Sunteți pe pagina 1din 4

BACALAUREAT

SUBIECTUL al II-lea


2.1. Legi de compoziţie

„*” asociativă pe M � "x, y , z �M � x *( y * z ) = ( x * y) * z .


7) Metode de a arăta că „*” e asociativă:
Met. I: verificarea definiţiei -se calculează Ms = x *( y * z ) = ...
Md = ( x * y ) * z = ... obţinem acelaşi rezultat.
Met. II: echivalenţe se foloseşte echivalenţa: vrem să arătăm că Ms = Md � … � adevărat.
9) ‫٭‬este comutativă pe M �
" x,y �M � x‫٭‬y=y‫٭‬x
11)” ‫”٭‬admite element neutru pe M � $e �M astfel încât " x �M � x * e = e * x = x
Obs 1:dacă $ e , atunci e este unic
Obs 2: es �M este element neutru la stânga � " x �M � es * x = x
ed �M este element neutru la dreapta � " x �M � x * ed = x
Obs 3: e este element neutru � eS = ed
12)metode de a determina elementul neutru:
met I:verificarea definiţiei x * e = x � e = K ,se verifică dacă e �M, apoi se verifică dacă
e * x = x sau, dacă “*” e comutativă se afirmă x * e = e * x � e este element neutru. )elementul x
admite simetric în raport cu legea*
� 1) * admite element neutru
2) $x �M astfel încât x * x ' = x ' * x = e
'

Orice element e simetrizabil �


1) $e �M element neutru şi
2) " x �M, $ x’ �M astfel încât x * x’ = x’ * x = e
Obs 1: x’ poate să depindă de x, pe când e trebuie să fie fixat
Obs 2: Dacă * asociativă, cu element neutru şi dacă
$ x’ �M pentru x, atunci x’ este unic
Obs 3: Dacă $ es �M (respectiv ed �M) şi x �M �
xs' ή M simetric la stânga � xs * x = es
'

xd' ή M simetric la dreapta � x * xd = ed


'

Obs 4: Dacă * este asociativă şi cu x,y �M �


a)Dacă x,y simetrizabile � x*y simetrizabil şi (x*y)’= y’ * x’
b)Dacă x simetrizabil � x’ e simetrizabil şi (x’)’ = x
c)Dacă x simetrizabil, dar y nu e simetrizabil � x*y şi y*x NU sunt simetrizabile

23
Exemplu: Pe mulţimea numerelor reale R definim operaţia x o y = xy + 4 x + 4 y + 12, ( " ) x, y �R.

a). Să se verifice că
x o y = ( x + 4 ) ( y + 4 ) - 4, ( " ) x, y �R.
Rezolvare:
( x + 4 ) ( y + 4 ) - 4 = xy + 4 x + 4 y + 16 - 4 = xy + 4 x + 4 y + 12 = x oy, ( " ) x, y �R.
Deci, x o y = ( x + 4 ) ( y + 4 ) - 4, ( " ) x, y �R.

c). Să se rezolve ecuaţia x ox ox ox = 12.


Rezolvare:
x ox = ( x + 4 ) ( x + 4 ) - 4 = ( x + 4 ) - 4.
2

( x ox ) ox = ( ( x + 4 ) )
- 4 + 4 ( x + 4 ) - 4 = ( x + 4 ) - 4.
2 3

( x ox ox ) ox = ( ( x + 4 ) )
- 4 + 4 ( x + 4 ) - 4 = ( x + 4 ) - 4.
3 4

Deci,
x ox ox ox = 12 � ( x + 4 ) - 4 = 12 � ( x + 4 ) = 16 � ( x + 4 ) = 24
4 4 4

( x + 4 ) = y � y 4 = 24 � y 4 - 2 4 = 0 � ( y 2 - 22 ) ( y 2 + 2 2 ) = 0

Se obţine :
( y 2 - 22 ) = 0 � ( y - 2 ) ( y + 2 ) = 0 � y1 = 2 sau y2 = -2
sau
( y 2 + 22 ) = 0 � y 2 = -22 � y3,4 �R
În concluzie,
x + 4 = 2 � x = -2 sau x + 4 = -2 � x = -6 deci, x �{-6; -2}

2.2. Inel de polinoame cu coeficienţi într-un corp.

 Teorema împãrţirii cu rest: "f,gC[x], g0 existã polinoamele unice q,rC[x] astfel
încât f = gq + r, grad r < grad g.
Restul împărţirii unui polinom f prin binomul X - a este egal cu valoarea f (a ) a polinomului în
a.
 Împărţirea prin X-a.Schema lui Horner.

Schema lui Horner: ne ajutã sã aflãm câtul q = b0Xn-1 + b1Xn-2 + … + bn-1 al împãrţirii
polinomului f = a0Xn + a1Xn-1 + a2Xn-2 + … + an la binomul X-a; precum şi restul acestei împãrţiri r
= f(a);
a0 a1 … an-1 an

24
a b0 = a0 b1 = ab0+a1 … bn-1 = abn-2+an-1 r=f(a)=abn-1+an

 .Teorema lui Bezout.

Teorema lui Bézout. Fie f  C[ X ] un polinom nenul şi a  C . Atunci a este rădăcină a


polinomului f dacă şi numai dacă X - a divide f.

 Relaţiile lui Viete.


Fie f = a0 + a1 X + ... + a n X n  C[ X ] , n  1 , cu rădăcinile x1 , x2 ,..., xn .
Avem
a n -1
S1= x1 + x 2 + ... + x n = - ;
an
an-2
S2= x1 x2 + x1 x3 + ... + xn-1 xn = ;
an
..............................................;
n a0
Sn= x1 x2 ...xn = (-1) .
an

2 2
x1 + x 22 + ... + x n = S12 - 2S 2

 b
 S = x1 + x2 = -
 a 2
I. Daca f = ax2 + bx + c   ; x - Sx + P = ;0
P = x  x = c
 1 2 a
2
x1 + x 22 = S 2 - 2  P x13 + x23 = S 3 - 3 ��
S P

 a2
 x1 + x 2 + x3 = -
 a3
II. Dacă f = a3 x + a 2 x + a1 x + a 0 , f  C[ X ]  
3 2
a1
 x1 x 2 + x1 x3 + x 2 x3 =
 a3
 a
 x1 x 2 x3 = - 0
 a3

1. Se consideră polinomul f = X 3 - 2 X 2 + aX + b cu rădăcinile x1 , x2 , x3 , unde a, b  R.


a) Pentru a =1 şi b=0 să se determine x1 , x2 , x3 .
b) Ştiind că x12 + x22 + x32 = 2, să se arate că a=1.
c) Ştiind că f = ( X - x1 )( X - x2 )( X - x3 ), să se determine numerele reale a şi b.
2 2 2

25
17)fQ[x] si x0=a+ b radacina => x0 =a - b radacina de acelasi ordin de multiplicitate
fQ[x] si x0=a+ib radacina => x0 =a-ib radacina de acelasi ordin de multiplicitate
fR[x] si x0=a+ib radacina => x0 =a-ib radacina de acelasi ordin de multiplicitate
Obs: fQ[x] si f( a + b )=0 => f( a - b )=0,
f(- a + b )=0 , f( a - b )=0, adica toate combinatiile posibile
p
18)Daca fZ[x] si = radacina => p divide termen liber
q
q divide coeficientul dominat
Daca fZ[x] si Z radacina =>  / termen liber

27) Cum aratam ca un polinom nu are toate radacinile reale


Met I : Presupunem  radacina, R si obtinem contradictie
Met II : Se arata ca suma radacinilor la putere para este negativa
Obs. Nici una din aceste metode nu este metodă generală
f ( b) - f ( a) bf ( a ) - af ( b )
29) Restul lui  : (x-a)(x-b) este x+
b-a b-a
30) Suma coeficientilor =f(1)
Termen liber = f(0)
f (1) + f ( - 1)
Suma coeficientilor de rang par =
2
f (1) - f ( - 1)
Suma coeficientilor de rang impar =
2
31) f polinom si  ()()<0 intre  si  exista cel putin o radacina a lui f. Daca in plus f este strict
monotona
atunci radacina e unica.

Ecuatii reciproce de grad III: au radacina pe x = ─1,


E1) se impart la x+1
E2) (x+1)(ecuatie reciproca gr II) = 0 => x = ─1
Obţinem ecuaţie de grad II =>x2,3

26