Sunteți pe pagina 1din 3

Analiza structurii activului bilanţier

Printre ratele de structură ale activului bilanţului, cu valenţe informaţionale recunoscute


de literatura de specialitate, menţionăm:
 rata activelor imobilizate ( R AI ) arată ponderea elementelor de activ cu caracter permanent
( Ai ) aflate la dispoziţia întreprinderii mai multe exerciţii în activul total ( At ), respectiv
gradul de investire a capitalului întreprinderii:
A
RAI  i  100
At
În general, creşterea ponderii activelor imobilizate în activul total reflectă o situaţie
favorabilă atunci când, în paralel, se înregistrează şi creşterea cifrei de afaceri, ca efect al
investiţiilor în noi capacităţii de producţie. Altfel, creşterea ponderii activelor imobilizate, în
detrimentul activelor circulante, este expresia amplificării gradului de rigiditate a întreprinderii la
eventualele modificări impuse de mediul extern, date fiind transformarea mai anevoioasă a
acestei categorii de active în lichidităţi şi dificultăţile care pot apărea atunci când întreprinderea
este nevoită să-şi reconsidere obiectul de activitate. O diminuare a acestei rate de structură poate
reprezenta neangajarea întreprinderii într-un program de investiţii.
 rata imobilizărilor necorporale ( RIN ) exprimă ponderea imobilizărilor necorporale ( I n ) în
activul total al întreprinderii:
In
RIN   100
At
Creşterea valorii indicatorului este expresia investiţiilor realizate în domeniul cercetării,
conceperii şi promovării de noi produse, procese etc.
 rata imobilizărilor corporale ( RIC ) este raportul dintre valoarea imobilizărilor corporale ( I c )
şi activul total şi depinde de specificul activităţii întreprinderii:
I
RIC  c  100
At
Valoarea ridicatǎ a raportului indicǎ receptivitatea întreprinderii la schimbǎrile
tehnologice. Practica aratǎ cǎ indicatorul înregistreazǎ valori mari (de circa 60%) în cazul
întreprinderilor care activează în ramurile industriei grele, care solicitǎ dotare tehnicǎ
semnificativă. La întreprinderile care aparţin aceluiaşi sector de activitate, valoarea indicatorului
este diferitǎ în funcţie de opţiunile strategice (creştere, dezvoltare, menţinere), de politica de
investiţii (investiţii de înlocuire, modernizare, strategice), de specificul activitǎţii şi de ramura de
activitate din care face parte întreprinderea.
 rata imobilizărilor financiare ( RIF ) reflectă politica de investiţii financiare ( I f ) a
întreprinderii şi intensitatea relaţiilor financiare stabilite de aceasta cu alte entităţi, în virtutea
intereselor de participare:
If
RIF   100
At
Diminuarea raportului indică neangajarea întreprinderii în operaţiuni de capital, fapt
frecvent întâlnit în cazul întreprinderilor mici.
 rata activelor circulante ( RAC ) reprezintă ponderea utilizărilor cu caracter ciclic ( Ac ) în
totalul activelor întreprinderii:
Ac
RAC   100
At
Pentru a evita erorile interpretative trebuie avut în vedere faptul că valorile acestui raport
depind, în mare măsură, de specificul activităţii întreprinderii (producţie, comerţ) şi de
particularităţile ciclului de producţie, care se reflectă în compoziţia activelor circulante. Unii
autori consideră că o valoare a indicatorului apropiată de 40% este specifică întreprinderilor cu
profil industrial.
În general, creşterea progresivă a ponderii activelor circulante în totalul activului
caracterizează întreprinderile elastice la solicitările pieţei. Identificarea cauzelor care determină
creşterea valorii indicatorului (sporirea stocurilor de produse finite, ca urmare a dificultăţilor de
valorificare a producţiei; creşterea vânzărilor şi, implicit, acordarea unor termene de plată mai
îndelungate clienţilor; consolidarea lichidităţii imediate a întreprinderii etc.) implică
aprofundarea analizei pe componente de activ circulant.
 rata stocurilor ( RS ) exprimă ponderea celui mai puţin lichid activ circulant ( S ) în totalul
activelor întreprinderii:
S
RS   100
At
Indicatorul înregistrează valori mari în întreprinderile din sfera producţiei şi comerţului şi
valori reduse în întreprinderile din sfera serviciilor. Creşterea ponderii stocurilor s-ar putea
explica prin: lipsa unei politici de optimizare a stocurilor de materii prime şi materiale; situaţii
conjuncturale care determină aprovizionarea peste necesar cu anumite elemente de stoc;
diminuarea vitezei de rotaţie a unor elemente de stoc; prelungirea duratei ciclului de fabricaţie
etc. Toate aceste aspecte presupun imobilizări de resurse financiare, iar cunoaşterea precisă a
cauzelor implică analiza structurii stocurilor.
 rata creanţelor ( RC ) este raportul dintre creanţele comerciale ( Cc ) şi activul total al
întreprinderii:
Cc
RC   100
At
Creşterea valorii raportului semnifică atât intensificarea relaţiilor comerciale cu terţii, cât
şi imobilizarea unor lichidităţi. Valoarea sa depinde de natura clienţilor întreprinderii şi a
termenelor de decontare prevăzute în contractele cu partenerii. De regulă, rata creanţelor este
mică în firmele de comerţ cu amănuntul şi în cele prestatoare de servicii, în care încasările se
realizează cash.
 rata disponibilităţilor ( RD ) este raportul procentual dintre activele de trezorerie (investiţii pe
termen scurt; casa şi conturi la bănci) ( Atz ) şi totalul activului întreprinderii:
Atz
RD   100
At
Literatura de specialitate recomandǎ încadrarea indicatorului între 5% şi 25%. Depăşirea
limitei maxime poate indica existenţa unor lichidităţi insuficient utilizate, după cum coborârea
sub limita minimă ar indica probleme de lichiditate în întreprindere şi necesitatea apelării la
credite bancare pe termen scurt pentru finanţarea activităţii de exploatare. Este cunoscut faptul că
nivelul disponibilitǎţilor bǎneşti este foarte variabil pe intervale scurte de timp, fapt pentru care
interpretarea indicatorului trebuie realizată cu prudenţă.