... Curăţiţi dar Biserica
iar nu pentru bani sau laudă de la oameni; să nu ceară
înlăturând pe cei nevrednici; cercetaţi pe cei care sun;
bani credincioşilor pentru nici un fel de slujbă, ci să
vrednici..." (Sfântul Vasile cel Mare, canonul 89 şi
lase ca fiecare să dea singur cât binevoieşte, după a sa
Prolog, voi. I, 10 oct.).
putere; să fie milostiv cu toţi oamenii şi mai ales cu
67. Care sunt principalele condiţii canonice văduvele, cu săracii şi cu cei bolnavi; să nu intre
pentru admiterea candidaţilor la birotonie? niciodată î n cârciurni, nici să se î mbete, spre a nu
lată principalele condiţii: Să fie ortodox din sminti pe credincioşi; să nu intre singur în casele
naştere şi din părinţi evlavioşi; dacă este dintre cei credincioşilor, spre a nu face sminteală atât lui, cât şi
reveniţi de la alte confesiuni, să nu fie de curând altora; să nu se amestece în afaceri lumeşti, comerţ,
�
bot�zat; �ă e sănăt s şi nevătămat la trup. Cei ciungi,
. ?
beţii, judecăţi, certuri publice, politică etc.
orb1, şchiop1, infir1rn ŞI_ bolnavi de nervi nu se pot face Să înveţe pe credincioşi permanent dreapta
preoţt._ credinţă; să ţină regulat predică în biserică şi să explice
Să nu fie epileptic sau schizofrenie. La căsătorie
să fie, ?tât candidatul cât şi soţia, feciorelnici şi cele sfinte credincioşilor; să cerceteze pe fiecare
nem �
. _
aţl� să nu fi căzut nici după căsătorie în păcatul familie periodic şi să se îngrijească de mântuirea
de sfrân
.
ări1; să nu fi făcut soţia lui vreun avort sau alt turmei sale; să lupte cu toate puterile şi mai ales cu
păcat pentru a nu avea copii; să nu fi fost mai înainte pilda vieţii sale împotriva sectelor şi a tot păcatul; să
tlllhar, beţiv public, necredincios, sectant, smintitor procure credincioşilor săi cărţi folositoare de suflet; să
prm _ combată cu toată tăria desfrâu!, beţia, divorţul, avortul,
păcatele sale publice etc.
Apoi candidatul să fie foarte credincios milostiv certurile în parohie etc.
;
cu mare fiică de Dumnezeu şi binecunoscăto al Sfinte
l Acestea sunt, mi se pare, principalele îndatoriri, la
!
Scr p�i, al Sfintelor Canoane şi scrierilor Sfinţilor care mai adaug: să mărturisească regulat pe credincioşi
Părinţ1, ca să poată păstori bine turma încredinţată lui în cele patru posturi; la fel şi el cu ai săi, să aibă un
 80 NE VO RB EŞ TE
PĂRINTELE CLEOPA 81
duhovnic bun de care să asculte şi
la care să se
spovedească adesea; să respecte, dup cunoască foarte bine Sfintele Canoane, Tradiţia Biseri­
ă pute
e
C�oan ; iar în caz de mare nevoie
să c
re Sfintele
�
sfatul
cii, practica liturgică, învăţăturile Sfin�lor Părinţi şi
epis�opuJui Jocului (După Pravila mai ales Si anta Scriptură, că flră aceste arme este ca
Bisericească de
� h1mandrit Nicodim Sachelarie, ed. 194
0, p. 149-155
un soldat flră sabie.
ŞI 264-267). Apoi duhovnicul trebuie să fie tare în credinţă, cu
mare frică de Dumnezeu, cu multă milă de oameni şi
69. Ce trebuie să facă duhovnicul
cu clericii cu inimă de tată pentru toţi. Să judece cât mai atent şi
care au săvârşit păcate opritoare de
cele sfinte? drept, adică flră părtinire, să ţină cont de firea, vârsta,
Spune Sfântul Simeon al Tesaloniculu aşezarea, temperamentul, studiile, poziţia socială,
i (op. cit.,
cap 293) că ,
: :greşelile preoţilor în cele ale preoţiei la starea sănătăţii, cultura, puterea de înţelegere şi
ar
hiereu trebuie s� se m�risească şi să se dezlege". ascultarea fiecăruia, şi mai ales, de credinţa şi de frica
Canonul I l al Smodului I Ecurneni de Dumnezeu pe care o are credinciosul. Să spove­
. c spune că dacă
�
du ovmcul co s�ată la clerici abateri can
� onice grave să dească cu mare grijă şi atenţie, fftră grabă. Să asculte
.
n�-I dezlege,
.
�CI să-1 oprească de la cele sfinte, ci să-i ce i se spune de fiecare, şi apoi să întrebe, începând de
tnmită la episcopul locului, singu la cele duhovniceşti, la cele fireşti, de la credinţă,
rul care îi poate
dezlega sau caterisi. rugăciune şi biserică, la cele omeneşti şi trupeşti. Să nu
Iar Sfântul Nic dim Aghioritul spune iscodească prea mult păcatul, să nu smintească mai
� la fel: "Să nu
cun;tva, o, duhovmce, să dezlegi greşelile preoţilor ales pe tineri şi copii cu întrebările sale; să nu se mire
op�toare de Si anta Liturghie, ci să-i trimiţi la nici să ocărască pe cineva pentru păcatele mărturisite;
ep1�copul locului". Clericul care a să nu întrebe cu cine anume a păcătuit şi mai ales să nu
săvârşit păcate
opntoare de cele sfinte, măcar de divulge secretul spovedaniei.
Sfănta Liturghie să
se opreas �
� dacă nu şi de celelalte Sfinte Taine. În Sfintele Canoane spun că cine divulgă păcatele de
a� eastă pnvmă ţ spune Sfăntul Ioan Gură de Aur: la spovedanie să i se ia harul preoţiei şi al duhovniciei.
� me să stea biserica lui Dumnezeu fără
;
,Mai
slujbă, dică Duhovnicul să mărturisească numai individual şi
mch1s.
ă, decât să slujească în ea un preot niciodată în comun.
nevrednic!"
70. Ce sfaturi mai importante 71. Cum poate duhovnicul să socotească mai
daţi duhovni­
cilor? bine canonul la spovedanie?
�
Preo�l d ovnic este suveran
în scaunul de Duhovnicul trebuie să ţină măsura adevărului,
sp�vedan1e. El Judecă atunci în nu adică să ţină calea de mijloc între dragoste şi asprime,
mele şi în Jocul lui
Hnstos. �
u poate lega oricum, flră jude cată· nici să între acrivie, adică scumpătate, şi pogorământ. Să
dezlege once şi pe oricine. Pentru nu
a tr
greşi ebuie să măsoare aşa cum îl învaţă Dumnezeu, de la caz la caz,

82 NE VORBEŞTE
dragostea cu dreptatea şi mustrarea cu răbdarea şi
bl�deţea. Apoi, să dea canonul după măsura păcatu­
lui, �upă starea sufletească şi trupească a credincio­
sulul şi potrivit cu practica şi Canoanele Bisericii.
Preo�l are o limită în a lega şi a dezlega păcatele, mai
ales cand spovedeşte clerici. El nu are toată puterea de
a dezlega. Aceasta o are numai episcopul, iar preotul
es!e numa1. un delegat al lui, deci cu putere limitată.
Cand preotul nu poate chibzui canonul, sau are un caz
grav, amână spovcdania şi dezlegarea, până ce se
consul!ă cu un alt duhovnic mai bătrân, sau il trimite
pe cel m cauză la episcop.
Dacă un duhovnic primeşte pe cineva de la alt
duhovnic, el este dator să-I spovedească din nou din
copilărie; însă nimeni nu poate sili pe cineva ;ă se
spovedească la el. Credinciosul are libertatea de
conştiinţă să se ducă la cel care are mai multă evlavie
după cum îl călăuzeşte Duhul Sfânt. Că nimic nu es�
t
mai greu decât a spovedi, a creşte şi a povăţui su.fletele
pe calea mântuirii. De aceea mulţi se feresc de
duhovnicie, de teamă să nu alunece şi ei în aceleaşi
păcate. Că auz1_ ce spune Sfântul Isaac Sirul: "Vai de
cel ce se arunci de voia lor in potopul lumii
_ .
(patimilor) ca să scoată pe alţii, iar ei se ineacA şi
pier pentru împărăţia lui Dumnezeu". Iar despre cei'
c� ca�tă duhovnici slabi ca dânşii, spune Cuviosul
N1cod1m Aghioritul: Cel ce caută duhovnic rău ca
"
dânsul, el nu doreşte să-I vindece de păcate, ci să-I
tolereze in păcatele sale".
72. Când duhovnicul se sminteşte de păcatele
celor pe care ii mărturiseşte, cade sub canon?
PĂRINTELE CLEOPA 83
Îţi răspund cu cuvintele Sf'antului Ioan Gură de
Aur, care zice despre aceasta: "Nu judeca pe cel ce
tămăduieşte prin spovedanie pe cineva, că şi doctorul,
când operează, se umple de puroi şi de sânge, dar el
vindecă. Aşa şi duhovnicul, se umple de sminteli
clnd spovedeşte pe altul, dar el mântuieşte sufletele
de păcate şi de osândii veşnică . Numai atunci cade
"
duhovnicul sub păcat: când iscodeşte păcatele
oamenilor cu patimă, când se grăbeşte la spovedanie şi
nu întreabă păcatele cele de moarte cu amănuntul, când
nu dă cuvenit sfat penitentului şi canon de îndreptare
pe măsura păcatelor lui; când spovedeşte în comun şi
nu face fiecăruia dezlegare pe cap, prin punerea
mâinilor; când sminteşte pe credincioşi cu întrebările
sale, îndeosebi pe copii şi pe tineri, şi când dă Sfânta
împărtăşanie repede, fru"ă canon şi pocăinţă, cum
obişnuiesc unii preoţi astăzi.
73. Care sunt efectele Sfintei Spovedanii şi ale
Sfintei Împărtăşanii?
Spovedania dezleagă păcatele, iar Sfânta împărtă­
şanie îndurnnezeieşte pe om. Numai că spovedania se
face in orice timp, iar Sîanta Îlnpărtăşanie se dă cu
mare atenţie şi numai celor vrednici de Hristos, că
mare osândă apasă asupra preotului care dă Sfintele
Taine celor nevrednici. Când cineva nu este vrednic să
primească cele sfinte, i se dă agheasmă mare, până îşi
termină canonul şi părăseşte păcatul; iar dacă din nou
greşeşte, ia canonul de la capăt.
74. Care este soarta sufletelor care au murit
spovedite, dar nu şi-au făcut canonul pe pământ?
 CL EO PA 85
84 NE VORBEŞTE PĂRINTELE
mic să atingă, să
Cei ce au murit spovediţi şi dezlegaţi de păcate, spune Domnul, măcar cu degetul cel
dar au rămas sub canon, sunt scoşi din muncile iadului facă cele ce învală pe alfii. . .
ntul Isaac Sir ul, ztcând:
prin jertfa Sfintei Liturghii, care le spală păcatele. Aceasta ne învală şi Sfâ
ruşinii", că
Aceasta este deosebirea între purgatoriu şi jertfa Sfintei "Cunoştinţa fără lucrare este a�anet al
ustrăm de ele
ne ruşinăm de cuvintele noastre Şt ne �
Liturghii. Catolicii susţin că sufletele celor păcătoşi se
curăţă într-un foc curăţitor, iar noi spunem şi credem, că nu facem ce spunem ; "iar cun oştmţ� um .tă cu

după învăţătura Sfmţilor Părinţi, că sufletele celor lucrarea este cămară a nădejdii", a dtcă, ne. dă
spovediţi care sunt în iad pentru că nu şi-au împlinit nădejde de mântuire. Dar, cum spu
ne un si �
ant părin� :
a vorbi .
canonul pe pământ, se curălă şi se scot la lumina Când este din ascultare, să indrăzneşti
unceşte de
raiului prin Sfânta Liturghie. Că jertfa şi Sângele lui Adicădacă este absolută nevoie şi ţi se por
Hristos ne curăţă păcatele. rr:
mai arele tău, atunci vorbeşte
de H�istos. •

"Cand vrei
antul Isaac Sirul ne învaţă, ztcând:
75. Ce legătură este intre învăţătură şi fapta Si
să vorbeşti undeva, intâl să t� smereşti,
a�ic să-ţi�
bună? şti .. Că
vezi neputinţele tale şi apo1 să vorbe .
•

te, dar
Cel ce învaţă pe alţii dar el nu face este ca cel ce
nimeni nu este mai sărac decit cel ce vorbeş
vântură grâu străin, iar el moare de foame. Că spune
Sfântul Apostol Pavel: Cunoştinţa îngâmfă, iar duhul
;1 nu face", adică nu trăieşte. Cea mai puter
nică
erso�al,
predică este cea prin trăire, prin �xem�lul �
dă viaţă. Iar Mântuitorul zice: Cel ce va face şi va vtaţa ŞI tăcand,
"că cuvântul şi strigând supără; tar
'

Învăţa, acela mare se va chema Întru lmpărăţia lui

foloseşte". .
Dumnezeu (Matei 5, 9). Deci, vezi că Iisus Hristos Sfântul Ioan Gură de Aur spune că in tre i felun se
ântul,
pune întâi pe a face" şi apoi pe .,a învăţa!" întâi
" propovăduieşte Evanghelia lui Hristos: cu cuv
rsonal.
trebuie să predicăm altora prin exemplul vieţii noastre
cu scrisul şi cu trăirea, adică cu exemplul p�
şi apoi prin cuvânt. Cuvântul se cuvine să iasă din povădurre. Dar
Aceasta este cea mai înaltă cale de pro
experienţa vieţii noastre, adică din lucrare, iar nu
Talasie Libianul zice: ,,Dacă nu ai
fapte �une, nu
.
invers, că numai atunci are putere şi ajunge la inima Sfântul Isaac Sirul ztee:
vorbi de lucrare". La fel
tea
credincioşilor.
Nimic nu este mai sărac pe lume decât min
Cel ce învală şi nu lucrează fapta bună, sminteşte
;ceea care filosofează despre fapta bună fără
pe credincioşi şi nici el nu se mântuieşte, că auzi ce
lucrare".
zice Hristos: Nimic necurat nu va intra În Împărăţia
Tatălui Meu. Este adevărat că omul nu va putea
niciodată să facă în viaţă tot ce ştie, nici să ajungă cu
lucrarea unde ajunge cu învăţătura. Dar este dator, cum
 30 PĂRINTELE CLEOPA 31

înjurat, poate ai desfrânat, poate ai furat, şi tu te-ai

lăsat de ele, dar el ţi le-aduce iar aminte.
Memoria noastră este ajutată de imaginaţie la
relele pe care le-am făcut, când ne-am petrecut viaţa
i
fără grjă şi fără paza minţii.
Care-i scopul lui? Să-ţi aduci aminte de ele,
poate le vei mai face. Când vezi că diavolul ţi-aduce
în minte gândurile care le-ai părăsit şi păcatele care
nu le-ai mai făcut, să ştii că te ispiteşte din spate, cu
cele ce le-ai uitat. El nu vrea să le uiţi, el vrea să ti le
amintească, ca să te ispitească cu ele.
Ispita din faţă
Când ne tulburăm cu mintea pentru cele ce
închipuim că vor veni asupra noastră, suntem ispitiţi
din faţă. ,,Măi, am să îmbătrânesc; o să vină o boală;
o să vină un război; o să vină o foamete; o să vină un
potop; cutare mă pândeşte, are să-mi facă rău; o să-mi
iasă înainte, o să-mi fure. .", şi începi a te tulbura cu
.

mintea de cele care crezi tu că or să vină asupra ta.

ISPITIREA DIN CEL E OPT PĂRTI
• Şi te tulburi degeaba, că nimeni nu ştie ce are să fie.
Dar vrăjmaşul, ca să nu fii liniştit, îţi dă tot felul de
Să cunoaştem meşteşugul războiului nevăzut şi
gânduri.
să vedem din câte părţi suntem atacaţi în lupta
Aceste închipuiri le aduce vrăjmaşul în mintea
noastră duhovnicească de fiecare ceas şi minut.
noastră cu scopul de a ne tulbura şi a ne înspăimânta
Şi, fiindcă nu tot cel ce se luptă se încununează
de cele pe care le credem că vor veni asupra noastră.
avem trebuinţă de mare trezvie şi grijă în toat ă La aceste ispite avem cuvântul Mântuitorului:
vremea asupra luptelor celor de gând şi asupra
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine
dractlor care ne dau război, ispitindu-ne din cele opt
părţi: din spate, din faţă, din stânga, din dreapta, de
se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
sus, de jos, dinăuntru şi dinafară. Ispita din stânga
Ispita din spate De câte ori vom cunoaşte păcatul şi totuşi ne
Diavolul îţi aduce aminte păcatele pe care le-ai vom lăsa momiţi de el şi îl vom lucra cu mintea, cu
făcut înainte, ca să-ţi spurce mintea cu ele; poate ai cuvântul sau cu fapta, atunci ne ispitim din stânga.
 32 NE VORBEŞTE
Eu ştiu că-i păcat să mănânc mult, dar mănânc
mult; eu ştiu că-i păcat să beau, dar beau; eu ştiu că-i
păcat să urăsc pe cineva, dar urăsc; eu ştiu că-i păcat
să vorbesc de rău, dar vorbesc; eu ştiu că-i păcat să
ţin minte răul, dar ţin minte; eu ştiu că-i păcat să fiu
desfrânat sau să fur sau să înjur sau să fumez, dar mă
las biruit şi fac aceste păcate.
Aşa suntem ispitiţi din stânga, prin chipul cel
arătat al răutăţii.
Ispita din dreapta
Ispita din dreapta este de două feluri. Prima este
atunci când credem în visuri sau vedenii şi, crezând
în ele, suntem înşelaţi de draci. Dracii se fac în
chipul lui Hristos, în chipul Maicii Domnului, în
chip de ierarhi, in chip de mucenici, precum zice
Apostolul Pavel: Satana se preface În chip de înger
a/ luminii.
Dacă credem în aceste năluciri şi visuri suntem
ispitiţi din dreapta.
Iarăşi, este ispită din dreapta, atunci când facem
fapta bună cu scop rău şi nu spre slava lui Dumne­
zeu, şi n-avem smerenie; când zidim pe temelie de
umbră.
Ispita de sus
Ispita de sus este tot de două feluri. Când
începem o nevoinţă mai presus de puterea noastră
fizică sau intelectuală. Nevoinţa trebuie să se facă cu
dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia.
Nimeni nu are voie să ia o nevoinţă mai presus de
puterea lui. Marele Vasile spune: ,,Măsura înfrânării
se ia după măsura puterii fiecăruia". Nu toţi pot să
postească la fel, sau să facă metanii la fel, sau să facă
PĂRINTELE CLEOPA 33
milostenie. Fiecare după măsura şi după puterea lui
să facă fapte bune.
Când ai luat o nevoinţă mai presus de putere,
diavolul râde de tine. Ştii cum este? Ca şi cum ai lua
un sac greu, care nu-l poţi duce deloc; îl duci oleacă
şi-l laşi jos mai încolo.
Ispita de sus mai este şi atunci când iscodim
Sfintele Scripturi mai presus de puterea n î ţelegerii
noastre. Sfântul Apostol Pavel spune: Cât aţi fost
prunci, v-am hrănit pe voi cu laptele cel cuvântător
al Evangheliei, că nu eraţi în stare să mâncaţi hrană
vârtoasă. Iar Sf'antul Grigorie de Nyssa spune: ,,Nu
spargeţi oasele Scripturii, având dinţii înţelegerii de
lapte!" Că vrem să ne băgăm la lucruri care nu le
nţelegem şi care nu le-am citit la Sfinţii Părinţi şi
î
n-au tâlcuirea celor mai mari teologi ai lumii. O
iscodire ca aceasta vine din mândrie şi, dacă cineva
nu se va smeri, ajunge la nebunie, la hulă şi la eres.
Cu ispita de sus au fost înşelaţi toţi sectarii, toţi
ereticii de la începutul lumii, că au vrut să înţeleagă
Scripturile după mintea lor.
Sfânta Scriptură este un izvor �ră de fund,
pentru că este înţelepciunea lui Dumnezeu. Scriptura
este ca o mare care nu are fund. Dacă eu nu ştiu să
înot şi mă bag în mare, nu-i de vină marea că mă
înec; eu, obraznicul şi îndrăzneţul, m-am băgat într-o
apă mai adâncă decât mine şi m-am înecat.
Sfântul Grigorie Teologul a asemănat iscodirea
Sfintelor Scripturi cu o prăpastie, zicând: ,.Şi privi­
rea la cele înalte fără de frâu, poate să ne dea nouă
brânci în prăpastie". De aceea iscodirea Sfintelor
Scripturi mai presus de înţelegerea noastră este ispită
de sus.
 CL EO PA 35
34 NE VORBEŞTE PĂ RI NT EL E
r boi sufle­
Ispita de jos Ea prinde cele cinci simţiri şi dă �
păzeşti 1magmaţ1a
Este atunci când nu vrem să facem fapta bună tului. De aceea este mai greu să
ăşi mintea.
după puterea noastră. Eu aş putea să postesc până decât cele cinci simţiri, decât îns
seara, dar mă lenevesc. Eu aş putea să fac milostenie Ispita dinăuntru . .
no astre, ad 1că dm
mai multă, dar mă zgârcesc. Eu aş putea să fac Dinăuntru ies toate păcatele
ostoli: Nu ceea ce
metanii mai multe, dar nu fac. Eu aş putea să inimă' cum a zis Mântuitorul la Ap
priveghez mai mult; dar nu priveghez. Eu aş putea să intră în gură spurcă pe om - atunci era vorb� de
mă rog mai mult; dar nu mă rog, şi mă las, vorba spălatul mâinilor -, ci ceea ce iese. Că .ceea ce •e.se,
rvnle, uc1de:J�e,
ţăranului, pe tânjală. iese din inimă. Din inimă ies preacu
n rea.. făţ�1�1a,
Când nu ne ridicăm cu lucrarea faptei bune, după mândria, jignirile, ura, răzbu �
1ad 1es d_in �ma
puterea noastră, până la nivelul la care suntem datori viclenia, toate răutăţile; ca dintr-un
acestea dm m1ma
să ne ridicăm, suntem ispitiţi de jos, adică ne trage noastră, şi de aceea, oricând ies
dinăuntru.
diavolul în jos de la măsura şi de la limita faptei noastră suntem ispitiţi cu ispita
nd străjer Ia
bune, care suntem datori s-o lucrăm. " tul Clement spune: "Pune pe gâ
Sf�
ască nici pe cele ce
Ispita din afară poarta inimii tale, ca să nu prime
dinăuntru!" �ă le
Ispita din afară vine prin cele cinci simţiri, adică vin din afară, nici pe cele ce ies
u cu rugăc!Un�a
prin vedere, auz, gust, miros şi pipăire - care se opreşti pe cele ce ies dinăuntr
" pe �ele c� .vm
numesc la Sfinţii Prooroci ferestre ale sufletului. "Doamne Iisuse ; să le opreşti
uiU!, la fenc1rea
Prin aceste cinci simţiri, omul primeşte mari păcate dinafară cu cugetarea la muncile iad
te bune.
în sufletul lui, dacă nu are trezvia atenţiei şi paza raiului, la rugăciune şi la celelalte fap
minţii. Cele cinci simţiri sunt cinci şipote fireşti ale
noastre, prin care diavolii toarnă în sufletul nostru tot
CELE DOUĂSPREZECE TREPTE
felul de patimi şi răutăţi.
Mai folosesc diavolii o altă ispită mai mare decât ALE PĂCATULUI
cele cinci simţiri: imaginaţia. Imaginaţia este mai
ntea omului şi
subţire ca cele cinci simţiri, dar este mai groasă Păcatul, de când ia fiinţă în mi
la moarte, are 1 2
decât mintea. până îl duce pe om la sinucidere,
Imaginaţia mai este numită şi simţire de obşte. trepte. .
om ulu1 să nu
Ea nu-i dă război sufletului în vremea ispitei numai Dumnezeu i-a dat atâta putere
nitoare. Omul ar�
cu cele ce a văzut, ci şi cu cele ce a auzit, şi cu cele greşească! Puterea de sine stăpâ
el, că d�că ar ven�
ce a gustat şi cu cele ce a mirosit şi cu cele ce a atâta putere, pusă de Dumnezeu în
păcătUiască. V01
pipăit. Cu toate îi dă război sufletului. toţi dracii din iad, nu-l pot face să
 36 NE VORBEŞTE
nu citiţi la Psaltire: Doamne, căci cu arma buneivoiri
ne-ai încununat pe noi. Şi iarăşi spune în Sfânta
Scnptură: Dumnezeu l-a zidit pe om şi l-a lăsat în
mâna sfatului său.
Am să vă spun cum îl ia păcatul pe om, de la
treptele cele mai de jos şi îl duce până la sinucidere,
dacă omul nu bagă de seamă să oprească păcatul de
Ia început.
Ce este păcatul? După mărturia Sfintei Scripturi,
păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu, sau boldul
morţii, şi este urâciune înaintea lui Dumnezeu ' fiind
lucrul diavolului.
"
-
,n Sfânta Scriptură, păcatul se numeşte "furnico-
leu . Furnico-leul a murit de foame, pentru că nu
avea de mâncare. Pentru că la început păcatul este
cât o furnică, numai un gând, mai pe urmă, dacă nu-l
vom ucide prin împotrivire, spovedanie şi rugăciune'
el va ajunge puternic ca un leu.
Sfântul Efrem Sirul spune că păcatul este un drac
rău, care, furişându-se, pune stăpânire n î cet-încet pe
sufletul nostru. Şi pentru a putea scăpa de acest drac
şi să oprim păcatul să pătrundă în mintea şi-n inima
noastră, trebuie să avem o mare trezvie a atenţiei
care se naşte din frica de Dumnezeu, cum zic�
Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Cel ce crede, se
teme; iar cel ce se teme, se trezeşte".
Prima treaptă a păcatului este când cineva nu
vrea să facă fapta bună.
Dumnezeu a dat putere omului să facă toată
fapta bună; şi el, dacă nu vrea să facă fapta bună, are
pacat.
A doua treaptă a păcatului este când cineva
face binele, dar cu scop rău.
37
PĂRINTELE CLEOPA
Sfântul Ioan Damaschin spune aşa: ,,Binele nu
este bine, când nu se face bine".
Bunăoară să vă dau exemplu: Cineva posteşte şi
nu mănâncă, dar vorbeşte de rău şi are ciudă pe
cineva. Ce foloseşte postul trupesc, dacă n-are postul
sufletesc unit cu el. Sau face milostenie, dar din
avere de furat. Sau face fapta bună, dar se
mândreşte; amestecă cu slavă deşartă, cu mândrie.
Iar i-a pierdut plata diavolul. Deci face fapta bună,
dar nu-i bună, că-i amestecată cu răul.
Sau face fapta bună cu scop rău. Fapta bună
făcută cu scop rău trece de partea scopului, şi dacă
scopul este rău şi fapta bună se fac: rea� Dacă �copu�
este bun, atunci fapta bună rămane mtemetată Şt
bună.
Tot aşa, când face cineva fapta milosteniei, cu
scopul de-a fi lăudat de oameni, sau rugăciunea sau
postirea sau altă faptă bună, care nu pnveşte spre
slava lui Dumnezeu, ci spre alt scop oarecare
lumesc acea faptă bună este fără de suflet. Este
moartă: Fapta bună are trup şi suflet. Trupul faptei
bune este lucrarea ei, iar sufletul sau viaţa ei este
scoP.ul, dacă scopul este bun şi drept.
În treapta a doua a păcatului este şi lucrarea
cea cu lipsă a faptei bune. Când cineva face fapta
bună, dar n-o face desăvârşit, ci cu lipsă. Toată fapta
bună trebuie să se facă desăvârşită şi plină, nu cu
ştirbire. Când fapta bună este făcută cu lipsă şi nu
desăvârşit, atunci ne aflăm în a doua treaptă a
păcatului.
Vă dau un exemplu. Când cineva se roagă lw.
Dumnezeu, dar nu cu mintea şi cu inima, ci numai
cu buzele şi cu gura, răspândindu-se cu mintea la
 PĂRINTELE CLEOPA 39
38 NE VORBEŞTE
ânare, un gând
lu�rurile veacului de acum. Ori se gândeşte la târg, I-a venit un gând de ură, de desfr
de trufie sau de
on la ceea ce mat are de făcut, ori îşi aduce aminte de răzbunare, un gând de mândrie,
tate, şi îndată,
că n-a dat mâncare la animale, orice altceva. Acela zavistie sau de pizmă sau de rău
ta să-1 scoată di�
î treapta a doua a păcatului.
este n văzând că nu-i bun, începe a se lup
ateră la luptă tre1
minte. În această treaptă se înc
a omenească şi
A treia treaptă a păcatului este bântuiala
lucrului celui rău. Adică atunci când vine momeala minţi. Mintea drăcească, minte
gândului celui rău în minte. Îi vine omului un gând mintea sfintelor puteri.
spre rău, spre
de curvre, sau de mânie, sau de ucidere sau de Diavolii trag mintea noastră
e gânduri �une,
mândrie, sau de slavă deşartă, sau de viclenie sau de
. păcate; sfmtele puteri sau îngerii, spr
. '
de bună v01e se
.
zavtstie, sau de ură, sau de răzbunare, sau, în sf'arşit, iar mintea omului stă în mijloc �i
In �cest timp, cât
once gând pătimaş şi rău, când bântuieşte mintea pleacă spre bine sau spre rău.. .
se lup tă, fie pn rrund ga nd un le rele de
omului, aceasta este a treia treaptă a păcatului. mintea noastră
, lupta a�easta în
A patra treaptă a păcatului este consimtirea la draci, fie pe cele bune de la îngeri
de cununt sau de
sau unirea. Când unim mintea noastră cu gândurile mintea omului este vrednică sau
pătimaşe care le-am amintit mai sus sau cu oricare pedeapsă veşnică. _
treap tă, tre ap ta a
După această trece în a şa sea
alt gând de păcat. Păcatul vine întâi simplu în mintea
cedat de bu nă
noastră. Orice gând pătimaş, să zicem: femeie, bani, păcatului, care este învoirea. J?acă a
mvotască cu ga Andul
s!avă, n-ar fi un păcat. Este momeala gândului voie după această luptă să se
stmplu al păcatului. Dar când noi gândim la femeie pătimaş, cu gândul păcatului,
a trecut acum în
de bunăvOie de la
şi începem a ne uni cu gândul, oarecum cu patimă, şi treapta a şasea a păcatului şi trece
învoire la imaginaţie şi începe să şi
le închipuie.
la bam ŞI la slavă şi la orice, am trecut atunci cu
ntea Dup�
mintea în treapta a patra a păcatului. A şaptea treaptă este păcatul cu mi �
Ne-am unit cu mintea, cu gândul cel rău al ce omul a primit un gâ nd pă tim aş , înc ep e a s
.�
mdulct
începe a-ş1 1magma
păcat �
ul i. Se mai numeşte această treaptă şi
. cu mintea. Omul de la gând
a fem�ii pe care o
c?nsu � rre. Adtcă atunci când mintea începe a con­
_ţ păcatul. Ori îşi închipuieşte faţ _
cân dva a av ut pa tim a asupra et�
Simţi sa stea de vorbă cu gândul cel rău şi pătimaş. iubea cu patimă, sau
c e-1 u�ăşte. N-at
A cin �ea treaptă a păcatului este lupta. Lupta ori îşi închipuie faţa aceluia pe �
ăcmne şt e .cmeva
păţit câteodată, când stai la rug
.
se dă de a1c1 .mamte pe toate treptele păcatului. Lupta
te sfădeştJ cu el?
este aceea când omul a consimţit cu mintea să stea care te urăşte şi ai ciudă pe el, parcă
de vorbă c � păcatul, cu gândul pătimaş, gândul Parcă dacă ar fi acolo de faţă i-a
i zice ceva. Acum
tea.
păcatulUI, ŞI îndată, fiind pătruns de frica lui mintea este în luptă în treapta a şap
urăşte sau ne-a
Dumnezeu, începe a se lupta, a-1 scoate din minte. Diavolii iau faţa aceluia ce ne
rău, şi răscolesc
Vede că nu-i bun. ocărât sau ne-a făcut vreun
40 NE VORBEŞTE
amintirea răului care ni 1-a făcut şi însoţesc ţinerea în
minte a răului cu imaginaţia şi dau război sufletului
grozav, ori cu faţa aceea ce-a iubit-o cu patimă, din
partea poftitoare a sufletului, ori pe aceea pe care a
urât-o sau te-a urât pe tine şi ţi-a făcut necaz.
Sau cu banul, dacă-ţi place. Îţi înfăţişează punga
de�acum, lădiţa cu parale, haine multe, slavă deşartă,
bot mulţi, oi multe, cai mulţi, avere multă, şi aşa mai
departe. Dacă l-ai scăpat din treapta învoielii, el de­
acum imaginează, că dracul se numeşte "zugrav
vechi". Ştie să zugrăvească mult mai mult decât ştii
tu. Până ce i-ai dat voie. Zugrăveşte şi femei şi
oameni şi târguri, ce vrei.
Când vei vedea că vin acestea prin imaginaţie,
începe să-ţi dea război cu idolii păcatului. Vezi ce
spune Sfănta Sinclitichia: "Idoli au stătut şi m-am
împotrivit!" Toate păcatele în treapta a şaptea se fac
idoli. Se închipuiesc. Pe tabla împăratului minţii, al
imaginaţiei, apar: femei, oameni care ne urăsc, bani,
socoteli, ţi-aduce aminte din urmă, fel de fel. Şi
sufletul în treapta a şaptea păcătuieşte cu mintea şi
îşi închipuie. Oare nu păţim noi acestea? Care n-a
păţit şi nu păţeşte acestea în toată clipa?
Eu, păcătosul, le păţesc; poate voi sunteţi scutiţi.
Cine nu-şi închipuie păcatul cu mintea? Şi crezi că-i
uşor păcatul cu mintea! Să nu crezi că-i uşor! Auzi
ce spune Sîantul Efrem Sirul: Fraţii mei, nu mă
"
aruncaţi în negrijă, pentru păcatu.l cu mintea. Dacă
păcatul cu mintea n-ar fi fost greu, nu era nevoie ca
dreptul Iov, cu 1850 de ani înainte de venirea
Domnului, să aducă jertfă un bou în fiecare seară".
Pentru ce? Avea şapte feciori şi trei fete, şi erau
tineri. Şi aşa de tare se temea Iov de Dumnezeu, ca
PĂRINTELE CLEOPA 41
nu cumva copiii lui să greşească cu gândul, încât
aducea jertfe de curăţire, să-i cureţe pe copii de
păcatul cu gândul. El nu greşea cu gândul şi era
inainte de Legea Veche, că era înainte de Moise.
înainte de Legea scrisă şi de Legea Darului păcatul
cu gândul se curăţea cu jertfe.
Dacă păcatul cu gândul n-ar fi greu, zice Sîantul
Efrem, n-ar fi socotit Hristos, însuşi Cuvântul şi
înţelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie întru poftă
de muiere şi ucidere întru a urî pe fratele. Ce zice?
Cela ce priveşte la femeie, spre a o pofti pe dânsa,
iată a preacurvit cu dânsa n î tru inima sa. Iată
preacurvie nevăzută! Numai cu gândul. Cela ce
urăşte pefratele său, ucigaş de om este.
De câte milioane de ori am omorât noi în viaţa
noastră? De câte milioane de ori am preacurvit noi?
De câte ori am urât pe fratele, de atâtea ori am făcut
ucidere. De câte ori am privit cu patimă la o femeie,
sau chiar neprivind, am imaginat-o în gândul nostru
şi ne-am învoit cu gândul păcatului, de atâtea ori am
fost preacurvari cu inima înaintea lui Dumnezeu.
Iată de ce trebuie pocăinţă amară! Straşnică! Iar
omul zace într-un păcat groaznic - eu, păcătosul -,
nesimţirea. Din cauza nesimţirii, mi se pare că nu-s
chiar aşa păcătos. Doar n-ain curvit azi, n-am furat
azi!
De câte ori am preacurvit cu mintea şi am urât pe
fratele, am fost preacurvari şi ucigaşi. Şi aceasta o
stabileşte Însuşi Dumnezeu Cuvântul. Deci, iată,
fiindcă vorbim de treapta a şaptea a păcatului, cu
gândul, noi suntem preacurvari de mii de ori şi
ucigaşi. Pentru că cu gândul preacurvim şi cu gândul
urâm pe fratele.
42 NE VORBEŞTE
Ne facem şi ucigaşi şi preacurvari, şi apoi ni se
mai pare că suntem călugări sau chip cioplit de
călugări sau momâi de pus în cânepă să se sperie
vrăbiile, că avem haine lungi. Dar dracii râd de noi,
că văd că în noi nu este viaţă şi trăire, ci numai
forma. Forma exterioară nu ne ajută!
Deci în treapta a şaptea omul păcătuieşte cu
mintea prin imaginaţie, după ce s-a învoit cu gândul
în treapta a şasea.
Treapta a opta a păcatului este păcatul cu
lucrul. Treapta a opta este mai grea. De-abia în
treapta a opta omul păşeşte la păcat cu lucrul.
Unul care-i luptat de duhul curviei, sau de-al
răzbunării, sau de-al iubirii de argint, sau de-al
iubirii de slavă, sau de-al mândriei - că toţi suferim
de acestea în toată clipa -, până în treapta asta s-a
luptat cu gândul. De ce învaţă Sfinţii Părinţi: "paza
minţii, paza minţii!"? Trezvia atenţiei, ferirea minţii
de la păcat? Că-i acelaşi lucru. Ori vei zice vegherea
minţii, ori privegherea minţii, ori ferirea minţii, ori
trezvia atenţiei, este acelaşi lucru. Cum ai zice:
pâine, felie de pâine, bucată de pâine, fărâmătură de
pâine, că tot acelaşi 1ucru este.
în această lucrare de pază a minţii, este o lucrare
de geniu pentru călugări. De aceea spune Sfăntul
Isihie Sinaitul în Filocalie: Nimeni, care nu are
paza minţii, nu va scăpa de căpeteniile tartarului
in vremea morţii şi in vremea când trece prin
vămi. Pentru ce? Dacă n-a păzit mintea, el a fost
preacurvar nevăzut toată viaţa şi ucigaş şi iubitor de
argint şi iubitor de slavă şi mândru, dar el n-a ştiut.
El zace în adâncul păcatelor şi nu le-a simţit din
cauza nesimţirii.
PĂRINTELE CLEOPA 43
Deci, în treapta a opta, omul care s-a luptat până
acum de la momeala gândului, de la consimţire, de la
alegerea de a trece mai departe spre luptă, de la
luptă, de la învoială, de la păcatul cu mintea, cedează
la păcatul cu lucrul.
Până aici s-a luptat el cu imaginaţiile, cu
închipuirile păcatului; de aici încolo, ori cade în
păcat cu femeia, ori cade în păcatul malahiei, ori se
apucă de strâns bani, ori urăşte pe fratele lui şi
începe să-1 bată, ori se mândreşte, ori zavistuieşte,
ori se răzbună, ori dă în judecată pe cutare, ori se
apucă de furat sau de fumat. Toate păcatele trec prin
aceleaşi trepte şi tot ce este în om rău, trece la
păcatul cu lucrul, care este treapta a opta.
Deci el, până a ajuns în treapta a şaptea a
păcatului, s-a luptat nevăzut, iar acum trece la
păcatul văzut cu lucrul. În treapta a opta a păcatului,
omul cedează şi începe cu trupul să săvârşească
păcatul cu lucrul.
Treapta a noua a păcatului este obişnuinţa
sau obiceiul. Un duhovnic bun, la mărturisire, ştie
pe cel păcătos în ce treaptă este. Dacă-! întrebi aşa:
,,Moşule, sau mătuşă, sau soră, de ce fumezi?"
,,Părinte, m-am obişnuit cu ţigara!" Deodată îţi
spune că este în treapta a noua. Că el n-a căzut o dată
în viaţă. El spune că s-a obişnuit cu ţigara, că ţine
tabachera cam aproape.
,,De ce bei, moşule?" ,,M-am cam obişnuit,
părinte, cu paharul, cu rachiu!, cu vinul!" ,,De ce
spui minciuni?" ,,Părinte, m-aro cam obişnuit cu
ele!" ,,De ce faci cutare păcat trupesc?" M-am
"
obişnuit cu el!" De ce furi?" ,,Părinte, aşa mi-i
"
obiceiul!"
44 NE VORBEŞTE
Deci îl cunoşti de la această vorbă în ce treaptă
este, adică în treapta a noua. Acestea sunt trepte mai
grele de-acum. Treapta a noua este obiceiul păcatu­
lui.
Treapta a zecea a păcatului este deprinderea
păcatului, nu-i obicei. Omul in treapta a noua face
păcatul din când în când, din obişnuinţă, dar n î Treapta a unsprezecea a păcatului este deznă­
treapta a zecea il face mereu; s-a deprins să păcătu­
iască.
Treapta a zecea a păcatului este cea mai
periculoasă, pentru că păcatul devine a doua fire, a
doua natură. Omul fuge la cârciumă şi la pahar
vrând-nevrând. Măi, da lasă-te de beţie, de fumat,
"
uite că eşti bolnav! Te duci în gheenă, ţ
•
î i pierzi şi
mintea şi trupul şi sănătatea! Iţi pierzi toate dacă mai
bei! Ţi-a spus şi doctorul, îţi spune şi duhovnicul!"
"Nu, domnule, m-am deprins! Eu, dacă nu beau un
pahar de vin sau de rachiu, nu mai pot să trăiesc!"
El îţ i spune singur pe ce treaptă este. M-am
"
deprins şi nu pot". Ori minte, vrând-nevrând; ori
curveşte, vrând-nevrând; ori fură, vrând-nevrând; ori
bea, vrând-nevrând; ori se bate, vrând-nevrând. De
ce? Păcatul de la obişnuinţă a ajuns la deprindere.
S-a deprins.
•
In treapta a zecea, păcatul devine a doua natură.
Este aproape ceva firesc, natural la el. Şi ca să
întorci un om de pe treptele acestea la pocăinţă, îţi
trebuie mai mare luptă. În treapta a şaP-tea, a opta,
dacă a căzut o dată, se întoarce uşor. în treapta a
noua mai greu, că a început să se obişnuiască. în
treapta a zecea este mult mai greu să se întoarcă.
S-a deprins şi nu se lasă până nu face păcatul. El
este cum zice marele Apostol Pavel: Cine face
PĂRINTELE CLEOPA 45
păcatul, este rob al păcatului. L-a robit păcatul şi-1
duce la lucrarea păcatului, vrând-nevrând.
�
Deprinderea păcatului, oricare ar fi el, este foart
periculoasă, c�d ajunge _în treapta a . ze�ea. �
iubirea de bam, on desfr anarea, on mmclllna, on
făţărnicia, ori slava deşartă, ori beţie, orice ar fi.
dejdea. Aceasta este şi mai periculoasă. Omul i�
treapta a unsprezecea, ce zice când vede că nu se mat
poate opri de beţie, sau de muieri, sau de păcate
trupeşti, sau de înjurat, sau de furat, �au de fumat,
sau de alte răutăţi, şi cade în deznădeJde, că el n-ar
să se mai poată opri? ,,Nu mă mai iartă Dumnezeu,
dacă eu nu mă pot opri de la păcat!"
Aici este cumpăna cea mai mare. Că zice:
• ,Nimic mai rău şi mai tare ca deznădăjduirea!" De
•
aceea se spune duhovnicului: "Ia amJnte, o
:
vânătorule de suflete, duhovnice, de la aceste tret
trepte să te sârguieşti să întorci su�etele rr�:ai tare
înapoi: de la obişnuinţă, de la depnndere ŞI de la
deznădejde. DeznMejdea este lângă moarte".
.
Omul cade în descurajare şi zice: Nu mii mat
"
iartă Dumnezeu, dacă eu nu mă mai pot opri de la
păcat!" Vede că se duce, vrând-nevrând, la păcat şi
.
cade în descurajare. Zice Sf'antul Efrem Strul: 0 " ,
răutatea satanei! Când 1-a văzut pe om deprins cu
păcatul, de acum cu paloşul deznădejdii bate
război!" Să-I taie de la nădejdea către Dumnezeu.
Taie nădejdea mântuirii cu paloşul: "Nu te mai
iartă Dumnezeu, măi omule! Nu vezi că ţigara n-o
mai poţi lăsa - sau muierea, sau înjuratul, sau beţia,
sau curvia, sau furtul, sau minciuna, sau răutatea, sau
46 NE VORBEŞTE
!
zav stia, sau viclenia, sau ţinerea minte de rău, sau
donnţa de răzbunare -, nu vezi că nu te mai poţi opri
de la ele? Nici nu te mai iartă Dumnezeu!"
Bate cu paloşul deznădejdii, care este cel mai
grozav păcat, adică deznădejdea de mila lui Dumne­
zeu, care este păcat împotriva Duhului Sfânt.
Aceasta se întâmplă în treapta a unsprezecea a
păcatului.
Treapta a douăsprezecea a păcatului este
sinuciderea.
în treapta a douăsprezecea se întâmplă ceea ce s-a
întâmplat cu Iuda şi cu Cain. Cain, când a căzut în
deznădejde, a zis: Mai mare este păcatul meu decât
a mi se ierta mie! În loc să ceară iertare de la
Dumnezeu, a început să se sfădească: Cain, unde-i
fratele tău, Abel? Dar ce, eu am păzit pe fratele
meu? în loc să zică: ,,Doamne, am greşit!", s-a luat
la ceartă.
Iar Iuda, când a ajuns în treapta a douăsprezecea,
ce-a făcut? Şi văzând Iuda că Iisus a fost condamnat
la moarte, mustrat de conştiinţă, a căzut în deznă­
dejde şi, aducând arginţii, i-a aruncat în biserică şi
s-a dus şi s-a spânzurat.
Omul cel rău, dacă mereu zace în păcate, de la o
vreme culmea relelor îl duce la sinucidere, să-şi ia
viaţa, c� nu mai poate suporta mustrarea conştiinţei.
.
Atct este ceea ce spune Proorocul David: Intru
mustrări, pentru fărădelegi ai pedepsit pe om şi ai
subţiat ca un păianjen sufletul lui. Păianjenul arată
deznădejdea.
În treapta a unsprezecea, atâta nădejde mai are
el, ca pânza unui păianjen. Olecuţă de nădejde. Dacă
PĂRINTELE CLEOPA 47
mai vine paloşul satanei şi-o taie şi pe asta, fuge şi se
spânzură, ori se îneacă, că nu-l mai iartă D�ezeu.
.
Deci treapta a douăsprezecea este smuctderea.
Este ceea ce spune Apostolul Pavel: Plata păcatului
este moartea.
***
Ce vreau să vă mai spun! În treapta a doua a
păcatului, când facem fapta bună cu scop ră_u, fapta
bună nu este bună. Fapta bună are trup ŞI suflet.
Trupul faptei bune este lucrarea ei. I�tă, eu .l:'ostesc,
mă rog, fac metanii, priveghez, fac rrulostenn, cttesc
sfintele cărţi, stau la biserică, cânt la strană,
pomenesc pomelnice, lucrez la grădină, lucrez la
pădure, orice aş face eu. . .
Lucrarea însăşi a faptei bune este trupul, tar
sufletul sau viaţa ei este scopul. Cu ce scop fac eu
fapta bună? Ori este scopul iubirii de treaptă, .ori. ��
iubirii de câştig, ori al iubirii de slavă, on al tubtm
de argint.
Unul face treabă straşnic în mănăstire şi se
chinuieşte să ajungă ceva în mănăstire. Vine cu u�
scop: "Măi, poate voi ajunge econom, poate vot
ajunge stareţ, poate m-o face diacon, poate m-o face
preot". Şi pentru asta munceşte şi face treabă. Dracul
i-a răpit scopul şi încolo îi dă drumul: ,,Fă, cât de
mult! Eu ţi-am pus mâna pe sufletul faptei bune!"
Sfântul Apostol Pavel spune: Aşa alerg la ţintă,
la Hristos, nu cum aş bate vântul cu pumnii. Să nu a �
alt scop în mănăsiret când te nevoieşti, decât numat
mântuirea sufletului şi slava lui Dumnezeu.
Sf'antul Ioan Scărarul arată care sunt cele trei
feluri de lepădări de lume:
 48 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 49
l . Cela ce pentru iubirea de tre
aptă' pe vreun mucenic şi cuvios care avea salar şi pensie? Ia
lepădarea de lume o a făcut, ca tăm
âia este, care să spuneţi!
la inceput miroase şi pe urmă scoate fum
. Vezi cum ne înşelăm noi! De aceea, dacă îţi dă
Face el ascultare, se supune în mănăs
tire, alear­ pensie, dă-o la obşte sau dă-o la săraci. Iar dacă nu
gă, cutare, doar va ajunge el ţinta
. carierei, care ti-o dă, să nu-ţi pară rău, că noi n-am venit pentru
credea să aju ngă el în mănăstire. Şi dacă se întâm
. plă leafă aici. Dacă îţi dă Hristos Raiul - şi o floare din
ca D�mneze� s�-1 stea .tmpotrivă,
să nu ajungă, Rai, cum spune Sfântul Andrei cel nebun pentru
a!Unct nu m_a t mtroase ca tămâia. Până atunci toţi Hristos, este mai scumpă decât toate comorile lumii
ztceau: "Măi, dar ascultător este fra
tele ăsta! Măi, şi asta nu mai moare, că are viaţă veşnică într-însa-,
dar smer � este, �ar b�ne ma� f ce tre ce-ţi mai trebuie altceva?
� � abă, dar supus
este, bun , dar mmem nu ştie m
inima lui ce scop Cel ce pentru iubirea de câştig a făcut lepădarea
urmăreşte. de lume, este ca piatra de moară care de-a pururea se
• !ar dacă nu ajunge ţinta carierei sale, începe a învârteşte în jurul ei. Adică acasă făcea, muncea,
carti: "Pe a �ela l�a făcut diacon, pe alerga, ca să capete un ban, un salar, o pensie, să
acela preot; eu
stau de-a;at �
. .
t am m mănăsti�e, eu am muncit mai
mult d�c�t � sul, eu m-am jertfit; pe mine nu mă
face mrruc! Incepe a scoate fum
facă ceva avere, şi vine în mănăstire şi se învârte ca
piatra de moară, tot într-acele. "Măi, să muncesc, să
tămâia noastră! fac, poate mi-a mări salariul, poate îmi va da pensie
Tăma . ta noastră nu ma mai mare, dacă o să am oleacă de vechime!" Şi tot se
i miroase!
Asta, fiindcă în mintea lui lepădarea învârte roată, ca piatra de moară.
de lume a
făcut-o pentru scopul iubirii de tre Nu păţim aşa şi noi? Este bine că vorbim de
aptă.
_2. Cela ce pentru iubirea
de câştig, pe păcat? Aşa fac eu, păcătosul! Şi eu sunt vinovat, dar
lepadarea de lume o a făcut, ca piatra
de moară vă spun. Măcar să cunoaştem meşteşugurile diavo­
�ste1 care de-a pururea intru acelea şl se lilor. Ce crezi că eu sunt cheie de biserică? Eu sunt
mvarteşte. mai păcătos decât toţi!
Un�l vine la mănăstire să-i dea salar Să vă spun şi al treilea fel de lepădare de lume.
sau pensie,
sau să 1-0 mărească, să fie oleacă ma 3. Cela ce pentru slava lui Dumnezeu, pe
i mult, să mai
pună olecuţă la CEC. Mi se pare că Sfâ lepădarea de lume o a făcut, unul ca acela până la
ntul Antonie
avea salar... !? moarte se jertfeşte pe sine, nimic nădăjduind,
- Cât avea pe lună Sfântul Anton decât mântuirea sufletului.
ie că am uitat?
Cam câte mii? Ce pensioară aveau Adică se jertfeşte în toate, dar n-are nevoie de
Sfflntul Pamvo
Sfân�l Sisoe N�aţi auzit? Aţi citit nimic. N-are scop nici să ajungă mare, nici să câştige
?
sfinţi cu penste şt cu salar? Măi, aţi
undeva des pr� bani. Să-i dea Dumnezeu mântuire. Atât doreşte.
citit voi despre
Acela-i pe drum bun, pe drumul duhovnicesc, ca un
50 NE VORBEŞTE
adev � t călugăr. Acela nu aleargă în deşert! ,,Mie CELE ŞAPTE PRICINI
să-nu de a Dumnezeu mântuire. Nu-mi trebuie nimic
ALE PĂCATULUI
altceva. Că mântuirea este mai scumpă decât toate
care există sub cer!"
e douăsprezece
Fapta bună are trup şi suflet. V-am spus. Dacă am văzut care sunt cel
cunoaştem şi cele
Lucrare� faptei bune, de orice nuanţă ar fi, este trepte ale păcatului, este bine să
isesc păcatele. Cele
n:upul, Iar sufletul este scopul. Dacă mi-a răpit şapte pricini după care se canon
tot felul de păcate
d1avol�l scopul, faptele bune, cât de bune ar fi, dacă şapte pricini vin în legătură cu
ă omul pe pământ.
scopu-1 rău, trec de partea scopului. Se fac rele toate! posibile, pe care poate să le fac
păcatului:
Şi �vers. Dacă am face fapte rele, sau părute de lată care sunt cele şapte pricini ale
ă: cine a făcut
oamem rele, tu dacă ai scop bun, nu-ţi pasă. Cum a 1 . Pricina întâi se referă la persoan
mcut Sfântul Vitalie, care a salvat de la desfrâu păcatul?
conul, conducă­
multe femei păcătoase. Împăratul, arhiereul, preotul, dia
scălul, omul simplu,
Toată lumea îl socotea mare curvar, dar lui nu-i torul unei ţări, al unui oraş, da
e a fost acela ce a
�
păsa e oa �
ni. Stătea cu Psaltirea toată noaptea şi
e omul bolnav, omul creştin; cin
rnă canonisirea de
nu m anca, eat
_
e tre1-patru zile pe săptămână nu gusta făcut păcatul? Foarte mult atâ
nimic şi a mântuit 300 de curve. Că la el fapta era cuvântul "cine".
laşi păcat îl face
părută rea, dar scopul era bun. Scopul era să scoată Este mare diferenţă, dacă ace
otul, sau călugărul,
de la ��ie şi din iad, nu se ducea pentru păcat. împăratul sau arhiereul sau pre
Pentru acelaşi păcat
Ş1 Iată că toate faptele bune ale lui au trecut de sau cel de pe urmă mirean.
ă persoana aceea
partea scopului. La moartea lui s-au făcut minuni creşte sau scade în canonisire, dac
i mare. Dacă este
mari, şi toate femeile pe care le-a învăţat să se lase este mai mică în dregătorie sau ma
.
de păcat, au început să spună fapta lui cea bună aşa mai mare, mai mare osândă are
risit pe împăratul
i
încât astăzi ne închinăm la moaştele Sfântului V talie Un duhovnic oarecare a mărtu
zut că are de-a face
din Alexandria. Rusiei, Alexei. Şi împăratul a cre
dit de păcate, aşa ca
De aceea, când faci o faptă bună, chiar dacă în cu un duhovnic prost. S-a spove
faţa oamenilor pare rea, tie nu-ţi pasă, dacă ai scop un om simplu.
Pă rinte, n-am cu rvit, n-am furat, n-am băut,
bun. "
a păcate scrise pe-o
Deci toată fapta bună când se face mintea n-am bătut!" A spus el aşa câtev
p
trebuie să privească la scopul ăsta: Să fie s re slava hârtie. Dar duhovnicul era foarte
iscusit:
ele lui Alexei,
lui Dumnezeu. Aşa ne învaţă marele Apostol Pavel: - Măria ta, de-abia ai spus păcat
mi spui păcatele
Sau de mâncaţ� sau de beţi sau altceva de faceţi, ale unui oarecare Alexandru. Dar să-
toate sa_ lefaceţz spre slava lui Dumnezeu. Amin. împăratului Alexei!
 52 NE VO RB EŞ TE
PĂRINTELE CLEOPA 53
S-a minunat împăratul.
Sau ai făcut păcate mai mari, ca: preacurvie,
- Care sunt acelea?
malahie, cădere cu dobitoace, amestecare de sânge,
- Tu nu eşti un Alexei oarecare
de la oi şi dacă ai
�
făcut şa, să-ţ1 d u un canon
mic. Tu eşti împăratul
sodomie, ucidere, avorturi, ai omorât copii, sau

tJ � !
exe
�
Po�te a1 făcut legi s mb �â
e, poate legi
altceva mai greu decât acestea.
Deci, ai tă ce înseamnă pricina a doua. Ce fel de
lmpotuva lui Dumnezeu, poate at pu
s impozite grele păcate ai făcu?t Păcate uşoare, vrednice de iertare,
pe popo�, poate a1 călcat alt
e ţări, ca împărat. care se iartă şi la Rugăciunile de seară, la mărtu­
Spune-m1 ce a1. făcut!
risire, sau ai făcut păcate de moarte sau împotriva
A încremenit împăratul.
Duhului Sr ant, pentru care trebuie multă pocăinţă.
- Toate acestea le-am făcut, pă
rinte! Asta este pricina a doua a păcatului.
- A est a sunt păcatele împărat
� c:_ ului, iar celelalte 3. Pricina a treia este: pentru ce? Întrebi pe
- că �-at mancat, că nu te-ai "
îmbătat - sunt ale lui unul: "Omule, de ce-ai furat? ,,Părinte, sunt lipit

��
Alexe1. pământului de sărac. Am o casă de copii, sunt
tfel, la această pricină răspu necăjit, o-am pământ, casa mi-i spartă, femeia mi-i
nde întrebarea
.
"cme . N� se aseamănă păcatul unui om
mare cu al bolnavă, copiii în spital, la şcoală n-am cu ce-i purta,
unw om sunplu. Este cu mult şi m-a îndemnat cugetul şi am furat nişte lemne din
mai mare păcatul flicut
de un preot, decât cel făcut de pădure, am furat ceva de colo, am luat ceva de
un om de rând. Pentru
ce? Pe�tru că zice Scriptura: "
Cei tari, tare se vor dincolo . El îţi spune pentru ce a furat.
certa. Ş 1 sluga care ştie voia Domnului său Altul care a făcut păcatul, răspunde altceva la
mai mult "
se va ba!e. Căruia i s-a dat mu pricina "pentru ce . "Pentru ce l-ai bătut, măi, pe
lt, mult i se �a cere.
"
. De c, , Ia pricina aceasta, "cine", este celălalt? "Părinte, l-am prins la femeia mea!" Sau
mare deo­
sebire _mtre păcatul unui om de altceva: "M-am temut, că erau mai mulţi decât mine
. jos şi cel al unuia care
este din � eptele cele mai mari din ierarhia şi am sărit eu să-i bat pe ei, ca să nu mă omoare ei pe
omenească. "
2. P ncma a doua a păcatului este: ce mine!
fel de păcat "
a făcut? Trebuie să vezi foarte bine pricina "pentru ce .

,m e pă
�
Ce fel de p cat ai făcut, omule
? Că sunt păcate Pentru ce-a făcut păcatul? De nevoie, de foame, de
� ca ��
te. ?.
��rbtt e rău, ai clevetit, ai spus
sărăcie; a fost singur undeva şi a luat un braţ de fân
. şi a dat la un cal, că nu putea trage calul. Acela este
n:tmciUru, te-a1 man1at, a1 ocărât, ai ţinut minte răul
al că tat să t răzbuni, ai av mult mai uşor, că zice chiar Sfântul Vasile: "Cine
� � ut gânduri de ură, d �
zavJs tJe, de Pizmă, de răutate, de moare de foame, de va fura pâine, nu-i păcat". Este
invidie, iubire de
a�ătare, slavă deşartă ' făţărn păcat că a furat, dar este mai mare păcat dacă ar lăsa
icie, viclenie, iubirea de
.
sme cu toate fi1cele e1; păcate să moară de foame. Vede o pâine undeva şi moare de
simple.
foame; dacă o ia şi zice bogdaproste, păcat o fi, dar
 54 NE VORBEŞTE
mai mare lucru ar fi dacă s-ar lăsa să moară de
foame.
Deci, iată, să cauţi pricina pentru ce a furat omul
sau pentru ce a bătut pe alţii, sau pentru ce a adunat
� .
a�t, sau pentru ce s-a răzbunat, sau pentru ce a dat
m JUd��ată. La această pricină "pentru ce", se scade
canomstrea sau se măreşte.
Caută bine! A fost o pricină binecuvântată sau
aproape de binecuvântare, sau o pricină prea de
nevote, sau nu de nevoie, ci numai de ambiţie? Şi
de-� fost de ambiţie şi de iubirea de păcat, pedepseşti
.
mat rău, tar dacă nu, mai puţin sau mai uşor.
4. A patra pricină a păcatului este: Prin ce
mijloc? cum? Vă dau o pildă. Te-ai dus să câştigi o
.
avere strămă. Cu ce mijloace? ,,Părinte, iată ce-am
făc�t: � dat o sumă de bani, am pus câţiva martori
falşt să JUre strâmb, că pământul ăsta este moştenire
de la t�ta, sau casa asta este moştenire de la cutare!"
•
�
At co�pt ş� ai ăgat în iad şi pe aceia ce au jurat
stramb ş� banu. tăt sunt spre pierzarea ta, şi ai
nedreptăţit Şl pe un om nevinovat.
Cu ce mijloace? Acesta cu mari pricini a tras în
păc�t pe mai mulţi, care au jurat strâmb şi au
falsificat adevărul şi a luat cu nedreptate de la unul
care este sărac. Prin ce mijloc? Cu martori falşi şi cu
bam. .s-a îngreuiat canonisirea. Tu nu eşti vinovat
numat de păcatul tău la pricina aceasta ei ai făcut
Ş
P��şi şi Pe toţi aceia pe care i-ai în elat şi i-ai
. .
mmţtt ŞI au JUra t fals şi au făcutjudecată nedreaptă.
5. Pricina a cincea este: În ce vreme?
;:rremea în care a păcătuit cineva împuţinează
s �u m�ulţeşte greutatea păcatului. De pildă, dacă
cmeva m vreme de nevoie şi de foamete a furat
PĂRINTELE CLEOPA 55
pâine sau grâu, mai puţin păcătuieşte decât cel ce a
furat acestea fhă de nici o nevoie.
Câţi greşesc în Legea Hafului, mai greu păcat
fac decât cei ee au păcătuit înainte de Hristos. Şi
celelalte se socotesc în chip asemănător.
6. Pricina a şasea este: În ce loc s-a făcut
păcatul?
De aici creşte eanonisirea sau scade. Am furat.
"Din ee loc ai furat? Ai furat de pe câmp un braţ de
iarbă, o fasolă, un bostan, o nucă, o perjă, un
strugure?" "Nu. Am furat din biserică, părinte,
colaci! Am luat ceară, am luat lumânări, am luat vin,
am luat prescuri!" Iată că la această pricină "din ce
loc", păcatul la canonisire creşte �au scade. .
Dacă furi de la mirean, trebme să dat de patru on
înapoi, iar dacă ai furat de la biserică, de cinci ori
.
trebuie să dai înapoi. Nu eşti iertat până nu da1 de
cinci ori. Fur de cele sfinte te cheamă.
Să zicem aşa: Unul a făcut un păcat ascuns. Dar
n-a ştiut decât el şi Dumnezeu şi duhovnicul lui. Se
canoniseşte mai uşor. Altul face pliicatul şi ştie tot
satul. Păcatul acesta este mult mai greu. Câte suflete
au auzit în sat că a făcut păcatul şi s-au smintit din
cauza acestuia că nu s-a păzit să facă păcatul în
ascuns? Păcatul, făcându-se la arătare, a smintit pe
atâţia. Mântuitorul zice: Vai lumii de sminteli, dar
mai vai de cel prin care vine sminteala; mai bine
şi-ar lega o piatră de moară şi să se arunce în mar �.
Sfăntul Maxim Mărturisitorul spune: ,,Pnn
greutatea pietrei de moară, Mântuitorul arată aici �ât
"
este de greu păcatul smintelii . Duce la deznădejde
şi la hulă împotriva lui Dumnezeu şi la necredinţă pe
toţi care s-au s�tit.
 56 NE VORBEŞTE
PĂRINTELE CLEOPA 57
Deci, alta este când păcătuieşte
omul undeva în Această podoabă a virtuţilor se câştigă, după
ascuns, alta este când păcătuieşte
în târg şi alta este cum spun Sfinţii Părinţi, prin nepătimir�. Deci
când păcătuieşte într=un loc sfănt.
Cu cât păcatul s-a făcut in felul ac atunci când omul nu se va increde in părerlle sale,
esta, de se ci va urma in toate învăţătu rii bătrânilor celor
cunoaşte mai departe, cu atâta
mai mare canon iscusiţi, va câştiga dreapta socoteală.
trebuie să-i dai şi mai mare urgie
a lui Dumnezeu Pentru a înţelege cum lucrează dreapta _ soco�
vine peste el, dacă nu se mărturis
eşte. Pentru că 1-a teală trebuie amintit eli sufletul se împarte m tre1
făcut într-un fel, nu numai de el
ştiut, ci a rănit părţi� partea raţională, partea mânioasă şi partea
ştiinţa Ia atâţia şi i-a smintit. Asta-
i pricina a şasea. poftitoare.
7. A şaptea pricină este: de câte or . . .
i? De câte ori Felul cum trebuie să chtvemtstm, cu dreaptă
ai făcut păcatul? Cu cât număntl est
e mai mare cu
' socoteală cele trei părţi ale sufletului şi trupului
atât canonisirea este mai grea. Am
dată în viaţă, păcat greu, de două
greşit o singură l
nostru n -1 arată Sfăntul Maxim Mărturisitorul: ,,Dă
nu-i ca acela ce a făcut păcatul de
ori, de trei ori. Dar suflen:lui şi trupului tău cele de care �unt _vredni�e:·.
50 de ori sau de o Adică părţii raţionale a sufletulut �ă-t_dăm cttrre!
sută de ori sau mai mult. Numă - man1oas s�-1
rul şi repetarea vederi duhovniceşti şi rugăciune; părţu
păcatului îngreuiază sau scade la �
cântar la canoni­ dăm dragostea duhovnicească, care se opune uru; tar
sire, la mărturisire şi în faţa lui Du
judecată.
mnezeu la dreapta părţii poftitoare să-i dăm înfr��e şi cu�pătar � .
Deci, mai greu se osândeşte acela Trupului nostru să-i dăm hrană ŞI tmbrăcămmte aat t
care a păcătuit cât îi trebuie.
de multe ori sau prea de multe ori,
şi mai puţin acela Însă nevoinţa să se dea după măsura fiecăruia.
care păcătuieşte o dată, de două
ori, sau de mai Auzi ce spune Sfăntul Marcu Ascetul: "Precum �e
puţine ori.
Acestea sunt pricinile păcatului ma deosebeşte arama de fier şi fierul de găteJ�
i pe scurt. Nu (vreascuri), atâta deosebire este între _un trup ŞI
le-am spus ca pe carte, ci aşa, din
memorie. altul". Unul din fire este sănătos ŞI poate să
postească şi să nu mănânce până se�a şi �ltul!
.
săracul, dacă nu mănâncă de două-tret on, cade JOS ŞI
DREAPTA SOCOTEALĂ
moare.
Dar de nevoie este să ştim că dreapta socoteală
Dreapta socoteală, sau darul deosebirilor, este
ne va păzi nevătămaţi de întinderea peste mă��ă
podoaba faptelor bune, precum zice Sfăntul Isaac
spre amândouă părţile. Căci este_ văămar; ŞI m
Sirul: ,J>e tot lucrul îl împodobeşte măsura". Fără � ŞI m ă ­
întinderea peste măsură a postului, cat � �
această sare duhovnicească, toate cele bune se strică
rarea pântecelui; atât în priveghere peste măsura, cat
şi întru vătămare se mută.
şi în somn mult.
 58 NE VO RB EŞ TE
A
PĂRINTELE CLEOPA 59
In toate, în toate trebuie să
avem dreaptă soco­ Dreaptă socoteală trebuie să avem şi în �orbire,
teală, pentru că dreap
ta socoteală este mî părăteasa la metanii, la priveghere şi în tăcere ŞI m mfranare la
A A

faptelor bune. Pentru că dacă o

ia unul repede-repede mâncare, la băutură, Ia somn şi la toate ostenelile
şi nu are povăţuitor, îndată cade
. trupeşti.
. .
Vine aici la mine unul, un
,,Părinte, să-mi dai voie să citesc
viteaz, şi zice: De aceea, fraţilor, să ne ajute nuia Domnu1 · ă UJ �
Molitfele Sfântului câştigăm oleacă de dreaptă socoteală, fimdcă !�
Vasile cel Mare!" ,,Măi, nu le cit ,
i, că te duc dracii pe lumea asta sunt curse şi ispite fel de fel ŞI nedumenn
sus de-aici! Tu eşti de citit î
n cele duhovniceşti. Dar să ţinem dreapta socoteală,
Molitfele Sfântului
Vasile?" El de-abia a venit în mă măsura în toate. Pădurea nu se teme de cel care
năstire, şi să-i dau
voie să citească Molitfele Sfântu încarcă 0 dată mult căruţa, că ştie că mai la vale se
lui Vasile, că el are
ciudă pe draci! Vai de capul rupe osia la căruţă şi moare calu_l, c� nu mai poate.
" tău! Câtă ciudă are
dracul pe tine şi cât vrea să râdă el De acela se teme diavolul, care ta eate un lemn1şor
de tine!"
S-a dus la Sfântul Varsanufie cel din pădure în fiecare zi şi-1 duce acasă.
Mare, marele .
staret al Palestinei, un călugăr şi Aşa-i şi vrăjmaşul; nu se teme de cel care o 1a
i-a zis:
lată, că rămâne negrăpată. Câte oleacă, aşa. Cate
A

- Îmi dai voie să blestem pe draci şi să

citesc oleacă, încet, încet!
Molitfele Sfăntului Vasile?
Sfântul Teodor Studitul spune: Cate puţm, eate
A • •

- Nu-i blestema, că mare batjocură "

ai să iei de la puţin se îmbogăţeşte cineva, şi la cele trupeşti ŞI la
dânşii! Smereşte-te şi zi iartă-mă
" la toţi fraţii! Aşa-i cele duhovniceşti". Câte oleacă.
"
biruieşti pe demoni! Că dia .
volul toate le face, numai Aşa să luaţi fapta bună, câte oleacă, ŞI să vă pară
iartă-mă" nu zice, căci a căzut din
" mândrie. rău că o-aţi făcut mai mult.
Diavolul posteşte, că nu mănânc
ă niciodată; el
trăieşte în feciorie, că nu se îns
oară, nu se mărită; el
priveghează. Doarme el vreodată
? Tu faci treabă, dar
el stă degeaba? Nu poate sta. Tu
crezi că pe diavol îl
întreci în fugă, dacă ai fugi tu?
El într-o clipă e la
marginea pământului. Numai cu
una îl întreci tu pe
el; dacă ai socoti că: ,,Eu sunt pra
f şi cenuşă, şi sunt
păcătos, şi nu pot nimica, şi sunt
nevrednic să trăiesc
pc pământ!" Numai de smerenie
se teme diavolul.
De alta nu se teme el; poţi să fii
tu nevoitor cât este
lumea! Dacă nu ştii să ceri ier
tare, eşti batjocorit de
c1; eşti măturoiul dracilor.

naf te
Ingerii
CELE 1 4 R E G U L I
P E N T R U M E R G E RE A L A B I S E R I C Ă
Fraţilor, trebuie să ştiţi că un creştin care
merge la biserică are 14 reguli canonice de bună
cuviinţă, dacă vrea să-i folosească mersul la sfânta
biserică. Dacă nu le împlineşte, se duce la biserică
spre osândă.
Am să vă spun regulile de bună cuviintă
. .
pentru un creştm care merge la sfânta biserică.
Dacă vreţi să fiţi fii cu adevărat ai Bisericii lui
Hristos celei dreptmăritoare, care ne naşte pe noi
prin apă şi prin Duh la Botez, de aproape 2000 de
ani, în Biserica lui Hristos, care este stâlp şi
întărire a adevărului, să ştiţi regulile de mergere la
biserică, după cum urmează: ·
1. Prima condiţie canonică pentru a merge
la Sfânta Biserică este să te ierţi cu toţi. Dacă
.
PĂRINTELE CLEOPA 27
merge mama la biserică, sau tata, să zică: Ierta­
"
ţi-mă, măi băieţi! Iartă-mă, soţie! "
2. A doua condiţie canonică. Când mergi la
Biserică să duci un mic dar din casa ta. Măcar o
lumânărică, măcar un bănuţ, o prescură, un pahar
de vin, ce poţi. Că prin acel mic dar pe care-I duci
tu la biserică se binecuvintează toată averea ta,
căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.
3. A treia condiţie canonică. La biserică este
bine să mergi mai de dimineaţă, ca să poţi apuca
Evanghelia învierii de dimineaţă şi Slavoslovia. Şi
totodată, dacă te duci mai devreme, te poţi închina
liniştit, nu-i lume multă la biserică, te duci la locul
tău fără să deranjezi slujba.
4. A patra condiţie canonică. Totdeauna
bărbaţii în biserică trebuie să stea în partea
dreaptă, iar femeile în partea stângă. Şi în ordinea
aceasta trebuie să stea în biserică: bărbaţii bătrâni
in frunte, cei mai puţin cărunţi la spate, cei mai
tineri în spatele lor, flăcăii şi băieţii tot aşa. La fel
şi femeile. Iar între bărbaţi şi femei, să lăsaţi o
cărare în biserică, ca să meargă cine vine să se
închine şi să ducă darul la Sfântul Altar.
5. A cincea condiţie canonică este să nu
vorbiţi în biserică, că este mare păcat. Dacă este
mare nevoie să vorbeşti, vorbeşte în şoaptă sau
pnn semne.
6. A şasea condiţie canonică. Dacă mergi la
htscrică, să nu ieşi până nu se termină slujba.
Numai, Doamne fereşte, dacă eşti bolnav sau dacă
paţ�şti ceva. Dar altfel să nu ieşi, că, dacă ieşi
tnatnte de terminarea Liturghiei, eşti asemenea cu
28 NE VORBEŞTE
Iuda, care a ieşit de la Cina de Taină, unde erau la
masă Mântuitorul cu Apostolii şi s-a dus şi L-a
vândut pe Hristos. Aşa arată Sfântul Ioan Gură de
Aur.
7. A şaptea condiţie canonică pentru cei ce
merg la biserică. Când vă închinaţi la sfintele
icoane, să nu sărutaţi sfinţii pe faţă, că-i păcat.
Nu-i voie. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi
săruţi picioarele; dacă este pictat pe jumătate, îl
săruţi la partea de jos.
8. A opta cond iţe canonică. Să ştiţi că după
i
ce dă preotul binecuvântare de Sfânta Liturghie,
nimeni nu mai are voie să se închine în biserică
sau să mai ducă daruri la altar, că este mare păcat.
Când auzi că zice preotul: "Binecuvântată este
Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh,
totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor",
este gata! De atunci fiecare stă la Jocul lui liniştit,
nu se mai duce să se închine. Chiar de-ai venit cu
un dar în biserică, cu lumânare şi cu prescură, le
dai la urmă.
Că din timpul acela preotul intră în Sfânta
Liturghie şi nu mai are timp să ia darul. Că dacă te
duci şi el se opreşte de la Liturghie, îi rămân o
mulţime de rugăciuni şi are păcat. Deci darurile se
dau la biserică până se dă binecuvântarea de
Liturghie.
De atunci înainte nu mai este voie nici să te
închini, pentru că îi tulburi pe cei care vor să
asculte Sfânta Liturghie.
9. A noua condiţie canonică. Creştinii trebuie
să stea în genunchi când se sfinţesc preacuratele
PĂRINTELE CLEOPA 29
daruri, când se cântă: " Pe Tine Te lăudăm, pe Tine
bine Te cuvântăm . . . !" Alţii stau în genunchi şi Ia
Evanghelie. Nu-i o greşeală. La Axionul Maicii
Domnului şi la Tatăl nostru, atunci se stă. Şi după
ce se zice Simbolul Credinţei se face sărutarea
păcii. Aşa se făcea înainte în unele biserici. Acum
s-a uitat.
Cei ce au dezlegare şi vor să se împărtăşească
cu Preacuratele Taine, trebuie să-şi ceară iertare
de la toţi, de la cei mai bătrâni până la cei mai
tineri. Dacă sunt bărbaţi, se duc Ia cei mai bătrâni
oameni din frunte. Şi de la care au avut vreo supă­
rare, Doamne fereşte, să ceară iertare: "Iartă-mă,
frate! Iartă-mă, cumătre sau vecine!"
La fel şi femeile să se ducă la cele mai bătrâne
şi să ia iertare, să le sărute mâna, iar acelea să le
sărute pe frunte. Această rânduială se face înainte
de a merge la Sfân'ta Împărtăşanie. Şi apoi iei o
lumânărică aprinsă şi Ia iconostas o dai în mâna
puraclisierului; nu mergi cu ea înaintea preotului,
în faţa Sfântului Potir.
Pentru că în faţa Sfântului Potir, când mergeţi,
nu aveţi voie să fiţi cu lumânarea aprinsă, nici să
mai faceţi Sfânta Cruce, că-i mare primejdie.
Mulţi, făcând cruce, s-a întâmplat că au lovit
Sfântul Potir, pe preot, şi au vărsat Sfintele. S-a
mtâmplat în multe biserici.
Eu am păţit-o. A venit unul de la Sasca Mare
la împărtăşanie; eram stareţ la Mânăstirea Slatina,
ş1 m-a lovit peste Sfântul Potir şi, dacă nu-l
1mcam, îl zvârlea în mijlocul bisericii. Şi tot mi-a
30 NE VORBEŞTE
vărsat din Sfmtele Taine. Am avut de făcut canon
şi rânduială.
Un băietan, când şi-a făcut cruce, a dat peste
Sfântul Potir. Şi dacă nu-l ţineam strâns mi-I vărsa
tot şi nu mai puteam să fiu preot din cauza asta. A
încremenit şi el. Şi doar le-am spus, că erau sute
de oameni cu lumânări aprinse: "Nu mai faceţi
cruce când ajungeţi în faţa Sfăntului Potir, şi
lumânări le lăsaţi-le colo la iconostas !"
Cânq mergi în faţa Sfăntului Potir pui mâinile
cruciş pe piept. Şi atunci preotul ia cu linguriţa
Preasfintele şi Preacuratele Taine şi ţi le dă să le
.
- '
mananc1.
10. A zecea condiţie canonică. După ce-ai
primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos,
treci la uşa diaconească, ca acolo să-ţi dea anaforă
şi un păhăruţ de vin. Apoi treceţi la strană sau în
pridvor, să vă citiţi molitfele sau rugăciunea de
mulţumire după Sfănta Împărtăşanie.
Trebuie să ştiţi că nimeni nu are voie să se
împărtăşească dacă nu şi-a citit rugăciunile de
împărtăşire (molitfele). Apoi, cele de mulţumire.
Cel ce s-a împărtăşit nu mai are voie să sărute
mâna preotului. Până nu stai la masă nu mai ai
voie să săruţi nici sfintele icoane, nimic; că ai
primit pe Hristos atunci. După masă poţi să săruţi
mâna şi sfintele icoane.
După împărtăşanie n-ai voie să scuipi trei zile
şi trei nopţi. Aşa-i după rânduiala canonică. Dar
măcar până a doua zi; măcar 24 de ore să ţineţi
minte. Dar trei zile arată cartea. Aşa este după
Sfânta Împărtăşanie.
PĂRINTELE CLEOPA 31
Cei căsătoriţi, care vor să se împărtăşească cu
Preacuratele Taine, trebuie să păzească curăţia în
familie măcar trei zile, iar după ce s-au împărtăşit
să ţină măcar două zile. Iar în posturi trebuie să
trăiască toate zilele în curăţie.
11. A unsprezecea condiţie canonică. Cel ce
a venit la biserică dintr-o familie, se cheamă apos­
tolul familiei. El trebuie să ia sfânta anaforă
pentru toţi cei de acasă.
Cei de acasă n-au voie, Doamne fereşte, în
Duminici şi sărbători, să mănânce ceva până nu
vine cel de la sfânta biserică, să le aducă sfânta
anaforă, să se împărtăşească cu sfânta anaforă în
locul Preacuratelor Taine. Că sfânta anaforă pe
greceşte se cheamă antidoron, adică contra chip,
ţine locul Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot
să se împărtăşească.
Duminica şi în sărbători, în timpul Sfintei
Liturghii, n-ai voie să faci mâncare, că este mare
păcat. Fă mâncarea de sâmbătă seara şi pune-o
undeva la rece, că aveţi acum frigidere, şi o
încălzeşti când veniţi de la biserică. În caz de
mare nevoie, după ce ieşi de la Sfânta Liturghie,
ai voie să faci mâncare. Dar în timpul Sfmtei
Liturghii, când preotul leagă cerul cu pământul şi
scoate părticele pentru milioane de suflete, tu să
nu te apuci atunci să faci mâncare, că-i mare
păcat!
Aşa a fost Ia strămoşii noştri. Întrebaţi bătrâ­
nii, că aşa ţineau înainte! Nu se făcea mâncare
Duminica. Este mare păcat. Nu-i voie să faci focul
şi să faci mâncare când preotul face dumnezeiasca
32 NE VORBEŞTE
Liturghie pentru atâtea milioane de creştini, unde
mijloceşte iertarea atâtor suflete, şi pentru cei din
iad şi pentru cei din ceruri şi pentru cei de pe
pământ.
12. A douăsprezecea condiţie canonică. Cel
ce a fost Ia sfânta biserică, când a zis preotul: Cu
•
"
pace să ieşim! Intru numele Domnului" şi a făcut
otpustul, adică sfârşitul Liturghiei, face trei închi­
năciuni în mijlocul bisericii şi merge acasă.
De la biserică să nu se oprească până la uşa
lui. Nu cumva să-I ducă diavolul de la biserică la
crâşmă sau la joc, că atunci e vai de el. A început
cu Dumnezeu şi termină cu diavolul. Că aşa face
vrăjmaşul: "Da, să mă duc pe la cutare cumătru;
da' să mă duc până la cutare; da' să merg oleacă la
crâşmă!"
Bucuria diavolului că te-a scos din raiul lui
Dumnezeu şi te duce în iad, căci crâşma este gura
iadului. Aşa o numesc toţi Sfinţii Părinţi.
Dracul, când ai intrat în crâşmă, îţi bate trei
cuie. Primul cui, când ai pus piciorul pe pragul
crâşmei; al doilea, când ai stat pe scaun la masă,
în crâşmă; şi al treilea, când ai luat primul pahar.
Pe urmă eşti al lui; te ţine el acolo, nu scapi
degrabă. Ţi-a bătut trei cuie.
Deci de la uşa bisericii du-te direct acasă!
13. A treisprezecea condiţie canonică. Când
mergi acasă, zi o rugăciune la sfintele icoane şi
nind toţi stau la masă, tu să le povesteşti ce ţi-a
r.lmas şi ţie în cap de la biserică. "Uite, a fost
/\pustolul cutare, Evanghelia cutare; preotul a ţinut
prnlrca cutare; uite aşa a cântat dascălul, aşa
PĂRINTELE CLEOPA 33
frumos a fost!", ca să audă şi cei ce n-au putut
merge la biserică din motive binecuvântate.
14. A paispr ezecea condiţie canonică. După
ce ai stat şi tu la masă, să te odihneşti două ore.
Apoi trebuie să te duci, în Duminici şi sărbători, să
faci vizite şi să cercetezi pe cei bolnavi şi săraci.
Dacă ştii un bătrân bolnav sau o femeie
bolnavă sau un copil, sau cineva care zace de
mulţi ani, du-te şi-1 cercetează, că auzi ce spune
Hristos în ziua Judecăţii: Bolnav am fost şi nu
m-aţi cercetat (Matei 25, 36).
Dacă nu poţi duce un dar cât de mic la cel
bolnav, du-te şi-i spune un cuvânt de mângâiere:
"Rabdă, frate! Roagă-te lui Dumnezeu, că te
iubeşte! Dumnezeu, pe care-L iubeşte, îl ceartă. Şi
dacă ai să rabzi în lumea asta, n-ai să mai rabzi
dincolo. Aşa a răbdat Iov, aşa a răbdat Lazăr!"
Deci regula a paisprezecea este să cercetăm pe
bătrâni şi pe cei bolnavi în Duminici şi sărbători.
Acestea sunt pe scurt cele paisprezece reguli
de bună cuviinţă pentru creştinii care merg la
sfânta biserică în Duminici şi în sărbători.
 120
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI
DIN VREMEA MORŢII
Fraţilor, vine ceasul cel mai de pe urmă, când
fiecare din noi avem să trecem pragul acestei vieţi.
Va veni moartea azi, mâine, poimâine; nu ştim când
vine ziua aceea. Vai de noi şi de noi în vremea
morţii! Spaima va fi mare, căci satana, cum se arată
în Războiul nevăzut, toată viaţa luptă să ne ducă prin
păcat la iad, la veşnica muncă, dar niciodată nu dă
atâta luptă ca în vremea morţii.
Să se ştie că patru sunt asupririle cele mai
primejdioase cu care ne dă război vrăjmaşul în
vremea morţii:
a. întâi este războiul impotriva credinţei;
b. al doilea, împotriva nădejdii;
c. al treilea, impotriva smereniei, cu slava
deşartă şi cu mândria;
d. şi al patrulea, cu nălucirile cele de multe
feluri şi prcfacerea slujitorilor nedreptăţii în îngeri
de lumină.
PĂRINTELE CLEOPA 121
Sfântul Nicodim Aghioritul ne învată în ce chip
trebuie a se lupta cineva impotriva acestor mari asu­
priri şi grele ispite din vremea morţii. Şi iată cum:
a. Când vrăjmaşul va începe a ne da război cu
mincinoasele lui apucături, prin gânduri de necre­
dinţă în mintea noastră, atunci trebuie să ne tragem
înapoi degrabă, de la minte la voire, zicând: Du-te
"
înapoi, satano, tatăl minciunii, căci nu voiesc nici
măcar să te aud pe tine, fiindcă destul îmi este mie a
crede cele ce crede Biserica cea sfântă a lui Hristos".
Şi să nu dăm Joc în inima noastră gândurilor
necredinţei, precum este scris de înţeleptul Solomon:
De se va sui peste tine duhul celui putemic - adică al
vrăjmaşului -, să 11u-ţi laşi locul tău. Şi dacă
vrăjmaşul şarpe îţi va aduce îndoială în ce crede
Biserica, nu-l băga în seamă şi să nu-i răspunzi. C1,
văzând minciuna şi viclenia lui, fereşte-te foarte
mult de el.
Iar dacă eşti puternic în credinţă şi în gândire şi
voieşti să-I faci pe vrăjmaşul de ruşine, răspundc-i
lui: Biserica crede adevărul". Şi de-ţi va zice ţie:
"
"Ce este adevărul?" Zi-i lui: Acela pe care îl crede
"
Biserica". Şi ce crede Biserica?" ,,Adevărul". "Care
"
adevăr?" "Pe care-I mărturiseşte Biserica" şi pururea
fii în gând cu rugăciunea către Mântuitorul nostru
Iisus Hristos.
b. Iar când ne războieşte vrăjmaşul cu deznă­
dejdea, să ne aducem aminte de mila şi bunătatea lui
Dumnezeu, Care a venit în lume să moară pentru
noi, păcătoşii.
c. Când ne va da război cu slava deşartă şi cu
mândria, să ne socotim că suntem praf şi cenuşă şi să
122 NE VORBEŞTE
punem toate isprăvile noastre pc seama lui
Dumnezeu. Să ne cunoaştem cu adevărat greutatea
păcatelor şi a răutăţilor noastre, dar să nu deznă­
dăjduim de mila lui Dumnezeu, căci auzi ce zice
Sfăntul Duh prin gura Proorocull.fi David: Mântui-va
Domnul sufletele robilor Săi şi 11u vor greşi toţi cei
ce nădăjduiesc spre Dânsul.
d. Iar dacă ne vor da nouă diavolii război cu
nălucirile şi prefacerile lor în chip de îngeri de
lumină, să stăm tare întemeiaţi în smerenia cugetului
nostru şi să zicem: "Schimbaţi-vă, ticăloşilor, în
întunericul vostru, că mie nu îmi trebuiesc vedenii.
Nu am trebuinţă în acest ceas decât de mila lui
Dumnezeu şi de milostivirea Lui".
Şi chiar de ai cunoaşte că multe din semnele
arătate ar fi de la Dumnezeu, întoarce-te de la
dânsclc şi alungă-le de la tine cât poţi de departe. Şi
să nu te temi că nu-l place lui Dumnezeu acest lucru
şi această întoarcere a ta, de o faci socotindu-te
nevrednic de acele vedenii.
Aşadar, ţineţi minte, fraţii mei, că acestea sunt
armele cele mai de obşte pe care obişnuiesc
vrăjmaşii noştri draci a le unelti împotriva noastră în
ceasul cel mai de pe urmă al morţii. Şi fiecăruia îi dă
război după plăcerile şi patimile la care îl cunoaşte
că este supus mai mult.
Şi să nu uiţi a cere cu toată inima, în ceasul
acela, ajutorul rugăciunilor Preasfmtei şi Preacuratei
Maici a lui Dumnezeu, şi grabnicul ei ajutor te va
izbăvi şi va aduce peste sufletul tău mila ei şi
îndurarea Preaputemicului Dumnezeu. Amin.
1

PĂRINTELE CLEOPA 113

să ne mustre Proorocul Isaia, care zice: Aproape eşti

Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor­
când credem că rugăciunea gurii ne ridică la cer.
Nu. Asta se cheamă rugăciune de cantitate.
Facem mult, nu de calitate. Dar Sfmţii Părinţi ne
sfătuiesc să nu o părăsim nici pe asta, că şi acestea
DESPRE RUGĂCIUNE sunt trepte, dar în scara rugăciunii ca este treapta cea
�� vorb!t cândva despre cele şapte trepte ale
mai de jos. Dar nimeni nu se suie pe treapta de sus,
rugăc1�nu, tre1 universale şi patru interm fără să nu treacă prin asta, că aşa învăţăm să ne
ediare, şi rugăm: cu buzele, cu limba, cu gura. Şi Dumnezeu,
am aratat care este rugăciunea cea
�
c nte�r_lplativă, cea duhovniceasc
.
mai înaltă
ă, care după Sfin)ii
văzând osteneala noastră în treptele acestea, încet­
încet începe să ne dea câte o linguriţă de rugăciune
Pa .
rmt• nu ma1 este rugăciune, este mai
presus de curată. Şi atunci vedem noi: ,,Asta-i rugăciune, măi!
hotarul rugăciunii. Aceea se cheam "
ă vedere Până acum am pierdut vremea degeaba .
dumnezeiascA. Cu aceea s-a înă
lţat Pavel la cer. Căci Sfântul Ioan Scărarul zice: "Să nu
�i am arătat şadar acolo treptele rug părăseşti cantitatea, pentru că cantitatea te duce la
ăciunii,
�

�
mcepand cu rugăcmnea buzelor. Zic
e Apostolul calitate". Adică să zicem rugăciune cât mai multă şi
Pavel: Aduceţi Domnului roada buzel
. nea or voastre. să facem metanii, că Dumnezeu, văzând sufletul că
RugăciU cu buzele. Zice proorocul: Şi L-am înălţat se sârguieşte la rugăciunile astea, apoi îl înalţă pe
.
pe El sub l1mba mea. Rugăciu
nea limbii o arată. în treptele celelalte.
altă parte: Bine voi cuvânta pe Do Ai văzut Sfântul Macarie Egipteanul în Omilii:
mnul în toa
tă
vren:._ea, pururea lauda Lui în gu
ra mea; rugliciunea "Eu ştiu că nu ştii să te rogi, dar îţi dau un sfat:
gun1. În altă parte: Cu glasul
meu către Domnul am roagă-te, omule, cum poti, dar roagă-te adeseori".
strigat, cu glasul meu către Cum poţi tu.
Domnul m-am rugat
rugăciu ·
nea glasului. · '

Viaţa noastră nu este numai într-un fel plăcută

Acestea patru până aici, după Stăntul lui Dumnezeu. Faptele bune trebuie să le lucrăm. De
Grigorie
de N�ss�, s nt treapta cea mai de jos rugat trebuie să ne rugăm. De ascultat cuvântul lui
� în scara
rugăc1�nu, cand ne rugăm cu buzele, Dumnezeu suntem datori.
cu limba, cu
gura �� �� glasul, şi graniţa cea ma Iată ce! Vă spun când vă rugaţi acasă, la
i îndepărtată a
rugăclU�n. Dacă e-om mulţumi să Psaltire sau când citiţi acatiste, să nu vrei numaidecât
� ne rugăm eu
limba ŞI �u gura, ŞI vom face o căruţ să pui atâtea acatiste sau atâtea catisme la Psaltire, că
. . ă de acatiste şi
de psaltm ŞI vom crede că cine ştie ce- te înşeală vrăjmaşul.
am făcut, are
 114 NE VO RB EŞ TE 115
PĂRINTELE CLEOPA
Auzi ce spune mai departe Sfântul Ioan deodată cu calitate. Nimeni n-a ajuns pc treptele
Scărarul: ,,Părăseşte, omule, cantitatea când vine la rugăciunii aşa uşor, până ce n-a întrebuinţat canti­
tine darul lui D�mnezeu!" Nu trebuie �li
o părăseşti tatea - zile, săptămâni, luni, ani şi zeci de ani. Deci
.
de tot, căct cantitatea este pricina calităţii. Adică cea nu trebuie lăsată nici cantitatea.
dintâi este pricina celei de-a doua. Călugărul care nu-şi face pravila toată, ca pe un
La rugăciune, dacă ai tăcut atâtea catisme la mort îl socoteşte Dumnezeu. Ori să-ţi faci pravila la
Psaltire, atâtea canoane, atâtea
acatiste' atâtea chilie, ori la biserică, ori şi la biserică şi la chilie, că
Paraclise şi pe urmă te vezi că eşti pustiu cu sufletul dacă nu, rămâi pustiu de darul lui Dumnezeu. Şi
.
ŞI încă n-ai simţit dulcea�a rugăciunii, atunci îi tăcând noi rugăciunea cea de cantitate şi pravila
bucuroasă Marta. Marta zice mult şi rău, dar Maria rânduită şi ascultarea şi supunerea şi tăierea voii şi
.
plange, că ea n-a stat la picioarele Domnului deloc. înfrânarea, începe mila lui Dumnezeu cea negrăită să
Rugăciunea cea de cantitate multă îi partea ne împărtăşească pe noi din timp în timp, periodic
Martei, este rugăciune externă; iar cealaltă' care 0 aşa, şi de momente ale rugăciunii celei de calitate.
simţi cu inima, e partea Mariei. Înţelegi? Vreau să vă spun acest lucru. Pentru ce? Dacă
• . Şi când faci multă rugăciune, se laudă Marta: ne-om lenevi şi n-om face nici rugăciunea cea de
"Ma1, da am făcut trei ceasuri de rugăciune". Dar se cantitate, să nu aşteptăm pe cea de calitate, că nu
! �
poate întâmp a că n acele trei ceasuri tu n-ai simţit
.
vine aceea dormind.
� .
rug c1 n a mc1 tret secunde. Dacă nu te-ai rugat cu
� � La rugăciunea cea de cantitate se mai întâmplă
lacnm1 ŞI cu zdrobirea inimii măcar trei minute tu ai ceva. Făcând noi rugăciunea noastră obişnuită, atâtea
�
făcut o rugăciune, cum o fac şi eu, numai de ca titate acatiste, paraclise, atâtea închinăciuni, atâtea metanii,
şi cu răspândire. se întâmplă cum am spus mai înainte ca, atingându-se
Scopul nostru, dacă ar ajuta mila Domnului şi darul lui Dumnezeu de mintea şi de inima noastră, să
puterea LUI, este acesta: să ajungem la o rugăciune gustăm momente de rugăciune curată. Şi poate
de calitate, nu de cantitate. tocmai în momentul acela eram la mijlocul pravilei,
Dar ai să spui aşa: "Bine, părinte, dacă trebuie adică mai aveam de spus Acatistul Mântuitorului, al
.
să aJung la o rugăciune de calitate, nu trebuie să mai Maicii Domnului, sau alte catisme.
fac cantitatea?" Ba da. Să ştii că cantitatea te duce în clipa când te-a cercetat darul lui Dumnezeu,
s�re alitate . cantitatea te duce spre calitatea rugă­ trebuie să rămâi acolo. Nu te mai arunca la margine.
.� .
cmnu. Numai cantitatea. Pentru ce? Pentru că cea Nu trece mai departe.
dintâi, adică cantitatea, spune Stăntul Ioan Scărarul O maică scria Sfântului Teofan Zăvorâtul -
este născătoarea celei de-a doua. Nimeni nu s-a ruga� marele pustnic, sihastru şi arhiereu; el a stat douăzeci
 116 NE VO RB EŞT E
şi doi de ani şi pe un gemuşor îl îngrijea un diacon -,
că ea face Vecernia, dar chiar dacă-i vine umilinţă,
ea nu P?ate lăsa să nu termine Vecernia, apoi
.
Pavecero1ţa ŞI ce mai are. "Eu nu pot până nu fac
până la capăt". Şi îi spune acest sfânt:
- Acel "până la capăt", care-I spui tu, este
blestemat. Câtă vreme faci tu Vecemia?
- Cam două ceasuri.
- Iată cum să procedezi de acum înainte. Dacă
cu am ajuns, să zicem aşa, la Vecernie, la Psalmul
103: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! fnrru
strălucire şi În mare podoabă Te-ai îmbrăcat şi
��
ccl l lte. Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu 0
hama; Cela ce întinzi cerul ca un cort; Cela ce
acope�i cu ape cele mai de deasupra ale lui... Şi
dacă, mcepând a spune despre zidirea lumii - că aici
este despre facerea lumii, în psalmul acesta - eu
m-am umilit acolo: Făcut-ai luna spre vr�mi
so�rele şi-a cunoscut apusul său şi m-am gândit 1�
Hnstos, care a apus pentru mântuirea mea' atunci
acolo mă opresc.
Când vezi că te-a cercetat Dumnezeu cu lacrimi
şi cu umilinţă în vremea rugăciunii, nu căuta cu
mmtea cuv !nte mai departe, că ai pierdut atenţia din
. ce mai cauţi mijlocul?
fata lur Irsus, Mântuitorul, şi ai pierdut toată
_ .
rugacrunea odată cu ea. Rămâi la acelea şi zi mereu.
Sau la alt stih, am meditat repede la minunile
. eram la începutul ei. Eu stărui în acest stih pentru că
Jur Dumnezeu din acest psalm şi am început să mă
rog. s au poat: sunt la Psaltire şi am ajuns la psalmul
. restul pravilei. Că Dumnezeu nu se uilă la cantitate,
37. Şr l-am mceput de la capăt: Doamne, nu cu
PĂRINTELE CLEOPA 117
mânia Ta să mă mustri... şi am ajuns acolo unde
scrie aşa: ... Nu mă lăsa pe mine, Doamne, Dumnezeul
meu, nu te depărta de la mine; ia aminte spre
ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele, şi tocmai
acolo ţi-a venit umilinţa, să nu mergi mai departe.
Deci ce s-a întâmplat? Eu am ajuns la stihul
acesta şi, dacă în acest timp, cugetând mai adânc la
puterea acestor cuvinte, eu m-am umilit şi m-a
cercetat Dumnezeu cu lacrimi, cu rugăciunea cea de
foc, cu căldura duhului, atunci rămân la acestea. Ai
văzut că ai lacrimi, s-a încălzit inima ta, ochii tăi
izvorăsc lacrimi, s-a aprins dragostea lui Iisus în
inima ta, atunci zi acest stih două ceasuri, fiindcă
sunt cuvinte mai putine, nu cumva să pierzi atcn1ia
căutând alte cuvinte din pravilă.
Şi dacă zic două ceasuri numai stihul acesta, pc
urmă gata, mi-am făcut Vecernia. Nu mai citesc
restul Vecernici, nu Pavecerniţă, nu canonul Maicii
Domnului, nimic. Dacă l-am zis pe acesta cu lacrimi
două ore, eu mi-am făcut pravila. Şi dacă stăruie
darul lui Dumnezeu, pot să zic şi trei ore şi fac şi
Utrenia tot numai cu acest stih. Deci scopul nostru în
rugăciune, după Sfântul Nicodim Aghioritul, este să
ne unim cu Dumnezeu. Şi dacă ai ajuns sfârşitul, de
Scopul meu a fost să ajung aici, să mă rog cu
lacrimi şi cu foc lui Dumnezeu, şi am ajuns
momentul ăsta nu când terminam pravila, ci când
m-am întâlnit cu Dumnezeu şi nu mai am nevoie de
ci la calitate.
118 NE VORBEŞTE

Asta când eşti singur. În biserică nu pot să

înceteze cele şapte laude, că sunt aşezate de Duhul
Sfânt tocmai de la Apostoli. Asta spun pentru
rugăciunea particulară în chilie, acasă, fie că eşti
călugăr sau că eşti mirean. Amin.
CUVÂNT DESPRE RUGĂCIUNEA MlNŢli
rostit în faţa părinţilor Mănăstirii Grigoriu1,
Muntele Athos - septembrie 1977

Prea Cuvioase Părinte Staret,

Prea Cuvioşi Părinţi,

Mai întâi îngăduiţi-mi să mulţumesc Preasfintci

Treimi, Care mi-a împlinit astă.zi dorinţa mea din
copilărie de a ajunge la sfin�itul pământ grecesc,
adăpat de sângele multor cuvioşi, drepţi, de martiri şi
de sfinţi, şi îndeosebi la Muntele cel Sfânt, la Grădina
Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născă­
toare, pentru a mă închina la mulţimea sfintelor
moaşte şi icoane făcătoare de minuni, care de veacuri
se păstrează aici, pentru slava preasfântului nume al
Sfintei Treimi.

1 Acest cuvânt al Pllrintelui Cleopa a fost rostit in fata

obştii Sfintei Mllnllstiri Grigoriu de la Muntele Alhos, cu ocazia
pelerinajului fllcut in 1977, lmpreunll cu un grup de pllrinti de la
Mllnllstirea Sihllstria. Cuvântul a fost publicat in periodicul
C11vios11l Grigorie al Mllnllstirii Grigoriu, nr. 3/1978 şi 411979. şi
a avut un larg ecou in rândul credincioşilor greci, dupll cum se
poate vedea In cartea Amintiri despre Biftrân11/ Porjirie de
Anastasios Sotirios Tzavaras, ed. Bunavestire, 1999, p. 127-128,
unde tnsll nu se mcnjioneazll numele Pllrintelui Cleopa. Cuvântul
de fatll a fost tradus de Protosinghclul Petroniu Tllnase, staretul
Schitului Prodromu de la Sfântul Munte Alhos, dupll textul apllrut
in revista Mllnllstirii. Grigoriu.
8 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 9

Ceea ce simt eu acum nu pot spune cu săracele maica lacrimilor, lăsarea şi iertarea păcatelor, podul
mele cuvinte, sunt copleşit de răpirea minţi i. care eliberează pe om de ispite şi de primejdii,
Mănăstirile prin care am trecut ne ridică mintea la peretele care împiedică necazurile şi zdrobeşte
Cer, iar cuvioşii părinţi la ingerii care laudă şi slăvesc războaiele patimilor, oamenilor şi dracilor, lucru
pe Ziditorul: În biserica slavei Tale stând, socotim că ceresc şi hrană a tuturor îngerilor şi sfinţilor; negrăită
"
ne aflăm în Ceruri". Primirea călduroasă a sfinţilor bucurie a drepţilor, lucrare neîncetată, hrană a
părinţi pe la care am trecut rămâne neuitată în inimile sufletului, luminare a minţii, secure care taie
noastre. Adânca smerenie şi nemărginita lor iubire ne deznădejdea, bogăţia monahilor, comoara pustnicilor,
aduc aminte de cuvintele Cuviosului Casian: "Iubirea micşorare şi nimicire a mâniei, oglindă care arată
de Dumnezeu constă în a ne osteni unii pentru alţii". sporirea celui ce se roagă, arătare a măsurii virtuţilor
Astfel, pustnicii nu nesocotesc iubirea lor faţă de sufleteşti, aducătoare aminte a fericirii şi a darurilor
oameni, ci o descoperă în această lepădare de lume şi care vor fi date iubiţilor slujitori ai lui Dumnezeu"
privesc desăvârşirea cu teamă, ca nu cumva iubirea să (Scara, cuv. 28).
fie nesocotită cât de puţin. Şi iarăşi: ,,Este convorbirea mmţu cu
Dar acum trebuie să mă opresc din multa Dumnezeu, odraslă a blândeţii, rodul bucuriei şi al
vorbire, pentru a răspunde la rugămintea cuvioşiilor mulţumirii, izgonire a întristării şi a neputinţei,
voastre de a spune câteva cuvinte despre rugăciunea înălţarea minţii la Dumnezeu" (Evagrie Monahul,
minţii. Cuvânt despre rugăciune - Filocalie).
Zice undeva Sfănta Scriptură: Se face oare Şi dumnezeiescul părinte Marcu Pustnicul zice
pâine fără sare? Ce gust au cuvintele goale? (Iov 6, că: "Rugăciunea este maica tuturor virtuţilor"
6). Acest cuvânt mi se potriveşte mie, leneşul şi (Filocalie: Despre Legea duhovnicească).
nelucrătorul virtuţii, care îndrăznesc să vorbesc Din cele spuse acum pe scurt, putem şti ce este
.

preacuvioşiilor voastre cuvânt gol şi pătimaş, eu care rugac1unea.

�

nici n-am început să-I trăiesc. Din această pricină, nu Felurile ei, după lucrare, sunt următoarele:
veţi găsi vreo dulceaţă în cele ce voi spune, deoarece 1. Rugăciunea buzelor
le grăiesc din minte şi nu din osteneala trăirii. 2. Rugăciunea minţii
Ce este rugăciunea? Să auzim pe Sfăntul Ioan 3. Rugăciunea minţii din inimă
Scărarul, care ne răspunde: ,,Rugăciunea, după calita­ 4. Rugăciunea inimii sau care se mişcă de la
tea ei, este dor arzător şi unire a omului cu Dumne­ sme
zeu; iar după lucrare, menţine lumea în existenţă să nu 5. Rugăciunea fără imagini
se destrame din pricina multelor noastre păcate. Este 6. Rugăciunea curată
10 NE VORBEŞTE
7. Rugăciunea duhovnicească, adică rugăciunea
care trece dincolo de marginile conştiinţei.
8. Felul al optulea de rugăciune, Sfântul Isaac
Sirul nu-l numeşte rugăciune, ci "vedere duhovni­
cească", despre care auzim vorbind pe Sfântul
Apostol Pavel, când se referă la răpirea lui la al treilea
cer, şi pe Sfântul Maxim Cavsocalivitul în convor­
birea cu Sfântul Grigorie Sinaitul despre rugăciune.
Vorbind despre felurile rugăciunii după lucrarea
lor, trebuie să înţelegem că nu putem despărţi un fel
de altul. Deci trecerea de la un fel la altul se face pe
nesimţite, organic, aşa cum un prunc devine cu timpul
copil, apoi tânăr, mai apoi bătrân şi aşa mai departe,
fliră să ştie omul în ce an anume a trecut prin toate
aceste vârste.
Primul fel de rugăciune putem să-I numim
începutul rugăciunii, deoarece încă nu a fost înţeles de
minte. Este cel mai de jos fel de rugăciune, sau mai
bine cum zice Sfântul Grigorie de Nyssa, aceasta este
cea mai îndepărtată formă de rugăciune. Oricum, şi
aceasta se numeşte rugăciune şi are temeiuri
scripturistice. Când, de exemplu, auzim din Sfânta
Scriptură: Cu glasul meu către Domnul am strigat
(Ps. 141, 1), sau: Către Domnul cu gura mea am
strigat şi L-am lăudat cu limba mea (Ps. 65, 15),
trebuie să înţelegem că aceste mărturii ale Sfintei
Scripturi ne vorbesc despre rugăciunea buzelor.
Dar dacă noi ne-am mulţumi să rămânem toată
viaţa noastră numai la acest fel de rugăciune, atunci
înseamnă că ne-am hotărât să rămânem la stadiul cel
mai de jos al rugăciunii şi să avem pomenirea lui
PĂRINTELE CLEOPA 11
Dumnezeu numai cu gura şi cu limba, în timp ce
mintea şi inima noastră se află departe de Dumnezeu,
potrivit Scripturii: Acest popor Mă cinsteşte numai cu
gura şi cu buzele lui, dar inima lui este departe de
Mine.
Totuşi, nici această rugăciune a buzelor nu este
lepădată, deoarece constituie începutul rugăciunii şi
cu aceasta învăţăm "de la început" să ne rugăm şi să
slăvim pe Dumnezeu. Şi astfel, aşa cum nici un lucru
nu este fără de început, fliră numai Acela care le-a
creat pe toate, aşa şi rugăciunea are un început. Prin
urmare, şi acest fel de rugăciune a buzelor este un fel
de proslăvire şi de rugăciune curată către Dumnezeu;
fie că se face cu cântare, fie cu tropare, canaane sau
alte rugăciuni care se află în cărţile liturgice. Dar
aceste rugăciuni sunt o rânduială şi un început de
rugăciune, care ne-au fost hotărâte nouă de cei de
demult, după rânduiala Sfinţilor Părinţi. De aceea
repet, că a rămâne în acest fel de rugăciune, care se
face numai cu buzele, şi a nu învăţa să ne rugăm lui
Dumnezeu cu mintea şi cu inima este o greşeală şi o
mare pagubă duhovnicească pentru sufletele noastre,
şi, totodată, o abatere de la adevărata lucrare a
rugăciunii.
Desigur, Sfinţii Părinţi , având în vedere
neputinţa celor care nu intră în viaţa călugărească, le
rânduiesc, paralel cu lucrarea poruncilor lui Hristos,
să ia parte la slujbele psalmilor, canoanelor şi la
troparele în slava lui Dumnezeu în biserică şi la
rânduielile ei. Dar trebuie să înţelegem că acest fel de
rugăciune (adică exterioară) este îngăduită de Sfinţii
12 NE VORBEŞTE
Părinţi numai pentru un timp, din cauza neputinţei şi a
stării noastre duhovniceşti prunceşti, pentru ca apoi,
cu această rânduială, să înaintăm încet-încet pentru a
trece la treapta lucrării minţii şi să nu rămânem până
la sfârşit la rugăciunea care se face cu troparc,
deoarece zice Sfântul Grigorie Sinaitul: .,Ce este mai
copilăros decât faptul că noi rostind cu gura cuvinte
exterioare de rugăciune, ne înşelăm în pllicuta părere
ce ne-o facem despre noi înşine, lăudându-ne cu
cantitatea şi hrănindu-ne cu acest fariseism din afară".
Sfântul Macarie Egipteanul, ferindu-ne de acest
fel de rugăciune pruncească şi arătându-ne stadiul
acestui fel de lucrare, zice: "După felul vieţii noastre,
şi rugăciunea noastră să fie i'ngerească, iar nu
trupească, ca să nu zicem idolatră". ,,Deoarece -
continuă Sf'antul Grigorie Sinaitul - dacă ne este
îngăduit să ne rugăm cu glasul pentru lenea şi
neştiinţa noastră, aceasta s-a făcut cu scopul de a ne
înălţa la adevărata rugăciune".
Această rugăciune, numai cu gura şi cu glasul,
nu poate elibera pe om de patimile lăuntrice, precum
auzim pe un părinte din Pateric zicând către un frate:
,,Dacă lucrarea lăuntrică cea după Dumnezeu nu ajută
pe om, atunci zadarnic se osteneşte pentru cele din
afară". Pentru aceeaşi lucrare, Sfântul lsihie Ierusali­
miteanul zice: ,,Dacă omul nu face voia lui Dumnezeu
şi Legea Lui înăuntrul pântecelui său, adică înlăuntrul
inimii sate, atunci nici în afară nu o împlineşte cu
uşurinţă" (Filocalia, cap. 86). "Ceea ce se întâmplă cu
peştele când este scos din mare, acelaşi lucru se
întâmplă şi cu mintea când este scoasă din pomenirea
PĂRINTELE CLEOPA 13
lui Dumnezeu şi rătăceşte în pomenirea lumii"
(Sfântul Isaac Sirul, cuv. 34).
Trecând la treapta a doua a rugăciunii, trebuie
să spunem de la început că acela ce se nevoieşte cu ea
se ridică de la rugăciunea cu buzele la rugăciunea
minţii cu conditia ca rugăciunea buzelor cu atenţie să
devină rugăciune. Astfel, obişnuindu-ne cu rugăciu­
nea lui Iisus cu buzele, cele mai însemnate elemente
ale acestei rugăciuni sunt următoarele:
l . Atenţia;
2. Închiderea minţii în cuvintele rugăciunii lui
1isus;
3. A rosti cuvintele rugăciunii fără silă, cu căinţă
duhovnicească;
4. A ţine puţin respiraţia, în timpul rostirii cu
mmtea a rugăciunii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!"
Dacă acestea sunt necesare şi la alte rugăciuni,
cu atât mai mult sunt necesare la rugăciunea lui
llristos. Rugăciunea lui Iisus, când este făcută cu
toată atenţia, este rugăciunea pe care trebuie să o facă
omul cu mintea. La Sfinţii Părinţi, această rugăciune
arc această formă: ,,Doamne !isuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul" (Sfântul
Nicodim Aghioritul).
Trebuie să avem in vedere şi faptul că
rugăciunea minţii este obligatorie nu numai pentru
monahi, ci şi pentru toţi credincioşii, deoarece marele
Apostol Pavel se adresează tuturor creştinilor când
t.icc: Rugaţi-vă neîncetat (1 Tes. 5, 17).
Dar dacă va zice cineva că această poruncă s-a
dat pentru rugăciunea cea dinafară cu buzele, îi voi

14 NE VORBEŞTE
răspunde: Fiindcă suntem oameni şi avem trup,
trebuie desigur să ne închinăm lui Dumnezeu şi cu
metanii trupeşti, dar fiindcă El este Duh şi Minte, şi
mai presus decât toate duhurile şi minţile, de aceea şi
noi trebuie să-I aducem închinăciune cu mintea şi cu
duhul, deoarece acest fel de rugăciune este cel mai
potrivit şi mai aproape de El după firea Lui, deoarece
fiecare iubeşte pe cel asemenea cu sine. Acest lucru
nu ne-a învăţat pe noi un om, ci însuşi Fiul lui
Dumnezeu, Care ne-a zis: Tatăl astfel de închinători
voieşte. Duh este Dumnezeu şi cel ce 1 se închină
trebuie să 1 se închine în duh şi in adevăr (Ioan 4, 24).
Dar o astfel de închinare, în duh şi în adevăr, se
face mai ales cu rugăciunea minţii şi a inimii. Tocmai
de aceea şi dumnezeiescul Părinte Grigorie Sinaitul a
învăţat această lucrare a rugăciunii minţii nu numai pe
monahii din Sfântul Munte, ci începând de aici a mers
învăţând această lucrare şi pe râvnitorii cei căsătoriţi,
ca să o cunoască până şi în Ţara Românească.
Apoi şi luminatul Sfânt Grigorie al Tesaloni­
cului, în diferite cuvinte, nu numai că îndeamnă pe
toţi creştinii să se roage cu inima, ci şi un întreg
cuvânt trimite filosofilor Ioan şi Teodor, care trăiau în
lume, cărora le descoperă tainele sfintei rugăciuni (a
minţii) şi a trezviei (Sfântul Nicodim Aghioritul). Şi
iarăşi, dumnezeiescul Părinte Grigorie Teologul,
arătând că prin această chemare a numelui lui Hristos,
se naşte în inima omului dragostea pentru El, zice:
,.Cei ce iubesc mult pe cineva, obişnuiesc să
pomenească cu dulceaţă chiar şi numele aceluia"
(Cuvânt la Sfântul Botez).
PĂRINTELE C L E O P A 15
Acest lucru îl adevereşte şi Sfântul Isaac Sirul,
1icând: "Când se va porni pomenirea lui Dumnezeu în
mintea celui ce-L iubeşte, îndată sufletul său varsă
mulţime de lacrimi, fiindcă dragostea are obicei să
verse lacrimi la pomenirea celor iubiţi".
În ce priveşte înfrânarea de la mâncare şi
îndeletnicirea cu postul, lucrul este foarte necesar
celor ce se îndeletnicesc cu rugăciunea minţii. Dar
post şi înfrânarc de la mâncare şi de la somn nu peste
măsură, pentru că astfel de post produce pagubă în loc
de folos.
Despre aceasta, Marele Vasile ne învaţă, zicând:
.,Măsura nevoinţei trupeşti să fie potrivită cu măsura
puterii trupeşti a fiecăruia dintre noi". Şi dumne­
zciescul Maxim Mărturisitorul, arătându-ne acelaşi
lucru - adică în postul şi nevoinţa trupească să
folosim calea împărătească -, zice: "Dă trupului după
puterea lui şi toată voinţa ta o îndreaptă spre lucrarea
minţii". Adică trebuie să avem trupul sănătos şi nu
neputincios peste măsură, fiindcă lucrarea minţii cere
şi un trup sănătos. Prin urmare, trebuie să fugim cu tot
dinadinsul de postul nemăsurat şi de nevoinţa tru­
pească exagerată.
Dar să spunem ceva despre căldura care se
produce in timpul acestei sfinte rugăciuni, ca să
cunoaştem care este din frre şi care de la draci şi care
din harul şi darul lui Dumnezeu. Să incepem cu des­
crierea acestei călduri, după mărturia durnnezeiescului
părinte Calist, Patriarhul Constantinopolului, care cu
privire la aceasta zice: "Mai înainte de toate, vine o
căldură de la rărunchi, care ne cuprinde şi care se
16 NE VORBEŞTE
arată ca o înşelarc. Totuşi aceasta nu este înşelare, ci o
lucrare firească, produsă din lucrarea voinţei. Dar
dacă cineva ar socoti că această căldură este de la har,
atunci cu adevărat se înşeală. În toate cazurile când se
produce o astfel de căldură, lucrătorul rugăciunii nu
trebuie să o primească, ci să o respingă.
Apoi vine o altă căldură de la inimă şi dacă
mintea în acest timp coboară la gânduri de desfrânare,
aceasta, fără nici o îndoială, este înşelare. Dar dacă tot
trupul se încălzeşte de la inimă, în timp ce inima este
curată şi fără patimă, şi este ca şi cum s-ar alipi de
adâncul inimii, atunci este cu adevărat o lucrare a
harului şi nu este înşelare".
Cunoscând noi acest lucru, este bine ca de la
început să obişnuim mintea ca în timpul rugăciunii să
se afle în partea de deasupra inimii şi să privească în
adâncul ei, dar să nu fie la mijloc, la o parte sau în
partea de jos a inimii.
Pricina pentru care trebuie să procedăm astfel
este următoarea: Când mintea se află în partea de
deasupra inimii şi lucrează rugăciunea înlăuntrul ei,
atunci ea este ca un împărat, care stă la înălţime şi
observă în toată libertatea toate gândurile rele, pe care
le zdrobeşte şi le nimiceşte cu numele lui Iisus
Hristos, ca pe alţi prunci babiloneşti. în acelaşi timp,
fiind departe de stomac, se poate feri de lucrarea
patimilor poftei, care se află în firea noastră de la
căderea lui Adam.
Despre diferitele feluri de căldură învaţă şi marii
pustnici şi lucrători ai rugăciunii lui Iisus din Rusia:
Episcopul Teofan Zăvorâtul şi episcopul Ignatie
PĂRINTELE C L E O P A 17
Briancianinov. Iată ce zice Episcopul Teofan despre
căldura din timpul rugăciunii: ,,Adevărata căldură este
un dar al lui Dumnezeu. Dar este şi o căldură firească
care este rod al străduinţelor şi al stărilor noastre
proprii. Acestea se deosebesc între ele ca aurul de
pământ".
Apoi continuă zicând: "Primul rod al căldurii
dumnezeieşti este concentrarea gândurilor şi dorul
puternic după Dumnezeu". De asemenea, când a fost
întrebat de cineva dacă această căldură firească este
duhovnicească, cuviosul episcop a răspuns: "Nu este
duhovnicească, nici cerească, ci este o căldură obiş­
nuită a sângelui nostru, dar fiindcă ţine rugăciunea în
inimă şi ajută la împlinirea mişcărilor duhovniceşti, se
numeşte duhovnicească. Aceasta însă numai în cazul
când nu este însoţită de vreo dulceaţă a poftei, fie şi
uşoară, ci ţine sufletul şi trupul în stare de linişte.
Când însă căldura care însoţeşte rugăciunea lui Iisus
nu este însoţită de simţire duhovnicească, nu trebuie
să se numească duhovnicească, ci simplă căldură a
sângelui. Cine pe această căldură o numeşte duhovni­
cească, fără să vadă în aceasta simţiri duhovniceşti,
acela cade sigur în greşeală. Dar cine o va numi «din
Han>, acela este şi mai greşit. Există şi alte mişcări ale
trupului, care ajută la rugăciune, dar ele nu sunt
aceleaşi la toţi. Dar la acestea nu este cazul să ne
oprim".
Episcopul Ignatie Briancianinov, pnvttor la
acestea, zice cam acelaşi lucru ca şi episcopul Teofan
şi anume: ,.Căldura care provine de la încordarea
trupească a voii este şi aceasta trupească. Este o
 18 NE VORBEŞTE
căldură frrească a sângelui din regiunea firească a
pieptului".
Sflintul Calist mai zice următoarele despre
aceste călduri: "Vine şi o altă căldură din inimă şi
dacă în acest timp în minte vine un gând de
desfrânare, acest lucru este o adevărată inşelare. Dar
când tot trupul se încălzeşte de la inimă, iar mintea
rămâne curată şi fără patimă, ca legată de adâncul
lăuntric al inimii, atunci aceasta, fără îndoială, este o
lucrare a harului şi nu a înşelării. Uneori, la acei care
încearcă acest fel de stări, apare şi o transpiraţie
trupească din multa căldură care se află în trup, şi
atunci se mişcă din inimă o sflintă lucrare, care se
înalţă ca o frunză de la inimă şi mişcă mintea spre
cele din lăuntru - ca şi cum ar fi chemată de acea
sflintă lucrare - ca să strige adesea: «lisuse al meu,
Iisuse al meu». Aşa încât când se deschide inima'
numai atâta strigă mintea: «Iisuse al meu» şi nu poate
rosti toată rugăciunea, adică «Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă», din
pricină că inima se deschide des.
Deci aceia care zic că într-o astfel de lucrare pot
rosti întreaga rugăciune, se înşeală, deoarece mintea
care se află într-o astfel de lucrare duhovnicească în
inimă, nu poate zice nimic mai mult decât: «lisuse al
meu». Atunci cu adevărat dintr-o astfel de sflintă
lucrare a rugăciunii se face în inimă un fel de teamă
plină de evlavie şi în suflet, din lucrarea rugăciunii, se
face o mare mângâiere. Şi atunci inima saltă şi revarsă
lacrimi pline de dulceaţă, care curg dulce din ochi cu
o întristare plină de bucurie. Şi atunci inima fierbe de
PĂRINTELE CLEOPA 19
dumnezeiasca lucrare şi întreg trupul este luminat şi
mintea într-o astfel de stare strigă: <<Doamne milu­
icşte».
Şi aşa cum untdelemnul dintr-un vas plin,
încălzit la un foc tare, se revarsă peste margine
fierbând, aşa se întâmplă şi în inima care este incălzită
de duhovniceasca lucrare, ea revarsă căldură în tot
trupul şi-1 face înfocat; şi cine trăieşte o astfel de stare
simte că toate cele lăuntrice ale sale sunt gata să iasă
din el.
Se întâmplă şi alte minunate taine la acela care
are o astfel de lucrare. De multe ori apare o lumină cu
ajutorul căreia vede înlăuntrul său o luminare, care îl
străluceşte ca soarele şi care izvorăşte din inimă.
Atunci în inimă au loc şi alte taine, dar nu pot să le
descriu. Mintea vede toată făptura şi spăimântată de
mirarea sfintelor lucruri şi de vederea tainelor
dumnezeieşti, înalţă doxologii din adâncul inimii, pe
care nu pot să le descriu prin cuvinte. Atunci omul se
îndumnezcieşte cu totul din această mişcare dumne­
zeiască, dincolo de ce este material şi simţit, şi se
vede plin de o negrăită bucurie, asemenea cu unul
care este beat. Şi după aceasta, mintea este răpită de o
vedere dumnezeiască şi vede taine înfricoşate, despre
care nu pot vorbi amănunţit. Vede mintea dumne­
zeieşti vederi, vede bucuria drepţilor şi frumuseţile
raiului. Şi mai presus de minte vede în cer taine
înfricoşate şi preaslăvite şi cu cât se înalţă omul mai
presus de cursele diavolilor, cu atât mai mult vede
cele pc care i le dă Dumnezeu, Căruia I se cuvine
slava în vecii vecilor. Amin".
20 NE VORBEŞTE
Menţionând aici aceste taine, pe care le
descoperă Dumnezeu celor care Îl iubesc şi Îl roagă
dintru adâncul inimii lor, m-am gândit: Oare câte
minţi şi inimi din neamul omenesc s-au învrednicit de
aceste descoperiri de la Dumnezeu, de-a lungul
veacurilor? Oare există acum pe pământ astfel de
rugători? Aceste taine numai Cel prea bun le ştie.
II
După această lămurire despre cele trei călduri,
care însoţesc rugăciunea lui Iisus şi după cele mai sus
arătate taine la acel care a ajuns să obişnuiască mintea
cu rugăciunea duhovnicească, care de multe ori
depăşeşte cadrul rugăciunii, ajungând la vederea
duhovnicească, vom continua cercetând reţinerea cu
măsură a respiraţiei din timpul rugăciunii minţii şi
folosul duhovnicesc, care rezultă din această reţinere.
Fiindcă mintea noastră de la naştere, din
copilărie şi din tinereţe este obişnuită cu lucrările din
afară ale acestei lumi, trebuie ca şi noi, când rostim
această sfântă rugăciune a minţii, să nu respirăm prea
des, cum se face în chip firesc, ci trebuie să reţinem
putin respiraţia până când vom spune cu cuvântul lă­
untric această rugăciune şi apoi să respirăm, aşa cum
ne învaţă Sfântul Marcu Ascetul, zicând: "Mintea
rugându-se fără răspândire, strâmtorează inima şi o
frânge, dar inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o
urgiseşte (Ps. 50)" (Filocalia, voi. 1, c. 34).
Dar să fie cunoscut că îndeosebi începătorii au
nevoie de această putină reţinere a respiraţiei când se
roagă, fiindcă cei sporiţi în rugăciunea minţii, chiar
PĂRINTELE CLEOPA 21
fără această reţinere, şi numai prin cuvântul lăuntric
intră în inimă şi rămân acolo. Totuşi şi aceştia, când
vor să întoarcă mintea în inimă cu mai multă iubire de
osteneală şi mai ales în timpul luptei cu gândurile ş �
cu ispitele, ca prin această întoarcere să se roage ma1
nerăspândit, fac aceasta de asemenea cu ?
�eţmere
măsurată a respiraţiei (Sfântul Nicodim Agh1ontuJ).
Prin urmare, în cele de mai sus s-a arătat care
este folosul reţinerii respiraţiei cu măsură în timpul
rugăciunii minţii şi la ce ajută ea înde�seb pe �
începătorii noştri, care se străduiesc să se ob1şnu1ască
cu rugăciunea lui Iisus.
.
Dar trebuie să ştim că rolul prmc1pal m lucrarea
. �
rugăciunii minţii îl are paza atenţiei. Sfântul e�fan 'Ţ
Zăvorâtul, arătând acest lucru, zice: ,,Lucrul prmc1pal
pentru o bună rugăciune este atenţi�. Fără at:nţie �_u
�
există rugăciune. Mijloacele extenoare raman m1t
Joace". Şi iarăşi acelaşi episcop, tiind întrebat pnn
_
scrisoare de o fiică duhovnicească a sa, dacă rugaclu­
�
nea minţii este trebuitoare şi pentru c�eş� nii căs�toriţi,
răspunde: "Cine nu are rugăciunea mmţu l ă�tr1
că, �u
are nici un fel de rugăciune. Fiindcă numa1 rugăciU­
nea minţii este adevărata rugăciune; de aceea este �i
bineprimită şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta trebUie
să fie esenţa unică a rugăciunii, şi a celei de acasă şi a
celei din biserică, şi pentru monahi şi pentru obştea
creştinilor ortodocşi. Deoarece lipsind cuiva rugăciu­
nea minţii, rugăciunea lui are n�mai formă e rugă­ �
.
ciune, dar nu este rugăciune. Dec1 ce este rugac1unea?
Oare nu înălţarea minţii şi a inimii către Dumnezeu?
Deci esenţa rugăciunii este înălţarea minţii din inimă
 22 NE VORBEŞTE
către Dumnezeu. Mintea se sălăşluieşte în inimă con­
ştientă în faţa lui Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea
minţii".
Când ne rugăm, trebuie să coborâm din minte în
inimă. Eu dorm şi inima mea veghează (Cânt. 5, 3). A
trimis Dumnezeu Duhul Fiului Său în inima voastră
•
care strigă: Avva Părinte (Galateni 4, 6).
Începând să vorbesc despre rugăciunea care se
lucrează cu mintea în inimă, cea mai bună rugăciune
care se face prin întoarcerea minţii în inimă, să auzim
de la început pe Domnul, Care ne îndeamnă, zicând:
Iar tu când te rogi, intră în cămara ta şi închide uşa
ei, roagă-te Tatălui tău în ascuns şi Tatăl tău văzând
in ascuns, Îţi va da ţie la arătare (Matei 6, 6). Cămara
aceasta, după tâlcuirea Sfântului Dimitrie al
Rostovului şi a altor Sfinţi părinţi, este inima noastră.
Şi dumnezeiescul Părinte Ioan Scărarul arată să
închidem cămara inimii în timpul rugăciunii, apoi
să
uşurăm din când în când lucrul acesta al încordări
i•
precum ne învaţă şi Stăntul Nichifor Pustnicu
l
zicând: "Să punem mintea cu atenţia şi cu cuvântu
Î adevăratul loc lăuntric, adică la inimă, să amintim pe
rugăciunii a olo unde de obicei vorbim cu noi înşin
<;_ e,
ad1eă sub gat, .m partea de sus a pieptului şi după
. .
aceea 1arăş1 să coborâm deasupra sânului stâng".
Nu trebuie sănesocotim această îndrumar e
oricât de simplă şi de puţin duhovnicească ni
s- a:
părea. Trebuie neapărat să
coborâm de la cap la inimă.
De asemenea trebuie să ştim bine că puterea vorbi­
toare a inimii noastre este aşezată de Creatorul nost
ru
în p rt a de sus a inimii. Aceasta este puterea
� � . prin
care m1ma omulUI se deosebeşte de inima animalelor.
PĂRINTELE C L E O P A 23
Putere şi cap al sufletului este mintea, care chiar dacă
este duhovnicească, ea însăşi îşi are locul ei de
petrecere m creter.
A '
De asemenea puterea cuvântului sau duhul
omului, cu toate că este duhovnicesc, se află în partea
de sus a inimii, care se găseşte sub sânul stâng, lângă
sân şi puţin mai sus de el. Deci ca să se facă unirea
minţii cu inima, trebuie ca în timpul rugăciunii să
tinem atenţia şi memoria în acest loc, unde se află
puterea grăitoare a inimii. Unirea minţii cu inima
constă în unirea cugetelor duhovniceşti ale minţii cu
simţirile duhovniceşti ale inimii.
Stăntul Teofan Zăvorâtul, explicând cuvântul
Sfântului Simeon Noul Teolog despre rugăciune, zice
următoarele: ,Jn rânduiala firească de trecere de la
cele din afară la cele dinăuntru, adică la inimă, prima
vamă care poate vătăma lucrarea rugăciunii,
încercând să oprească mintea să coboare în inimă,
este imaginaţia. De aceea, trebuie să ne păzim de
aceasta cât mai mult posibil. Pentru a putea ajunge la
scurt că cea mai simplă regulă a rugăciunii este să nu
ne imaginăm nimic. Trebuie să cugetăm că Dumnezeu
este Duhul cel mai desăvârşit, Care nu are nici fonnă,
nici înfăţişare. De aceea trebuie să ne străduim să ne
rugăm lui Dwnnezeu fără să ni-L închipuim.
Gândurile sfinte şi închipuirea lor se produc în timpul
cugetărilor evlavioase. Totuşi, în unele cazuri din
timpul rugăciunii, deoarece închipuirile imaginaţiei
ţin mintea în afara inimii, chiar dacă acestea ar fi
sfinte, în timpul rugăciunii atenţia noastră trebuie să
24 NE VORBEŞTE
fie înlăuntrul inimii. Închiderea cugetării în inimă este
semnul de început al unei rugăciuni făcute cum
trebuie. Aşa cum rugăciunea aceasta este calea pe
care am urcat la Dumnezeu, tot aşa şi îndepărtarea
rugăciunii de la inimă, îndepărtează de această cale.
Prin urmare, cei care folosesc acest fel de imaginaţie
în timpul rugăciunii, chiar de la început pun piedici la
lucrul pe care I-au început cu râvnă".
Deci vedem că este foarte necesar şi folositor să
ne păzim de orice fel de imaginaţie în timpul
rugăciunii. Totuşi, ce este închipuirea sau imaginaţia?
La această întrebare ne răspunde dumnezeiescul Pă­
rinte Grigorie Tesaloniceanul, care zice: "Închipuirea
sau imaginaţia este organul lăuntric al simţirii
lăuntrice a sufletului. Această închipuire este mai
subţire decât simţirea, dar mai groasă decât mintea şi
de aceea se numeşte hotarul dintre minte şi simţire.
Aceasta se mai numeşte şi "hârtie" a împăratului,
adică a minţii, pe care se scriu şi se zugrăvesc
imaginile lăuntrice, bune şi rele, ale simţirii" (Sfântul
Nicodim Aghioritul). Aceasta este ecranul pe care se
imprimă toate cele văzute cu ochii, cele auzite cu
urechile, cele mirosite cu nasul, câte le-am gustat cu
gura şi câte le-am atins cu simţul. De aceea şi
Aristotel o numeşte "simţirea de obşte", fiindcă
aceasta singură conţine toate imaginile care au intrat
din afară prin cele cinci simţuri ale noastre.
Dumnezeiescul Maxim Mărturisitorul zice:
,,Aşa cum trupul are ca lume gândurile, aşa şi mintea
are ca lume lucrurile; şi precum trupul desfrânează cu
trupul femeii, aşa şi mintea desfrânează cu ideea
PĂRINTELE C L E O P A 25
tcmeii prin chipul trupului ei. Deoarece vede în minte
înfăţişarea trupului său amestecat cu acela al femeii. . .
in chip asemănător se luptă mintal imaginile trupului
său cu imaginea celui care 1-a mâhnit... Şi acelaşi
lucru se întâmplă şi cu alte păcate. Fiindcă cele ce le
face trupul cu faptele în lumea lucrurilor, aceleaşi le
face şi mintea în lumea gândurilor. . " (Filocalia, Suta
.
•• treia de capete pentru dragoste, c. 53).
Prin urmare, cunoscând modul în care lucrează
imaginaţia în diferite păcate şi cât de plină este
aceasta de rele, trebuie tocmai de aceea să facem ceea
ce ne învaţă cu dreptate dumnezeieştii Părinţi: "Că
adică să arătăm mai multă grijă în paza imaginaţiei,
decât la înseşi organele simţurilor din afară". Mare
grijă trebuie să avem la mişcările lăuntrice ale
imaginaţiei noastre şi să nu o lăsăm să aibă legătură
cu aducerea aminte cu plăcere de lucrurile cele văzute
cu ochii, de cele auzite cu urechile, de aromele câte
le-am mirosit, de mâncările dulci şi rele pe care le-am
încercat cu gustul, de acelea pe care le-am pipăit mai
înainte şi în general de orice păcat închipuit cu mintea
şi care ne-a luptat cândva (Sf. Nicodim Aghioritul).
Şi dumnezeiescul Părinte Maxim Mărturisitorul
confirmă cele de mai sus, zicând: ,,Este mare lucru să
nu fie cineva stăpânit de vreo patimă, când se află în
faţa lucrurilor care o provoacă, dar este mai mare să
rămâi nepătimaş în faţa închipuirilor lor. Deoarece
războiul dracilor împotriva noastră prin gânduri este
mai mare decât războiul prin lucruri" (Filocalia,
Prima sută despre dragoste).
26 NE V O R B E Ş TE
A doua vamă a drumului care duce la cele
dinlăuntru - şi de care trebuie să ne păzim - este cea
raţională, gândul, mintea luată în sine ca putere
cugetătoare şi de judecată. . . De această vamă trebuie
să trecem fără oprire. Mai mult, trebuie să coborâm
împreună cu mintea în inimă. Când unii se opresc la
acest stadiu, ei ajung apoi la al doilea chip
neîndreptăţit al luării aminte în rugăciune, care se
caracterizează prin faptul că mintea rămâne în cap şi
voieşte să pună rânduială şi să se grijească de toate
care există în suflet, osteneală însă pierdută, deoarece
nu câştigă nimic. Aceasta aleargă după toate, dar nu
poate birui nimic, ci are numai înfrângeri. Aceasta
este a doua formă de luare aminte şi a folosirii atenţiei
în timpul rugăciunii, şi cine doreşte mântuirea sa
trebuie să fie foarte atent şi să vadă paguba pe care o
produce în sufletul său oprirea la acest stadiu. Totuşi,
această a doua formă de rugăciune este cu totul mai
bună decât prima, aşa cum noaptea cu lună este mai
bună decât noaptea fără lună. Cuviosul Teofan
numeşte acest fel de rugăciune a minţii: "din cap",
deosebind-o de cel de-al treilea, care este al minţii în
inimă sau al inimii unită cu mintea.
Cel de al treilea fel de rugăciune şi atenţie se
înfăţişează astfel: Mintea în timpul rugăciunii petrece
fără ieşire în interiorul inimii şi de aici, dinlăuntrul
inimii, înalţă rugăciune către Dumnezeu. Aici se află
toată esenţa lucrării. Deci, astfel - cum am arătat şi
mai înainte - trebuie ca mintea să se coboare în inimă,
goală de orice imaginaţie, adică fără închipuire, tără
să cugete ceva sensibil şi fără să aibă vreun gând
PĂRINTELE C L E O P A 27
lăuntric sau exterior, fie el chiar şi bun. Aceasta
pentru că Dumnezeu se află în afară de cele simţite şi
de cele cugetate şi mai presus decât toate acestea. De
aceea şi mintea care caută să se unească cu Dumnezeu
in rugăciune, trebuie să rămână în afară de toate cele
simţite şi cugetate şi mai presus de toate acestea,
pentru a ajunge la dumnezeiasca unire.
De aceea şi dumnezeiescul Părinte Nil Pustnicul
zice: "Când te rogi, să nu-ţi închipui dumnezeirea,
nici să laşi vreo altă formă să intre şi să se
intipărească în mintea ta". Şi iarăşi, Sfiintul Nicodim
Aghioritul arată că la această întoarcere a minţii în
mimă şi la intrarea ei într-însa cu rugăciunea minţii,
trebuie să unim acestea trei: mintea, cuvântul lăuntric
şi voinţa noastră, astfel încât aceste trei părţi ale
sufletului nostru să devină una şi această una să
rămână trei. Pentru că în forma aceasta, omul, care
este icoană a Sfintei Treimi, se amestecă şi se uneşte
cu întâiul chip, potrivit mărturiei Sfiintului Grigorie
Palama, care zice: "Când mintea cea una devine
întreită, rămânând totuşi una, atunci se amestecă cu
unimea Sfintei Treimi, închizând drumul oricărei
inşelări şi se află aşezându-se mai presus de trup, de
lume şi de toţi stăpânii lumii - draci" (Filocalia, cap.
2, Despre rugăciune). Şi când omul ajunge la această
fericire, adică să se unească cu Dumnezeu în acest
chip în inima lui, atunci el însuşi îi aduce lui
Dumnezeu toată făptura simţită şi gândită, căruia el îi
este legătură şi cuprindere, după mărturia aceluiaşi
Sfânt Părinte Grigorie.
28 NE V O R B E Ş TE
Unii dintre asceţii încercaţi au spus că ,,rugăciu­
nea inimii este respiraţia sufletului, deoarece prin
aceasta omul respiră în Duhul Sfânt. Din această
respiraţie a sufletului în Duhul Sfănt începe în inima
omului viaţa creştină". Tot cel ce arc rugăciunea
inimii, se străduieşte ca in timpul ei, toate cuvintele
rugăciunii lui să-I ducă până la simţirea inimii.
Sfântul Marcu Pustnicul, arătând că diavolul are
mare ură pe cei ce se roagă lui Dumnezeu din inimă,
zice: "Când va vedea diavolul că mintea se roagă lui
Dumnezeu din inimă atunci vine cu ispite mari şi
grele".
Esenţa lucrării în timpul acestei sfinte şi din
inimă rugăciuni - după învăţătura Sfinţilor Părinţi -
este să stea cu mintea în inimă şi să strige către
Dumnezeu: "Doamne !isuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă".
Şi iarăşi, fiindcă unii întreabă dacă acelaşi lucru
este lucrarea minţii şi rugăciunea inimii, vom arăta cât
mai pe scurt deosebirea dintre ele. Adică: Rugăciunea
minţii este atunci când cineva se întăreşte cu atenţia în
inimă şi înalţă de acolo rugăciunea către Dumnezeu.
Iar lucrarea minţii este când cineva aşezat cu atenţia
în inimă, prin pomenirea lui Dumnezeu îndepărtează
tot gândul care ar încerca să intre în ea. Unii, în
timpul lucrării rugăciunii se opresc în imaginaţie, alţii
in lucrarea minţii în cap. Dar adevăratul pas îl fac cei
care, trecănd de aceste stadii, ajung la pacea inimii şi
se ascund în ea. Prin urmare, după Sfântul Isaac Sirul,
" Şi Sfântul Episcop Ignatie Briancianinov, care a
"inima este jertfelnicul gânditor al lui Dumnezeu
(cuv. 32).
PĂRINTELE CLEOPA 29
Acelaşi Sfânt Părinte Isaac Sirul, arătând că
liniştea şi cugetarea la moarte ne ajută la rugăciunea
mimii şi la apropierea noastră de Dumnezeu, zice:
"Fraţilor, să iubim liniştea până ce va muri lumea din
inima noastră şi necontenit să ne aducem aminte de
moarte, deoarece prin aceasta putem să ne apropiem
de Dumnezeu în inima noastră" (cuv. 34). Iar pentru
marele folos pe care îl are omul de la rugăciune, zice:
Cine doreşte şi vrea să vadă pe Domnul înlăuntrul
"
său se grijeşte să-şi cureţe inima prin neincetata
uducere aminte de Dumnezeu" (cuv. 43). "Deoarece
este înfricoşat dracilor şi iubit de Dumnezeu şi de
ingerii lui, acela care cu călduroasă râvnă, noaptea şi
ziua caută pe Dumnezeu în inima lui" (cuv. 43).
Învăţături asemănătoare despre rugăciunea
inimii ne dă şi Cuviosul Teofan Zăvorâtul, zicând:
..Stai cu atenţie şi cu frică de Dumnezeu în inima ta, şi
de aici adresează lui Iisus rugăciunea, din adâncul
1ut1etului, şi lucrând astfel, aşteaptă răbdare şi
cu
1meenie
r şi cu inimă înfrântă, cu simţire de pocăinţă,
pAnă ce va veni şi se va atinge de inima ta harul lui
Dumnezeu şi va trezi in ea rugăciunea neîncetată, cea
de sine mişcătoare, care murmură ca un pârâiaş şi care
va li pentru tine ca un paznic, care păzeşte inima de
toată necurăţia şi primejdia, după cuvântul Scripturii:
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea
/dşneşte viaţa (Pilde 4, 23). Atunci şi toată viaţa ta, în
mAsura în care este hotărâtă de inimă, va deveni
curată şi luminoasă".
losl un mare lucrător al rugăciunii inimii şi a scris
30 NE VORBEŞTE
multe despre această rugăciune, îndemnându-ne să ne
î deletnicim cu rugăciunea lui Iisus, ne spune că
n al liniştii şi al rugăciunii inimii, arătând că cine va
această rugăciune are două părţi, care duc la rugă­
ciunea curată, care este încununată de ncpătimire sau
de dcsăvârşirea creştinească la ostenitorii cărora
Dumnezeu va binevoi să le-o dea.
În primul stadiu, cel ce se roagă este lăsat să se
roage numai cu puterile sale. Harul lui Dumnezeu,
fără îndoială, ajută pe cel ce se roagă, dar nu-şi
descoperă prezenţa sa. În acest timp, patimile ascunse
ale sufletului se pun în mişcare silind pe lucrătorul
rugăciunii să se smerească. Biruinţele şi înfrângerile
se înlocuiesc unele pe altele, iar voinţa liberă şi
neputinţa omului se arată în toată golătatea.
În stadiul al doilea, harul lui Dumnezeu îşi arată
simţit prezenta sa în lucrare, unind mintea cu inima şi
dând putere pentru ca rugăciunea să se facă fără între­
rupere, cu plângere şi cu căldură, din inimă. Această a
doua rugăciune provine din prima. Acum atenţia
minţii în timpul rugăciunii atrage inima în consimţire
şi când se întăreşte rugăciunea, consimţirea inimii trece
într-o unire a minţii cu inima. În sfărşit, în timpul
atenţiei care s-a unit cu rugăciunea, mintea coboară în
inimă, pentru cea mai adâncă lucrare a rugăciunii.
Şi Sfăntul Varsanufie cel Mare, arătând că prin
osteneala şi prin întristarea inimii se câştigă rugăciu­
nea inimii, ne sfătuieşte, zicând: "Sileşte cu durere
inima ca să dobândească căldură şi rugăciune şi
Dumnezeu îţi va da să le ai pe cele două veşnic.
Numai să ştii că uitarea le izgoneşte pe acestea,
născându-se în noi din nepăsare şi lene".
PĂRINTELE CLE OPA 31
De asemenea, Sfântul Isaac Sirul, marele dascăl
aJunge la adevărata rugăciune a inimii, va ajunge la
slărşitul tuturor lucrurilor bune, zice: "Când cineva se
va învrednici de necontenita rugăciune a inimii,
ajunge la capătul tuturor faptelor bune şi astfel devine
lăcaş al Sfântului Duh. Dacă totuşi nu a primit încă
harul Sfântului Duh, nu poate dobândi şi lucra cu
uşurinţă această rugăciune" (Cuv. 85).
Deoarece - zice în continuare Sfântul Părinte -
"
aşa cum Duhul, care sălăşluieşte în vreun om, nu
opreşte rugăciunea, fiindcă lnsuşi Duhul se roagă
''l'Şnic pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8, 26),
atunci nici când doarme acesta, nici când este treaz,
rugăciunea nu se întrerupe în sufletul său, ci fie că
mănâncă, sau bea, sau doarme şi orice ar lucra şi chiar
dacă ar dormi în cel mai adânc somn, bunele miresme
ale rugăciunii din inima lui cresc fără întrerupere şi
rugăciunea atunci nu mai are nici o întrerupere, nici
capăt, ci în tot timpul se află în el. Ba chiar dacă ar
Inceta înlăuntrul său această rugăciune, totuşi în
adâncul său lucrează necontenit.
Deci desfătarea celor curaţi este rugăciunea
neîncetată, zice un oarecare dintre purtătorii de
Hristos, fiindcă gândurile lor totdeauna sunt mişcări
dumnezeieşti, iar mişcările inimii curate şi ale minţii
Huni glasuri blânde prin care ii cântă in ascuns Celui
as�·uns. . . ".
Iarăşi, în continuare, arătănd care este semnul
n·lor desăvârşiţi în rugăciunea curată a inimii, marele
32 NE VORBEŞTE

Părinte Isaac Sirul zice: "Când se mişcă în mintea sa

pomenirea lui Dumnezeu, îndată inima lui se porneşte
spre dragostea lui Dumnezeu şi ochii lui varsă lacrimi
cu îndestulare, deoarece dragostea obişnuieşte să
verse lacrimi din ochi, când îşi aduce aminte de cel pe
care îl iubeşte. Unui astfel de iubitor de Dumnezeu
niciodată nu-i seacă lacrimile, deoarece continuu
găseşte prilej, care să-I ducă la această pomenire a lui
Dumnezeu, încât şi în timpul somnului vorbeşte cu
Dumnezeu, fiindcă dragostea aşa obişnuieşte să
lucreze şi aceasta este desăvârşirea oamenilor din
viaţa aceasta" (Sfăntul lsaac Sirul, cuv. 85).
Şi iarăşi fiind întrebat dumnezeiescul Părinte
Isaac Sirul despre semnul celor ce sunt desăvârşiţi în
curăţia inimii, care se face pe cât este cu putinţă
omului pe pământ, îndeosebi prin rugăciunea curată a
inimii, acesta a răspuns: "Când cineva vede pe toti
oamenii buni şi nu i se pare nici unul păcătos sau
"
necurat, atunci în adevăr este curat cu inima .
Deoarece altfel cum se poate împlini cuvântul
apostolului, care zice că omul trebuie să socotească pe
toţi mai presus decât el, cu n i imă curată (Filipeni 2,
3)? Şi al proorocului Avacum care zice: Ochiul curat
nu vede pe cele rele (1, 13)?

118 NE VORBEŞTE
- Dar şi eu mă minunez! 1-a deschis Dumnezeu
gura după atâţia ani - că avea peste 20 de ani -, ca să
arate primejdia în care eşti tu. Măi băiete, de acum
du-te de aici!
Şi a spus femeia. Avea un păcat mare şi n-o lăsa
dracul să spună. Îi era ruşine.
- Uite, cutare lucru am făcut când eram tânără,
uite aşa. . .
- Aista-i balaurul care de trei ori a vrut să iasă şi
s-a tras înapoi.
Şi după aceea a zis femeia:
- Părinte, ştii cum mă simt acum?
- Cum?
- Parcă m-am născut din nou. Niciodată în viaţa
mea la spovedanie nu m-am simţit aşa de uşoară - că
a scos toată răutatea, toţi şerpii, tot păcatul. Îmi pare
că m-am născut din nou.
- Ei, pentru că te-ai mărturisit curat. Acum s-au
dus toate gunoaiele satanei.
I M P O R T ANŢ A S P O V E D A N I E !
În Comuna Ceahlău, judeţul Neamţ, satul
Izvorul Muntelui, am fost vara asta acolo, la una
Maria Olaru cu Părintele Vartolomeu. Ea este o
femeie care vine mereu cu lume aici şi m-a trimis
părintele staret să-i fac o aghiasroă în casă. A venit cu
maşina şi ne-a luat de aici, cu primarul oraşului Bicaz,
unul Sandu, şi tot el ne-a adus înapoi. Mare evlavie
avea ea, să aibă un preot călugăr să-i facă o aghiasmă.
PĂRINTELE CLEOPA 119
Ea-i de la barajul Bicazulw, în jurul muntelui,
numai mergi în dreapta spre Ceahlău. Care aţi fost pe
acolo ştiţi: Izvorul alb, Izvorul Muntelw ...
Acolo în satul acela, că-i împrăştiat tot prin
păduri şi prin poieni, el coboară din vârful Ceahlăului,
era o fată cu oile. Păştea şi ea oile - că fetele de la
munte ştiu să şi mulgă oile, să le tundă, să le pască, că
dacă se ocupă cu creşterea oilor!
Un cioban de acolo, fără frica lui Dumnezeu, tot
s-a împrietenit cu ea, tot, până a înşelat-o şi a bat­
jocorit-o. Ea, dacă ar fi spus unui duhovnic, dacă s-ar
fi spovedit şi ar fi făcut canon, ar fi ştiut ce să facă,
dar diavolul când îl dă pe om în păcat, niciodată nu-i
sapă o groapă mai mică, că zice acolo la Psaltire:
Adânc pe adânc cheamă. Adică un păcat mare care te
duce spre iad, la adânc, te duce în altul, mai adânc,
cum este deznădejdea. Ea a rămas gravidă. Şi tot s-a
păzit, ca să nu ştie părinţii. Tot o vedea tată-său şi
mamă-sa supărată tare, că numai pe ea o aveau şi nu
ştiau ce-i cu dânsa. Tot o întrebau: "Marie, ce-i cu
tine?", dar nu pricepeau.
Ea când a născut copilul s-a dus la o stână acolo
în pădure, unde avea oile, a născut acolo, a luat
copilul şi 1-a dat în Bistriţa. Şi pe urmă a spus că-i
bolnavă, că nu ştiu ce, şi nu i-au dat de capăt părinţii
că ea a născut acolo. Dar numai ea ştia ce-i în sufletul
el.
Acum nu era nimic păcatul că a căzut, că avea
un copil, era un înger dacă îl năştea, dar a pus-o
diavolul să facă şi ucidere, să ucidă copilul.
120 NE VORBEŞTE
Dar mare evlavie avea fata asta la Maica
Domnului: citea zeci de acatiste, Paraclise, rugăciuni;
şi înainte şi acum! Şi ea plângea totdeauna şi se ruga
la Maica Domnului s-o ierte de păcatul acesta. Se
ducea la mărturisire, postea toate posturile, mergea la
biserică, dar acest păcat nu-l spunea. li era ruşine, că
era păcat greu. Şi satana n-o lăsa, că ştia că printr-un
singur p!icat se duce în iad. Cu un păcat de moarte, nu
auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu poate
intra în lmpărăţia Cerurilor. Deci nu putea să se ducă
niciodată în cer, cu această crimă asupra ei.
Şi Bunul Dumnezeu, Care vrea mântuirea
omului, a rânduit că s-a îmbolnăvit de cancer, după
vreo câţiva ani. Au adus tată-său şi mamă-sa preotul,
a mărturisit-o, i-a făcut Sfântul Maslu, ea s-a
mărturisit, dar acel păcat tot n-a vrut să-I spună. Dar
atâta plângea şi se ruga la Maica Domnului, şi când
era bolnavă. Ea a văzut că de acum moare.
Ea lua Acatistierul din casă şi-1 citea tot şi tot
timpul plângea şi zicea: ,,Maica Domnului nu mă lăsa,
ajută-mă!" Venea mamă-sa şi o întreba:
-Dragul mamei, dar te-ai mărturisit?
- M-am mărturisit, mamă.
- Dar de ce plângi aşa?
- Plâng că am durere mare ! dar ea nu spunea.
Şi n-o lăsa vrăjmaşul să spună păcatul acesta.
Ori, pentru un păcat nemărturisit te duci în iad.
Ferească Dumnezeu! Nu poate - cum zice Apostolul
Pavel - stricăciunea pe nestricăciune să moştenească.
Ce s-a întâmplat? După multă suferinţă, a mai
venit preotul, a mai mărturisit-o, s-a împărtăşit, dar tot
PĂRINTELE CLEOPA 121
n-a spus păcatul acesta greu. Vezi ce face diavolul?
Dar cui îi spui? Doar preotul nu-i o mână de pământ
ca şi tine? Doar îi spui lui Dumnezeu sub epitrahilul
preotului. Preotul are doar putere să te lege şi să te
dezlege! Doar nu-i altceva! Este tot de ţărână ca şi
tine. Nu ţi-a pus Dumnezeu duhovnic un înger, care
să nu ştie ce înseamnă greşeală şi păcat pe lume.
Dar ea s-a temut să spună. Preotul a bănuit şi i-a
spus lui mamă-sa şi lui tată-său:
- Arc ceva pe sufletul ei şi nu poate spune!
Preotul, ca duhovnic bătrân, cunoştea că ea are o
stare sufletească neliniştită.
- Nu ştiu ce-o fi având, dar, zice, o văd
plângând şi tot se roagă la Maica Domnului!
Şi a murit. Când a murit, a venit preotul imediat
să-i citească stâlpii, trisaghionul, veşnica pomenire, a
îmbrăcat-o de moarte, a pus-o în sicriu. A trecut o zi,
a trecut două, a treia zi înmormântarea. A venit atâta
lume. Cred că avea neamuri multe şi era o zi
frumoasă în ziua aceea.
Când o duceau la groapă, capacul îl ducea unul,
crucea altul, a văzut cineva că a scuturat din cap o
dată în sicriu.
- Măi, mi s-a părut mie că moarta aceea a
mişcat capul.
Şi când colo, a mai scuturat o dată capul.
-Vai de mine, a înviat Maria! că Maria o chema.
Şi după aceea numai ce-o vede că se ridică aşa,
în şezut în sicriu, cum duceau aceia sicriu! pe sus.
S-au speriat toţi. Au lăsat jos sicriul. Groază mare! ,,A
înviat moarta!"
122 NE VORBEŞTE 123
PĂRINTELE CLEOPA
Preotul era înainte cu epitrahilul şi cu Molitfel­
şi miliarde de suflete". Eu atunci am strigat la Maica
nicul şi dascălii cântau Sfinte Dumnezeule. Ai văzut
Domnului: ,,Maica Domnului, nu mă lăsa! Că de
cum cântă la înmormântare. Şi ca a strigat din sicriu,
acum, dacă mă duc, nu mai pot să mă rog ţie".
dar oamenii s-au depărtat, căci se temeau şi se
Când am strigat: "Maica Domnului, nu mă
minunau tare, că era ceva neobişnuit. Zice:
lăsa!" a apărut Maica Domnului ca un fulger şi dracii
-Nu vă temeţi! Preotul să vină la mine! Preotul.
au fugit şi m-au lăsat pe mal. Şi strigau: Doamnă,
Părintele să vină la mine! "
n-are dreptate! E a noastră. Uite, zice, Domnul a
Preotul a venit:
dat-o în mâna noastră pentru că are un păcat greu
- Părinte, părinte. Am înviat că am un păcat
nemărturisit". ,,Nu-i a voastră, este a mea! Că toată
greu nemărturisit!
viaţa m-a rugat pe mine şi s-a rugat mie. Şi acum a
Auzi! Preotul:
strigat la mine şi am venit". ,.Da, dar nu poate merge
-De unde vii tu? Spune la oameni!
la împărăţia cerurilor, că nu-i mărturisită!" ,,Lasă, că o
Oamenii s-au dus tot mai încolo oleacă. Şi ea
. învii eu, că păcatele făcute pe pământ, tot pe pământ
z1ce:
trebuie să le spovedească", a zis Maica Domnului.
- Părinte, pune epitrafirul pe capul meu să-ţi
A v�nit Maica Domnului şi mi-a făcut o cruce şi
spun! .
a z1s: "E1, scoală-te de acum şi cheamă preotul, că
Şi a spus:
trupul tău merge la înmormântare şi spovcdeşte-te la
- Mă duceam în iad pentru un păcat mare
preot, că ce dezleagă preotul pe pământ, este dezlegat
nemărturisit! Când am murit, acum când aţi pornit voi
şi în cer, cum spune Evanghelia".
la groapă, m-au luat şi mă împingeau diavolii, zice, şi
Şi s-a mărturisit la preot. Şi atunci a spus:
mă muşcau cu dinţii. Erau ca balaurii, ca leii şi
- Spune la lumea asta - care era adunată la
ziceau: "Hai încoace, că eşti a noastră! Ai plâns tu şi
înmormântare - să se adune aici.
te-ai rugat şi ai postit, dar degeaba, că ai un păcat
Şi s-a adunat toată lumea. Şi au întrebat pe
nemărturisit".
părinte:
M-au dus la o prăpastie, n-am mai văzut pe
- Părinte, dar ce vorbeşti cu ea?
lu�ea asta atâta adâncime şi se auzeau acolo ţipete şi
- S-a mărturisit. Dar uite, mi-a dat voie vă spun
va1ete ŞI curgea un râu de foc clocotind, din care se
ceva. A avut un păcat greu nemărturisit şi ea a avut
auzeau mii şi mii de glasuri. Şi când m-au dus pe
mare evlavie la Maica Domnului şi Maica Domnului
malul prăpăstiei, au zis: ,,Acum s-o aruncăm aici!" Şi
a înviat-o din morţi, să spună păcatul şi să fie
eu am întrebat: "Ce este aici?" "Aici este gura iadului
dezlegată pe pământ, ca să nu se ducă în iad.
şi te înghite şi pe tine, cum a înghiţit atâtea milioane
Şi au întrebat-o şi pe ea:
 124 NE · VORBEŞTE
- Cum este acolo? Ce-ai văzut trei zile?
- Ei, ce-am văzut! Ai văzut cum este la
primărie? Că acolo este scris şi când s-a născut omul,
că notarul face asta, şi când a murit şi câtă lume este
în sat, şi care-i dator la primărie şi câţi copii are şi
cum îi cheamă. Aşa am ajuns la nişte tribunale, unde
mii de suflete care mureau pe pământ, veneau şi
dădeau socoteală. Şi era scris acolo tot ce-a făcut
omul. "Tu eşti cutare. Tu aşa ai făcut bine, aşa ai făcut
rău, aşa eşti. . .", toate, toate. Aveau registre. Totul
este înregistrat acolo. Şi cei mai mulţi merg la rău, că
mor nemărturisiţi şi nepocăiţi. Şi eu trebuia să mă duc
în iad, dacă nu era Maica Domnului. Maica Domnului
atâta putere are, că m-a înviat să vin să-mi spun
păcatul, ca să fiu dezlegată de preot pe pământ.
Să aveţi mare credinţă în puterea preoţiei, că
acest dar 1-a dat Dumnezeu ca să se poată mântui
lumea, ca preotul să poată lega şi dezlega păcatele
lumii. Să ştiţi un lucru: Tot ce dezleagă preotul pe
pământ, este dezlegat şi în cer. Oricum, siliţi-vă să vă
faceţi mărturisirea cât mai curat! Eu, păcătoasa,
pentru un păcat, dacă nu era Maica Domnului, mă
duceam în muncile iadului pentru vecii vecilor, dar
prin mijlocirea Maicii Domnului am înviat şi mi-am
mărturisit păcatele. Să ţineţi cu mare putere la
Biserică şi la darul preoţiei, pentru că prin preoţi se
poate mântui toată lumea!
Zicând aceasta, a spus: ,,Iertaţi-mă şi mergeţi
mai departe!" Şi numai s-a culcat înapoi în sicriu. Şi
atunci au îngropat-o. Este scrisă această minune în
Istorioare duhovniceşti. Spune şi anul şi locul.
PĂRINTELE C L E O P A 125
Iată minuni mari în timpul acesta ale Maicii
Domnului. Dar cine poate spune minunile Maicii
Domnului, că nimeni nu poate spune, pentru că sunt
în tot pământul şi lucrează cu fiecare suflet. De aceea
vă rog, vorbind despre Maica Domnului, să aveţi toţi
în casă icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi
pururea Fecioarei Maria. Să vă siliţi cât mai mult să
lăudaţi pe Dumnezeu şi pe urmă, după Dumnezeu, pe
Maica Domnului şi apoi sfinţii lui Dumnezeu! Amin.
DULCEŢILE DUHOVNICEŞTI
- Părinte, care sunt bucuriile omului
duhovnicesc?
- După cum zic durnnezeieştii Părinţi Nicodim
Aghioritul, Grigorie Sinaitul şi alţii, sunt şase feluri
de bucurii sau dulceţi duhovniceşti, din care se nasc şi
dulceţile minţii.
Prima dulceaţă duhovnicească a minţii este
lucrarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu;
A doua dulceaţă duhovnicească a minţii este
ciştigarea tuturor faptelor bune.
A treia dulceaţă duhovnicească a minţii este
citirea dumnezeieştilor Scripturi şi a Sfinţilor
Părinţi.
A patra dulceaţă duhovnicească a minţii sunt
raţiunile zidirilor sau contemplaţia naturală în duh
sau raţiunile lucrurilor, când omul se suie cu mintea,
ca pe nişte scări, de la zidirea aceasta simţită şi văzută
126 NE VORBEŞTE

la cea nevăzută. Şi prin contemplaţia naturală în duh

îşi foloseşte sufletul său şi meditează la cele cereşti.
A cincea dulceaţă duhovnicească a minţii este
taina iconomiei în Trup, adică întruparea lui
Dumnezeu-Cuvântul şi cugetarea de-a pururea la taina
iconomiei în Trup, care se numeşte Taina Tainelor şi
necunoscută de mintea îngerească şi omenească este.
Căci taina iconomiei în Trup pururea rămâne taină,
neînţeleasă de oameni şi de îngeri, cum a putut
Dumnezeu cel negrăit şi necuprins de toate să încapă
în pântecele Fecioarei, cum Însuşi Dumnezeu purcede
pe Preasfântul Duh, cum este naşterea cea mai înainte
de toţi vecii a lui Iisus Hristos şi altele de felul acesta.
Şi cum prin taina iconomiei în Trup s-au învăţat şi
îngerii înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe
feluri prin Biserică.
Aceasta este a cincea dulceaţă duhovnicească a
minţii.
A şasea dulceaţă duhovnicească a minţii şi chiar
prea duhovnicească este cugetarea la insuşirile lui
Dumnezeu sau mai bine zis teologia catafatică,
afirmativă sau pozitivă, despre cele ce se pot vorbi de
însuşirile lui Dumnezeu şi care nu ating fiinţa lui
Dumnezeu, ci se vorbeşte în jurul fiinţei lui
Dumnezeu.
Acestea sunt cele şase puncte şi titluri ale celor
şase feluri de dulceţi duhovniceşti ale minţii.
VORBEŞTE

DESPRE POST

Iubiţi credincioşi, să mai vorbim de post, căci

de el n-am mai vorbit cât trebuie. Suntem în preajma
Posrului Mare. Ce zic creştinii din ziua de azi? Ce
"
atâta post?" Ce zice cel slab de credinţl!? "Mă tem
"
că voi muri de atâta post, am să-mi scurtez viaţa .
El se teme că va muri, eli va scădea la kilograme.
"Dacă am să mănânc de post, am să scad atâtea
kilograme în postul acesta" .
Dar oare mântuirea stli in a pune pe tine mereu
kilograme, să fii greu la cântar? Dar ce zice celălalt
necredincios, care nu se teme numai de aceasta ci '

nici nu crede? El zice: "Postul nu e poruncă, căci s-a

scris, el! nu ce bagă in gură spurcă pe om, ci ce iese
"
din gură . Aşa zic sectarii şi rătăcitii şi oamenii uşu­
ratici, oamenii ce se răzvrătesc împotriva adevărului.
Dar te întreb: nu-i poruncă postul? Cine ti-a
spus că nu-i poruncă? Şi cine altul p-a spus că nu-i
porunca cea mai veche decât toate, decât numai
satana, care urăşte postul? Care poruncă credeţi că e
mai veche decât postul? Niciuna. Pentru ce a fost
scos tot neamul omenesc din rai? Oare nu pentru că
n-a postit? Căci a zis Dumnezeu către strămoşii
noştri Adam şi Eva: Adame, din lOJi pomii raiului ai
să mănânci, iar din pomul cunoştinjei binelui şi
răului să nu mănânci.
Deci i-a dat Prea Bunul Dumnezeu lui Adam
poruncă sli nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui
şi răului. Aşadar, postul e cea dintâi poruncă a lui
 P A R I N TE L E C L E O P A 63
•

62 NE VORBEŞTE
post. Şi ştii de ce? Pentru că e stomacul îmbuibat cu
Dumnezeu. Căci ce înseamnă "să nu
porunca
alte mâncări.
. mănânci", decât că 1-a oprit de la o mâncare; i-a dat
să postească? Dar când nu li-o plăcea ceva de post, fă ca cel
Postul este maica sănătătii. Auzi ce spune în din Pateric, care pusese de gând să postească până la
Hexaimeron (Cuv. 4), marele Vasile: "Bucatele cele ceasul al nouălea (3 după amiază), dar aruncea nu-i
grase şi bucatele cele de multe feluri neputând să le plăcea mâncarea. Şi şi-a zis atunci: ..Te las să mai
mistuie stomacul, multe boli au adus în lume Iar rabzi vreo trei ceasuri". După trecerea acestora, i se
înfrânării şi postului pururea îi urmează sănătatea.. . părea că-i e foame, dar a zis: .,Mai stai trei ceasuri".
Du-te la doctor să te înveţe postul. Ai mâncat Şi seara cele ce i se păruseră mai devreme că n-au
carne, care-i plină de toxine, ai mâncat mâncări gust, i se părură cozonac.
grase, Ii-ai stricat ficatul şi stomacul şi mintea şi Nu mânca o zi-două şi când vei mânca,
sufletul. Pentru ce? Pentru că n-ai mâncat rational. mănâncă puţin să nu te saturi. Vei vedea că ai să
ca un om, ci te-ai lăcomit ca un
dobitoc şi mai rău ca mănânci şi vreascuri. Pâinea goală şi cu apă ti se va
el. Ce Ii se întâmplă acum? Păcatul te trimite la părea că-i cozonac. Căci pricina pentru care n-ai
doctor. Auzi ce spune prea înteleptul Isus Sirah: gust de mâncare este îmbuibarea, fiindcă zice
Dumnezeu i-a dat şi doctorului ştiinJa, iar omul Sfăntul Nicodim Aghioritul: .,Una din pedepsele lui
înjelept nu se va sminti de doctor. Dar să ştie una ca Dumnezeu pentru cel lacom cu pântecele este că
aceasta: că cel ce mânie pe Făcătorul său, va cădea pierde gustul mâncării".
fn miiinile doctorului (38, 4). De ce n-are gust de mâncare? Fiindcă a
Ai auzit de ce ajungem la doctor: pentru încărcat stomacul peste măsură, a stricat râşnita
păcatele noastre. L-am mâniat pe Dumnezeu şi ne stomacului şi s-a îmbuibat. Cel ce posreşte ştie ce
trimite la un doctor să ne taie, să ne opereze, să ne spun; lui îi pare mămăliga cu ceapă sau cu usturoi
scoată dinţii, să ne facă toate necazurile. De ce? Că sau cu murături, când o mănâncă seara, ca un
am supărat pe Doctorul Cel Mare din cer. cozonac . N-ati păţit aşa ceva? Când posteşti e bună
Dar nu există mai mare doctorie pentru trup ca mâncarea, de aceea când n-ai gust de mâncare, ia
postul. Cel mai mare doctor al trupului este postul, postul în ajutor şi te faci doctor pentru stomacul
numai să tinem postul cu măsură, cum spune marele tău, căci când vei mânca cu plăcere mâncarea cea
Vasile. Iar măsura înfrânării şi a postului se ia după mai uşoară, te-ai făcut sănătos.
măsura puterii trupului . Cea
mai mare doctorie Dar cel mai multumit e altcineva: e sufletul. Ce
pentru toată omenirea este postul, căci Dumnezeu nu spune Sfăntul Teofan Zăvorâtul? "N-ajută nici o
1-a pus degeaba. Mâncarea de post e mai uşoară şi doctorie trupului, cât îi ajută multumirea sufletului" .
cea mai sănătoasă. Dar tie nu-Ji place mâncarea de Când ti-ai multumit conştiinJa şi eşti în pace cu toţi,
 64 NE VORBEŞTE
posteşti cu plăcere şi n-ai nici o supărare.
MulfUmirea sufletească te întăreşte ca să fll sănătos
· şi cu o bucătică de pâine şi apă şi în acelaşi timp să
fii uşor la minte şi la trup. Îi vei întrece şi pe cei ce
stau numai cu cârnari şi cu carne dinainte. Pentru că
nu se întăreşte inima omului cu mâncare, ci cu harul.
Ce spune Apostolul? Bine este a se fntări inimile
voastre cu darul, iar nu cu mâncările (Evrei 13, 9).
Tăria cea din mâncări e pătimaşă şi plină de toată
spurcăciunea, iar tăria cea din duh îi aduce omului
sănătate, linişte şi fericirea veşnică şi vremelnică.
Ati auzit de proorocul Daniil şi de cei trei
tineri din Vaviion, aflaţi în robie? Erau de neam
împărătesc din Ierusalim, oameni gingaşi, crescuti în
palate pe timpul regelui Ioachim. Dar au fost în
robie în Vavilon şi fiindcă erau tineri şi frumoşi şi
înţelepţi, i-au pus Ia cunea împăratului Nabucodono­
sor mai mari peste toti haldeii şi filozofii de atunci,
iar pe Daniil, mare sfetnic al lui Nabucodonosor.
Acest împărat era un bici pus de Dumnezeu spre
bătaia multor popoare ale pământului; el stăpânea
127 de {ări şi era închinător la idoli. La masa lui
erau cărnurile cele mai bune şi băuturile cele mai
alese, ca unul ce era cel mai mare împărat de pe faJa
pământului (Daniel 4, 19).
Şi când i-au adus pe aceşti tineri la palat şi a
poruncit împăratul să-i hrănească de la masa lui, ei
au spus că nu mănâncă carne şi mai bine vor muri
decât să mănânce cele jertfite la idoli.
Iar mai marele famenilor le-a spus: "lată, dacă
nu veţi mânca bucate şi carne de la masa împăra­
tului, veţi slăbi şi împăratul va intelege pricina şi îmi
PĂRINTELE CLEOPA 65
va tăia capul şi mie şi vouă". Iar ei au răspuns: "Dă
celorlalţi tineri câţi are împăratul cărnuri şi băuturi
de la masa lui, iar noi zece zile vom mânca fructe şi
seminte şi apoi să ne pui fată în fată cu aceia, să
vedem dacă ei vor fi mai frumoşi pentru că mănâncă
bucate alese şi cărnuri, şi noi mai slabi pentru că ne
hrănim cu seminte şi fructe".
Şi s-a flicut aşa. Iar când i-a scos în fata
împăratului, erau mult mai frumoşi decât ceilalti, aşa
cum auziti în fiecare zi la rugăciunea colivei: "Care
pe cei trei tineri şi pe Daniil care se hrăneau cu
seminţe, i-ai arătat mai frumoşi decât pe cei ce se
hrăneau cu multe desflitări".
Dar de ce erau mai frumoşi? Pentru că nu şi-au
întărit inima cu carne şi băuturi, ci au întărit-o cu
Duhul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi cu curăţia
vietii lor. Şi a zis împăratul să rămână lângă el, şi ei
au rămas şi ştiţi minunile pe care le-au flicut. Căci
Daniil a fost aruncat în groapa cu lei de două ori şi a
rămas nevătămat, iar cei trei tineri au stat în cuptorul
cel ars de şapte ori şi nu i-a atins para focului care se
revărsase afară din cuptor de 49 de coti. Ei stăteau în
cuptorul cel de foc ca în duh de rouă şi slăveau pe
Sfănta Treime. De ce? Pentru că postul şi rugăciunea
i-a scăpat pe ei de foc, iar Daniil cu postul şi
rugăciunea a astupat gura leilor.
Postul face mari minuni. A flicut în trecut şi va
face în vecii vecilor. EI nu ne lasă să slăbănogim
când postim. Să nu credeJi că aceasta-i totul, să
mâncăm bine şi să bem bine până murim. Asta e
deviza epicurienilor, a filozofilor aceia care aveau ca
Dumnezeu pântecele.
66 NE V O R B EŞTE
Acela pe care-I doare stomacul sau n-are gust
de mâncare, acela nu-i bolnav trupeşte, ci sufleteşte.
N-a postit şi boala i-a venit de prea multă mâncare.
Acesta n-are nici o dezlegare de la Dumnezeu. Deci
Biserica dezleagă în cazuri cu totul excepţionale, în
cazuri cu totul de nevoie, când cineva s-a uscat de
vreo boală şi-1 intoarce altul de pe o pane pe
cealaltă. Acela poate să dezlege, dar până când?
Până se va întări şi atunci iarăşi să ia postul. Nu
dezleagă aşa de uşor Biserica, după cum am auzit că
se întâmplă pe la tară, că-i dă voie preotul să
postească o săptămână şi il împănăşeşte. Apoi iar
dezlegare şi iar mâncare de dulce. Aceasta nu se
poate; nici arhiereii, nici sinodul, nimenea nu poate
dezlega posturile din biserică.
Noi trebuie să tinem cu mare sfintenie predania
celor patru posturi, a miercurii şi a vinerii şi ferice
de creştinii care tin şi lunea. Că lunea-i pentru
sănătate şi pentru îngerii păzitori.
Frati creştini, înainte de a termina predica
aceasta, am să vă mai spun ceva. Nu vă puneţi
nădejdea numai în mâncare. Căci vai de noi şi de
noi: dacă nu postim de bună voie, va voi Dumnezeu
să postim fllră de voie, fie aici pe pământ, fie acolo
în gheenă unde bogatul cel nemilostiv îşi dorea
măcar un vârf de deget înmuiat in apă. Să ne
ferească Dumnezeu pe toti de aceasta! Să postim din
dragoste şi din convingere.
Postul există şi a existat la toate popoarele
lumii, şi la chinezi şi la indieni şi la toate popoarele
semite. Că originea postului e foarte veche, e de la
inceputul lumii şi toate popoarele au crezut că
PĂRINTELE CLEOPA 67
trebuie să postească. Cu atât mai mult noi creştinii
trebuie să postim.
Dar noi creştinii nu postim ca fachirii sau ca
yoghinii indieni, nici ca bonzii din Japonia sau ca
hudiştii din China. Nu postim postul acela exagerat
de luni de zile. Aceia nu mănâncă până ce taie carne
din ei şi nu mai curge sânge, ca să intre în nirvana -
raiul lor şi al lui Brahma. Noi postim aşa cum ne
lnvată Biserica. cu măsură. Mâncăm o dată sau de
două ori pe zi. La început şi dacă eşti prea slab,
mănâncă şi de 3 ori, dar nu strica postul şi nu mânca
de dulce.
Să postească omul cu toate cele cinci simturi.
dar să păzească şi inima lui de răutate, să fie cu
nerăutate. Acesta este postul duhovnicesc. Pe lângă
acesta, dacă vrei ca postul să te ridice la cer, trebuie
sli-1 insoteşti cu rugăciune şi cu milostenie. Când
posteşti, ceea ce nu mănânci in ziua aceea, dacă poti
dă la săraci.
Vine o babă şi spune: ,.Eu postesc, părinte, dar
In ziua aceea nu dau nimic din casă, că am auzit că-i
rău lucrul acesta". Auzi ce-o învată dracul, că e rău
să dea când posteşte, iar Sfânta Carte spune invers:
când posteşti, pâinea pe care n-o mănânci, să o dai la
săraci in ziua aceea. În ziua in care posteşti, mai
mult să faci milostenie. Pe ea a învătat-o altă babă
ca, atunci când posteşte, să nu dea ceva din casă, că-i
face farmece. Auzi ce credinţă greşită şi rea!
Nu-i adevărat, mai cu seamă când posteşti, să
faci bine şi cât nu mănânci tu, să dai la altul, să
indulceşti pe altul care-i mai sărac decât tine şi care
ar vrea să mănânce şi n-are ce. E o obişnuin{ă rea şi
68 NE VORBEŞTE
vicleană, să nu dai din casă când posteşti. Cine a
spus, care Evanghelie, care prooroc, care apostol,
care din sfinti a învăţat aşa? Doar vreo babă zăpăcită
pe care a învliţat-o alta şi aşa mai departe. Asemenea
tradilii nu sunt deloc în duhul Bisericii.
Când posteşti să faci milostenie şi când nu
posteşti, iarlişi să faci. Noi creştinii trebuie să tinem
posturile predate de la Biserica lui Hristos în mlisura
în care putem. Pentru cel prea bolnav şi slab, postul
se dezleagă, dar cum am zis, întâi să aibă grijă să se A

spovedească şi să se împlirtlişeascli cu Sfintele Taine

şi să se unească cu HristOs. Şi dacli-i prea slab cu
trupul, il dezleagă duhovnicul, dar întâi să aibll grijă
de suflet. Se poate întâmpla ca prin Sfânta lmpărtă­
şanie sau prin Sf ântul Maslu sau prin alte rugăciuni
să se facă sllnlltos chiar şi rnt'ă dezlegare de post.
Să line? cu mare grijă predaniile Bisericii şi
posturile, că nimenea nu are putere a dezlega de la
sine. Dacă zice cineva eli dezleagă, fiecare dezleagă
pe socoteala lui. Noi nu putem învli� aceasta, eli n-am
învăţat nicăieri să putem dezlega sfintele posturi.
Să postim deci şi de bucate şi de gânduri
păclitoase, să postim cu ochii, cu mâinile şi cu toate
simţurile şi să ne ajute Mântuitorul ca prin acest post
trupesc şi duhovnicesc să ne apropiem mai mult de
El. Amin!
 RUGĂCIUNEA -
MAICA TUTUROR FAPTELOR BUNE

Vom vorbi despre maica tuturor faptelor bune,

care este dumnezeiasca rugăciune. Poate are să zică
cineva, care ştie carte mai multă, că maica tuturor
faptelor bune este dragostea dumnezeiască, după cum
a zis marele Apostol Pavel: Şi acum rămân acestea
trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Şi tot el a
adeverit, zicând: Jar mai mare decât toate este
dragostea. Deci dragostea ar fi cea mai mare faptă
bună, dragostea dunmezeiască în care se cuprinde şi
dragostea de aproapele.
Dar de ce se numeşte rugăciunea maica tuturor
faptelor bune la sfinţii părinţi? lată de ce. Pentru că
nici dragostea lui Dumnezeu nu vine în sufletul nostru
fără rugăciune. lată ce zice durnnezeiescul părinte
Isaac Sirianul: "Dragostea din rugăciune se naşte".
Deci dacă se naşte din rugăciune, negreşit că
rugăciunea este mai mare, este maica dragostei. Şi

42 NE VORBEŞTE
dacă dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul,
marele teolog din secolul Vll, zice aşa: "Toate faptele
cele bune ajută pe om să câştigc dragostea
dumnezeiască, dar nici una ca rugăciunea", atunci
este clar, şi dragostea de Dumnezeu care este cea mai
mare faptă bună se câştigă prin rugăciune şi se naşte
din rugăciune. De aceea cuvântul care urmează va fi
pentru sfânta rugăciune.
Voi să ştiţi: toate faptele bune, cum ar fi
credinţa, nădejdea, înfrânarea, curătia, blândeţea,
îndelungă-răbdarea, răbdarea, dreapta socoteală, cum­
pătarea, nerăutatea, toate aceste fapte bune apropie pe
om de Dumnezeu, dar rugăciunea nu-l apropie, ci îl
lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu Dumnezeu.
Vezi un tâmplar că face o uşă sau un dulap, orice
mobilă, şi el potriveşte din vinclu şi din gcalău şi din
fercstrău piesele acelei mobile care ţi-o face. Iată la o
uşă îi pune tăblii, îi pune frizuri, toate şi le împănează.
Dar uşa aceea nu-i trainică dacă n-a plus clei. Că
odată acele piese uscându-se, se desface uşa sau se
corogeşte. Jar când i-ai pus clei, uşa se face tare şi
este ca şi cum ar fi dintr-un lemn.
Care-i tâmplar ştie ce zic. Ia o scândură şi o
geluicştc curat şi mai ia una şi o gcluicşte bine şi o
trage la cant, la muchie şi le pune alăturea. Şi pe urmă
le pune la clei şi după ce le-a lăsat o zi-două să se
încleic, trage cu gealăul şi vezi că aproape nu cunoşti
unde-i lemnul şi unde s-a unit o scândură cu alta. Şi s-a
făcut una prin clei. Aşa sfânta rugăciune face pe om
cu Dumnezeu lipit şi unit cu unirea cea mai potrivită
cât îi este firii omeneşti cu putere. Deci rugăciunea e
' 43
PĂRJ N l"ELE C L E OPA
deiul cel duhovnicesc care nu numai apropie pe om
tic Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu.
Şi de aceea cuvântul despre rugăciune va fi aşa.
Toată fapta bună o vedem poruncită de sfinţii
apostoli. Dar când vorbeşte de rugăciune auzi ce zice:
Neîncetat vă rugaţi. Şi iarăşi auzim pe proorocul:
/line voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea
lauda Lui în gura mea. Şi iarăşi auzim pc apostolul:
Privegheaţi În toată vremea rugându-vă, că vrăjma­
şul vostru, potrivnicul, ca un leu umblă căutând pe
cine să-I înghită. Deci rugăciunea atât de necesară
este sufletelor noastre cum este aerul.
Uite am stat în biserică, ne topeam de căldura
asta, biserica este mică, a dat Dumnezeu şi afară e
cald şi am ieşit aici, ne-am înviorat. Oxigenul ăsta şi
ozonul ăsta de la brazi ne dă sănătate şi viaţă. Aşa-i dă
sufletului rugăciunea viaţă. Un suflet care nu se roagă
e mort şi satana îşi bate joc de dânsul, îl duce unde
vrea. De aceea vă rog, întotdeauna aduceţi-vă aminte
de sfânta rugăciune în toată clipa şi în toată vremea.
Este un drac care se cheamă înainte-mergător.
Ştiţi voi ce treabă are acela? Are o armată de miliarde
de draci şi-i trimite pe faţa pământului în casele
crcştinilor. Ştii de ce? Când s-a scula omul de
dimineaţă, întâi să se apuce de treabă: "Hai la treabă,
măi!", Văi de mine! l-auzi, câinii!", "Dă mâncare la
"
găini!", ,,Fugi şi mulge vaca!", ,,Du-te că zbiară
..
011e.1", ,,Du-te că l•P am
. ă porc11.,", ,,F- ărn . , "Dă 1a
ăl"1gă'"
câini, dă la păsări!".
Mare drac e aista! Pentru că îţi fură cele dintâi
porniri ale minţii numai şi numai către lucrurile
44 NE VORBEŞTE
deşarte ale veacului de acum. Auzi ce spune dumne­
zeiescul părinte Ioan Gură de Aur: "Mai înainte de
toate, o, creştine, să povăluiască în viaţa ta nevinovata
rugăciune". Şi când te-ai sculat din somn, primele
mişcări ale tale acestea să fie.
Fie că eşti în pat, dacă ţi-e frig iarna, fie că eşti
jos, fie că eşti bolnav, fie că eşti sănătos, fie bătrân,
începe, cum ai deschis ochii: "Slavă Ţie, Dumnezeul
A
nosn·u, slavă Ţie, lmpărate ceresc, Mângâietorule,
Duhul adevărului, Carele pretutindenea eşti şi toate le
plineşti şi celelalte". Pe urmă: Preasfăntă Treime,
Tatăl nostru, Crezul şi celelalte rugăciuni ale
dimineţii.
Roagă-te un ceas dimineaţa, dă-i un ceas hrană
sufletului, că hoitului acestuia ii dai toată ziua şi când
vrei. Dă-i şi lui viaţă măcar dimineaţă. Proorocul
David era împărat şi conducea o ţară şi atunci ţara lui
Israil nu era cât acum, câteva judete, era de la Eufrat
şi până in Egipt, şi în Damasc tot împărăţia lor era. Şi
avea vreme acest prooroc de şapte ori pc zi să laude
pe DumJ1ezcu. Auzi ce zice: De şapte ori pe zi Te-am
lăudat pe Tine, Doamne, pentru judecăţile dreptăţii
Tale. Şi iarăşi îl auzim: Seara şi dimineaţa şi
amiazăzi spune-voi şi voi povesti minunile Tale. Şi
iarăşi îl auzim cum se ruga noaptea: In miezul nopţii
m-am sculat ca să mă mărturisesc Ţie şi celelalte. Şi
iarăşi: In nopţi ridicaţi mâinile voastre la cele sfinte şi
binecuvântaţi pe Domnul. Ai auzit, omule? Bine voi
cuvânta pe Domnul în toată vremea. Seara, dimineaţa
şi la amiazăzi. Iar mai presus de toate auzi pe
apostolul Pavel care zice: Neîncetat vă rugaţi.
PĂRINTELE CLEOPA 45
Cum nu poate trăi hoitul ăsta de trup fără hrană,
fără apă, fără aer, fără mâncare, aşa nu poate trăi
sufletul fără rugăciune. Hrana lui este rugăciunea,
meditaţiile sfinte, citirea sfintelor scripturi. Nu te
înşela, că dracul nu stă degeaba. Tu nu te rogi, dar el
când iti găseşte mintea goală ţi-o umple cu toate
drăciile lui. Că zice Marele Vasile că din fire mintea
este aşa zidită de Dumnezeu şi această însuşire o are
ca să nu stea goală. Ori o umple Dunmezcu cu
gândirilc Lui, ori satana cu ale lui.
Deci dacă diavolul găseşte în mintea ta această
rugăciune: .,Doanme !isuse Hristoase, Fiul lui Dum­
nezeu, miluicşte-mă pe mine, păcătosul sau păcătoasa"
sau ,.Tatăl nostru" sau ,,Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de daruri,
Marie, Domnul este cu tine" şi celelalte, deci dacă
dracul găseşte în minte rugăciunea nu se poate apropia.
Îl arde! Cine? Numele Domnului. N-auzi ce zice
psalmul? !nconjurând m-au Înconjurat şi Întru numele
Domnului i-am biruit pe ei. Inconjuratu-m-au ca
A
albinelefagurul şi s-au aprins ca focul În spini poftele
şi drăciile. Şi ce zice? In numele Domnului i-am biruit
pe ei. Dar cheamă numele Domnului, zice Proorocul
loii, şi te vei mântui.
Nu te înşela că dracul stă degeaba vreodată. Noi
stăm, el nu poate sta. Când a găsit mintea nu în
vcghere de Dumnezeu, nu în rugăciune, nu în cuge­
tarea Scripturilor, îi dă toate drăciile şi o duce unde
vrea. Mintea este ochiul sufletului, este partea cuvân­
tătoare a sufletului şi ochiul. Ce zice Evanghelia? De
l'a fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar
46 NE VORBEŞTE
de va fi ochiul tău Îlllunecat, te duci la pierzare. Care
ochi? S1! nu credeti c1! de ochiul ăsta? Poţi să fii orb
de amândoi ochii şi să lumineze ochii minţii tale ca
soarele. Aici de minte vorbeşte. Dacă n-ai mintea
curată, eşti un m1!turoi al satanei, te duce unde vrea,
face ce vrea cu tine.
De aceea trebuie trezvic întotdeauna, să fti
veghetor cu mintea şi să te rogi. Şi dacă ai să-mi spui:
,,Dar eu am treabă, cu sunt tâmplar, eu tai brazi în
pădure, cu sunt la birou, eu sunt la volan, eu sunt în
fabrică, eu sunt la prăşit, la seceră, la pus cartofi şi
n-am când mă ruga" - minţi! Că rugăciunea nu are
nevoie de acestea. Poţi să te rogi întotdeauna.
Aţi auzit că a vorbit Patriarhul Ierusalimului la
Mănăstirea Neamţ, care aţi fost cealaltă seară, când a
venit acum şi a vorbit şi starcţul. Şi acela a zis: ,,Să
împletiţi munca cu rugăciunea". Mâna tinde-o la
lucru, limba ta să laude pe Dumnezeu şi mintea ta să
fie la Hristos. Asta-i lucrarea. Pentru că nu eşti făcut
numai din huma asta de pământ, ca să ai grijă numai
de hoit, să-I hrăneşti şi să-I îmbraci; ai suflet
nemuritor şi veşnic. Hrăneşte hoitul ăsta, dă-i
mâncare, dă-i băutură, dă-i odihnă, dar nu uita că ai în
tine ceva nemuritor în vecii vecilor. Este sufletul. Nu-l
lăsa să moară de foame, dă-i şi lui hrană.
Cu ce îl poţi hrăni? Întâi cu rugăciunea, apoi cu
citirea dumnezeieştilor Scripturi, cu meditaţiile sfinte,
cu gândiri, cu milostenii şi cu celelalte. Dar vai de noi
şi de noi că prea puţin ne ocupăm de rugăciune. Este
un rău foarte mare, acela se cheamă uitarea. Sufletul
omului se împarte în trei părţi: partea raţională, care
PĂRINTELE CLEOPA 47
stă în minte, în creier, partea mânioasă sau irascibilă
(voinţa), care e în mijlocul inimii, şi partea poftitoare
(sentiment), care e de la inimă până la buric. Fiecare
parte a sufletului nostru are patimile şi virtuţile ei. Şi
păcatele părţii raţionale sunt acestea: necredinţa, hula,
nebunia, eresul, credinţa strâmbă, nemulţumirea faţă
de binefacerile lui Dumnezeu şi ale oamenilor, nere­
cunoştinţa, nedreapta socoteală, nediscemământul,
nechibzuinţa şi celelalte. Iar păcatele părţii mânioase
sunt: ura de oameni, zavistia, pizma, invidia, răutatea,
râvna cea rea, mânia, iuţimea, nerăbdarea, cârtirea,
răpirea, ţinerea minte de rău, dorinţa de răzbunare şi
celelalte asemenea. Păcatele părţii poftitoare n i cep cu
lăcomia, desfrânarea, beţia, trândăvia, dezmierdarea şi
celelalte.
Iar când mintea veghează, toate acele trei părţi
sunt luminate de Duhul Sfănt şi din partea raţională
izvorăşte dragostea şi înfrânarca, din partea mânioasă
bărbăţia şi răbdarea, din partea poftitoarc înfrânarea
cea mult cuprinzătoare. Şi ai văzut cine-i vinovată -
mintea, dacă doarme. Şi cel dintâi păcat care întunecă
mintea ca să uite rugăciunea şi gândirea de Dumnezeu
este uitarea. Primul păcat din partea raţională a
sufletului este uitarea.
N-ai văzut? Zici oleacă de rugăciune, când te
trezeşti cu mintea, e în altă parte. Ai auzit o predică
ucuma, du-te mai încolo şi ai uitat-o, ţi-a furat-o. Te-ai
upucat să citeşti o carte, citeşti o pagină, două - Măi,
"
dar frumos mai spune aici!" Mai încolo, când ai închis
cartea: Nu ştiu, am uitat ce spunea acolo!".
"
Accsta-i rău mare. Zice Sfantul Jsihie Sinaitul:
,.Blestemata uitare stinge rugăciunea din suflet şi paza

48 NE VORBESTE
minţii, ca apa pe foc". Uiţi şi rugăciunea, uiţi şi frica
lui Dumnezeu, uiţi şi gândirea de Dumnezeu şi tot ce
ai auzit, vine uitarea şi ti le-a furat. Rău mare e
acesta! Dar ai să mă întrebi: "Părinte, dar cu ce-l pot
birui?" Aşa găsim la Sfintii Părinti: "Uitarea se
biruieşte cu frica de Dumnezeu şi cu credinţa". Căci
ce zice Sfântul Maxim? "Cela ce crede se teme, cela
ce se teme se trezeşte". Eu dacă cred că Dumnezeu e
aici şi nu numai că e aici, că Dumnezeu e în inima
noastră de la Botez, şi stau în fata Lui, cum o să-mi
permit să fac răutăti? Căci îndată vine frica lui
Dumnezeu: "Nu, nu gândi aşa, că Dumnezeu ştie
"
sfaturile inimii . Că i-a zis lui Iov: Cine este care
ascunde de la Mine sfaturile inimii sale?
Poate omul să aibă un gând tn inimă şi să nu-l
ştie Dumnezeu? Ce zice dumnezeiescul apostol?
Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât toată
sabia cea cu două lăişuri şi străbate până unde,-
auzi! - până la despărţirea duhului de a sufletului.
Până acolo străbate ştiinţa lui Dunmezeu şi de
Dumnezeu nu ne putem păzi nici cu un gând al inimii
noastre.
Aceasta având in vedere, totdeauna să ne trezim
să avem frica lui Dumnezeu. Frica lui Dumnezeu dacă
o avem, ea alungă uitarea, lencvia, negrija şi toate
păcatele. Să ne trezim să avem frica lui Dumnezeu, că
auzi ce zice proorocul?Cu frica lui Dumnezeu se
abate tot omul de la rău. Cum ai uitat frica lui
Dumnezeu, cum ai păşit la păcat. Ce zice psalmul?
Zis-a călcătoru/ de lege ca să greşească întru sine.
Nu zice aşa psalmul? Dar de ce? îndată spune Duhul
Sfânt: Nu estefrica lui Dumnezeu Înaintea ochilor lui.
PĂRINTELE CLEOPA 49
Cum a uitat omul fTica lui Dumnezeu, cum
păşeşte la îndrăzneală, la păcat, la toate răutăţile.
Pentru ce? Uită că Dumnezeu se uită în inima lui nu
aşa cum ne uităm noi în oglindă. Auzi ce spune
Solomon? Ochii lui Dumnezeu de miliarde de ori sunt
mai luminoşi decât soarele. Ce zice Ieremia, marele
prooroc, cel sfinţit din pântecele maicii lui? /adu! este
gol Înaintea mea, cum 1111 şi inimile oamenilor? Este
vreun colţişor în fiinţa noastră unde nu cercetează
atotştiinţa lui Dumnezeu? Credeţi voi o nebunie ca
aceasta? Dacă cele mai înainte gândite ale noastre le-a
văzut El, cele mai înainte lucrate le ştie, cum să nu
ştie ce gândim acum? Ce? La Dumnezeu este prezent
şi viitor? Toate sunt de fată şi toate veacurile
nemărginite sunt înaintea Lui de faţă. El nu ştie numai
ce gândeşti tu acuma sau ce ai să gândcşti peste trei
ani, sau ce are să gândcască cutare om care nu s-a
născut sau se va naşte peste o mic de ani. Toate sunt
de faţă la El.
Având un Dumnezeu atât de atotştiutor şi atât de
atotprezent, care pedepseşte păcatul, noi întotdeauna
trebuie să ne rugăm şi când am uitat rugăciunea să ne
pară rău, că uitarea vine de la draci. Ei îţi fură
rugăciunea, trczvia atenţiei, îţi fură memoria, îţi fură
evlavia, îţi fură simţirea de Dunmezeu şi te lasă ca o
p.atră nesimţitoare, un buştean. A venit satana şi ţi-a
furat ce-i mai scump din suflet când ai uitat
rugăciunea, şi mai ales rugăciunea inimii.
Şi de-aceea îţi spun: Nu te pun la pravilă de 1O
ore cum au călugării de făcut. Zi o rugăciune scurtă,
dar adeseori. Auzi! "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui

50 NE VORBEŞTE
Dunmezcu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul sau
păcătoasa!" Ce greutate este să zici câteva cuvinte? Şi
ştiti voi câtă putere are aceasta? Întreabă-! pe Sfântul
Apostol Petru! Nu ni s-a dat nouă armă maiputernică
sub cer ca numele fui Iisus Hristos. Întreabă-! pe
Sfiintul Ioan Scărarul, care zice: Bate pe oşteni -
" mgincr, că eşti profesor, să ai o rugăciune. Măcar atât:
adică pc draci - cu numele lui Iisus Hristos". Numele
Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos a
împrumutat atâta putere de la îndumnczeirca Lui
încât când îl aud ?racii şi îngerii şi oamenii, toti s �
cutremură. Că auz1 ce z1ce apostolul la Filipeni: Intru
numele fui Iisus Hristos tot genunchiul să se plece: al
celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor
dedesubt. Deci şi îngerii şi oamenii şi dracii.
Sunt oameni simpli, dar având frica lui
Dumnezeu, ci zic o rugăciune mică, dar Dumnezeu o
primeşte ca pe o mare jertfă, că ei o zic cu toată inima.
Ce? Crezi că dacă bolborosim ore întregi şi citim
m�lte, o căruţă de acatiste şi una de psalmi, dar
mmtea noastră e pe dealuri şi la draci, crezi că-i mare
lucru? Zi o rugăciune scurtă, dar adeseori. Auzi ce
spune dumnezeiescul Ioan Gură de Aur? Omule,
" de pământ e pe acolo. Flori diferite, păsări diferite,
roagă-te scurt, dar adeseori". Că rugăciunea lungă dă
mare loc diavolului. Mintea se răspândeşte căutând
multe cuvinte. Sau te-ai rugat două-trei ceasuri şi
după aceea: Gata, nu mă mai rog. Mă voi ruga mai
" Fugeau unul după altul şi ziceau aşa: Trei voi, trei
deseară". l-ai dat loc satanei de aici. Măcar că ai făcut
ncolo nu te rogi, i-ai
două-trei ore de pravilă, dacă mai î
PĂRINTELE CLEOPA 51
.,('ela ce se roagă numai când se roagă şi în celălalt
tunp tace, niciodată nu s-a rugat". Că auzi că trebuie
neîncetat să ne rugăm. Deci o rugăciune scurtă, dar să
o :11 cu tine. Fie că eşti la prăşit, că eşti în oraş, că eşti
la vândut, că eşti la cumpărat, că eşti la moară, că eşti
la meserie, că eşti la birou, că eşti la volan, că eşti
.,Doanme, nliluieşte !" Şi vorbeşti cu Dumnezeu prin
aceasta. Şi te poţi mântui cu aceasta.
scrisă de -
Hai să vă spun o istorioară
gea un
l>unmezeu să-I ierte - Patriarhul Nicodim. Mer
ssa cu
vapor rusesc la Ierusalim. Plecase din Ode
duceau la
câteva mii de oameni, că ei foarte mulţi se
Sfintele Locuri şi la Sf' antul Munte. Popor foarte
i, unde
evlavios. Pe cale s-a stricat ceva la vapor. "Mă
văzut o
ancorăm, ca să reparăm ceva la vapor?" Şi au
piat de
msulă pustie. ,,Acolo ancorărn". Şi s-au apro
înfipt
msulă, ancora s-a oprit la 20 de metri. Au
insulă.
ancorele şi s-au oprit şi au trecut cu bărcile în
O insulă pustie cu pădure, cu poieni. Oamenii au
ieşit şi ei din corabie până au reparat-o, ca a doua zi
dimineaţă să plece. Şi umblau pe insulă să vadă ce fel
cum nu erau în ţara lor. Şi oamenii s-au aşezat jos, au
Inceput să stea la masă, să scoată de mâncare. Iată,
când văd pe insulă trei oameni goi, cu pieile goale.
noi, miluieştc-ne pe noi". Atâta ştiau
"
să
zică. Dar

dat locul lui şi te ia el în primire. Că cela ce face 11ccau pe limba lor şi-i n
î ţelegeau. Ce-or fi ăştia,
"
pravilă lungă şi în celălalt timp nu se roagă, mare loc m-'i'?" Măi, sunt nişte oameni sălbatici pc insulă! Hai
"
dă diavolului. Iar Sf'
antul Grigorie Teologul zice: K;)-1 prindem".
52 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 53

Şi s-au dus mulţi oameni, cu fi·ânghii, cu ce-au Haide, cât stăm noaptea aici, să-i învăţăm
putut. "Măi, hai să-i prindem. Ce fel de !urne-i asta, Tatăl nostru.
"
măi ? N-au văzut femei, doar trei bărbaţi, fugeau unul Le-a dat de mâncare, i-a îmblânzit. Ei, dacă au
după altul şi ziceau aşa: "Trei voi, trei noi, miluieşte-ne văzut că nu le face rău, stăteau. Şi a pus un preot să-i
pe noi". Şi i-au prins. înveţe Tatăl nostru. ·

În vapor aveau doi episcopi care mergeau la - Uite aşa să vă rugaţi, că noi nu vă luăm de
Sfintele Locuri şi comandantul vaporului şi lume bună. aJCl.

Şi le-au spus: Am prins oamenii aceştia sălbatici". Că ei voiau să rămână acolo până la moarte.
"
Dar aceia când i-au prins, au început a plânge. Erau - Cum să ne rugăm?
goi, n-aveau haine şi tot aşa ziceau: "Trei voi, trei noi, - Tatăl nostru, Care eşti În ceruri şi celelalte.
miluieşte-ne pe noi". Şi i-au întrebat: I-au învăţat preoţii, iar dimineaţa vaporul a fost
-De unde sunteţi? De când staţi aici? reparat, a plecat din radă, mergea. Trebuia să plece,
Şi aproape uitaseră şi vorba, în afară de aceea: 1ar ei au zis că "noi nu mergem nicăieri, noi vrem să
"
"Trei voi, trei noi . . . . Dar au zis: săm
t aici". Şi învăţaseră ei oleacă Tatăl nostru, dar
- S-a sfărâmat un vapor aproape de insula asta când s-a depărtat vaporul, unul dintr-înşii a zis:
acum vreo 30 de ani. Şi eram copii. Şi noi am scăpat - Eu am uitat, ai uitat şi tu?
pe câteva scânduri aici. Au fost şi părinţii noştri, dar - Măi, am uitat. Tatăl nostru şi mai cum?
au murit. Şi noi am auzit că Dumnezeul nostru sunt - Hai după vapor că nu-i departe. Să-I prindem
trei. Unul se cheamă Tatăl, Unul Fiul şi Unul Duhul să ne înveţe preotul Tatăl nostru că am uitat.
Sfânt. Şi au început a merge pe apă ca pe uscat şi
Ei nu ştiau că e un Dumnezeu în trei persoane. făceau din mână la vapor:
-Şi ne-am gândit că dacă aceia sunt în cer şi noi -Mai staţi, mai staţi.
pe pământ, noi aşa ne rugăm: Aceia trei din cer să ne Când au văzut aceia din vapor că aceştia trei
miluiască pe noi trei de pe pământ. Şi atâta rugăciune merg pe apă, s-au spăimântat:
ştim: "Trei voi, trei noi, miluieşte-ne pe noi". - Ce-s aceştia? Nălucă? Îngeri? Draci? Ce-s
Atunci episcopul a zis:
uccştia? Ia uite, merg pe apă, donmule!
- Măi, săracii, nici rugăciunea Tatăl nostru nu o Vaporul a încetinit şi ei au ajuns vaporul. Şi a
ştiu.
1cşit preotul la geam:
Le-a dat haine, i-a îmbrăcat. Ei găseau de
- Ce-i cu voi?
mâncare că erau nişte pomi pe insula aceea cu semin­
- Am uitat Tatăl nostru. Cum zicem? Tatăl
ţe, cu pădureţe, cu ce or fi fost, şi cu acelea trăiau. Şi
nostru, Carele eşti În cer?
a zis episcopul, că avea vreo zece preoţi în corabie:
 54 NE VORBEŞTE
Dar preotul, când a văzut că merg pe apă ca
îngerii, cum mergea Hristos pe mare, le-a zis:
-Nu mai ziceţi Tată/ nostru!
- Dar cum?
- Aşa cum aţi zis. Duceţi-vă înapoi şi zice�i:
Trei voi, trei noi, miluicştc-ne pe noi", dacă mcrge�i
"
voi pc apă şi aţi devenit aşa de sfinţi cu rugăciunea
voastră!
Atunci au început a se prinde toţi trei de mână
pe apă şi de bucurie mergeau zicând: "Trei voi, trei
noi, miluieşte-ne pe noi!" până au ajuns la mal în
insula lor. Atât de sfinti erau. Ei nu ştiau dogmele
Sfintei Treimi, ştiau de un Dumnezeu în trei persoane,
atât au putut să învetc, dar când ziceau aceasta o
ziceau din toată inima.
Vezi câte minuni s-au întâmplat? Unii sfinţi au
mutat munţii cu rugăciunea, alţii au înviat morţii şi
alţii multe alte minuni au flicut cu rugăciunea.
Noi ştim Tatăl nostru, Crezul, rugăciuni, ştim de
Sfânta Treime, învăţăm, avem preoţi, biserici. Însă în
timpul zilei trebuie să avem o rugăciune scurtă. Ori
Tatăl nostru în toată vremea, ori Doamne !isuse, ori
către Maica Domnului sau către îngerul păzitor.
Prcaîndumnezeitul la minte, Sfântul Grigorie Palama
Toţi creştini
Arhiepiscopul Tesalonicului, 7.ice aşa:
"
i pruncul acesta, nu puteţi intra În Împărăţia cerurilor.
care au dumnezeiescul bote7. sunt datori în toată
vremea şi în tot locul să zică rugăciunea minţii:
«Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu
miluieşte-mă pe mine, păcătosul (sau păcătoasa)», c ă
de numele Domnului se cutremură tot iadul".
Când am mers la Ierusalim, ne-am urcat în
avion la Bucureşti, la Otopeni. Eram şi călugări şi
PĂRINTELE CLEOPA 55
maici şi preoţi şi mireni. Şi când am intrat în avion, au
intrebat: "Părinte, ce rugăciune luăm acum?" Avionul
zbura la 8 kilometri înălţime. Şi le-am zis: "Luaţi
rugăciunea minţii, că dacă avionul ăsta cade mai
încolo şi noi mw·im, dacă murim cu «Doamne !isuse»
in minte, cu el rămânem în veacul veacurilor. Că zic
Sfintii Părinţi: În cefapte te va găsi moartea, in acele
fapte veifijudecat''.
De aceea, oriunde veti merge, să aveţi rugăciu­
nea asta: "Doamne !isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine, păcătosul!" Asta-i o rugăciune
scurtă, dar are mare putere. Nu-i greu de zis, dar
diavolul li-o fură, pentru că-I arde numele lui Iisus
Hristos. Ţi-o fură din minte, să n-o zici. Dar voi
aducându-vă aminte, spuneţi-o mereu. Cu această
rugăciune poţi lucra, poţi să mergi cu maşina, cu
trenul şi poţi să o zici oriunde. Vă rog să aveţi rugă­
ciunea asta cu voi, pentru că aveţi pe Hristos cu voi.
Şi învăţaţi copilaşii cei mici să se roage. Ştiţi voi
că un copilaş din acela mic când se roagă, trei îngeri
stau lângă dânsul? Atâta-i de primită rugăciunea
copiilor. Dar de ce? Pentru nevinovăţia şi curăţia lor.
Odată a luat Mântuitorul un copilaş în mână şi a zis:
Amin, zic vouă, de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca
Vezi? Ca să ne mântuim, să ne ducem la rai, trebuie
s!\ fim curati ca şi copiii cei mici. De aceea vă rog,
dacă v-a dat Dumnezeu copilaşi, de când încep a
vorbi, de când învaţă guriţa lor să grăiască, învaţă-i să
spună Doamne, Doanme". Mai târziu vor învăţa
"
Tatăl nostru, apoi când merg la şcoală învăţa\i-i
Crezul, Psalmul 50 şi celelalte.
56 NE VORBEŞTE 57

Ţineţi minte, v-am vorbit despre rugăciune, care

este maica tuturor faptelor bune, este hrana sufletului
nostru şi viaţa sufletului nostru. Ea nu numai că ne
apropie de Dumnezeu, ci ne uneşte şi ne li peşte intr-un
Duh cu Dumnezeu. Fără rugăciune sufletul nostru e
mort. Să vă ajute Bunul Dumnezeu şi Maica
Domnului şi vouă şi mie să nu uităm sfănta rugăciune.
Amin.
 DESPRE ISIHASMUL
MOLDOVEAN ŞI PAISIAN

Având poruncă şi blagoslovenie de la Prea

Fericitul Patriarh ca să spun ceva despre isihasmul
moldovean şi paisian şi socotindu-mă dator a face o
smerită ascultare, voi încerca să vorbesc cât mai pe
scurt despre cele ce mi s-au poruncit. în adevăr, multe
şi felurite sunt învăţăturile Sfinţilor Părinţi în privinţa
isihasmului - rugăciunea lui Iisus - şi care nu pot fi
prinse toate în expunerea de faţă. încerc totuşi să dau
câteva din îndrumările cele mai importante, care să
ducă la o cât mai posibilă lămurire a barurilor acestei
rugăciuni, după umila şi slaba mea pricepere şi nu
după iscusinţa cea din lucrare pe care nu o am. Bunul
şi Preaînduratul Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea­
sfintei Sale Maici şi ale tuturor sfinţilor, să rânduiască
cele ce ştie că sunt nouă spre folosul mântuirii.

1
Ce este isihasmul?
Cuvântul isihasm are la bază un cuvânt grec -
hesychia, care înseamnă linişte şi concentrare
interioară'. Isihia a fost practicată la început de primii
pustnici şi părinţi ai pustiei care şi-au însuşit
rugăciunea inimii, numită şi rugăciunea lui Iisus sau

1 Pr. Prof. Dr. Ioan Bria, Dicţionar de Teologie

Ortodoxă, Bucureşti, 1981, p. 220-221.
120 NE VORBEŞTE
rugăciunea curată, constând din cuvintele: ,,Doamne
!isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe
mine, păcătosul". Această rugăciune se bazează pe
textul Evangheliei de la Luca 17, 21: lmpărăţia lui
Dumnezeu este înăuntrul vostru şi pe îndemnul
Marelui Apostol Pavel: Rugaţi-vă neîncetat şi Stăruiţi
în rugăciune. Este bine să ştim că rugăciunea minţii
cea din inimă sau rugăciunea curată se face atunci
când cineva întărindu-se cu atenţia în inimă înalţă de
acolo rugăciune către Dumnezeu2•
Care este inceputul şi vechimea rugăciunii
inimii?
Rugăciunea inimii - care în Legea Darului
zice şi isihasm - îşi are vechimea de la începutul
lumii,fiindcă această rugăciune a fost dată de
Dumnezeu primilor oameni în rai. Acest lucru îl
adevereşte dumnezeiescul părinte Nil Sinaitul, zicând:
"Rugându-te cum se cuvine, aşteaptă cele ce nu se
cuvin şi stai cu bărbăţie, păzindu-ţi rodul tău, că
pentru acest lucru ai fost hotărât de Ia început ca
lucrezi şi să păzeşti (Facere 2, 15)"3 .
Care din sfinţii Vechiului Testament au avut
rugăciunea inimii?
Pentru că nu este aici vremea şi locul de a vorbi
pe larg despre acest lucru, vom aminti măcar în trece­
rea cuvântului pe sfinţii şi aleşii lui Dumnezeu din
2 Culegere despre Rugăciunea fui Iisus [Sbomicul).
vof. 1. Ed. Mănăstirea Valaam, 1936, trad. ms·., p. 329.
3 Sf. Nil Sinaitul, Despre rugăciune, cap. 19; Sbornicuf
II, ms., p. 237-239.
PĂRINTELE CLEOPA 121
Legea Veche care s-au rugat în adevăr cu inima lui
Dumnezeu.
Şi întâi vom zice de marele Prooroc al lui
Dumnezeu Moise, povăţuitorul cel blând şi mult
răbdător al lui Israel. Căci acesta văzând puterea lui
faraon în urma poporului şi auzind cârtirea poporului
care zicea: Oare nu erau morminte în ţara Egiptului,
de ce ne-ai scos pe noi să murim în pustie? (Ieşire 14,
1 1-12), atunci el neavând vreme de a-şi pleca genun­
chii la rugăciune, cu inima sa a săgeta! cerul şi a auzit
glasul lui Dumnezeu zicând: Ce strigi către Mine?
(Ieşire 14, 15).
Vedem iarăşi că Ana proorociţa, mama
se
Sfântului Prooroc Samuil, se ruga în inima ei lui
Dumnezeu şi buzele ei se mişcau (1 Regi 1, 13), dar
glasul nu i se auzea şi a fost ascultată de Dumnezeu,
dobândind pe fiul ei, Sarnuil. La fel dumnezeiescul
David Proorocul şi împăratul, arătând că din inimă se
ruga lui Dumnezeu, zicea: Rugatu-m-am feţei Tale cu
să toată inima mea (Psalmi 118, 58) şi iarăşi zice:
Strigat-am cu toată inima mea, auzi-mă, Doamne
(Psalmi 1 1 8 , 145), şi iarăşi: Lăuda-te-voi cu toată
inima mea (Psalmi 137, 1), şi iarăşi: Cânta-voi şi voi
lăuda Întru inima mea (Psalmi 1 18, 1 0).
Preasfânta Fecioară Maria cât a stat în Sfânta
Sfintelor, pururea cu inima se ruga lui Dumnezeu4•
4 Sfântul Grigorie Palama în Sbornicuf Il, ms., p. 240.
122 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 123

Care sunt cei mal vestiţi din Sfinţii Părinţi Sisoe şi alţii au lucrat această rugăciune. Apoi marii
care au practicat şi au învăţat despre rugăciunea dascăli ai lumii şi ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de
Inimii în Legea Darului? Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Sfinţii
Grigorie de Nyssa, Efrern Sirul, Isaac Sirul, Diadoh al
Mai înaintea tuturor sfinţilor din Legea Darului
Foticeei, Isihie Sinaitul, Grigorie Sinaitul, Filotei
este însuşi Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru
Sinaitul, Nil Sinaitul, Marcu Ascetul, Sfintul Ioan
Iisus Hristos, Care ne-a învăţat pe noi cum să ne
rugăm cu mintea din cămara �mii noastre
�
-cân�a
Scărarul, Avva Dorotei, Isaia Pustnicul, Nichifor din
singurătate, Maxim Mărturisitorul, Nil Ascetul,
zis: Tu însă când te rogi, intră m cămara ta Şl mch1d
e Sfântul Grigorie Palarna, Sflntul Simeon al
uşa ta şi roagă-te Tatălui tău şi T�tăl tău care este Tesalonicului, Sfântul Ioan Darnaschin, Sflntul
întru ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 6). Simeon Noul Teolog, Nicodim Aghioritul, Talasie
Sfinţii şi dumnezeieştii părinţi ai Bisericii lui Libianul şi toţi sfinţii Filocaliei şi alţi mulţi din sfinţii
Hristos au înţeles că inima noastră este cămara în care părinţi de prin alte părţî ale lumii.
trebuie a ne închide în vremea rugăciunii (Sfântul
În care părţi ale lumii creştine a strălucit mai
Isaac Sirul, cuv. 1-49; Sfintul Ioan Scărarul, cuv. 27
mult această dumnezeiască lucrare?
către Isihie). După Mântuitorul nostru lisu� Hristos,
marele Apostol Pavel a învăţat despre rugăctunea cea La această întrebare lăsăm să ne răspundă
gânditoare a inimii când a zis: Lăudând şi cântân� marele stareţ al Sfintei Mănăstiri Neamţ, Cuviosul
. Părinte Paisie Velicikovschi, care zice aşa: "Să vă fie
întru inimile voastre Domnului (Efeseru 5, 19) ŞI
iarăşi: Voiesc să rostesc cinci cuvinte cu mintea mea, cunoscut că această lucrare dumnezeiască a sfintei
... decât zece mii de cuvinte cu limba (1 Cor. 14, 19). rugăciuni din minte a fost un lucru neîncetat al
Şi dumnezeiescul Părinte Dionisie Ar�opagi�ul, purtătorilor de Dumnezeu părinţi cei din vechime, din
ucenicul Sfântului Apostol Pavel, a practicat ŞI a multe locuri pustii şi din mănăstirile de obşte. Ea a
învăţat despre rugăciunea inimii şi des pr �
� în�oar erea strălucit ca un soare duhovnicesc printre monahii din
Muntele Sinai, din pustia schetică a Egiptului, în
i imă în vremea rugăc1unu, can� a
şi intrarea minţii în n
zis: Iar mişcarea sufletului este ocohtoare, ad1c� muntele Nitriei, în Ierusalim şi în mănăstirile care
" sunt în jurul Ierusalimului, şi simplu spus, în tot
intrarea cea întru sine însuşi de la cele dm afară ŞI
Orientul, în Constantinopol, în Muntele Athos şi pe
învelirea cea cu chip de unul a puterilor celor
insulele mărilor, iar în ultimul timp şi în marea
gânditoare, ca întru oarecare ocol, pe nerătăcirea lUt
Rusie"5•
dăruind-o" (Despre dumnezeieştile numiri, cap. 4).
După Sfântul Dionisie, s�nţii Patericului, ���
Marele Antonie, Marele Macane, Marele Arscmc, 5 Sbornicul /l, ms., p. 229.
124 NE VORBEŞTE
Despre sfinţii isihaşti din marea Rusie
Cei mai vestiţi din sfinţii care au practicat şi au
învăţat despre isihasm (rugăciunea minţii şi a inimii)
în marea Rusie, au fost: Sî antul Nil Sorski, stareţii de
la Optina, cum a fost Sfântul Ambrozie de la Optina,
Episcopul Ignatie Briancianinov, Partenie din Kiev,
Episcopul Teofan Zăvorâtul, Sfântul Serafim de
Sarov, Agapic de la Mănăstirea Valaam, protoicrcul
Ioan Sergheevici de la Kronstadt, Hariton de la
Valaam şi alţi mulţi nevoitori ruşi din secolele XVIII­
XIX.
Despre vechile centre de isibasm din Moldova
în cartea părintelui Ioanichie Bălan Vetre de
sihăstrie românească se arată pe larg despre multe
centre de isihasm din Ţara Românească şi din
Moldova. El scrie că în Moldova noastră au existat
isihaşti care se ocupau cu rugăciunea minţii şi a inimii
la Putna, Voroneţ, Rarău, Humor, Moldoviţa, Agapia
Veche, Bisericani, Tazlău, Nechit, Ceahlău, Sihla,
Neamţ ş.a. Încă se dau şi numele multor sihaştri
vestiţi ca: Daniil, duhovnicul lui Ştefan cel Mare,
Leontie de la Rădăuţi, Onufrie de la Sihăstria
Voronei, Ioan de la Râşca, Vasile de la Vatra
Moldoviţei, Epifanie, Eustatie şi Inochentie de la
Probota, Chiriac de la Tazlău, Chiriac de la
Bisericani, Partenie şi Rafail de la Agapia Veche,
Cuvioasa Teodora de la Sibla, Vasile de la Poiana
Mărului, Cuviosul Paisie de la Neamţ şi alţi mulţi de
prin diferite sihăstrii româneşti.
PĂRINTELE CLEOPA 125
Noi credem că atât sihaştrii pomeniţi mai sus,
cât şi alţi mulţi monahi şi monahii de prin mănăstirile
şi schiturile româneşti au practicat de-a lungul
veacurilor isihasmul - rugăciunea inimii, mai ales
dacă ţinem cont de legea sobornicească a Bisericii lui
Hristos care i-a obligat la această sfântă lucrare chiar
din ziua călugăriei lor, când li s-au dat metaniile în
mână şi li s-a spus: "Iată, fiule (fiică), sabia duhului, că
eşti dator in toată vremea şi în tot locul să zici rugă­
ciunea: Doamne, !isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa)".
Dar este spre paguba noastră că aceşti mari
sihaştri şi mari nevoitori, monahi şi monahii, nu ne-au
lăsat nouă aproape nimic scris din practica lor proprie.
Este adevărat că adevăraţii sihaştri, călugări şi călugă­
riţe, aducându-şi aminte de cuvintele Mântuitorului,
care zice că: Cel ce va face şi va învăţa mai mare se
va chema întru împărăţia cerurilor (Matei 5, 19), s-au
silit mai mult să lucreze fapta bună, decât să înveţe
sau să scrie fl\ră de lucrarea ei. Ei şi-au adus aminte şi
de cuvintele Sfinţilor Părinţi care îndeamnă mai mult
la lucrare decât la vorbă, zicând: ,,Mustră pe cei ce îţi
dogrnatisesc ţie nu prin multă vorbire, ci prin puter.ea
lucrării" (Sf. Isaac Sirul, cuv. 56 şi cuv. 23). Numai la
dreapta Judecată se vor descoperi faptele cele bune
ale lor, care le-au lucrat în ascuns, ferindu-se de a le
trâmbia ţ spre slava de la oameni.
În cele ce urmează vom arăta şi pe alţi cuvioşi
părinţi din Moldova, care au lucrat şi au învăţat
despre isihasm şi de la care ne-a rămas scris în această
privinţă.
126 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 127
Despre isibasmul moldovean şi paisian Sfânta Scriptură şi din Sfinţii Părinţi despre isihasm şi
Am arătat ma i sus că de la vechii sihaştri şi rugăciunea lui lisus6• în capitolul întâi al acestei
isihaşti care au strălucit cu viaţa lor practică î
n lucrări Cuviosul Paisie a arătat pe larg că rugăciunea
pustiite şi mănăstirile Moldovei nu ne-a rămas mai minţii a fost lucrarea cea dintotdeauna a sfinţilor din
nimic scris, decât cele ce s-au păstrat prin viu grai vechime. în capitolul al doilea a arătat de unde îşi are
despre petrecerea lor pustnicească şi isihastă. Acum începutul această dumnezeiască rugăciune. în
vom arăta pe cei mai vestiţi isihaşti din Moldova care capitolul al treilea a arătat că rugăciunea minţii este
un meşteşug duhovnicesc. In al patrulea capitol arată
A

au practicat şi au scris despre isihasm. Aceştia sunt

cei doi stareţi moldoveni: Cuviosul schimonah Vasile, ce fel de pregătire trebuie să aibă cel care doreşte să
stareţul de la Poiana Mărului, şi ucenicul său, marele facă această dumnezeiască rugăciune. în capitolul al
staret Paisie de la Neamţ. cincilea arată ce este această sfinţită rugăciune a lui
Aceşti doi stareţi au trăit în secolul al XVIII-lea. Iisus, după calitatea şi lucrarea sa. în al şaselea capitol
Amândoi erau originari din Rusia. Stareţul Vasile de arată despre cum trebuie de la început să deprindem
la Poiana Mărului a fost povăţuitorul şi prietenul lucrarea acestei rugăciuni cu mintea în n
i imă, adică
stareţului Paisie. El 1-a tuns pe acesta în călugărie şi rugăciunea gânditoare a inimii7.
arnândoi au deprins învăţătura Sfinţilor Părinţi despre
Arătare despre unii monahi din Sfânta
lucrarea minţii şi rugăciunea lui Iisus prin lucrare şi
Mănăstire Sibăstria care au avut sfânta lucrare a
din propria lor încercare au scris despre acest lucru,
rugăciunii lui Iisus
nu numai după cele ce au învăţat din cărţi, ci
Fiindcă am cunoscut în această sfăntă mănăstire
bizuindu-se pe lucrarea lor personală. De aceea toate
părinţi ca şi cei din vechime, care pururea se ocupau
cuvintele lor se deosebesc prin limpezime şi
de sfinţita rugăciune a minţii, m-am gândit să
exactitate.
amintesc măcar pe unii din ei. Unul din aceştia a fost
Stareţul Vasile de la Poiana Mărului a scris
monahul Veniarnin Iorga care mai bine de 60 de ani a
predosloviile, adică înainte cuvântările de lămurire
petrecut în viaţa monahicească şi a adormit în
către cei ce vor să citească pe Sfinţii Grigorie Sinaitul,
Domnul aici în anul 1978. Acesta zicea pururea
Filotei Sinaitul, Isihie Sinaitul şi pe Sfântul Nil
această sfântă rugăciune şi după putere învăţa şi pe
Sorski. Iar Cuviosul Paisie Velicikovschi, stareţul
alţii, zicând: ,,Părinţilor şi fraţilor, nu uitaţi pe
Sfintei Măniistiri Neamţ, a scris despre rugăciunea lm
Domnul Iisus în toată vremea şi în tot locul". Altădată
Iisus o dată când era în Sfântul Munte Athos şi de
două ori în Moldova. Scrierea sa numită Sulul
6 Vezi pe larg în Sbomicul/1, ms., p. 184-226.
cuprinde şase capitole cu mărturii temeinice din
7 ldem, p. 227-293.
128 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 129

îl auzeam: ,,Nimic sub soare nu este mai dulce ca
numele lui Iisus".
Când a sosit vremea ducerii sale către Domnul,
am fost adunaţi în chilia lui câţiva călugări, că
auzisem că a slăbit şi am venit să-I spovedesc şi să-I
împărtăşesc cu Prcacuratele Taine pe care cu multe
aproape o lună de zile. Pururea zicea rugăciunea lui
Iisus în taină. Când a slăbit de tot m-a chemat şi m-a
rugat să-I mai împărtăşesc ultima oară, iar după
Sfânta Împărtăşanie a zis: Vine Domnul dinspre
"
răsărit" şi îndată a adormit.
Altul care a avut tăcere mare şi rugăciune de-a

lacrimi le-a cerut. Apoi mai stând noi la el în chilie, a pururea în minte a fost monahul Pimen Năstac, care
mult s-a ostenit în chilia lui cu rugăciunea minţii, in
zis către noi: ,.Vă mulţumesc, părinţilor, că m-aţi
tăcere, şi dup!i moarte nu mirosea deloc a mort.
cercetat, dar nu acum, ci mâine la ora zece mă voi
Acesta era leg!itor de cărţi, căci fusese maistru leg!itor
duce la Domnul". Aşa zicând, noi am cerut iertare şi
la tipografia Sfintei Măn!istiri Neamţ pe vremuri . El
ne-am dus şi a doua zi pe la ora nouă am venit mai
zicea: De vom uita numele Domnului, mintea
mulţi la chilia lui. El, văzându-ne, a zis: ..�ărinţilo� "
� noastră rămâne pustie de darul lui Dumnezeu".
rugaţi-vă pentru mine, în ceasul acesta durenle �orţn
Stareţul nostru, ieroschimonahul Ioanichie Moroi,
m-au înconjurat". Apoi a început a se ruga în a
tmă cu
pururea ne spunea: ,,Părinţilor şi fraţilor, aveţi frica
multă căldură şi lacrimi, iar la urmă a zis: Iertaţi-mă
" luiDumnezeu, piiziţi-v!i mintea şi nu uitaţi pe
şi nu mă uitaţi în sfintele rugăciuni". Şi întorcându-şi
«Doamne !isuse...», dacă vreţi să fie primită
faţa spre dreapta a suspinat din adânc şi deschiz�d
ascultarea voastră şi osteneala pe care o faceţi pentru
gura, şi-a dat duhul. Când a deschis gura, m-am uttat
fapta bunii".
cu atenţie şi limba lui se mişca zicând: Doamne
" Părintele nostru Chiriac Şandru, economul Sfintei
!isuse". A trăit 87 de ani. Mănăstiri Sih!istria, era un om tare răbd!itor, tiicut şi
Altul asemenea a fost monahul Paisie Nichiten­ muncitor. Noi fraţii la ascultare ne luam la vorbă unii
cu' care a făcut 30 de ani ascultare la bucătărie şi cu alţii, iar el zicea: Părinţilor şi fraţilor, lăsaţi vorba
pururea zicea rugăciunea lui Iisus, ad�seori plân�ând. "
_ şi vorbiţi pururea cu Domnul Iisus. . ." Mulţi alţi
El era din Ucraina, de la Moghilev, ş• cărţJle lut erau
părinţi din această măn!istire am cunoscut cu această
scrise în limba rusă. El se ruga tot pe ruseşte, deşi ştia
sfântă lucrare - rugăciunea lui Iisus - care au trecut la
bine şi româneşte. Când îl vedeam adeseori plângând,
Domnul, dar nu este aici locul a aminti de toţi. Am
îi ziceam: ,,Părinte Paisie, de ce plângi?" El zicea:
amintit m!icar câţiva ca să nu rămână cu totul
,,Batiuşca - adică <<Părinte» pe limba rusă -, eu pl�ng necunoscuţi.
pentru că sunt străin pe acest pământ". Cu nevred
mctc
i-am fost duhovnic mulţi ani. Iar după ce l-am
împărtăşit penultima dată, nu a mai gustat nimic
130 NE VORBEŞTE
Despre roadele duhovniceşti ale rugăciunii
celei de gând a inimii
Fiindcă isihasmul nu este altceva decât lucrarea
rugăciunii celei de gând a inimii8, de aceea vom arăta
cu ajutorul lui Dumnezeu care sunt roadele duhov­
niceş� ale acestei dumnezeieşti rugăciuni a inimii.
Intâiul rod ce se naşte din rugăciunea cea de
gând a inimii este acesta: Vrând mintea, după multă
vreme se obişnuieşte a rămâne în inimă, se depărtează
de lucrurile cele frumoase ale lumii, după mărturia
Sfântului Diadoh, şi urăşte şi fuge de dulcetiJe cele
simţite ale organelor simţurilor, că zice acest sfânt:
"Cela ce intră deapururea în inima sa, se înstrăinează
de toate cele frumoase ale vieţii. Căci cu duhul
umblând, poftele trupului a le şti nu poate".
Al doilea rod al rugăciunii celei de gând a inimii
este că mintea aflându-se în inimă şi văzând acolo cu
ochiul cel gânditor chipul cel urât şi grozav cu care
este închipuită şi obrăzarul cel greţos cu care s-a
îmbrăcat din necuvioasele privelişti pe care le-a văzut,
din josnica purtare a simţurilor şi a lumii, după cum
zice dumnezeiescul părinte Grigorie al Tesalonicului,
câştigă smerenie, plâns şi lacrimi (Cuv. 38 către
Xenie).
Al treilea rod este că prin întoarcerea aceasta a
minţii către inimă şi sălăşluirea ei în ea, privirea cea
gândită, străjuirea şi păzirea, rugăciunea cea pentru
această păzire se face ca o oglindă curată, după cum
zice Sfântul Calist, întru care vede mintea plecările
8 Dic{ionar de Teologie Ortodoxă, op. cit., p. 220.
PĂRINTELE CLEOPA 131
cele rele ale inimii. De aceea a zis Sfântul Ioan
Scărarul: ,,Pe aşezarea ta rugăciunea ţi-o va arăta ţie,
căci cuvântătorii de Dumnezeu au arătat-o pe aceasta
oglindă a monahului" (Scara, cuv. 28).
Al patrulea rod al rugăciunii celei gânditoare a
inimii este curăţirea firii, iar lucrarea cea pentru
curăţirea firii este dată mai presus de fire de dumneze­
iescul dar al Preasfântului Duh.
Al cincilea rod al rugăciunii inimii este când
mintea s-a obişnuit a intra în inimă să vorbească cu
Cuvântul cel împreună aşezat înăuntru şi să afle voia
Lui şi să se privească pe sineşi şi pe toate puterile
sale. Atunci nu rămâne fru-ă de bucurie şi veselie, ci
după cum când lipseşte cineva de acasă şi apoi se
întoarce la casa sa se bucură şi se veseleşte că s-a
învrednicit a-şi vedea soţia şi fiii săi, aşa se întâmplă
şi la minte când va intra în cămara sa care este inima,
după cum zice dumnezeicscul părinte Nichifor din
singurătate. De aceea însuşi Dumnezeu a dat poruncă
a ne păzi inima noastră de patimi şi de gânduri rele,
zicând: Ia aminte de tine însuţi să nu cugeţi cu
vicleşug în inima ta (Deutcronom 15, 9). Şi Solomon
încă porunceşte: Cu toată străjuirea păzeşte-ţi inima,
că dintru aceasta sunt ieşiri de viaţă (Proverbe 4, 23).
Al şaselea rod al rugăciunii celei de gând a
inimii este că prin această lucrare de gând se
luminează omul cel dinăuntru al inimii şi se face omul
biserică şi lăcaş al lui Dumnezeu, prin darul
Preasf'
antului Duh, iar inima sa, jertfelnic sfmţit şi
sfântă masă, având mintea sa ca pe un preot, iar pe
voire şi pe alegere, ca p� o jertfli cuvântătpare şi
132 NE VORBEŞTE
duhovnicească şi ca un miros de bună mireasmă, prin
i
rugăciunea cea din nimă trimisii lui Dumnezeu.
Al şaptelea şi cel mai de pe unnă rod al
rugăciunii inimji este că prin pomenirea necurmată a
numelui lui Iisus Hristos, se naşte dragostea cea către
Iisus. Acest lucru îl
arată dumnezeiescul părinte Isaac
Sirul, zicând: Când se va pomi pomenirea lui
"
Dumnezeu în mintea omului îndată inima lui se
,
mişcă întru dragostea lui Dumnezeu (Cuv. 85) şi ochii
lui pogoară lacrimi cu indestulare, că obicei are
dragostea din pomenirea celui iubit a aprinde
lacrimi". Şi în alt loc zice Sfântul Isaac : "Dragostea
lui Dumnezeu din rugăciune se naşte" (Cuv. 35).
Despre roadele duhovniceşti ale rugăciunii inimii să
se vadă pe larg la Sfântul Nicodim Aghioritul Paza-
celor cinci simţiri9•
II
Ce este inima?
Fiindcă în cele de până aici s-a arătat cât mai pe
scurt despre rugăciunea inimii, care este lucrarea de
bază a isihasmului, şi despre roadele duhovniceşti ale
acestei rugăciuni în cete · ce urmează am socotit de
,
cuviintă să arătăm şi ce este inima, după înţelesul
Sfinţilor Părinţi şi iată ce am a zice în această
privinţă. Inima este cea întâi născută dintre mădulare
îl
şi rădăcina vieţii10. Acest lucru adevereşte şi Sfântul
9 Aghioritul, Paza celor cinci simţiri,
Sf. Nicodim
Mănăstirea Neamţ, 1826, p. 257-259.
10
Idem, p. 223.
PĂRINTELE CLEOPA 133
Vasile cel Mare, zicând că: "Întru facerea vietăţilor ,
inima întâi punându-se de fire, ea ia de la fire
întemeierea sa după potriva vietăţii ce are a se
alcătui" (Tâlcuire la Psalmul 1) Şi iarăşi inima este
.
cămara minţii şi altar al lui Dumnezeu (Sf. Isaac
Sirul, cuv. 3 1 , 32 şi 79, vezi şi la Ioan Scărarul cuv. ,
27 către Isihie) şi iarăşi inima este centru întreit,
adică: "centru firesc, centru mai presus de fire şi
centru afară de fire"1 1•
Deci inima este centrul firesc, "ea este scaunul,
rădăcina, începutul şi izvorul tuturor puterilor fireşti
ale trupului: al celei hrănitoare, al celei crescătoare, al
celei vieţuitoare, al celei simţitoare; al celei mânioase,
al celei poftitoare şi al celorlalte. De asemenea inima
este şi centrul tuturor puterilor celor fireşti ale sufletu­
lui, adică al celei înţelegătoare, al celei cugetătoare şi
i ţa sufletului se află în inimă, iar
al celei voitoare... Fin
în creier, ca într-o unealtă, se află nu fiinţa şi puterea
minţii, adică a sufletului , ci singură lucrarea minţii"12•
în al doilea rând, inima este centru mai presus
de fire, căci darul lui Dumnezeu ce l-am luat la
Sfântul Botez se află în inimă, ca într-un jilţ şi scaun.
Şi mărturisesc aceasta Sfintel e Scripturi. Căci Domnul
zice: !mpărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul vostru este
(Luca 17, 2 1 ). Şi marele Apostol Pavel zice: A trimis
Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre,
care strigă Avva, Părinte (Galateni 4, 6; Rom. 10, 8,
1 O) şi în alt loc zice: Ca să vă dea, după bogăţia
11
Sf. Nicodim Aghioritul, op. cit., c. 10, p. 218.
12
Idem, p. 218-219.
134 NE VORBEŞTE
slavei Sale, cu putere să vă Întăriţi prin Duhul Lui,
întru omul cel dinăuntru, ca să locuiască Hristos prin
credinţă Întru inimile voastre (Efes. 3, 16).
Împreună cu Sfintele Scripturi mărturisesc şi
Sfinţii Părinţi, căci Marele Macarie zice: ,,Inima
domneşte tot organul şi când harul va stăpâni inima,
atunci va împărăţi peste toate gândurile şi mădularele,
că acolo este mintea şi toate gândurile sufletului"
(cuv. 15); iar Sfântul Isaac Sirul zice: ,,Iată Cerul este
înăuntrul tău de vei fi curat şi întru sineţi vei vedea pe
arhangheli şi lumina lor şi pe Stăpânul lor cu dânşii".
Şi în alt loc zice: "Sârguieşte-te a intra în cămara cea
dinlăuntrul tău (inima) şi vei vedea cămara cea
cerească, căci una este aceea şi aceasta" (Cuv. 43 şi
Cuv. 1). Iar dumnezeiescul Părinte Diadoh zice: "Eu
din dumnezeieştile Scripturi şi din însăşi simţirea
minţii am înţeles că mai înainte de Sfântul Botez
Darul îndeamnă pe suflet din afară către cele bune, iar
satana se încuibează întru adâncurile lui. Iar din ceasul
în care ne naştem din nou dracul e scos afară, iar
Darul intră înăuntru" (Filocalia 1, cap. 76). Marele
Grigorie al Tesalonicului, tâlcuind zicerea Marelui
Macarie, zice: ,,Deci acolo se cade a iscodi dacă Darul
a scris înăuntru legile Duhului, în organul cel domni­
tor, în scaunul Darului, unde este mintea şi toate
gândurile sufletului, adică în inimă". Acest adevăr îl
mărturisesc şi toată ceata durnnezeieştilor Părinţi şi
mai ales cei ce se cheamă trezvitori13.
13 Idem, p. 226-228.
PĂRINTELE CLEOPA 135
în al treilea rând, inima este centru şi afară de
fire, căci toate patimile cele afară de fire şi toate
hulele şi gândurile cele de mândrie, şi urâte şi viclene,
şi toate poftele cele rele, pornirile păcătoase, împăti­
mirile şi învoirile ce am zis în lucrurile lumii, din
inimă se nasc; şi precum cenuşa acoperă scânteia
focului, aşa şi acestea au acoperit şi acoperă dumne­
zeiescul Dar ce l-am luat la Sfântul Botez, după cum
zice durnnezeiescul părinte Calist. Acolo sunt rădăci­
nile şi începuturile tuturor păcatelor, cele afară de fire,
care după Sî antul Botez le-am făcut, prin gânduri rele
şi prin lucruri, şi acum le facem şi le vom face. Acolo
este şi satana, deşi nu în adâncul inimii (că acolo este
Darul, după cum a zis mai sus Sfântul Diadoh), ci pe
deasupra şi în faţa inimii, şi simplu, împrejurul
inimii... , afumând mintea cu umezeala, cu pofta şi cu
dezmierdările trupului. Şi aceasta încă mărturisesc
Scripturile, că Însuşi Ziditorul inimilor aşa ·ne-a
învăţat pe noi, zicând: Din inimă ies gândurile rele,
murdăriile, preacurviile, furtişagurile, mărturiile cele
mincinoase, hulele, acestea sunt care spurcă pe om
(Matei 15, 18) şi Marele Vasile, adeverind acest
lucru, spus de însuşi Mântuitorul, că adică cele din
nimă
i spurcă pe om, a zis: ,,Rădăcina lucrurilor celor
din trup este sfătuirea cea din inimă" (Tâlcuire la
Psalmul!).
Despre intoarcerea minţii in inimă şi despre
cele trei mişcări ale sufletului
După învăţătura Sfinţilor Părinţi "întoarcerea
minţii către inimă este nerătăcită atunci când sufletul
 •
136 NE VORBEŞTE
se află în mişcarea cea ocolitoare" (Sfăntul Dionisie
Areopagitul, Despre dumnezeieştile numiri, cap. 4).
Iar mişcările sufletului, după acelaşi Sfănt Dionisie,
sunt trei şi anume: întâi mişcarea dreaptă, a doua, cea
cu chip şovăit (în zig-zag), şi a treia, cea ocolitoare.
Intâia mişcare a sufletului care se zice dreaptă,
este când mintea, de la cele din afară simţite, ca de la
oarecare icoane, se suie la privirea cea simplă şi
gândită. Iar mişcarea minţii cea cu chip şovăit este
când mintea se străluceşte de dumnezeieştile cunoş­
tinţe, nu cu totul gânditor şi neschimbat, ci cu
socoteală şi cu schimbare şi ca şi cum cu mişcare
amestecată din cea ocolitoare şi din cea dreaptă. Să se
ştie că în aceste două mişcări ale minţii, adică în cea
dreaptă şi în cea şovăită, intră şi încape rătăcirea
14 ·
vrăjmaşului •
Pentru aceea, câţi iubesc a nu se rătăci să se
îndeletnicească mai mult cu mişcarea cea ocolitoare
care se face prin întoarcerea minţii la inimă şi prin
rugăciunea cea de gând în inimă. Căci aceasta, pe cât
este de istovitoare şi dureroasă, pe atâta este şi de
roditoare, căci este nerătăcită, fiind lucrarea cea mai
domnitoare şi mai înaltă a minţii, căci uneşte mintea
cu Dumnezeu, Cel ce este peste toate. . . căci aceasta îl
săvârşeşte pe om duhovnicesc şi de Dumnezeu
văzător"15.
14 Idem, p. 232.
15 Idem, p. 233-234.
•
PĂRINTELE CLEOPA 137
Despre deosebirea celor trei feluri de călduri
ce se nasc m vremea rugacaunn Jmmn
A ... • •• • • ••
După mărturia mai multora din Sfmţii Părinţi
aflăm că cei ce se îndeletp.icesc şi se ostenesc la
practicarea sfintei rugăciuni ce se face cu mintea în
inimă întâlnesc trei feluri de călduri. Vom arăta aici
cât mai pe scurt despre deosebirea lor în vremea
rugăciunii lui Iisus.
Stareţul Vasile de la Poiana Mărului, care a fost
povăţuitorul marelui stareţ Paisie de la Neamţ, în
Predoslovia la capetele fericitului Filotei Sinaitul zice
aşa: "Este de neapărată trebuinţă să cunoaştem cu
simţirea inimii care anume este căldura din rugăciune
care se revarsă în inimă de la Dumnezeu ca un mir
bine mirositor, prin Sî antul Botez, şi care este cea
care ne-a venit de la căderea în păcatul strămoşilor şi
care este stârnită de diavolul. Cea dintâi căldură
numai în inimă are începutul, chiar odată cu rugă­
ciunea şi tot în inimă se sfărşeşte odată cu rugăciunea,
dând sufletului încredinţare şi roduri duhovniceşti.
Iar a doua căldură îşi are începutul şi sfărşitul în
rărunchi, aducând sufletului o înăsprire, o răceală şi o
tulburare.
A treia căldură se iveşte de la amestecarea cu
mişcarea poftei, aprinde inima şi mădularele cu
dorinţa de curvie, târând mintea la cugetele cele
întinate. . . , lucru pe care fiecare lucrător sârguincios îl
poate vedea şi cunoaşte îndată. Şi deşi vră jmaşul, zice
Grigorie Sinaitul, înlăuntrul coapselor încearcă după
dorinaţ sa să închipuie cete duhovniceşti, în loc de
căldura cea duhovnicească aducând aprinderea sa, iar
138 NE VORBEŞTE
în locul veseliei stârnind o bucurie dobitocească şi o
plăcere băloasă şi nî demnând să primim înşelarea ca
pe un adevărat har, însă vremea, încercarea şi simţirea
ne învaţă să o deosebim".
Şi în alt Joc al aceleiaşi predoslovii, aceeaşi
lămurire o face stareţul Vasile cu alte cuvinte, zicând:
"Mai înainte de toate, după cuvintele Sfăntului
Patriarh Calist, vine o căldură de la rărunchi, parcă
încingându-i, şi se pare înşelare, însă nu este înşelare,
ci o lucrare firească, născută prin osebirea nevoinţei.
Iar dacă cineva socoteşte că această căldură este de la
har, apoi acest lucru este într-adevăr înşelare. însă
oricum ar fi, cel ce se nevoieşte nu trebuie să o
primească, ci să o alunge. Vine şi altă căldură de la
inimă, iar mintea e curată şi nepătimaşă şi pare că s-a
lipit de adâncul cel mai lăuntric al inimii. Apoi
aceasta este într-adevăr lucrarea harului şi nu a
mşelări1' . . . "
•
Am arătat aici deosebirea celor trei feluri de
călduri ce se întâmplă în vremea sfmtei rugăciuni, cu
scopul de a fi de folos celor ce se nevoiesc la sporirea
şi creşterea în rugăciune, spre a cunoaşte care este
căldura cea firească, care este cea de la diavolul şi
care este cea de la harul lui Dumnezeu16.
16 Vezi Sborniculll, p. 276-281.
•
PĂRINTELE CLEOPA 139
Despre cele patru foloase ce se nasc din
reţinerea cea cu măsură a respiraţiei la practica­
rea rugăciunii lui fisus .
Iarăşi am socotit de nevoie a arăta că cei ce se
nevoiesc la practicarea rugăciunii celei de gând a
inimii au datoria de a-şi ţine puţin răsuflarea (respi­
raţia), adică să nu respire cât vor zice cu cuvântul cel
dinăuntru aşezat o dată rugăciunea: "Doamne !isuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine,
păcătosul (păcătoasa)"17 Din această puţină ţinere a
respiraţiei în vremea rugăciunii .lui Iisus se nasc patru
foloase duhovniceşti şi iată care sunt acestea:
întâiul folos ce se naşte din această măsură, ca
ţinere a răsuflării, este că prin aceasta se necăjeşte şi
se strâmtorează puţin inima, nedobândindu-şi văzdu­
hul ei cel firesc, iar mintea, cu acest meşteşug, mai
lesne se adună şi se întoarce la inimă. Una, adică
pentru durerea şi chinuirea inimii, iar alta, pentru
dulceaţa care se naşte din această fierbinte pomenire a
lui Dumnezeu. Căci pomenindu-se Dumnezeu, dul­
ceaţă şi veselie pricinuieşte celor ce Îl pomenesc pe
El, după mărturia ce zice: Am pomenit pe Dumnezeu
şi m-am veselit (Psalmul 76, 3), fiindcă la oricare
mădular din trup este simţire de durere sau de
dulceaţă, acolo cu firesc chip şi mintea se întoarce şi
se adună. .
Al doilea folos ce se naşte din această puţină
ţinere a respiraţiei este că se subţiază inima aspră şi
17 Vezi la Sf'antul Nicodim Aghioritul, op. cit., cap. 10,
p. 238.
140 NE VORBEŞTE PĂRINTELE CLEOPA 141

groasă şi umezelile cele din inimă, ca unele ce cu după n

î văţătura Sfântului Grigorie al Tesalonicului
măsură se necăjesc şi se înfierbântă, şi ca urmare se (Cuv. la viaţa lui Petru)18.
înmoaie inima, făcându-se mai simţitoare şi mai M-am gândit că este bine ca la sfârşitul acestui
smerită şi mai îndemânatică spre a se umili şi a vărsa smerit cuvânt să amintesc cât ma i pe scurt şi despre
cu lesnire lacrimi. Se subţiază încă şi creierii şi ca rugăciunea prin care trece mintea şi inima celor ce
urmare împreună se subţiază şi lucrarea minţii şi se pururea se roagă lui Dumnezeu. Aşadar să se ştie că
face cu chip de una luminoasă şi mai îndcmânatică un adevărat nevoitor în lucrarea rugăciunii, începând
spre unirea cu strălucirea lui Dumnezeu cea mai cu rugăciunea cea lucrătoare şi ostenicioasă pe care
presus de fire. Sfinţii Părinţi o numesc "plugăria sufletului" (Pateric,
Al treilea folos care se naşte din ţinerea cea cu cap. 52), merge sporind spre rugăciunea cea contem­
măsură a respiraţiei este acesta: căci cu această plativă şi duhovnicească, trecând următoarele trepte:
măsuratică ţinere a răsuflării (respiraţiei), necăjindu-se întâi, prin treapta rugăciunii grăită cu gura, a doua
şi pătimind durere inima, varsă afară undiţa cea treaptă, rugăciunea minţii, a treia, rugăciunea minţii
otrăvitoare a dezmierdării şi a păcatului care mai cea din inimă, a patra, rugăciunea văzătoare, a cincea,
î
nainte a apucat a o înghiţi. rugăciunea cea de sine mişcătoare, a şasea, rugăciu­
Şi aşa se tămăduiesc la dânsa cele împotrivi­ nea cea curată a nim
i ii, şi a şaptea, rugăciunea cea
toare prin cele potrivnice, precum zic şi doctorii. duhovnicească care trece dincolo de hotarele conşti­
Pentru aceasta a zis Sf'antul Marcu: ,,Mintea fără de inţei şi este mai presus de toată rugăciunea19•
răspândire rugându-se, necăjeşte pe inimă, iar pe Să se ştie însă că trecerea de la o treaptă la alta a
inima înfrântă şi zdrobită, Dumnezeu nu o va urgisi" rugăciunii nu depinde de eforturile omului, ci de voia
(Psalm 50, vezi şi Sfântul Marcu Ascetul, cap. 34, lui Dumnezeu, iar trecerea de la o treaptă la alta în
pentru cei ce socotesc că se îndreaptă prin lucruri, rugăciune se petrece pe nesimţite, organic, ca de
Filocalia rom. 1 ). exemplu: Noi deosebim un copil de un tânăr, însă nu
Al patrulea folos care se pricinuieşte din ţinerea putem arăta momentul când copilul a devenit
cea cu măsură a răsuflării este că prin această adolescent. La fel este şi cu creşterea în rugăciune. Un
măsuratică ţinere a răsuflării toate celelalte puteri ale rugător nu poate separa exact când trece de la o

sufletului se unesc şi se întorc către Dumnezeu, care treaptă la alta în creşterea rugăciunii. El trebuie să ştie

lucru este şi minunat a-1 spune, căci cu acest chip că rugăciunea în creşterea ei nu are sfârşit, deoarece

omul aduce lui Dumnezeu pe toată zidirea cea simţită ea se uneşte cu Dumnezeu cel fără de margine.

şi cea gândită, a cărui legătură şi cuprindere este el,

11 Vezi şi la Sfăntul Nicodim Aghioritul, op. cit., cap. 10.
19 Vezi Sbomiculll, dialogul 4.
142 NE VORBEŞTE
Cu acestea închei acest smerit cuvânt despre
rugăciunea inimii şi isihasm. Am auzit şi am citit mult
despre acest soare duhovnicesc al rugăciunii celei de
gând a inimii, dar, spre ruşinea mea, î
n practică nicio­
dată nu am pus-o, pentru a mea lenevire şi răceală la
cele bune.
Al
.
 CUM SĂ DOBÂNDIM
PACEA INIMII

Sfântul Petru Damaschin spune aşa: Precum la

casa noastră cea simţită, când vrem să o zidim, avem
trebuinţă de aceste lucruri, mai întâi de pământ tare, al
doilea de temelie, al treilea de pietre, al patrulea de
tină sau de aliajul care leagă pietrele, al cincilea de
pereţi, al şaselea de acoperământ, al şaptelea de
meşteri, adică de zidari, şi al optulea, după ce am
terminat casa, de un paznic, ca să asigurăm casa
noastră cea simţită, la fel şi când vrem să zidim casa
cea de gând a sufletului nostru, avem trebuinţă tot de
atâtea lucruri şi în loc de pământ tare avem nevoie de
răbdare desăvârşită, în loc de temelie, de credinţă tare
şi nefăţarnică şi dreaptă în Sfânta şi Preasfânta şi de
viaţă făcătoare Treime, în loc de pietre, de felurimea
faptelor bune şi a virtuţilor, în loc de tină sau de
aliajul care leagă pietrele, de smerita cugetare, căci
precum tina şi aliajul leagă pietrele aşa smerenia leagă
întru una toate faptele cele bune.
În loc de cei patru pereţi avem nevoie de cele
patru virtuţi cardinale, atotcuprinzătoare, adică de
pricepere, de întreaga înţelepciune, de bărbăţie şi de
dreptate. De pricepere prin care pricepem ce trebuie
6 NE VORBEŞTE
să facem, cele bune sau cele rele. De întreaga
înţelepciune prin care noi înfrânăm toate pornirile
noastre cele dobitoceşti şi pasionale şi păcătoase. De
bărbăţie prin care noi putem ascute şi întări partea
mânioasă a sufletului împotriva diavolului şi a tot
păcatul. Şi de dreptate, care îi dă fiecărei părţi a
noastre cele ce i se cuvin, adică părţii cuvântătoare
priviri duhovniceşti şi rugăciune; celei mânioase
dragostea duhovnicească; celei poftitoarc întreaga
înţelepciune şi înfrânare, iar celei trupeşti, hainele şi
cele de nevoie.
in loc de acoperământ noi trebuie să agonisim
dragostea cea desăvârşită către Dumnezeu şi către
aproapele. Iar în Joc de zidari noi folosim desluşirea,
adică dreapta socoteală. Dar nu ajunge dreapta
socoteală a noastră sau discemământul, adică
desluşirea noastră, de nu ar fi ajutată această dreaptă
socoteală de darul lui Dumnezeu, că auzi cum cântă
Biserica: "De nu ar zidi Domnul casa bunătăţilor, în
zadar ne-am osteni". Deci adevăratul ziditor al casei
celei de gând a sufletului nostru este Însuşi Domnul
Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care
lămureşte dreapta noastră socoteală ea să lucrăm noi
fapta bună fără de făţărnicie şi fără de scop rău şi
numai după voia lui Dumnezeu. Iar în loc de portar
sau paznic al casei de gând, dumnezeieştii părinţi ne
învaţă să avem de-a pururea paza minţii şi a inimii
noastre cu multă socoteală şi cu mare purtare de grijă,
după cuvântul Scripturii care ne învaţă aşa: Fiule, cu
toată trezvia păzeşte-ţi inima ta, că întru aceasta se
află zvoarele
i vieţii.
PĂRINTELE CLEOPA 7
Şi aceste puţine fiind zise, cuvântul se va
îndrepta către inima noastră şi către pacea ei şi cum se
câştigă pacea inimii noastre în întâmplările vieţii
noastre celei de toate zilele şi toate minutele şi
ceasurile. Pentru a vorbi despre acest lucru mai întâi
trebuie să ştim ce este inima noastră şi ce puteri sunt
în inima noastră şi cum stă inima noastră în noi.
Inima, după marele Vasile, este cea dintâi
născută dintre mădulare, că zice el că la toată fiinta
care se naşte cel dintă
i mădular care se pune de fire
este inima. Şi după asemănarea şi mărimea trupului ce
se va zidi, inima îşi alcătuieşte din cele ale firii
mărimea şi forma trupului ei şi apoi dă mărime
corpului, după alcătuirea ei cea pusă de fire prin darul
şi puterea lui Dumnezeu. Inima, după acelaşi mare
Vasile, este scaunul şi rădăcina şi începutul şi izvorul
tuturor puterilor celor trupeşti, al celor sufleteşti, al
celor afară de fire şi al celor mai presus de fire. Inima
este centru firesc pentru puterile fireşti ale trupului,
centru sufletesc pentru puterile sufleteşti ale sufle­
tului, centru mai presus de fire pentru darul
Preasfântului Duh cel mai presus de fire, care are
centru şi scaun şi stă ca pe un jilţ în inima omului, şi
centru afară de fire pentru patimile cele afară de fire
ale noastre care strică şi spurcă pe om1•
Acum trebuie să arătăm cum stă n
i ima în om.
Cuviosul Nicodim Aghioritul, arătând el oarecum o
pildă mai practică, zice: Inima omului se află în el ca
arcul la ceas. Şi vedem că atunci când arcul la ceas s-a
1 Vezi Ne vorbeşte Pări11tele Cleopa, voi. 15, pag. 132.
 8 NE VORBEŞTE
stricat puţin sau s-a deranjat puţin, toate organele
ceasului nu mai funcţionează normal şi se clatină sau
rău sau fru'ă precizie, iar dacă arcul la ceas s-a rupt,
toate organele ceasului au încetat desăvârşit să
lucreze.
Aşa este inima pusă de Ziditorul în noi. Când ea
este tulburată şi nelalocul ei şi nu are aşezare paşnică,
toate gândurile noastre, toate cuvintele noastre, toate
mişcările noastre, toate faptele noastre nu se mişcă
normal, după voia lui Dumnezeu, ci se mişcă
împotriva firii lor rânduite de Dumnezeu şi împotriva
voii lui Dumnezeu. Şi când inima noastră este
omorâtă prin păcat sau este copleşită de păcat, sufletul
moare desăvârşit şi el, dacă nu ne întoarcem către
Dumnezeu prin pocăinţă de bunăvoie cât mai avem
viaţă pe acest pământ.
Deci se pune întrebarea de unii din dumneze­
ieştii părinţi cum poate omul, după ce s-a tulburat
inima lui de anumite patimi în împrejurările vieţii, să
o liniştească pe dânsa, că de mare nevoie şi de prea
mare nevoie este a şti omul să-şi liniştească inima sa.
Că zice dumnezeiescul părinte Nicodim Aghioritul şi
Sfăntul Grigorie de Nyssa şi dumnezeiescul Grigorie
Teologul şi alţii că cel mai bun luptător duhovnicesc
şi cel mai iscusit în lume este acela care ştie să-şi
liniştească inima sa în orice vreme de împrejurări şi
ispite ale vieţii sale. Că în măsura în care îşi linişteşte
inima, în măsura aceea el luptă liniştit şi puterile
sufletului său se mişcă după voia lui Dumnezeu.
Şi ca să nu aduc mare îngreuiere cuvântului prin
multe metode ale sfinţilor pări11ţi care au ştiut să-şi
PĂRINTELE CLEOPA 9
liniştească inima, o să vorbim aici de patru principii
sau de patru învăţături mai principale prin care omul
poate să-şi liniştească inima sa amărâtă ori de pagube,
ori de ispitc, ori de întâmplări neaşteptate, ori de cine
ştie ce fel de valuri ale primejdiilor şi ale supărărilor
veacului de acum.
Şi iată care sunt aceste patru principii. Prima şi
cea dintâi cale, zic dumnezeieştii Părinţi, pentru a-şi
linişti omul inima sa, este ca să dorească el
totdeauna să facă mai mult voia altora decât a sa.
Şi zic dumnezeieştii Părinţi să facă voia altora mai
mult decât a sa întru cele bine dogmatisite spre
mântuire. Că s-ar putea ca cineva, abuzând de
bunătatea unuia şi de neştiinţa lui, să-I facă să
greşească, să-I ia după voia sa la cele rele. Dar nu la
cele rele trebuie să dorească cineva să facă voia
altora, că zic dumnezeieştii Părinţi să dorească şi să se
sârguiască omul să facă mai mult voia altora decât a
sa întru cele ce sunt spre mântuire. Aşa dumneze­
iescul Apostol Pavel le spune la femei: Femeilor,
supuneţi-vă bărbaţilor voştri întru toate, dar auzi ce
urmează după acest cuvânt, precum se cuvine întru
Domnul.
S-ar putea întâmpla ca un bărbat betiv să facă uz
de cuvântul Apostolului Pavel şi să-i spună femeii să i
se supună lui întru toate: şi la beţie, şi la păcate contra
firii, şi la furat, şi la descântătorii, şi la vrăjitorii, şi la
necredinţă, şi la jocuri, şi la petreceri, şi la răutăţi, şi
la destrămări duhovniceşti , dar atunci femeia să
înţeleagă ceea ce spune marele Apostol Pavel:
Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri întru toate,
10 NE VORBEŞTE
dar cum? Precum se cuvine întru Domnul. Aşa zicem
şi aici despre cel ce vrea să-şi liniştească inima sa:
totdeauna să voiască să fie supus altuia şi să facă voia
altuia, dar cum? Precum se cuvine întru Domnul. Nu
cumva supunându-se voii altora care îl duc la păcat, în
Joc de a-şi linişti inima sa, mai rău să o tulbure prin
mustrarea conştiinţei care îi vine din călcarea
poruncilor lui Dumnezeu. Aşadar primul principiu de
a-şi linişti omul inima sa este de a fi supus altora şi
pururea a asculta de alţii în cele ce sunt bune şi duc
către mântuirea sufletului său.
Al doilea principiu, după învăţătura dumneze­
ieştilor părinţi, pentru dobândirea păcii şi liniştii
inimii omului, este acesta: ca dintru toate cele ce sunt
supuse timpului şi prefacerii şi care vor fi strict
necesare vieţii, adică hrană, îmbrăcăminte, băutură,
bani de cheltuială şi, ca să zic mai pe scurt, tot ce îi
trebuie omului pe acest pământ, să se mulţumească
omul cu prea puţin, adică cu cele strict necesare.
Că de aici se tulbură inima omu.lui şi se aruncă în
nemărginire, că aleargă să adune mai presus de a sa
trebuinţă sau cele care îl vatămă pe el.
Şi dacă are omul o haină sau două şi nu-i
mulţumit şi vrea mai multe, sau are un ban şi vrea mai
mulţi, sau are o casă şi vrea alta mai frumoasă şi mai
bună, sau are o moşie şi vrea mai mult, sau orice
fericire sau orice lucru are el şi dacă se aruncă în
nemărginire să aibă tot mai mult, niciodată nu va
câştiga inima lui linişte dacă aleargă cu nesaţ după
avere şi după lucrurile de prisos ale veacului de acum,
căci zice unul din dumnezeieştii părinţi : "Nu vor lipsi
PĂRINTELE CLEOPA 11
valurile din mare, iar iubitorului de argint grija şi
tulburarea". Şi nici înţelepciune nu câştigă unul ca
acesta care se tulbură alergând după avere şi după
prea multă avere şi după ceea ce nu îi foloseşte lui în
veacul de acum sau ca să adune prea mult din cele ce
i-ar trebui şi ar putea să se mulţumească cu puţin.
Pentru că zice dumnezeiescul părinte Isaac Sirul:
"Mintea tulburată nu va scăpa de uitare şi înţelep­
ciunea nu-i deschide uşa acesteia". Şi iarăşi, arătând
că grija cea de multe tulbură pe om şi îl face pe om să
nu poată avea grijă de Dumnezeu, zice: ,,Nu poţi cu
grija lumii fiind înconjurat să mai ai cu tine şi grija lui
Dumnezeu".
Deci să rezumăm aşa: al doilea principiu pentru
a-şi linişti omul inima sa este să fie mulţumit cu
puţine din toate câte are nevoie spre a vieţui pe acest
pământ. Aici îmi aduc aminte de o întâmplare din
Pateric. Se zice că acolo trăiau doi cuvioşi în pustia
Sketică şi unul avea mai mulţi ucenici şi era puţin mai
bogat şi avea casă mai bună şi poate avea şi
aşternuturi şi mâncare mai bună şi mai multe lucruri,
mai multe icoane în chilie, sau alte lucruri care se
obişnuiesc să aibă călugării. Aproape de chilia acestui
bătrân trăia un altul. Acesta din fire era mult mai
simplu cu învăţătura şi mai nebăgat în seamă de
părinţii pustiului, dar aflase filosofia aceasta a vieţii
de a se mulţmni cu prea puţine şi a-şi împăca inima sa
întru sărăcie. Şi avea bătrânul acesta obicei ca seara la
culcare, după ce termina pravila sa, să zică acest
cuvânt: "Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne, nici împăra�i
nu-s ca mine".
 NE VORBEŞTE
12
Şi atâta avere avea bătrânul: două rogojini. Una
o aşternea şi cu alta se învelea. Ucenicii celuilalt
bătrân de multe ori îl auzeau înainte de culcare eli
mulţumea lui Dumnezeu şi zicea eli nici împăraţii nu-s
ca dânsu1. Şi au zis către bătrânul lor:
- Părinte - avvo, cum se vorbeşte în părţile
acelea -, ne minunlim tare eli noi avem mai multă
stare materială, avem şi hrană mai multă şi
acoperăminte mai multe şi ni se întâmplă nouă scârbe
şi supărări şi nu putem câştiga mulţumirea bătrânului
aceluia sărac, care vezi, nu are nimic decât două
rogojini. Lucrează cu mâinile sale câte o coşniţă,
capătă puţină pâine uscată şi cu apa de z
i vor se
mulţumeşte, iar ca îmbrăcăminte şi aşternut are două
rogojini: una o aşterne şi cu cealaltă se înveleşte şi i
se pare eli nici împăratul nu e ca dânsul. Deci n-ar fi
bine să-I chemăm odată aici şi să-I întrebăm cum de
are el mulţumirea aceasta în cele puţine şi noi ne
tulburăm având multe?
Şi 1-a chemat odată şi cu smerenie 1-a întrebat:
- Părinte, avvo, spune-ne nouă, te-au auzit
ucenicii mei de multe ori zicând: "Mulţumescu-ţi Ţie,
Doamne, nici împăratul nu-i ca mine". Şi noi vedem
că faţă de noi eşti foarte sărac. Doar atâta ai: acele
două rogojini şi mai mult nimic decât pâinea uscată
care o ai pentru hrană şi apa din izvor. Şi cum poţi să
te simţi sfinţia ta în această stare aşa de fericit încât ţi
se pare eli întreci şi pe împăraţii lumii?
Şi a zis blitrânul cu linişte:
- Aşa, avvo, eu cred şi sunt convins eli, în starea
aceasta în care mă aflu, nimeni pe pământ nu c mai
fericit decât mine.
PĂRINTELE CLEOPA 13
- Dar de ce?
- lată de ce, a spus bătrânul. Eu când zic
cuvântul acesta mă gândesc la aceia care o duc mult
mai greu decât mine. Eu într-adevăr slujesc cu
nevrednicie Bunului Dumnezeu şi nu cum trebuie, ci
după a mea neputinţă, mă rog, îmi fac puţina mea
rucodelie, adică lucrul de mână, şi când mă văd eli
sunt liber, nu mă supără nimeni, aer curat am, linişte
am şi strictul necesar de a mânca o bucăţică de pâine
îl şi apoi, când mai văd că am şi de aşternut şi de
am
învelit câte o rogojină, sunt foarte mulţumit. Iar când
mă gândesc la cei de prin temniţe sau la cei bolnavi
care zac paralizaţi pe paturi de zeci de ani şi stau în
mizerie şi nimeni nu-i poate ajuta şi bani nu au şi
hrană nu au şi doctor nu pot să aducă pentru a lor
neputinţă că n-au cu ce îi aduce, şi la cei care stau în
temniţe legaţi de mâini şi de picioare şi nu numai eli
stau în putoare şi nu au aer şi libertate, dar dorm pe
hârburi şi pc pietre şi poate a doua zi îi aşteaptă
sentinţa de judecată, de condamnare şi poate chiar de
moarte, deci gândindu-mă la aceia cât de greu o duc
ei faţă de mine, atunci îmi dau seama eli cu, având
atâta libertate şi atâta linişte şi atâta aer curat şi având
şi strictul necesar de a mă hrăni aici şi de a-mi aşterne
şi a mă înveli cu rogojina, sunt ca în sânul lui Avraam
şi zic cu adevărat din inimă: ,,Nici împăratul nu-i ca
mine".
Atunci a zis celălalt bătrân:
- Cu adevărat, avvo, aceasta-i mare filosofie
când omul se mulţumeşte cu puţine şi i se pare că el
cu acele puţine covârşeşte pe cei mai bogaţi oameni
 14 NE VORBEŞTE
din lume. Iată noi avem mai multe şi mintea noastră
este mai împrăştiată şi ne tulburăm şi ni se pare că o
ducem mai greu decât alţii, iar sfinţia ta întru aceste
puţine ai aflat liniştea şi odihna inimii sfintiei tale.
Deci am adus această pildă că mi s-a părut
potrivită în cuvântul de faţă, că nu multa bogătie, nu
banii mulţi, nu multa hrană şi celelalte câte le 'adună
omul poate să liniştească inima omului, ci rugăciunea
cea curată făcută din inimă, nerăutatea inimii asupra
altuia, pacea, liniştea şi a fi mulţumit omul cu cele
prea putine în viaţă şi a nu se griji de multe, că grija
de multe îi tulbură inima sa. Deci să rezumăm: a doua
pricină prin care îşi linişteşte omul inima sa este să se
mulţumească cu puţin şi chiar cu prea putin din cele
strict necesare lui.
A treia pricină prin care omul îşi linişteşte inima
sa este, după dumnczcicştii părinţi, ca acolo unde se
află el, în starea societăţii lui, să caute totdeauna
locul cel mai de jos. Să fie foarte mulţumit că e
nebăgat în seamă de oameni şi că n-are dregătorie şi
cinste ca alţii şi foarte bucuros să se afle la Jocul cel
de jos. Pentru că de ce se tulbură inima omului?
Ajunge un grad, vrea mai mare. Ajunge o treaptă,
. afară de primejdia furtunilor şi a vânturilor.
vrea mat mare. Ajunge la o dregătorie, vrea mai sus.
Vrea cuvântul lui sau starea lui materială sau morală
să fie mai presus de a altuia. Vrea în tot chipul să fie
băgat în seamă şi să covârşească pe alţii, ca să fie cu
toate mai presus de alţii şi aceasta îi aduce pururea
nelinişte, că aleargă după temelie de umbră.
Ce se întâmplă? Dacă ne uităm pe crestele cele
de sus ale munţilor unde cresc brazi sau fagi sau alţi
PĂRINTELE CLEOPA 15
arbori, vedem că aceştia se întăresc şi cresc mari, dar
când vin vânturile cele mari şi furtunile, care copaci
au mai mare zbucium şi tulburare, dacă nu cei care
sunt mai sus? Şi cu cât e mai sus copacul pe piciorul
muntelui sau ajuns pc obcină sus, cu atâta mai greu el
îndură furtuna şi se luptă cu furtunile cele mari ale
naturii pe care le trimite Dumnezeu pentru a răcori şi
a preface văzduhul. Deci dacă te duci pe acolo după
câte o furtună, cum au fost cele din anii trecuţi, vezi
mii de arbori răsturnaţi cu rădăcinile în sus, al�i
fărâmaţi în două, alţii rupţi jalnic, alţii trântiţi peste
alţii, ca şi cum ar fi fost loviţi în vreme de bătălie. Ce
s-a întâmplat? Ei fiind sus, furtuna a fost mai
puternică. S-au ţinut ci tari, dar furtuna fiind mai tare
decât dânşii i-a răsturnat şi în chip jalnic i-a sfărâmat
şi i-a trântit pentru veşnicie la pământ.
Aşa. Iar copacii care trăiesc prin gropi, pe la
pârâie şi pe la dosuri, când vin furtunile cele mari, ce
le pasă lor? De abia îşi clatină puţin ramurile şi îşi
aduc şi ei aminte că e vânt mare, dar unde? Pe coastă
acolo sus, pe creastă trebuie să fie mare furtună. Lor
nu le pasă, cresc liniştiţi, furtuna nu îi supără decât
foarte puţin, pentru că la poziţia lor mai joasă sunt
Aşa se întâmplă şi cu oamenii care aleargă după
dregătorii sau după trepte. Cu cât sunt mai sus, cu atât
sunt mai în primejdie. Deci dacă cineva e chemat de
darul lui Dumnezeu să fie la o dregătorie, cu mare
sfială şi frică de Dumnezeu să păşească, pentru că nu
păşeşte decât spre loc de pnmejdie şi de grijă. Iar
dacă nu, toată sârguinţa lui să o pună să fugă tot mai
16
NE VORBEŞTE
jos şi la locul cel mai de jos va fi liniştit şi afară de
primejdie şi de valurile şi de furtunile ispitelor şi ale
nemulţumirilor şi primejdiilor veacului de acum. Deci
al treilea principiu pentru a-şi linişti omul inima este
totdeauna să caute locul cel mai de jos şi cât mai de
jos şi să dorească să trăiască pe acest pământ până la
sfârşitul vieţii nebăgat în seamă şi să cinstească pe
aceia care sunt pe treptele cele mai înalte, să-i asculte,
să se roage pentru ei, iar el pururea să fie mulţumit la
locul de jos şi aşa îşi va afla pacea inimii cu sine şi cu
Dumnezeu.
Al patrulea principiu pentru dobândirea păcii
inimii, după învăţăturile sfinţilor părinţi, este de
a se
ruga omul in toată vremea să se facă voia lui
Dumnezeu intru el şi de a-şi lăsa viaţa sufletului
său să fie condusă de darul lui Dumnezeu. Sau, mai
bine zis, de a se lăsa omul î
n voia lui Dumnezeu în
toate împrejurările, fie cele de întristare, fie de
fericire, fie de necaz, totdeauna să aibă în mintea sa şi
dacă se poate şi pe buzele sale cuvântul dumneze­
iescului părinte Ioan Gură de Aur care 1-a zis în cele
mai de pe urmă, adică: "Slavă lui Dumnezeu pentru
toate!" şi: "Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate!"
Aşadar omul care se lasă în voia lui Dumnezeu
zice în imma sa aşa când este necăjit: ,,Doamne, dacă
este voia ta să fiu necăjit, să fiu! Slavă Ţie! Dacă e
voia Ta să fiu fericit, slavă Tie! Dacă c voia Ta să fiu
•
sărac, mulţumesc Ţie! Dacă e voia Ta să fiu bogat,
slavă Ţie! Dacă e voia ta să fiu bolnav sau sănătos,
slavă Ţie!" Deci în orice împrejurare a vieţii el ştie să
mulţumească lui Dumne-zeu şi să se lase în voia lui
•
PARINTELE CLEOPA 17
Dumnezeu. Şi atunci inima unui om ca acesta, care
doreşte să facă totdeauna voia mai mult a altora decât
a lui întru cele spre mântuire, care e mulţumit cu cele
puţine, strict necesare, în viaţă, care caută întotdeauna
locul cel mai de jos în viaţă şi care se lasă totdeauna
în voia lui Dumnezeu şi la cele de întristare şi la cele
de bucurie, se linişteşte şi este pusă la adăpost de
multe valuri, de multe pagube, de multe scârbe şi
neaşezări care se întâmplă împotriva celor care voiesc
să-şi facă voia lor, să dobândească avere multă, să fie
la locul cel mai dintăi şi mai de cinste şi să nu se lase
în voia lui Dumnezeu şi, nădăjduind în priceperea şi
în voia lor, caută întotdeauna a-şi face voia lor şi a
alerga după acele părute lor bune care nu le aduc
decât tulburare şi scârbe.
Aceste puţine le-am spus mai întâi despre casa
cea de gând a sufletului nostru, apoi despre inimă şi
despre pacea inimii noastre şi, ajutând mila lui
Dumnezeu, să nu uit nici eu acele puţine pe care le-am
vorbit în seara aceasta, ca şi eu, păcătosul, aducându-mi
aminte de ele, să nu greşesc lui Dumnezeu şi să mă
pot linişti în vreme de scârbe şi de necaz. Amin.
MINUNILE MOŞULUI GHEORGHE LAZĂR
V-am mai vorbit şi altădată de Moşul Gheorghe
Lazăr. Eu ţin foarte mult la el, că el 1-a adus la
2 Vezi Ne vorb�te Părintele Cleopa, vol. 15, pag. 82.