Sunteți pe pagina 1din 5

Lecţia 9.

Tehnica corală mixtă concentrată pe o singură melodie imnică monumentală îşi atinge punctul culminant în
corurile de operă ale secolului al XIX-lea. În lucrările acestui secol ţesătura vocală contrapunctică şi armonizarea
trece în acompaniamentul instrumental (orchestral). Vocea umană îşi concentrează mesajul muzical într-o singură
linie melodică: în momentul catharctic dispare orice element ornamental, rămânând doar esenţa: MELODIA,
sonoritatea corală angajându-se în slujba ei. În operele lui Verdi (1813-1901) este un fenomen foarte frecvent
această concentraţie melodică extremă. Cel mai popular exemplu în acest sens este imnul coral al operei Nabucco.
Ex. 1 Verdi : Nabucco, fragment coral

30

31
Din structura centrată melodic a corului mixt, muzica corală a secolului al XIX-lea evoluează în două
direcţii opuse. Pe de o parte se orientează spre tipul coral recitativ, iar pe de altă parte spre structurarea
contrapunctică pe mai multe voci, având o ţesătură armonică complicată. Cităm începutul părţii Libera me din
Requiemul lui Verdi. Textul de missă funebră recitat pe un acord de Mi b major, apoi pe Re b major reamintesc
efectele corului recitat.
Ex. 2 Verdi : Requiem, nr. 7, Libera me
(vezi pagina următoare)

32
De asemenea, din Requiemul lui Verdi cităm începutul şi punctul culminant al fugii părţii Sanctus, scrise
pentru două coruri mixte, ca un exemplu model al mânuirii corului în muzica romantică, reamintind de polifonia
barocă.
Ex. 3 Verdi : Requiem, Sanctus (două fragmente)

33
Obs. În urma culminaţiei părţii, printr-un dialog în pianissimo, apoi în fortissimo al blocurilor armonice (pe
textul Hosanna in excelsis), muzica adoptă o structurare omofonă.

34