Sfânta Filofteia este una din cele mai proslăvite sfinte mucenițe de pe

teritoriul României. Ea se naşte în jurul anului 1206 în apropiere de

orașul Târnovo, pe teritoriul Bulgariei de astăzi. De mic copil, sfânta
rămâne orfană de mamă iar cu trecerea timpului copila devenea din ce
în ce mai milostivă şi nu renunța la obiceiul de a împărți tot ce are cu
săracii satului.

Într-o zi când mama vitregă i-a dat haine și mâncare pentru a le duce
tatălui ei, Filofteia le-a dăruit săracilor. Imediat ce și-a dat seama, tatăl
uită de dragostea părintească și se năpustește asupra Filofteiei fără
nicio milă. Orbit de mânie, aruncă în fată cu toporul pe care îl purta la
brâu, lovind-o direct în picior astfel cauzându-i rana fatală ce va duce
la moartea ei martirică. Pe data de 7 Decembrie 1218 la numai 12
ani, Sfânta Filofteia trece la cele veșnice ucisă de propriul tată.

Înspăimântat că și-a ucis fiica și văzând cum aceasta capătă o

strălucire cerească, tatăl merge în cetate pentru a-i aduce pe
arhiepiscop și conducătorii cetății la locul faptei. Când au văzut că
trupul copilei era învăluit de acea lumină nepământeană, s-au
înspăimântat dar și minunat cu toții în același timp. Arhiepiscopul,
împreună cu ceilalți au încercat să ridice trupul sfintei şi să-l ducă în
cetate, dar n-au putut să-l miște din loc, nici după citirea multor
rugăciuni, înspăimântându-se foarte tare.

Legenda spune că cei veniți să-i ridice trupul Sfintei Filofteia s-au
gândit că aceasta vrea să se odihnească într-un anumit loc. Au început
să enumere biserici din împrejurimi până au ajuns la cele de peste
Dunăre. Abia când a fost pomenit numele Bisericii Domneşti de la
Curtea de Argeș, trupul ei a devenit mult mai uşor şi a putut fi
ridicat de cei prezenţi.

Prăznuirea ei se face în Biserica Ortodoxă în fiecare an la data de 7

decembrie. Numele său mai poate fi întâlnit și cu grafia Filofteea sau
Filoteea / Filoteia care înseamnă “iubitoare de Dumnezeu”.