Sunteți pe pagina 1din 5

Premiul Nobel pentru Medicină 2017:

descifrarea mecanismelor ceasului


biologic al organismului uman

02 Oct 2017
15262 Views
Dr. Bianca Cucos

După 30 de ani de cercetări continue în domeniul cronobiolologei,


Jeffrey Hall, Michael Rosbash și Michael Young au câștigat premiul
Nobel pentru „descoperirea mecanismelor moleculare care controlează
ritmul circadian”. Aceștia au demonstrat modul în care interacțiunea
dintre diferite gene și proteinele pe care le codifică determină oscilații
moleculare la nivelul fiecărei celule.
Ritmul circadian reprezintă un model biologic ce explică modul în care
fizologia și comportamentul unui organism se pot adapta mediului exterior,
anticipând ciclul zi/noapte.
Numele laureaților Premiului Nobel pentru Medicină au fost anunțate într-o
conferință de presă în Stockholm, Suedia, 2 Octombrie, 2017. Sursa foto –
REUTERS
La începutul anilor ’80 în laboratorul profesorului Young de la Universitatea
Rockefeller din New York și în laboratoarele profesorilor Jeffrey Hall și
Michael Rosbash de la Universitatea Brandeis, Boston s-au derulat studii
pentru a se descifra mecanismul din spatele ritmului circadian.
Utilizând musculița de oțet ( Drosophila Melanogaster) drept organism
model, laureații premiului Nobel au izolat o genă care controlează acest ritm
biologic. Gena codează o proteină care își poate supresa propria transcripție,
se acumulează în celule în timpul nopții și este degradată apoi în timpul zilei.
Treptat, s-au descoperit mai multe componente ale acestui mecanism, iar
modelul a fost extrapolat și la alte organisme multicelulare, inclusiv la om.
Genele și ceasul biologic
În 1970, Seymour Benzer, genetician și biolog la California Institute of
Technology și studentul său, Ronald Konopka, au demonstrat că mutațiile la
nivelul unei gene pe care au denumit-o ulterior period (PER), întrerupeau
ritmul circadian al musculiței de oțet.
Ulterior, în 1984, Jeffrey Hall și Michael Rosbash, colegi la Universitatea
Bradeis au izolat gena și au descoperit că nivelurile proteinei PER oscilau pe
durata unui ciclu de 24 de ore, sincron cu ritmul circadian. Ipoteza celor doi a
fost că exista un proces de feedback negativ, proteina PER își poate inhiba
propria sinteză și astfel se poate explica reglarea nivelului proteinei într-un
ritm ciclic.
Atunci când gena period este activă, se produce ARN mesager, care e
transportat în citoplasma celulei unde determină sinteza de proteine PER.
Proteinele se acumulează apoi în nucleu unde detemină inhibiția genetică. La
momentul respectiv, modul în care aceste molecule ajung în nucleul celulei
din citoplasmă erau încă necunoscute.
A fost necesară descoperirea unei noi gene – timeless, de către Dr. Michael
Young în 1994. Gena corespunde proteinei TIM, care atunci când se leagă
de PER se formează un complex proteic capabil să patrundă în nucleu și să
blocheze gena period. Cu toate acestea, mecanismul care explică frecvența
acestor oscilații ale nivelului proteinei PER nu a fost elicidat. Dr. Young a mai
identificat o genă – doubletime, responsabilă de producerea proteinei DBT
care întârzie acumularea PER.
Sursa foto – Nobel Prize
Cercetările au continuat cu descoperirea unui ansamblu de gene din care fac
parte per (period), tim (timeless), dbt (double-time, casein kinase
1), clk (clock), cyc (cycle), sgg (shaggy), Pdp1 (PAR domain protein
1), vri (vrille), cry (cryptochrome) and ck2 (casein kinase 2). Interacțiunile
dintre aceste gene, care au la baza bucla de feedback la care participă PER și
TIM au condus la apariția unui model numit Transcription-Translation
Feedback Loop (TTFL).
Ce este ritmul circadian și cum ne influențează sănătatea?
Ritmul circadian desemnează orice proces biologic care înregistrează oscilații
în decurs de 24 de ore. Mecanisme endogene ale organismelor vii le permit
adaptarea la mediu, reprezentând deci o treaptă de evoluție. „Circadian”
înseamnă în latină aproximativ o zi (circa – aproximativ, dies – zi) . Pe lângă
ritmul circadian, de 24 de ore, mai există cicluri biologice săptămânale, lunare,
anuale care constituie subiectul de studiu al cronobiologiei.
Printre primele studii asupra „ceasurilor” biologice au fost cele care s-au
concentrat pe examinarea comportamentului plantelor. De exemplu, frunzele
de mimosa pudica (mimoza) se închid în timpul nopții și se deschid
ziua. Jean Jacques d’Ortous de Mairan, în secolul 18, a observat acest
fenomen și s-a întrebat ce s-ar întâmpla cu planta dacă ar fi plasată constat
la întuneric. A descoperit că independent de expunerea la lumină planta își
continuă oscilațiile de închidere/deschidere în fiecare zi. Astfel de
fluctuații specifice organismelor de-a lungul zilei au fost identificate și la
animale și oameni.
La om, ritmul circadian este implicat în reglarea unor procese
precum somnul, alimentația, tensiunea arterială, temperatura corporală
sau eliberarea hormonilor. Studiile au demonstrat că adoptând un stil de
viață care nu corespunde cu ritmul dictat de ceasul biologic oamenii sunt
supuși unui risc înalt de a dezvolta afecțiuni grave – cancer, boli
neurodegenerative, boli metabolice, etc. Câțiva dintre biomakerii care
evaluează ritmul circadian sunt: melatonina, hormon responsabil de reglarea
ciclului somn-veghe, temperatura corporală și nivelul plasmatic
de cortizol, hormonul stresului.
Somnul este esențial pentru funcționarea normală a creierului, iar lipsa
funcționării ritmului circadian determină atât tulburări de somn cât și alte
afecțiuni neuro-psihiatrice precum tulburarea bipolară, tulburări de memorie,
depresie. Un defect în omologul uman al genei period (de la Drosophila) a
fost demonstrat drept cauză al unei tulburări a somnului – FASPS (Familial
Advanced Sleep).
Cele mai recente cercetări se orientează pe noi abordări în relația dintre
cronobiologie și farmacologie pentru a se identifica modalități de modulare a
amplitudinii, perioadelor, fazelor ritmurilor biologice, cu impact asupra
sănătății.

Ritmul circadian adaptează procesele biologice diferitelor faze ale zilei Sursa
foto – Nobelprize.org