Metafora în opera lui C. Brâncuşi.

Evoluţia artistică a lui Brâncuşi inregistrează debutul în tară, cu lucrări realizate la

Bucureşti în anii de studiu. Creaţia de apogeu artistică e incununată de Ansamblul
de la Târgu-Jiu (“Masa tacerii”, “Poarta sarutului” şi “Coloana fara sfarşit”,
considerata opera testamentară a sculptorului. Din perioada anilor de studiu
petrecuţi de Brâncuşi la Bucureşti, unde a primit o serioasă pregatire de la prof. Ion
Georgescu şi Vladimir Hegel, au ramas câteva lucrări: “Bustul – Vitellius” şi
“Ecorşeu” (ghips colorat, realizat dupa natură). “Ecorşeu” marturiseşte înalta
cunoaştere a formelor anatomice umane de către sculpt. Prima comandă oficială
primită de Brâncuşi imediat dupa absolvirea şcolii Nationale de Arte Frumoase a
fost bustul generalului Davila în 1905, sculptorul realizează în ghips un expresiv
portret de adolescent – “Orgoliu”, portret turnat în bronz - expus un an mai târziu
la Paris, se află astăzi la Muzeul de Arta din Craiova. Preocuparea lui Brâncusi
pentru realizarea expresiei patetice a suferinţei este vădită şi în bronzul intitulat
“Copilul”: modelul fiind copilul orb caruia sculporul i-a consacrat mai multe
variante de portert. Lucrarea Supliciu realizată în ultimul an petrecut în şcoala
naţională de Arte Frumoase din Paris, e creaţia artistului preocupat să se desprindă
de spiritul conventiilor plastice tradiţionale. Expus la Paris bustul sculptat de
Brâncuşi a produs o puternică impresie lui Rodin şi contemporanilor prin expresia
patetica şi prin soluţia asimetrică a compozitiei. Problema modelajului
impresionist, asimilată de Brâncuşi sub influenţa operei lui Rodin a dat la iveală
splendida sculptura “Somnul”, una dintre operele de început ale sculptorului
român. Realizată în ghips în 1906 şi ulterior în marmură. Crearea celor trei
capodopere: “Rugaciunea”, “Sarutul” şi “Cuminţenia pământului”, corespunde
trecerii de la tradiţional la modern. Cu fiecare lucrare, Brâncuşi formula noi şi
ample sensuri filosofice cu valoare universală, impletite uneori cu semnificatii
religios-creştine, alteori cu sensuri coborând în păgânitatea preistorică. Deşi cele
mai multe lucrări ale sculptorului se află în afara ţării, monumentalul ansamblului
de la Târgu-Jiu oferă sinteza eforturilor şi aspiraţiilor sculptorului în realizarea
celor mai complexe şi indrăzneţe soluţii aitistice. Ansamblul monumental, format
din “Masa tacerii”, “Poarta sarutului” şi “Coloana fara sfârsit”, amplasate în
axul care le leagă, constituie expresia esenţelor artistice şi filosofice ale operei lui
Brâncuşi, sinteză a spiritualităţii româneşti şi a valorilor de universalitate. “Masa
tacerii”, rotunda forma monadică, şi scaunele din jur, in număr de 12, vorbesc
despre simboluri sacre şi cuvinte de intelepciune. “Masa tacerii” apare ca expresie
fmală a meditaţiei filosofice a sculptorului asupra semnificaţiei tăcerii. Mesajul
operei ne invită să descifrăm tăcerea ca produs al inţelepciunii. “Masa tacerii”
apare ca expresie fmală a meditaţiei filosofice a sculptorului asupra semnificaţiilor
tăcerii- “Poarta sarutului”- formă stilizată a cuplului de îndragostiţi, imaginat de
Brâncuşi în anii tinereţii; “Coloana infinită”, aspiraţie către înălţimile spiritului,
este simbolul final al căutărilor creatoare de o viata ce 1-au stăpanit pe Brâncuşi.
Structura de oţel încastrată în beton a primit elementele modulare octaedrice din
fonta acoperită de un strat subtire de alamă care transformă aspectul mohorât al
fontei în efectul strălucitor de galben auriu. Astfel coloana devine o ideie de
lansare către cer, de ascensionalitate a spiritului şi voinţei umane, în încercarea
escaladării neputinţelor biologice. Structura monoaxială a compoziţiei deschise
este realizată prin repetarea suprapusă în ax vertical a unui modul în forma de
octaedru trunchiat - ultimul lăsat deschis prin prezenta unei singure jumatăţi a
octaedrului.