Eduard de Bono şi gândirea laterală

Edward Charles Francis Publius de Bono este un medic, psiholog, autor, inventator
și consultant maltez. El a creat termenul de gândire laterală , a scris cartea Șase pălării gânditoare și
este un susținător al învățării ca subiect în școli.
Conceptul de Gândire laterală, a fost dezvoltat în anul 1987 de psihologul Edward de Bono,
unde acesta este descris ca fiind un proces sistematic de gândire inovatore care renunță la tiparele
limitative ale gândirii de tip logice. Aducând în prim plan creativitatea, Gândirea laterală, aceasta a
oferit o nouă perspectivă asupra modului în care a reușit să funcționeze mintea, și să se dezvolte noi
idei de identificare a unor soluții noi.
După dr. Edward de Bono, gândirea laterală s-ar explica astfel: Nu poți săpa o groapă nouă
adâncind o groapă mai veche”.
Gândirea laterală se ocupă cu generarea de idei noi. Există o anumită concepţie, potrivit
căreia ideile noi apar numai pe calea invenţiilor tehnice. Însă acesta este doar un aspect minor.
Noile idei reprezintă materia schimbării şi a progresului în orice domeniu, de la ştiinţă până la artă
şi de la politică până la fericirea individuală.
Gândirea laterală se ocupă de asemenea cu spargerea barierelor conceptuale ale vechilor
idei. Aceasta duce la o schimbare de atitudine şi de abordare; ne face să privim cu totul altfel
lucrurile pe care le-am privit întotdeauna în acelaşi fel. Eliberarea de vechile idei şi stimularea
unora noi sunt două aspecte îngemănate ale gândirii laterale.
Astfel spus, gândirea laterală nu înlocuiește gândirea logică, ci o completează. Gândirea
logică, este un alt mod prin care noi oameni ne folosim mintea, ea ocupându-se cu generarea de noi
idei și de spargerea barierelor conceptuale.
Principiul esențial al gândirii laterale este acela că orice mod de a privi o situație este doar
unul din nenumăratele moduri posibile. Consider că dacă am ajunge sa privim așa lucrurile, am
putea schimba foarte multe lucruri în societatea noastră. Nu am mai avea nenumărate discuții legate
despre cine are dreptate și cine nu, deci, nu ne-am mai ține strâns de punctul nostru de vedere ca
fiind singurul valid, și am da dovadă de empatie prin disponibilitatea de a considera modul în care și
celălalt vede lucrurile.
Întrucât majoritatea oamenilor consideră gândirea logică, ca fiind singura formă eficientă de
gândire cu ajutorul căreia ne adaptăm și depășim situațiile problematice cu care ne confruntăm, este
utilă o abordare comparativă între gândirea verticală și gândirea laterală, pe câteva coordonate
principale, pentru a explica utilitatea acesteia din urmă.
1. În gândirea laterală se poate să fie nevoie de o greșeală într-o anumită etapă pentru a ajunge în
final la o soluție corectă, pe când în gândirea verticală acest lucru ar fi de-a dreptul imposibil.
2. În gândirea laterală se poate întâmpla să căutăm în mod deliberat informațiile irelevante, pe
când în gândirea verticală selectăm informațiile relevante.

3. Gândirea verticală este selectivă, gândirea laterală e generativă. Adică atunci când gândim
vertical alegem cea mai promițătoare cale de a privi o situație. Când gândim lateral, generăm cât
mai multe abordări.
4. Gândirea verticală înaintează doar dacă există o direcție în care să înainteze, gândirea laterală
înaintează pentru a genera o direcție.
5. Gândirea verticală e analitică, gândirea laterală e provocatoare.
6. Gândirea verticală este secvențială, gândirea laterală face salturi. Când gândim vertical,
înaintam pas cu pas. Odată ce ajungem la o concluzie, validitatea să este data de validitatea
pașilor făcuți. Când gândim lateral putem face salturi și umplem goluri după.
7. În gândirea verticală fiecare pas trebuie să fie corect, în gândirea laterală nu e cazul.
8. În gândirea verticală sunt folosite negații pentru a blocă anumite drumuri, în gândirea laterală nu
există negații.
9. Când gândim vertical ne concentrăm și eliminăm ce nu e relevant; când gândim lateral primim
cu bucurie intervențiile întâmplătoare.
10. În gândirea verticală, categoriile, clarificările și etichetele sunt fixe, în gândirea laterală nu.
11. Gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi, gândirea laterală pe cele mai puțin
probabile.
În concluzie se poate spune că gândirea laterală poate fi o metodă educativă captivanta, atât
pentru copii și tineri, cât și pentru adulți, indiferent de domeniul lor de interes. De la elevi la
echipele manageriale de vârf, gândirea laterală a adus tuturor celor care au aplicat-o o nouă
perspectivă asupra felului în care funcționează propria minte și o uimitoare creștere a capacității de
a propune idei noi, de a găsi soluții și a obține rezultate peste așteptări.
BIBLIOGRAFIE:
1. Edward de Bono, 2010, Gânidrea laterală, Ed. Curtea Veche, București

2. https://intelligence.sri.ro/gandirea-laterala/