C- E dintre liberalism și democratizarea vieții politice occidentale în epoca modernă

În sec. XIX se cristalizează mai multe doctrine social- politice: conservatorismul, liberalismul,
naționalismul, marxismul. Doctrina care a dus la democratizarea vieții politice a fost liberalismul. Cel mai
de vază reprezentant a fost J. Mill, care a defint principiul de bază al liberalismului- libertatea, separarea
puterilor în stat. Liberalismul era o ideologie a burgheziei și a instruirii, deaceea și sufragiul cenzitar era o
condiție pentru a prmi drept de vot. Democrația preea ideea libertăților fundamentale, dar le extinde.
Ea este o doctrină egalitaristă care exclude orice discriminare de ordin politic, promovînd ideea
sufragiului universal indiferent de situația economică, sex, vîrstă. Liberalismul se baza pe suveranitatea
națioală, adică a unei elite politice, regimurile politice democratice au extins acest principiu asupra
suveranității. În România , promotor al ideilor liberale a fost Partidul Național Liberal, fondat în 1866,
adepții, fiind I. Brătianu, se prununțau pentru votul universal, egalitatea minorităților naționale,
Prerogativele constituționale au contribuit la afimarea î n viața politică a pluralismului politic. Proncipiile
liberalismului au stat la baza documentelor programatice: Declarația drepturilor omului și
cetățeanului(1789), la cele 3 constituții franceze, la constituția din România(1866). Analizînd doctrinele
social politice din sec. XIX putem conchide, că dezvoltarea democrației în sec. XIX a fost determinată de
progresele sistemului partidelor, de ideologia celei mai influente doctrine- liberalismul, care s-a impus
după 1848 în majoritatea țărilor europene, occidentale, care au adoptat sistemul parlamentar, principiul
liberal al separării puterilor.