Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
CARTEA SATULUI
34
POVESTIRI
VANATORE$TI
DE
AL. CAZABAN
CU 0 VEDERE 1N CULORI DE SAVA HENTIA.
§I CU DESENE DE B'ARG
www.dacoromanica.ro
REGELE FERDINAND LA VANATOARE
www.dacoromanica.ro
4 CARTEA SATULUI
dumneata, Regelui nu i-a placut gateala asta... Maria Sa a
spus, razand, ca nu-i place sa stea ca pe tron, atunci cand
strabate imparacia stufariplui, §i a mai spus ca. i-ar placea
sa rabde la fel cu ceilalti vanatori...
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 5
www.dacoromanica.ro
a CARTEA SATULUI
&ad albe, cu fluturarea aripilor negre... Sburatoarele alar-
marl imprejurimile acute, cu cipetele for ascutite §i parca
plangatoare.
La apropierea noastra, pa'sarile se inaltara, impra,tiin,
duse cu Wald urioare §i neregulate... Dupa ce plutira
cat-va Limp in vaz' duh, se lisara nu depart; cu leganarea
ufloara §i inceata a unor petice de hartie alba, cu chenarele
cernite.
Urmaream ingandurat sbonil tarcat al pasarilor §i deo-
data tresarii atins de mina barcagiului:
Vezi pasarile astea? Rar se abat pe la noi. Si de cite
on se arata, apoi e semn rau...
Tot asa falfaiau, pe sus, in ziva cand 1-am dus in barca
pe Maria Sa Regele Ferdinand...
www.dacoromanica.ro
DOUA SUFLETE
In casa ticuti a padurarului, nu se auzia decAt scance-
tul tanguitor al unui copil pe care se chinuia sal adoarma
mama lui o femeie Inca tanara, cu fata trudita de ne-
cazuri §i saracie...
Intr'un colt, langa soba, padurarul statea ingandurat,
uscandu-§i hainele leorcaite de ploaie.
D'abia trecuse de amiazi, §i totu§i parea ca se insereaza,
a§a de de§i §i de intunecati erau norii cari de aproape o
saptamana, inabu§iau cerul de toamna.
Padurea parea plansa... Un varit rece scutura, ark' nici
o famituti, frunza pe care ploaia o spalase prea tare, in-
durerand-o parea..
Nici pocnetul unui vreasc, sau tipetul ;unei pasari sau
unei alte salbaficiuni, nu tulburau tacerea §i taina codrului.
Ce ticalo§ie de ivreme! murmurs padurarul, arun-
cand spre fereastra o privire necajita. Nui chip sa mai
razbati nici pe poteci, nici pe colnice, aka le-a Inecat ma-
nia lui Dumnezeu.
Dar femeia nu-1 asculta.
Se uita numai la copilul care acum nu mai scancia. A-
dormise cu fata in sus, cu bratele incrucipte. Era a§a de
galben §i de nemi§cat incat, albia care it slujia de leagan,
lua, in mintea mamei, infati§are de sicriu... Intr'un rand,
www.dacoromanica.ro
8 CARTEA SATULUI
femeea fu prins." de un fior rece §i, inspaimktata aproape,
ii atinse u§or.
Copilul se miFi, intinse bratele §i stranganduli pumnii
mid, ii duse la gura.
IO suge mainile, §i tot nu vrea s'atinga mancarea....
N'are curaj... o lini§ti padurarul. Luandu-§i apoi
pucca in spinare, ie§i afara, sa se afunde in umezeala pa-
durii.
Prins de dureri chinuitoare, copilul incepu sa se zvar-
coliasca in leaganul lui, scancind, din ce in ce mai plan-
gator.
Femeia it lug in brace, it saki in sus, it lasa in lungul
bratelor; dar copilul nu se mai lini§tea. Crezand ca-i e
foame, ii apropie de buze, o lingura de lapte... Bolnavul
o impinse cu myna, scarbit, aproape tipand.
Din padure, de departe, cam dinspre roving, s'auzi un
pocnet de pusca.
Femeia gandi: Or fi vent iar la furat tiganii din Mo-
vila"...
Paola noptii incepu sa se ridice umeda, aburind fereastra,
intuneckd odaia.
Femeia aprinse lampa.
Copilul nu mai scancia, dar rasufla din greu, cinand ochii
maxi deschi§i ci nemiFaci, pe cand mama lui se invartia
prin casa ca o nauca... Daci cel putin ar fi stat in sat! Ar
fi alergat la vre-o vecina, §i ar fi chemat-o sa,i descante
copilul, ca poate era deochiat, §i ea nu §tia sa caute de
diochi... Niciodata, de cand se despartise de ai ei, in-
fundandu-se in padure nu simcise singuratatea cociru-
lui mai infioratoare ca in seara ceia...
i Dobre care nu mai vine!"
ALA. c'inii, uzi de ploaie, se scuturau pe prispa casei,
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVF_STIRI VANATORE5TI
at
Copihd
www.dacoromanica.ro
10 CARTEA SATULUI
maraind nemultumiti. Unul prinse a Tatra, dar amuti in-
data, simtind pasii stapanului.
Dobre intra batand din picioare, ca si cand s'ar fi sew
turat de zapada, cum se scutura lama.
Era leoarca.
De pe revile pustei, apa se prelingea in picaturi marl,
udand podeaua easel.
In mana, tinea, o pasare ranita. La lumina lampei, stra-
lucea albastra si se sbatea cu desnadejde dand din aripi.
De ce ai mai tras in prigoare? it primi dojenitor
femeia, privind cu mils la aripa insangerata a pasarei.
Ia, ca sa incerc rugina asta raspunse padurarul,
aruncandu-si pusca inteun colt.
Din leaganul sau, copilul ii urmaria toate miscarile, in-
trebandu-1 parca. Mai ales nu-si putea lua ochii dela pa-
sarea pe care vanatorul n'o mai slabia din mama.
Cum se uita la prigoare! se mir'a. Dobre si in-
cepu sa fluture pasarea d'asupra leaganului.
Copilul se insufleti ca prin minune, se ridica si intinse
mainile rugatoare.
Dai-o s'a se joace! it sfatui femeia careia ii veni
inima la loc, vazandu-si mititelul inviorat.
Luand pasarea cu amandoua mainile, bolnavul o atrase
cu dragoste langa piept, si incepu sa zambeasca ca alta
data.
I-a venit curajul, se bucura padurarul, si se duse
mai linistit sa-si is locul langa soba.
Copilul s'a jucat cat s'a jucat, dar dela un timp, obosin-
du-se, isi lasa capul greoi pe perna si ramase iarasi cu ochii
nemiscati in tavan.
Fara sa dea drumul pasarei din mana, se porni deodata
pe tipete si se svarcoli ca un carpe.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIR1 VANATORESTI 11
www.dacoromanica.ro
CAINE DE SOIU BUN
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$T1 13
www.dacoromanica.ro
14 CARTEA SATULU1'
Umbland tot a§a sail indemn mai mult pentru vinat
decat pentru carnat, uite ca deodata svacni ca din pamint
o pereche de prepelice.
La pocnetul pu§tei mele, s'a intamplat ceva nemai pa
menit pentru mine:
Caine le in loc sa alerge in spre partea prepelitelor, facu
o saritura in sus, incat crezui ca-1 atinsesem cu vreun alic...
0 clips ramase ca naucit §i, deodata se intinse pe fuga
de nu kr fi putut intrece un epure sau chiar un ogar...
Mi-am dat seama indata ca. Bursuc nu putea sa sufere
pocnetul de pu§ca.
Noaptea, tarziu, ca.r. m'am intors acasi dela var. latoare,
1-am gasit pe prepelicarul meu ascuns sub patul bucata-
resei.
La intrebarea nevestei dece a venit cainele singur acasa,
i -am raspuns:
Pentruci a,sa e dresat eV...
Chiar a doua zi m'am intalnit cu domnu Iorgu, la ca-
fenea... Vrui sa-i spun c5A m'a paealit intr'un chip destul
de urat cu javra lui cea raioasa...
Mi-a fast parca teams sa nu-1 vad stranganduli buzele
subtiri ca sa nu rada, §i repede mi-am schimbat gandul.
Dimpotriva, ma aratai incIntat:
Iti multumesc, domnule Iorgu, pentru came!... La
inceput, e drept ca n'a prea mers cum trebuie... Dar am
avut rabdare §i 1-am dresat a§a de bine, ca cine 11 vede
cautand, se minuneala!
Domnu Iorgu nui§i putu ascunde mirarea:
Auzi §arla! Nici n'am crezut sal scoti din el un dine
atat de minunat!...
Numai sa-1 vezi... *'apoi s'a facut ass de frumos,
de nu-1 mai recuno§ti!...
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE.5T1 15
www.dacoromanica.ro
LA PANDA DE uRsi
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 17
www.dacoromanica.ro
18 CARTEA SATULUI
Dupa, catva timp, sforaitul se potoli cate putin, prefat
canduse in urma, intr'o suflare linigtita.
Nepasarea asta a lui Razaliu, ma facu, sa banuesc ca-gi
luase orice nadejde sa mai Impute ursul in bezna care ne
acoperea...
Incepuse chiar sa-rai pars rau ca ma luasem dupa.' capul
lui, venind sa fac panda pe o noapte rata lung.
Eram gata sa.-1 scol, cand un fognet nedeslugit imi fury
rasuflarea... Agteptai puffin cu ochii holbati in intuneric.
Nu departe de locul nostru, se deslugea, de data asta
lamurit, calcatura feria a unui animal salbatec... Din pata
alba, nu mai ramasese decat o slabs licarire... i cand gi
aceasta licarire se stinse de tot, am inteles ca ursul se suise
pe prada, gi ca, o intunecase cu blana lui neagra.
Intinsei carabina, dar n'am apasat pe tragaciu: N'aveam
doar nici o tinta.... Cum am auzit insa trosnind oasele sfa,
ramate de coltii fiarei, am indreptat teava omoratoare in
directia de unde venea crontaiala...
Inima imi plutea ca inteun val de sange, cand ma ha
tarli s'ating tragaciul... Carabina rasuna ca tunul in vaile
culcate de-alungul Teleajanului.
Cum s'a stins rasunetul, am ascultat abia tinanduini
sufletul:
De pe craca lui, tovaagul imi gopti, infricogat parca:
Lai doborit?
Nu gtiu... Am tras la brodeall...
Staturam nemigcati pe locul nostru, fara sa schimbarn
o vorba.
Mai tarziu, indraznii sa deschid gura:
Ne dam jos?
Daca fiara e numai ranita?... Aga ca ne is in brate?
sufra tovaragul meu.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIR1 VANATORE51-1 19
47.1
ri
Orice ear intamplal... Nu mai pot sta. Am amorcit
zisei hot5rit s5. nu mai wept.
Tovara§ul murmura a nemultumire, apoi deodata aprinse
felinarul sau de mans.
Cu mare bagare de seams lunecaram jos din copac...
Dupa fiecare pas, ne opriam ascultand cu grija dad
nu mists, ceva linga noi. Felinarul arunca inainte o fa§ie
galbuie, pe cand pe margini, intunerecul ne inghicea.
14
i4 i!" /
I
I\
"
N
,',
It: R.. ; 1
I 44 a.," f\ I es'o
. : ' i
7 .-
Ii... .;.' ; : .,:i.
01..... .0; .::. :7
.. '.
.../.....
4717.r.41"; .0 ::
,, ..
.. /
( 7 - 7, .:: . -7 -
7 l',, - L--.... --..c
k
.
40.
.
7/ 1.
www.dacoromanica.ro
20 CARTEA SATULUI
La ivirea unei tufe, tresariam ca §i cand am fi vazut
ursul ridicat in doua picioare... Totu§, inaintam...
Cand ne apropiaram de tot, de locul primejdiei, ma pi-
pail in graba la brau sa ma asigur daca aveam pumnalul
la mine...
Deodata, facia de lumina se lass ca un bandaj peste
crupa insangerata a boului... Din doui sarituri, Razaliu
fu langa hoit, iar eu ramasei ca impietrit, cand it vazui
ca 1§i ridica bratul ca sa-§i traga apoi un pumn in cap
atat de zdravan, incat i§i infunda caciula /Ana peste ochi...
Dupa o stra§nica injuratura, ma lamuri indata:
Ce-ai facut, domnule?... Mi-ai impu§cat clinele!...
Intinsei capul peste umarul padurarului:
Rasturnat, pe o coasta, cu gura plina de sange, cu o
labs sprijinita de hoitul boului, nici nu mai mica un caine
cipbanesc.
Era mare cat un vitel qi avea parul latos §i cenu§iu ca
de lup.
www.dacoromanica.ro
OIMUL
Din sborul repezit, pasarea facu de odata o sucitura
in loc, falai de cateva on din aripa ranita si, cu toata
lupta desnadajduita de a mai pluti inainte, ajunse la pa,
mint, pe cositura aspra, nu departe de tufisul intunecat
din care se strecura, topindu-se usor, o facie de fum albi-
cios.
In clipa aceia, omul care indreptase lovitura dusmana,
ivindu-se din ascunzis, se repezi sa-si culeaga, de jos, va-
natul de atata timp pandit.
Pasarea, un soim imparatesc, desi numai aripata,
totusi nu-si ciuta scaparea prin fuga. Dinpotriva, isi puse
in fata, ca un scut de aparare, aripa neatinsa, si ra-
mase nemiscata, a§teptand darza apropierea vrajmasului.
i era atata infruntare in privirea adanca a ochilor ei
vii, in care tremurau apele a doul margele negre
in Cat vanatorul se opri puffin ca sa priveasca mai cu ,dear
manuntul, aceasta jiving pe care Dumnezeu o racuse cu
atata maiestrie.
Capul si spatele, de culoarea plumburie a norilor fur,
tunosi, erau vargate de dungi argintii cu scaparari de ful-
ger, iar sfarcurile aripelor negre, cu straluciri albastrii, pa-
reau faurite din otel calk
De frica sa nu-1 sgarie cu ghiarele ei ascutite, vanatorul
o apuca cu multi bagare de seamy de aripa insangerata,
www.dacoromanica.ro
22 CARTEA SATULUI
/ft
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATOREST1 23
www.dacoromanica.ro
24 CARTEA SATULUI
A mancat-o! striga boerul, de acum sa qtiti
ca traqte...
*
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 25
www.dacoromanica.ro
UN SAT DE SPERIATI
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 27
www.dacoromanica.ro
28 CARTEA SATULU1
sem de soseaua care duce la satul Cioara-Doicesti din tinu-
tul Brai lei.
Oare n'am ratacit drumul? ma Intrebam cautand
sa-mi taiu, cu ochii, vre-o tare de lumina, prin intunerecul
care mi se punea in fats ca un zid de zmoala.
i, nici o fiinta care sa-mi arate drumul, de si din toate
partile veneau pang la mine sunete nedeslusite de voci
omenesti! Dar, mi-era peste putinta sa prind in loc unul
din aceste nelamurite glasuri, ca sa ma pot Indrepta spre el.
Pareau glasurile ca se schimba de ici-colea, si ca. ele nu
erau deck rasunetul unor voci stranii cari venea din alts
lume.
De ciuda, de desnadejde sau, mai stiu eu din ce pri-
cing, imi venea sa strig in mijlocul Intunericului...
Daca voi rataci toata noaptea?!
Gandul acesta Imi zbarlea parul... Nu stiu cat timp
voi fi umblat, asa cu parul zbarlit, ca jidovul ratacitor,
stiu insa ca deodata am tresarit de bucurie.
Nu departe de mine auzisem sforakul unui cal de
buns seama ca sforaise pentru ca simtise ca eram lihnit
de foame ca un lup.
Dupa chipul cum duduia pamantul sub potcoavele sale,
am inteles ca bietul dobitoc trebuia sa duca in spate pe
stapanul sau.
Am Inceput sa strig, sa fluer, doar voi fi auzit.
Nia boala dracului! rasuna o voce necajita.
daca n'ar fi stralucit, in intuneric, teava pustei mele,
i,
calaretul m'ar fi cautat, mult si bine, in lungul drumului,
inainte.
Da' cine esti acolo? ma intreba matahala care
desprinzandu-se din intuneric se clatina acum Inaintea mea.
la, perdui drumul, mai neical... N'ai putea sa-mi arati
incotro e soseaua care duce la Cioara.Doicesti?
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 29
www.dacoromanica.ro
30 CARTEA SATULUI
Da' nu-i departe!... Doar sa tineti §ina trinului, Si
cum ajungevi la canton, o luati pe dreapta... Drumul pans
la sat e batut ca in palms... Apoi Indemni gloaba la
mers.
Peste un sfert de ors, prundi§ul de pe linia ferata, scar
Oa sub talpile cismelor mele.
E drept ca, pans s'ajung ad, mi s'a parut drumul un
adevarat chin.
Acum ma simteam mai imbarbatat. Chiar de n'a§ fi ne-
merit satul, puteam sa bat la u§a unui canton.
Intre cele doua §ini care luceau cu tot intunericul nop-
tei, innaintam bine-cuvantand statul, pentru-ca a avut
ideia s5. fad., §i prin pustiul Baraganului, o cale ferati.
Cateva lumini cari abia licareau in dep5rtarile intunecoase,
Imi deters noui puteri de drum.
De odata, fati sa ma a§tept, auzii, nu departe de mine,
ni§te latraturi de caini indarjiti; apoi scartaitul unei u§i,
§i o voce de om care cauta sa-i lini§teasca. 0 lumina s'a-
prinse indata, pkand cu o dunga galbie peretele unei
case.
Ajunsesem la canton.
Fa is luminoasi, luneCand de pe peretele cantonului, se
Intinse pe p5.m5.nt si incepu sa Inainteze spre mine, gal-
bena qi tremuratoare. Atunci, am putut sa deosebesc un
om care Linea in mans un felinar.
Dupa mantaua lui cea mare de postav, pe care stralu-
ciau nasturi mari de alam5., se vedea ca. trebue sa fie ail,
p5.nul cantonului.
Ca sa fiu scutit de once intrebari suparatoare, i-am luat-o
eu inainte:
Pe unde s'apuc la satul Degeratii?
Sub cozorocul unei Fpci militare, care ascundea cu de-
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 31
www.dacoromanica.ro
32 CARTEA SATULUI
for negre si ascutite. Un miros greoi si innecacios de gu-
noaie care and umplea tot aerul.
Cand sa intru in sat, ma incrucisai cu un batran care
ducea in spate o legatura mare de pale. Umbla cu capul
in jos, si daca, nu 1-asi fi chemat cu glas ridicat, ar fi tre-
cut pe langa mine fara sa ma bage in seama.
Ia asculta, mosule, unde-i carciuma?
Mosneagul se opri, ma privi lung, 4i lasa sarcina din
spate, iarasi ma privi si nu-mi raspunse nimic.
Am crezut, ca poate nu ma auzise, si 1-am intrebat din
nou, cu vocea si mai ridicata.
Batranul isi lua iarasi sarcina in spate, facu din cap
un semn spre vatra satului §imi vorbi:
Care carciuma, domnule, ca sunt mai multe car-
ciumi la noi!
Oricare ar fi, dar cea mai apropiata.
Stiu, cum sali spui eu?!... Cam a lui Orasanului e
mai aproape.
Si unde-i carciuma lui Ofis" anu?
Tot aci in sat...
*tiu ca-i in sat... Da' cam pe unde vine?... pe unde
s'apuc?
Iato si dumneata prin dosul lui Gheorghe Rosu.
Da' Gheorghe Rosu incotro-i?
Cum ajungi la biserica, is -o la dreapta.
Vezi mosule, eu nu stiu nici unde -i biserica... pentru
ca vezi, nu-s din satu asta.
Da' de unde esti? ma intreba caranul foarte mirat.
Las' mosule, ca tot din tam romaneasca sunt... Mai
bine, hai de ma petrece pan.a. acolo... Ti-oi plati pentru
osteneala.
Stai de asteapta!
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 33
www.dacoromanica.ro
34 CARTEA SATULUI
Peste doui minute se intoarse cu un flacau spatos, im-
blicat jumatate nemte§te, jumatate romane§te.
Aveti ceva de mancare? am intrebat lihnit de
foame.
Nimic... N'avem nimic, domnule!... Pe la not ad fie-
care manancb,pe la casa Nu-i ca la ora§... Aid e
carciuma... Avem bautura, daca dorici...
Atunci, to rog, da-mi o odaie Ca nu mai pot de obo-
seala §i de frig.
Carciumarul se uita la mine aproape inspaimantat:
Cum, sa maneti la mine acu... noaptea?...
Da' unde vrei sa ma duc?...
In clipa aceasta, un tanar cret, bine imbracat §i care
nu §tiu cand intrase in carciuma, s'apropie de carciumar
§i ii suf1a ceva in ureche.
N'avem camere, domnule!... Inainte tineam camere...
§i daca asi vrea sa..i dau o camera, tot nu pot... Uite, dum-
nealui mi,e ginere, ma lamuri carciumarul aratand spre
anarul cel cret, ieri a venit de la Braila, a..ss ca n'am
loc... Ne-au mai venit §i alte rude... Nu suntem singuri,
suntem o multime de in§i in casa...
Ce ma fac atunci?... ma rugai de el. Sunt obosit
§i ud la picioare. Mi-a intrat apa in cisme umbland prin
mla§tine ca sa ucid...
Sa ucizi?!! Cei trei oameni schimbara o privire re-
pede §i se sprijinira unul in altul.
Da' n'am ucis macar o rata, §i doar erau destule!...
In timpul acesta, navalira in carciuma cativa tarani zgo-
motosi.
Dar au ticut cu totii cand dadura cu ochii de mine.
Carciumarul punanduii mainile in buzunar, se uit5. drept
in ochii mei, apoi cu un glas din care se silea s'alunge
orice urma de sfiala, ma intreba:
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN : POVEST1R1 VANATORE-5T1 35
www.dacoromanica.ro
36 CARTEA SATULUI
Aproape dardaind, de frig, intrebai sfios:
N'asi §ti cum sa va mu_cumesc, daca ati fi asa de
buni, sa-mi spuneci unde asi putea sa dorm la noapte.
Toci, cu buzele lipite, deters din umeri.
Carciumarul, dupa putina gandire, zise:
De ce nu va duceci la Ilie Morarul?... El are camere
multe... poate sa -ti &easel §i ceva de ale mancarii... Mie,
de nu-mi veneau rudele, va primeam cu bucurie...
Da' unde mai sta §i Ilie Morarul? intrebai abia
scula.ndu-ma de pe banca pe care amortisem.
Du-1, Ivane, zise carciumarul dare flacaul cel voinic.
Ivan ma petrecu de la spate prin uliti §i mai incurcate
decat acele prin care trecusem.
La Morarul, in c:ar' fui primit cu acelea§i priviri
banuitoare.
Ilie Moraru, un om scurt, indesat si negricios, i§i fa-
cea tocmai socoteala c4tigului din acea zi. and m'a va-
zut intrand, asa pe nemteptate, inchise lute banii in ter
ghia, §i sari in picioare.
Ce poftesti?... Ce pofte§ti, domnule!
0 camera pentru noaptea asta ma rugai.
Nam camere, domnule, n'am! r'a'spunse carciu-
marul cu cea mai mare grabs...
Mi-a spus domnu' Orasanu, ca. aveci camere multe...
Chiar domnia-sa, m'a indreptat aici.
Moraru atinse, in fuga, cotul unui mu§teriu, §i u §opti:
Vezi? Tot mie mi-i trimete!...
Apoi, se intoarse spre mine:
Aveam camere odata... acum nu mai am... Mi s'au
irosit §i lucrurile din mg..
Ne mai putand stapani necazul care fierbea in mine,
fats de asa lipsa de omenie din partea acestor Romani,
am isbucnit:
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 37
www.dacoromanica.ro
38 CARTEA SATULUI
Omul cu cojocelul era langa. mine. Pe barbie avea un
neg mare cat o aluna, acoperit cu niste fire de par lung
§i aspru ca acela din coama porcului.
Da' de unde sunteti dumneavoastra? ma opri
putin.
Din Bucuresti!... Acuma vin din satul Cioara Doi-
cesti unde sunt de cateva zile cu mai multi prieteni.
Dar ati putea sa-mi spuneti ce afaceri aveti acolo?
Nici o afacere... Am fost poftit de prietenul meu,
arendasul mo§iei...
Bine, da' ne-i spun, ma rog, aim devine de sun,
teti acum pe acilea?
Apoi, am plecat de azi dimineata la vanatoare dupa
rate salbatice... Toata ziva am umblat prin mlastinele Bor-
c.ei... Spre sears am vrut sa ratnan de paza, dar gandind
ca luna n'are se risara de cat intr'un tarziu, m'am ho-
tarit sa ma intorc la conacul arendasului. Nu stiu cum
s'a facut, dar am ratacit drumul... Noroc ca am Ina lnit
un cretin care m'a indreptat spre satul dumneavoastra.
Tocmai la noi! facu pe miratul omul cel cu
-sa mergem! am spus gazdasului meu, sunt pra-
padit de oboseala si mi-e foame de nu mai vad cu ochii.
Cel maruntel, ma opri din nou:
Mai stati!
Cu placere asi sta am raspuns dar ganditi-va:
sunt ud la picioare si trebue sa ma schimb numai de cat.
Parea insa neindurator. Pe fruntea lui se sbateau tot
felul de ganduri. Incerca sa spuie un cuvant, dar tacu.
La un semn pe care i-1 facu omul cel cu negul cat aluna,
ma intreba scurt:
Ce meserie ai, domnule?
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 39
www.dacoromanica.ro
40 CARTEA SATULUI
tinea mortis ajutorul. Trebuie sa §tii ca la not in co-
muna se intampla multe... Mai deunazi chiar...
Cum? ma luati drept un hot?
Nu fereasca Dumnezeu, dar a§a-i legea.
Ei, daca nu va pot ar5.ta un alt act? N'am la mine
nici macar o carte po§ta1a cu adresa mea... Astea's hainele
de vanatoare, d-voastra nu vedeti?... Aveti de gand sa ma
inchideti?
Nu, domnule!... Cine s'a g5.ndit la asta?...
Atunci, ce voiti cu mine de ma chinuiti atat?!
N'avem nimic cu dumneata, dar va spun ca nu pu-
teci sa ramaneti noaptea asta in comuna! hotari scurt no-
tarul.
Da' unde vreti sa ma duc, oameni buni, in mijlocul
noptei, cand nu cunosc nici drumul §i ca'nd sunt rupt de
obosea152
Secretarul §i ajutorul se multumir5, sa dea din umeri.
Lasati, domnule secretar, zise omul, care se propusese
sa ma primeasca in gazda, it iau eu pe garantia mea...
Acu, pang maine dimineata, doar n'o pieri lumeal...
Nu se poate, ma Rusule, a§a-i legea; fara h5.rtii, nu
mai merge...
Va sa zica trebue sa plec numai de cat din comuna,
chiar in noaptea asta? Atunci, va rog spuneti-mi unde pot
gasi un om cu caruta care sa ma duc5, pan5. la Cioara
Doice§ti?
Nu se poate s5. plecat;i!... Noi, ca autoritate, trebue
sa anuntam d-lui prefect cazu de fata.
Am sarit in sus:
Da' bine mai... boierilor, toata noaptea aveti de g5.nd
sa petreceti pe socoteala mea?!... Sa §titi: am sa va fac
raspunzatori de purtarea dumneavoastra!
www.dacoromanica.ro
A.L. CAZABAN: POVESTIRI VANATORF-.511 41
-
das si intrebati-1 daca ma cunoaste.
Ca bine zici, incuviinta ajutorul de primar.
Vazand ca, nici unul nu se misca, am intrebat:
Nu v5. duceti? e tarziu!... Sa nu se culce cumva lu-
mea pe acolo.
Cum adica, zise notarul, dumneata si faimai aici?...
Nu se poate... trebue sa mergi si dumneata cu noi.
A trebuit sa ma. supun.
Haidem si la primarie!...
Abia rai-am facut loc pana la usa, asa se adunase lu-
mea, ca la urs co sa ma vada.
Cu secretarul in dreapta, cu ajutorul in stanga si cu un
strajer in spate, ne indreptaram spre primarie. Bataind de
frig, abia ma taram de oboseala.
Cerul se limpezise cu totul. Luminati de luna, in urma
mea veneau vre-o treizeci de sateni.
Erau si batrani tacuti, erau si tineri sgomotosi. Am deo-
sebit, in gramada, si femei si copii si caini. De prin ocoale,
vitele isi intindeau gatul, ca si cand ar fi vrut sa ma vada
si ele. Chiar un porc speriat din culcusul sau de murdarie,
se opri o clipa in fata mea, ma ameninta cu ratul lui cel
lung, si scotand un guitat ascutit de suparare, o 111a gron-
ganind in susul santului.
Abia astentam s'ajung la primarie ca sa ma pun la alb:-
www.dacoromanica.ro
42 CARTEA SATULUI
postul privirilor si mai ales la al vantului care ma taia la
picioare.
Cand tocmai sa deschida usa primariei, secretarul se opri
si lovindu-se cu palma peste frunte, injura:
Ei comedia dracului: am lasat cheia acasa!
Intorcandu-se catre un tigan cam si slab, care se
tinuse dupa not ca un scaiu, ii zise:
Ma, Marcule du' de ada cheia... E pe masa din ca-
mera a din deal.
Dupa felul cum s'a lungit fata tiganului la auzirea aces-
tui ordin, am inteles C:31 locuinta secretarului trebuia sa fie
la cell'alt cap al satului.
D-le secretar m'am rugat pana ce o aduce
cheia, poate sa treaca un ceas, si cum sunt ud la picioare,
ma tem sa nu ma imbolnavesc... Las5-ma, to rog, sa ma
duc sa ma culc la romanul care a zis ca ma primeste in
gazda... Nu vezi, si dumneata, ca. daca asi fi un om ca
acela cu care ma semuesti dumneata, nu v'asi fi dat eu
singur ideia sa veniti la telefon... Uite, vezi iti dau pusca,
si cartusiera si cutitul si tot ce am la mine, numai lasa-ma in
pace... Poti sa pui si doui strajeri la usa casei unde ma
voiu culca... Na pusca!
N'am dreptul sa va iau pusca... Eu parca stiu, cine
sunteti?... Daca nu va cunosc identitatea, nu pot sa IA
fac nimic, imi r:a'spunde secretarul care parea cu totul in-
credintat ca isi face pe deplin datoria.
Desnadajduit, m'am lasat pe o banca de lemn.
Simciam ca mi se amorteau si mainile si picioarele si tot
corpul. Printre pleoapele pe jumatate deschise, ma uitam
la oamenii cari stateau inaintea mea.
Fata for inasprita tainuia on -ce simtire: nu se vedea
nici ura, nici dispret, nici mila. Din sufletul lor, numai
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 43
www.dacoromanica.ro
44 CARTEA SATULUI
Scretarul avusese dreptate spunandu-mi ca primarul sta
aproape, cad nu trecur5. nici cinci minute si se auzi din
nou sbarn5.itul soneriei.
Alo! Alo!
Ad primarele!
D-ta esti, domnule Ghit5.? Noroc.
Noroc sa dea Dumnezeu!... Da' ce s'a intamplat?
Ia, o persoana strains de comuna... N'are act de
identitate si spune c5. 11 cunosti dumneata!
Da' cum ii zice?
Secretarul dete din umeri, apoi ma intreba de nume.
Nu ma cunoaste dupi nume, i-am raspuns.
intreaba*-1 numai data e adevarat ca zilele acestea a venit
din Bucuresti trei vanatori si dac5. au tras in gazda la dom-
nul arendas.
Alo! Alo! striga secretarul, auzi domnule Ghit5.?
spune ca, nu-1 cunosti dupa nume, dar ca, stii ca domnul
arendas a adus zilele astea trei puscasi din Bucuresti...
N'a adus nici un puscas!... Minte, ma!
Dam unpins pe notar la o parte. Dandu-i receptoru' pe
care-1 tinusem la ureche i-am spus:
Na, asculta!
Apoi, am chemat:
Alal... Domnule primar, domnule primar!
Alal... aci primarele.
Buna seara, domnule primar... Ma cunosti?
Nu.
Ai uitat ca to -am cinstit ieri c5.nd ai venit la curte?
Ei,... dumneavoastre santeti!... V5. salut!... Da' ce
cautati tocmai pe acolo?
Ia, cu v5.natul!... Am r5.tacit drumul, iar domnul se-
cretar de ad, nu vrea sa ma creada pe cuvant! Ma is drept
un facator de rele!
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIR1 VANATORE.5TI 45
www.dacoromanica.ro
46 CARTEA SATULUI
Cu vocea apasata, am comandat:
Ei! un litru!
Flacaul cel voinic ne servi, pe cand bacanul cel gros
din Braila, dandu-se dupa te§ghea, ma intreaba de colo:
Dumneata, ce e§ti?
Atunci, drept on -ce raspuns, m'am sculat in picioare,
am strans teava pu§tei cu suparare §i silindu-ma sa nu puf-
nesc de ras, am strigat:
Ti-ai facut rugaciunea?!
Negutorul cel voinic, care cu o sfarla numai ar fi putut
sa ma asvarle peste Baragan, se facu galben ca un bolnav
de galbenare.
Din camera de alaturi o femeie striga desnadejduita:
Ionita! Ionita! intra in casa!!
Carciumarul scoase un fluer §i incepu sa fluere din toti
plamanii, iar flacaul Ivan strangea cu putere coada topo-
rului ce it vazusem rezemat de un butoiu cu vin.
Secretarul §i cu ajutorul de primar, isbutira sa-i lin4-
teasca.
Nu va temeti!... S'a facut!
S'a facut!? rasuflara cu totii ingramadindu-se in ju-
rul secretarului.
Dumnealui, nu-i ce credeti voi!... E om de isprava,
boier.
E tras in gazda la arendawl din Cioara-Doice§ti.
Ce §tiu ei?!... zise ajutorul golind un pahar de vin.
Carciumarul care de cand 4i maritase fata dupa un
functionar din Braila, trecea ca omul cel mai civilizat din
comuna, se apropia de mine, salutandu-ma.
Banuind ca ar putea sa ma descoase §i el, m'am folosit
de clipa cand imi intindea mana, ca sa se recomande,
§i platii bautura.
Poftim, mai stati!... starui domnul Or'a'§anu. Va pot
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN : POVESTIRI VANATORE5TI 47
www.dacoromanica.ro
NOAPTEA, LA PANDA
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 49
www.dacoromanica.ro
1
50 CARTEA SATULUI
Eu ma duc sa caut vintirele, daca nu s'a prins ceva
peste...
Cum, ma impotrivii, ma Iasi singur pe coaja
asta de namol...
Ma intorc indata... cand se inopteaza...
Ramas singur, mi-am pus geanta cu cartu§ele la Inde-
mana, am aprins o tigare §i am mteptat apusul soarelui,
cu rabdare si nemiscat.
Nu trecut mult, si vanatul se si ivi: Un card grabit de
rate salbatece vaja.i de-asupra capului meu, si disparu in-
data dupa un pale de trestie, mai indepartat.
Peste cateva minute numai, isvorind pared. din negura
insararii, alte carduri de salbataciuni se in§irara pe urma
celui d'intai.
Mai tot timpul, jiganiile au sburat taind, cu sfarcul as-
click al aripilor, albastrul Inchis al cerului de toamna, fara
sa para hotarite sa se lase odata pe luminisurile baltii ce
sangerau in bataia rosie a asfintitului.
Gata de tras, cu gatul sucit, cu ochii sgaiti, urmaream
trecerea grabita a sburatoarelor, pandind apropierea unui
card, de locul unde stam nemiscat §i amortit.
Zadarnica a§teptare.
Ca §i cand varfurile trestiilor ar fi suliti ascutite, asa
se fereau salbataciunile de indata ce se abateau spre lu-
minisul, nu departe de coscova unde luciau tevile pustei
mele.
Dela o vreme, salbataciunile au prins sa se roteasca d'a-
supra baltii, descriind cercuri, cand mai stranse, cand mai
largi in cautarea locului unde sa se aseze.
Falfaiau necontenit din aripi obosite, dar parca, le era
teama sa se lase mai jos.
Deodata, ca §1 cand sitar fi dat seama ca le pandeste
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$T1 51
www.dacoromanica.ro
52 CARTEA SATULUI
Mi se parea chiar ca aud cum §uvoiul grabit manca pa-
mantul de sub picioarele mete.
Si barcagiul bulgar care nu se mai arata. odatal...
Capul infierbantat fu strabatut de un gand care ma
infiora, inghetandu-mi §ira spinarii:
Dna bulgarul a uitat de mine §i ma lass toata noaptea
sa tremur de frig §i de groaza, gata ca la cea mai mica
mi§care sa ma afund cu insula cu tot, in adanc?... Sau
daca intr'adins s'a facut ca ma uita?
Si nimeni nu i-ar fi putut cere socoteala de ticalo§ia sa-
var§ita. Nu m'a vazut nimeni cand m'a luat in barca
Nici nu 1-am intrebat cum 11 cheama §i din ce sat e!...
Ma mustram eu singur, cu glas ridicat, el m'am dat pe
rnana unui necunoscut, unui ticalos poate.
Ma mai lini§tii la gandul ca poate din pricina Intune,
recului, nu mai nimerea locul unde ma lasase... Ca sa-1 fac
sa-§i dea seama cam unde ma aflam, am descarcat in van' t
cateva focuri de arena care rasunara in lungul balcii §i at
mla§tinilor indepartate.
Daci am vazut ca nici pocnetul pu§tii nu-1 indreapta spre
mine, am inceput sa strig in nwire, cu desnadejde, ca un
iqit din mind.
Am ragu§it de atatea strigate §i in noaptea fara stele,
glasul meu rasuna ca horcaitul unui batran pe care moartea
1-ar fi strans de g5.t.
Tamplele imi svacneau sgomotos...
Din obrajii aprin§i, ie§iau flacari cari imi ardeau ochii.
Urechile imi vajaiau atat de tare incat nu puteam sa
desluFsc lamurit zgomotele din jurul meu...
Mi se parea ca, aud prin trestii §i stuf, trecurandu-se tot
felul de lighioane amenintatoare...
Deodata, toate palcurile se insufletira. Luand chip de
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 63
www.dacoromanica.ro
O GURA MAI PUTIN
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 55
r4,
tir7
tz
Da' de sate on nu I-am mai °pint!
www.dacoromanica.ro
56 CARTEA SATULUI
nele ci deasupra caruia roiau muctele ca d'asupra unui hoit.
Femeia se opri din lucru ci-ci puse o mans in cold:
Tot aca ii spun ci eu lui Nastase... Abia ne ajunge
ma1aiul ci trebuie sa -1 impartim cu mortaciunea astal...
De ce nu-1 alungi?
Da' de cate-ori nu 1-am mai °park... Parca pleaca?...
Iar se vary sub cocar ci cand it ajunge foamea, iese... Nu
ctiu ce sa ma fac, pacatele mele!...
Cei trei sateni i§i plecara fruntea ingandurati, cu spran-
cenele incordate ci incepura a se sfatui in taina...
Vorbeau in coapta ci cu atata masura ca. parca ar fi
fost trei judecatori cari chibzuiau inainte de a da o osanda.
Deodata, Ilie Stroie se ridica ci paci hotarit spre femeie:
Ai un curmeiu on un capetel de funie?
Femeia incuviinta din cap ci Fara sa adauge o singura
vorba, trecu, cu buzele stranse, pe langa cei doi de pe
prispa, strecurandu-se apoi pe uca deschisa a tindei...
Nu zabovi mult acolo ci se intoarse cu o bucat5. de fu-
nie, plina de noduri.
Caine le se lass legat c1 fara de nici o impotrivire, se Ida
dupa mana care 11 tragea de zor.
Si unde-1 ducev? intreba femeia prinsa de-odata
de o teams nelimurita...
N'avea nicio Ca nu se mai intoarce o liA
nictira cei trei.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE.5T1 57
www.dacoromanica.ro
58 CARTEA SATULUI
ca atunci cand se tinea de urma caprei sau a porcului mis-
trey... Dar isi dadu indata seama ca se in§elase:
Undeva departe, ratrase in intunerec un dulau dela stana
mocanilor din Valea Cerbului.
In revarsatul zorilor, Nastase inaleca roibul §i iara.0
pleca pe nesimtite.
Cand zgomotul potcoavelor nu mai rasunara in lungul
drumului pustiu, femeia ie0 in poarta.
Cateva dipe, statu dreapta, nemi§cata, fara sa-si dea
seama de ce se sculase §i ce cauta acolo... Cand se gandi
sal se intoarea in rasa, deodata din partea potrivnica a dru-
mului pe unde pornise Nastase, des1u0 o mogaldeata care
venea incet, strecurandu-se ca o umbra, pe sub gardurile
vecinilor... Isi dadu seama indata ca venea un came §i se
inveseli de tot and it recunoscu pe Grivan al lor.
Fara sa asculte de glasul stapanei, copoiul trecu sub
poarta §i se duse deadreptul la locul sau obi§nuit. De data
asta nu se incovriga, ci se intinse pe burta, ca de0.1at, si
isi propti botul in pamant.
Inviorata, femeia ii arunca un bot de mamaliga. Caine le
ca §i cand ar fi fost satul, nici nu se uita la mancare.
Cand se lumina bine de ziva, se inapoia. si Nastase.
Para ar fi aflat ca'i venise copoiul.
Femeia it intampina imbucurata:
A venit Grivan... Dar nu urea, sa manance. Dati to
mamaliga... ca poate, din mana ta, o manca...
Nastase se uita banuitor in ochii femeii §i se aplea.
Dar nici din mana stapanului, copoiul nu se grabi sa
manance... Cereal sa-0 deschida gura, insa nu-0 putu des-
delta
Atunci, isi Bete seama omul a din gura dine-
lui se prelingea o spumy inrosita de sange.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 59
www.dacoromanica.ro
INTRE OM BSI FIARA
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5T1 61
www.dacoromanica.ro
62 CARTEA SATULUI
Incepusem chiar sa atipesc cand, de odata, deslusii pasi
greoi apropiindu-se de linia vanatorilorm Dupa fosnetul
frunzelor uscate si dupa trosniturile vreascurilor, am pre-
cult ca. trebue sa. fie doi haitasi care inaintasera prea mult...
Eram asa de sigur de acest lucru, ca nici nu m'am pus
in garda.
Cand nici nu ml asteptam, ramurile maracinisului ince-
pura a se misca, indoi si chiar a plesni ca si cand printre
ele si-ar fi facut loc un om sau doi... N'au trecut nici trei
minute, si deodata din desimea tufelor, se ivi un cap cas-
taniu mare cat o banita, cu ochii somnorosi de mosneag
morocanos.
Cand ursul dadu cu ochii de mine, se opri nehotarit
si ma privi lung, mai mult mirat decat indarjit.
Atunci mi-am amintit Cal trebue omor.
Repede, am intins maim si, cat ar tine o scaparatura de
fulger, am si fost gata, cu pusca la ochi... cat de scurta a
fost ochirea, tot am mai avut timp sa mai vad odata privi-
rea mosneagului.
Se uita la mine asa de mirat, ca para.. m'ar fi intrebat
ce am de gand sa fac... Totusi am apasat tragaciul. Dar
focul omoritor nu rasuna..
De necaz imi veni sa arunc pusca, dandu-mi seama ca
uitasem sa ridic cocoasele. Cand m'am gandit sa le ridic,
era prea tarziu: Ursul isi plea numai botul in semn de
inchinaciune si dintr'o saritura ptea sprintena pentru un
mosneag atat de somnoros, se sterse din fata mea.
Cu trosnituri grabite ursul se indepartase tinand mar-
ginea padurei, ascuns de desimea braului de maracini.
timp sa-mi yin in fire, cand un foc de pusca rasuna
dinspre partea poenii, unde asaseram caii in paza unui
baietas cam tehui.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
64 CARTEA SATULUI
Alergaram cu toti intr'acolo: Pe pajiste, in lumina lim-
pede a poenei, nu departe de o capita de fan, ursul se
lupta cu moartea, Intinse pe 0 coasts.
La doi pasi, paznicul cailor se uita tampit la rugina cu
care doborise fiara.
Ma aplecai"cu cinstea datorita on carui mort.
Fiara inca horcaia. Intre coltii inclestati, se prelingea
eangele... Ochiul stang era mare deschis si limpede...
De data asta, mosneagul nu mai privea mirat.
Parea ca ne dojeneste cu asprime, pentru o fapta pe
care nu trebuia s'o savarseasca un om.
www.dacoromanica.ro
INTR'UN OSTROV NECUNOSCUT
In pustietatea neagra a noptii, pe o furtuna cumplita,
un stol de pasari calatoare a fost aruncat in mare.
Numai o singura sburatoare din tot c.ardul cantor, nu
s'a lasat doborita.
A sburat inainte.
Rasucita de vant, izbita din toate partile, pasarea a ra-
tacit ametita in intunerec, pans cand ajunse pe o
coasts de pamant.
Picioarele atinsera o stanca, si aripile, dupa o slabs fal-
faire, se inchisera. obosite.
Calatoarea adormi sgaltaita de vant, visand un tarm na-
valit de lumina si caldura.
Cand craiul zorilor isi deschise ochiul ins'angerat de ma-
nia furtunii, pasarea cea strains tresari uluita.
Se pomeni pe un ostrov necunoscut cu cerul posomorit,
pazit de stanci colturoase, red si neprimitoare...
Ca si cand ar fi banuit o apropiata primejdie, pasarea isi
roti ochii speriati, si proptindu-se pe picioare, ceica sa-si
faca vant...
Dar arcul aripilor se descordase prea mult, si pasarea
ratacita a limas nemiscati, ca si infipta in varful ascutit
al coltului de stanca.
Era o pasare alba
Un alb nepatat, cu rasfrangeri de argint, care acura fitt.
g
www.dacoromanica.ro
66 CARTEA SATULUI
nea un punct de lumina pe tot cuprinsul posomorit al in-
sulei.
0 lunca mra.stinoa.sa, o revarsare de mal, acoperita pe
ici-colo de palcuri de rogoz putred §i de salcii batrane, al-
catuia partea roditoare a insulei pe al carei pamant se able
tuse pasarea cea alba, cu rasfrangeri de argint.
Cand soarele incepu sa incalzeasca mla§tina si smarcu-
rile, insula se insufleti.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 67
www.dacoromanica.ro
68 CARTEA SATU-LU1
ele aripi la fel cu straina care indraznise sa le infrunte...
Neputand sa ajunga pans la ea, se indreptara spre mime
tina, ca sa se indoape §i sa-§i umple §i mai tare gasa for
intotdeauna plina...
De car' id parasise tarmul, pasarea caritoare nu mai sor-
bise nici o picatura de apa. dulce.
Si cum setea u uscase §i limba in cioc, i§i deschise ari-
pile ci falfaind usor se 15s5 lin pe un bulgare de noroi svan-
tat, cu gandul sa se adape din apa adunata inteo calcatura
kip bivol salbatec.
Dar abia i§i intinse ciocul subtire §i u§or incovoiat, se
§i vazu inconjurata de ciocurile afar* §i amenintatoare
ale jiganiilor mla§tinoase.
Speriata, pasarea sbura la timp §i se ar?eza pe un colt de
stanea mai indepartat.
Batand triumfatoare din lopetile for murdare, jiganiile se
intoarsera la mancare, foarte multumite ca. oprisera la
timp pe straina sa se atinga de apa lor...
Spre seara, razbifal de foame §i de sete, straina cerca sa
se aseze pe un grind mai indepartat, crezand ca, va scapa
astfel de supravegherea stra§nica, a viajmmilor.
N'apuca sa ciuguleasca nici doua boabe de ciulini, cand
ciocurile cele latarete se deschisera §i mai amenintatoare.
Doua zile trecura, fara ca pasarea scapata de innec sa li
poata potoli foamea §i setea.
Sa se fi ascuns cat de bine, totu§i ar fi fost descoperita.
Stralucirea penelor sale o dadea de gol indata.
A treia zi, usoara ca si penele ei, cerca sa paraseasca os-
trovul, §i se avanta iara§i in vazduh.
Cu toata u§urimea ei, aripile erau prea slabe ca s'o poata
sustine.
Cea dintai adiere de vant. o sufla ca,pe:a frunza si o
arunca in valuri.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE.5TI 69
www.dacoromanica.ro
NOROC PORCESC
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTR1 VANATORE$T1 71.
www.dacoromanica.ro
72 CARTEA SATULIJI
Grasunii iarasi intrebara:
Dar vanatorii ce sunt?...
Ni§te ticalo§i groaznici!... Ei ne mteapta cu pugca
in m5.na §i cand ne ivim din desime, ne impu§c5. Era mils
§i fara teama de judecatal...
Dece ne omoara?
Ca sa se faleasca cu pielea noastral...
Atunci sa ne ferim de ei!..
Dar cine §tie unde e mezata linia de vanatoare a
acestor ucigmi! Ne pomenim in fata lor, fara sa ne dam
seama... Si cand ne aresc, ridica arma in sus, gata de
tras. Atunci e greu sa ne mai ascundem.
Grasunii prinsera a guita desnadajduiti: .
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 73
www.dacoromanica.ro
74 CARTE A SATULU1
chiar prin linia haitasilor, dar amintindu-si ca. unii din pa-
durarii conducatori ai goanei, au pusca la indemana, isi
schimba repede hotarirea si o porni orbeste la vale,
deadreptul prin desime si locuri greu de patruns.
www.dacoromanica.ro
Intre ei se afla oi un manclru clomnioor
www.dacoromanica.ro
76 CARTEA SATULUI
§i Era sa §tie ce face, apasa In netire pe amandou5. tra-
gacele.
Pocniturile se auzira in aceia§ clips §i rasunetul for se
prelungi pe fundul vailor, cu un vaier cutremurat. Vana-
torul, ne indraznind sa se uite spre locul de unde venise
primejdia, i§i arunca pu§ca, §i, cu mainile ridicate, alerga
spre tovara§ul din stanga, strigand cu glasul ragu§it de
spaima:
Pazea, ursul!... Pazea, ursul!
Tovara§ul, un meter doboritor de ur§i §i de mistreci
care, din locul sau de panda, vazuse toata intamplarea,
isbuti sa-1 potoleasci:
Nu mai striga a§a, domnule! N'a fost niciun urs!...
Mai bine, hai de vezi ce noroc ai avut!...
Reusind sa-1 aduca indarat la locul de unde trasese cele
doua focuri, u arata isprava.
Nu unul, ci doi porci mistreci zaceau nemi§cati §i plini
de sange, nu departe de locul unde ii ajunsese moartea.
Branzoiul care Inca nu-§i venise cu totul in fire, balbai
printre buzele tremurate:
Dumneata... dumneata i-ai impu§cat?
De unde?... Eu n'am tras niciun foc!... Dumneata
i-ai doborat pe amandoi!... (zambind) Ai savarsit un In-
doit omor, dar nu eti deloc vinovat caci 1-ai savar§it rar'a,"
sa. vrei.
Cum ceila1ti vanatori se adunasera sa vada cu ochii
aceasta minune, martorul zise fara s5.-§i poata ascunde ne-
cazul:
Nu v'am spus eu §i aseara, ca vanatul trage numai
la branzoi!...
www.dacoromanica.ro
TATA DROPIILOR
In gara Ciulnita, din inima Baraganului, se urea un
cal5.tor care ne sili sa ne Inghesuim si mai tare in vagonul
destul de incarcat.
Era un vanator.
D'abia isbuti sa se strecoare pe usa, asa era de impova-
rat cu dichisul lui Intreg de vanatoare.
Dupa ce Isi aseza d'asupra capetelor noastre, pusca,
geanta, cartusiera si mai stiu eu cate alte fleacuri de vana-
toare, ne puse, plocon la picioare, vanatul impuscat.
Era un pasaroi negru si mare cat un curcan, care Inca
misca in reteaua unsuroasa unde era bagat.
dupa culoarea penelor, si dupa forma capului, si dupa
motel din piept, si dupa siragul rosu de margele de la gat,
asi fi putut jura ca. pasarea impuscata era un adevarat
curcan de curte, daci pasarea nu s'ar fi sbatut in traista
unui vanator care se Intorcea de pe campul Baraganului.
i noi cei sease calatori cari de la Constanta si pana la
Ciulnita nu facusera alta decat sa vorbim politica inalta,
a trebuit sa ne curmam vorba ca sa-i facem loc acestui
vanator si sa ne uitam nedumeriti, aproape prosteste, la
pasarea cea mare din retea.
. Unul din noi, inspector agricol, it intreba indata pe va-
nator:
Ma rog, data nu to superi, cum ii nice pasarii pe
care ai impuscat-o?
www.dacoromanica.ro
78 CARTEA SATULUI
Mirat par'ca de o astfel de intrebare, vanatorul nu ras-
punse pe data; ba ramase incurcat ca si cand el singur
n'ar fi stiut ce vanat avea in plasa.
Dupa o scurta tacere insa, faca i se lumina de un zarn-
bet aproape siret:
Ce-i pasarea asta?... Cum, nu stiti!... E o dropie,
adica un dropioi!...
Ce-1 mai intrebi, domnule! sari grabit din local
lui un domn avocat din Calarasi. Ce-1 mai intrebi?... Atata
lucru nu Eu, pe onoarea mea de avocat, cum 1-am
vazut pe domnul suindu-se pe scara vagonului, mi-am zis:
Bravo lui!... Da' frumoasa dropie a doborat!"
Frumoasa dropie soptii din coltul meu. Da' sea-
mina mai mult a curcan...
Cum sa nu semene daca e de acelas neam! cauta
sa ma lamureascal inspectorul agricol. Dropia doar e un
curcan salbatec...
Ce are de aface una cu alta se amesteca avocatul.
De unde ai scos ca dropia e curcan salbatec?... E alt neam
cu totul deosebit. Doar la marime se potrivesc... dar, in-
colo e o mare deosebire. Ti-o spun eu, pe onoarea mea de
avocat! 'apoi la noi nici nu sunt curcani salbateci...
Tocmai in clipa ceia pasarea se sbatu. Cineva intreba
mirat:
Da' cum: e vie?
Da, e vie it lamuri vanatorul... E vie pentru ca
e numai aripata.... Am atins-o numai in aripa...
Avocatul iarasi se amesteca in vorba:
De sigur ca e numai aripata. Ca asa trebue vanata
dropia. Daca nu-i frangi aripa, apoi se duce dracului, cu
glontul in ea... E o pasare tare in cos... E, hei, cate n'am
doborat eu! Ca doar eu li-s tata lor!... Pe onoarea mea de
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 79
www.dacoromanica.ro
80 CARTEA SATULIJI
pia are carnea aspra si miroase a peste... Pe onoarea mea
dad. nu miroase a peste!...
Da' ce?... Mananca peste?
Nu madanc5.! De unde sa manance peste... Da' asa
miroase tot v5.natul care nu se hraneste cu gran!... Are
un iz... Daca vrei sa dispara izul, trebue sa tii dropia la
otet...
Apoi, cum ajung acasa, o torn la otet! facu va-
natorul zambind sugub5.'t.
Z5.mbetul asta it cam necaji pe tata dropiilor:
Ai aerul s5. razi!... Daca nu ma crezi, n'ai de cat si
n'o mai pi la otet... N'ai de cat s'o m5.na'nci asa... Nu,
mai dinp si stomac s5. ai!...
Apoi deodat5., avocatul schimba vorba si ne indemna
sa vorbim despre lucruri mai de seama... Parea chiar ne-
multumit ca el, un avocat de seama, daduse atata insem-
natate unei pasari care nu mananca porumb si miroase a
peste.
Cand ne apropiaram de gara Mogosoaia, adica Tanga
Bucuresti, vanatorul incepu si se preg5.teasca. Dupa ce se
inhama la ruk'sak, se incinse cu cartusiera plina cu tot
felul de cartuse.
Inspectorul intra iarasi in vorba cu el:
§i cu ce fel de alice ai Vanat dropia?
Cu alice de lup sau cu gloance! nu se putu opri
tata dropiilor sa-1 lamureasca. Pe onoarea mea de avocat
daca n'am ucis o dropie, cu un singur glont!
V5.natorul zambi:
Ba eu, domnilor, am vanat dropia, pe care o vedeci,
cu seapte poll si jumatate!
Cel care isi zicea tata-dropiilor se bucur5.:
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 81
www.dacoromanica.ro
82 CARTEA SATULUI
singur tata-dropiilor nu racu haz. Ba Inca se in.crunta su-
parat la vanator caruia ii ceru socotea15.:
Bine, domnule, dece nu ne-ai spus dela inceput ca
ai in traista un curcan?
Drept raspuns, vanatorul isi 1115. vanatul linistit §i zarabi
a batjocura:
De spuneam ca. am in pima un curcan, s'ar fi supa-
rat boerii. Doar §tici ca nu-i permis sa ne urcam in vagonul
de clasa I-a cu pasari de curte. 0 dropie e vanat! Ea nu
mananca graunte ca gainile si nu caraie.
Ajun0 in Bucuresti, cand ne daduram jos din vagon,
inspectorul, ca sai faca placere lui Tatafdropfilor", striga
tare dupa. vanator:
Ia vezi, domnule, sa nu uiti cumva sa pui dropia la
otet!
www.dacoromanica.ro
O PASARE A LUI DUMNEZEU CARE
VESTESTE FURTUNA
www.dacoromanica.ro
84 CARTEA SATULUI
gaseasca de mancare... salbataciunile?!... Mai bine era daci
ne indreptam spre Pardina... Acolo sunt mu... Tot felul de
jiganiii... §i rate, §i g4te, §i becati, §i tot ce vrei...
S,5, mergem la Pardina zisei, stran gand patul pu§tei.
N'avem timp sa mergem acolo, ca ne prinde fur-
tuna! se amestec45, cellalt Jopatar, care se §i uita cu 135:
gare de seams spre miaz5-noapte...
De unde §tii ca, vine furtuna? it intrebai mirat.
Cum sa. nu §tiu?! Uite ceaparul cum vine spre noi!...
Care ceapar?... Ce tot vorbe§ti? ma incruntai la
basarabean.
Dar el fara, sa se supere de loc, imi arata cu mana spre
miaa- noapte:
Uite!... Vezi acolo, pasarea ceea. Uita-te bine...
o vezi? Vine spre noi... E ceaparu...
Cum ai zis? ciaparu?... Ce-i asta, ceapar? intrebai,
nedumerit, uitandu-ma spre miazanoapte.
Ceaparu... Nu stiff? E o pasare. El nu se arata decal
cand s'apropie furtuna... and vei vedea ceaparu, apoi sa
§tii ca §1 vine furtuna.
Rasei de credinca lui, §i cat' itai sa descopar, spre miaza-
noapte, pasarea pe care o pomenise.
Sus de tot zarii pasarea deslu§indu-se tot mai mult, din
desimea zarei.
Se marea din ce in ce, mai mult.
Inainta, de abia, leganandu-se in plutirea linktita a vul.-
turului. Dar cu cat se Lisa mai jos, 4i schimba infati§area,
semar land mai mutt cu un cocor sau cu o alts pasare din
neamul cocostarcilor.
Se cunostea insa ca, e cu mutt mai mare si cu mult mai
deosebita decat aceste pasari calatoare.
Deodata, varfurile papurei prinsesera a se clatina u§or.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5T1 86
www.dacoromanica.ro
86 CARTEA SATULUI.
Infruntand furtuna, pasarea se afunda tot mai mult in
adancimi.
Cand o pierdui, cu totul din vedere, oftai cu gura plina
de vant §i zisei:
Pa cat cal n'a trecut mai jos... Ii trageam un foc... Ce
pasar e ciudafal... N'am mai v.azut a§a pasare, de cand umblu
la vanatoare... cat as fi dat s'o pot impu,scal...
S'o impu§ti?... Vai!... Ai face cel mai mare pacat!
se supara lopatarul care imi aratase, cel dintai, pe vestito-
rul furtunelor...
De ce as face un pkat? it intrebai mirat.
Apoi ce ne facem noi, pescarii, fati aceasta pasare?...
Cine ne mai veste§te apropierea furtunei?... Mai ales pe
mare, ce ne-am face noi!... Ne-ar prinde furtuna in mijlo-
cul drumului §i acolo ne-ar ramane oasele...
0 fabufneala. de vant era sa ne fastoarne lotca.
Acura nu-mi mai venea sa rad de credinta lopatarului,
ci imi pironii ochii in adancimea norilor, in cari se afundase
acest crainic trimis de Dumnezeu sa vesteasca. furtuna.
www.dacoromanica.ro
TUDOR GIAMPAROIU
www.dacoromanica.ro
88 CARTEA SATULLJ1
De cate-ori aruncam cate-o bucata de pain celor doi
prepelicari se repezea sa prinda si e1 o bucatica, poticnin-
du-se, gata sa cada... Se obosi indata de aceasta miscare gi
apoi se lasa pe iarba, ramanand acolo nemiscat, cu botu]
intins pe labe, cu ochii flamanzi si pironiti in geanta, din
care scosesem merindele...
Mirat intrebai pe carani dece mai luasera dupa ei un
caine atat de bateau si de pr'Opadit ca de abia se mai tarlie
pe urma noastra.:
Nu 1-am luat cu noi! ma lamuri chiar stapanul
copoiului. Ce sa facem cu el?... S'a tinut el de noi... De
cate ori plec la padure, apoi ma simte, macar ca e surd si
doarme ascuns in fundul cosarului de porumb. Nu e chip
sa, scap de el, chiar daca 1-asi bate!... Cum cred ca am sca-
pat de pacostea asta, it si and venind in urma mea... Hei,
saracul!... Vine la padure, co sa-si mai aduca aminte de
tineretea lui!... Ca vezi, a fost un caine si jum5.tate!... Pe
toata valea Amaradiei nu s'a pomenit caine ca Haiducu
meu!... Cat it vezi de mic si de pipernicit, iti Linea sal -
bataciunea de porc in loc... Cu, el am doborat peste doua-
zeci de mistreci. Era neintrecut la porci... Se razboia, dom-
nule, cu cel mai fioros mistret!... Asa it incoltea ca s5lba-
taciunea trebuia sa stea in loc, ca sa-si fereasca pielea de
muscaturile afurisitului. Si piele ca a porcului, nici ursul
rfare!... Asa de tare se inversuna porcul impotriva latratu-
rilor si a muscaturilor, incat in fierbinteala lui, nici nu
simcia cand ma apropiam cu pusca in mana, gata de tras...
Cand javra asta, cum o vezi, latra la porc, apoi toata
durea fierbea de harmaneala lui!... Strasnic caine!... Nici
nu s'a pomenit copoi care sa se vare in sufletul porcului,
cum se vara Haiducu! Prea era indraznet... Dar vezi cu
indrazneala lui, odata i s'a infundat!... Murea saracul, de
nu era cu noi Tudor Giamparoiu de la Hartoapele...
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTB21 VANATOREFFI 89
www.dacoromanica.ro
90 CARTEA SATULUI
ac la indemana, a fkut o teapa dintr'un lemn de ranger,
care lemn e tare ca osul... Cu teapa de stinger, a gaurit pie -
lea §i fiincica n'avea nici ata on sfoara, a luat curmei de tei...
i 1-a cusut cu curmeiul?
In toata legeal...
E de necrezut!
Nici not n'am crezut incuviinta vanatorul. Mai
ales ca pe cand it cosea, cainele inchisese ochii §i nici
nu mai sufla... Da' Tudor nu §i-a pierdut corajul. Dupa
operatie a pus cainele in sac §i mi 1-a carat in spinare pang
acasa. Ca vezi, eu p'am vrut sa mai car o mortaciune...
Acasa, i-am facut un culcu§ in tinda §i 1-am lasat acolo sa-§i
dea sufletul in pace... Da' sa vezi minune. A doua-zi, 1-am
gasit pe Haiducu meu, cu capul ridicat §i viu... I-am dat in
pripa apa proaspata §i a baut-o cu lkomie... Apoi, iar s'a
culcat... Peste trei tile, a prins a manca lapte cu mamaliga...
Peste o lung, 1-am luat la padure... Am mai vanat cu el,
aproape zece ani!... Nici nu §tiu cati porci am impu§cat,
apoi...
Dar doctorul care 1-a cusut a§a. de bine, ce face el?
Ce sa faca."?... Ia, a murit! Ca vezi §i el a fost rupt tot
de un pore... Da' n'a mai fost nimeni pe acolo s5.-1 coase
la loc.
www.dacoromanica.ro
VANATOR DE URSI, NU GLUMA
www.dacoromanica.ro
92 CARTEA SATULUI
Fiu de boier adevarat, vanatorul care de catva timp nu-
mai se indeletnicea cu vanatoarea, Linea sa treaca drept
un dibaciu ochitor printre prietenii §i cunoscutii sai.
Ar fi aruncat sute §i raii de lei, numai sa se intoarca cu
un vanat acasa.
Era tanar §i frumos §i 11 prindea de minune §apca de
piele galbena §i haina cea verde de vanatoare.
Dupa doua ceasuri de fuga nebuna, vanatorul care ati,
pise, se de§tepta deodata, intr'un sat murdar cu casele
mid acoperite cu stuf.
Automobilul se oprise, nemai putand sa inainteze de gi,
ragul nesfar§it de card §i carute, care poposeau cu boil de-
jugati, in curmezi§ul §oselei.
Ce sat e? it intreba pe gofer.
Un sat tiganesc... Mi se pare Gogo§arii it lamuri
§oferul.
Pana sa se mai descurce drumul, vanatorul privea cu
mi1s la taranii can se grabeau sasi injuge boii.
Deodata §oferul, intorcandu-se, zise:
Tata §i ursul!
Boierul prins f5.ra veste, tresari gata sa puna mana pe
tocul pu§tii.
intreba mirat.
Iata, acolo u raspunse §oferul §i zambind ii arata
un tigan ursar, care tocmai ie§ea dintr'o ograda noroioasa,
tragand dupa el, de lant, gogemete urs cat un bivol de
mare.
Prostule! se nec5ji boierul sucindu-se in loc.
Totusi isi tinu ochii la ursul care, cu mersul sau m51-
surat, i i urma st5pInul, cu capul in jos, ingandurat parca.
De§i n'avea dec.at pielea si oasele, totusi fiara, irnblanzita,
inainta leganandu-0, cu trufia unui luptator, trupul mats,
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 91
www.dacoromanica.ro
94 CARTE-A SATUL,Uf
Tiganul dupa ce i§i trecu de cateVa on degetele prin,
vitele unsuroase, §i'dup5. ce i§i mi§c,a buzele ca §i cand
ar fi socotit ce'va, rasufla:
Sa-mi dai... Zau c5. face, doua cute de poli...
Boierul ii immara banii pe loc, §i ii spuse sa iasa cu
ursul afara la camp, undeva la un loc mai ferit.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 95
www.dacoromanica.ro
96 CARTEA SATULUI
area infioratoare a fiarei in ciipa c5nd o ochise crezu
ca nu mai putea fi vorba de gluma si ca vanatul dela
spatele lui era intr'adev5x ursul care inspaimantase lumea
din imprejurimile Runcului.
In apropierea Bucurestilor, u zise erului:
Sa nu spui cumva nimanui, cum am ucis ursul... Cred
ca m'ai inteles?
and intra automobilul in oral, era Inca ziva.
Toata lumea se uita dupa automobil!... Isi poate in-
chipui oricine cum se chiora acum dupa automobilul tan5.-
rului vanator!
Prin mahalale mai ales, ivirea lui a starnit o adevarata
panics..
Copiii, c5.nd cladura cu ochii de ursul care se vedea
in Intregime, se luara in urma masinei pufuitoare, d5.nd ti-
pete si chiote ca la nunta... Jar cainii latrau asa de indar-
jiti, ca, ai fi crezut ca venisera hotii sa 'fure Intreaga ma-
hala.
Spre centru, boierul ceru soferului sa mearga mai in-
cet. Si tinerii si batranii, si militarii si femeile gi civaii,
in sfarsit toti trecatorii se uitau, unii cu zmerenie, altii cu
spaim5., altii nedumeriti, la matahala ins5.ngerata din coada
automobilului...
Cunoscutii si chiar necunoscutii v5.natorului, isi scoteau
palaria, inclinandu-se pans la pam5.nt...
Peste uimirea pe care o starnia matahala impuscata, va-
natorul de ursi arunca priviri red si nepasatoare, vrand
parca, s'arate lumei ca era deprins cu astfel de biruinte...
Automobilul se strecura Incet, pufuind cu mandrie,
printre trasurile care se incruciseau si insfarsit se opri in
fata curtii boeresti.
Lumea, de, se adunase ca la... urs, impedic5.nd mersul
tras urilor si al trecatorilor... Vanatorul isi scoase de pe
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE.571 97
www.dacoromanica.ro
UN TOVARAS PRIMEJDIOS
www.dacoromanica.ro
AL CA2A13AN: POVESTIRI VANATORESTI 99
www.dacoromanica.ro
100 CARTEA SATLFLUI
Nu puteam sa stiu data avea nasul mare sau mic; dad);
la fats era bilan sau negricios, daca era uscativ sau ro-
tund, daca era tartar sau data era b5.tr5n.
Vedeam numai o caciura haiduceasca, cam brum5.rie, care
se legana inainte Si inapoi, dupa cum pa§ia calul, mai incet
on mai repede.
Omul raa spas ca merge in satul Viorica. si ca la cea
dintai riscruce, ne vom desparti...
Din vorba lui se vedea ca umbla sa afle din ce parte
sunt si ce hram purtam de ma ratacisem pe acolo, tocmai
pe inoptate...
Eu 11 intrebam clack' vremea din urma nu adusese pagube
bucatelor, dac5. ar5.turile de toamtia se arata bune... Vor-
biram si despre greutatile cu care se lupta oamenii de
acolo.
Deodata omul tacu si nici mie nu-mi mai veni sa vor-
hese.
Cat-va timp, merser5.m mutt unul "langa altul, aka ca
in lini§tea intunecata a ca.mpului, nu se auzeau decat doar
suflarea ostenita a calului si geamatul surd al selei de sub
cararet.
Intr'un loc unde drumul se afunda intre coasta neagra
a unui deal §i marginea umede a mlastinei, fui prins deo-
data de o teams ne15.murita si fara sa vreau aruncai, tre-
sarind, o privire grabita spre tovarasul meu de drum care
acum i§i mana calul atat de incet, incat r5.masese cu cati-va
pasi in urma.
Fui fulgerat de un g5.nd care ma infiora:
Dac5. necunoscutul 5.'sta ma intrebai era un-om
rata de lege?... Daca era un scapatclin puscarie, sau pe tale
sa intre in ocna? Deodata. ma. oprii As5.ndu-1 sa treaca
irtainte.. .. : :.I;
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$T1 101
www.dacoromanica.ro
102 CARTEA SATULU1
Iarasi tacuram.
Acura, ma gandeam: Se vede ca si-a pus ochii pe pusca
si nu asteapta decat prilejul sa puna mana pe ea si sa
ma atace!"
Ca sa-i at-hit cat ar fi de primejdios pentru el sa faca o
astfel de incercare, ridicai glasul ca sa-1 inspaimant:
E drept ca e o rugina arma mea, dar trebuie sa. stiff
ca am ucis doui talhari cu pusca astal...
Tovarasul meu intreba cu mare interes:
Dece i-ai ucis?... Au vrut sa to jefuiasca?
Cautai sa par cat de linistit cand 1-am lamurit:
Da, au vrut sa ma jafuiascal... Intr'o noapte, tot
asa, ma intorceam dela vanatoare; langa un pod, mi-au esit
inainte doui ticalosi... Cand unul din ei, a ridicat ciomagul,
am tras... A cazut cu fata la p5.mant!...
Si a murit pe loc? se miry tovarasul.
Pe loc... Cel'alt a luat-o la fuga... Dar n'a scapat nici
el!... Dam nimerit in ceara...
Tovarasul nu zise nimic, numai se indreapta din sale...
Cu o svarcnitura dureroasa in tample, imi amintii deo-
data ca pusca mi-era descarcata.
Desi imi simtiam mijlocul strans de o cartusiera grea
de gloatte, totusi nu ma linistii fiind 'ca," nu stiu din care
sabiciune, nu-mi venea sad arat tovarawlui ca-1 banuesc
cat de putin.
Ce ar fi spus omul 'Lea ma vedea incarcand pusca
chiar in fata lui?"
i tocmai cand ma gandeam cum a4i luneca mai repede
un cartus in arma, in clipa in care necunoscutul acesta
s'ar napusti asupra-mi, deodata ma intreba banuitor:
Da umbli cu pusca intotdeauna incarcata?...
Mai intrebi! ii raspunsei cu buzele uscate, si imi
dusei fara voe degetele la cartusiera. .
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE.311 103
www.dacoromanica.ro
104 CARTEA SATULUI
Las' ca merg si eu cu dumneata pans la gar:a"...
Zic:
Da' parica spusqi ca. te duci la Viorica?... Dupa. cat
§tiu satul vine peste deal?...
Asa-i incuviinta totu§i nu-mi vine sa te las sin.
gur... Ma tern sa nu te ratace§ti
L-am rugat sa nu se mai oboseasca degeaba, de oarece
ma pusese pe drumul cel bun... El se impotrivi si cu'
nici -un chip nu voi sa ma slabeasca, spunand ca nu de-
parte de gara, se mai incruciFaza doui drumuri...
Mergeam iara§i alaturi.
Noaptea se intindea tot mai intunecoasa, tot mai deasa...
Nici nu-mi mai puteam da seama de locurile pe unde
treceam. Nu mai §tiam pe unde calc, daca erau dealuri in
lungul drumului, sau §esuri intinse... De nicaeri nu venea
vre-un sunet sau sgomot... Nici-un huruit de canna, nici
cel putin un la..trat indepartat... Nici-o licarire de lumina
care s5.-mi dea nadejde ca ma apropii de o locuinta ome-
neasc.a.... Asi fi intrat in cel mai sarac bordei... Asi fi
intrat chiar in barlogul unui urs, sa raman o noapte acolo,
lipsindu-ma de tren §i de toate treburile grabnice care ma
a§teptau la ora.§, numai §i numai sa scap de tovara§ia aces-
tui necunoscut...
Nu inaintam nici zece pa§i, fora ca tovarawl rneu sa
nu ramana in urma. De ca.te-ori ne alaturam unul de altul,
11 simceam ca se apleaca asupra-mi pandind parca prilejul
sa ma loveasca...
Ca s5.-1 silesc sa-ci amane pentru o clipa lovitura, ma
preficeam, din cand in cand, ca, aud un sgomot care ar fi
ras unat undeva, in intuneric:
Auzi?... Da, vine-o trasural... Parca se aud vor-
bind ni§te oameni... Trebue 61 fie tras ura doctorului... Un
jandarm mi-a spus ca doctorul e a§teptat la curter'
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 105
www.dacoromanica.ro
106 CARTEA SATULUI
trenul, dar cu gandul ca voi scapa de tovara§ul meu, Para
sa-i dau a intelege &IA banuisem gandurile.
Mai stai!... striga el in urma mea stall... Ca tot ai
scapat trenul!...
Nu mai aveam poft5. 85:1 mai ascult!... Alergam fora
suflare, cu urechea aplecata la sgomotul trenului care isi
potulea din ce in ce iuteala...
De§i nu vedeam nimic, nici inaintea mea nici in jurul
meu, tau§ presimteam ca pe undeva, pe aproape, trebuea
sal fie cateva locuinte omene§ti, ca, in sfar§it, drumul se
ispravea...
Si intr'adevar, dupa ce afri carmit drumul care Linea, fara
indoiala, pe sub coasta unui deal, ma lovira, deodata is
fata, luminile sclipitoare ale felinarelor din fata garei...
Auzii chiar poprirea 6.6.'ginata a trenului, sgomotul tam-
poanelor §i lovirea intre ele a lanturflor grele de fier... Pana
si freamatul de voci de pe peron imi atinse auzul... Cu
o ultima nadejde ca voi putea prinde trenul, imi incordai
vinele picioarelor...
Dar in zadar: Se §i auzi semnalul de plecare §i trenul se
urni mai intai greoi, dar indata huruitul rotilor se auzi
rasunand tot mai repede, tot mai grabit.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 107
www.dacoromanica.ro
108 CARTEA SATULUI
Cal' Id am ridicat capul, Cu gandul sa-1 descos pe tova'
f4u1 meu de drum, 11 vi'zui, cu mirare, cauthidu-se iara§i
la brau.
Da' ce ai perdut, de to tot cauti la brau?
Taranul se uita drept in ochii mei ci, zambind cam ru-
§inat, ma lamuri:
la am perdut pachetul cu... tutun, §i de ieri n' am fu,
mat o tigare!...
Atunci, mi/am dat seams dece tot drumul, tovara.,u1 meu
se tot eauta la brau.
www.dacoromanica.ro
0 LICARIRE...
Pe prispa unui bordeiu darapanat, pe care it imprejmuiau
barariile inalte, impia§tiitoare de miros greu, otravitor
it a§teptam pe Toma-pu§ca§ul sa se gateasca. §i el de
vanatoare...
Eram nerabdator.
Desi de abia trecuse de amiazi, totu§i mi se parea ca
ma prinde noaptea pe loc, ma de posomorata s'arata, ziva.
Sub cerul plumburiu §i rece al toamnei, cardurile negre
de ciori croncanitoare se §i indreptau spre codrul intune-
cat, in cautarea adapostului for de noapte...
Vantul nici nu adia...
Ca n4te uria4i de aburi, neclintici, norii stateau spanzu-
rati d'asupra satului tacut, d'asupra Fsului pustiu, d'asupra
codrului nesfar§it.
De ar da o burs de vant, sa-i mai alunge, zise
Toma iqind din bordeiu. Altminteri ne ploui rau.
Las' sa ne ploaie... am haina groasa, ii raspunsei,
aratandu-i paltonul meu de lama, bine captu.sit...
Cum, domnule?! facu mirat pu§capl cu haina
asta neagra, vrei sa mergi, dumneata, de pazi?
Nam alta... Ce sa fac?
Tovara§ul tacu... Fruntea-i se increci putin. Apoi
cand un gest, ca §.1 cum ar fi luat o hotarare mare, mu
zise :
www.dacoromanica.ro
110 CARTEA SATULUI
N'ai vrea saki dau, eu, un suman?
Mai e vorba?!...
Toma intra in bordeiu, si, fara zabava multi, se in,
toarse aducandu-mi un suman nou-nout, aproape nepurtat.
Mu lcumit, it imbrkai peste palton.
Gaud sa trecem parleazul gardului, inabusit de burieni,
furam intampinati, deodata, de latraturile vesele ale unei
copoiu malt, bine hear" lit.
Na, Dudas... Geaba te bucuri, ca nu te luam azi
ii vorbi Toma. §i slujindu-se de un capat de funie,
il lega de gat, chiar de un par al gardului...
In sumanele noastre de culoarea coajei uscate de copac,
acum o intindeam la drum spre codrii Pausestilor. Trebuia
s'ajungem, cat mai de graba, ca sa avem timp inainte de
inserat sal ne facem cate un culcus de paza, de unde
sa atinem calea porcilor mistreci.
Mergeam tacuti. Tovarisul meu de vanatoare nu era
vorbaret si nici glumet, cum se spune ca sent caranii nos-
tri, mai ales atunci card insotesc la variatoare pe vre-un
oth.sean. Tarartul asta era cam posac. N'avea nici fruntea
senina nici privirea indrisneaca si facisa a soimului. Toata
fata ii era plina de zbarcituri si pleoapele se sbateau mereu
ca si cared s'ar fi ferit de navala suparatoare a unor gan-
ganii neastamparate.
Fusese, aproape zece ani padurar pe mosia Pamsestilor,
dar din pricing ca tainuise niste furturi mari de lemne, isi
pierdu slujba, fiCatpe deasupra si cateva luni de pus-
carie.
Acum, rat5.c-ea fara nici un capataiu, cu o ru-
gina de pu.sca in spinare, rupandu-si in zadar opincele dupa
un epure sau alt vanat... De multe ori, se intampla, in
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATOREST! 111
; .4;1'7,, gi#;
11 apteptam pe Toma1wa9u1.
www.dacoromanica.ro
112 CARTEA SATULUI
timpuri grele, sa-§i gaseasca vanatul chiar prin cotetele
mai din marginea satului.
Cu taranii ceiralti n'avea niciun amestec. In sufletu'i
stingher §i intunecat, de mult nu lunecase o raza de lu-
mina imbucuratoare...
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 113
www.dacoromanica.ro
114 CARTEA SATULUI
a luminisului, padurea se intindea deasi ca un zid de um-
bra, de nepatruns.
Indata, incepui s'adun craci, cioate si tot felul de bu,
turugi si putregai, din can imi injghebai un adapost de
paza, de uncle nu m'ar fi putut descoperi nici cel mai
ager ochiu de lighioana sireata.
Dupa ce ma inghemuii in culcusul meu, am ramas ne,
miscat.
Dinspre partea unde sta tovarasul, se mai auzira cateva
boncanituri, apoi once sgomot amorti.
Niciodata, n'am pomenit o liniste mai adanca. Nici
dinspre sat, nici dinspre ses, nici de nicaeri, nu se auzea
un zgomot sau vreun rasunet, cat de stins, care
sa-mi fi dat de banuit cal in afar' de mine traia, in dipele
acelea, vre-o aka. vietuitoare. Nici frunza nu se deslipea
de sus, de teams ca nu cumva sa tulbure, in caderea
ei, aceasta liniste de cimitir... Incremenit in culcu§ul meu,
ca inteun sicriu, simteam ca. amorteala ma prindea
cu mana inclectata pe patul pustei, cu ochii neclintiti, peste
ma'sura de holbati.
Seam, urzindu,si firele'i sure, incepu sati teasa panza ei
de umbra in care se invaluiau, incet,incet, si arborii si
cioatele si maracinisul vineciu.
Ochi,mi obositi de atata veghere, arunca acum priviri
tremuratoare. Viroagele prind sa se lateasca., sa cads una
peste alta; trunchiul arborilor sa se umfle, crangile sa se
intinda, sa se incalceasca intre ele ca si cand ar fi vrut sa
impleteasca in jurul meu o retea uriasa, prin ochiurile ca-
reia sa nu mai pot trece.
Din toate partile veneau, lovindu-mi urechea, sunete
tainice, sgomot de pasi pripiti, fosnet de frunze, pufnituri
innabusite.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POlaSTIRI VANATORETT1 115
www.dacoromanica.ro
116 CARTEA SATULUI
Cat ai clipi, paznicul i§i duse §i el pusca la ochi.
Acum, una in fata alteia, cele doua Levi amenintatoare,
stateau gata sa scapere moartea din negrele for guri.
Am vrut sa fac un pas ca sa-i despart, dar groaza ma
impietrise; am vrut sa strig, dar imi pierise graiul.
cum a§teptam,tremurand, clipa hot5..ritoare in care
s5.ngele trebuia sa c5.§neasca ro§u, sa manjeasca maimle, sa
stropeasca arborii §i pamantul, auzii deodata o voce ru-
g5.toare:
Nu trage, ma Toma, z5.u... nu trage!..
Era paznicul care, danduii, cu groaza seams ca pusca
ii era goals de oarece descarcase focul in caine, cerea
acum indurarea dela tovarasul meu.
Lasa-1, Toma, las5.-1!.. strigai si eu, c5patandu-mi
din nou graiul.
Din pada intunecoas5 incepu sa caraie o ploaie rece si
m5.runea, udand arborii negri, racorind fruntea infierban-
tat5. a lui Toma.
Nu da, maTomal... Nu dal...
Dar nu mai era nevoie de nici o rugs: Toma i§i hiase
pusca de la ochi.
Plecandu-§i capul, inneca un suspin, scuipa apoi cu
greats, §i pleca iute fara. sa-mi faca cel putin un semn.
Cei doui paznici o luara repede pe langa tilde ,Si se fa-
cura una cu umbrele noptii.
Dupa ce aruncai o privire spre partea unde nu se mai
sb5.tea Duclas, §i 15.nga care era sa se intample §i o moarte
de om, plecai repede pe urma tovaraplui pe care de abia
it mai zaream, a§a, se inoptase.
Ploaia se intecise. Din sumanul meu se ridica un miros
greoiu, de caine plouat, care ma inneca. Picioarele
imi lunecau in toate partile, §i bajbaind prin intuneric,
trebuia sa ma sprijin de arbori, ca sa nu cad.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATOREFTI 117
partir'ar' tacuti.
Abia facui doi pasi, si imi amintii ca aveam sumanul
lui la mine.
Hei, Toma! strigai, da' cu sumanul ce fac?...
www.dacoromanica.ro
118 CARTEA SATULLJI.
www.dacoromanica.ro
DIN INSEMNARILE UNUI VANATOR MIOP.
www.dacoromanica.ro
120 CARTEA SATULUI
bul inalt §i, incet-incet, strecurandu-ma cu mare bagare de
seama ca nu cumva fo§netul frunzei uscate sa dqtepte dro-
pia din somn, mi-am croit drumul spre locul cu pricina.
and am chibzuit ca trebuie sa fi ajuns in dreptul va-
natului, ma Indreptai spre marginea porumbului.
.Mogildeata ceia era tot la locul ei §i, cum era destul de
aproape, mi s'a parut ca mica.
Repede, ca nu cum-va sa sboare, am luat carabina la
ochi §i am tras doua focuri, unul dup5. altul.
Detunatura pu§tei nu facu decat sa trez,easca dropia
din somn. .
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 121
www.dacoromanica.ro
122 CARTEA SATULVI
Cam suparat, striga la mine:
Ce esti nebun on chiar, domnule, de tragi asupra
oamenilor?
Ierati!... Am crezut ca esti o vulpe zisei, uitan-
duina cu jind la caciula lui de piele de cap roscat.
Iarasi, am multumit miopiei mele, caci de nimeream in
caciula cea de cap, apoi cu siguranta ca omul, cu sacul
de fasole in spate, nu se mai ridica de jos si sa ma intrebe
daca sunt nebun on chior.
www.dacoromanica.ro
UN PUI DE CAPRIOARA
www.dacoromanica.ro
124 CARTEA SATULUI
De§i padurarul era inca departe, tot* cainii, cari sea-
tusera adormiti in apropierea stan' ei, se trezira indata §i ra
traturile for vestitoare de venirea strainului, umplura toata
valea, suparand tkerea Intinderei.
Dupa ce-i lini§ti, fluerand in intelesul lor, padurarul se
a§eza ostenit la umbra rara a paretelui de nude. Cea dintai
grija fu sal scoata afara, la aer, iedul din sac.
Vietatea d'abia se mai m4ca.
Pe jumatate inabuOt de caldura, pe jumatate mort de
foame, iedul cazu pe o coastal, card padurarul se incerca
sal -1 puny in picioare.
Ciobanul, apropiindu-se, intreb5.:
Da' la ce e buns lighioana asta?
Ce nu vezi?! se incrunta padurarul. Ma duc
sal -1 duc boerului la targ.
Ciobanul rase:
Da' tu nu vezi, bade, ca-i pe jumatate mort?... Tre-
buia sal -1 mai 1* o s5.ptamana, sal suga la mama lui.
Peste o saptaman5.?... S5.-1 fi prins tu, atunci... Doar
sal fi imprumutat picioare de ogar...
Bine... Daca moare?
Nu moare! se imbarbata el singur padurarul. Ada
mai bine o oaie: sal vedem n'o suge la ea, ca doar nu-i pui
de lup!
Orfanul i§i gasi o mama.
Cu tot mirosul respingator at lanei de oaie, iedul se alipi
nesatios la sanul primitor.
Padurarul, care din clipa in care r5.pise puiul dela ear' iul
caprioarei, purta pe suflet raspunderea unui p5.cat, pled
mai u§urat, la gandul ca fiinta cea nevinovata, nu va muri
de foame...
Ramas la stank iedul cre§tea alergand ziva la pascut, pe
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE,STI 125
www.dacoromanica.ro
1:26 CARTEA SATULUI
Ciobanul nu-1 scapa din vedere, de frica sa nu-1 piarda.
ma, a dracului lighioana! Cum fuge de bine! de
necaz, ii strangea si mai din scurt, piedica dela picioare.
Pe coastele nisipoase ale dealului, iarba era foarte rara.
D'abia se mai intalnea cite un petec de burueni aspre
si vatamatoare.
De multe ori, oile ingramadindu-se, ramaneau triste, cu
capul in jos, cu spaima foamei incremenita in ochi.
La padure, era singura nadejde. De aceia ciobanul isi
zorea turma tot Inainte, tot mai la deal.
Intr'o dimineata nici nu rasari soarele iedul se
urca pe un damb inalt, si, intinzandu-si gatul subtire, in-
cepu sa miroase in vant, cu narile lui reci si tremuratoare.
De cealalta parte a dealului, dincolo de valea cu fun-
durile innecate in aburul diminetei, se intrersarea creasta
codrului Intunecat si ademenitor. Iedul Isi ciuli urechile,
ca sa prinda in adierea vantului, o soapta rupta din frea-
matul padurei.
Infiorat, facu o saritura in loc, smucindu-se cu atata
putere, incat legatura dela picioare se rupse, dupa ce insa
lasa o curmatura adanca pans la singe.
Acum liber, prizonierul isi dadu drumul picioarelor si
se avanta, din cateva sarituri, pe cealalta coasta.
Cand ciobanul a prins de veste, era prea tarziu.
La vazut, f5.cand o saritura, sprintena peste o butu-
ruga, si 1-a mai zarit, Inca odata, sburand peste o pajiste.
Atunci, era mic cat o minge.
Razimat in bath, pazitorul turmei se uita lung dupa
el si cand nu-1 mai zari, incepu sa fluere a paguba.
Apoi, se intoarse cu dragoste la oile cari pasteau la-
come, f5.ra sa se sinchiseasca, de fugarul ajuns poate in
inima codrului.
www.dacoromanica.ro
POVESTEA UNEI TURME DE OI CARE S'A
RASVRATIT IMPOTRIVA CIOBANULUI
www.dacoromanica.ro
128 CARTEA SATULUI
Tapul incepu a rade drace§te.
Pal dece tineti voi seama de tot ce va spune cioba-
nul? Or va temeti de el?...
Cum sa nu ne temem" beh5.ira toate oile lacy
lalta. Cine are ghioaga in man5.: Noi sau el"?
Tapul cel raios i§i barliga coada §i le vorbi cu glas um-
flat:
Asa vi trebue daca va lasati stap5.nite de cioban.
Ce folos clad. aveti un cioban? Voi nu trageti dela el nici
un folos pe c5.nd ciobanul trage toate foloasele stapanin-
du-vi. Las' ca va mulge in fiecare zi, dar va is §i lana
din spinare de doua on pe an. Pe and daci ati fi singure
de capul vostru nu v'ar mai necaji nimeni §i ati trai lini§-
tite in voia voastra. Nu v'ar mai opri nimeni sa intrati in
lanurile verzi de lucerne sau trifoi, nu ati mai sta inchise
in tarcul stanei, §i nici n'ati mai fi tunse §i mulse cum
sunteti... Ascultati-ma pe mine... Datiel dracului de do-
ban...
Oi le, di ca oile, au lasat pascutul, sa asculte cu luare
aminte la vorbele raiosului. Atunci un berbec nasdravan,
ie§i din turma 1i1 infrunta pe tapul cel raios. 11 infrunta
cu vorbele astea:
Veziti de treabl, raiosule... Ai venit sa zapace§ti
turma cu vorbele inse15.toare?
Dar vorbele berbecului cel batrarnu furl luate in
seama. Oile strigara la el supirate:
Las5.-1 pe tap sa vorbeasca. El ne vrea binele.
Atunci tapu1 fudul ca un placintar, ii sratui pe ber-
becii tineri sat1 omoare pe cioban.
Berbecii dornici de hoinareala, n'au mai a§teptat sa le
mai spue incaodatA, §i cum ciobanul tocmai venea spre
turma, se napustira asupra lui §i din cateva impunsaturi
1-au dat de-a berbeleacul, peste cap.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 129
www.dacoromanica.ro
CAT ERA DE LUNG BALAURUL?
www.dacoromanica.ro
Al CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 131
www.dacoromanica.ro
132 CARTEA SATULUI
nu intalneam pe nimeni in jurul meu, §i cum de nicaeri
nu venea pang la mine nici cel mai mic sgomot, §i cum
a§teptam la fiecare clips sa intalnesc infioratoarea Cara,
toare, tresariam la once fopet starnit de cel mai u§or fir
de sunatoare.
Dar cand sa rasuflu mai u§urat ca am isbutit sa. scap
din parloaga asta supara.'toare, am r5.mas o clips incremenit,
cu un fior de ghiata in spinare. In fata mea, nu depaite,
pe marginea §oselei, cleacurmezicul §ancului, parca am za-
rit deodata mladierea sclipitoare a §arpelui uria§.
Dar indata m'am lini§tit: Era un trunchiu rasucit de
copac adus acolo, din cine §tie ce padure, de §uvoaiele
de apa cari saps fara mils fundul valcelelor din impreju-
rimi...
Dupa ce am ocolit, cu destu1a truda, o mla§tina moc-
nita, cu marginele inabu§ite de tipirig, rogoz §i alte plante
de balt5., am ajuns la poala unui deal, cu coasta surpata
formand pe alocuri, maluri drepte, ce semanau de departe
cu zidurile ruinate ale unor cetati.
Cand am ajuns la locul, cam pe unde, dupa spusa oa-
menilor, s'ar fi ascunzand §arpele, am inceput sari taut
cu deam5.nuntul ascunzatoarea.
Nu dupa multa truda, descoperii, s5.pata in mal, o vi;
zuine cu intrarea rotunda ca gura unei banite. Chibzuind
ca asta trebuia sa fie ascunzi§ul §arpelui, fara sa mai stau
pe ganduri, ocolii dambul §i suindu-ma pe deal, ma a4ezai
drept deasupra vizuinii, hotarit sa stau la panda acolo,
pang ce s'o ivi, de undeva, jivina impotriva careia parca
prinsesem o ura invervnata, de razbunare, ca ma adusese
prin aceste locuri.
Ca pe o banca inalta sateam cocotat pe muche, cu
picioarele in jos, lipite de zidul de pamant, cu pu§ca la
indemana, gata sa ma folosesc la cea dintai mi§care.
www.dacoromanica.ro
-intoN3 scrucppo av 'arm at
1:4
4A..11*a
;111 111
www.dacoromanica.ro
134 CARTEA SATULUI
Inaintea mea, in vale, se odihnea ghiolul cu apa lui
atat de nemiscata, c5, parca ar fi fost inchegata.
Pe alocuri, palcuri de papura deasa, de nepatruns, ii
s15.bea lucirea argintata, p5.and-o cu umbre negre, care
isi inecau rasfrangerea in adancul linistit al apei.
Era tacere si liniste in jurul meu ca si cand nu s'ar fi
pomenit undeva vre-un sat sau catun.
Da, nici un cantor nu se vedea suparand praful de pe
drumul care se lungea al5.turi cu iazul, si nici o vita cel
putin, nu se area albind in tot cuprinsul imbr5.cat in
verde.
Intr'un rand, mi se parea ca deslusesc pans si sorbul
usor al sc5.derii apei din mlastina din vale.
Dela o vreme, linistea asta incepea sa ma ingrijoreze si
m5. cuprinse gandul sa plec cat mai repede de awl(); dar
parca nu ma puteam hotari.
Deodata tresarii, deslusind un fosnet ciudat care por-
nea chiar din buruienile uscate, de jos, de 15.nga malul
pe care stain.
Indata se si ivi din desime, cu mladierile lui jilave, un
carpe mai insp5.imantator poate decat cum mi -1 zugravi-
sera oamenii din sat.
I-am vazut numai spinarea cenusie stropita cu pete albe
ca de argint, iar cand isi ridica deodata capul lui solzos
taiat de o dunga neagra, am simcit ca. mi se lungesc pi-
cioarele tot mai mult spre vizuinea inspaim5.nt5.toarei ji-
vine. Am vrut sa le trag in sus, dar pace: se ficusera atat
de grele ca parca erau turnate din cel mai greu metal.
numai cand auzii un sasait ca de Oscan suparat, mi-am
dat seama ca am o arms in mana. Dar nu-mi aduc aminte
cum am ridicat-o si cum am luat la. ochi, capul cel had
care se hatina incoace si in cob, dupa randier& unsuroase
ale jivinei.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVEST1RI VANATORE5T1 135
www.dacoromanica.ro
UN RAMASAG VANATORFSC
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN : POVESTIR1 VANATORUTI 137
www.dacoromanica.ro
138 CARTEASATULUI
Ura! striga capitanul. Acum sa-ti iasa lupul, vai de
pielea lui!
Branzoii se pornira pe ras, de iti era mils vezi.
Apoi, se ridicara deodafa, facandu-si semne de intele-
gere, pufnind pe sub ascuns.
Cand iesiram pe poarta conacului, soarele se infigea in-
tr'o braniste de plopi, punand dungi de our pe marginea
arborilor lungi si desiraci, cu varfurile topite in para in-
serarei...
Pe mine, tovarasii ma lasara sa merg innainte, si toc-
mai cand treceam podul de peste Motru, o turturica, tis-
nind din desimea unei salcii, se avanta in aer si trecu drept
deasupra noastra.
Jute, am intins pusca si o detunatura rasuna adanc intre
perecii nevazuti ai luncii.
Cu tot taraboiul acesta, pasarea neatinsi isi urma sbo-
rul avantat, taind si mai repede aerul, cu aripile ei as-
cutite.
Tovarasii can credeau cal am grelit pasarea din pricing
ca aveam cartuse oarbe, se pomira pe ras, strigand care
din cotro:
A luat alicele in cioc!
I-a cazut o pang din coadal...
E tare la pene!...
and se mai potolira, le nisei:
Ce va hlijiti atat!... A fost o intamplare!...
Era o intamplare daci o nimereai!... Nu stii sa tragi
la zbor... De geaba to lauzi, ma atati capitanul, in
rasul celor de faca.
Nu stiu sa dau din zbor? Crezi!... Daca-i asa, arun-
capitane, chipiul in sus, sa vezi cum ti-1 ciuruesc!
ma laudai ca sa-1 aprind.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$T1 139
www.dacoromanica.ro
140 CARTEA SATULUI
Da, pe dou5.! rispunse capitanul §i abia tinindu-se
de r'a's, infipse chipiul inteun par.
At.i auzit?... Pe doua butoae intarii nerabdator,
pregatindu-ma sa intind pu§ca.
Stai ma opri capitanul poti sa to mai apropii...
Prietenii ma priveau batjocoritori:
Mare vanator! Ca la vrabii!...
M'am apropiat la vreo 20 de pa§i departare §i, luAnd
chipiul la ochi, am tras cu o mare sete de razbunare.
'Can' d porni detunatura, chipiul pieri, nealegandu-se nici
praful de el, a,sa it macinaser5. alicele.
Br'nnzoii" ramasera ca trazniti, cu ochii holbati, cu
gura cascata.
Scotind linistit cartu§n1 din puF5., zisei capitanului:
Hai capitane!... Iali chipiul... sa mergem la bere!...
i cum tovarisii mei nu puteau igi din nedumerire, a-
daugai:
Asa va trebue... branzoilor! Credeati ca yeti pacali
pe un adevarat vanator!... Acum, platiti berea!
www.dacoromanica.ro
PASARI ALBE CU ARIPILE NEGRE
www.dacoromanica.ro
142 CARTEA SATULUI
t:-.4te,ye
Alr
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: PCATSTIR1 VANATORESTI 143
www.dacoromanica.ro
144 CARTEA SATULUI
copil, strapunse aerul si o pasare atins5., curmandu-si sbo-
rul sageta lumina cu o dunga tarcafa.
Cand am luat-o de jos, se mai sbatea. Inca.
Din ciocul subtire si putin adus spre varf, picaturi de
sange se prelingeau rotunde ca margelele de macies
pe albul de argint al penelor depe piept.
Cateva picaturi imi patara m5.na.
M'a prins parca o rusine fata de isprava asta, si pentru
intaia data, in viati, am simtit scarba de patima de va-
nator.
Cand pasirea nu se mai zbatu, i-am acoperit pieptul
alb si insangerat cu aripile ei lungi si negre.
In loc s'o bag in geanta, m'am gandit s'o arunc, dar
parca mi-a fost mild s'o umplu de noroi.
In adierea vantului, o frunza mare de lipan de balta
se legana usor.
Repede, am rupt-o si am invelit in ea pasarea ucisa.
Apoi, dupa ce am ascuns va'natul pe un lac mai svan-
tat, am plecat grabit fara sa-mi mai intorc ochii dupa un
card de rate care-mi trecu pe deasupra. capului.
Parasii balta, si imi vazui de drum.
www.dacoromanica.ro
GRIJA ARENDASULUI
www.dacoromanica.ro
146 CARTEA SATULU1
Pe langa iazul dela Obar 0a pe care it Linea in arena
pentru stuf §i papura-, mai avea doua mori §i doua sute
falci de pamant.
Dar nici morile, nici pamantul nu-i dadeau atata grija,
cat ii dadea iazul.
De0 in balta lui se aflau multe carduri de rate sathatice
si nenumarate lisite. Soreata se temea ca nu cumva,
ocrotit de intunericul noptei sa vie vre-un vanator §i sal
Impute o rata sau sa pescuiasca putina albitura.
De era vant sau ploaie, de era intuneric besna sau Luna
plina, el se a§eza la locul lui de paza, cu puFa gata, §i
ramanea acolo cu ochii deschi0, cu urechea plecata la orice
foqnet, pang ce-1 prindea cea dintai albire a zilei, cand se
scula infrigurat, cu oasele amortite, dar cu gandul impacat
ca nimeni nu-1 furase.
Si aceasta obositoare sarcina o indeplinea de aproape
doua luni, in fiecare noapte, fara §ovaire.
In timpul din urma insa parca avea necaz ca, facea in van
aceasta strajuire...
Simtea parerea de rau a vanatorului caruia nu i se arat'al
vailatul a§teptat.
ySi aceasta doar era o munca, §i munca trebue rasplatiti.
Daca s'ar fi ivit °data hocul de vinator, eel putin ar fi
avut prilejul sa dea o pilda strapica celor ckora le-ar mai
fi vent gustul sa vaneze in balsa lui Soreata.
De multe ori, cand 11 intalneam dimineata, intorcandu-se
cu ochii rositi de veghere, 11 intrebam, in treack:
Ei, ti-a cazut cineva in capcana?
Inca nu! raspundea arenda§ul baltei, fleand un
gest de ciuda.
Si ai trage cu pu.,ca. In om?
Trag...
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$TI 147
www.dacoromanica.ro
148 CARTEA SATULUI
rand d'asupra apei, aripileri intunecate, c'apoi se Iasi pe
malul d'impotriva, drept in fata stapanului baltei.
ySiIsta imi prapade§te pe§tele! gandi Soreack ui-
tandu-se cu jind la salbaticiunea care se inaltase pe picioare.
Jigania ramase a§a de lungs §i de nemi§cati ca umbra ei ire
tinss pe ap5., parea a fi umbra unui par.
Soreata i§i duce iara§i plosca la gura, ci n'o s15.bi pans
ce nu-i dete de fund.
Incet-incet, o caldur5, mole§itoare u cuprinse tot corpul.
Fars si i dea socoteala, se intinse alene pe paie, reze-
mandu-se cu spatele de peretele negru al groapei.
Pe ochii cari se purtau greoi peste stralucirea de oglinda
a apei, pleoapele se 15.sau invinse.
Bi gata-gata s'adorm5, cand §optiri pripite de voce ome-
neasca, strecurandu-se printre trestie, atinsera urechea in-
grijata a veghetorului.
Bi lucru ciudat: in aceste §optiri, Sore*. desluci 'impede
vocea lui Marcu Fieraru, tiganul, care zilele trecute, se
lauda prin cra§ma ca vanase doua rate salbatece.
Arenda§ul vru sa se ridice, dar parca nicte main van-
joase il tineau lipit de fundul groapei,
i acum, papura focnea din ce in ce mai tare...
Ai fi crezut ca cineva i§i deschidea un drum prin desi-
mea fo§nitoare... iar ochii holbati ai lui Soreata zarira In
clipa aceia o umbra greoaie de om care se apleca peste
fata apei.
Balaure! r5.cni arenda§ul, §i smucindu-se din to-
ropeala in care it aruncase rachiul, ridica arma si tintind in
grabs, atinse tragaciul. .
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$T1 149
www.dacoromanica.ro
CAPRIOARA LUI BULBUC
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE5TI 191.
www.dacoromanica.ro
152 CARTEA SATULU1
Ce sa se praseasc5.! rase unul din nci. Auzi sa-i
vie caprioara in pu§c5. §i s'o lase sa se ducal... Ce crezi
ca to mai intalne§ti cu o a§a pleasca?... Ba eu o plesneam
de-i merges untul... n'o mai intrebam de unde vine ,Si unde
se duce... §i claci are de gaud sa inmulttasca vanatul de
pe mosule boierului... Ai fost un prost, ma Cristea!
Lui Bulbuc, acum, u luceau ochii ca la un copoi. El
care povesticc lucrurile cu at5.ta liniste, deodata isbucni:
Nam fost un prost, domnule!... Am fost un do-
bitoc, un brit' un p5.catos!.. Para' mi-a furat dracul
mintile! Auzi eu, van5.tor batraneu sa riman cu pusca
in many ca prostit, §i sa las vanatul sa-mi arate coadal...
Si ce agera salb5.taciune!
Si n'ai cautat-o, n'ai urm5xit-o?
Cum sa n'o urm5resc!... Cum miam mai vent in
fire, §i am vazut prastia mea, iute m'am luat pe urmele
caprei. Am cautat-o peste tot local; §i pe mo§ia ciocoiasca
§i in padurea mare a Statului, da' de giabal... Parca pie -
rise! M'am dus acasa cu inima acri. Nici nu mi-a ye-
nit sa mink' lc de necaz!... Imi venea sa nip arma §i s'o
arunc in garla... M'am culcat §i tot nu-mi mai ie§ea ca-
prioara din cap... M'am svarcolit pans Intr'un tarziu, fara
sa pot inchide ochii. Deodat5., Imi veni gandul sa ma clue
sa caut salbataciunea cu copoii... Repede sarii din pat, §i
ma imbracai eat ai sc5.p5xa din piatra... Cu copoii dupi
mine, am intrat in padure. Era Luna, de ai fi ark si mierla
depe cuib. Am alergat ca un nauc... Desfundai toate as,
cunzatorile, toate cotloanele, dar de giaba, n'am dat de
urma ei...
Cum sa dai! it necajiram Capra nu e iepure
ca s'o intorci cu copoii. Ea du' id se pornese, apoi o is
inainte; trece ci prin ora§e, dar nu se mai intoarce!...
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$TI 153
www.dacoromanica.ro
PICIOR DE DRAC
www.dacoromanica.ro
ss
III lei 114
111114
1.01 J. 'I'll' du
$ In 4 I
St I .400
.1 ,
"i5.4141111 1,
1.
t 1
1 1
ti,1 taiga",
I4 I GO
if .
/'
Mb
dot
411. mm
tN
JIM.
11.11M.
-... _ 11.m.
am.
..
1
.61 ,''..q.r,",-f
.........
... ..,...,.. do _ran
.. lip .,,, I; ),0
eme...1.1,11:1:.....-*141," . ' ..
:',...`..!..4.,::. .41.
.
.4
.
,
. als
....
ttler
Air ..R0
:Ee. anew
4,4?...-
.0!""..;..
,.f
rr , ?,_
MM
,,,, .... ,.. .
www.dacoromanica.ro
156 CARTEA SATULUI
Picior-de-drac!... La amintirea acestui nume, toata strada
gatuita de ziduri colcuroase, toata lumea trecatorilor parca
se mistuisera deodat5....
Inaintea mea, se intindeau ara.: lanuri nesfarsite, par-
loage dese de ierburi incalcite, coclauri obositoare cu rape
adanci si dealuri acoperite de paduri si branisti tainice...
Bi peste toate acestea, se purta sub soare arzator si
van' turi racoritoare, un vanator inalt, cu barbs ca de
pops, cu o palarie mare de paie ingalbenita si rupta de
atata purtare... Il vedeam inainfand in zare, tesand °goat
rele in lung si'n lat, cu picioroangele stran se in jambiere
de piele galbena...
Da, strainul din faca mea, era Picior- de -drac, cel mai
dibaciu si mai nazdravan din top Vanatorii pe care i-am
cunoscut in viata mea.
Da, Moss -Toader, Imi amintesc bine de dumneatal...
Lram luat usor de brat: and Incepu sa umble, bagai
de seams ca schioapata putin.
Da' la picior ce ai, Picior-de-drac?
Ia dracia ceia de reumatizm... Baltal... Ea m'a dat
gata cu afurisicii cei de bicati...
Fiind-ca dela un timp, mosneagul incepuse sa schioapete
tot mai rau, am oprit o trasura.
Ne-am dus tocmai la marginea orasului si intraram Intr'o
carciuma de acelea uncle trag taranii, atunci card nevolle
ii Imping spre orasul cu ispite.
unde puteam sta mai bine de vorba cu un Nolnator
ca mos-Toader, decla't Intr'o astfel de carciuma!
Ne a,seza.ram la o masa lungs de lemn Inca uca de
Yin, nu departe de cati-va farani can vorbiau tare, si can
de cheflii ce erau dupa atata bautura, se sarutau din toata
inima, cu zgomot mare.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$T1 157
www.dacoromanica.ro
158 CARTEA SATULUI
fi luat pe langi dumnealui... Cand se duce sa stea vara la
mo§ia lui din Braila, ma ia §i pe
I0 ia §i cainii, desigur...
Pai daca §i-ar lasa cainii la Bucuresti, m'ar mai lua
cu el?
Cred call place la mo§ie?
Imi place §1... nu-mi place. Imi place ca v5.d §i eu
soarele rasarind §i apunand... ma duc la p5.dure ca s'o
aud §optind... Dar nu-mi place la mo§ie, pentru ca locu,
rile de acolo, Imi fascolesc gandurile §i ma fac sa-mi amin,
tesc de vremea cand eram §i eu om intreg... Nu §tii ce
jale mare ma prinde and trec prin parloage §i imi sare
Inainte, pe nesimtite, vreun hot de iepure, sau cand aud
prin porumbul de toamna, cum se striga intre ele potami,
chile...
Cateodata, cand toata lumea doarme, eu ies afara din
curte §i stau pe o buturuga de lang5. lantana §i ma uit la
stele... §i imi vine a plane, zau, car' aud pe sus, departe,
strigatul ga§tilor cari se abat spre lacul din capul mo§iei...
Atunci, a§i vrea sa am pu§ca. §i sa ma indrept spre lacul
unde inoata salb5.taciunile §i sa le inv5.'t cum sa se bala-
ceasca ele in averea boerului... Dar mi-a luat Dumnezeu
si ochii §i picioarele...
Las' nu mai plange...
Cum sa nu plang, cand au ajuns §i lighioanele sa - §i
bats joc de mine?... Para inteo zi nu miam pomenit eu
cu un iepure care era cat p'aci s5.,mi treac5. printre pi,
cioare!... De necaz, am asvarlit §i eu cu carja dup5. el...
1-ai nimerit incalte?
I-am rupt un picior, c5 nu degeaba Bunt eu §chiop...
Da' iepurile ce a facut?
Ce sa fac5.'? Ia, cand s'a vizut §chiop, a luat cirja de
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORETI 159
jos, a pus-o sub laba din fats. §i, tupa-cupa a intrat intro
leasa de maracini...
Ridicai paharul:
In sanatatea dumitale, MocyToader!... Tot vanator
ai r'aimas macar ca nu mai ai pu§ca, picioare §i ochi...
Mos-Toader i§i dete capul pe spate §i se propti mandru
in scaun:
Auzi sa-i scald eu javrele!
www.dacoromanica.ro
VANATORUL DE VIDRE
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI
\I
161
...; ;
17Mp...17 =re = r =
':. v.."- .5`,
www.dacoromanica.ro
182 CARTEA SATULUI
incotro s'apuce; daca trebuia s'o is la dreapta sau la stanga
spre a ajunge la coliba unui lipovean batran, unde gasea
intotdeauna cateva ceasuri de odihni la adapost, inainte de
a-si alege locul de panda, spre ziu5.. cat Linea el minte, mai
mult de dou5. ceasuri de drum nu puteau sa fie pans la
coliba...
I se urise tot urnbland si nici un indreptar spre locul
unde era coliba.
*
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORF-STI 183
www.dacoromanica.ro
164 CARTEA SATULUI
10 arunci numai ochii plini de dojana la luceafarul care
stralucea in clipa ceia mai rece §i mai nepasator decat on
cand.
Abia simtindu-0 mainile de inghetate ce erau, vanato-
rul se folosi de ele 0 cu o opintire voiniceasca putu sa iasa
pe uscat.
Frigul §i crivatul ii prefacura toalele depe el in ciucuri
de ghiata... Si nicaeri niciun adapost!
Cel dintai gand care ii lumina mintea a fost sa dea foc
stufari§ului 0 la flacka mistuitoare sa-0 desghete hainele
§i sa-0 incalzeasca madularele.
Tremurand de frig §i de nerabdare i0 cauta cutia de
chibrituri din san... 4
Incremeni de groaza cand o gasi uda si rece ca o bu-
cata de namol.
Nu mai era chip de stat pe loc, o clipa... Sufiand in
palme, o lua la fuga pe ghiata zgronturoasa, facand sari-
turi nazdravane, ca un scapat din balamuc...
Cateva buruieni de balta, care 10 intindeau rugii ca
ni§te curse vanatorqti, ii incurcara picioarele, tra'ntindu-1
la pamant.
Nu se mai osteni sa se ridice. De altfel incercarea ar fi
fost zadarnica: oboseala ii poruncise sa nu se mai m4te.
Cu un suspin de u§urare para., se intinse pe ghiata rece,
cu nepasarea cu care s'ar fi intins pe lavita calda de acasa...
0 toropeala grea de plumb it cople0 indata §i, sur4and,
a inchis ochii.
Se afunda inteun somn adanc §i visa tot felul de ara-
tari pe care in viata nu le intalnise.
Se facea parca in visul lui Ca toata intinderea
care lucia ca o oglinda, era presarata de sute §i mfi de
copci. Din fiecare copca, rasaria o vidra.
Si toate vidrele erau nemaipomenit de frumoase, cu blana
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORE$T1 165
www.dacoromanica.ro
LA GURA BARAGANULUI
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORE.5T1 167
www.dacoromanica.ro
168 CARTEA SATULUI
M5. bucurai:
E mare balta?...
Mare, domnule... Tine vre-o 10 kilometri...
Da, incaltea, gasesc ceva pe ea?
Tot felul de jig5.nii... Intr'un ceas, umpli un sac...
Au mai fost pe-acolo boeri din Bucure§ti...
Cand 1-am intrebat dac.5, cunoa§te locurile de acolo, t5.-
ranul se mira:
Cum s5 nu cunosc?!... Pai, eu nu's din Reviga?!...
Va port eu pe acolo... Am §i bard.
Da' e departe? 11 Intrebai cu ner5.bdare.
Da' de unde!... Uite colo... in coasta padurii...
Ca sa n'am in urma vorba cu el, ma tocmii:
ySi cat imi ceri pan5. acolo?
Fara sa se gandeasca o clipa, caruta§ul imi r5,spunse:
30 de poli...
Cum, domnule sarii treizeci de poli?... 0
palms de loc?!...
Taranul Lisa h5.turile din mana:
Dad poftiti!... Crezi aproape?!... E mai bine de
o jumatate pot5. pan'acolo... A§a pare ca-i aproape.
Ma d5.dui jos din caruta:
Ma duc eu ci pe jos p5.n5, 'n sat... Gasesc eu acolo
un druta§ mai omenos.
Apoi pan5. 'n sat, va duc si eu... Cu un pal va duc...
Cum eram lihnit de foame, mi-a trecut supararea pe
el, si m'am suit iar5.0 in caruta.
Pan' la sat, imi vorbi numai de balta dela Reviga. Dupa
cum imi vorbea, in balta aceea trebuia sa fie mai multe
rate decat papura.
Ati putea dormi la mine... Am sta la noapte de paza,
ca §i eu ma pricep la asta, ma pofti omul.
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVEST1R1 VANATORESTI 169
www.dacoromanica.ro
170 CARTEA SATULUI
Ce radeti? Ce §titi voi!... Para's vanatori?... dome
nule!...
Lam intrebat:
Ma rog, care balta e mai mare: Reviga sau Sara-
cuica?
Ce are aface se mira. bondocu Reviga e o
scursoare acolo... Nu gase§ti nimic... Da' Saratuica e balta...
nu gluma... Intrebati oamenii... Nu-i a§a, ma?
Oamenii incuviintara:
Da, e mare... mare de tot!
Caruca§ul intra cu biciul in mana. l'intuindu-1 cu pri-
virea pe bondoc, 11 intreba:
Cum, ma, e mai mare Saratuica de cat Reviga?...
Reviga e scursoare?
Nu... nu!... Cum sa fie scursoare? Se poate!.. Da'
§tii, dumnealui spunea ca-i mai later Saratuica, raspunse
lini§tit bondocu fara sä se uite la mine.
Ma amestecai iara§i:
Cum ramane atunci?... Care e mai lata: Reviga sau
Saratuica?
Din ce in ce mai senin, bondocu ma incurca mai rau:
Apoi is late amandoul...
Parca adinioare, spuneai ca-i mai lata Saratuica?
Da, da, e mai lata....
Cam necajit, birjarul it apuca:
Cum mai lata, ma? Nu'i mai lath'. Reviga?
Bondocu, rara sa parer cat de putin incurcat, incuviinta.:
E lata §i Reviga... Ce sa spun?... Da' e lata prin unele
partim pe la varsaturi...
Ne§tiind ce sa mai cred, it intrebai din nou:
Da' unde-i mai mult vatlat?
La Saratuica...
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 171
www.dacoromanica.ro
172 CARTEA SATULUI
Cu toata asigurarea oamenilor ca balta e la marginea
satului, am umblat aproape un ceas pang ce am ajuns la
malul ei.
Stransa intre doua. dealuri, Saratuica '§i scurgea apelei
inverzite pe marginea ogoarelor §i a araturilor.
Deasupra stufului, nu se purta nici o pasare, ca §1 cand
unda apei ar fi fost fierbinte.
Am crezut ca poate am gre§it drumul. Gar la asta, nu
putea fi cleat o scursoare care da in Saratuica.
Atunci, am luat drumul in sus, pe marginea ei, fara
sa dau de balea. Norocul imi scoase in cale un om. In-
trebandu-1 daca e departe Saratuica, imi raspunse:
Asta-i Saratuical... Care vrei sa fie?
Da pe Ionita nu 1-ai vazut?
Care Ionita?...
Ala, care... e vanator... Unu bondoc... Are o bard.
Ce bard., domnule!... N'are nimeni nici o bard...
Avea boerul una... da' de cand au scazut apele, a luat-o
la curte...
Bine, asa mi-a spus Ionita.! zisei aproape desna-
dajduit.
Omul dete din cap:
Ionita v'a spus? Ei bata-1 sa.-1 bats!... E un §iret!...
V'a pacalit!...
www.dacoromanica.ro
DE CE STAPANIREA A FACUT 0 LEGE A
VANATULUI?
www.dacoromanica.ro
174 CARTEA SATULUI
Dunare, se abat caxduri de lebede, albe ca zapada §i stra-
lucitoare ca argintul in bataia razelor de soare.
La noi in tar5., vin ca s5. Vineze, oaspeci din lumea
inalta §i chiar de vita, imparateasca... Visul cel mai fru-
mos al unui vitiator strain este ca sa fac.5. o vanatoare in
muncii notri §i in b5.1tile noastre... Mai zilele trecute, a
venit la noi, tocmai din Anglia, un musafir de vita
domneasca, var cu regele Angliei.
Cat a stat la noi in tara, s'a desfatat, vanand §i la munte,
§i la balta §i la camp. La plecare, el a marturisit ca cele
mai frumoase zile din viata lui de vanator, au fost cele
petrecute in bogata §i primitoarea noastra tar5....
Asta dovedete ca nicaeri nu se gase§te atat vanat ca
la noi in cara.
www.dacoromanica.ro
AL CAZABAN: POVESTIRI VANATORESTI 175
www.dacoromanica.ro
176 CARTEA SATULUI
prasesc... Acesti vanatori parca nu-si dau seama de pa-
catul cel mare pe care 11 fac, omorand, de pilda, o iepu-
roaica cu puii in burta, on vanand potarnichea pe care
o salta depe cuib.
Nu numai ca fac un pacat mare, dar aduc si o pa-
gulDa chiar lor, ca vanatori. Caci daca impusti o singura
iepuroaica in timpul prasilei, apoi in toamna ai mai pu-
tin zece iepuri, adica atati cat ar fi fatat iepuroaica de o
lasai sa. traiasca.
A impusca. o salbataciune in timpul prasilei, e ca si
cand ti-ai taia vita cu vitelul in ea... E ca si cand ai lua
closca de pe oua ca sa gatesti din ea o ciorba sau un
hors... E ca si cand ai taia vita de vie, incarcata cu agu-
rida, in loc sa astepti coacerea strugurilor...
*
www.dacoromanica.ro
AL. CAZABAN POVESTIRI VANATORESTI 177
www.dacoromanica.ro
178 CARTEA SATULU1
Macar ca cei mai multi dintre vanatorii dela oral, au
mai putin timp sa umble la vanat decat au cei dela tars
(cu vanatul la nas), totusi ei orasenii nu indraz-
nesc si calce legea, adica sa umble in timp oprit, pentru
ca. ei stiu bine ca legea e facuta tot in folosul vanatorilor.
Apoi, ii opreste si rusinea sa se yada dati in judecati
ca braconierii si deci ca scasi din randul vanatorilor cin-
stiti.
Si nu va inchipuiti, dragi sateni, mai ales vanatori, ca
numai noi Romanii, avem o lege a vanatului.
In far' i mai luminate decat tam noastra si cu scoli vechi,
dregatorii au luat, de timpuriu, masura ca animalele bune
de vanat, sa fie ocrotite Impotriva lacomiei unor vanatori
nesatiosi si din cale afara de patimasi.
La noi, masura asta bung s'a luat cu mult mai tarziu
decum s'a luat in strainatate si, de se mai intarzia putin
cu alcatuirea legei vanatului, apoi azi nici n'am mai fi avut
ce vana... Atat vanatul cu par cat si cel cu pene, de mult
ar fi fost starpit Inca din cuib, iar noi vanatorii ne-am fi
multumit sa ne aratam dibacia, inipuscand vrabii de pe
gardurile oamenilor, on ciocarlani depe marginea drumu-
rilor.
Ca sa impuscam si noi un vanat ca lumea, ar fi trebuit
sa trecem granita in alta. tail.
Dar dorinta asta, cu greu si-ar fi indeplinivo chiar fe-
ciorii de bani gata, la noi.
Cei multi am fi suferit, cad, once s'ar spune, si vana-
toarea este o patima. Dar dintre toate patimile omenesti,
numai singura patima vanatoarei nu ruineaza trupul si nici
nu strica mintea, cum ar fi, de pilda, patima jocului de
carp si a betiei... Dimpotriva. Vanatoarea e sanatate si voie
bung.
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL: PAC}.
www.dacoromanica.ro
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ,,LUCEAFARUL" S. A. - BUCUREgl
10.030 ex. III. 1939
www.dacoromanica.ro
CAR TEA SATULUI
SCOASA DE FUNDATIA CULTURALA REGALA PRINCIPELE CAROL"
1. Cesar Petresen Cef trei Reid (cu un desen de Lena Constante et cu 46
de vederl it chipurl dupti. fotogratit).
2. Mihail Sadoveann Inima noastra (cu desene de Leon Viorescn).
3. AL Lascarov- Moldovann Vista cresting In pilde (cu desene de Mac Constuntt-
nesen).
4. V. Voter' legal Toate leacurile la hademan& (Cu o reproducere In culori
dup6. St. Lachlan ot numeroase flgurt).
6. Lucia Fillmon-Cinlei Intre gospodlne (cu desene de Aurel Jiquidi).
6. N. Oancea Culegere de corurt (cu un desen colorat de Mac Cowden-
tinescn of vederi dup& fotografti).
7. Joe slant popular Viclelmul (cu Intregirt of l&murtrl de Victor Ion Popa
of murtc6. de G. Breazul, cu un desen In culori de
Mac Constantinescn Bt vederi dup6. fotografit).
8. L C. Vissarion Invietorul de mortt (cu desene de Aurel Jiquidi).
9. T. Bnionita Cartea crescatorulut de peoti (Cu o reproducere in culori
dupl. J. Steriadi el numeroase flgur1).
10. Tudor remit le si Victor Ion
Pope Cutul lui Pepelea, comedle popular& (cu un desen colo-
rat de Aurel Jiquidi of numeroase desene negre).
1.1. L Agarbiceann Minunea, povestiri (Cu desene de Dendan).
12. Apostol D. Calm Sezatort de sear6. (Cu o reproducere In culori dup& Bo-
dice' Manta of cu numeroase figuri).
13. G. V. Madan R&sunete din Basarabia (cu desene de Victor Ion Popa).
14. Livia Rebreann Oameni de pe Borneo (Cu desene de Lena Constante).
16. Emanoil Bucnta Biblioteca satulut (cu o vedere In culori dup6. G. Pe-
&seen si cu alto chipurt).
16. L Simionesen Auzlte 91 trite in tar6. (cu desene de Aurel Jiquldi).
17. Victor Ion Pope A Post °slat& un r&zbot (cu desene de autor).
18. L Lavas Istorla Untrli Romitnilor lett o reproducere In culori dup&
o pftnzit de D. Stoics of cu numeroase chipurl al vederi).
19. Victor Eftimin Omul lut Dumnezeu (cu desene de Lena Constante).
20. Ilia Izvoranu Ogorul nostru (Cu o vedere to culori de Stefan Popescu
el cu fotografit de maolni 01 unelte).
21. G. Breazul Collude (Cu desene de Dendan).
22. Mihail Lunglann Smet of tine (cu desene de Lena Constante).
23. Victor Ion Pops Plata btrului (cu desene de Lena Constante of de autor).
24. I. Aaarbiceann Pustnlcul 01 ucenlcul eau (Cu desene de Lens Constante).
26. AL Laecarov-Moldovann La apusul soarelut (cu o reproducere In culori dup& D.
GhiatA of cu numeroase vederl).
26. Mann lords Haplea la stapan, Intilmplare de haz Intrun act (cu de-
sene de autor).
27. Lelia Marna A fort °data (Cu desene de E. Filionesen-Marna).
28. Victor Ion Pops Mtronosttele (cu desene de Lena Constante ot Victor Ion
Pope).
29. George Moroiann Chtpurt din &mete (cu un chip de Minn Popp si cu alto
multe chlpuri el vederl).
30. Emanoil Bncnta Legatura root° (cu o vedere 411136 o ptInzit de Stefan
Popescn of cu desene de J. Glurgea Negrtleoti).
31. AL Lascarov-Moldovann Noua Constitutte a Rominlel (Cu o vedere in culori de
Olga Greceann el DImitrie Strobel el cu alto chtpurt
of vederl).
32. Gheorghe V. Madan Dela not din Basarabia (cu desene de J. Ginrges-Negri-
leen).
33. V. Grimalschl Viola In apele noastre dulc1 (cu o vedere In culori dup&
o plInza de Stefan Popescu si cu multe desene el chi-
purl).
www.dacoromanica.ro
I
'RE UL 30 L
PRETUL 30 LEI
www.dacoromanica.ro