INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRE - DEZVOLTARE PENTRU

N. FLOREA, I. MUNTEANU
PEDOLOGIE, AGROCHIMIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI – ICPA
BUCUREŞTI

N. FLOREA, I. MUNTEANU
(coordonatori)

SISTEMUL ROMÂN DE
TAXONOMIE A SOLURILOR
(SRTS)

SISTEMUL ROMÂN DE TAXONOMIE A SOLURILOR (SRTS)

Bucureşti
ISBN .............................. 2012
MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRE -

DEZVOLTARE PENTRU
PEDOLOGIE, AGROCHIMIE ŞI PROTECŢIA
MEDIULUI – ICPA BUCUREŞTI

SISTEMUL ROMÂN DE
TAXONOMIE A SOLURILOR
(SRTS)

N. FLOREA, I. MUNTEANU
(coordonatori)

Bucureşti
2012
Coordonatori: Nicolae FLOREA, Ioan MUNTEANU

Autori: N. Florea, I. Munteanu, C. Rusu, M. Dumitru,

Gh. Ianoş, Daniela Răducu, Gh. Rogobete, D. Ţărău

Colaboratori: N. Băcăinţan, Valentina Coteţ, Gh. Craioveanu,

C. Grigoraş, Victoria Mocanu, M. Parichi, M. Toti

Tehnoredactare computerizată:
Daniela Răducu, Valentina Coteţ,
I. Vasiliniuc, I.C. Stângă

Colaboratori la ediţia anterioară, 2003:

N. Băcăinţan, V. Bălăceanu, St. Cârstea, Gh. Curelariu,
M. Dumitru, Gh. Ianoş, Gh. Lupaşcu, M. Mară, M. Parichi,
V. Perepeliţă, I. Piciu, Daniela Răducu, Anişoara Rîşnoveanu,
Gh. Rogobete, M. Toti, D. Ţărău, S. Udrescu

Tehnoredactare computerizată la ediţia din 2003:

Daniela Răducu, Sorina Dumitru, George Cipăianu, Alina Ene

Aprobat prin Ordinul nr. 519 din 8 august 2003 al

Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
FLOREA, N.
Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS) /
N. Florea, I. Munteanu - ................... : ......................, 2012
Bibliogr.
ISBN ...............................

COMPLETEAZA EDITURA

Editura ....................., 2012

ISBN ..............................
 CUPRINS

Prefaţă la ediţia din 2012 7

Succintă prezentare a Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor 11
1 Introducere 15
1.1 Aspecte principiale 15
1.2. Utilizarea Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor 17
2 Caracterele morfologice ale solurilor 19
2.1. Orizonturile de sol şi stratele principale 19
2.2. Orizonturi de asociere 22
2.3. Orizonturi de tranziţie 23
2.4. Caracteristicile morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor
principale 23
3 Elementele de bază ale taxonomiei solurilor 25
3.1. Elemente diagnostice: definiţii 25
3.2. Orizonturi diagnostice 26
3.2.1. Orizonturi diagnostice principale 26
3.2.2. Orizonturi diagnostice de asociere 31
3.2.3. Orizonturi (strate) diagnostice speciale 34
3.3. Proprietăţi diagnostice, caractere diagnostice şi alte elemente
diagnostice 35
3.3.1. Proprietăţi diagnostice 35
3.3.2. Caractere diagnostice 39
3.3.3. Alte elemente diagnostice 40
3.4. Materiale parentale diagnostice 41
3.5. Caracteristici morfologice secundare (notaţii) 42
4 Structura Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS) şi 47
nomenclatura
4.1. Structura sistemului 47
4.2. Denumirea solurilor 50
5 Taxonomia solurilor la nivel superior 53
5.1. Principalele caracteristici ale clasele de soluri (SRTS) (Tab. 5.1) 54
5.2. Principalele caracteristici ale tipurilor de soluri (SRTS) (Tab. 5.2) 59
5.3. Definiţiile diferitelor subtipuri şi altor subdiviziuni specifice 69
(calificative) ale tipurilor genetice de sol (Tab. 5.3)
5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă 76
sau nesilvică)
6 Chei de determinare a solului 77
6.1. Cheie pentru determinarea claselor de sol 78
6.2. Chei pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor 80
principale de sol
 6.3. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi gleice 89
6.4. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi stagnice 89
6.5. Unităţi taxonomice de soluri care conţin săruri uşor solubile 90
6.6. Unităţi taxonomice de soluri care conţin Na schimbabil 90
7 Indicatori pentru taxonomia solurilor la nivel inferior (nr. 13 - 29) 91
Caracteristici particulare ale solului (ind. 13) 91
Grade de gleizare a solului (ind. 14) 95
Grade de stagnogleizare sau pseudogleizare a solului (ind. 15) 96
Grade de salinizare a solului (ind. 16) 97
Grade de sodizare (alcalizare) a solului (ind. 17) 100
Clase de adâncimea apariţiei carbonaţilor (ind. 18) 102
Clase de grosime a solului până la roca compactă (ind. 19) 102
Grupe de clase, clase şi subclase texturale (ind. 23) 103
Clase granulometrice simplificate (ind. 22) 105
Grupe de clase şi conţinut de schelet (ind. 24) 107
Gradul de descompunere a materiei organice în orizonturile organice 107
(ind. 25)
Materiale de cuvertură sau materiale parentale de sol (ind. 21 a) 108
Roci subiacente (formaţiuni geologice) (ind. 21b) 109
Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor (ind. 26) 112
Modificări ale solului prin folosirea în producţie (ind. 27) 114
Grade de eroziune sau decopertare a solului (ind. 20) 115
Tipuri de degradare prin excavare - acoperire şi de poluare a solului 118
(ind. 28)
Gradul de poluare a solului (ind. 29) 118
8 Modificări ale SRTS – 2003 şi 2012 faţă de SRCS - 1980 119
8.1. Modificări introduse în legătură cu termenii generali, orizonturi şi 119
elemente diagnostice
8.2. Modificări introduse la nivelul claselor şi tipurilor de sol 119
8.3. Modificări intervenite la nivel de subtip de sol, faţă de SRCS - 1980 120
8.4. Modificări intervenite la nivelul inferior al taxonomiei solurilor 121
8.5. Echivalarea denumirilor solurilor în SRCS-1980 cu cele din SRTS - 123
2003 şi SRTS - 2012 la nivelul clasei de sol
8.6. Echivalarea denumirilor solurilor în SRCS-1980 cu cele din SRTS - 124
2003 şi SRTS - 2012 la nivelul tipului de sol
9 Corelarea SRTS cu Baza de Referinţă Mondială pentru Resursele de 127
Sol (WRB - SR) şi Sistemul american USDA - Soil Taxonomy
9.1. Aspecte generale. Regimurile de umiditate şi de temperatură 127
9.1.1. Scurtă prezentare a Bazei Mondiale de Referinţă privind 127
Resursele de Sol (WRB-SR) şi a Sistemului USDA Soil Taxonomy
(USDA-ST)
9.1.2. Procedura de corelare 128
9.1.3. Dificultăţi specifice generate de corelarea cu Baza Mondială 129
 de Referinţă pentru Resursele de sol (WRB-SR, 1998) şi cu Sistemul
USDA Soil Taxonomz (USDA-ST, 1975, 1999)
9.1.4. Regimurile de umiditate după USDA-ST şi aplicarea lor la 129
solurile României
9.1.5. Regimurile de temperatură a solului după USDA-ST şi 134
aplicarea lor la Solurile României
9.2. Corelarea orizonturilor morfologice şi a elementelor (orizonturi, 136
proprietăţi şi materiale diagnostice)
9.2.1. Corelarea caracteristicilor morfologice 136
9.2.2. Corelarea elementelor diagnostice 139
9.3. Corelarea solurilor 149
9.3.1. Corelarea categoriilor taxonomice 149
9.3.2. Corelarea unităţilor taxonomice de sol (Pedotaxonilor) 150
9.3.2.1. PROTISOLURI (PRO): LITOSOLURI (LS); 150
REGOSOLURI (RS); PSAMOSOLURI (PS);
ALUVIOSOLURI (AS)
9.3.2.2. CERNISOLURI (CER): KASTANOZIOMURI (KZ); 156
CERNOZIOMURI (CZ); FAEOZIOMURI (FZ);
RENDZINE (RZ)
9.3.2.3. UMBRISOLURI (UMB): NIGROSOLURI (NS); 163
HUMOSIOSOLURI (HS)
9.3.2.4. CAMBISOLURI (CAM): EUTRICAMBOSOLURI (EC); 165
DISTRICAMBOSO-LURI (DC)
9.3.2.5. LUVISOLURI (LUV): PRELUVOSOLURI (EL); 169
LUVOSOLURI (LV); PLANOSOLURI (PL);
ALOSOLURI (AL)
9.3.2.6. SPODISOLURI (SPO): PREPODZOLURI (EP); 177
PODZOLURI (PD)
9.3.2.7. VERTISOLURI (VER): VERTOSOLURI (VS); 179
PELOSOLURI (PE)
9.3.2.8. ANDISOLURI (AND): ANDOSOLURI (AN) 182
9.3.2.9. HIDRISOLURI (HID): STAGNOSOLURI (SG); 183
GLEIOSOLURI (GS); LIMNOSOLURI (LM)
9.3.2.10. SALSODISOLURI (SAL): SOLONCEACURI (SC); 186
SOLONEŢURI (SN)
9.3.2.11. HISTISOLURI (HIS): HISTOSOLURI (TB) 190
9.3.2.12. ANTRISOLURI (ANT): ANTROSOLURI (AT); 190
TEHNOSOLURI (TT)
9.4. Corelarea tipurilor de sol din SRTS cu soluri din alte clasificări. 194
Sinteză
Schema corelaţiei tipurilor de sol din SRTS cu Baza Mondială 195
de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR - 2006)
 Schema corelaţiei tipurilor de sol din SRTS cu subordininele 196
din Soil Taxonomy
Tabel sinoptic de corelare 197
10 Consideraţii finale 199
10.1. Încadrarea solurilor în SRTS 199
10.2. Calificativele de sol 199
10.3. Necesitatea unor criterii suplimentare pentru diferenţierea 200
Cernoziomurilor de Faeoziomuri
10.4. Există subdiviziuni criice şi gelice de sol în România? 200
10.5. Semnificaţia noţiunii de „depozit” sau „material coluvial” 201
10.6. Faciesul de sol 201
BIBLIOGRAFIE 205
 Prefaţă
la ediţia din 2012

Este bine cunoscut faptul că în ştiinţele naturii, taxonomiile/clasificările constituie

partea cea mai dinamică şi mai sensibilă la schimbările din domeniul respectiv. Din acest
punct de vedere, taxonomia solurilor ocupă un loc aparte în sensul că ea trebuie să
reflecte nu numai schimbările de ordin teoretic, dar în acelaşi timp să răspundă cerinţelor
de ordin pragmatic impuse de intensificarea utilizării resurselor de sol, conservării solurilor
şi protecţiei mediului. Evoluţia taxonomiei consemnează şi ţine pasul cu evoluţia
conceptelor şi a progreselor realizate în domeniul ştiinţei solului, atât din punct de vedere
teoretic, cât şi aplicativ.
Consideraţiile care au condus la elaborarea unei a doua ediţii a Sistemului Român
de Taxonomie a Solurilor (SRTS - 2003) sunt atât de ordin naţional, cât şi internaţional.
Astfel, în plan intern, cei 8 ani de aplicare a SRTS - 2003 au relevat atât funcţionalitatea
sistemului, cât şi existenţa unor anumite inconsistenţe şi neclarităţi privind definiţiile unor
taxoni sau ale unor elemente de caracterizare a orizonturilor diagnostice. Pe de altă parte,
este important de subliniat că arhitectura de bază a sistemului la nivel de clasă şi tip de sol
s-a dovedit pe deplin compatibilă cu realitatea pedologică a teritoriului României.
Un rol deosebit în acumularea de date noi şi în validarea SRTS, l-au avut cele trei
conferinţe naţionale ale SNRSS (Timişoara - 2003, Cluj - 2006 şi Iaşi - 2009), la care se
adaugă aplicaţiile de teren organizate în Dobrogea, Moldova, Oltenia şi Banat. Acest fapt
evidenţiază necesitatea că, pentru a se menţine vie şi a progresa, orice taxonomie a
solurilor trebuie să fie permanent confruntată cu lumea reală, solurile fiind sisteme
deschise şi dinamice.
Această nouă ediţie a SRTS apare pe fondul unor remarcabile progrese teoretice
făcute de pedologia românească şi anume dezvoltarea conceptelor de pedodiversitate,
pedociclicitate, pedofluctuaţii şi definirea conceptelor de identitate a solului (identitate
taxonomică, lingvistică ş.a.). Deşi nu sunt utilizate direct, aceste concepte au influenţat
gândirea care a stat la baza prezentei ediţii a SRTS.
În plan internaţional, apariţia acestei noi ediţii a SRTS se înscrie pe linia unor vii
preocupări de actualizare a clasificărilor (sistemelor) existente la nivel mondial. Astfel, în
ultimii ani au apărut nu mai puţin de trei versiuni (ediţii): 2006, 2009 şi 2010 ale Bazei
Mondiale de Referinţă pentru Resursele de Sol (World Reference Base for Soil
Resources WRB-SR), iar staful USDA-ST a scos două noi ediţii: a X-a (2006) şi a XI-a
(2010) a Key-lor pentru Soil Taxonomy. Cu acest prilej, ţinem să evidenţiem că ultima
ediţie a Key-lor include la nivel de subordine (Wassents şi Wassists) soluri submerse,
entităţi pe care pedologii români le-au identificat încă din 1996 şi care apar la nivel de
tip/subtip de sol (Limnosoluri) în SRTS - 2003.
Ideea de bază care a stat la elaborarea acestei noi ediţii a SRTS a fost ca definiţiile
taxonilor să cuprindă cât mai multe caracteristici cu valoare genetică şi pragmatică
aplicativă, astfel încât denumirea solului să reflecte pe lângă identitatea acestuia, conform
principiului ontologic „nici o entitate fără identitate” (no entity without identity) şi esenţa
tipului de sol definit. Spre exemplu, termenul de Aluviosol se referă la procesul genetic
specific, respectiv aportul continuu sau cvasicontinuu de aluviuni şi exprimarea redusă a
7
orizonturilor genetice, la care se adaugă şi peisajul influenţat de activitatea unor cursuri de
apă. Esenţa Aluviosolului este cuprinsă în definiţia sa şi ar putea fi denumită aluviozitate.
Termenul de cernoziom, pe lângă faptul că arată un sol cu culoare închisă şi în general
bogat în humus, trimite şi la climatul relativ uscat, dar favorabil creşterii ierburilor de stepă.
Esenţa cernoziomului ar putea fi denumită cernoziomitate. Termenul de luvosol se referă la
un profil cu acumulare de argilă în orizontul intermediar (rezultat sau nu prin sărăcirea
orizonturilor superioare). Esenţa luvosolului ar putea fi denumită luvozitate. În mod similar
cu exemplele de mai sus se pot formula „esenţele”, dacă nu pentru tip, cel puţin pentru
fiecare clasă de sol.
Identitatea taxonomică redată prin denumirea solului nu este o simplă etichetare,
aplicată la întâmplare. Se atrage atenţia, în special pedologilor tineri, că încadrarea în
SRTS este o operaţie de mare responsabilitate care implică o analiză complexă a datelor
profilelor de sol, deoarece definiţiile sunt abstractizări ce nu corespund întotdeauna exact
cu ceea ce se observă în teren. Rezolvarea ambiguităţilor impune eliminarea
caracteristicilor sau datelor nerelevante. Un mod corect de analiză este aşa zisa inducţie
1
elementară , plecând, mai degrabă, de la ceea ce nu ar putea fi un anumit tip de sol, decât
de la ce ar putea fi, când vrând-nevrând suntem direcţionaţi către o anumită încadrare fără
o analiză a datelor de laborator.
Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor este oglinda pedodiversităţii taxonomice a
învelişului pedologic al ţării noastre. În acest sens, el este un unicat cu identitate proprie,
rezultată din specificul condiţiilor naturale şi al evoluţiei fizico-geografice a teritoriului
României. Legată de acest aspect este problema corelării cu sistemele de clasificare
internaţionale. Deşi, în principiu, SRTS este aliniat acestora (în special cu WRB-SR),
taxonii din SRTS nu sunt, totuşi, identici cu cei din WRB-SR. Corelarea cu WRB-SR şi
USDA-ST este doar o echivalare prin care s-a încercat găsirea corespondenţelor în
sistemele respective pentru a uşura comunicarea şi transferul informaţiei din SRTS în plan
internaţional şi invers.
Marea diversitate a sistemelor taxonomice ale solurilor şi particularităţile regionale
ale învelişului de sol par să fie una din explicaţiile pentru care pedologia mondială nu
dispune de un sistem de clasificare (taxonomie) unanim recunoscut.
În ceea ce ne priveşte, concluzia care se impune este aceea că, în paralel cu efortul
de a ne apropia de sistemele internaţionale, este necesară în plus dezvoltarea şi
aprofundarea SRTS conform specificului teritoriului României. Pedodiversitatea este o
realitate obiectivă care nu poate fi evitată de sistemul de taxonomie a solurilor.
În finalul acestei prefeţe dorim să evidenţiem necesitatea continuităţii unor concepte
şi denumiri tradiţionale care de-a lungul timpului au făcut parte din patrimoniul pedologiei.
Creaţii ale pedologiei româneşti, termenii de Sol brun roşcat, Lăcovişte, Sol negru de
fâneaţă, Cernoziom castaniu, Cernoziom ciocolatiu, Sol bălan ş.a. au fost abandonaţi din
dorinţa de a ne integra sistemelor internaţionale şi de a uşura comunicarea ştiinţifică. Acest
fapt, deşi în esenţă este pozitiv, are ca efect o serioasă pierdere de identitate. Pentru a
corecta cât de cât această situaţie, în ediţia de faţă s-au inclus şi echivalările cu unii
termeni tradiţionali româneşti. Motivul este de ordin general, conform dictonului „Nu poţi
avea prezent şi viitor fără recunoaşterea trecutului”. În plus, se propune ca în viitor să se
concretizeze mai adecvat „identitatea” solului, prin introducerea „faciesului de sol” ca
subdiviziune de detaliu.
Printre noutăţile incluse în SRTS - 2012, sunt de menţionat introducerea ca element
diagnostic a „proprietăţilor contractilo-gonflante” şi deci definirea mult mai adecvată a
Vertisolurilor, introducerea unui nou tip, „Tehnosoluri”, care înlocuieşte pe cel anterior
„Entiantrosoluri”, precum şi a unor calificative noi, precum scheletic, ekranic, aric, lamelar,
decopertic ş.a.

1
) Tip de analiză introdus în logică de J. Stuart Hill (sec. XIX) prin care cauza unui termen este
identificată prin eliminarea unor alte cauze posibile (Skorupski, 2005).
8
 În această ediţie a fost inclus un capitol final în care sunt expuse sumar unele
probleme care ar trebui avute în vedere pentru a fi soluţionate.
Autorii mulţumesc colegilor care prin observaţiile, comentariile şi sugestiile lor au
contribuit la materializarea acestei ediţii a taxonomiei solurilor, îmbunătăţită, destul de
apropiată de Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR), care va
servi mai eficient la elaborarea hărţilor de soluri şi a bazei informatice naţionale a
resurselor de sol, facilitând, de asemenea, comunicarea şi schimbul de experienţă pe plan
internaţional.

9
10
 Succintă prezentare a
Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor

Clasificările reprezintă cerinţe obiective ale oricărei ştiinţe, care arată ordinea
existentă în domeniul respectiv şi care necesită să fie revăzute şi actualizate periodic, pe
măsură ce cunoştinţele cresc sau vechile concepţii se dovedesc depăşite.
SRTS - 2003 şi noua ediţie (SRTS - 2012) constituie o aducere la zi, perfecţionare şi
modernizare a "Sistemului Român de Clasificare a Solurilor", în acord cu datele şi
experienţa acumulate în plan intern şi cu progresele înregistrate în acest domeniu pe plan
internaţional. Astfel, de la apariţia sistemului mai sus amintit (1980), în lume s-a desfăşurat
o intensă activitate în probleme de clasificare a solurilor, concretizată prin definitivarea
"Bazei Mondiale de Referinţă pentru Resursele de Sol - World Reference Base for
Soil Resources" - prescurtat WRB-SR (oficializată ca sistem unic de referinţă la cel de-al
XVI-lea Congres Mondial al Ştiinţelor Solului, 1998, Montpellier-Franţa şi care înlocuieşte
Legenda FAO/UNESCO-1988), apariţia celei de a II-a ediţii (1999) a sistemului american
USDA Soil Taxonomy şi a Referenţialului Pedologic Francez. Între timp, a apărut o
nouă ediţie a WRB-SR (2006) şi o nouă ediţie a Key to Soil Taxonomy (2006).
Folosirea termenului de „Sistem Taxonomic” în locul celui de „Sistem de Clasificare”
este justificată deoarece acest termen oglindeşte mai bine conţinutul materialului respectiv,
are un profund sens genetic şi evidenţiază relaţiile de înrudire dintre şi/în cadrul claselor
(categoriilor) separate. În principiu, clasificările grupează obiecte, în cazul nostru soluri,
după scopuri specifice (de exemplu irigaţie, drenaj, favorabilitate) şi după caracteristici sau
însuşiri specifice (de exemplu textura). Grupele (clasele) separate nu au relaţii genetice
între ele şi nici nu se ordonează în cadrul unui sistem ierarhic.
Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (2003) a fost definitivat pe baza a
numeroase observaţii şi propuneri primite pe parcursul unei perioade de peste 10 ani
(1988 - 2000) de la pedologii din ţară, OJSPA, învăţământ etc. O prezentare internaţională
s-a făcut la Simpozionul "Soil Classification - 2001" desfăşurat la Velence - Ungaria, ale
cărui lucrări au fost publicate in anul 2002. O ultimă verificare s-a efectuat în octombrie -
noiembrie 2002, când sistemul a fost aplicat în cartarea pedologică a jumătăţii de nord a
incintei îndiguite Borcea şi a unei părţi din Câmpia Hagienilor.
Noua ediţie, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (2012), este o
îmbunătăţire semnificativă a primei ediţii (2003), după opt ani de aplicare şi pe baza unor
largi discuţii cu comunitatea pedologilor din România.
În forma definitivată, taxonomia cuprinde o definire a orizonturilor pedogenetice, a
elementelor diagnostice (orizonturi, proprietăţi şi materiale parentale diagnostice), tabelul
general cu clasele şi tipurile de sol, tabelul cu tipurile şi subtipurile de sol cu definiţiile
corespunzătoare, cheile de determinare a acestora, lista cu subdiviziunile la nivel de
varietate de sol şi ceilalţi parametri pentru subdiviziunile la nivelul inferior al taxonomiei.
Lucrarea este organizată în 10 capitole:
1. Introducere
2. Caracterele morfologice ale solurilor
3. Elementele de bază ale taxonomiei solurilor
4. Structura Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor
11
 5. Taxonomia solurilor la nivel superior
6. Chei de determinare a solurilor
7. Indicatori pentru taxonomia solurilor la nivel inferior
8. Modificări ale SRTS - 2003 şi SRTS - 2012 faţă de SRCS - 1980
9. Corelarea cu Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR) şi
Sistemul American USDA - Soil Taxonomy
10. Unele sublinieri ale problemelor actuale.
Organizarea materialului s-a făcut în ordine logică, corespunzător fluxului normal de
lucru din activitatea privind identificarea şi clasificarea solurilor. În capitolul 6 (chei de
determinare a solului), pedologul este îndrumat pas cu pas cum să identifice corect solul şi
să evite erorile care pot să apară dintr-o încadrare nesistematică.
De o deosebită importanţă este corelarea solurilor României (capitolul 9) cu
sistemele internaţionale de clasificare a solurilor recunoscute în plan mondial: "Baza
Mondială de Referinţă privind Resursele de Sol" şi sistemul "USDA-Soil Taxonomy".
Corelarea cu aceste sisteme asigură circulaţia internaţională a informaţiei privind solurile
ţării noastre, iar în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană va fi înlesnită
compararea calităţii fondului funciar al României cu cel al celorlalte ţări ale Uniunii. În plus,
va fi facilitată participarea la proiecte internaţionale, comunicarea şi interpretarea corectă a
rezultatelor experimentale privind utilizarea şi conservarea resurselor de sol şi transferul de
tehnologie.
Faţă de vechiul sistem de clasificare (SRCS - 1980), coerenţa şi logica internă a
materialului au fost considerabil îmbunătăţite, în sensul că se realizează o mai bună
încadrare a solurilor în sistem, o aplicare consecventă a criteriilor diagnostice (caracterul
unitar devenind astfel mai clar), o creştere a gradului de aplicabilitate practică şi o
uniformizare a terminologiei solurilor.
Au fost introduse clasele Protisoluri (soluri neevoluate) şi Antrisoluri (soluri
antropice). Denumirea de Molisoluri a fost înlocuită cu Cernisoluri, spre a se evita
confuziile posibile, deoarece în clasificarea americană, de unde a fost preluat, acest
termen are altă semnificaţie decât în clasificarea noastră (ar include şi subtipurile molice
ale altor subtipuri).
Au fost introduse noi tipuri de sol, ca Limnosolul (pentru soluri subacvatice cu
ape puţin adânci), Alosolul (soluri argiloiluviale profund acide), Pelosolul (soluri foarte
argiloase, care nu întrunesc integral caracterele Vertosolului) şi Tehnosolul (soluri
antropice nedezvoltate). Au fost reunite tipurile cernoziom, cernoziom cambic şi cernoziom
argiloiluvial (sub denumirea de Cernoziom), solul cernoziomoid şi pseudorendzina (sub
denumirea de Faeoziom), iar solul brun roşcat a fost inclus la solul brun argiloiluvial, care a
căpătat denumirea de Preluvosol; solul brun luvic a fost reunit cu luvisolul albic, sub
denumirea de Luvosol (vechile tipuri se regăsesc evident la nivel de subtip).
De asemenea, au fost introduse noi subtipuri de sol (de exemplu: scheletic,
calcaric, eutric, distric, entic, forestic, clinogleic, aluvic, sodic, gelistagnic,
prespodic etc.), care redau mai clar însuşirile solului, îndeosebi cele fizice şi chimice. În
sfârşit, a fost introdus conceptul de material parental diagnostic, eliminându-se aşa-zisele
orizonturi diagnostice, Rrz şi Cpr.
S-a uniformizat nomenclatura prin utilizarea unui singur cuvânt pentru denumirea
solului la nivel de clasă şi tip de sol şi atribuirea unui adjectiv sau a unor adjective pentru
subtipul de sol (de exemplu: clasa cernisol; tip de sol: rendzină, cernoziom etc.; subtip de
sol: rendzină cambică, cernoziom calcaric-gleic etc.). În denumirile nou introduse încă din
2003 s-au menţinut, pe cât posibil, părţi din denumirea anterioară. În plus, s-a convenit ca
vocala de legătură în cuvântul compus să fie "i" pentru denumirea clasei şi "o" pentru
denumirea tipului de sol (cu excepţia rendzinei).
De exemplu:
- în cazul claselor: Protisoluri, Cernisoluri, Spodisoluri, Vertisoluri.
- în cazul tipurilor: Aluviosol, Cernoziom, Podzol, Vertosol etc.

12
 Sistemul taxonomic elaborat păstrează, cu excepţia materialelor parentale, indicatorii
conţinuţi în Metodologia de elaborare a studiilor pedologice (1987) şi aduce unele
îmbunătăţiri, în sensul că în denumirea solului textura este adusă mai în faţă, imediat după
varietatea de sol (în sistemul vechi, textura apare după familia de sol), cu posibilitatea ca la
nivel superior, să fie menţionată după tipul sau subtipul de sol.
Introducerea tipului Tehnosol (Entiantrosol în SRTS - 2003), cu subtipurile
respective (urbic, rudic, garbic ş.a.) facilitează cartarea şi inventarierea pedologică a
zonelor urbane şi industriale, operaţiune practic imposibil de realizat după sistemul
precedent.
SRTS - 2012 a preluat şi aspectele noi privind morfologia solurilor (orizonturi,
*)
suborizonturi etc.) introduse în „Ghidul pentru descrierea solurilor” .
În încheiere, se consideră necesar a se evidenţia următoarele:
• Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor sintetizează practic întreaga
experienţă românească în domeniul clasificării solurilor şi este adaptat
conform concepţiilor şi principiilor utilizate în plan mondial;
• Sistemul poate răspunde unei game largi de cerinţe privind aspectele
practice ale utilizării, conservării şi protecţiei solurilor (agricultură,
silvicultură, mediu ş.a.);
• Structura sistemului este flexibilă şi permite îmbunătăţiri şi completări, pe
măsură ce vor apare cunoştinţe noi privind solurile ţării sau se vor înregistra
progrese în plan internaţional în domeniul clasificării.

*)
Munteanu I., Florea N., 2009. Ghid pentru descrierea în teren a profilului de sol şi a condiţiilor de
mediu specifice. Editura SITECH, Craiova: 230 pp.
13
14
 Motto
Dacă vrei să conversăm, atunci
trebuie să ne definim termenii.
Voltaire

1. INTRODUCERE

1.1. Aspecte principiale

Cunoaşterea umană este o înlănţuire nesfârşită de erori şi succese în efortul de a ne
apropia dacă nu de adevărul absolut, care pare a fi inaccesibil muritorilor, cel puţin de
acele adevăruri tangibile şi verosimile care să descrie în mod satisfăcător, la nivelul epocii
respective, universul fizic căruia îi aparţinem. În acest context, clasificările constituie
cerinţe ale oricărei ştiinţe care arată ordinea existentă în domeniul respectiv şi care
necesită să fie revăzute, actualizate periodic, pe măsură ce cunoştinţele se acumulează
sau vechile concepţii se dovedesc desuete.
Lucrarea de faţă constituie o "aducere la zi" a taxonomiei solurilor României. Ea
perfecţionează Sistemul Român de Clasificare a Solurilor, 1980, şi actualizează
Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, ediţia din 2003 în acord cu datele şi
experienţa acumulate în plan intern şi cu progresele înregistrate în acest domeniu în ultimii
30 de ani pe plan internaţional. Este util de amintit că de la apariţia Sistemului Român de
Clasificare a Solurilor (1980), în lume s-a desfăşurat o intensă activitate în problemele de
clasificare a solurilor, concretizată prin numeroase contribuţii relevante, între care: apariţia
a nu mai puţin de 6 ediţii ale cheilor taxonomiei americane şi a ediţiei a II-a a acestui
sistem, Legenda FAO/UNESCO Revizuită a Hărţii Solurilor Lumii, Baza Mondială de
Referinţă pentru Resursele de Sol (oficializată la cel de-al XVI-lea Congres Internaţional al
Ştiinţelor Solului, 1998, Montpellier - Franţa), Referenţial Pedologic Francez etc.
Folosirea termenului de "sistem taxonomic" în locul celui de "sistem de clasificare"
este justificată pentru că primul exprimă mai exact conţinutul materialului, cu alte cuvinte
este mai aproape de adevăr.
"Taxonomia este un concept mai restrâns decât clasificarea. Clasificarea include
taxonomia dar include şi gruparea solurilor după limitările lor în raport cu diferite scopuri
practice specifice (spre exemplu, limitările privind amplasarea construcţiilor). Taxonomia
este partea clasificării care priveşte în primul rând relaţiile. Clasificările sunt făcute de
oameni pentru a servi scopurile lor. Ele nu sunt prin ele însele adevăruri care pot fi
cunoscute". (Soil Taxonomy, ed. I, 1975).
Faţă de ştiinţele biologice, în cadrul cărora taxonomiile operează cu indivizi sau
mulţimi de indivizi distincţi fizic (plante, animale), taxonomia solurilor operează cu entităţi
integrate într-un asamblaj relativ continuu care este învelişul de sol, cu tranziţii de cele mai
multe ori treptate, difuze. Din acest motiv, departajarea sau delimitarea acestor entităţi
necesită criterii cantitative şi calitative stabilite uneori convenţional, spre exemplu anumite
valori ale unor însuşiri chimice sau fizice, caracteristici morfologice ş. a. Deşi unitatea
(eşantionul) de bază care se studiază este profilul de sol (sau pedonul dacă este privit
tridimensional), ceea ce se clasifică în taxonomie sunt corpurile de sol sau polipedonurile
(denumite la noi unităţi elementare de sol), care constituie entităţi fizice tridimensionale, cu
15
caracteristici specifice. Acestea corespund unor areale distincte şi unor tipuri specifice de
peisaj, care există independent de observator. În acelaşi timp, categoriile taxonomice sunt
concepte abstracte pe baza unui mare număr de observaţii punctuale şi judecăţi. Spre
exemplu, conceptul mental de cernoziom constă dintr-o imagine constituită dintr-un orizont
(strat) superior negru, bine structurat, urmat de un strat (orizont) deschis la culoare, bogat
în carbonaţi şi format din material mineral neconsolidat sau slab consolidat. Aceste
reprezentări mentale îşi găsesc expresie în categoriile descrise în sistemul taxonomic,
corespund unor corpuri reale existente în natură şi de aceea constituie baza identificării şi
clasificării solurilor.
De altfel, în această eră a informaticii, abstractizarea şi formalizarea lumii reale
constituie o condiţie esenţială a progresului ştiinţific. "Vederile moderne despre realitate
sunt acelea ale unor câmpuri de activitate (de interacţiune) în care se schimbă informaţia.
Obiectele continuă să existe dar ele îşi pierd statutul primar şi devin derivate ale modului
de procesare informatică. Esenţa unui obiect devine potenţialul său complex, multilateral
de interacţiune. Informaţia derivată din moduri selective de interacţiune poate fi utilizată
pentru a dezvolta modele reprezentative de relaţii care pot permite deducerea unor noi
interacţiuni. În această gândire, aspectul spaţial al modelelor se reduce la informaţie, astfel
că acest model informaţional are mai degrabă o esenţă relaţională decât una individuală
(de sine stătătoare)" - (Jonathan D. Haskett, 1995, citând pe G.G.S. Holmgren, 1988).
Caracteristicile fundamentale ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor sunt
rezumate în cele ce urmează:
a) Prin definiţie, Sistemul Român de Taxonomia Solurilor are atât un caracter
regional, în sensul că se referă la solurile unei anumite porţiuni din suprafaţa
uscatului, cât şi unul naţional, prin aceea că păstrează şi continuă tradiţia şcolii
pedologice româneşti. SRTS - 2012 abordează conceptul de sol drept un corp natural
rezultat prin acţiunea combinată a ansamblului de factori pedogenetici asupra părţii
superficiale a scoarţei terestre, având organizare şi însuşiri proprii reflectate în
succesiunea de orizonturi denumită profilul de sol. Pe lângă acestea, majoritatea
criteriilor şi parametrilor de diferenţiere şi caracterizare a categoriilor sistemului sunt
autentic "româneşti", chiar dacă pentru aceasta ne-am referi numai la cele preluate
din Metodologia de Elaborare a Studiilor Pedologice (1987).
b) În paralel cu păstrarea specificului regional şi naţional, Sistemul Român de
Taxonomie a Solurilor este aliniat şi standardelor internaţionale. Acest fapt este
deosebit de important dacă avem în vedere necesitatea corelării acestei taxonomii cu
clasificările internaţionale şi procesul de integrare a României în Comunitatea
Europeană. Astfel, pe lângă elementele din clasificările internaţionale (FAO/UNESCO
şi Soil Taxonomy) deja incluse în Sistemul Român de Clasificare a Solurilor, 1980
(orizonturi şi proprietăţi diagnostice şi unele denumiri de soluri ca: Andosol, Vertisol,
Cambisol, Luvisol, Planosol), în Sistemul Taxonomic al Solurilor României apar atât
elemente diagnostice noi (de exemplu: proprietăţi acvice, gleice, stagnogleice,
antracvice şi criostagnice), sau materiale diagnostice (spre exemplu: marnice,
erubazice), cât şi unele denumiri noi de soluri preluate din Referenţialul Pedologic
Francez (spre exemplu: Salsodisol, Pelosol) şi din Baza Mondială de Referinţă pentru
Resursele de Sol (spre exemplu: Kastanoziom, Antrosol ş.a.).
c) Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor este un sistem multicategorial cu
două niveluri principale: un nivel superior cu trei categorii (taxoni): clasa, tipul şi
subtipul de sol şi un nivel inferior cu patru categorii (taxoni): varietatea, specia, familia
şi varianta de sol. Păstrând tradiţia genetică a şcolii româneşti de pedologie, unitatea
de bază a sistemului este tipul genetic de sol, definit printr-un orizont sau succesiune
de orizonturi sau proprietăţi diagnostice unice, eventual de o combinaţie unică de
caracteristici morfologice, fizice şi chimice care reflectă influenţa cumulată a unui set
unic de procese şi factori de formare a solului, ce acţionează în prezent şi care
continuă sau nu acţiunea unor procese sau factori din trecut.

16
d) Definiţia fiecărei categorii (taxon) este operaţională şi are acelaşi înţeles pentru
orice tip de utilizare. Taxonii (categoriile) se referă la corpuri reale din natură care
ocupă porţiuni de teren (peisaj) specifice, în acord cu combinaţiile de factori şi
procese pedogenetice a căror rezultantă sunt.
e) Elementele de diferenţiere între categorii sunt acele proprietăţi ale solului care
sunt observabile în teren sau pot fi deduse din alte proprietăţi sau din datele
combinate ale ştiinţei solului cu cele ale altor discipline (mineralogia, geologia,
geomorfologia etc.). Sistemul utilizează, de asemenea şi criterii bazate pe determinări
în teren şi laborator (de exemplu: pH, grad de saturaţie în baze, conţinut de săruri
etc.). Dacă datele accesibile nu sunt suficiente pentru clasificarea solului este bine ca
această operaţie să fie amânată până se obţine informaţia necesară.
f) Proprietăţile specifice utilizate în sistem pot varia independent unele de altele,
iar importanţa lor depinde de combinarea lor cu alte proprietăţi.
g) Elementele de diferenţiere au fost astfel selecţionate încât să nu fie schimbată
încadrarea solului în urma cultivării sau a altor intervenţii antropice de redusă
intensitate (arat, decopertare superficială, desfundare de mică adâncime, afânare
adâncă ş.a.). Solul se menţine în cadrul categoriei taxonomice respective atât timp
cât elementele diagnostice (orizonturi, proprietăţi) nu au dispărut (prin eroziune,
decopertare, colmatare sau alte procese).
h) Baza informaţională care a servit la elaborarea taxonomiei asigură încadrarea în
sistem a tuturor solurilor care pot să apară într-un areal dat şi în principiu a tuturor
solurilor cunoscute în prezent pe teritoriul României.
i) Pe măsură ce vor apărea cunoştinţe noi privind solurile ţării, Sistemul Român de
Taxonomie a Solurilor va putea fi completat cu noi taxoni (categorii), indiferent de
nivelul acestora, fără ca structura generală a sistemului să fie modificată.

1.2. Utilizarea Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor

Obiectivul principal al acestui sistem de clasificare este identificarea, pe cât posibil
neechivocă, denumirea şi gruparea solurilor României în taxoni sau categorii ierarhice,
definite pe baza însuşirilor intrinseci ale solului, exprimate prin caracteristici care să
excludă suprapunerea şi să evidenţieze particularităţile specifice categoriei (taxonului)
respectiv.
Cel de-al doilea obiectiv este asigurarea, pe baza unor concepte precis definite, a
comunicării şi diseminării cunoştinţelor privind solurile, extrapolarea rezultatelor cercetărilor
experimentale şi, nu în ultimul rând, transferul de informaţie şi tehnologie la nivel regional
sau naţional.
Un alt obiectiv extrem de important al sistemului este utilizarea lui pentru
cartarea/inventarierea solurilor, efectuarea studiilor pedologice şi realizarea de interpretări
în diferite scopuri. În acest sens, selectarea proprietăţilor pentru definirea categoriilor
taxonomice s-a făcut având în vedere şi importanţa lor pentru creşterea plantelor. Acestea
sunt evidente mai ales la nivelurile inferioare unde apar detalieri cantitative importante
privind anumiţi factori, cum sunt textura, salinitatea, sodicitatea, grosimea solului, volumul
edafic ş.a. care influenţează utilizarea agricolă a solului.
Categoriile superioare ale sistemului (clasa, tipul şi mai puţin subtipul de sol) au
predominant semnificaţie genetică. La acest nivel, aplicaţiile practice, deşi sunt mai puţine,
au o putere mare de generalizare. Caracterul aplicativ creşte spre categoriile inferioare, dar
gradul de generalizare a interpretărilor scade.
Sistemul Român de Taxonomia Solurilor a fost conceput şi pentru a facilita
interpretări în diferite scopuri. Totuşi, sistemul nu conţine toată informaţia necesară pentru
astfel de interpretări (spre de exemplu: panta, riscul secetei sau al inundaţiilor ş.a.). De
aceea, este necesar să se facă o distincţie clară între taxonomia solurilor şi interpretările

17
bazate pe taxonomia solurilor, interpretări care nu sunt tratate în această lucrare (pentru
astfel de interpretări a se vedea „Metodologia elaborării studiilor pedologice”, 1987).
Definirea şi clasificarea solurilor pe baza însuşirilor intrinseci, în primul rând
morfologice, moştenite sau rezultate în pedogeneză, este suficientă pentru precizarea
solurilor ca entităţi naturale de sine stătătoare. Dar solurile, ca mediu de dezvoltare a
plantelor, sunt sisteme polifuncţionale, precum şi habitat ("casă") sau substrat de nutriţie a
plantelor, strâns legate de condiţiile naturale în care funcţionează. Legătura solurilor cu
factorii din mediul stă la baza dinamicii sezoniere şi anuale a proceselor pedogenetice şi a
însuşirilor solului; ele definesc ceea ce este cunoscut în prezent sub denumirea de condiţii
ecologice. De mare importanţă în acest sens sunt condiţiile hidrotermice, care îşi pun
amprenta lor clară în regimul tuturor proceselor care se desfăşoară în sol.
Cunoaşterea parametrilor de regim şi a celor ecologici ai solului (care devine "teren"
sau "staţiune" prin această completare) este necesară nu numai pentru orice evaluare a
solului în scopuri practice, îndeosebi agricole sau silvice, dar şi pentru studii de geneză,
evoluţie şi fertilitate, de pedodiversitate, de utilizare economică etc.; cu alte cuvinte se
precizează poziţia fiecărui tip în complexa şi variata lume a solurilor şi a vieţuitoarelor.
În acest sens, în "Metodologia elaborării studiilor pedologice" (1987) sunt precizate
două moduri de acţiune pentru completarea clasificării solurilor cu aspectele de ecologie:
înregistrarea pentru fiecare areal de sol, delimitat conform criteriilor de clasificare şi a
parametrilor edafici ai fiecărui sit şi riscurilor de degradare; gruparea unităţilor de sol - teren
delimitate în teritoriu pe microzone pedoclimatice (pedopeisaje) şi redarea ca atare în
legenda hărţii (la scări mari); în felul acesta se suplineşte cel puţin parţial lipsa includerii
criteriului termo-hidric în clasificarea solurilor.

18
 2. CARACTERELE MORFOLOGICE ALE SOLURILOR

Orizontul de sol sau orizontul pedogenetic este un strat, aproximativ paralel cu

suprafaţa solului (terenului), care are o serie de proprietăţi rezultate prin procesul de
formare a solului, proprietăţi care diferă de cele ale stratelor supra sau subiacente. În mod
obişnuit, un orizont de sol este separat de cele adiacente prin caracteristici care pot fi
observate şi eventual măsurate în teren, cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenţa,
prezenţa sau absenţa carbonaţilor, a unor neoformaţii etc.
Pentru identificarea orizonturilor de sol sunt necesare totuşi, uneori, determinări de
laborator în vederea validării sau completării observaţiilor de teren.
În afară de orizonturile pedogenetice, unele soluri prezintă stratificaţii, denumite
discontinuităţi litologice şi care sunt datorate neuniformităţii iniţiale a materialului parental.
Strict vorbind, o succesiune de diferite materiale nu trebuie considerată neapărat orizonturi
pedogenetice, ci „strate". Deosebirea dintre ele nu este întotdeauna foarte clară, deoarece
procesele de formare a solului acţionează pe întregul material stratificat.
În mod curent, solurile sunt caracterizate prin succesiunea specifică de orizonturi,
prin descrierea şi definirea proprietăţilor fiecărui orizont.
Sistemul iniţial de notare a orizonturilor: A, B, C, D, R, a evoluat în timp, astfel că
s-a diferenţiat de la o ţară la alta. În prezent, în România a fost introdus sistemul adoptat
de un grup FAO (1967, revizuit în 1990), în care se folosesc următoarele litere pentru
orizonturile principale: T, O, A, E, B, C, şi R (cu deosebirea faţă de FAO că în loc de
simbolul H se utilizează simbolul T pentru orizontul turbos).
În cele mai multe cazuri, orizonturile O şi C şi întotdeauna orizontul R nu sunt
orizonturi pedogenetice propriu-zise, ci strate sau orizonturi litologice (nepedogenetice),
deoarece caracteristicile lor nu sunt produse ale proceselor pedogenetice. Ele sunt totuşi
păstrate ca orizonturi sau strate principale pentru că sunt elemente importante, de referinţă
în profilul de sol.
Notaţiile de orizonturi, fiind bazate pe morfologia acestora şi reflectând efectele
pedogenezei, sunt utilizate în caracterizarea şi identificarea solurilor.
Pe lângă aceste orizonturi pedogenetice principale, în caracterizarea solurilor se
utilizează şi o serie de alte orizonturi pedogenetice, denumite de asociere, care nu se
folosesc independent, ci numai asociate unuia dintre orizonturile principale menţionate
anterior, caracterele lor grefându-se pe orizontul cu care se asociază. Aceste orizonturi
sunt: G, W, sa, na, sc, ac, an etc., care se scriu după orizontul cu care se asociază - de
exemplu: AG, CG, BW, Asa etc.
De asemenea, la descrierea solurilor se utilizează şi o serie de sufixe literale pentru
sublinierea unor caracteristici ale orizontului sau cifre arabe pentru subdivizarea
orizonturilor, redate în cele ce urmează.

2.1. Orizonturile de sol şi stratele principale

Orizont O (organic nehidromorf)

Este un orizont format prin acumulare de material organic depozitat la suprafaţa
solului, care nu este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an; este deci un orizont
organic nehidromorf. Fracţia minerală se găseşte în proporţie mică, în general mai puţin de
jumătate din greutate.
Orizontul O se dezvoltă la partea superioară a solurilor minerale formate sub pădure
(orizontul O nu include orizontul format prin descompunerea intensă de rădăcini de sub
suprafaţa solului mineral, caracter specific orizontului A). Orizontul O poate fi întâlnit şi la o
anumită adâncime de suprafaţă dacă este îngropat. Un orizont format prin iluvierea
19
materiei organice în profilul de sol nu este un orizont O deşi, uneori, un astfel de orizont
poate avea conţinuturi considerabile de materie organică.
În solurile aflate sub vegetaţie lemnoasă, orizontul organic nehidromorf este constituit
din:
Ol - litiera, constând din material organic proaspăt, nedescompus sau foarte puţin
descompus;
Of - orizont de fermentaţie, format din materie organică incomplet descompusă, în care se
recunosc cu ochiul liber sau cu lupa (mărire × 10) resturi vegetale cu structură
caracteristică;
Oh - orizont de humificare, în care materialul organic este într-un stadiu foarte avansat de
descompunere, încât nu se mai recunosc cu ochiul liber, ci numai cu lupa, resturi
vegetale cu structură caracteristică.
În situaţia în care depăşeşte grosimea de 20 cm, orizontul O poartă denumirea de
orizont folic (vezi 3.2.).

Orizont A (bioacumulativ)
Este orizontul mineral format la suprafaţă sau sub un orizont O, în care structura
1
iniţială a rocii a dispărut practic în întregime şi care este caracterizat prin una sau mai
multe din următoarele proprietăţi:
- acumulare de materie organică intim amestecată cu fracţiunea minerală;
- nu manifestă proprietăţi caracteristice orizontului E sau B;
- proprietăţi rezultate în urma cultivării, păşunatului sau a altor perturbări similare;
Sunt considerate, de asemenea, orizonturi A şi stratele arate, notate cu Ap, chiar
dacă sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C.
Dacă orizontul de suprafaţă are proprietăţile orizontului E, dar domină acumularea de
materie organică humificată, este considerat orizont A.

Orizont E (eluvial)
Este un orizont mineral al cărui caracter principal îl constituie sărăcirea în argilă
silicatică, oxizi de fier şi/sau aluminiu sau o combinaţie a acestora, prin deplasare în sol,
vertical sau lateral, fie în soluţie, fie în suspensie. Acest orizont se caracterizează deci
printr-o creştere reziduală a conţinutului de nisip şi de praf. Evident, structura iniţială a rocii
a dispărut.
Un orizont E este situat în mod obişnuit aproape de suprafaţă, sub un orizont O sau
A (cu excepţia profilelor erodate sau decopertate) şi deasupra unui orizont B. Simbolul E
poate fi utilizat fără a ţine cont de poziţia în profil pentru toate orizonturile care întrunesc
cerinţele menţionate şi care sunt rezultatul pedogenezei.
Faţă de orizontul O sau A situat deasupra, orizontul E este mai sărac în materie
organică şi mai deschis la culoare.
Un orizont E este, în general, dar nu şi în mod necesar, de culoare mai deschisă
decât un orizont B subiacent. În anumite soluri, culoarea este cea a particulelor de nisip şi
de praf, dar în multe altele, pelicule de oxizi de fier sau de alţi compuşi maschează
culoarea particulelor primare. În acelaşi profil, un orizont E se diferenţiază de un orizont B
subiacent printr-o culoare de valoare mai ridicată sau de cromă mai mică (în sistem
Munsell), eventual ambele, ori printr-o textură mai grosieră sau prin combinarea acestor
caracteristici.

1
Structura iniţială a rocii include, în cazul rocilor neconsolidate, stratificarea materialului mineral, iar în
cazul rocilor compacte, în curs de descompunere, se recunosc pseudomorfozele mineralelor alterate
care păstrează poziţia iniţială unul faţă de altul şi faţă de mineralele nealterate.
20
Orizontul B (de subsuprafaţă)
Este un orizont mineral, format sub un orizont A, E sau O în care, pe lângă pierderea
în întregime sau aproape în întregime a structurii iniţiale a rocii, se asociază unul sau mai
multe dintre caracterele dominante următoare:
- alterare care generează sau eliberează minerale argiloase şi/sau oxizi (conferindu-i o
culoare mai brună sau mai roşcată) şi care formează o structură pedogenetică
poliedrică sau prismatică, dacă au loc schimbări de volum odată cu modificarea
conţinutului de umiditate;
- trăsături morfologice de deplasare (levigare) a carbonaţilor;
- pelicule de argilă şi sescvioxizi care fac ca orizontul să aibă în mod vădit o culoare cu o
valoare mai mică şi o cromă mai mare sau o nuanţă mai roşie decât orizonturile
supra şi subiacent, fără iluviere aparentă de oxizi de fier;
- concentrare iluvială, singură sau în combinaţie, de argilă silicatică, substanţe amorfe
active compuse din materie organică şi compuşi (oxizi) cu aluminiu, cu sau fără fier;
- fragilitate (la presare între degete se sfărâmă brusc fiind casant).
Toate tipurile de orizonturi B sunt orizonturi de subsuprafaţă, cu excepţia cazurilor
când o parte din profil a fost erodat sau decopertat.
Orizonturile B diferă foarte mult între ele. Pentru estimarea naturii lor este necesară
stabilirea relaţiilor cu orizonturile supra şi subiacente. Ca atare, orizonturile B trebuie să
poarte şi un sufix pentru a dobândi o suficientă semnificaţie în descrierea profilului şi
caracterizarea solului.
Orizontul B de alterare şi/sau de schimbare de culoare in situ se notează cu Bv; un
orizont B cu acumulare de argilă se notează cu Bt; cel cu acumulare de oxizi de fier (şi de
aluminiu) se notează cu Bs, iar cel cu iluviere de humus cu Bh. Dacă orizontul B conţine şi
carbonaţi (de diferite origini: remanenţă, regradare, migrare laterală etc.) se adaugă şi
litera k (de exemplu: Bvk). Aceste notaţii suplimentare sunt doar calitative, nefiind definite
cantitativ ca în cazul orizonturilor diagnostice.

Orizont C (materialul subiacent)

Este un orizont sau strat mineral situat în partea inferioară a profilului, constituit din
materiale neconsolidate sau slab consolidate şi care nu prezintă caracterele orizonturilor A,
E sau B. El poate reprezenta sau nu materialul parental al orizonturilor supraiacente. Poate
fi penetrat de rădăcinile plantelor.
Sunt considerate orizonturi (strate) C şi materialele geologice relativ compacte care
se desfac (mărunţesc) în 24 de ore, dacă fragmentele uscate sunt supraumectate sau
dacă în stare umedă pot fi fărâmiţate.
În multe cazuri, solurile sunt formate din material puternic alterat anterior; un astfel
de material care nu întruneşte cerinţele pentru orizonturile A, E, sau B poate fi considerat
orizont C.
Acumulările de carbonaţi, gips sau de alte săruri mai solubile pot fi prezente în
orizontul C; uneori orizonturile respective sunt chiar cimentate cu carbonat de calciu sau
gips.
Pentru orizontul C, se folosesc următoarele notaţii de detaliu:
Cn - orizont (strat) C fără carbonaţi (necarbonatic);
Ck - orizont (strat) C cu carbonaţi (de regulă reziduali);
Cca - orizont C carbonatoacumulativ, calcic sau calxic (vezi orizonturile diagnostice).

Stratul R (roca subiacentă consolidată - compactă)

Este un strat mineral situat la baza profilului constituit din roci consolidate –
compacte, in situ. În mod convenţional, la roci consolidate-compacte se includ şi pietrişurile
cimentate (impermeabile), rocile fisurate (permeabile) şi pietrişurile fluviale necimentate.

21
 Granitul, bazaltul, gnaisul, calcarul sau gresia sunt exemple de roci în loc,
considerate ca R. Fragmentele uscate la aer dintr-un strat R, dacă sunt puse în apă, nu se
fărâmiţează în 24 de ore. Stratul R este suficient de coerent pentru ca în stare umedă să
nu se dezmembreze, chiar dacă este fisurat sau zgâriat. Roca în loc poate prezenta fisuri,
dar acestea sunt puţin numeroase şi atât de mici, încât numai câteva rădăcini le pot
penetra. Fisurile pot fi îmbrăcate sau umplute cu argilă sau alte materiale.
Stratul R nefisurat şi impermeabil se notează cu Rn.
Dacă stratul R este fisurat şi, în consecinţă, permeabil sau este format din fragmente
de rocă ori pietriş fluvial (cu mai puţin de 10% material fin), se notează cu Rp.

Orizontul sau stratul T (turbos sau organic hidromorf)

Este un strat organic de suprafaţă sau de subsuprafaţă (care apare la mică
adâncime) constituit dominant din material organic în diferite stadii de descompunere, care
saturat cu apă perioade lungi (de peste o lună), în cei mai mulţi ani, cu excepţia solurilor
drenate artificial.

2.2. Orizonturi de asociere

Orizont G (gleic)
Este un orizont mineral format în condiţiile unui mediu saturat în apă, cel puţin o
parte din an, determinat de apa freatică situată la adâncime mică.
Se găseşte în general, sub un orizont T sau se asociază cu orizonturile A, B, sau C.
Se disting:
Gr, orizont gleic de reducere: orizont G format în condiţii predominant de anaerobioză,
prezentând culori de reducere, eventual aspect marmorat, în care culorile de
reducere apar în proporţie de peste 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea
elementelor structurale (dacă acestea există) sau prin secţionarea materialului fără
structură.
Se consideră culori de reducere:
a. culorile neutrale N (cu crome < 1);
b. culorile mai albastre decât 10 Y (vezi planşa suplimentară pentru culori de
reducere-oxidare în determinatorul Munsell);
c. culori în nuanţe cuprinse între 2,5 Y şi 10 Y (cu crome ≤ 1,5).
Unele şisturi, argile şi alte sedimente pot avea crome mici, dar nu se consideră
orizont Gr decât dacă acestea au rezultat în urma unui îndelungat proces de umezire
în exces.
Excesul de umiditate freatică poate lipsi dacă solul este drenat artificial.
Gox, orizont gleic de oxidare-reducere: orizont G format în condiţii de aerobioză
alternând cu perioade de anaerobioză. Prezintă următoarele caractere:
- aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporţie de 16 - 50%;
culorile în nuanţe de 10 YR şi mai roşii cu crome > 2 (pete de oxidare) apar în
proporţie mai mare decât a celor de reducere pe suprafaţa rezultată prin
secţionarea elementelor structurale, dacă acestea există, sau prin secţionarea
materialului lipsit de structură; o parte din suprafaţă poate prezenta culoarea
matricei (culoarea materialului neafectat de gleizare);
- excesul de umiditate o parte din an, dar poate lipsi, în prezent, dacă solul a fost
drenat artificial.
Orizont W (stagnogleic - denumit anterior pseudogleic)
Este un orizont mineral, format la suprafaţă sau în profilul solului, în condiţiile unui
mediu în care solul este o mare parte din an saturat în apă acumulată din precipitaţii (sau
altă sursă) şi stagnantă deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil. Prezintă un
aspect marmorat (pestriţ), în care culorile de reducere, prezente atât pe feţele cât şi
22
adesea în interiorul elementelor structurale, ocupă peste 50% din suprafaţa rezultată prin
secţionarea elementelor structurale, dacă există, sau prin secţionarea materialului lipsit de
structură. Culorile de reducere se asociază cu cele în nuanţe de 10 YR şi mai roşii, având
crome mai mari de 2 (pete de oxidare); parte din suprafaţă poate prezenta culoarea
matricei (culoarea materialului neafectată de stagnogleizare).
În mod frecvent, se constată o precipitare a sescvioxizilor sub formă de pelicule şi
concreţiuni.
Se grefează pe orizonturi A, E sau B (Bt ori Bv).

2.3. Orizonturi de tranziţie

Sunt orizonturi care prezintă o parte din caracterele orizontului supraiacent şi o altă
parte din ale celui subiacent, către care se face tranziţia.
Există două tipuri de orizonturi de tranziţie:
- orizonturi de tranziţie obişnuite (propriu-zise) la care trecerea se face treptat, de la
proprietăţile unui orizont la proprietăţile celuilalt orizont. În acest caz, se notează cu
cele două litere majuscule corespunzătoare orizonturilor respective (de exemplu: AC,
AB, BC, EB, CR etc.);
- orizonturi de tranziţie mixte (de întrepătrundere); sunt acele orizonturi în care se
întrepătrund proprietăţi ale celor două tipuri de orizonturi principale, trecerea între
orizonturi fiind neregulată sau în limbi (glosică). Se notează cu două litere mari,
corespunzătoare celor două orizonturi, între care apare semnul „+”, de exemplu:
E + B; B + R; C + R.

2.4. Caracteristici morfologice secundare de subdivizare a

orizonturilor principale
Pentru a preciza unele caracteristici secundare ale orizonturilor principale, se
utilizează litere mici adăugate ca sufix la litera mare corespunzătoare acestuia.
Cifrele arabe sunt utilizate ca sufix pentru a indica subdiviziuni pe verticală ale unui
orizont pedogenetic. Întotdeauna cifra arabă este precedată în cazul orizontului A şi B de o
literă mică folosită ca sufix. Cifre arabe sunt utilizate ca prefix pentru a marca o
discontinuitate litologică.

Prefixe literale
Singura literă utilizată ca prefix este litera b care se aplică numai la orizonturile
îngropate, de exemplu: bBt1, bBt2. Ca şi în cazul discontinuităţilor litologice, notarea cu
literă prefixă nu întrerupe subdiviziunea pe verticală a orizonturilor (de exemplu: bBt1, bBt2,
2bBt3; ultima notaţie - 2bBt3 - marcând şi o discontinuitate litologică).

Sufixe literale
În mod normal, două sau cel mult trei litere pot fi utilizate pentru a marca prezenţa
unor trăsături morfologice concomitente în orizontul pedogenetic principal. În orizonturile
de tranziţie nu se utilizează sufixe literale care să se refere la vreuna din literele mari; se
poate folosi sufixul doar pentru a caracteriza orizontul de tranziţie ca un întreg (de
exemplu: ACk; EBw; ABk; ABg; BCk).
Sufixele literale prezentate în ordine alfabetică în tabelul 3.1 se folosesc pentru
separarea suborizonturilor sau pentru precizarea unor trăsături ale orizonturilor: d, e, g, iz,
j, k, l, m, n, p, tp, ţ, x, z. Semnificaţia lor este redată în tabelul 3.1.

23
Cifre sufixe
Orizonturile notate printr-un simbol format dintr-o combinaţie de litere pot să fie
subdivizate pe verticală, numerotând fiecare subdiviziune succesiv cu cifre arabe începând
de la partea superioară a orizontului (de exemplu: Bt1, Bt2, Bt3). Întotdeauna sufixul cifric
urmează după notaţia orizontului principal (de exemplu: Bt1w, Bt2w, Bt3w). Secvenţa de
subdiviziuni nu este întreruptă nici de discontinuitatea litologică (de exemplu: Bt1, Bt2, 2Bt3).
În cazul orizonturilor A sau B care nu au sufixe literale, subdivizarea prin cifre arabe
se va face după adăugarea literelor "nd" (orizont major nediferenţiat), pentru a evita
confuzia cu notaţiile vechi ale acestor orizonturi (A1 sau A2).

Cifre prefixe
Pentru marcarea discontinuităţilor litologice în profil se folosesc cifre arabe ca prefix
(înlocuind vechile numere romane). Cifra "1" ca prefix nu se utilizează, ea fiind
subînţeleasă, notarea va începe cu cifra 2, ca de exemplu: A, B, 2C, 3C.

Apostroful
Deşi în SRTS-2003 şi MESP–1987 nu este prevăzută folosirea apostrofului (‘),
acesta poate fi totuşi utilizat în cazul apariţiei (repetării) unui orizont cu simbol identic în
cuprinsul profilului (pedonului). Apostroful este aplicat literei majuscule: exemplu A, E, Bt,
E´, Btx. Apostroful nu indică nici orizonturile îngropate care sunt notate cu prefixul b (de
exemplu bBt) şi nici discontinuităţile litologice marcate prin prefixe numerice (de exemplu:
2C). Apostroful dublu sau triplu poate fi folosit pentru a nota apariţiile repetate a unor
orizonturi cu simboluri identice în cadrul profilului.

24
 3. ELEMENTELE DE BAZĂ ALE TAXONOMIEI
SOLURILOR

Asigurarea caracterului obiectiv al diagnozei solurilor nu este posibilă fără existenţa

unor criterii şi indici cantitativi care să reflecte efectele naturii şi duratei proceselor
pedogenetice, ca şi proprietăţile principale ale solurilor. În acest sens au fost introduse ca
parametri, pe cât posibil cantitativi, orizonturi diagnostice, proprietăţi diagnostice şi
materiale parentale diagnostice. Ele sunt folosite pentru identificarea şi încadrarea
diferitelor soluri (pedonuri) în unităţile taxonomice de sol conform sistemului de clasificare
adoptat.

3.1. Elemente diagnostice: definiţii

Orizonturile diagnostice nu sunt echivalente orizonturilor pedogenetice utilizate la
descrierea solurilor care sunt definite calitativ (deşi uneori se suprapun în profil). Spre
deosebire de acestea, orizonturile diagnostice sunt definite cantitativ prin constituenţi
specifici proceselor pedogenetice şi/sau printr-un ansamblu de proprietăţi, pe cât posibil
măsurabile, utilizate pentru identificarea şi diferenţierea unităţilor de sol (taxoni). Deoarece
caracteristicile orizonturilor sunt formate, în primul rând, prin procese pedogenetice,
utilizarea orizonturilor diagnostice în separarea unităţilor de sol face ca însăşi clasificarea
solurilor să fie bazată pe principii de geneza solului; obiectivitatea diagnozei este, totuşi,
asigurată prin faptul că nu procesele pedogenetice însele sunt utilizate drept criterii de
diagnoză ci efectele lor, exprimate în termeni de proprietăţi morfogenetice definite
cantitativ, care au valoare de diagnoză.
Aşadar, un orizont diagnostic de sol este definit atât prin caracterele morfologice
generate de procesul de pedogeneză care l-a creat, cât şi prin alte însuşiri exprimate
cantitativ (de exemplu: conţinut de materie organică sau de alţi constituenţi, culoare,
grosime, grad de saturaţie în baze etc.), ca rezultat al procesului de pedogeneză.
Orizonturile diagnostice se împart în orizonturi diagnostice principale, orizonturi
diagnostice de asociere (la cele principale) şi orizonturi sau strate diagnostice speciale.
Orizonturile diagnostice se pot folosi singure sau în combinaţie cu alte orizonturi sau
proprietăţi diagnostice la identificarea solurilor (taxonilor).
Proprietate diagnostică este o însuşire sau un set de însuşiri ale solului folosite
drept criterii pentru definirea unităţilor (taxonilor) din sistemul de clasificare a solurilor
(taxonomia solurilor).
Aşadar, caracterele neincluse în definiţia orizonturilor diagnostice, dar care se referă
la caracteristici importante ale solurilor sau care asociate cu anumite orizonturi diagnostice
sunt folosite drept criterii în clasificare reprezintă proprietăţi diagnostice.
Material parental diagnostic se referă la materialele parentale care imprimă solului
unele caractere specifice nelegate de procesele pedogenetice, ci îndeosebi de substratul
mineral al solului, fie cu caracter permanent, fie numai în primele faze de evoluţie a
acestuia; acestea sunt considerate materiale parentale diagnostice.
De regulă, elementele diagnostice sunt descrise şi definite prin observare în teren. În
unele cazuri sunt necesare şi criterii analitice pentru precizarea acestor elemente
diagnostice.
Alte noţiuni care trebuie precizate înainte de a trece la definirea elementelor
diagnostice sunt cele de material mineral şi material organic.
Este considerat material (sau orizont) mineral de sol cel care conţine sub 35%
materie organică, în cazul în care nu este saturat cu apă mai mult decât câteva zile.
În cazul materialelor saturate cu apă perioade lungi sau care au fost drenate artificial,
acestea sunt considerate materiale minerale când conţin sub 35% materie organică, dacă
25
conţinutul de argilă este peste 60%, respectiv mai puţin de 20% materie organică dacă nu
conţin argilă; la conţinuturi intermediare de argilă, cantităţile maxime de materie organică
vor fi cuprinse proporţional între 20 şi 35% (20 + % argilă ° 0,25).
Materialul de sol care are un conţinut de materie organică mai mare decât cantităţile
menţionate mai sus pentru materialul mineral este considerat material (orizont) organic.
Materialul mineral care conţine materie organică între 20 şi 35%, dacă conţinutul de
argilă este peste 60% sau între 5 şi 20% dacă nu conţine argilă, se poate considera
material organo-mineral. La conţinuturi intermediare de argilă limitele menţionate se
modifică proporţional cu acestea.

3.2. Orizonturi diagnostice

3.2.1. Orizonturi diagnostice principale

Orizontul A molic (Am)
Este un orizont mineral de acumulare a materiei organice humificate, având
următoarele caractere:
- culoarea închisă a materialului atât în aşezare naturală, cât şi în stare sfărâmată, având
valori şi crome < 3,5 în stare umedă şi valori < 5,5 în stare uscată; de asemenea,
valoarea culorii trebuie să fie cu cel puţin o unitate mai închisă decât a orizontului C
sau a celui subiacent. Dacă orizontul Am conţine 40% calcar fin, limita de culoare la
uscat se elimină, iar valoarea culorii la umed trebuie să fie < 5;
- conţinut de materie organică de cel puţin 1% pe întreaga lui grosime (sau de cel puţin
0,8% în cazul solurilor nisipoase);
- structură glomerulară, grăunţoasă sau poliedrică (mică şi foarte mică) - (adică orizontul
nu are structură de orizont B) - şi/sau consistenţă suficient de friabilă pentru ca
materialul să nu devină masiv şi dur sau foarte dur când se usucă;
- grad de saturaţie în baze peste 53%;
- grosime de cel puţin 25 cm sau de cel puţin 20 cm la solurile în care stratul R este situat
în primii 75 cm şi la cele cu orizont Ame, AC sau B (având în partea superioară
culori de orizont A molic). Grosimea minimă devine 10 cm dacă orizontul A este
situat direct pe rocă consolidată - compactă, pe un orizont cimentat (petric) sau pe
un orizont criic.

Orizont A umbric (Au)

Orizontul Au prezintă caracteristicile menţionate la orizontul Am (în ceea ce priveşte
culoarea, conţinutul în materie organică, structura, consistenţa şi grosimea), dar se
diferenţiază prin gradul de saturaţie în baze care este ≤ 53%.

Orizont A ocric (Ao)

Orizontul Ao este prea deschis la culoare sau prea sărac în materie organică sau
prea subţire pentru a fi molic sau umbric sau devine masiv şi dur sau foarte dur în perioada
uscată a anului.
Structura prismatică foarte mare (peste 30 cm în diametru) este inclusă în structura
masivă dacă nu există o structură secundară în interiorul prismelor.

Orizont E luvic (Elv)

Orizontul Elv este situat deasupra unui orizont B argic (descris mai jos) şi are următoarele
caractere:
26
- culori deschise în stare uscată, cu valori < 6,5; poate avea şi valori mai mari, dar
asociate numai cu crome > 3;
- structură poliedrică sau lamelară, frecvent fără structură;
- textură mai grosieră decât a orizontului subiacent;
- segregare a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni şi pete, în cazul solurilor afectate de
stagnogleizare;
- grosime minimă cel puţin 5 cm.
De regulă, conţine de peste 1,5 ori mai mult Al schimbabil decât orizontul A. De
asemenea, se include la Elv şi orizontul Ea care are grosime sub 10 cm.

Orizont E albic (Ea)

Orizontul Ea este situat deasupra unui orizont B argic şi are următoarele caractere:
- culori deschise în stare uscată, cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%), cu valori
> 6,5 şi crome < 3; de regulă, se înregistrează în stare uscată o diferenţă de cel puţin
1 - 2 unităţi de valoare mai mari decât cele apreciate la materialul în stare umedă;
- structura poate fi lamelară, poliedrică slab dezvoltată sau orizontul poate fi nestructurat;
- textura mai grosieră decât a orizontului subiacent;
- îmbogăţire reziduală în cuarţ şi alte minerale rezistente la alterare;
- segregare a sescvioxizilor sub formă de concreţiuni şi pete, în cazul solurilor afectate de
stagnogleizare;
- grosimea minimă pentru a fi diagnostic este de 10 cm în cazul luvosolurilor (fac excepţie
solurile arate în care orizontul Ea a fost subţiat prin includere în Ap). Dacă grosimea
este sub 10 cm, orizontul Ea se include la orizontul Elv.

Orizont E spodic (Es)

Orizontul Es este situat deasupra unui orizont B spodic (Bs, Bsh) şi are următoarele
caractere:
- culori deschise în stare uscată, cel puţin în pete (în proporţie de peste 50%), cu valori
> 6,5 şi crome < 3; de regulă, se înregistrează în stare uscată o diferenţă de cel puţin
1 - 2 unităţi de valoare mai mari decât cele apreciate la materialul în stare umedă;
- structura poate fi lamelară ori poliedrică slab dezvoltată, sau orizontul poate fi frecvent
nestructurat;
- textura mai grosieră decât a orizontului subiacent;
- îmbogăţire reziduală în cuarţ şi alte minerale rezistente la alterare;
- grosime minimă pentru a fi diagnostic este de 1 cm (continuu). Dacă grosimea este sub
1 cm orizontul este, de regulă, denumit Es discontinuu.

Orizont B cambic (Bv)

Este un orizont de subsuprafaţă, format prin alterarea materialului parental in situ,
care prezintă următoarele caractere:
- culori în nuanţe mai roşii şi crome mai mari decât materialul parental;
- structură obişnuit moderat dezvoltată, poliedrică medie şi mare, uneori columnoid -
prismatică sau fără structură, dar fără recunoaşterea structurii iniţiale a rocii în cel
puţin 50% din volum;
- textura diferită, dar în general mai fină decât a materialului parental, plusul de argilă
rezultând, de regulă, din alterarea unor minerale primare, respectiv din argilizare in
situ;
- spălarea totală sau parţială a sărurilor uşor solubile şi a carbonaţilor; există situaţii în
care orizonturile B sunt salinizate sau invadate de carbonaţi prin procese secundare
de ascensiune capilară sau regradare;
27
- grosime de cel puţin 15 cm, iar baza orizontului să fie la cel puţin 25 cm adâncime.
Orizontul B cambic este situat sub un orizont A (Am, Au, Ao), mai rar sub un orizont
organic nehidromorf (de regulă Oh). Pentru solurile erodate sau decopertate orizontul Bv
poate să apară la zi.
Nu îndeplineşte condiţiile de orizont Bt, Bs sau Btna prezentate în cele ce urmează.
În genere, orizontul Bv are un grad de alterare a mineralelor primare de la slab la
moderat, fiind încă prezente minerale primare alterabile în proporţie de peste 10%, în
fracţia de particule de 50 - 200 μm.
Un orizont B nisipos cu benzi mai fine este considerat Bv lamelar dacă benzile au
grosimi sub 1 cm, sau dacă benzile de peste 1 cm grosime însumează sub 15 cm pe
grosimea solului până la 200 cm adâncime. Acest orizont Bv este numit Bv lamelar (Bvl).

Orizont B argic (Bt)

Este un orizont de subsuprafaţă, care are de regulă un conţinut mai mare de argilă
decât orizontul supraiacent şi prezintă agregate structurale mari, compactare evidentă şi
diminuare semnificativă a permeabilităţii.
Diferenţierea texturală poate fi rezultatul unei acumulări iluviale de argilă, unei
formări pedogenetice intense de argilă, unei destrucţii de argilă în orizonturile de suprafaţă,
unei deplasări selective de argilă din orizonturile de suprafaţă, unei activităţi biologice sau
unei combinaţii de două sau mai multe din procesele menţionate. Sedimentarea de
material mai grosier în orizontul supraiacent decât în orizontul B argic poate să mărească
diferenţierea texturală pedogenetică şi invers, sedimentarea de material mai fin în orizontul
superior poate să diminueze diferenţierea texturală pedogenetică.
Schimbările de textură în sol, cum sunt cele care apar în solurile aluviale ca urmare a
stratificării depozitului fluvial, nu sunt considerate orizont argic.
Compactarea şi scăderea permeabilităţii se pot datora acumulării de argilă
translocată din orizontul supraiacent, sau unei aşezări mai dense a materialului (frecvent
moştenită). Prezenţa argilei gonflante contribuie şi la micşorarea permeabilităţii.
Orizonturile argice sunt în mod normal asociate sau situate sub orizonturi eluviale (El
sau Ea), dar pot apare şi sub orizonturile Am sau Ao.
Orizontul Bt prezintă unul sau mai multe din următoarele caractere:
- argilă orientată (iluvială) care în materialele de sol structurate formează pelicule pe
feţele verticale şi orizontale ale elementelor structurale şi umple porii fini; în
materialele de sol nestructurate şi cu textură grosieră sau mijlociu - grosieră, argila
îmbracă grăunţii minerali şi/sau formează punţi; în materiale cu textură fină, în care
domină argila gonflantă peliculele de argilă nu sunt vizibile sau pot lipsi;
- culori diferite (brun, negru, roşu etc.) dar mai închise decât ale materialului parental;
- structură prismatică, columnoidă, poliedrică sau masivă,
- conţinutul de argilă este mai mare decât cel din orizontul eluvial, când există un
asemenea orizont în profil, după cum urmează (neţinând seama de diferenţele ce ar
rezulta dintr-o discontinuitate litologică): într-un sol cu sub 15% argilă (cu diametrul
sub 0,002 mm) în orizontul eluvial, orizontul argic are cu cel puţin 3% argilă mai mult
(de exemplu în E 10%, în Bt cel puţin 13%); într-un sol cu 15 - 40% argilă în orizontul
eluvial, indicele de diferenţiere texturală (argilă în Bt / argilă în E) trebuie să fie cel
puţin 1,2; într-un sol cu peste 40% argilă în orizontul eluvial, orizontul argiloiluvial are
cel puţin 8% argilă mai mult (de exemplu: în E 42%, în Bt cel puţin 42 + 8 = 50%). În
cazul în care orizontul B argic conţine predominant argilă smectitică (gonflantă) şi
este situat direct sub un orizont Am sau Ao (lipseşte orizontul E) este suficient ca
indicele de diferenţiere texturală (argilă în Bt / argilă în A) să fie supraunitar (în
general, în jur de 1,1). Dimpotrivă, în cazul orizontului argic cu oxizi de fier (cazul
subtipurilor rodice, foste soluri roşii) indicele de diferenţiere texturală trebuie să fie de
cel puţin 1,3;

28
- o creştere a conţinutului de argilă pe o adâncime de 30 cm, dacă orizontul s-a format
prin migrarea argilei sau, pe o adâncime de 15 cm, în alte situaţii;
- spălarea totală a sărurilor solubile şi a carbonaţilor; eflorescenţe sau pete de carbonaţi
şi/sau săruri precipitate secundar pot fi prezente doar pe feţele agregatelor
structurale (provenite prin regradare, ascensiune capilară etc.);
- conţinutul de Na+ schimbabil trebuie să fie sub 15% din T;
- grosimea orizontului Bt trebuie să fie de cel puţin 25 cm când grosimea solului (A + E +
B) este mai mică de 75 cm; de minimum 35 cm când grosimea solului este de 75 -
100 cm şi de peste 45 cm când grosimea solului depăşeşte 100 cm.
Orizontul supraiacent orizontului B argic, mai grosier textural, are, de regulă, cel puţin
20 cm grosime, cu excepţia cazurilor în care solul prezintă schimbare texturală bruscă şi al
soloneţurilor.
Dacă orizontul Bt nu întruneşte condiţii minime de grosime va fi apreciat ca orizont B
cambic şi notat în consecinţă (Bv).
Tot un orizont B argic este considerat şi orizontul B nisipos cu benzi mai fine, dacă
lamelele (benzile) sunt groase de cel puţin 1 cm şi însumează cel puţin 15 cm grosime,
până la cel mult 200 cm adâncime de la suprafaţa solului. Acest orizont Bt este denumit Bt
lamelar (Btl).

Orizont B spodic (Bs, Bhs)

Este un orizont iluvial de subsuprafaţă de culoare închisă, care conţine materiale
spodice, iluviale, alcătuite din substanţe amorfe active, compuse din materie organică, oxizi
de Al, cu sau fără oxizi de Fe. Materialele amorfe sunt caracterizate printr-o sarcină
dependentă de pH ridicată, o mare suprafaţă specifică, precum şi o capacitate de reţinere
a apei ridicată.
Orizontul B spodic are următoarele caractere:
- grosime minimă 2,5 cm (iar limita superioară situată sub 10 cm de la suprafaţa solului
mineral);
- culoare (la materialul în stare umedă) în nuanţe de 7,5 YR sau mai roşii cu valori mai
mici sau egale cu 5 şi crome de 4 sau mai mici;
- textura nisipoasă până la luto-nisipoasă, cu nisip grosier, iar grăunţii de nisip sunt
acoperiţi cu pelicule coloidale fisurate şi/sau sunt prezente aglomerate (pellets) de
culoare închisă, de mărimea prafului sau mai mari între granulele de nisip;
- prezintă următoarele condiţii:
(Al +1/2Fe) ox. > 0,5%;

(Al + 1/2Fe) ox. în Bhs

>2
(Al + 1/2Fe) ox. în A (sau E)

Un orizont spodic se află în mod normal sub un orizont A, E, sau AE. Se notează cu
Bhs în cazul în care materialul amorf iluvial conţine mai mult humus decât orizontul
supraiacent sau cu Bs în cazul în care conţine mai puţin humus decât în orizontul
supraiacent.

Orizont B criptospodic (Bcp)

Orizont B din soluri puternic acide care prezintă acumulare iluvială de material amorf
activ sescvioxidic (aluminic şi feric) şi humic dar nu are şi coloritul roşcat specific
orizontului spodic, acesta fiind mascat de conţinutul ridicat de materie organică (în genere
peste 10%).
Prezintă caracterele mai sus menţionate la orizontul spodic. Culoarea poate fi în
nuanţa 10 YR cu valori de 3 şi mai mici şi crome de 2 şi mai mici.
29
 De regulă orizontul Bcp este situat sub un orizont A foarte humifer cu peste 20%
materie organică slab mineralizată cu C:N peste 20 - 25 şi cu reflexe cenuşii în partea
inferioară (orizont E "înecat în humus").

Orizont B prespodic (Bpp)

Orizont B al unor soluri puternic acide (districambosoluri) cu oarecare acumulare
iluvială de material amorf activ predominant aluminic şi mai puţin material amorf activ feric,
astfel că nu are colorit roşcat specific orizontului B spodic.

Orizont C calcic sau calxic sau carbonatoacumulativ (Cca)

Este un orizont de acumulare a carbonatului de calciu secundar fie sub formă difuză
(dispersat în matrice), fie sub formă de concreţiuni discontinue (eflorescenţe,
pseudomicelii, pelicule, vine, concreţiuni moi şi tari). Prezintă următoarele caractere:
- conţinut de carbonaţi de peste 12%;
- cel puţin 5% carbonaţi mai mult decât orizontul C sau cel puţin 3 - 5% (în volum) calcar
sub formă de pulbere friabilă - „soft powdery lime”;
- grosime minimă de 20 cm.
Este situat sub un orizont A molic sau B, cu excepţia cazurilor în care orizonturile
respective au fost erodate.

Orizont criic (F)

Orizontul criic prezintă cel puţin doi ani consecutiv:
- cimentare prin gheaţă, gheaţă masivă sau cristale de gheaţă uşor vizibile (orizont criic
umed), sau
o
- temperatură a solului mai mică de 0 C şi insuficientă apă pentru a forma cristale de
gheaţă vizibile (orizont criic uscat).
Grosimea minimă de 5 cm.

Orizont folic (O)

Este un orizont de suprafaţă (orizont organic nehidromorf) care constă din material
de sol organic cu peste 35% materie organică (peste 20% C organic) şi care este saturat
cu apă timp de mai puţin de o lună pe an în cei mai mulţi ani.
Grosimea minimă de 20 cm (vezi şi definiţia orizontului O - organic nehidromorf).

Orizont turbos (T)

Este un orizont organic hidromorf de suprafaţă sau de subsuprafaţă (care apare la
mică adâncime), alcătuit din material organic care este saturat cu apă mai mult de o lună
pe an, în cei mai mulţi ani (cu excepţia cazurilor când solul a fost drenat).
Grosimea minimă este de 20 cm.
După gradul de descompunere a materiei organice, orizontul turbos (hidromorf)
poate fi slab descompus sau fibric, mediu descompus sau hemic şi intens descompus sau
sapric. În materialul turbos fibric peste 2/3 din volumul materialului organic este alcătuit din
resturi vegetale puţin transformate, încât se recunosc ţesuturile de plante. În materialul
turbos sapric nu se mai recunosc ţesuturi de plante sau acestea ocupă cel mult 1/6 din
volumul materialului. Materialul turbos hemic reprezintă situaţia intermediară între cel fibric
şi cel sapric.

30
 Orizontul turbos limnic (sau materialul organic limnic) reprezintă un orizont organic
(hidromorf) alcătuit din turbă sedimentară acumulată pe fundul lacurilor şi bălţilor. În
general, este slab plastic, dar neadeziv.

3.2.2. Orizonturi diagnostice de asociere

Orizont A molic-greic (Ame)
Orizontul Ame prezintă acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la
alterare, dezbrăcate de pelicule coloidale, sub formă de pete suficient de frecvente ca să
dea feţelor de elemente structurale în stare uscată culori cu valori de 3 şi mai mari şi crome
sub 2. Acest orizont se găseşte între un orizont Am şi Bt. El se denumeşte şi orizont A
molic slab luvic (hipoluvic) şi lasă impresia unei "pudrări" cu cuarţ; reprezintă stadiul iniţial
de formare a unui orizont E.
Orizont B argic-natric (Btna)
Este un orizont B asemănător orizontului argic, dar care spre deosebire de acesta
prezintă următoarele caractere:
- saturaţie în Na+ mai mare de 15%, cel puţin pe 15 cm, într-unul din suborizonturile
situate în primii 20 cm ai orizontului; dacă orizontul C subiacent are o saturaţie în
Na+ de peste 15% (într-un suborizont până la 200 cm adâncime), atunci pentru ca
orizontul Bt să fie natric este suficient să aibă mai mult Mg++ + Na+ schimbabil, decât
Ca++ + H+ în primii 20 cm ai orizontului;
- grosimea minimă de 15 cm;
- structură columnară sau prismatică în unele părţi ale orizontului sau structură poliedrică
mare cu limbi din orizontul eluvial care pătrund mai mult de 2,5 cm, în care se
găsesc grăunţi de praf sau nisip dezgoliţi de coloizi.
Se notează cu simbolul Btna.

Orizont salic (sa)

Este un orizont îmbogăţit secundar în săruri mai uşor solubile decât gipsul, în apă
rece, având următoarele caractere:
2
- conţinut de săruri în extract apos 1:5, de cel puţin 1%, dacă tipul de salinizare este
cloruric şi de cel puţin 1,5% dacă este sulfatic sau de cel puţin 0,7% dacă solul
conţine sodă. Cifrele de mai sus, valabile pentru solurile cu textură mijlocie se
micşorează cu 20% pentru soluri cu textura grosieră şi se măresc cu 15% pentru
solurile cu textură fină. Pentru solurile turboase valorile conţinutului în săruri variază
de la 2%, respectiv 3% pentru solurile turboase saprice; 10%, respectiv 15% la
solurile turboase fibrice, în funcţie de capacitatea de apă la saturaţie. Dacă
salinitatea este exprimată în electroconductibilitate (EC), parametrii sunt următorii:
0 0
peste 24 (30) dS/m la 25 C dacă solul are pH < 8,8 sau peste 12 (15) dS/m la 25 C
dacă solul are pH > 8,9 (solul conţinând carbonaţi alcalini);
- grosime minimă 10 cm (pentru care conţinutul de săruri este cel indicat mai sus) sau de
5 cm în cazul solurilor nisipoase. De regulă, produsul dintre grosime (cm) şi conţinut
de săruri (%) este mai mare de 50 (25 în cazul solurilor nisipoase).
Se notează cu „sa” adăugat la simbolul orizontului cu care se asociază.

2
Determinările trebuie făcute pe probe de sol recoltate toamna; este suficient ca în 6 ani din 10 să se
atingă valorile minime pentru a fi încadrate în orizontul respectiv
31
Orizont hiposalic (sc)
Este un orizont mineral care conţine săruri uşor solubile între 0,1 şi 1% dacă
predomină clorurile, între 0,15 şi 1,5% dacă predomină sulfaţii sau între 0,07 şi 0,7% dacă
conţine şi sodă, în cazul solurilor cu textură mijlocie. Pentru altă textură sau soluri
organice, cifrele se modifică în proporţiile menţionate mai sus pentru orizontul salic.
o
Exprimată în electroconductibilitate, orizontul hiposalic are valori între 4 dS/m la 25 C
şi valoarea minimă pentru orizontul salic.
Grosimea minimă: 10 cm.
Se notează cu „sc” scris după simbolul orizontului cu care se asociază.

Orizont natric (na)

3
Este un orizont mineral de asociere care are o saturaţie în Na+ schimbabil de peste
15% din T (sau SAR peste 13), pe o grosime de minimum 10 cm. Se notează cu simbolul
„na”.
Orizontul natric care reprezintă şi caractere de orizont B argic constituie orizontul
Btna, descris anterior, a cărui grosime minimă este de 15 cm.

Orizont hiponatric sau hiposodic (ac)

Orizontul hiponatric (hiposodic), denumit şi alcalizat sau sodizat, este un orizont
3
mineral de asociere cu o saturaţie în Na schimbabil de 5 - 15% (din T) şi o grosime
minimă de 10 cm. Se notează cu „ac” scris după simbolul orizontului cu care se asociază.
Valoarea SAR a acestui orizont este 4 - 13.

Orizont andic (an)

Este un orizont de asociere (la orizontul A sau B) având proprietăţi andice pe cel
puţin 30 cm grosime (vezi proprietăţi andice).

Orizont cu proprietăţi contractilo-gonflante (z)

Se referă la un orizont de sol care prezintă o comportare specifică, determinată de
mari variaţii de volum la trecerea de la starea umedă la starea uscată şi invers. Se
caracterizează prin:
- conţinut de peste 45% argilă <0,002 mm (frecvent peste 50%), predominant contractilo-
gonflantă;
- în stare umedă materialul de sol este plastic, adeziv;
- în stare uscată materialul de sol devine dur şi apar:
- crăpături largi de peste 1 cm în perioadele uscate (dacă solurile nu sunt irigate), care se
închid în perioada umedă;
- elemente structurale mari.
Aceste proprietăţi se notează cu litera „z” şi se pot asocia cu orizonturile principale A,
B sau C (Az, Bz, Cz). Orizontul Az poate să conţină şi < 45% argilă, dar nu mai puţin de
33%.
Se propune (ca tentativă) să fie definit cantitativ prin indicele umflare (Rogobete,
2005) sau prin coeficientul de extensibilitate lineară, COLE (Soil Taxonomy, 1975, 1999),
ori prin coeficientul de expansibilitate volumică, COVE, recent propus (Mocanu şi Florea
2011, sub tipar)

3
Idem, 2
32
Orizont vertic (Bzy)
Reprezintă un orizont de subsuprafaţă cu proprietăţi contractilo-gonflante (Bz) având
> 45% argilă, predominant contractilo-gonflantă, la care se asociază:
o o
- feţe de alunecare oblice (10 – 60 faţă de orizontală, lucioase şi uneori striate, care
apar pe o grosime minimă de 25 cm şi se intersectează formând:
- elemente structurale mari cu unghiuri şi muchii ascuţite într-unul din suborizonturi
(structură sfenoidală).

Orizont petrocalxic (pc)

Este un orizont calxic întărit sau cimentat continuu prin carbonat de calciu, uneori şi
carbonat de magneziu; silicea poate fi prezentă în unele cazuri. Gradul de cimentare este
puternic, astfel că fragmentele uscate lăsate în apă nu se desfac.
De asemenea, nu este străbătut de sondă sau cazma când este uscat.
Apare masiv şi lamelar, foarte tare şi extrem de tare când este uscat, foarte ferm şi
extrem de ferm când este umed. Porii necapilari sunt astupaţi, astfel că orizontul
petrocalxic este o barieră pentru rădăcini. Conductivitatea hidraulică este de la slabă la
foarte slabă.
Grosimea orizontului este de peste 10 cm.
Dacă un orizont laminar (cimentat cu CaCO3) este situat pe rocă compactă sau pat
de pietriş, el este considerat orizont petrocalxic dacă are o grosime de peste 2,5 cm iar
conţinutul de carbonaţi este peste jumătate din greutatea materialului.

Fragipan (Orizont fragic) (x)

Este un orizont de subsuprafaţă, lutos (uneori chiar nisipolutos sau nisipos fin) care
are conţinut foarte scăzut de materie organică, cu densitate aparentă mare comparativ cu
orizonturile supraiacente şi este aparent cimentat dacă este uscat, având o consistenţă
tare sau foarte tare. Când este umed devine slab sau moderat casant datorită tendinţei de
rupere bruscă la presiune, în loc să apară o slabă deformaţie. Un fragment uscat se
dezmembrează când este lăsat în apă. În mod obişnuit, coloritul este pătat
(stagnogleizare). Este slab sau foarte slab permeabil la apă şi are planuri verticale albite,
care reprezintă feţe de poliedri sau de prisme mari sau foarte mari.
Este situat, dar nu în mod necesar, direct sub un orizont eluvial, cambic, argic sau
spodic, cu excepţia cazurilor când solul este trunchiat.
Poate să se suprapună parţial sau complet cu un orizont argic sau cambic.
Prezintă structură poliedrică angulară sau prismatică; partea interioară a pedurilor
poate să aibă porozitate totală mare, dar datorită unei împachetări dense; nu există
continuitate între porii intrapedali şi fisuri.
Este lipsit de o activitate faunistică intensă, cu excepţia unor spaţii interpedale. Ca
rezultat, mai mult de 90% din volumul solului nu poate să fie explorat de sistemul radicular
şi este izolat de apa de percolare.
Grosimea minimă este de 25 cm.
Identificarea fragipanului se face numai în teren.

Orizont gleic (G) şi orizont gleizat (g) (vezi proprietăţile gleice)

Orizont stagnogleic (W) şi orizont stagnogleizat (w) (vezi proprietăţile stagnice)

33
Orizont scheletifer (q)
Reprezintă un orizont pedogenetic (A, E, B sau C) dezvoltat într-un material cu
fragmente grosiere de rocă sau cu pietre, având peste 26% particule de peste 2 mm.
Grosimea minimă pentru a fi diagnostic este de 20 cm. Se notează adăugând q la simbolul
orizontului pedogenetic. Un orizont scheletifer cu peste 51% schelet determină caracterul
scheletic solului (subtip scheletic), iar cel cu 26 - 50% schelet imprimă caracterul
subscheletic.

3.2.3. Orizonturi (strate) diagnostice speciale

Orizont A limnic (Alm)
Este un orizont mineral submers situat la suprafaţa depozitelor de pe fundul
rezervoarelor naturale de apă (bălţi, lacuri, lagune) puţin adânci, format prin acumularea
subacvatică de suspensii sau precipitate minerale şi organice, resturi de alge, plante şi
animale subacvatice, variat humificate sau turbificate.
Prezintă următoarele caractere:
- conţinut de materie organică peste 1%;
- stratificare evidentă şi lipsa structurii;
- consistenţă foarte moale, frecvent cu aspect de nămol sau gel;
- culori cenuşii, cenuşii-oliv, cenuşiu verzui sau negre, care se schimbă în brun sau oliv
prin expunere la aer.
Se aplică în cazul unor studii speciale în regiuni mlăştinoase.

Orizont A hortic (Aho)

Este o varietate de orizont antropedogenetic de suprafaţă, format prin fertilizare
intensă, lucrare profundă şi/sau adaos timp îndelungat de deşeuri animale şi de materiale
organice în amestec cu material pământos. Poate conţine incluziuni de cărămizi, fragmente
de ceramică etc.
Prezintă culoare închisă cu crome şi valori sub 3,5 (la umed), grad de saturaţie în
baze peste 53%, şi conţinut apreciabil de humus, activitate biologică intensă. Faţă de
orizontul Am se deosebeşte prin conţinutul de P extractabil (în 0,5 M NaHCO3, metoda
Olsen), care este mai mare de 2500 ppm (modificat în 1500 ppm în 2006) exprimat ca
P2O5, în primii 25 cm.

Orizont Am forestalic (Amf)

Este o varietate de orizont bioacumulativ care îndeplineşte condiţiile de orizont molic
şi prezintă în plus următoarele caractere determinate de formarea lui sub păduri xerofile:
- structură poliedrică mijlocie şi mare în partea mijlocie şi/sau inferioară a orizontului,
asociată adesea cu “pudrare cu cuarţ”, precum şi cu:
- un minim în variaţia valorilor pentru pH, baze (SB) şi saturaţie în baze (V%).
De regulă, orizontul Am forestalic are deasupra un orizont organic (O), slab
dezvoltat.

Orizont sulfuratic (în engleză: "sulfidic material" în Soil Taxonomy; "sulphidic

material" în WRB-SR) (sf)
Strat de sol (mineral sau organic) situat în mediu permanent saturat cu apă al cărui
material conţine 0,75% sau mai mult sulf (raportat la materialul în stare uscată),
predominant sub formă de sulfuri (mai ales pirită) şi care are un conţinut de CaCO3
echivalent, mai mic decât triplul celui de sulf (CaCO3 / S < 3);
34
- pH-ul solului este mai mare decât 4,0;
- grosimea minimă este 15 cm;
La tratare cu acid clorhidric sau cu perhidrol degajă un miros de ouă stricate.
Materialele cu caracter sulfuratic ("sulfidic" în engleză) se acumulează în solurile
care sunt permanent saturate, în general, cu ape salmastre, dar pot apare şi în mlaştinile
cu ape dulci, dacă conţin compuşi cu sulf. Dacă solul este drenat, sulfurile se oxidează şi
se formează acid sulfuric.

Orizont sulfuric (în engleză: "sulfuric horizon" în Soil Taxonomy; "thionic horizon" în
WRB-SR) (su)
Este un orizont de subsuprafaţă extrem de acid, datorită acidului sulfuric cu pH în
apă sub 4,0. În solurile minerale apar, în general, pete gălbui cu nuanţe de 2,5 Y şi crome
de 6 sau mai mari, datorită jarositului sau schwertmannitului. În solurile organice nu apar
pete gălbui; pentru identificare sunt suficiente valori pH < 4,0. Este situat deasupra unui
orizont sulfuratic.
Grosimea minimă este de cel puţin 15 cm.
Acest orizont rezultă în urma drenajului artificial şi oxidării sulfurilor (predominant
pirită), acumulate în solurile mlăştinoase lipsite sau sărace în CaCO3, (motiv pentru care nu
are loc neutralizarea completă a H2SO4 format în procesul de oxidare).

Orizonturi antropedogenetice
Reprezintă orizonturi minerale pedogenetice de suprafaţă foarte puternic
transformate prin fertilizare îndelungată şi lucrare adâncă sau orizonturi minerale de
suprafaţă rezultate prin înălţarea (acreţia) suprafeţei prin adaos de material, ca urmare a
unei lungi perioade de cultivare a solului şi/sau irigare, fapt care a condus la formarea unui
orizont de suprafaţă cu caractere mult modificate faţă de cele iniţiale.
Au fost deosebite 2 orizonturi antropedogenetice: orizontul hortic (Aho) (vezi orizont
A hortic) şi orizontul antracvic (aq) sau cu proprietăţi antracvice (Apaq, Bvaq) (vezi
proprietăţi antracvice).

3.3. Proprietăţi diagnostice, caractere diagnostice şi alte elemente

diagnostice

3.3.1. Proprietăţi diagnostice

Proprietăţi acvice (gleice, stagnice şi antracvice)

Aceşti termeni se referă la materialele de sol care, în cei mai mulţi ani sunt saturate
4
cu apă într-o anumită perioadă din an sau tot timpul anului şi care prezintă manifestări ale
proceselor de reducere şi de segregare a fierului şi un colorit specific (pestriţ, marmorat).
Prezenţa reducerii este pusă în evidenţă de următoarele caracteristici:

5
Eh (mV )
a - o valoare rH = + 2pH ≤ 19
29

4
Saturaţia de apă este caracterizată printr-o presiune zero sau pozitivă a apei din sol şi poate fi în
general determinată prin observarea apei libere într-un orificiu de sondă, necăptuşit.
5
rH logaritmul cu semn schimbat al presiunii hidrogenului gazos dintr-un mediu (rH= - log H2).
35
 Valoarea 19 a rH aproximează limita de rH a mediului sub care începe reducerea
compuşilor fierului. Oxigenul şi nitraţii sunt virtual absenţi, iar manganul se află numai
în forme reduse la valori rH ≤ 19.
2+
b - prezenţa Fe liber, evidenţiată de apariţia pe suprafaţa de ruptură, proaspătă, a unei
probe umede de sol, în câmp, a unui colorit albastru intens, după stropirea ei cu o
soluţie de fericianură de potasiu [(K3Fe(CN)6], sau a unei culori roşu intens după
stropirea cu o soluţie neutră 0,2% αα dipyridyl, în soluţie 1N acetat de amoniu sau în
soluţie 10% acid acetic (cea în soluţie de acid acetic este nerecomandată de Keys to
Soil Taxonomy, 2006).

6
Proprietăţi gleice şi orizont gleic (G)
7
Culorile de gleizare (sau orizontul de glei) apar ca urmare a gradientului redox dintre
apa freatică şi franja capilară, care determină o distribuţie neuniformă a (hidr)oxizilor de Fe
şi Mn. În partea inferioară a profilului sau în interiorul agregatelor, aceşti oxizi sunt fie
2+ 2+
transformaţi în compuşi de Fe şi Mn mai mult sau mai puţin solubili (Fe , Mn ), fie sunt
translocaţi, ambele procese conducând la absenţa culorilor mai roşii de 2,5Y. Compuşii de
3+ 4+
fier şi mangan translocaţi pot fi concentraţi în forme oxidate (Fe , Mn ) pe suprafeţele
agregatelor, în biopori, sau chiar în matricea solului.
Pe lângă condiţiile de la punctele a şi b, prezenţa proprietăţilor gleice necesită ca
nivelul apei freatice dintr-un orificiu de sondă adânc necăptuşit să se stabilizeze la o astfel
de adâncime încât franja capilară să atingă suprafaţa solului; apa din orificiul de sondă
este stagnantă şi rămâne colorată dacă i se adaugă substanţă colorantă.
Proprietăţile gleice se subîmpart în două categorii principale: proprietăţi reductomorfe
şi proprietăţi redoximorfe.

Proprietăţi reductomorfe (Gr) - (glei de reducere).

Se aplică la materialele de sol care sunt permanent umede şi care au culori de
reducere (alb până la negru: N1 - N8; albăstrui la verzui: 2,5 Y, 5 Y, GY, BG, G sau B) în
mai mult de 95% din matricea solului; dacă apar pete de oxidare, acestea se găsesc pe
suprafeţele agregatelor sau pe canalele săpate de animale şi rădăcini. În materialele
2+ 3+
lutoase şi argiloase domină culorile albăstrui - verzui datorită compuşilor de Fe , Fe
("rugina verde"). În materialele bogate în sulfuri, datorită sulfurilor de fier, predomină
culorile negre, iar în cazul celor calcaroase sunt dominante culorile albicioase datorate
calcitului şi/sau sideritului.
Nisipurile prezintă în mod obişnuit culori cenuşii până la alb sau cenuşii verzui şi sunt
adesea sărăcite în fier şi mangan.
Partea superioară a orizontului reductomorf prezintă până la 5% culori ruginii, în
special în jurul canalelor animalelor săpătoare sau rădăcinilor de plante.
Proprietăţile reductomorfe se notează cu simbolul Gr care se adaugă simbolului
orizontului în care culorile de reducere menţionate depăşesc 50% din masa solului. (de
exemplu: BGr, CGr).

6
Proprietăţile gleice se corelează cu condiţia acvică de endosaturaţie (Keys to Soil Taxonomy, 1994,
2006) definită ca "saturaţia solului cu apă în toate stratele (orizonturile) începând de la limita superioară
de saturaţie până la o adâncime de 200 cm sau mai mult de la suprafaţa solului mineral" (corespunde
de fapt excesului de apă provenit din stratul freatic).
7
Este necesar de făcut distincţie între gleizarea (reducerea) pedogenetică şi cea geologică. Gleizarea
pedogenetică este un proces biochimic care pe lângă saturaţia cu apă este condiţionată de prezenţa
materiei organice, temperaturi mai mari de 00 biologic (50C) şi condiţii de reacţie favorabile dezvoltării
microorganismelor reducătoare. De aceea, gleizarea pedogenetică propriu-zisă este în general cea din
sau de la baza orizontului bioacumulativ. Gleizarea din stratele profunde ale solului şi din subsol este
probabil relictă şi determinată de procese mai curând geologice decât pedologice şi care, pe lângă
reducerea compuşilor fierului şi manganului, este asociată frecvent şi cu reducerea sulfaţilor.
36
Proprietăţi redoximorfe (Gox) - (glei de oxido - reducere).
Se aplică materialelor de sol în care condiţiile de reducere alternează cu cele de
oxidare, aşa cum este cazul zonei franjei capilare şi orizonturilor de suprafaţă ale solurilor
cu niveluri fluctuante ale apei freatice. Proprietăţile redoximorfe sunt puse în evidenţă prin
prezenţa petelor brun roşcate (ferihidrit), brun gălbui intens (goethit). În solurile sulfato -
acide pot apare, de asemenea, şi pete galben intens (jarosit). În materialele lutoase şi
argiloase (hidr)oxizii de fier sunt concentraţi pe suprafaţa agregatelor şi pe pereţii porilor
mai mari, cum ar fi vechi canale de rădăcini care pot fi complet umplute cu astfel de oxizi,
în timp ce interiorul agregatelor poate prezenta încă culori de reducere.
Proprietăţile redoximorfe se notează cu simbolul Gox reflectând alternanţa condiţiilor
de oxidare şi reducere, care se adaugă simbolului orizontului în care culorile de reducere
apar în proporţie de 16 - 50% din masa solului (de exemplu: BGox, CGox). În cazul în care
culorile de reducere apar în proporţie de 6 - 15 % din masa solului se notează cu g (Bvg, Btg etc.).
8
Proprietăţi stagnice şi orizont stagnogleic (W).
Proprietăţile stagnice (sau orizontul de stagnoglei sau pseudoglei) sunt legate de
saturaţia determinată de apa stagnantă temporar la suprafaţă sau în partea superioară a
profilului de sol dacă nu este drenat, deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil.
Orizontul cu proprietăţi stagnice prezintă periodic condiţii de reducere şi un colorit specific
9
stagnogleizării . Ele sunt reflectate de următoarele caracteristici:
- rH conform definiţiei de la punctul a şi b pentru o parte din an;
- dacă sunt prezente pete, croma dominantă la umed este ≤ 2 în interiorul agregatelor sau
crome dominante ≤ 2 în matricea solului şi pete cu crome mai mari sau concreţiuni
ferimanganice, ori ambele, prezente în materialul de sol;
- dacă nu este prezentă marmorarea, croma dominantă la umed este ≤ 1 pe suprafaţa
agregatelor sau în matricea solului;
- croma dominantă (la umed) creşte cu adâncimea (sub orizontul de stagnoglei).
În mod frecvent se constată o precipitare a sescvioxizilor sub formă de pelicule şi
concreţiuni (bobovine sau „alice de pământ”).
Proprietăţile stagnice se notează cu simbolul w (proprietăţi stagnice moderate sau
hipostagnice) dacă culorile de reducere, prezente atât pe feţele, cât şi în interiorul
elementelor structurale, ocupă între 16 şi 50% din suprafaţa rezultată prin secţionarea
elementelor structurale (sau a materialului de sol dacă nu există structură) şi cu W
(stagnice propriu - zise sau intense) când culorile de reducere ocupă peste 50% din
suprafaţa obţinută prin secţionarea elementelor structurale sau a materialului de sol
nestructurat. Culorile de reducere sunt asociate nuanţelor de 10 YR şi mai roşii, cu crome
mai mari de 2; o parte din suprafaţa secţionată poate prezenta culoarea matricei
(materialului parental neafectat de reducere sau de oxidare). Simbolurile privind
proprietăţile stagnice se adaugă ca sufixe simbolului orizonturilor majore pe care acestea
se grefează (de exemplu: Aw, Ew, Btw, BtW etc.), desemnând orizonturi stagnogleizate (w)
sau stagnogleice (W) de asociere.

8
Proprietăţile stagnice se corelează cu condiţia acvică de "episaturaţie" definită (Keys to Soil
Taxonomy, 1994, 2006) ca "saturaţia solului în apă" în unul sau mai multe strate în primii 200 cm de
la suprafaţa solului mineral şi care are, de asemenea, unul sau mai multe strate nesaturate, cu o
limită superioară deasupra adâncimii de 200 cm, sub stratul saturat. Zona de saturaţie este de
exemplu: o apă freatică (temporară) suspendată pe un strat relativ impermeabil. O varietate a
episaturaţiei este episaturaţia antropică întâlnită spre exemplu în orezării.
9
Coloritul specific stagnogleizării prezintă o marmorare (pătare) astfel încât suprafaţa agregatelor
structurale (sau părţi ale matricei solului) sunt mai deschise şi mai pale, iar interiorul agregatelor
structurale (sau părţi ale matricei solului) sunt mai roşii şi mai "aprinse" decât părţile nehidromorfe ale
orizontului sau decât masa de sol amestecată.
37
Proprietăţi antracvice (aq) şi orizont antracvic (antropedogenetic)
Aceste proprietăţi apar în solurile folosite ca orezării sau intens irigate, spre exemplu
cele din sere. Pe lângă saturaţia cu apă, permanent sau în cea mai mare parte a anului,
solurile cu proprietăţi antracvice prezintă, în plus, următoarele condiţii:
a. un strat arat de suprafaţă, urmat, imediat, de un strat slab permeabil care este
saturat cu apă peste 3 luni în cei mai mulţi ani, având o matrice cu crome de 2 sau
mai mici;
b. un suborizont de subsuprafaţă cu una sau mai multe din următoarele însuşiri:
- pete de sărăcire în fier având culori cu valori 4 şi croma 2 în macropori, sau
- concentrări (pete, concreţiuni) de oxizi de fier, sau
- un conţinut de fier (extras în citrat - ditionit) de două ori mai mare decât în
stratul arat.
Proprietăţile antracvice se notează cu simbolul aq adăugat orizontului în care apar:
Apaq, Andaq, Bvaq, desemnând orizonturi antracvice de asociere.

Proprietăţi andice şi orizont andic (an)

Proprietăţile andice ale unui sol sunt determinate în principal de prezenţa în sol a
unor cantităţi apreciabile de allofane, imogolit, ferihidrit sau complecşi alumino - humici.
Aceşti compuşi rezultă, de regulă, din alterarea moderată a depozitelor piroclastice amorfe,
dar pot să fie întâlnite şi în asociaţie cu materiale nevulcanice (loess, argilite, produse de
alterare ferallitică). În compoziţia mineralogică domină mineralele "short range - order" care
iau naştere prin alterarea produselor piroclastice primare ale erupţiilor vulcanice sau ale
produselor secundare în care apar materiale vulcanogene (cu sticlă vulcanică).
Materialele cu proprietăţi andice pot apare de la suprafaţă sau subsuprafaţă şi de
regulă, conţin cantităţi mari de materie organică, ce nu trebuie să depăşească 25% carbon
organic. De asemenea, aceste materiale trebuie să îndeplinească şi una din următoarele
condiţii (după Keys to Soil Taxonomy, 2006):
1. a. Procentul de aluminiu + 1/2 din procentul de fier extractabil în soluţie de oxalat acid să
însumeze peste 2% în pământul fin (sub 2 mm).
3
b. Densitatea aparentă a pământului fin să fie sub 0,9 g/cm , măsurată la umiditatea
corespunzătoare capacităţii de câmp (0,33 atmosfere).
c. Retenţia de fosfat să depăşească 85 %.
2. În pământul fin (< 2mm) retenţia de fosfat de cel puţin 25%, cel puţin 30% fracţie
nisipoasă (0,02 - 2mm) şi următoarele cerinţe:
a. Conţinutul de aluminiu + 1/2 fier extractabil în oxalat acid să însumeze peste 2% şi de
asemenea, conţinut de peste 5% sticlă vulcanică în fracţia 0,02 - 2,0 mm;
b. Conţinutul de aluminiu + 1/2 fier extractabil în oxalat acid să însumeze peste 0,4% şi
conţinut de peste 30% sticlă vulcanică în fracţia 0,02 - 2,0 mm;
c. Dacă conţinutul de Al + 1/2 Fe extractabil în oxalat acid este între 0,4 şi 2% în
pământul fin, conţinutul de sticlă vulcanică în fracţia 0,02 - 2,0 mm trebuie să fie
peste o valoare cuprinsă între 30 şi 5%, invers proporţională cu creşterea Al + 1/2 Fe
extractabil în oxalat acid, între 0,4 şi 2%:
[(% Al + ½ Fe) ° 15,625 + % sticlă vulcanică ≥ 36,25].
Grosimea minimă pentru a fi orizont andic diagnostic este de 30 cm (după FAO).
În teren ca şi în laborator este foarte util testul reacţiei solului în soluţie de NaF: pH-ul
unei suspensii de 1 g sol în 50 ml NaF, soluţie N, prezintă valori pH de peste 9,5 - 10 (după
2 minute). Testul, care indică prezenţa materialelor allofanice şi/sau a compuşilor alumino -
organici, este orientativ deoarece reacţionează la fel şi în orizonturile spodice, iar pe de
altă parte nu reacţionează corespunzător orizonturile andice bogate în materie organică
acidă.

38
Proprietăţi districe
Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat
printr-un grad de saturaţie în baze sub 53% sau între 53 şi 60% dacă este asociat cu Al
extractabil în cantităţi de peste 2 me la 100 g sol. De regulă, raportul dintre cationii (de
schimb) H + Al şi Ca este supraunitar.

Proprietăţi eutrice
Se referă la un orizont sau material mineral de sol fără carbonaţi caracterizat
printr-un grad de saturaţie în baze peste 53%, cu excepţia celor care au grad de saturaţie
între 53 şi 60 % dacă este asociat cu Al extractabil în cantităţi de peste 2 me la 100 g sol.
De regulă, raportul dintre cationii (de schimb) H + Al şi Ca este subunitar.

Proprietăţi gelistagnice (gs)

Se referă la materiale ale căror proprietăţi stagnice sunt determinate de saturaţia cu
apă stagnantă temporar în partea superioară a solului, deasupra unui strat îngheţat (şi deci
impermeabil) în primăvară. Fenomenul se întâlneşte în solurile din regiunea montană înaltă
(proprietăţi altogelistagnice).

Proprietăţi salsodice
Prezenţa oricărui orizont salinizat (salic, sa şi hiposalic, sc) şi sodicizat (natric, na şi
hiponatric, ac) în solonceacuri, soloneţuri sau în alte soluri poate fi redată prin termenul de
proprietăţi salsodice (în sens larg).
În denumirea subtipurilor de sol, termenii de salinic, sodic şi salsodic se referă la
rezultatul proceselor de acumulare de săruri sau de natriu schimbabil, în soluri variate,
altele decât Solonceacul şi Soloneţul (neincluzând salsodisolurile). Termenul tradiţional de
sărătură şi sărăturare include toate solurile afectate de săruri şi respectiv procesele de
acumulare de săruri solubile sau de Na schimbabil în soluri (deci atât salsodisolurile cât şi
diferite subtipuri salsodice); corespunde termenului internaţional de „salt affected soils”
(soluri afectate de săruri).
Notă: Aceste proprietăţi diagnostice se întregesc atunci când este cazul cu
caracteristici morfologice secundare (vezi 2.4 şi 3.5).

3.3.2. Caractere diagnostice

Trecere glosică (albeglosică) sau orizont E + B (gl)

Acest caracter este specific unui suborizont mineral de tranziţie situat între
orizonturile E şi Bt, fiind denumit şi trecere albeglosică sau albeluvică (WRB-SR; 2006),
având următoarele caractere:
- pătrunderi de orizont Ea în orizontul Bt sub formă de limbi care trebuie să aibă lungimea
mai mare ca lăţimea;
- limbile trebuie să aibă cel puţin 5 mm lăţime în cazul în care textura orizontului Bt este
fină, cel puţin 10 mm când textura aceluiaşi orizont este mijlociu-fină şi cel puţin
15 mm când textura este mijlocie sau grosieră;
- limbile de orizont Ea trebuie să reprezinte cel puţin 10% din volum, în primii 10 cm ai
orizontului argic.

39
Caracter scheletic (qq)
Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin peste 51% fragmente grosiere
de rocă (colţuroase sau rotunjite) având o grosime de 15 cm în cazul Litosolurilor, de cel
puţin 25 cm în solurile cu grosime de până la 50 cm, de cel puţin 50 cm în cele cu grosimi
de până la 100 cm sau de 75 cm dacă solul este mai profund (150 cm).

Caracter subscheletic (sq)

Se referă la soluri care prezintă orizonturi care conţin între 26 - 50% fragmente
grosiere de rocă (colţuroase sau rotunjite), având o grosime de cel puţin 25 cm în primii 50
cm ai solului (15 cm în cazul litosolului), de cel puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului sau
de 75 cm dacă solul este mai profund.

Schimbare texturală bruscă (pl)

Acest caracter reprezintă schimbarea intensă de textură înregistrată între un orizont
eluvial şi orizontul subiacent B, caracterizată prin dublarea cantităţii de argilă în orizontul B
dacă orizontul E are sub 20% argilă, trecerea făcându-se pe o distanţă de cel mult 7,5 cm;
dacă orizontul E conţine peste 20% argilă, trebuie să se înregistreze pe cel mult 7,5 cm o
creştere absolută de cel puţin 20% argilă în orizontul B (de exemplu: dacă E are 25%
argilă, B trebuie să aibă cel puţin 45%), iar într-unul din suborizonturile orizontului B
conţinutul de argilă trebuie să aibă dublul conţinutului de argilă din E.
Se exclud cazurile în care textura orizontului B este nisipo - lutoasă.
Dacă schimbările de textură de mai sus se fac pe o distanţă de 7,5 - 15 cm solul
prezintă schimbare texturală semibruscă (subtipuri planice).

Caracter vermic (vm)

Acest caracter este specific solurilor cu intensă activitate a faunei. Sunt considerate
vermice solurile care prezintă în proporţie de peste 50% din volumul orizontului A şi de
peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme, coprolite sau galerii de
animale umplute cu materiale aduse din orizonturile supra sau subiacente.

3.3.3. Alte elemente diagnostice

Adâncimea de situare a unui orizont sau a unui caracter diagnostic
Pentru precizarea adâncimii de apariţie a unei proprietăţi sau caracter diagnostic se
pot folosi următoarele prefixe: proxi - pentru intervalul 0 - 25 cm, epi - pentru 25 - 50 cm,
endo - pentru 50 - 100 cm şi bati - pentru intervalul 100 - 200 cm. De exemplu: proxisalic,
endoscheletic, epinatric, batilitic etc.

Contact litic sau rocă compactă continuă (li)

Limita dintre sol şi roca subiacentă compactă (R) este considerată contact litic; fisuri
în rocă sunt puţine şi la distanţă orizontală de peste 10 cm. Roca compactă subiacentă
trebuie să fie suficient de compactă (dură) la umed, încât să nu se poată săpa cu
cazmaua; poate fi spartă cu târnăcopul sau cu alt instrument dur. Dacă se pot rupe bucăţi
de mărimea pietrelor, acestea nu trebuie să se disperseze la agitare timp de 15 ore în apă
sau în soluţie de hexametafosfat de sodiu. Nu este considerat contact litic trecerea la un
orizont petrocalcic (petrocalxic).

40
Culori diagnostice
Culoarea materialului de sol este folosită ca un caracter definitor al unor orizonturi
diagnostice, ca şi pentru separarea unor unităţi taxonomice la nivel de tip şi subtip.
Nuanţele, valorile şi cromele (exprimate în sistemul Munsell) ale orizontului A şi B sunt
folosite în diagnoza solurilor, astfel:
- culori în nuanţe de 5 YR şi mai roşii se folosesc ca elemente de diagnoză pentru
separarea subtipurilor rodice;
- culorile în nuanţe de 7,5 YR şi crome ≥ 3,5 (la materialul în stare umedă) pentru
orizontul B individualizează subtipul roşcat al unor luvisoluri;
- cromele ≤ 2 (la materialul în stare umedă) orizontului A molic separă Cernoziomurile de
Kastanoziomuri, sau Vertosolurile de Pelosoluri;
- cromele ≤ 3,5 (la materialul în stare umedă) ale părţii superioare a orizonturilor AC, AG,
AB, sau B caracterizează tipurile din clasa cernisolurilor, umbrisolurilor şi unele
hidrisoluri.

Materie organică segregabilă (os)

Este forma humificată a materiei organice care se desface uşor prin frecare şi este
astfel segregabilă de partea minerală.

Pudră friabilă de carbonat de calciu sau carbonaţi secundari (km)

Se referă la praf sau neoformaţii de carbonat de calciu depuse din soluţia care
circulă în sol, suficient de moi (calcar sub formă de pulbere friabilă - „soft powdery lime”),
încât pot fi uşor tăiate cu unghia, în proporţie de cel puţin 3 - 5% din volum.
Pseudomicelii care apar şi dispar cu schimbarea condiţiilor de umiditate nu sunt
incluse în definiţia de carbonaţi secundari.

Saturaţia în baze (V%)

Gradul de saturaţie în baze este folosit ca un element de diagnoză pentru
cambisoluri, cernisoluri, umbrisoluri precum şi pentru definirea subtipurilor (sau varietăţilor)
eutrice şi districe, pe baza valorilor V mai mari sau mai mici de 53%. La multe tipuri de sol
mărimea valorii V intră implicit în definiţie. (Determinarea cationilor schimbabili cu acetat de
amoniu la pH 8,3).

3.4. Materiale parentale diagnostice

Material antropogen (MA)

Materialul antropogen este constituit dintr-un material mineral sau organic
neconsolidat, rezultat prin diferite activităţi umane ca: deponii, halde de steril, depozite de
gunoaie sau deşeuri, materiale de dragaj etc. şi nu au suferit o solificare destul de lungă
încât să apară o trăsătură semnificativă de pedogeneză.
Materialele antropogene pot fi (în cea mai mare parte după FAO, respectiv WRB-
SR):
• garbice - materiale (deşeuri) predominant organice, umpluturi sau depuneri (grămezi)
conţinând dominant deşeuri organice;
• spolice - materiale predominant minerale (pământoase) rezultate din activităţi
industriale (halde de steril, material de dragaj, material de la construcţia şoselelor etc.);

41
• urbice - materiale pământoase conţinând resturi de materiale de construcţii şi ale
altor activităţi umane (cioburi, cărămizi, moloz etc.) în proporţie de peste 35% din volum,
precum şi umpluturi sau depuneri conţinând predominant deşeuri minerale;
• mixice - material mineral de sol amestecat cu roca subiacentă şi eventual cu moloz şi
deşeuri în care se observă fragmente de orizonturi diagnostice diseminate la întâmplare
(nearanjate într-o anumită ordine);
• reductice - deşeuri care produc emisii de gaze (metan, CO2 etc.), ceea ce presupune
existenţa condiţiilor anaerobe în material.
Material bauxitic (MB)

Acest material reprezintă produsul rezultat din transformarea la suprafaţa scoarţei a

bauxitelor; se deosebeşte net de alte materiale parentale printr-o puternică alterare şi prin
predominarea în compoziţie a sescvioxizilor şi mineralelor argiloase sărace în baze
(caolinit, clorit). Fracţia argiloasă are raportul SiO2/Al2O3 în jur de 2, iar capacitatea de
schimb cationic a argilei este în jur de 20 me la 100g.

Material erubazic (ME)

Reprezintă materiale parentale rezultate prin dezagregarea şi alterarea unor roci
ultrabazice necarbonatice, care sunt, de regulă, relativ argiloase şi bogate în baze. Astfel
de roci ultrabazice sunt serpentinitele, piroxenitele, unele gabrouri etc. Produsul rezultat
este în unele cazuri mult mai bogat în magneziu în comparaţie cu calciul.
Material fluvic (aluvic) recent (MF)
Reprezintă sedimente aluviale (inclusiv proluviale, coluviale etc.), marine şi lacustre,
care primesc materiale noi, la intervale mai mult sau mai puţin regulate, sau care au primit
în trecutul recent asemenea materiale. Acest caracter poate fi reflectat de existenţa până la
50 - 100 cm a unei stratificări a materialului (ori a unei slabe sortări), a unui conţinut în
materie organică ce variază neregulat cu adâncimea, sau care are valori de peste 0,35%
(cu excepţia stratelor nisipoase).
Material marnic (MM)
Reprezintă materiale parentale provenite din produsele de transformare a marnelor
compacte, marnelor argiloase sau argilelor marnoase. Conţin, de regulă, peste 45% argilă
şi peste 14% carbonaţi.
Material scheletic calcarifer (MK)
Reprezintă roci calcaroase sau materiale parentale (grosiere) provenite din
dezagregarea unor roci calcaroase (calcare, gresii calcaroase, conglomerate calcaroase,
dolomite. Convenţional se includ în această categorie magnezitele, marnocalcarele şi
gipsul, inclusiv pietrişurile predominant calcaroase.
Conţin frecvent peste 40% carbonat de calciu echivalent.

3.5. Caracteristici morfologice secundare (notaţii)

Pentru consemnarea prescurtată a orizonturilor şi suborizonturilor principale de sol şi
a caracteristicilor morfologice secundare se folosesc notaţii literale sub formă de sufixe ale
căror semnificaţii sunt redate în tabelul 3.1.

42
 Tabel 3.1
Notaţii pentru caracteristici morfologice secundare
(sau pentru subdiviziuni ale orizonturilor principale)
a – prezenţa unor culori deschise în stare uscată cu valori > 6,5 şi crome < 3,0 (în proporţie
de > 50%), care de regulă în stare uscată sunt cu cel puţin 1 - 2 unităţi de valoare mai
mari decât cele ale materialului în stare umedă. Se asociază numai cu simbolul E
pentru desemnarea orizontului diagnostic principal E albic (Ea).
ac – saturaţie în Na schimbabil între 5 - 15% din T pe o grosime minimă de 10 cm. Se
utilizează cu orice simbol al unui orizont principal, pentru notarea orizontului
diagnostic asociat, hiponatric (hiposodic).
ai – strat de sol foarte acid şi cu conţinut de Al schimbabil mare (proprietăţi alice). Se poate
utiliza cu simbolurile A, E, B.
an – proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm grosime; se utilizează cu simbolurile A sau B
pentru notarea orizontului diagnostic de asociere andic.
aq – proprietăţi antracvice sau orizont antracvic. Se poate utiliza cu simbolurile A şi B –
desemnând orizonturi diagnostice speciale, de exemplu: Apaq, Andaq, Bvaq etc.
ca – acumulare iluvială de carbonaţi; se utilizează cu simbolul C pentru desemnarea
orizontului diagnostic principal C carbonato-acumulativ (calcic sau calxic) (Cca).
d – caracter aric (sau strat desfundat) – orizont sau strat mineral rezultat prin amestecul
mai multor orizonturi deranjate in situ, în urma activităţii de desfundare sau altă
acţiune mecanică. În cuprinsul orizontului desfundat orizonturile diagnostice
pedogenetice nu pot fi identificate sau apar numai ca fragmente. Se află situate
deasupra unor orizonturi (sau părţi de orizonturi) diagnostice (nederanjate) sau
deasupra materialului parental. Se notează prin litera d adăugată după simbolurile
orizonturilor amestecate puse în paranteză, de exemplu: (A + B)d, (A+C)d; dacă solul
este arat se separă la suprafaţă “orizontul Ap”.
e – acumulare reziduală de grăunţi de praf şi nisip fără peliculă coloidală (pudrare cu cuarţ
sau caracter hipoluvic); se utilizează cu simbolul A, AB sau B.
f – materie organică incomplet descompusă în care se mai recunosc cu ochiul liber sau cu
lupa (x10) resturi vegetale cu structură caracteristică. Se utilizează numai cu simbolul
O pentru designarea orizontului organic de fermentaţie (Of).
g – gleizare slabă: 6 –15% culori de reducere. Se asociază cu orice orizont (A,B,E,C) care
prezintă aceste culori.
gl – trecere glosică (în limbi), denumită şi albeglosică sau albeluvică (echivalentă
orizontului E+B).
gs – proprietăţi gelistagnice determinate de saturaţia temporară cu apă stagnantă în partea
superioară a solului, deasupra unui strat îngheţat, practic impermeabil în anotimpul de
primăvară: Se utilizează cu simbolurile A, B sau C.
h – material organic într-un stadiu foarte avansat de descompunere, astfel încât resturile
vegetale cu structură caracteristică nu se mai deosebesc cu ochiul liber ci numai cu
lupa. Se utilizează cu simbolul O pentru desemnarea orizontului O de humificare (Oh).
ho – orizont de suprafaţă antropedogenetic format prin fertilizare intensă, lucrare profundă
şi/sau adaos timp îndelungat de deşeuri animale şi de materiale organice în amestec
cu material pământos. Se utilizează asociat cu simbolul A pentru definirea orizontului
diagnostic special A hortic (Aho).
hs – material spodic îmbogăţit în substanţe amorfe active iluviale, compuse din materie
organică, oxizi de Al şi Fe. Se utilizează cu simbolul B pentru diagnosticarea
orizontului diagnostic spodic Bhs.
iz – orizont cu peste 15% din volum ocupat cu rizomi de plante acvatice (slab descompuşi
sau vii). Se utilizează de regulă cu simbolurile Gox sau Gr.
j – material sau orizont recent maturat cu portanţă normală, cu densitate aparentă extrem
de mică. Se utilizează cu simbolurile A sau C.

43
k – conţinut de peste 1% carbonaţi fără a îndeplini condiţia de Cca. Se utilizează cu
simbolul C (Ck).
km – acumulări de pudră friabilă sau neoformaţiuni moi de CaCO3 (carbonaţi secundari),
fără a îndeplini condiţia de Cca. Se utilizează cu simbolul C (Ckm).
l – litieră, constând din material organic proaspăt, nedescompus sau foarte puţin
descompus. Se utilizează cu simbolul O (Ol).
1)
la – orizont existent în solurile cu textură grosieră şi fără carbonaţi, sub forma unor benzi
(lamele) constituite din material mai fin decât materialul învecinat. Se utilizează cu
simbolurile Bt sau Bv (Btla, Bvla).
li – limita dintre sol şi roca compactă continuă (contact litic); fisurile în rocă sunt puţine şi la
o distanţă orizontală de peste 10 cm. Se utilizează cu simbolul R; dacă roca compactă
este slab cimentată (gresii, şisturi etc.) contactul dintre sol şi rocă este paralitic (pa).
1)
lm - material mineral submers format în ape puţin adânci prin acumulare subacvatică de
suspensii sau precipitate minerale şi organice, resturi de alge, plante şi animale
subacvatice. Se utilizează cu simbolul A şi particularizează orizontul diagnostic
special A limnic (Alm).
1)
lv – prezenţa unor culori deschise cu valori < 6,5 în stare uscată, asociate cu crome > 3,
la care se adaugă: structură poliedrică sau lamelară sau absenţa structurii şi textură
mai grosieră decât orizontul subiacent. Se utilizează cu simbolul E pentru definirea
orizontului diagnostic principal E luvic (Elv).
m – orizont mineral de acumulare a materiei organice humificate, care îndeplineşte
condiţiile de orizont diagnostic molic. Se utilizează cu simbolul A pentru precizarea
orizontului principal A molic (Am).
me - orizont mineral care îndeplineşte condiţiile de orizont molic dar prezintă şi acumulări
reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la alterare dezbrăcate de pelicule
coloidale; se utilizează cu simbolul A sau AB pentru designarea orizontului A molic-
greic (Ame, ABme).
mf – orizont mineral care îndeplineşte condiţiile de orizont molic dar prezintă în plus
structură poliedrică mijlocie - mare asociată adesea cu acumulare reziduală de
granule de praf şi nisip. Se utilizează cu simbolul A pentru desemnarea orizontului
diagnostic special Ame forestalic (Amf), care prezintă un minim în variaţia valorilor de
pH, V şi SB.
2)
ml – indică prezenţa unui suborizont Bt mai închis la culoare, care contrastează cu
orizonturile adiacente. Se utilizează simbolul Btml şi arată existenţa caracterului
melanic (n.a. În WRB-SR termenul melanic are altă semnificaţie!).
n – absenţa carbonaţilor în materialul parental. Se utilizează cu simbolul C pentru
desemnarea orizontului principal C necarbonatic (Cn).
na – orizont care deţine o saturaţie în Na schimbabil de peste 15% din T sau SAR > 13, pe
o grosime de minim 10 cm; se utilizează cu simbolurile A,B sau C. Când se foloseşte
cu simbolul Bt formează orizontul de asociere B argic-natric (Btna).
3)
nd – orizont major nediferenţiat (se adaugă orizonturilor majore care nu au alte
caracteristici, dar care pentru scopuri practice necesită a fi subdivizate).
nt – material organic sau turbă sedimentară; se utilizează cu simbolul T pentru
desemnarea turbei ca sediment.
o – orizont având culori prea deschise sau conţinut prea sărac în materie organică sau
fiind prea subţire pentru a fi orizont molic sau umbric; devine masiv şi dur sau foarte
dur în perioada uscată a anului. Se utilizează cu simbolul A pentru definirea
orizontului diagnostic principal A ocric (Ao).

1)
Modificat faţă de SRTS (2003) spre a nu se confunda cu sufixul de la litiera (Ol)
2)
modificat faţă de SRTS (2003) spre a nu se confunda cu molic
3)
modificat faţă de SRTS (2003) spre a nu se confunda cu „n” de la orizont C
44
 4)
os – forma humificată a materiei organice nelegată (uşor segregabilă) de partea minerală.
Se poate utiliza cu simbolurile A şi B, de exemplu: Auos, Bvos.
4)
ox – orizont cu procese de oxido-reducere sau proprietăţi redoximorfe; se utilizează cu
4)
simbolul G şi designează orizontul diagnostic de asociere Gox .
p – strat arat; indiferent de orizontul genetic pe care este grefat este considerat orizont A
(Ap).
pa – contact paralitic, vezi li.
pc – orizont calcic întărit sau cimentat puternic, continuu (petrocalxic). Se utilizează cu
simbolul C, pentru designarea orizontului diagnostic asociat Cpc.
pl – schimbare texturală bruscă; se utilizează pentru designarea orizonturilor B care
prezintă în partea superioară o astfel de schimbare (vezi schimbare texturală bruscă).
5)
pp – orizont de acumulare iluvială a materialului amorf activ, predominant aluminic, mai
puţin material amorf activ feric; nu are colorit roşcat specific acumulării de sescvioxizi
ferici. Se utilizează numai cu simbolul B pentru precizarea orizontului diagnostic
principal B prespodic (Bpp), specific districambosolurilor prespodice.
q – material (orizont) cu fragmente grosiere de rocă sau pietre, având > 26% particule
> 2 mm. Se utilizează cu orice orizont pentru menţionarea prezenţei scheletului; după
conţinutul de schelet, se pot separa subdiviziunile: sq cu 26 - 50% schelet şi qq, cu
51 - 90% schelet.
r – proprietăţi reductomorfe (reducere puternică) determinate de apa freatică; se utilizează
cu simbolul G pentru marcarea orizontului diagnostic de asociere Gr.
s – material (orizont) de acumulare iluvială, respectiv sărăcire în sescvioxizi. Se utilizează
cu simbolul B pentru desemnarea orizontului iluvial diagnostic principal Bs (B spodic),
respectiv cu simbolul E pentru cel eluvial diagnostic principal Es (E spodic).
sa – orizont de acumulare a sărurilor mai solubile în apă decât gipsul, în cantitate mai
mare de 1% (predominant cloruri) sau 1,5% (predominant sulfaţi), sau de cel puţin
0,7% dacă solul conţine sodă, pe grosimi > 5 cm în cazul orizonturilor nisipoase şi
> 10 cm în cel al solurilor cu alte texturi. Se utilizează cu orice orizont pentru notarea
orizontului diagnostic de asociere salic.
sc – orizont de acumulare de săruri mai solubile în apă decât gipsul, în cantitate de
0,1 -1% (predominant cloruri), 0,15 - 1,5% (predominant sulfaţi), sau între 0,07 - 0,7%
dacă conţine sodă pe grosimi ≥ 10 cm. Se utilizează cu simbolurile A, B, C pentru
designarea orizontului diagnostic de asociere hiposalic.
sf – material situat în mediu permanent saturat cu apă care conţine ≥ 0,75% sulf (raportat
la materialul în stare uscată) şi care are un conţinut de CaCO3 echivalent mai mic
decât triplul celui de sulf (CaCO3/S < 3); grosimea minimă 15 cm. Se utilizează cu
simbolul G sau T pentru precizarea orizontului diagnostic special sulfuratic.
su – material cu aciditate extremă (pHH2O < 3,5) datorită apariţiei acidului sulfuric; se
utilizează cu simbolul G sau T pentru marcarea orizontului diagnostic special
„sulfuric”.
t – orizont de acumulare a argilei silicatice; se utilizează cu simbolul B pentru definirea
orizontului diagnostic principal B argic (Bt), mai bogat în argilă decât orizontul
supraiacent.
tna – orizont de acumulare de argilă silicatică şi cu o saturaţie în Na > 15%; se utilizează
cu simbolul B pentru notarea orizontului diagnostic de asociere B argic-natric (Btna).
tp – strat îndesat (talpa plugului), format la partea inferioară a stratului arat. Se utilizează
cu simbolul A (Atp).
ţ – suborizont care se remarcă prin prezenţa unei mase mari de rădăcini ierboase
(înţelenit); se utilizează cu simbolul A (Aţ).

4)
modificat faţă de SRTS (2003) spre a nu se confunda cu „o” de la A ocric.
5)
nou introdus, pentru a nu se confunda cu orizontul criptospodic
45
u – prezenţa unor caracteristici de orizont umbric, care se diferenţiază de cel molic prin
gradul de saturaţie în baze ≤ 53%. Se utilizează cu simbolul A pentru designarea
orizontului principal A umbric (Au).
v – alterare in situ (colorit uşor bruniu uneori castaniu roşcat) şi/sau structură poliedrică
sau columnoidă, evidenţă a migrării carbonaţilor; se utilizează numai cu simbolul B
pentru orizontul B cambic (Bv).
vm – orizont cu intensă activitate biologică; peste 50% din volumul orizontului A şi peste
25% din al celui următor este reprezentat de canale de râme, coprolite sau galerii de
animale umplute cu material adus din orizonturile adiacente. Se poate utiliza cu
simbolul A, B sau chiar C pentru designarea caracterului vermic.
w – orizont care prezintă culori de reducere între 16 şi 50% din suprafaţa rezultată prin
secţionare, determinate de apa stagnată. Se utilizează cu simbolurile A, E şi B pentru
marcarea proprietăţilor stagnice moderate (hipostagnice).
x – orizont lutos sau nisipolutos cu densitate aparentă relativ mare, consistenţă dură,
friabil, casant. Se utilizează cu orizontul B pentru evidenţierea caracterului de
fragipan.
y – orizont în care se remarcă prezenţa crăpăturilor în reţea de peste 1 cm lărgime, a
o
feţelor de alunecare oblice (10 – 60 faţă de orizontală), structură sfenoidală pe cel
puţin 25cm grosime şi peste 45% argilă (predominant contractilo-gonflantă). Se
utilizează cu simbolul Bz pentru designarea orizontului asociat vertic (Bzy).
z – orizont ce indică prezenţa proprietăţilor contractilo-gonflante, specific pentru vertisoluri
şi soluri vertice. Se utilizează cu simbolul A, B sau C pentru desemnarea acestor
proprietăţi (Az, Bz, Cz).

46
4. STRUCTURA SISTEMULUI ROMÂN DE TAXONOMIE A
SOLURILOR (SRTS) ŞI NOMENCLATURA

4.1. Structura sistemului

Entitatea de bază în SRTS este tipul genetic de sol considerat ca unitate
principală în taxonomia solurilor României. Tipurile genetice de sol sunt reunite într-un rang
superior cu categorii (taxoni) majore de sol, mai cuprinzătoare, denumite clase de soluri
sau pot să fie divizate în subunităţi denumite subtipuri de sol. Ansamblul acestor 3 taxoni
(sau categorii de sistematizare) clasă, tip (genetic) şi subtip de sol reprezintă categoriile
care constituie rangurile diferite ale clasificării solurilor României la nivelul superior,
utilizată îndeosebi în studiile de sinteză sau în studii la scări mici şi mijlocii.
Subtipul de sol (la care s-au adăugat şi alte subdiviziuni principale din raţiuni de
cartografia solurilor) se împarte în continuare în subunităţi din ce în ce mai detaliate, cu
sfere din ce în ce mai reduse şi însuşiri mai bine precizate, în funcţie de anumite
caracteristici morfogenetice ale profilului de sol, de anumite proprietăţi ale solului sau ale
materialului parental, importante din punct de vedere practic, de proprietăţi ale solului
determinate de cele ale substratului sau generate de pedogeneza anterioară ori de
folosirea solului în procesul activităţii umane. Următorii taxoni sau categorii taxonomice
folosite în acest scop sunt: varietatea de sol, specia texturală de sol, familia de sol şi
varianta de sol. Ansamblul acestor taxoni, subdiviziuni ale subtipului de sol, este utilizat în
clasificarea solurilor României la nivelul inferior, aplicată în studiile de sol şi hărţile de sol la
scară mare şi mijlocie.
Nivelul taxonomic Exemple de încadrare a
Nivelul Seria ierarhică de categorii unui sol în sistem
de
detaliere
Clasă de soluri Luvisoluri (LUV)
Nivel Tip genetic de sol Preluvosol (EL)
superior Subtip de sol (şi alte subdiviziuni Preluvosol roşcat-gleic (EL rs-gc)
principale)
Varietate de sol Preluvosol roşcat-batigleic
) nisipolutos/lutos
Nivel Specia (granulometrică) de sol *
inferior Familia de sol pe loess grosier
Varianta de sol arabil, tasat, erodat slab, eolian
*) Specia de sol va fi redată în denumirea solului indiferent de gradul de detaliere
taxonomică la care se redă solul (tip, subtip sau varietate), deci chiar dacă nu se
precizează varietatea, subtipul sau ambele (în exemplul din tabel: Preluvosol roşcat gleic,
nisipolutos).
47
 SRTS include deci o serie de categorii de diferite ranguri în sistematizarea solurilor
(taxoni), ierarhizate, alcătuind un sistem taxonomic unitar. Structura lui este redată alăturat:
se disting seria de cei 3 taxoni corespunzători sistematizării la nivel superior şi seria de 4
taxoni corespunzători sistematizării la nivel inferior.

Structura sistemului de taxonomie a solurilor este redată şi în figura alăturată (Fig. 1),
în care se observă şi modul de notare a solului (formula de notare).

Clasa de sol reprezintă totalitatea (mulţimea) solurilor caracterizate printr-un anumit

stadiu sau mod de diferenţiere a profilului de sol, dat de prezenţa unui anumit orizont
pedogenetic sau de o proprietate esenţială, considerate elemente diagnostice specifice
celor 12 clase de soluri (prezentate în tabel 5.1).

Tipul (genetic) de sol reprezintă o grupă (submulţime) de soluri asemănătoare,

separate în cadrul unei clase de soluri, fiind caracterizat printr-un anumit mod specific de
manifestare a uneia sau mai multora dintre următoarele elemente diagnostice: orizontul
diagnostic specific clasei şi asocierea lui cu alte orizonturi, trecerea de la sau la orizontul
diagnostic specific unei clase, proprietăţile acvice, salsodice, histice etc.
Toate aceste trăsături principale specifice tipului genetic de sol reflectă de fapt
acţiunea proceselor pedogenetice determinate de complexul condiţiilor generale climatice,
biologice, litologice, hidrologice şi antropice în care s-a format, a evoluat şi se dezvoltă
încă solul.
Fiecare clasă de soluri prezintă între 1 şi 5 tipuri genetice de sol, în total 29, redate în
cele ce urmează (tabelul 5.2, indicator 11).

Subtipul de sol constituie subdiviziunea principală a tipului de sol şi reprezintă o

subîmpărţire care grupează solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare
(exprimare) a caracteristicilor specifice tipului, fie printr-o anumită succesiune de orizonturi,
unele marcând tranziţii spre alte tipuri de sol, iar altele având caracteristici de importanţă
practică deosebită.
Criteriile (definiţiile calificativelor) cu ajutorul cărora se separă subtipurile propriu-zise
şi alte subdiviziuni de sol sunt redate în tabelul 5.3; lista este deschisă, putând fi
completată cu noi situaţii. Printre subdiviziunile de sol separate se disting subtipuri de
dezvoltare genetică, subtipuri de tranziţie spre alte entităţi genetice sau subdiviziuni cu
caractere particulare, precum şi subtipuri (subdiviziuni) mixte.
Varietatea de sol este o subdiviziune în cadrul subtipului de sol determinată de
unele caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de unele caractere
particulare ale solului (Xi), conform indicatorului nr. 13, de regulă definite calitativ, precum
şi de graduările cantitative ale unor atribute specifice subtipului (sau tipului) de sol. Aceste
graduări cantitative sunt după cum urmează:
- gradul de gleizare (G): tabel nr. 6.3 pentru scări mijlocii sau indicatorul nr. 14 pentru
scări mari;
- gradul de stagnogleizare (W) tabel nr. 6.4 pentru scări mijlocii sau indicatorul nr. 15
pentru scări mari;
- gradul de salinizare (S): tabel nr. 6.5 pentru scări mijlocii sau indicatorul nr. 16
pentru scări mari;
- gradul de sodicizare (alcalizare) (A): tabel nr. 6.6 pentru scări mijlocii sau indicatorul
nr. 17 pentru scări mari;
- clasa de adâncime a apariţiei carbonaţilor (k): indicator nr. 18;
- clasa de grosime (profunzime) a solului până la roca consolidată - compactă (d):
indicator nr. 19 (a se vedea şi subdiviziunile litice).

48
Figura 1. Structura sistemului de taxonomie a solurilor si formula de notare

49
 Specia de sol precizează caracteristicile granulometrice în cazul solurilor minerale
sau gradul de transformare a materiei organice în cazul celor organice (Histisolurilor) şi
variaţia acestora pe profil: aceste caracteristici ale solului sunt în mare parte moştenite de
la materialul parental, dar pot să fie în bună măsură modificate prin pedogeneză.
În cazul solurilor minerale, specia de sol este definită prin indicarea texturii solului şi
al conţinutului de schelet pentru două niveluri ale solului: orizontul A în primii 20 cm sau în
stratul arat şi orizontul AC sau prima parte a orizontului B, de regulă în primii 50 cm ai
acestuia; fac excepţie solurile cu contact litic în primii 50 cm pentru care parametrii
menţionaţi se definesc la primul nivel. Textura solului se redă conform indicatorului nr. 23
iar conţinutul de schelet după indicatorul nr. 24, în care sunt menţionate şi simbolurile de
notare, ca de altfel la toţi indicatorii (adaptate în funcţie de scară).
În cazul Histisolurilor sau al orizonturilor organice, indicatorii menţionaţi se înlocuiesc
cu gradul de descompunere (transformare) a materiei organice: fibric (fi), hemic (he) sau
sapric (sp) pentru orizontul turbos (T), conform indicatorului nr. 25, sau cu gradul de
transformare a materiei organice nehidromorfe (orizont O), notate pe profil cu Ol, Of şi Oh.

Familia de sol este o grupare litologică care reuneşte solurile de acelaşi fel
dezvoltate dintr-un anumit material parental, fie mineral, fie organic. Se iau în considerare
doi parametri: categoria de material parental (sau depozit de cuvertură) şi clasa
granulometrică simplificată (sau gradul de transformare a materiei organice în cadrul
materialelor parentale organice), la care se adaugă, când este cazul, şi roca subiacentă.
Stabilirea materialului parental al solului necesită evaluarea pedologului, deoarece acesta
este mult modificat prin pedogeneză; de cele mai multe ori el poate fi observat în partea
inferioară a profilului de sol.
Pentru categoria de material parental se foloseşte indicatorul 21a, în care depozitele
de suprafaţă sunt grupate după origine şi conţinut de carbonaţi; clasa granulometrică a
acestora se redă cu ajutorul indicatorului de clase granulometrice simplificate, nr. 22, fără
ultimele categorii. Pentru gradul de transformare a materiei organice se aplică acelaşi
indicator 25 menţionat anterior.
Gruparea (divizarea) solurilor în funcţie de roca subiacentă se face pe baza
indicatorului 21b, care clasifică rocile după starea de compactare - afânare, origine şi
chimism.
Specia (texturală) de sol şi familia de sol reprezintă unităţi litologice în clasificare,
deosebindu-se de cele anterioare care sunt unităţi genetice.

Varianta de sol este o subdiviziune de detaliu care reflectă influenţa antropică

asupra solului (dar nu suficient de intensă pentru a fi încadrat la Antrosoluri sau
subdiviziuni antropice). Ea este determinată de modul de folosinţă a terenului, de alte
modificări ale solului legate de utilizarea lui în producţie, de intensitatea eroziunii în
suprafaţă şi de eventuala poluare a solului.
Următorii indicatori sunt folosiţi la stabilirea variantei de sol:
- indicatorul nr. 26, categorii şi subcategorii de folosinţă, dar numai cele care se referă la
utilizarea agricolă şi silvică;
- indicatorul nr. 27, modificări ale solului prin folosirea în agricultură;
- indicatorul nr. 20, grade de eroziune în suprafaţă sau decopertare (e) şi grade de
colmatare sau acoperire a solului (c);
- indicatorul nr. 28 şi 29, care se referă la tipurile de degradare prin excavare - acoperire
şi de poluare a solului (P), respectiv la gradul de poluare.

4.2. Denumirea solurilor

Sistemul român de taxonomie a solurilor a realizat o uniformizare a denumirilor prin
aplicarea unor reguli.
50
 La nivelul clasei de soluri denumirea este un substantiv folosit la plural, terminat în
soluri, a cărei primă parte arată caracterul esenţial al mulţimii de soluri care alcătuieşte
clasa; de exemplu cernisoluri, luvisoluri, salsodisoluri, vertisoluri, protisoluri etc. Se
remarcă la toate denumirile prezenţa vocalei "i" ca element de legătură cu sufixul "soluri".
La nivel de tip genetic de sol s-a adoptat, de asemenea, denumiri reprezentate printr-
un singur cuvânt (care nu are nimic comun în majoritatea cazurilor cu denumirea clasei de
sol), iar ca vocală de legătură, cu unele excepţii este vocala "o" (Cernoziom, Luvosol,
Kastanoziom, Aluviosol, Gleiosol, Regosol, Vertosol, Pelosol etc.). Ca denumiri de tip de
sol s-au păstrat pe cât posibil cele tradiţionale, cu unele modificări pentru corelare cu cele
internaţionale.
Denumirea de tip de sol - spre deosebire de cea de clasă - se păstrează în toate
denumirile subdiviziunilor solului respectiv. Astfel, subtipul de sol păstrează denumirea
tipului de sol, la care se adaugă de la 1 la 3 adjective, după caz, ansamblu lor constituind
subtipul de sol (subdiviziunea de sol).
La nivel inferior se completează denumirea subtipului de sol prin adăugare de
denumiri conform indicatorilor corespunzători subdiviziunii menţionaţi mai sus la structura
sistemului taxonomic; evident, nu sunt luaţi în considerare indicatorii care nu au aplicaţie la
solul respectiv (nu intervin în subdivizarea lui).
Ca simboluri în desemnarea tipului de sol se folosesc 2 litere mari (în cazul claselor
de soluri simbolul este format din 3 litere mari). Pentru subtipul de sol se utilizează grupuri
de 2 litere mici, de regulă cel mult 3 grupuri de acest fel. Pentru subdiviziunile la nivel
inferior se folosesc litere mari sau mici la care se asociază uneori a doua literă (mică) sau
cifre, aşa cum se specifică în indicatorii corespunzători.
Un exemplu de formulă şi denumire a unui sol de nivel inferior este:
CZ ka-vs-gc/G3-S1-k1-TT/AL-Tf-a/Ai
Cernoziom calcaric-vertic-batigleic, batihiposalic, proxicalcaric, lut argilos
mediu/argilă lutoasă, dezvoltat pe depozite fluvio-lacustre argiloase, arabil, irigat.

Formula aceluiaşi sol la nivel superior este CZ ka-vs-gc, iar denumirea cernoziom
calcaric-vertic-gleic; este necesar însă să se adauge şi clasa granulometrică simplificată
pentru orizontul superior (indicator 22), în cazul de faţă "lut argilos", denumirea completă
devenind "Cernoziom calcaric-vertic-gleic, lut argilos", iar formula fiind CZ ka-vs-gc/t.

51
52
 5. TAXONOMIA SOLURILOR LA NIVEL SUPERIOR

Caracteristicile principale ale claselor, tipurilor şi subdiviziunilor (subtipuri) principale

de soluri sunt redate în:
Tabelul 5.1 - Clase de soluri.

Tabelul 5.2 - Tipurile (genetice) de soluri (indicator 11).

Tabelul 5.3 - Subdiviziuni (calificative) ale tipurilor (genetice) de sol prin asocierea
cărora rezultă subunităţi (subdiviziuni) principale de sol (indicator 12).

Suprafeţele lipsite de sol sau neproductive sunt sistematizate în:

Tabelul 5.4 - Suprafeţe fără soluri sau cu soluri cu destinaţie specială (neagricolă
sau nesilvică).

53
 Tabel 5.1. Principalele caracteristici ale claselor de soluri
Orizontul sau Tipuri genetice de
Clasa de sol Succintă caracterizare morfogenetică
proprietăţile diagnostice sol
Simbol Denumire specifice Simbol Denumire
PRO PROTISOLURI Orizont A sau orizont O Soluri cu orizont O sau orizont A, ori ambele, fără alte LS Litosol
fără alte orizonturi orizonturi sau proprietăţi diagnostice (pot să apară RS Regosol
diagnostice. Se trece la trăsături morfogenetice dar acestea sunt foarte slab PS Psamosol
rocă (Rn sau Rp) sau dezvoltate, neîndeplinind criteriile de diagnoză pentru alte AS Aluviosol
orizontul C provenit din soluri). Pot să apară:
materiale parentale orizont hiposalic şi/sau hiposodic; proprietăţi gleice (Gr)
naturale. Nu prezintă sub 50 cm adâncime; orizont salic şi/sau natric sub 50 cm
orizont Cca. adâncime; şi orizont contractilo-gonflant asociat orizontului
C.
CER CERNISOLURI - Orizont A molic (Am) Soluri cu acumulare evidentă de materie organică (relativ KZ Kastanoziom
continuat cu orizont saturată în baze) având: CZ Cernoziom
intermediar (AC, AR, Bv - orizont molic şi orizont intermediar (AC, AR, Bv sau Bt) FZ Faeoziom
sau Bt) având în partea prezentând culori de orizont molic cel puţin în partea RZ Rendzină
superioară culori cu valori superioară (pe minimum 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele
şi crome sub 3,5 (la agregatelor structurale, de regulă urmat de orizont Cca din
umed); primii 125 cm (200 cm în cazul solurilor nisipoase) ori de
- sau orizont A molic orizont C sau R; sau
forestalic (Amf) urmat de - orizont Amf, orizont AC sau Bv (indiferent de culori) şi
orizont AC sau Bv Cca, ultimul începând din primii 60 – 90 cm.
(indiferent de culori) şi de Nu prezintă proprietăţi andice menţionate la andisoluri şi
orizont Cca în primii 60-90 nici proprietăţi gleice (Gr) sau stagnice intense (W) în
cm. primii 50 cm, specifice Hidrisolurilor, ori proprietăţi
salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm diagnostice
pentru salsodisoluri.

54
 Orizontul sau Tipuri genetice de
Clasa de sol Succintă caracterizare morfogenetică
proprietăţile diagnostice sol
Simbol Denumire specifice Simbol Denumire
UMB UMBRISOLURI Orizont A umbric (Au) Soluri cu acumulare evidentă de materie organică NS Nigrosol
continuat cu orizont (nesaturată în baze) având orizont intermediar (AC, AR HS Humosiosol
intermediar (AC, AR sau sau Bv) prezentând culori de orizont umbric cel puţin în
Bv) având în partea partea superioară (pe minim 10 -15 cm).
superioară culori cu valori Nu prezintă proprietăţi andice menţionate la andisoluri şi
şi crome sub 3,5 (la nici proprietăţi gleice (Gr) în primii 50 cm sau alte
umed). elemente diagnostice. Pot avea orizont O.
CAM CAMBISOLURI Orizont B cambic (Bv) Soluri cu orizont A (Am, Au sau Ao) urmat de orizont EC Eutricambosol
având culori cu valori şi intermediar cambic (Bv) prezentând culori cu valori şi DC Districambosol
crome peste 3,5 (la umed) crome peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele agregatelor
începând din partea structurale începând din partea lui superioară; fără orizont
superioară. Nu prezintă Cca în primii 75 cm. Pot prezenta orizont O sau orizont
orizont Cca în primii 75 cm vertic asociat orizontului B. Nu pot prezenta în primii 50
(exceptând cazul celor cm proprietăţi stagnice intense (W), proprietăţi gleice (Gr)
afectate de eroziune). sau proprietăţi salsodice intense (sa, na), diagnostice
pentru hidrisoluri sau salsodisoluri şi nici proprietăţi andice
diagnostice pentru andisoluri.
LUV LUVISOLURI Orizont B argic (Bt) având Soluri cu orizont A (sau A şi E) şi orizont argic (Bt) având EL Preluvosol
culori cu valori şi crome culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din LV Luvosol
peste 3,5 (la umed) partea superioară a orizontului; fără Btna. Pot prezenta PL Planosol
începând din partea orizont O, orizont vertic asociat orizontului B argic (Btzy). AL Alosol
superioară; nu se includ Nu pot prezenta în primii 50 cm proprietăţi stagnice
solurile cu orizont B argic- intense (W) cu excepţia unor planosoluri (stagnice),
natric (Btna) specific proprietăţi gleice (Gr) sau proprietăţi salsodice intense
soloneţurilor. (sa, na) (neîndeplinind deci condiţia de încadrare la
hidrisoluri sau salsodisoluri).

55
 Orizontul sau Tipuri genetice de
Clasa de sol
proprietăţile diagnostice Succintă caracterizare morfogenetică sol
Simbol Denumire specifice Simbol Denumire
SPO SPODISOLURI Orizont spodic (Bhs, Bs) Soluri cu orizont O sau O şi Ao sau Au, sub care EP Prepodzol
sau orizont criptospodic urmează, direct sau după un orizont E spodic (Es), un PD Podzol
(Bcp). orizont B spodic (Bs, Bhs) sau criptospodic (Bcp).
Pot prezenta proprietăţi gelistagnice.
VER VERTISOLURI Proprietăţi contractilo- Proprietăţi contractilo-gonflante (z) care se manifestă de VS Vertosol
gonflante (z) şi/sau orizont la suprafaţă sau din primii 25 cm (ori sub stratul arat), cu PE Pelosol
cu structură poliedrică sau fără orizont vertic (Bzy), care se continuă până la
mare şi crăpături profunde peste 100 cm (sau până la un orizont R sau C dacă
în perioada uscată a acesta apare mai sus). Conţin peste 45% argilă. Aceste
anului, începând din primii soluri prezintă crăpături largi (peste 1 cm) şi profunde
25 cm sau imediat sub (peste 50 cm) în anotimpul uscat, care se închid în
orizontul Ap. perioadele umede. Culoarea orizontului humifer este
relativ închisă şi se deschide foarte lent în adâncime
formând, de regulă, un orizont humifer, continuu, de
culoare uniformă profund, depăşind frecvent 75 – 80 cm;
excepţie fac subtipurile aluvice.
La suprafaţă terenului apare în perioada uscată o reţea
poligonală de crăpături largi de peste 1 cm. Pot prezenta
în primii 50 cm proprietăţi stagnice intense (W), proprietăţi
gleice (Gr), sau proprietăţi salsodice intense (na, sa, sc).
AND ANDISOLURI Orizont andic (an) de Soluri cu orizont A urmat de orizont intermediar AC, AR AN Andosol
asociere fără orizonturi sau Bv la care se asociază proprietăţi andice (an)
spodice (Es, Bs, Bhs). începând din primii 25 cm, pe cel puţin 30 cm grosime. La
subtipul litic proprietăţile andice trebuie să apară pe cel
puţin jumătate din grosimea solului.
Pot prezenta orizont O.

56
 Orizontul sau Tipuri genetice de
Clasa de sol
proprietăţile diagnostice Succintă caracterizare morfogenetică sol
Simbol Denumire specifice Simbol Denumire
HID HIDRISOLURI Proprietăţi gleice (Gr) sau Soluri cu orizont T (sub 50 cm grosime) şi/sau orizont A SG Stagnosol
stagnice intense (W) care urmat: GS Gleiosol
încep în primii 50 cm, sau - fie de un orizont intermediar la care se asociază LM Limnosol
orizont A limnic (Alm) proprietăţi gleice (Gr) din primii 50 cm (AGr, ACGr, BvGr);
şi/sau orizont histic (T) - fie de un orizont Bv sau de un orizont E şi Bt la care se
submers. Nu pot avea asociază proprietăţi stagnice intense (W) din primii 50 cm
orizont Btna sau orizont şi continuă pe cel puţin 50 cm (AW, EW sau BW); nu
salic (sa) şi/sau natric (na) prezintă schimbare texturală bruscă (diagnostică pentru
în primii 50 cm şi nici Planosoluri);
proprietăţi contractilo- - sunt incluse, de asemenea, solurile cu orizont A limnic
gonflante de la suprafaţă şi/sau T (turbos) submerse.
(specific vertisolurilor).
SAL SALSODI- Orizont salic (sa) sau Soluri cu: SC Solonceac
SOLURI orizont natric (na) în - orizont superior A (ocric, molic) sau A şi Bv la care se SN Soloneţ
partea superioară a solului asociază un orizont salic (sa) ori natric (na) în primii 50
(în primii 50 cm) ori orizont cm; sau
Btna. Nu pot avea - soluri cu orizont A sau orizont A şi E sub care urmează
proprietăţi contractilo- un orizont argic-natric (Btna) indiferent de adâncime;
gonflante sau orizont vertic uneori orizontul natric începe de la suprafaţă sau sub 1-2
de la suprafaţă, cm.
diagnostice pentru Nu sunt incluse solurile care îndeplinesc criteriile pentru
vertisoluri. vertisoluri.
HIS HISTISOLURI Orizont organic hidromorf Soluri constând din material organic (orizont organic TB Histosol
(T) în partea superioară a hidromorf, T) cu grosime de peste 50 cm în primii 100 cm
solului de peste 50 cm ai solului şi care începe din primii 50 cm.
grosime.

57
 Orizontul sau
Clasa de sol
proprietăţile diagnostice
Simbol Denumire specifice
ANT ANTRISOLURI - Orizont antropedogenetic
sau
- orizonturi superioare de
sol puternic amestecate
prin desfundare profundă
(de peste 50 cm);
- lipsa orizontului A, E şi
parţial B îndepărtate prin
eroziune accelerată ori
decopertare antropică sau
- soluri în curs de formare
pe materiale antropogene
cu grosime de cel puţin 50
cm.
Tipuri genetice de
Succintă caracterizare morfogenetică sol
Simbol Denumire
- Sol puternic transformat prin acţiune antropică încât AT Antrosol
prezintă la suprafaţă un orizont antropedogenetic sau TT Tehnosol
- sol cu orizonturi amestecate prin desfundare adâncă (de
peste 50 cm grosime);
- sol puternic erodat încât la suprafaţă se află resturi din
sol (orizont B sau C); sau
- material antropogen în curs de solificare de cel puţin 50
cm grosime.

58
 Tabel 5.2.
Indicator 11 - Principalele caracteristici ale tipurilor de sol

Tipul de sol, Subtipuri şi alte

denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
PROTISOLURI (PRO)
LITOSOL Soluri având orizont Ao şi/sau O urmat din primii 25 distric LSdi
LS cm de: eutric LSeu
- rocă compactă continuă (Rn); rendzinic LSrz
- material scheletic (cu fragmente nerotunjite) cu scheletic LSqq
sub 25% material fin (Rp) sau orizont scheletic folic LSfo
(cu fragmente nerotunjite) cu sub 50% material
fin (care pot continua până la peste 50 cm
adâncime);
- material (scheletic) calcarifer cu peste 40%
carbonat de calciu echivalent.
REGOSOL Soluri având un orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat în distric RSdi
RS material parental neconsolidat sau slab consolidat eutric RSeu
cu excepţia materialelor parentale nisipoase, calcaric RSka
aluvice sau antropogene. Nu prezintă alte orizonturi molic RSmo
sau proprietăţi diagnostice (sau sunt prea slab umbric RSum
exprimate). Pot fi însă prezente proprietăţi stagnic RSst
hipostagnice (w), orizont hiposalic sau chiar salic salinic RSsc
sub 50 cm, sau pot avea un orizont O. scheletic RSqq
litic RSli
PSAMOSOL Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) dezvoltat în entic PSen
PS material parental grosier, remaniat eolian, având pe distric PSdi
cel puţin primii 50 cm textura grosieră sau grosieră eutric PSeu
mijlocie (sub 12% argilă). Nu prezintă alte orizonturi calcaric PSka
diagnostice (sau sunt prea slab exprimate). Se pot molic PSmo
asocia proprietăţi salsodice (orizont hiposalic, umbric PSum
hiponatric în primii 100 cm sau chiar salic sau natric gleic PSgc
sub 50 cm adâncime) şi proprietăţi gleice (orizont salinic PSsc
Gr) sub 50 cm adâncime. sodic PSac
ALUVIOSOL Soluri dezvoltate din material parental aluvic entic ASen
AS (inclusiv prundiş) pe cel puţin 50 cm grosime şi distric ASdi
având cel mult un orizont A (Am, Au, Ao). Nu eutric ASeu
prezintă alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice, calcaric ASka
în afară de cel mult orizont cu proprietăţi contractilo- molic ASmo
gonflante asociat orizontului C, proprietăţi salsodice umbric ASum
(orizont hiposalic, hiponatric în primii 100 cm sau vertic ASvs
chiar salic sau natric sub 50 cm adâncime) şi gleic ASgc
proprietăţi gleice (orizont Gr) sub 50 cm adâncime. salinic ASsc
sodic ASac
coluvic ASco
prundic ASpr
litic ASli

59
 Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
CERNISOLURI (CER)
KASTANOZIOM Soluri având orizont A molic (Am) cu crome mai tipic KZti
KZ mari de 2 (la umed), orizont AC cu valori şi crome gleic KZgc
sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară şi salinic KZsc
cel puţin pe feţele agregatelor structurale şi orizont sodic KZac
Cca în primii 125 cm sau pudră friabilă de carbonat
de calciu (concentrări de carbonaţi secundari) în
primii 100 cm. Carbonatul de calciu este, de regulă,
prezent de la suprafaţă.
Nu prezintă alte orizonturi sau proprietăţi
diagnostice, în afară de cel mult proprietăţi gleice
(Gr) sub 50 cm şi proprietăţi salsodice (sc, ac sau
sub 50 cm chiar sa, na).
CERNOZIOM Soluri având: tipic CZti
CZ - orizont A molic (Am), eventual A molic greic calcaric CZka
(Ame), cu crome ≤ 2 la umed (sau sub 3 la umed forestic CZfr
în cazul CZ nisipoase), orizont intermediar (AC, rendzinic CZrz
Bv, Bt) prezentând culori cu crome şi valori sub pararendzinic CZpa
3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară (pe cambic CZcb
cca. 10 - 15 cm) şi cel puţin pe feţele agregatelor argic CZar
structurale şi orizont Cca sau concentrări de greic CZgr
pudră friabilă de CaCO3 (carbonaţi secundari) în vertic CZvs
primii 125 cm (200 cm în cazul texturii grosiere) gleic CZgc
sau salinic CZsc
- soluri având orizont A molic forestalic (Amf) sodic CZac
orizont intermediar (AC sau Bv) indiferent de aluvic CZal
culoare şi orizont Cca care începe din primii 60 - scheletic CZqq
90 cm de la suprafaţă. litic CZli
Se pot forma şi pe materiale parentale calcarifere
sau roci calcaroase care apar între 25 şi 75 cm (caz
în care apar acumulări secundare de CaCO3; soluri
în climat subumed, subtip rendzinic).
Pot avea orizont cu proprietăţi contractilo-gonflante,
proprietăţi gleice sub 50 cm adâncime şi proprietăţi
salsodice (sc, ac sau sub 50 cm chiar sa, na).

60
Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
CERNISOLURI (CER) - continuare
FAEOZIOM Soluri având orizont A molic (Am), eventual tipic FZti
FZ orizont A molic-greic (Ame), orizont intermediar calcaric FZka
(Bt, Bv, AC) prezentând culori cu crome şi valori cambic FZcb
sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea superioară argic FZar
(pe cca. 10 - 15 cm) şi cel puţin pe feţele greic FZgr
agregatelor structurale dar fără orizont Cca sau pararendzinic FZpa
concentrări de carbonaţi secundari în primii 125 magnezic FZmg
cm (sau primii 200 cm în cazul texturii grosiere). vertic FZvs
Pot prezenta pelicule argilo-humice în orizontul B stagnic FZst
şi adesea caractere de hidromorfie când există gleic FZgc
orizont Bt. clinogleic FZcl
Sunt excluse solurile formate pe materiale aluvic FZal
parentale calcarifere sau roci calcaroase (inclusiv scheletic FZqq
pietrişuri) care apar între 25 - 75 cm. litic FZli
Pot avea orizont cu proprietăţi contractilo-
gonflante, proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm şi
proprietăţi stagnice (w sau, sub 50 cm, W).
RENDZINĂ Soluri având orizont A molic (Am) şi orizont tipică RZti
RZ intermediar (AR, Bv) prezentând culori cu crome calcarică RZka
şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în partea cambică RZcb
superioară şi cel puţin pe feţele agregatelor scheletică RZqq
structurale, dezvoltate pe materiale parentale folică RZfo
calcarifere sau roci calcaroase (cu cel puţin 40%
CaCO3 echivalent) care apar între 25 şi 75 cm,
fără acumulări secundare de CaCO3 (soluri
formate în climat umed).
UMBRISOLURI (UMB)
NIGROSOL Soluri având orizont A umbric (Au) cu crome ≤ 2 tipic NSti
NS (la umed) urmat de orizont intermediar (AC, AR, cambic NScb
Bv) cu grad de saturaţie în baze sub 53% şi culori humic NShu
cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) cel puţin în prespodic NSep
partea superioară şi cel puţin pe feţele scheletic NSqq
agregatelor structurale. Pot avea orizont O. litic NSli
folic NSfo
HUMOSIOSOL Soluri având orizont A umbric (Au) cu crome ≤ 2 tipic HSti
HS (la umed), dar conţinând materie organică cambic HScb
humificată segregabilă de partea minerală prespodic HSep
silicatică, urmat de orizont intermediar (AC, AR, gelistagnic HS gs
B) cu grad de saturaţie în baze sub 53% şi culori scheletic HSqq
cu crome şi valori sub 3,5 (la umed) în partea litic HSli
superioară. Prezintă de regulă orizont O. folic HSfo

61
 Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
CAMBISOLURI (CAM)
EUTRICAMBOSOL Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, tipic ECti
EC Am), urmat de orizont intermediar cambic (Bv) molic ECmo
cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) cel puţin calcic ECca
pe feţele agregatelor structurale începând din rezicalcaric ECrk
partea superioară; proprietăţi eutrice cel puţin rodic ECro
în orizontul Bv. lamelar ECla
Dacă orizontul A are proprietăţi districe solul vertic ECvs
poate fi încadrat la ECdi (Eutricambosol andic ECan
distric), fiind o tranziţie spre Districambosol. stagnic ECst
Nu prezintă orizont Cca în primii 75 cm. gleic ECgc
Pot prezenta orizont O la suprafaţă, orizont cu clinogleic ECcl
proprietăţi contractilo-gonflante sub orizontul A salinic ECsc
sau proprietăţi stagnice, gleice şi andice, dar sodic ECac
la adâncimi mai mari sau cu intensităţi care nu aluvic ECal
permit încadrarea la hidrisoluri sau andisoluri. scheletic ECqq
litic ECli
DISTRICAMBOSOL Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, tipic DCti
DC Au) urmat de orizont intermediar cambic (Bv) umbric DCum
cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) cel puţin prespodic DCep
pe feţele agregatelor structurale începând din andic DCan
partea superioară; proprietăţi districe de la stagnic DCst
suprafaţă şi cel puţin până în prima parte gleic DCgc
(jumătate) a orizontului B. Pot prezenta orizont clinogleic DCcl
O, orizont Bv cu acumulare de Al2O3 şi aluvic DCal
proprietăţi andice de intensităţi sau la scheletic DCqq
adâncimi care nu permit încadrarea la litic DCli
andosoluri. folic DCfo

62
Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
LUVISOLURI (LUV)
PRELUVOSOL Soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, Am) tipic ELti
EL urmat de orizont intermediar argic (Bt) având culori calcic ELca
cu valori peste 3,5 (la umed) cel puţin pe feţele rezicalcaric ELrk
agregatelor structurale începând din partea molic ELmo
superioară şi grad de saturaţie în baze (V) peste roşcat ELrs
53%. Pot prezenta orizont cu proprietăţi rodic ELro
contractilo-gonflante sub orizontul A, orizont Cca lamelar ELla
sau concentrări de carbonaţi secundari în primii vertic ELvs
125 cm, orizont O şi proprietăţi stagnice intense stagnic ELst
(W) sub 50 cm sau proprietăţi gleice (Gr) sub 50 gleic ELgc
cm. sodic ELac
scheletic ELqq
litic ELli
LUVOSOL Soluri având orizont A ocric (Ao) urmat de orizont tipic LVti
LV eluvial E (El sau Ea) şi orizont B argic (Bt) cu grad calcic LVca
de saturaţie în baze (V) peste 53% în cea mai rezicalcaric LVrk
mare parte a orizontului; nu prezintă schimbare roşcat LVrs
texturală bruscă (între E şi Bt pe < 7,5 cm). Pot să rodic LVro
prezinte, pe lângă orizonturile menţionate, orizont alic LVai
O, orizont cu proprietăţi contractilo-gonflante sub albic LVab
orizontul E, proprietăţi stagnice intense (W) sub 50 albeglosic LVgs
cm, proprietăţi gleice (Gr) sub 50 cm, schimbare planic LVpl
texturală semibruscă (pe 7,5 - 15 cm) sau trecere lamelar LVla
glosică (albeglosică). vertic LVvs
stagnic LVst
gleic LVgc
sodic LVac
scheletic LVqq
litic LVli
PLANOSOL Soluri având orizont A ocric urmat de orizont tipic PLti
PL eluvial E (Elv sau Ea) şi orizont B argic (Bt) cu albic PLab
)
textură fină sau mijlocie* prezentând schimbare rezicalcaric PLrk
texturală bruscă (între E şi Bt pe < 7,5 cm) în primii vertic PLvs
50 cm. Pot să prezinte orizont O, orizont vertic sub stagnic PLst
orizontul E şi proprietăţi stagnice intense (W). sodic PLac
ALOSOL Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) tipic ALti
AL urmat direct sau după un orizont eluvial (E), de preluvic ALel
orizont B argic (Bt) având capacitate de schimb albic ALab
cationic a argilei de peste 24 me/100 g şi saturaţie cambiargic ALcr
în baze sub 53% cel puţin în prima parte a umbric ALum
orizontului Bt până la 100 cm sau până la stagnic ALst
adâncimea la care apare orizontul R sau C dacă scheletic ALqq
acestea apar mai sus de 100 cm. Poate prezenta litic ALli
orizont organic sau proprietăţi stagnice moderate
(w) sau intense (W) sub 50 cm adâncime.
*) Sunt excluse cele cu textura grosieră în orizontul Bt.
63
Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
SPODISOLURI (SPO)
PREPODZOL Soluri având orizont A ocric sau umbric (Ao, Au) tipic EPti
EP urmat: umbric EPum
- fie de un orizont B spodic feriiluvial (Bs), criptospodic EPcp
- fie de orizont B criptospodic (Bcp) intens humic EPhu
humifer (de regulă orizontul de suprafaţă scheletic EPqq
este, de asemenea, intens humifer). litic EPli
Pot avea un orizont eluvial spodic (Es) folic EPfo
discontinuu şi pot prezenta orizont organic
nehidromorf O (folic).
PODZOL Soluri având orizont O şi/sau A ocric sau tipic PDti
PD umbric (Ao, Au) urmat de orizont eluvial umbric PDum
spodic (Es) şi orizont B spodic, humico- feriluvic PDfe
feriiluvial (Bhs) sau feriiluvial (Bs). gelistagnic PDgs
Pot prezenta orizont organic nehidromorf O scheletic PDqq
(folic) şi proprietăţi criostagnice. litic PDli
folic PDfo

64
Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
VERTISOLURI (VER)
VERTOSOL Soluri care prezintă proprietăţi contractilo- tipic VSti
VS gonflante (z) de la suprafaţă sau de la cel mult 25 stagnic VSst
de cm (sau sub stratul arat) şi orizont vertic (Bzy) gleic VSgc
care se continuă până la cel puţin 100 cm (sau salic VSsa
până la un orizont R sau C dacă acesta apare salinic VSsc
mai sus). natric VSna
Culoarea orizontului humifer, relativ uniform şi sodic VSac
profund, prezintă nuanţe cu valori ≤ 3,5 şi crome
≤ 2 (de la brun cenuşiu închis până la negru).
Profil specific Az-Bzy-Cz sau C.
Vertisolul prezintă deci:
o o
- feţe de alunecare oblice (10 – 60 faţă de
orizontală, lucioase şi uneori striate, care apar
pe o grosime minimă de 25 cm în orizontul de
subsuprafaţă, care se intersectează;
- elemente structurale mari cu unghiuri şi muchii
ascuţite, într-unul din suborizonturi (structură
sfenoidală);
- culoare închisă în orizontul humifer care este
profund.
La suprafaţa terenului apare, în perioada uscată
o reţea poligonală de crăpături largi de peste 1
cm. În cazul terenurilor folosite ca pajişti poate să
apară un relief de gilgai (coşcove).
PELOSOL Soluri care prezintă proprietăţi contractilo- tipic PEti
PE gonflante (z) de la suprafaţă sau de la cel mult 25 entic PEen
de cm (sau sub stratul arat) şi uneori orizont argic PEar
vertic (Bzy), care se continuă până la cel puţin vertic PEvs
100 cm (sau până la un orizont R sau C dacă stagnic PEst
acesta apare mai sus). gleic PEgc
Culoarea orizontului (relativ uniform şi profund) salic PEsa
prezintă nuanţe cu valori > 3,5 şi crome > 2 (fac salinic PEsc
excepţie unele pelosoluri aluvice care pot avea şi natric PEna
culoare închisă şi grosime mai mică). sodic PEac
Profil specific Az-Bz-Cz sau C.
La suprafaţa terenului apare, în perioada uscată
o reţea poligonală de crăpături largi de peste 1
cm.

65
Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
ANDISOLURI (AND)
ANDOSOL Soluri având orizont A (Am, Au, Ao) urmat de distric ANdi
AN orizont intermediar (AC, AR, Bv) la care se eutric ANeu
asociază proprietăţi andice pe cel puţin 30 cm molic ANmo
grosime începând din primii 25 cm ai solului umbric ANum
mineral. În cazul subtipului litic proprietăţile humic ANhu
andice trebuie să apară pe cel puţin jumătate cambic ANcb
din grosimea solului. Nu prezintă alte scheletic ANqq
orizonturi sau proprietăţi diagnostice sau litic ANli
acestea sunt prea slab exprimate. Pot avea folic ANfo
orizont O (inclusiv folic).
HIDRISOLURI (HID)
STAGNOSOL Soluri având: tipic SGti
SG - orizont A ocric (Ao) şi orizont Bv; sau preluvic SGel
- orizont A ocric şi orizont eluvial E (El sau albic SGab
Ea) urmate de orizont B argic (Bt). planic SGpl
În ambele situaţii se asociază proprietăţi vertic SGvs
stagnice intense (orizont W) începând de la gleic SGgc
suprafaţă sau din primii 50 cm ai solului clinogleic SGcl
mineral şi care continuă pe cel puţin 50 cm histic SGtb
grosime.
În mod frecvent apar concreţiuni
ferimanganice.
Nu prezintă schimbare texturală bruscă (între
E şi Bt) pe cel mult 7,5 cm. Pot prezenta
orizont cu proprietăţi contractilo-gonflante
asociat orizontului B, orizont histic (sub 50 cm
grosime) şi proprietăţi gleice sub 50 cm
adâncime.
GLEIOSOL Soluri având orizont organic hidromorf T (sub tipic GSti
50 cm grosime) şi/sau orizont A (Am, Ao, Au) calcaric GSka
GS şi proprietăţi gleice (orizont Gr) care apar în cambic GScb
profil din primii 50 cm ai solului mineral. molic GSmo
Nu îndeplinesc condiţiile diagnostice de a fi cernic GSce
solonceac sau soloneţ (fără orizont sa sau na umbric GSum
în primii 50 cm) sau histosol (cu orizont T salinic GSsc
peste 50 cm grosime). sodic GSac
aluvic GSal
tionic GSto
histic GStb
LIMNOSOL Soluri subacvatice (din lacuri de mică tipic LMti
LM adâncime) având orizont A limnic sau orizont entic LMen
histic sau turbos (T) submers, cu grosime sub calcaric LMka
50 cm. salsodic LMss
tionic LMto
histic LMtb

66
Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
SALSODISOLURI (SAL)
SOLONCEAC Soluri având orizont A ocric sau A molic (Ao, tipic SCti
SC Am) şi orizont intermediar (AC, AG, BG) la calcaric SCka
care se asociază orizont salic (sa) în primii 50 molic SCmo
cm. vertic SCvs
Pot avea orizont calcic, cambic, natric, sodic SCac
hiponatric şi proprietăţi gleice în primii 100 cm carbonatosodic SCso
sau orizont cu proprietăţi contractilo-gonflante gleic SCgc
sub orizontul A. clinogleic SCcl
aluvic Scal
SOLONEŢ Soluri având: tipic SNti
SN - orizont A ocric sau molic (Ao, Am) urmat entic SNen
direct sau după un orizont eluvial E (El, Ea) calcaric SNka
de un orizont argic-natric (Btna) indiferent molic SNmo
de adâncime; sau luvic SNlv
- soluri având orizont A ocric sau molic (Ao, albic SNab
Am) urmat de orizont intermediar natric vertic SNvs
(Bvna, Btna) în primii 50 cm ai solului. stagnic SNst
Pot avea orizont calcic sub 50 cm adâncime şi gleic SNgc
proprietăţi gleice din primii 100 cm sau orizont clinogleic SNcl
cu proprietăţi contractilo-gonflante care începe salic SNsa
sub orizonturile A+E. salinic SNsc
solodic SNsd
aluvic SNal
HISTISOLURI (HIS)
HISTOSOL Soluri constând din material organic hidromorf distric TBdi
TB sau orizont turbos (T), cu o grosime de cel eutric TBeu
puţin 50 cm în primii 100 cm ai solului, teric TBte
orizontul T începând din primii 50 cm de la salinic TBsc
suprafaţa solului. tionic TBto

67
Tipul de sol, Subtipuri şi alte
denumire şi Caracteristici morfogenetice principale subdiviziuni
simbol Denumire Simbol
ANTRISOLURI (ANT)
ANTROSOL Soluri având: hortic ATho
AT - orizont superior antropedogenetic (hortic, antracvic ATaq
antracvic) de cel puţin 50 cm grosime aric* ATad
(format prin transformarea unui orizont sau erodic** ATer
strat al solului prin fertilizare îndelungată sau decopertic*** ATdc
prin acreţie), ca urmare a unei lungi
perioade de cultivare şi/sau irigare; sau
- soluri foarte puternic modificate (amestecate)
antropic pe o grosime de peste 50 cm prin
desfundare profundă (strat „aric”); sau
- soluri foarte puternic - excesiv erodate sau
decopertate ca rezultat al acţiunii antropice
astfel încât orizonturile rămase nu permit
încadrarea într-un anumit tip de sol. De
regulă, prezintă la suprafaţă un orizont Ap
provenit din orizont B sau C (sau din AC sau
AB având sub 20 cm grosime).
Sedimentele (materialele parentale) scoase
la zi prin eroziune sunt considerate roci şi
încadrate ca atare.
TEHNOSOL Soluri în curs de formare pe materiale rudic TTru
TT antropogene având o grosime de cel puţin 50 spolic TTsl
cm, fără orizonturi diagnostice în afară de un garbic TTga
orizont A slab conturat (cu excepţia celor urbic TTur
copertate care pot avea orizont A molic, umbric mixic TTmi
etc.). copertic TTct
reductic TTre
antroplacic TTap
litic TTli
ekranic TTek
* Subtipul aric se poate diferenţia după natura solului care a fost desfundat astfel: aric-
cernic, aric-cernocambic, aric-cernoargic, aric-preluvic, aric-luvic etc.
** Subtipul erodic se poate diferenţia după natura orizontului rămas la suprafaţă astfel:
erodic-molic, erodic-cambic, erodic-argic, erodic-andic, erodic-spodic etc.
*** Subtipul decopertic se poate diferenţia după natura orizontului rămas la suprafaţă
astfel: decopertic-cambic, decopertic-argic, decopertic-aluvic etc.

Notă: 1. În cazul studiilor de sol în scopuri forestiere, formele de humus pot fi utilizate
pentru separarea de varietăţi de sol.
2. Pe lângă subdiviziunile principale ale tipurilor de sol prevăzute în tabelul 5.2.
(indicator 11) pot să fie utilizate, dacă este cazul, şi alte calificative existente în
tabelul 5.3. Subdiviziunile specificate în ultima coloană nu sunt limitative şi pot fi
adăugate noi subdiviziuni dacă este cazul.
3. Pot să fie asociate, dacă este cazul, de regulă 2 - 3 calificative (subdiviziuni)
principale, dar în ordinea din ultima coloană.

68
Tabel 5.3. Definiţiile diferitelor subtipuri şi altor subdiviziuni specifice (calificative)
ale tipurilor genetice de sol

albic ab Sol având orizont eluvial albic (Ea) de minimum 10 cm (cu excepţia
cazurilor în care a fost subţiat prin includere în stratul arat). Se
aplică la Luvosol, Planosol, Alosol, Stagnosol, Soloneţ.
albeglosic gl Albic şi glosic în acelaşi timp (vezi şi glosic). Se aplică la Luvosol.
În WRB-SR (2006) este denumit „albeluvic”.
alcalic ac Vezi sodic.
alic ai Sol având orizont Bt cu capacitate de schimb cationic peste 24
me/100 g argilă şi saturaţie în baze sub 53% pe mai puţin de
jumătatea superioară a orizontului B (fără a se îndeplini condiţia de
Alosol). Se aplică la Luvosol.
aluvic al Sol format pe seama unor materiale parentale aluvice (în lunci,
terase şi conuri de dejecţie recente, zone de divagare etc.); nu se
aplică la Aluviosol. Poate fi întâlnit, de regulă, la Cernoziom,
Faeoziom, Eutricambosol, Districambosol, Preluvosol, Luvosol,
Gleiosol, Solonceac, Soloneţ.
amfigleic ag Sol stagnic şi gleic în acelaşi timp.
andic an Sol având material amorf activ (provenit din rocă sau materialul
parental) cel puţin în unul dintre orizonturi, fără a îndeplini
parametrii necesari pentru proprietăţi andice ca să poată fi încadrat
la Andosol. Se aplică la Eutricambosol şi Districambosol.
antracvic aq Sol având proprietăţi antracvice. Se aplică la Antrosol.
antroplacic ap Sol cu strat compact artificial (întărit, betonat, pietruit, asfaltat etc.)
continuu începând de la diferite adâncimi. De regulă impermeabil.
Poate fi proxiantroplacic, epiantroplacic, endoantroplacic sau
batiantroplacic după adâncimea la care începe orizontul stratul
artificial şi anume în intervalele 0 - 25, 25 - 50, 50 - 100 şi respectiv
100 - 150 cm. Se aplică la Tehnosol.
argic ar Sol având orizont B argic (Bt); nu se aplică la Luvisoluri. Poate fi
întâlnit, de regulă, la Cernoziom şi Faeoziom.
aric ad Sol având orizonturi amestecate prin lucrare (afânare) adâncă de
peste 50 cm (sol desfundat pe grosime mare). Se întâlneşte la
Antrosol. După natura solului desfundat pot fi: aric-cernice (ad-cz),
aric-cernocambice (ad-cc), aric-cernoargice (ad-ca), aric-cambice
(ad-ec), aric-preluvice (ad-el), aric-luvice (ad-lv) etc.
calcaric ka Sol având carbonaţi de la suprafaţă sau până la baza orizontului A
dar cel mult până la 50 cm (dacă A este profund) (face
efervescenţă la adăugare de acid clorhidric 1:3); proxicalcaric cu
carbonaţi în primii 25 cm, epicalcaric cu carbonaţi în intervalul 25 -
50 cm.
Poate fi întâlnit, de regulă, la Psamosol, Aluviosol, Cernoziom,
Faeoziom, Gleiosol, Limnosol, Soloneţ şi Solonceac.

69
calcic ca Sol având orizont carbonato-acumulativ sau calcic (Cca) sau
pudră friabilă de CaCO3 (acumulări de carbonaţi secundari sub
formă de pudră friabilă – „soft powdery lime”) în primii 125 cm
(sau în primii 200 cm în cazul texturilor grosiere). Poate fi
întâlnit, de regulă, la Eutricambosol. Orizont calcic prezintă,
conform definiţiei şi Kastanoziomurile şi Cernoziomurile (astfel
că la acestea nu s-a separat un subtip calcic, acesta fiind
considerat prezent în subtipul tipic).
cambic cb Sol având orizont B cambic (Bv); nu se aplică la Cambisoluri.
Poate fi întâlnit, de regulă, la Cernoziom, Faeoziom, Rendzină,
Nigrosol, Andosol şi Gleiosol.
cambiargic cr Sol având orizont B cu caractere de orizont cambic în prima
parte şi de orizont argic în a doua parte; se aplică la Alosol.
carbonatosodic so Solonceac caracterizat prin prezenţa sodei (carbonat şi
bicarbonat de sodiu) cu conţinut mai mare de 10 mg (0,33 me)
la 100 g sol în primii 50 cm, pe cel puţin 10 cm grosime.
Corespunde termenului anterior „cu sodă”.
cernic ce Sol având orizont molic cu crome sub 2 care se continuă
prezentând culori de orizont molic cel puţin în prima parte a
orizontului intermediar AC sau orizontului B. Se aplică la
Gleiosol (pentru fostele Lăcovişti).
clinogleic cl Sol cu stagnogleizare (w) din primii 50 cm şi gleizare (Gox) în
primii 150 cm, excesul de apă temporar fiind provenit atât din
precipitaţii sau izvoare de coastă, cât mai ales prin curgere
(prelingere) laterală prin orizonturile profilului de sol situat pe
versant. Poate fi întâlnit, de regulă, la Faeoziom (pentru fostele
Soluri negre clinohidromorfe sau Soluri negre de fâneaţă),
Eutricambosol, Districambosol, Soloneţ şi Solonceac (pentru
fostele „Sărături de coastă”).
coluvic co Sol dezvoltat pe material parental aluvio-coluvial sau coluvial,
nehumifer, de peste 50 cm grosime, respectiv cu sub 0,5%
humus şi culoare deschisă, depus într-un strat la baza
versanţilor sau a unor terase ori a unor inflexiuni de pantă.
(Materialul coluvial nu trebuie confundat cu materialul cumulic
care reprezintă material de sol, din orizontul superior, depus la
baza versantului sau în uşoare depresiuni ori văiugi, îngroşând
orizontul A). Se aplică la Aluviosol.
copertic ct Sol (din tipul Tehnosol) acoperit cu material de sol (de regulă
humifer) de peste 5 - 15 cm grosime.
criptospodic cp Sol (prepodzol) cu orizont B criptospodic (Bcp).
cu sodă so Vezi carbonatosodic.
decopertic dc Sol decapitat foarte puternic la excesiv prin decopertare. Se
aplică la Antrosol. Notarea acestui subtip se realizează folosind
simbolurile de la decopertic (dc) şi ale subtipului de sol rămas la
zi după decopertare. Astfel, pot fi decoperto-cernice (dc-cz),
decoperto-cernicambice (dc-cc), decoperto-cerniargice (dc-ca),
decoperto-eutricambice (dc-ec), decoperto-districambice (dc-
dc), decoperto-preluvice (dc-el), decoperto-luvice (dc-lv) etc.
70
distric di Sol având proprietăţi districe în orizontul superior (în cazul
Litosolului este necesară şi rocă parentală necalcaroasă). Nu se
aplică la Districambosoluri şi la soluri care prin definiţie sunt
acide (Umbrisol, Spodisol, Alosol). Histosolurile districe
corespund turbelor distrofe (oligotrofe). Poate fi întâlnit, de
regulă, la Litosol, Regosol, Psamosol, Aluviosol, Andosol,
Histosol.
ekranic ek Sol având strat compact artificial (prin procese antropice)
începând din primii 4 cm şi acoperind peste 90% din suprafaţa
terenului. Se aplică la Tehnosol.
entic en Sol având dezvoltare extrem de slabă (incipientă) sau
neîndeplinind integral atributele tipului (la Aluviosol entic
orizontul A este sub 20 cm grosime sau lipseşte; la Soloneţ entic
orizontul natric apare de la suprafaţă sau de la 1 - 2 cm şi nu se
constată un orizont argic-natric - Btna; la Limnosol entic
orizontul A limnic prezintă sub 3% materie organică fin divizată);
la Pelosoluri entice solul este în curs de formare pe material
contractilo-gonflant, posibil şi de natură aluvială.
erodic er Sol foarte puternic şi excesiv erodat cu orizonturi B sau Cca la
suprafaţă sau resturi de orizont AC sau AB (sub 20 cm
grosime). Se aplică la Antrosol. După natura orizontului de
suprafaţă pot fi erodic-cernice (er-cz), erodic-cernocambice (er-
cc), erodic-cernoargice (er-ca), erodic-cambice (er-cb), erodic-
preluvice (er-el), erodic-luvice (er-lv) etc.
eutric eu Sol având proprietăţi eutrice cel puţin în orizontul de suprafaţă;
fără carbonaţi, în cazul Litosolului şi fără rocă parentală
calcaroasă. Nu se aplică la Cernisol, Luvisol, Salsodisol,
Vertisol. Histosolul eutric corespunde turbelor eutrofe. Poate fi
întâlnit, de regulă, la Litosol, Regosol, Psamosol, Aluviosol,
Andosol, Histosol.
feriluvic fe Sol (Spodisol) având orizont spodic feriiluvial (Bs) în care
raportul Fe/C organic este peste 6. Se aplică la Podzol.
folic fo Sol având orizont O (folic) de peste 20 cm grosime la suprafaţă
(în cazul Litosolului, orizont O de peste 10 cm grosime situat
direct pe rocă compactă R). Poate fi întâlnit, de regulă, la
Districambosol, Nigrosol, Humosiosol, Prepodzol, Podzol.
forestic fr Sol având orizont A molic forestalic (Amf). Poate fi întâlnit, de
regulă, la Cernoziom.
garbic ga Tehnosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene
garbice (deşeuri predominant organice).
gelistagnic gs Sol cu proprietăţi gelistagnice în profil. Se aplică la solurile din
zona montană rece (înaltă). Poate fi întâlnit, de regulă, la Podzol
şi Humosiosol.

71
gleic gc Sol având proprietăţi gleice (orizont Gr) între 50 şi 125 cm
(endogleic, Gr apărând în intervalul 50 - 100 cm; batigleic, cu
Gr între 100 - 125 cm; cele cu Gr mai adânc intră la varietate de
sol). Solonceacul şi Soloneţul pot fi şi epigleice. Poate fi întâlnit,
de regulă, la Psamosol, Aluviosol, Kastanoziom, Cernoziom,
Faeoziom, Eutricambosol, Districambosol, Preluvosol, Luvosol,
Vertosol, Pelosol, Stagnosol.
greic gr Sol având suborizont Ame (partea inferioară a orizontului Am
"pudrată" cu granule de cuarţ fără pelicule de coloizi, vizibile pe
suprafaţa agregatelor structurale la uscare şi structură poliedrică
mare subangulară sau nuciformă). Se aplică la Faeoziom si
Cernoziom; în solurile cultivate Ame (greu de sesizat) poate
avea crome > 2. Reprezintă un caracter slab luvic. Poate fi
întâlnit, de regulă, la Cernoziom argic şi Faeoziom argic (cu
orizont Bt).
histic (turbos) tb Sol având orizont T (turbos) de 20 - 50 cm grosime la suprafaţă
sau în primii 50 cm. Poate fi întâlnit, de regulă, la Stagnosol,
Gleiosol, Limnosol.
hortic ho Sol având orizont A hortic (de peste 50 cm grosime). Se aplică
la Antrosol.
humic hu Sol foarte bogat în humus acid de culoare închisă (peste 15 -
20% humus în orizontul superior şi peste 8 - 10% humus în
orizontul B). Poate fi întâlnit, de regulă, la Nigrosol, Andosol,
Prepodzol (caz în care se asociază, de regulă, cu subtipul
criptospodic).
lamelar la Soluri având orizont Bv (B cambic) lamelar sau Bt (B argic)
lamelar. Poate fi întâlnit, de regulă, la Preluvosol, Luvosol,
eventual Eutricambosol, formate pe materiale nisipoase.
litic li Sol cu rocă dură (compactă) continuă în profilul de sol (orizont
R) între 25 - 50 cm. Poate fi întâlnit, de regulă, la Regosol,
Aluviosol, Cernoziom, Faeoziom, Nigrosol, Humosiosol,
Eutricambosol, Districambosol, Preluvosol, Luvosol, Alosol,
Prepodzol, Podzol, Andosol, Tehnosol.
luvic lv Sol cu orizont eluvial luvic (Elv) sau eluvial albic (Ea - sub 10 cm
grosime) şi orizont B argic (Bt) sau argic-natric (Btna). Se aplică
la Soloneţ. (Prin definiţie corespunde subtipului tipic de la
Luvosol, Planosol, Alosol, Stagnosol).
magnezic mg Sol având un raport între Ca schimbabil şi Mg schimbabil sub 1
în cea mai mare parte, între 0-100 cm sau între 0 şi roca
compactă dacă solul este mai subţire de 100 cm. Înlocuieşte
fostul erubazic. Poate fi întâlnit, de regulă, la Faeoziom
(înlocuieşte fostele Rendzine erubazice sau Erubaziomuri)
mixic mi Tehnosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene
mixice.
molic mo Sol având orizont A molic (Am); nu se aplică la solurile care fac
parte din clasa Cernisolurilor. Poate fi întâlnit, de regulă, la
Regosol, Psamosol, Aluviosol, Eutricambosol, Preluvosol,
Andosol, Gleiosol, Solonceac, Soloneţ.
72
natric na Sol având orizont natric începând din primii 50 cm. Se aplică la
Vertosol şi Pelosol.
pararendzinic pa Sol cu orizont molic având saturaţie în baze peste 53%, format
pe material parental, de regulă argilos, provenit din marne,
marne compacte, argile calcaroase, gipsuri, tufuri calcaroase
etc., cu mai puţin de 40% carbonaţi, material care apare din
primii 75 cm. Poate fi întâlnit la Cernoziom, Faeoziom.
planic pl Sol cu schimbare texturală bruscă între orizontul eluvial E (El
sau Ea) şi orizontul B argic (Bt) pe 7,5 - 15 cm. Nu se aplică la
Planosol. Poate fi întâlnit, de regulă, la Luvosol, Stagnosol.
preluvic el Sol cu orizont B argic (Bt) slab conturat şi fără orizont eluvial
(E). Se aplică la Alosol şi Stagnosol.
prespodic ep Sol acid (Districambosol, Nigrosol) cu orizont B cambic (Bv)
prezentând acumulare de sescvioxizi (îndeosebi Al2O3), fără a
îndeplini integral parametrii de orizont spodic (cu orizont B
prespodic - Bpp). Poate fi întâlnit, de regulă, la Nigrosol,
Humosiosol, Districambosol.
prundic pr Vezi scheletic. Se aplică la Aluviosol.
reductic re Tehnosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene
reductice.
rendzinic rz Sol având saturaţie în baze peste 53% şi orizont R calcaros sau
material parental reprezentat prin depozit scheletic calcarifer
sau provenit dintr-o rocă parentală calcaroasă, cu peste 40%
carbonaţi, material care apare din primii 75 cm; prezintă
acumulări secundare de CaCO3. Pământul fin al solului din
materialul calcaros nu depăşeşte 50%. Se aplică la Litosol
(Litosol rendzinic), şi la Cernisol (Cernoziom rendzinic), ambele
din Dobrogea.
rezicalcaric rk Sol care prezintă orizont C cu carbonaţi reziduali (din roci
calcaroase) sau fragmente scheletice calcaroase ori concreţiuni
începând din primii 125 cm. Se aplică, de regulă, la Preluvosol,
Luvosol, Eutricambosol, unele Faeoziomuri şi Stagnosoluri.
rodic ro Sol cu orizont B având în partea inferioară şi cel puţin în pete (în
proporţie de peste 50%) în parte superioară culori în nuanţe de
5YR şi mai roşii. Culoarea roşie derivă din materialul parental
(argile roşii, bauxite, terra rossa). Se aplică la Eutricambosol,
Preluvosol, Luvosol.
roşcat rs Sol cu orizont B argic (Bt) având în partea inferioară şi cel puţin
în pete (în proporţie de peste 50%) în parte superioară culori în
nuanţe de 7,5YR. Culoarea roşcată se consideră a fi de origine
pedogenetică (paleopedogenetică). Se aplică la Preluvosol şi
Luvosol.
rudic ru Tehnosol având material parental (antropogen) scheletic de cel
puţin 30 cm grosime începând de la suprafaţă sau din primii 25
cm. Poate fi proxirudic, epirudic sau endorudic (în funcţie de
adâncimea la care apare: 0 - 25 cm, 25 - 50 cm sau 50 - 100
cm).
73
salic sa Sol având orizont salic în primii 50 cm. Poate fi întâlnit doar la
Vertosol, Pelosol, Soloneţ şi Tehnosol.
salinic sc Sol având orizont sc (salinizat sau hiposalic) în primii 100 cm
sau orizont sa (salic) între 50 - 100 cm. În funcţie de adâncimea
apariţiei orizontului cu săruri poate fi proxihiposalic,
epihiposalic, endohiposalic (0 – 25 cm, 25 - 50 cm, 50 - 100
cm) sau endosalic (50 - 100 cm). Poate fi întâlnit, de regulă, la
Regosol, Psamosol, Aluviosol, Kastanoziom, Cernoziom,
Eutricambosol, Vertosol, Pelosol, Gleiosol, Soloneţ, Histosol.
salsodic ss Sol salinic şi sodic în acelaşi timp.
scheletic qq Sol cu caracter scheletic (cu peste 50% schelet) având
orizonturi A, E sau B excesiv scheletice. Poate fi
proxischeletic, epischeletic, endoscheletic sau batischeletic
după adâncimea la care începe orizontul scheletic (de peste 25
cm grosime) şi anume în intervalele 0 - 25, 25 - 50, 50 - 100 şi
respectiv 100 - 200 cm. Ca excepţie, grosimea orizontului
scheletic poate fi sub 25 cm la Litosoluri.
În cazul în care este format pe pietriş fluvial poate fi denumit
prundic şi respectiv proxiprundic, epiprundic, endoprundic,
batiprundic. Se aplică la Aluviosol. Cernisolurile prundice au
fost denumite în trecut şi Brancioguri, iar Litosolurile prundice
Prundosoluri
sodic ac Sol având orizont ac (alcalizat sau hiponatric) în primii 100 cm
sau orizont na (natric) între 50 - 100 cm. Corespunde şi
termenului anterior „alcalizat”. În funcţie de adâncimea apariţiei
orizontului cu Na schimbabil poate să fie proxihiponatric,
epihiponatric, endohiponatric (0 - 25, 25 - 50 şi respectiv 50 -
100 cm) sau endonatric (50 - 100 cm). Poate fi întâlnit, de
regulă, la Psamosol, Aluviosol, Kastanoziom, Cernoziom,
Eutricambosol, Preluvosol, Luvosol, Planosol, Vertosol, Pelosol,
Gleiosol, Solonceac.
solodic sd Soloneţ cu orizont eluvial (E luvic sau E albic), având o grosime
de peste 10 cm.
spolic sl Tehnosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene
spolice.
stagnic st Sol având proprietăţi hipostagnice (orizont w) în primii 100 cm
sau proprietăţi stagnice intense (orizont stagnic W) între 50 şi
100 cm. Poate să fie endostagnic dacă W este situat între 50 şi
100 cm sau proxihipostagnic, epihipostagnic,
endohipostagnic dacă orizontul w începe între 0 - 25 cm, 25 -
50 cm sau 50 - 100 cm. Poate fi întâlnit, de regulă, la Regosol,
Faeoziom, Eutricambosol, Districambosol, Preluvosol, Luvosol,
Planosol, Alosol, Vertosol, Pelosol, Soloneţ. Planosolul stagnic
prezentă proprietăţi stagnice intense din primii 50 cm (prin
definiţie).
teric te Histosol având orizont mineral de peste 30 cm grosime, situat în
primii 100 cm.

74
tionic to Sol având orizont sulfuratic (sf) în primii 125 cm. Prin
schimbarea condiţiilor de reducere în condiţii oxidante, orizontul
sulfuratic poate trece în orizont sulfuric (su). Poate fi întâlnit, de
regulă, la Gleiosol, Histosol.
tipic ti Sol care reprezintă conceptul central al tipului de sol; nu
prezintă atributele specifice celorlalte subdiviziuni ale tipului
respectiv. În cazul Luvosolului, Alosolului, Planosolului şi
Stagnosolului este prezent orizontul Elv, iar în cazul
Planosolului chiar cu proprietăţi stagnice moderate (Elvw) şi al
Stagnosolului chiar cu proprietăţi stagnice intense (Elvw sau
ElvW). Vezi şi „luvic”. La Soloneţ este prezent orizontul Btna
fără Elv sau Ea. Podzolul tipic are orizont Bhs (B
humicoferiiluvial). În cazul Kastanoziomului tipic şi
Cernoziomului tipic este prezent orizontul calcic (Cca), iar în
cazul Kastanoziomului, apar şi carbonaţi de la suprafaţă. La
Limnosol orizontul limnic prezintă peste 3% materie organică fin
divizată.
umbric um Sol având orizont A umbric (Au); nu se aplică la Umbrisoluri.
Poate fi întâlnit, de regulă, la Regosol, Psamosol, Aluviosol,
Districambosol, Alosol, Prepodzol, Podzol, Andosol, Gleiosol.
urbic ur Tehnosol care se dezvoltă pe materiale parentale antropogene
urbice.
vertic vs Sol având proprietăţi contractilo-gonflante între baza orizontului
A (sau E dacă există) şi 100 cm. Poate fi întâlnit, de regulă, la
Aluviosol, Cernoziom, Faeoziom, Eutricambosol, Preluvosol,
Luvosol, Planosol, Stagnosol, Soloneţ. (Reprezintă subtip de
tranziţie spre Vertosol sau Pelosol)

75
5.4. Suprafeţe fără soluri sau cu soluri având destinaţie specială
(neagricolă sau nesilvică)
TERENURI CU SOLURI AVÂND ALTĂ FOLOSINŢĂ DECÂT CEA AGRICOLĂ SAU
SILVICĂ

TERENURI CU DRUMURI ŞI CĂI FERATE

Drum naţional, judeţean, comunal
Drum de exploatare
Cale ferată

TERENURI CU CONSTRUCŢII ŞI ALTE AMENAJĂRI

Intravilan (teren construibil)
Teren de sport
Aeroport
Cimitir
Parc şi zonă de agrement
Clădiri şi curţi izolate
Canale, şanţuri
Diguri şi taluze
Sit arheologic

TERENURI CU APE ŞI APE CU STUF

Râuri şi pâraie
Lacuri şi bălţi
Canale cu apă
Iazuri şi eleşteie
Ape cu vegetaţie de mlaştină (teren mlăştinos)
Terenuri amenajate (agro)piscicol

TERENURI NEPRODUCTIVE (NATIVE SAU CVASINATIVE)

Stâncării (rocă compactă la zi)
Pietriş, prundiş, grohotiş, bolovăniş (inclusiv în circuri glaciare)
Sedimente (recent aduse) la zi, deponii
Albie de râu
Renie, zona dig-mal (inundabilă frecvent)
Plajă (cu nisip, pietriş, stânci)
Nisip de dună mobil, nisip semifixat
Ravenă, râpă, torent
Badlands (teren intens degradat prin eroziune torenţială)
Crustă de săruri

TERENURI DEGRADATE INTENS ANTROPIC (NEPRODUCTIVE)

Halde de steril, zgură, cenuşă
Depozite (grămezi) de gunoi, deşeuri, rebuturi
Gropi, cariere
Bataluri (cu reziduuri diverse, ţiţei etc.)
Terenuri poluate intens cu substanţe chimice, ţiţei etc.)
Terenuri degradate intens prin exploatări miniere, petroliere etc.)

76
 6. CHEI DE DETERMINARE A SOLURILOR

Pentru identificarea solurilor se folosesc cheile prezentate în capitolul 6 pentru

încadrarea la nivel superior şi indicatorii redaţi în tabelele din capitolul 7 pentru
încadrarea taxonomică la nivel inferior

Primul pas în procedura de încadrare taxonomică a unui sol constă în compararea

caracteristicilor solului respectiv cu criteriile menţionate în cheia pentru determinarea
claselor de soluri (tabel 6.1). Compararea criteriilor se face în ordinea din tabelul 6.1,
eliminându-se pe rând situaţiile care nu se potrivesc solului respectiv; el va aparţine primei
clase de soluri pentru care sunt îndeplinite criteriile specificate în cheie (tabel 6.1) înscrise
în ordinea tăriei lor discriminatoare din punct de vedere taxonomic.

Pasul următor este stabilirea tipului (genetic) de sol care se realizează folosind cele
12 chei corespunzătoare celor 12 clase de soluri (tabelele 6.2.1 - 6.2.12). După stabilirea
clasei de soluri (conform primului pas), se trece la pasul al doilea folosind cheia de
determinare corespunzătoare clasei respective şi se procedează în acelaşi fel ca la primul
pas până ce se identifică primul tip de sol din cheia menţionată, ale cărui criterii se
potrivesc cu caracteristicile solului respectiv (în chestiune). Acesta reprezintă tipul de sol
căruia îi aparţine solul în chestiune.

Pasul al 3-lea îl reprezintă stabilirea subtipului (subdiviziunea principală) de sol care

se realizează cu ajutorul tabelului 5.3, în care sunt înscrise şi definite calificativele
(subdiviziunile) care pot să fie luate în considerare la subîmpărţirea tipului de sol. În acest
scop se aleg una, două sau trei (rar mai multe) calificative - cele mai importante sau
reprezentative - pe care le îndeplineşte solul în chestiune; aceste calificative se adaugă
denumirii tipului de sol şi (ansamblul lor) constituie subunitatea principală de sol.
Se subliniază că în cazul cheilor pentru clasă şi tipul de sol (pasul 1 şi 2), solul în
chestiune nu se poate încadra decât la o singură poziţie, celelalte fiind excluse. În cazul
subunităţii de sol (pasul 3), dimpotrivă, se pot alege mai multe calificative, pentru a
caracteriza cât mai bine solul; totuşi trebuie avut în vedere că subunitatea tipică exclude
alte calificative şi că unele dintre calificativele menţionate la fiecare tip de sol se exclud
reciproc. În ceea ce priveşte ordinea de înscriere a calificativelor se recomandă să se
respecte ordinea înscrisă în tabele. De regulă, se începe cu cel tipic şi cele de evoluţie şi
se continuă cu cele de tranziţie şi, dacă este cazul, cu cele speciale.

În continuare, încadrarea la nivelul inferior al taxonomiei se realizează folosind

indicatorii (parametrii) şi definiţiile redate în capitolul 7 (indicatorii 13 - 19 pentru varietatea
de sol, indicatorii 23 - 25 pentru specia de sol, indicatorii 21a, 21b şi 22 pentru familia de
sol şi indicatorii 26, 27, 20, 28 şi 29 pentru varianta de sol).

77
Tabel 6.1 CHEIE PENTRU DETERMINAREA CLASELOR DE SOL
SOLURI
▼
Cu orizont T (histic sau turbos) de peste 50 cm grosime HISTISOLURI
în primii 100 cm şi care începe în primii 50 cm. (HIS)
►
(vezi tabel 6.2.6)
▼
Alte soluri având:
- orizont antropedogenetic (intens modificat antropic) de
cel puţin 50 cm grosime sau
- soluri cu orizonturi puternic amestecate pe o grosime ANTRISOLURI
de peste 50 cm, prin desfundare adâncă, sau ► (ANT)
- soluri ale căror orizonturi A şi E (după caz) au fost (vezi tabel 6.2.2)
îndepărtate prin eroziune accelerată sau
decopertare, la suprafaţă aflându-se resturi de
orizont B sau C, sau
- soluri neevoluate (fără orizonturi diagnostice specifice)
pe materiale antropogene.
▼
Alte soluri având orizont cu proprietăţi contractilo- VERTISOLURI
gonflante (z), cu sau fără orizont vertic (Bzy), (VER)
►
începând din primii 25 cm şi care se continuă până la (vezi tabel 6.2.12)
peste 100 cm.
▼
Alte soluri fără orizonturi diagnostice specifice având:
- rocă compactă (Rn, Rp) începând din primii 5 - 20 cm
(dacă apare în primii 4 cm se consideră rocă la zi);
sau:
- material scheletic calcarifer cu peste 40% CaCO3
echivalent începând din primii 5 - 25 cm; sau:
- strat cu caracter scheletic (qq) începând din primii PROTISOLURI
►
5 - 25 cm care se poate continua până la 75 cm; (PRO)
- orizont A urmat de material neconsolidat (orizont C). (vezi tabel 6.2.8)
Pot să apară: orizont contractilo-gonflant asociat
orizontului C; proprietăţi hipostagnice (w) sau
salsodice (orizonturi sc, ac); iar sub 50 cm chiar
orizonturi gleice (Gr), stagnice (W), salice (sa) sau
natrice (na).
▼
Alte soluri având proprietăţi salsodice intense, adică SALSODISOLURI
orizont salic (sa) sau natric (na) în primii 50 cm (SAL)
►
(asociate unui orizont A, C sau Bv) sau soluri având (vezi tabel 6.2.9)
orizont argic-natric (Btna).
▼
Alte soluri având orizont spodic (Bhs, Bs) sau SPODISOLURI
criptospodic (Bcp). (SPO)
►
(vezi tabel 6.2.10)
▼

78
Alte soluri având orizont andic pe cel puţin 30 cm ANDISOLURI
grosime începând din primii 25 cm, asociat orizontului (AND)
►
A sau celui intermediar AC, AR sau Bv. (vezi tabel 6.2.1)
Pot avea orizont organic, dar nu pot avea orizont spodic.
▼
Alte soluri având:
- orizont gleic (Gr) sau orizont stagnic intens (W)
începând din primii 50 cm, asociate altor orizonturi
(se exclude Planosolul cu „trecere abruptă”, încadrat HIDRISOLURI
la Luvisoluri), fără să aibă proprietăţi salsodice ► (HID)
intense (sa, na) în primii 50 cm; sau: (vezi tabel 6.2.5)
- soluri cu orizont A limnic ori orizont histic (T),
submerse.
▼
Alte soluri având:
- orizont A molic (Am) şi orizont subiacent (AC, AR, Bv
sau Bt) prezentând culori de orizont molic cel puţin în
partea superioară (pe 10-15 cm) şi cel puţin pe feţele
agregatelor structurale, sau:
- orizont molic forestalic (Amf), AC sau Bv (indiferent de CERNISOLURI
culoare) şi orizont Cca care începe în primii 60–90 cm (CER)
►
de la suprafaţă. (vezi tabel 6.2.4)
Nu prezintă orizont andic specific Andisolurilor şi nici
orizont (proprietăţi) gleic (Gr) sau orizont stagnic
intens (W) în primii 50 cm, caracteristice Hidrisolurilor
sau proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50
cm, diagnostice pentru salsodisoluri.
▼
Alte soluri cu orizont A umbric (Au) şi orizont subiacent
(AC, AR, Bv) prezentând culori de orizont umbric cel
puţin în partea superioară (pe 10 - 15 cm). UMBRISOLURI
Nu prezintă orizont andic specific Andisolurilor şi nici ► (UMB)
orizont gleic în primii 50 cm sau alte elemente (vezi tabel 6.2.11)
diagnostice. Pot avea orizont O.
▼
Alte soluri cu orizont B argic (Bt) având culori cu valori şi
crome de 3,5 şi peste 3,5 (la umed) începând din LUVISOLURI
partea superioară. (LUV)
Nu prezintă orizont (proprietăţi) gleic (Gr), orizont ► (vezi tabel 6.2.7)
stagnic intens (W) (cu excepţia Planosolurilor) sau
proprietăţi salsodice intense (sa, na) în primii 50 cm.
▼
Alte soluri cu orizont B cambic (Bv) având culori cu
valori şi crome de 3,5 şi peste 3,5 (la umed) începând CAMBISOLURI
din partea superioară. (CAM)
Nu prezintă, în primii 50 cm, orizont (proprietăţi) gleic ► (vezi tabel 6.2.3)
(Gr), orizont stagnic intens (W) sau proprietăţi
salsodice intense (sa, na).

79
6.2. CHEI PENTRU DETERMINAREA TIPURILOR, SUBTIPURILOR ŞI HISTISOLURI
PELISOLURI
SUBDIVIZIUNILOR PRINCIPALE DE SOL SPODISOLURI
PROTISOLURI
SALSODISOLURI
(HIS)
(PEL)
(SPO)
(PRO)
(SAL)
Tabel 6.2.1. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor (vezi
(vezi tabel
(vezitabel 6.2.6)
6.2.8)
tabel6.2.11)
6.2.9)
principale de sol din clasa Andisolurilor (AND) (vezi tabel 6.2.10)
CERNISOLURI
Tipuri Subdiviziuni specifice (CER)
ANDISOLURI
(calificative) (vezi tabel 6.2.4)
(vezi tabelul 5.3)

AN distric ANdi
AN eutric ANeu
AN molic ANmo
ANDOSOL (AN)
AN humic ANhu
(în viitor se vor separa:
Toate AND. AN umbric ANum
SILANDOSOL
AN cambic ANcb
ALUANDOSOL)
AN scheletic ANqq
AN litic ANli
AN folic ANfo

Tabel 6.2.2. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subdiviziunilor principale de sol

din clasa Antrisolurilor (ANT) UMBRISOLURI
Tipuri Subdiviziuni specifice (UMB)
ANTRISOLURI (calificative) (vezi tabel 6.2.12)
(vezi tabelul 5.3)

ANT având orizont

antropogenetic (hortic, antracvic)
AT hortic ATho
de cel puţin 50 cm grosime, sau:
ANT cu orizonturi puternic AT antracvic Ataq
amestecate pe o grosime de ANTROSOL AT aric ATad
peste 50 cm, prin desfundare AT erodic ATer
profundă, sau: (AT)
ANT rezultate prin decapitarea AT decopertic ATdc
LUVISOLURI
solurilor prin eroziune puternică
sau decopertare (la suprafaţă
(LUV)
apare orizont B sau C sau AC ori (vezi tabel 6.2.7)
AB sub 20 cm grosime).

TT rudic TTru
Alte ANT în curs de formare (fără TEHNOSOLURI TT spolic TTsl
orizonturi diagnostice formate in
(TT) TT garbic TTga
situ) pe materiale parentale
antropogene de cel puţin 50 cm TT urbic TTur
grosime (30 cm grosime în cazul TT mixic TTmi CAMBISOLURI
celor scheletice). TT reductic TTre (CAM)
TT copertic TTct (vezi tabel 6.2.3)
TT antroplacic TTap
TT litic TTli
TT ekranic TTek

80
Tabel 6.2.3. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor
principale de sol din clasa Cambisolurilor (CAM)

CAMBISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative)
(vezi tabelul 5.3)
EC tipic ECti
EC molic ECmo
EC calcic EC ca
EC rezicalcaric ECrk
EC rodic ECro
EC lamelar EC la
EUTRICAMBOSOL
EC vertic ECvs
(EC)
CAM cu proprietăţi eutrice EC andic ECan
EC stagnic ECst
EC gleic ECgc
EC clinogleic ECcl
EC salinic ECsc
EC sodic ECac
EC aluvic ECal
EC scheletic ECqq
EC litic ECli

DC tipic DCti
DC umbric DCum
DC prespodic DCep
DC andic DCan
DC stagnic DCst
DISTRICAMBOSOL DC gleic DCgc
Alte CAM (cu proprietăţi (DC) DC clinogleic DCcl
districe)
DC aluvic DCal
DC scheletic DCqq
DC litic DCli
DC folic DCfo

81
Tabel 6.2.4. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor
principale de sol din clasa Cernisolurilor (CER)

CERNISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative)
(vezi tabelul 5.3)
CER dezvoltate din calcare RZ tipică RZti
sau materiale parentale RZ calcarică RZka
calcarifere care apar între 25 RENDZINĂ
(RZ) RZ cambică RZcb
şi 75 cm adâncime; fără RZ scheletică RZqq
acumulări secundare de RZ folică RZfo
CaCO3.

Alte CER având orizont Am KZ tipic KZti

cu crome mai mari de 2 şi KZ gleic KZgc
orizont Cca sau concentrări KZ salinic KZsc
KASTANOZIOM
de carbonaţi secundari în KZ sodic KZac
(KZ)
primii 125 cm; de regulă
CaCO3 prezent din primii
centimetri.
CZ tipic CZti
CZ calcaric CZka
Alte CER având: CZ forestic CZfr
- orizont Am cu crome egale CZ rendzinic CZrz
sau mai mici de 2 şi orizont CZ pararendzinic CZpa
Cca sau concentrări de CZ cambic CZcb
carbonaţi secundari în primii CZ argic CZar
125 cm (în cazul CER cu CERNOZIOM CZ greic CZgr
textură grosieră, croma (CZ) CZ vertic CZvs
orizontului A poate fi sub 3, iar CZ gleic CZgc
carbonaţii pot să apară până CZ salinic CZsc
la adâncimi de 200 cm), sau CZ sodic CZac
- orizont Amf (forestalic) şi CZ aluvic CZal
orizont Cca care începe din CZ scheletic CZqq
primii 60 - 90 cm. CZ litic CZli

FZ tipic FZti
FZ calcaric FZka
Alte CER (fără orizont Cca FZ cambic FZcb
sau concentrări de carbonaţi FAEOZIOM FZ argic FZar
secundari în primii 125 cm (FZ) FZ greic FZgr
sau 200 cm în cazul texturii FZ pararendzinic FZpa
grosiere). FZ magnezic FZmg
FZ vertic FZvs
FZ stagnic FZst
FZ gleic FZgc
FZ clinogleic FZcl
FZ aluvic FZal
FZ scheletic FZqq
FZ litic FZli

82
Tabel 6.2.5. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor
principale de sol din clasa Hidrisolurilor (HID)
Tipuri Subdiviziuni specifice
HIDRISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)

LM tipic LMti
LM entic LMen
HID subacvatice (cu A limnic LIMNOSOL LM calcaric LMka
sau T submerse). (LM) LM salsodic LMss
LM tionic LMto
LM histic LMtb

GS tipic GSti
GS calcaric GSka
GS cambic GScb
GS molic GSmo
GS cernic GSce
Alte HID cu proprietăţi gleice GLEIOSOL GS umbric GSum
(orizont Gr din primii 50 cm). (GS) GS salinic GSsc
GS sodic GSac
GS aluvic GSal
GS tionic GSto
GS histic GStb

SG tipic SGti
Alte HID cu proprietăţi stagnice SG preluvic SGel
(orizont W din primii 50 cm, cu SG albic SGab
STAGNOSOL
excepţia celor cu schimbare SG planic SGpl
(SG)
texturală bruscă, specifică SG vertic SGvs
Planosolurilor) SG gleic SGgc
SG clinogleic SGcl
SG histic SGtb

Tabel 6.2.6. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor

principale de sol din clasa Histisolurilor (HIS)
Tipuri Subdiviziuni specifice
HISTISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)

TB distric TBdi
HIS cu orizont turbos sau histic (T). HISTOSOL TB eutric TBeu
(TB) TB teric TBte
TB salinic TBsc
TB tionic TBto

83
Tabel 6.2.7. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subdiviziunilor principale de sol
din clasa Luvisolurilor (LUV)
Tipuri Subdiviziuni specifice
LUVISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
AL tipic ALti
LUV cu orizont Bt având argilă (al AL preluvic ALel
cărei T este peste 24 me/100 g) şi AL albic ALab
V% sub 53%, cel puţin în prima ALOSOL AL cambiargic ALcr
parte a orizontului Bt, până la 100 (AL) AL umbric ALum
cm sau cel puţin pe jumătate din AL stagnic ALst
orizontul Bt, dacă orizontul C sau AL scheletic ALqq
R apar la adâncime mai mică. AL litic ALli

PL tipic PLti
PL albic PLab
Alte LUV având schimbare PLANOSOL PL rezicalcaric PLrk
texturală bruscă între E şi Bt. (PL) PL vertic PLvs
PL stagnic PLst
PL sodic PLac

EL tipic ELti
EL calcic ELca
EL rezicalcaric ELrk
EL molic ELmo
PRELUVOSOL EL roşcat ELrs
Alte LUV fără orizont E. (EL) EL rodic ELro
EL lamelar ELla
EL vertic ELvs
EL stagnic ELst
EL gleic ELgc
EL sodic ELac
EL scheletic ELqq
EL litic ELli

LV tipic LVti
LV calcic LVca
LV rezicalcaric LVrk
LV roşcat LVrs
LV rodic LVro
LV albic LVab
LUVOSOL LV albeglosic LVgs
Alte LUV (având orizont E). (LV) LV alic LVai
LV planic LVpl
LV lamelar LVla
LV vertic LVvs
LV stagnic LVst
LV gleic LVgc
LV sodic LVac
LV scheletic LVqq
LV litic LVli
84
Tabel 6.2.8. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor
principale de sol din clasa Protisolurilor (PRO)

PROTISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative)

PRO cu orizont R (Rn sau Rp) LS distric LSdi

sau cu material scheletic cu peste LS eutric LSeu
75% fragmente grosiere sau cu LITOSOL LS rendzinic LSrz
material scheletic calcarifer cu (LS) LS scheletic LSqq
peste 40% CaCO3 echivalent, LS folic LSfo
care încep din primii 5 - 20 cm.

AS entic ASen
AS distric ASdi
AS eutric ASeu
AS calcaric ASka
AS molic ASmo
AS umbric ASum
Alte PRO dezvoltate pe material AS vertic ASvs
ALUVIOSOL
parental aluvic (fluvic) recent. AS gleic ASgc
(AS)
AS salinic ASsc
AS sodic AS ac
(alcalic)
AS coluvic ASco
AS prundic ASqq
AS litic ASli

PS entic PSen
PS distric PSdi
Alte PRO dezvoltate pe materiale PS eutric PSeu
parentale grosiere remaniate PSAMOSOL PS calcaric PSka
eolian. (PS) PS molic PSmo
PS umbric PSum
PS gleic PSgc
PS salinic PSsc
PS sodic PSac

RS distric RSdi
RS eutric RSeu
RS calcaric RSka
Alte PRO dezvoltate pe materiale REGOSOL RS molic RSmo
parentale neconsolidate. (RS) RS umbric RSum
RS stagnic RSst
RS salinic RSsc
RS scheletic RSqq
RS litic RSli

85
Tabel 6.2.9. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor
principale de sol din clasa Salsodisolurilor (SAL)

SALSODISOLURI Tipuri Subdiviziuni specifice

(calificative)
(vezi tabelul 5.3)

SN tipic SNti
SN entic SNen
SN calcaric SNka
SN molic SNmo
SAL cu orizont Btna sau SOLONEŢ SN luvic SNlv
cu orizont na în primii 50 (SN) SN albic SNab
cm). SN vertic SNvs
SN stagnic SNst
SN gleic SNgc
SN clinogleic SNcl
SN salic SNsa
SN salinic SNsc
SN solodic SNsd
SN aluvic SNal

SC tipic (cloruro-sulfatic) SCti

SC calcaric SCka
SC molic SCmo
Alte SAL având orizont SOLONCEAC SC vertic SCvs
salic (sa) în primii 50 cm. (SC) SC sodic SCac
SC carbonatosodic (cu sodă)SCso
SC gleic SCgc
SC clinogleic SCcl
SC aluvic SCal

86
Tabel 6.2.10. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor
principale de sol din clasa Spodisolurilor (SPO)
Tipuri Subdiviziuni specifice
SPODISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
EP tipic EPti
EP umbric EPum
SPO cu orizont spodic EP criptospodic EPcp
sescvioxidic (Bs) sau orizont EP humic EPho
criptospodic (Bcp) intens humifer, PREPODZOL EP scheletic EPqq
fără orizont eluvial albic spodic (EP) EP litic EPli
(Es) sau cu orizont eluvial (Es) EP folic EPfo
discontinuu.

PD tipic PDti
Alte SPO cu orizont spodic PD umbric PDum
sescvioxidic (Bs) sau PD feriluvic PDfe
humicosescvioxidic (Bhs) şi PODZOL PD gelistagnic PDgs
orizont eluvial albic spodic (Es) (PD) EP scheletic PDqq
continuu de minimum 1 cm. EP litic PDli
EP folic PDfo

Tabel 6.2.11. Cheie pentru determinarea tipurilor şi subdiviziunilor principale de sol

din clasa Umbrisolurilor (UMB)
Tipuri Subdiviziuni specifice
(calificative)
UMBRISOLURI (vezi tabelul 5.3)

HS tipic HSti
UMB cu materie organică HS cambic HScb
humificată segregabilă de partea HS prespodic HSep
HUMOSIOSOL
minerală silicatică în orizontul HS gelistagnic HS gs
(HS)
Au. HS scheletic HSqq
HS litic HSli
HS folic HSfo

NS tipic NSti
NS cambic NScb
Alte UMB (cu materie organică NIGROSOL NS humic NShu
humificată intim amestecată cu (NS) NS prespodic NSep
partea minerală în orizontul Au). NS scheletic NSqq
NS litic NSli
NS folic NSfo

87
Tabel 6.2.12. Cheie pentru determinarea tipurilor, subtipurilor şi subdiviziunilor
principale de sol din clasa Vertisolurilor (VER)
Tipuri Subdiviziuni specifice
VERTISOLURI (calificative)
(vezi tabelul 5.3)
VS tipic VSti
VER cu orizont vertic (Bzy) şi VS stagnic VSst
culoare închisă a orizontului VERTOSOL VS gleic VSgc
humifer profund (crome ≤ 2). (VS) VS salic VSsa
VS salinic VSsc
VS natric VSna
VS sodic (alcalic) VSac

PE tipic PEti
PE entic PEen
PE argic PEar
PE vertic PEvs
Alte VER (cu proprietăţi PELOSOL PE stagnic PEst
contractilo-gonflante) (PE) PE gleic PEgc
PE salic PEsa
PE salinic PEsc
PE natric PEna
PE sodic (alcalic) PEac

88
Tabel 6.3. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi gleice în funcţie de adâncimea
orizontului Gr (proprietăţi gleice reductice)
Adâncimea Orizontul Unitatea Subdiviziuni la Corelare
limitei diagnostic taxonomică nivel cu
superioare a Inferior∗ (pentru indicatorul
orizontului hărţi la scări 14
(cm) mijlocii) Cod:
0 - 50 Gr (tip) Gleiosol proxigleic (0-25cm) 7
(semisubmers)
epigleic (25-50cm) 6
50 - 100 Gr (subdiviziune) gleic endogleic 5
(la subtip)
100 - 200 Gr (subdiviziune) gleic batigleic 4, 3
(la varietate)
sub 200 Gr se ia în considerare (gleizat în adâncime) 2
la nivelul inferior al (freatic-umed) 1
clasificării
)
∗ Prefixe pentru adâncimea de apariţie a orizontului gleic, Gr:
proxi: 0 - 25 cm; endo: 51 - 100 cm;
epi: 26 - 50 cm; bati: 101 - 200 cm.

Tabel 6.4. Unităţi taxonomice de soluri cu proprietăţi stagnice (W, w) în funcţie de

adâncimea şi intensitatea acestora
Adâncimea Orizontul Unitatea Subdiviziuni la Corelare
limitei diagnostic∗ taxonomică nivel cu
superioare a Inferior∗∗ (pentru indicatorul
orizontului hărţi la scări 15
(cm) mijlocii) Cod:
0 - 50 W (tip) Stagnosol proxistagnic (0-25 6 pp∗∗∗
cm)
epistagnic (25-50 cm) 5 pp
0 - 50 w (subdiviziune) proxihipostagnic 5 pp, 4 pp
stagnic 4 pp, 3 pp
epihipostagnic
50 - 100 W (subdiviziune) endostagnic 4 pp
stagnic
50 - 100 w (subdiviziune) endohipostagnic 3 pp, 2 pp
stagnic
100 - 200 W (subdiviziune) batistagnic 3 pp, 2 pp
stagnic
100 - 200 w se ia în stagnogleizare în 1 pp, 2 pp
considerare la adâncime
nivelul inferior
∗) W - proprietăţi stagnice intense (orizont stagnic); w - proprietăţi stagnice moderate
(orizont hipostagnic). W corespunde cu w5, iar w cu w4, w3 şi w2 din indicatorul 15.
∗∗) Prefixe pentru adâncimea apariţiei orizonturilor:
proxi: 0 - 25 cm; endo: 51 - 100 cm;
epi: 26 - 50 cm; bati: 101 - 200 cm
∗∗∗) pp- corelare parţială (pro parte)

89
Tabel 6.5. Unităţi taxonomice de sol care conţin săruri uşor solubile, în funcţie de
adâncimea şi intensitatea salinităţii
Intervalul în Orizontul Unitatea Subdiviziuni la
)
care este situat diagnostic∗ taxonomică nivel
)
orizontul inferior∗∗
- cm -
)
0 - 50 sa (tip) Solonceac∗∗∗ (proxisalic)
sau subdiviziunea salic episalic
sc (subdiviziune) salinic proxihiposalic
epihiposalic
50 - 100 sa (subdiviziune) salinic endosalic
sc (subdiviziune) salinic endohiposalic
100 - 200 sa Se ia în considerare la nivel batisalic
inferior:
sc - salinic în adâncime - batihiposalic
∗) sa - orizont salic; sc - orizont hiposalic
∗∗) Prefixe pentru intervalul de situare a orizontului:
proxi: 0 - 25 cm; endo: 51 - 100 cm;
epi: 26 - 50 cm; bati: 101 - 200 cm
∗∗∗) După natura sărurilor acumulate, solurile pot fi cloruro-sulfatice, sulfato-clorurice sau
carbonato-sodice

Tabel 6.6. Unităţi taxonomice de soluri care conţin Na schimbabil şi eventual sodă, în
funcţie de adâncimea şi intensitatea sodicităţii
Intervalul în Orizont Unitatea Subdiviziuni la Corelare cu
care diagnostic taxonomică nivel inferior indicatorul 17
x) xx)
este situat Cod:
orizontul (cm) (scări mijlocii)
xxx)
0 - 50 Btna (tip) Soloneţ proxinatric, 5,4 (pp)
sau subdiviziunea natric epinatric
0 - 25 na Soloneţ entic (sau sodosol) proxinatric 41 (pp)
25 - 50 na idem epinatric 32
50 - 100 Btna (tip) Soloneţ endonatric 33 (pp)
xxx)
0 - 50 ac (subdiv.) sodic (alcalic) proxihiponatric 22 (pp), 31
epihiponatric 22 (pp)
xxx)
50 - 100 na (subdiv.) sodic (alcalic) endonatric 33 (pp), 23 (pp)
xxx)
50 - 100 ac (subdiv.) sodic (alcalic) endohiponatric 21, 22 (pp)
100 - 200 na se ia în considerare la nivel batinatric (11, 12, 13) (pp)
inferior
100 - 200 ac sodic (alcalic) în adâncime batihiponatric (11, 12, 13) (pp)
x) Btna - orizont argic-natric; na - orizont natric; ac - orizont hiponatric.
xx) Prefixe pentru adâncimea de situare a orizontului:
proxi: 0 – 25; endo: 51 – 100;
epi: 26 – 50; bati: 101 – 200.
xxx) Soloneţurile sau diferitele soluri sodice (alcalice) care conţin peste 10 mg (0,33 me) de
--
CO3 la 100 g sol se separă ca unităţi distincte denumite „carbonato-sodice” (soloneţ
carbonato-sodic, sol carbonato-sodic etc.).

90
 7. INDICATORI PENTRU TAXONOMIA SOLURILOR
LA NIVEL INFERIOR
Indicatori pentru definirea varietăţii de sol (ind. 13 - 19)

Indicator 13 - Caracteristici particulare ale solului.

Indicator 14 - Grade de gleizare a solului.
Indicator 15 - Grade de stagnogleizare (fost pseudogleizare) a solului.
Indicator 16 - Grade de salinizare a solului.
Indicator 17 - Grade de sodizare (alcalizare) a solului.
Indicator 18 - Clase de adâncimea apariţiei carbonaţilor în sol.
Indicator 19 - Clase de grosime a solului până la roca compactă.

Indicatori pentru definirea speciei şi familiei de sol (ind. 21 - 25)

Indicator 21a - Materiale de cuvertură sau materiale parentale de sol (M).
Indicator 21b - Roci subiacente (formaţiuni geologice) (R).
Indicator 22 - Clase granulometrice simplificate.
Indicator 23 - Grupe de clase, clase şi subclase texturale.
Indicator 24 - Grupe de clase şi clase de conţinut de schelet.
Indicator 25 - Gradul de descompunere a materiei organice în solurile organice.

Indicatori pentru definirea variantei de sol (ind. 20 şi 26 - 29)

Indicator 26 - Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor.
Indicator 27 - Modificări ale solului prin folosirea în producţie.
Indicator 20 - Grade de eroziune sau decopertare.
Indicator 28 - Tipuri de degradare prin excavare - acoperire şi de poluare a solului.
Indicator 29 - Gradul de poluare a solului.

Indicator 13 - Caracteristici particulare ale solului sau subdiviziuni ale subtipurilor

(subdiviziunilor principale) de sol la nivelul inferior al varietăţii de sol (ce pot fi
aplicate după caz)
Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care
se aplică
Xab 000 simplic sol fără caracterele menţionate mai
(nu este cazul) jos
1. Subdiviziuni genetice şi litologice de sol (subdiviziuni calitative)
Xba 220 bauxitic sol având orizont B dezvoltat din Eutricambosol
material parental bauxitic Preluvosol
Xcd 041 calcaro- sol dezvoltat pe materiale calcaroase Litosol
dolomitic dolomitice rendzinic,
subdiviziuni
subrendzinice
Xca 230 calcic sol având orizont carbonato- Preluvosol
acumulativ (sau calxic) ori concentrări
de CaCO3 (pudră friabilă) în primii
125 cm

91
Simbol Cod Denumire Caractere Solurile la care
diagnostice se aplică
Xcu 030 cumulic sol cu orizont A îngroşat (având peste
75 cm grosime) având material de sol
provenit din orizontul superior al
solurilor situate pe pantă (apare de
regulă la baza versanţilor sau pe văile
înguste).
Solurile cu orizont A îngroşat (cumulic)
de peste 100 cm pot fi denumite
cumulisoluri.
Xea 080 entoalbic sol cu orizont E spodic discontinuu sau Podzol
foarte subţire ( sub 1 cm).
Xfi 280 fibric histosol având predominant material Histosol
organic fibric (slab descompus)
Xfr 061 fragic sol având orizont fragic (fragipan) în
primii 100 cm ai solului.
Xgi 042 gipsic sol dezvoltat pe material provenit din Litosol
roci gipsifere, care conţine cel puţin 5% rendzinic,
gips. subdiviziuni
subrendzinice
Xhe 290 hemic histosol având predominant material Histosol
organic hemic (moderat descompus).
Xhd 050 hipoaric sol având caracter aric (orizonturi Orice sol
disturbate prin desfundare, lucrare
adâncă etc.), pe mai puţin de 50 cm
grosime.
Xhh 310 hipohistic sol având la suprafaţă turbos (T) sub Gleiosol
20 cm grosime. Stagnosol
Xho 320 hipohortic sol având orizont antropedogenetic Orice sol
hortic cu grosime sub 50 cm
Xhl 063 hipolamelar sol cu orizont B având trăsături Cambisoluri
lamelare care nu îndeplinesc condiţiile Luvisoluri
de Bv lamelar sau Bt lamelar. Psamosoluri
Xlm 350 limnic histosol având orizont T limnic Histosol
(submers).
Xme 065 melanic sol cu orizont Bt având într-unul din
suborizonturile situate până la 100 cm
adâncime culori închise, cu valori şi
crome sub 3,5 (la umed), care
contrastează cu suborizonturile
adiacente.
Xnt 380 natant histosol având orizont T constituit din Histosol
plaur (plutitor).
Xrg 390 regradat sol cu orizont B invadat de CaCO3
Xrp 410 ruptic sol cu discontinuitate litologică în primii
100 cm de la suprafaţă.
Xsp 420 sapric histosol având predominant material Histosol
organic sapric (intens descompus).

92
Simbol Cod Denumire Caractere Solurile la care
diagnostice se aplică
Xsf 430 subscheletic sol cu caracter scheletic (cu 26 - 50% Orice sol
schelet). După adâncimea de apariţie a
orizontului cu schelet, solul poate fi
proxisubscheletic, episubscheletic,
endosubscheletic sau batisubscheletic.
Xse 095 semihistic sol cu orizont superior bogat în humus Gleiosol
hidromorf (anmoor). Aluviosol
Xsm 094 stratimineral sol organic în care apar strate de Histosol
material mineral.
Xsr 450 subrendzinic sol dezvoltat pe material parental
provenit din roci calcaroase situate în
primii 125 cm (nu se aplică la Litosol şi
Rendzină) sau material scheletic
calcarifer între 75 - 125 cm.
Xsu 072 sulfuric sol cu orizont sulfuric. Gleiosol
Histosol
Limnosol
Xth 093 thapto-histic sol mineral în care apar strate de Gleiosol
(stratihistic) material organic în primii 100 cm Limnosol
Aluviosol
Xvm 480 vermic sol cu caracter vermic (având peste Cernoziom
50% din volumul orizontului A şi de Kastanoziom
peste 25% din volumul orizontului
subiacent canale de râme, coprolite,
galerii de animale ş.a. umplute cu
material de sol adus din orizonturile
supra- sau subiacente).

2. Subdiviziuni determinate de alte caracteristici particulare ale solului

Simbol Cod Denumire Caractere diagnostice Solurile la care

se aplică
X01 011 cu sol îngropat la adâncimea solului îngropat
adâncime mică între 50 - 75 cm
X02 012 idem, la adâncime idem, între 76 - 100 cm
moderată
X03 013 idem, la adâncime idem, între 101 - 150 cm
mare
X04 021 cu B la suprafaţă adâncimea orizont Btna Soloneţuri
< 1 (2) cm
X05 022 cu B la adâncime idem, Btna între 2-6 cm Soloneţuri
mică
X06 023 cu B la adâncime idem, Btna între 7-14 cm Soloneţuri
moderată
X07 024 cu B la adâncime idem, Btna între 15-25 cm Soloneţuri
mare
X08 025 cu B la adâncime idem, Btna >25 cm Soloneţuri
foarte mare
93
 X21 071 cu gleizare relictă caracter gleic relict Aluviosoluri
Gleiosoluri etc.
X23 073 emers maturat indice de maturare < 0,7 Gleiosoluri
Aluviosoluri
X24 074 emers nematurat indice de maturare > 0,7 Gleiosoluri
Aluviosoluri
1)
X32 111 cu mull calcic C/N sub 15 ; Soluri aflate sub
cu sau fără Ol vegetaţie forestieră
X33 112 cu mull tipic C/N = 16…19; Idem
cu sau fără Ol
X34 113 cu hidromull C/N sub 19; Idem
cu sau fără Ol
X35 114 cu mull-moder C/N = 20…22; Idem
Ol mai gros ca Of+Oh
X36 115 cu moder C/N = 23…26; Idem
Ol mai gros ca Of+Oh
X37 116 cu humus brut tipic C/N peste 27; Idem
Ol = Of = Oh
X38 117 cu humus brut C/N peste 27; Idem
bogat în humus fin Oh mai gros ca Ol+Of
X39 118 cu humus brut C/N peste 27; Idem
sărac în humus fin Of mai gros ca Ol+Oh
X40 119 cu humus brut C/N peste 27; Idem
xeric Ol mai gros ca Of+Oh
X41 120 cu humus segre- C/N peste 27; Idem
2)
gabil
3)
X42 121 cu orizont înţelenit C/N sub 15 în orizontul Aţ Soluri aflate sub
având mull calcic vegetaţie de pajişte
X43 122 cu orizont înţelenit C/N=16…19 Idem
având mull tipic în orizontul Aţ
X44 123 cu orizont înţelenit C/N = 20…22 Idem
având mull-moder în orizontul Aţ
X45 124 cu orizont înţelenit C/N = 23…26 Idem
având moder în orizontul Aţ
X46 125 cu orizont înţelenit C/N peste 27 Idem
având humus brut în orizontul Aţ
X47 126 cu orizont înţelenit C/N peste 27 Idem
având humus în orizontul Aţ
2)
segregabil
1)
Se calculează cu rapoartele atomice. Încadrarea se face după valorile C/N din orizontul
Oh, dacă există sau din partea superioară a orizontului A.
2)
Materia organică humificată este segregabilă de partea minerală silicatică.
3)
Orizont înţelenit este partea superioară a orizontului A al solului din pajişti în care
predomină masa de rădăcini a plantelor ierboase. Se notează cu Aţ.

94
Indicator 14. Grade de gleizare a solului (G)

Simbol Cod Denumire Criterii de încadrare Corelarea cu

clasifi-carea la
nivel superior
G0 ABS 0 negleizat g1d1 - d5
Alte subtipuri
G1 FRU 1 freatic umed g2d5 decât cele
G2 GZS 2 gleizat slab (gleic în g2d42, g3d42, g4d42, g5d42, gleice
adâncime) g6d42
G3 GZM 3 gleizat moderat g3d3, g3d41, g4d41, g5d41
Soluri gleice
G4 GZP 4 gleizat puternic g3d1,g3d2, g4d3, g5d41
(subtipuri gleice)
G5 GZF 5 gleizat foarte puternic g4d1, g4d2, g5d3
G6 GZE 6 gleizat excesiv g5d2, g6d2, g5d1, g6d1,
G7 SBM 7 submers, semisubmers g7d1 - d2
Gleiosol
+ apă la suprafaţă mare
parte din an

Intensitatea gleizării unui orizont al solului (g)

Simbol Limite (%) de Denumire Corelare cu orizonturile

1)
culori de reducere pedogenetice
g1 ≤5 negleizat sau foarte slab
gleizat nu se apreciază ca orizont G
(g2 poate fi notat cu g)
g2 6 - 15 slab glezat
g3 16 - 30 moderat gleizat
orizont Gox
g4 31 - 50 puternic gleizat
g5 51 - 70 foarte puternic gleizat
g6 71 - 90 excesiv gleizat orizont Gr
g7 ≥ 91 complet gleizat
1
) Vezi aceste culori la definiţia orizontului gleic şi a proprietăţilor acvice
Adâncimea la care apare gleizarea (d)

Simbol Limite în cm, în soluri cu textură pe profil:

mijlocie şi mai fină grosieră

d1 0 - 25 0 - 25
d2 26 - 50 26 - 50
d3 51 - 100 51 - 75
d4 d41 101 - 125 76 - 85
d42 126 - 150 86 - 100
d5 151 - 200 101 - 135
d6 201 - 300 136 - 200

95
Indicator 15. Grade de stagnogleizare (fostă pseudogleizare) a solului (W)

Simbol Cod Denumire Criterii de Corelarea cu

încadrare clasificarea la
nivel superior
W0 ABS 0 nestagnogleizat w1d1 - d5 / w2d1 - d5 Alte subtipuri
W1 SZA 1 stagnogleizat în w3d4 - d5, w4d5, decât cele
adâncime w4d4, w5d4, w5d5, stagnice
W2 SZS 2 stagnogleizat slab w3d3
Soluri stagnice
W3 SZM 3 stagnogleizat moderat w3d2, w4d3
(subtipuri
W4 SZP 4 stagnogleizat puternic w3d1, w4d1, w4d2, stagnice)
w5d3
W5 SZF 5 stagnogleizat foarte w5d2
puternic Stagnosol
W6 SZE 6 stagnogleizat excesiv w5d1

Intensitatea stagnogleizării (fostă pseudogleizării) unui orizont al solului (w)

Cod Limite (% culori Denumire Corelare cu

1)
de reducere) orizonturile
pedogenetice
≤5 nestagnogleizat sau foarte
w1 nu se apreciază ca
slab stagnogleizat
orizont W sau w
w2 6 - 15 slab stagnogleizat
w3 16 - 30 moderat stagnogleizat
orizont w (hipostagnic)
w4 31 - 50 puternic stagnogleizat
w5 ≥ 51 foarte puternic stagnogleizat orizont W (stagnic)
1
) Vezi aceste culori la definiţia orizontului stagnogleic şi a proprietăţilor acvice

Adâncimea la care apare stagnogleizarea (d)

Simbol Limite (cm)

d1 ≤ 25
d2 26 - 50
d3 51 - 100
d4 101 - 150
d5 151 - 200
d6 201 - 300

96
Indicator 16. Grade de salinizare a solului (S)

Criterii de Corelarea cu
Simbol Cod Apreciere încadrare clasificarea
la nivel
superior
S0 ABS 00 nesalinizat (s1d1-d5)
S1 SCA 10 salinizat în adâncime (s2-s5 cu d4-d5) Alte
SCA1 11 cu salinizare slabă sub 100 cm s2d4-d5 subtipuri
SCA2 12 cu salinizare moderată sub 100 cm s3d4-d5 cele decât
SCA3 13 cu salinizare puternică sub 100 cm s4d4-d5 salinizate
SCA4 14 cu salinizare foarte puternică sub s5d4-d5
100 cm
S2 SCS 20 salinizat slab (s2d1-d3;
s3d2-d3; s4d3)
SCS1 21 cu salinizare slabă între 0 - 25 cm s2d1
SCS2 22 cu salinizare slabă între 25 - 50 cm s2d2
SCS3 23 cu salinizare slabă între 50 - 100 cm s2d3
SCS4 24 cu salinizare moderată între s3d2
25 - 50 cm
SCS5 25 cu salinizare moderată între s3d3
50 - 100 cm
SCS6 26 cu salinizare puternică între s4d3 Soluri
50 - 100 cm salinizate
S3 SCM 30 salinizat moderat (s3-d1; s4-d2 ; (subtipuri
s5d3) salinice)
SCM1 31 cu salinizare moderată între s3d1
0 - 25 cm
SCM2 32 cu salinizare puternică între s4d2
25 - 50 cm
SCM3 33 cu salinizare foarte puternică între s5d3
50 - 100 cm
S4 SCP 40 salinizat puternic (s4-d1; s5-d2)
SCP1 41 cu salinizare puternică între s4d1
25 - 50 cm
SCP2 42 cu salinizare foarte puternică între s5d2
25 - 50 cm
S5 SCF 50 salinizat foarte puternic (s5d1) Solonceac
SCF1 51 cu salinizare foarte puternică între s5d1
0 - 25 cm

97
 ANEXĂ la Indicator 16

Intensitatea salinizării unei probe (orizont) de sol -s- (apreciată după conţinutul total
de săruri solubile în extract apos 1:5 corectat sau după electroconductivitate)

Textura mijlocie Orice textură

) )
Salinizarea* salinizarea*
Corelarea cu
clorurică sulfatică clorurică sulfatică
Simbol Denumire orizonturile
Conţinut total de ECe***
)
pedogenetice
săruri solubile (mmho/cm sau
)
(mg/100g sol)** dS/m)
s1 ≤ 100 ≤ 150 ≤ 1,7 ≤ 2,7 nesalinizat nu se notează ca
orizont sc sau sa
s2 101-250 151-350 1,8-5 2,8-7 slab salinizat

s3 251-600 351-900 6-13 8-19 moderat

Orizont sc
salinizat
(hiposalic)
s4 601- 901- 14-23 20-32 puternic
1000 1500 salinizat

s5 ≥ 1001 ≥ 1501 ≥ 24 ≥ 33 foarte

Orizont sa
puternic
(salic)
salinizat

*) Tipul de salinizare se stabileşte după raportul dintre ioni exprimaţi în miliechivalenţi

gram, astfel:

Cl − Cl −
- salinizare clorurică: ≥ 1,1 - salinizare sulfatică: ≤ 1,0
SO4 −− SO 4 −−
**) Conţinutul total de săruri solubile corectat se stabileşte pe baza analizei extractului
apos (1:5), din suma totală a anionilor şi cationilor scăzându-se dacă este cazul
conţinuturile de sulfat de calciu solubilizat şi de bicarbonat de calciu solubilizat în
plus în extract (1:5) faţă de extract la saturaţie (vezi cap. 3 partea 1 din Metodologia
elaborării studiilor pedologice, 1987);
***) ECe reprezintă electroconductivitatea solului măsurată în extractul de sol la saturaţie,
0
la 25 C.

Notă: Pentru alte texturi decât cea mijlocie, valorile din coloanele 2 şi 3 se multiplică cu un
factor ce corespunde raportului dintre capacitatea de apă în câmp a solului
respectiv faţă de cea a unui sol cu textură mijlocie.
Notă: În cazul în care s-au efectuat numai determinări parţiale de anioni, aprecierea
intensităţii de salinizare se poate face pe baza datelor din tabelul alăturat.

98
 Intensitatea salinizării (s)
(apreciată după Conţinutul de diferiţi anioni, în mg sau me la 100 g sol)

Textura mijlocie Corelarea cu

Simbol conţinut de: Denumire definirea
- -- orizonturilor
Cl SO4

în miligrame la 100 g sol

s1 < 18 < 50 nesalinizat nu se notează ca oriz. sc sau
sa
s2 19-60 51-120 slab salinizat
orizont sc
s3 61-175 121-350 moderat salinizat
(hiposalic)
s4 176-350 351-700 puternic salinizat
s5 ≥ 351 ≥ 701 foarte puternic orizont sa
salinizat (salic)
în miliechivalenţi - gram la 100 g sol
s1 < 0,5 < 1,0 nesalinizat nu se notează cu oriz. sc sau
sa
s2 0,6 - 1,7 1,1 - 2,5 slab salinizat
orizont sc
s3 1,8 - 5,0 2,6 - 7,2 moderat salinizat
(hiposalic)
s4 5,1 - 10 7,3 - 14 puternic salinizat
s5 ≥ 10 ≥ 15 foarte puternic orizont sa
salinizat (salic)

Adâncimea la care apare salinizarea (d)

Simbol Limite (cm) Simbol Limite (cm)

d1 ≤ 25 d4 101 - 150

d2 26 - 50 d5 151 - 200
d3 51 - 100 d6 201 - 300

99
Indicator 17. Grade de sodicizare (alcalizare) a solului (A)
Corelarea cu
Criterii de clasificarea
Simbol Cod Apreciere
încadrare la nivel
superior
A0 ABS 00 nesodicizat (a1d1-d5)
A1 SNA 10 sodicizat în adâncime (a2 - a5; d4-d5)
Alte subtipuri
SNA1 11 sodicizat slab sub 100 cm a2d4 - d5
decât
SNA2 12 sodicizat moderat sub 100 cm a3d4 - d5 cele sodice
SNA3 13 sodicizat puternic sub 100 cm a4d4 - d5 (alcalice)
SNA4 14 sodicizat foarte puternic sub a5d4 - d5
100 cm
A2 SNS 20 sodicizat slab (a2d1 - d3;
a3d2-d3; a4d3)
SNS1 21 sodicizat slab între 0-25 cm a2d1
SNS2 22 sodicizat slab între 25-50 cm a2d2
SNS3 23 sodicizat slab între 50-100 cm a2d3
Soluri
SNS4 24 sodicizat moderat între 25-50 cm a3d2
sodicizate
SNS5 25 sodicizat moderat între 50-100 cm a3d3
(subtipuri
SNS6 26 sodicizat puternic între 50-100 cm a4d3 sodice sau
A3 SNM 30 sodicizat moderat (a3d1 - d2; alcalice)
a5d3)
SNM1 31 sodicizat moderat între 0-25 cm a3d1
SNM2 32 sodicizat puternic între 25-50 cm a4d2
NM3 33 sodicizat foarte puternic între a5d3
50-100 cm
A4 SNP 40 sodicizat puternic sau Soloneţ (a4d1; a4d2)
(având orizont na în primii 50 cm
sau orizont Btna)
SNP1 41 sodicizat puternic între 0-25 cm a4d1 Soloneţuri
SNP2 42 sodicizat puternic între 25-50 cm a4d2 (cele cu Btna
A5 SNF 50 sodizat foarte puternic (cu (a5d1 - d2) sau sodicizate
sodă) sau soloneţ foarte puternic
carbonatosodic în primii 50
SNF1 51 sodicizat foarte puternic între a5d1 cm)
0-25 cm
SNF2 52 sodicizat foarte puternic între a5d2
25-50 cm

100
 Intensitatea sodicizării (alcalizării) - (a)
(apreciată după VNa sau alcalinitatea probei de sol)

Limite
Corelare cu

Simbol
VNa alcalinitate Denumire
- - - *) orizonturile
(% din CO3 CO3H pedogenetice
T) mg/me la 100 g sol

a1 ≤5 abs. ≤ 60 / Nesodicizat nu se notează ca

≤ 1,0 (nealcalizat) orizont ac sau na

a2 6 -10 abs. > 60 / slab sodicizat

> 1,0 (alcalizat) orizont ac
a3 11-15 <4 / - moderat sodicizat (hiponatric)
<0,15 (alcalizat)
a4 ≥16 5-10 / 0,16- - puternic sodicizat
0,33 (alcalizat) orizont na (Btna dacă
a5 > 10 / > 0,33 - foarte puternic este şi argiloiluvial)
sodicizat (alcalizat)

*) Sub formă de bicarbonat de sodiu sau de magneziu.

-- -
Notă: La ultimele 3 clase, CO3 include şi CO3H existent sub forma bicarbonatului de
sodiu.

Adâncimea la care apare sodicizarea (alcalizarea) - (d)

Simbol Limite

d1 ≤ 25
d2 26 - 50
d3 51 - 100
d4 101 - 150
d5 151 - 200
d6 201 - 300

101
Indicator 18. Clase de adâncime a apariţiei carbonaţilor în sol (k)
Simbol Cod Denumire Criterii de încadrare

k1 1 (Sol) proxicalcaric efervescenţă cu HCl în primii 25 cm

k2 2 (Sol) epicalcaric efervescenţă cu HCl între 26 şi 50 cm
k3 3 (Sol) slab levigat (decar- efervescenţă cu HCl între 51 - 100 cm
bonatat) sau endocalcaric
4 efervescenţă cu HCl între 101 - 150 cm
(Sol) moderat levigat
k4 4.1 efervescenţă cu HCl între 101 - 125 cm
(decarbonatat) sau baticalcaric
4.2 efervescenţă cu HCl între 126 - 150 cm
k5 5 (Sol) puternic levigat efervescenţă cu HCl între 151 - 200 cm
(decarbonatat) sau baticalcaric
k6 0 (Sol) necalcaric efervescenţă cu HCl mai jos de 200 cm

1)
Indicator 19. Clase de grosime a solului până la roca compactă (grosimea fiziologic
utilă) (d)
Pentru scări mici şi
Simbol pentru Cod Pentru scări mari
mijlocii
limite, limite,
hărţi tabele denumirea denumirea
(cm) (cm)
2)
d1 FS 010 (sol) foarte superficial 0 -25
(sol)
d2 MS 035 (sol) moderat 26-50 < 50
superificial
3)
superficial
3)
d3 d31 SP 063 (sol) puţin profund 51 - 75 (sol)
3) semiprofund 50 - 100
d32 MP 088 (sol) moderat profund 76 - 100
3)
d4 d41 FP 113 (sol) puternic profund 101 - 125
d42 PP 138 (sol) foarte puternic 126 - 150 (sol)
3) > 101
profund profund
d5 EP 200 (sol) extrem de profund > 150

1
) Se consideră rocă compactă rocile compacte şi masive, cât şi stratele de materiale cu
peste 90% fragmente scheletice, având grosime > 25 cm;
2
) Corespunde tipului litosol (proxilitic);
3
) Corespunde subdiviziunilor principale litice (epilitice, endolitice, batilitice, după caz);
subtipul litic corespunde subdiviziunii epilitic.
* Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren sau a celei
agropedoameliorative.

102
 *)
Indicator 23 . Grupe de clase, clase şi subclase texturale

Simbol pentru Praf Raport

Argilă Nisip
1) 0,002 - Nf **
Cod Denumire < 0,002 2 - 0,02
0,02
hărţi tabele mm mm Ng
mm

g G 01 texturi grosiere ≤12 ≤32 ≥56 oricare

N 10 nisip ≤5 ≤32 ≥63 oricare
n
NG 11 nisip grosier ≤5 ≤32 ≥63 <1
sau
NM 12 nisip mijlociu ≤5 ≤32 ≥63 1 - 20
1
NF 13 nisip fin ≤5 ≤32 ≥63 >20
U 20 nisip lutos 6 - 12 ≤32 56 - 94 oricare
u
UG 21 nisip lutos grosier 6 - 12 ≤32 56 - 94 <1
sau
UM 22 nisip lutos mijlociu 6 - 12 ≤32 56 - 94 1 - 20
2
UF 23 nisip lutos fin 6 - 12 ≤32 56 - 94 >20
M 03 texturi mijlocii 13 - 32 ≤32 33 - 87 oricare
m
≤32 ≥33 ≤67 oricare
S 30 lut nisipos 13 - 20 ≤32 48 - 87 oricare
≤20 ≥33 ≤67 oricare
s SG 31 lut nisipos grosier 13 - 20 ≤32 48 - 87 <1
sau SM 32 lut nisipos mijlociu 13 - 20 ≤32 48 - 87 1 - 20
3 SF 33 lut nisipos fin 13 - 20 ≤32 48 - 87 >20
SS 34 lut nisipos prăfos ≤20 33 - 50 30 -67 oricare
SP 35 praf ≤20 ≥51 ≤49 oricare
L 40 lut 21 - 32 ≤79 ≤79 oricare
L
LN 41 lut nisipo-argilos 21 - 32 ≤14 54 - 79 oricare
sau
LL 42 lut mediu 21 - 32 15 - 32 35 - 65 oricare
4
LP 43 lut prăfos 21 - 32 33 - 79 ≤47 oricare
f F 05 texturi fine ≥33 ≤67 ≤67 oricare
T 50 lut argilos 33 - 45 ≤67 ≤67 oricare
T
TN 51 argilă nisipoasă 33 - 45 ≤14 41 - 67 oricare
sau
TT 52 lut argilos mediu 33 - 45 15 - 32 23 - 52 oricare
5
TP 53 lut argilo - prăfos 33 - 45 33 - 67 ≤34 oricare

1)
Se pot utiliza şi denumiri adjectivate (ca de exemplu: nisipos, nisipolutos, lutonisipos,
lutos, lutoargilos, argilolutos, argilos).
103
 Simbol pentru Praf Raport
Argilă Nisip
1) 0,002 - Nf **
Cod Denumire < 0,002 2 - 0,02
0,02
hărţi tabele mm mm Ng
mm

A 60 argilă ≥46 ≤54 ≤54 oricare

AL 61 argilă lutoasă 46 - 60 ≤32 8 - 54 oricare
a
sau AP 62 argilă prăfoasă 46 - 60 33 - 54 ≤22 oricare
6 AM 63 argilă medie 61 - 70 ≤39 ≤39 oricare
AF 64 argilă fină ≥71 ≤29 ≤29 oricare
)
o O 90 nu e cazul***
c C 91 sedimente cu peste 40% CaCO3
p P 92 roci - compacte fisurate şi pietrişuri (permeabile)
z Z 93 roci compacte dure (nepermeabile)
- H 94 depozite organice

*) Se referă la materialul fin (sub 2 mm) din soluri şi sedimente.

**) Reprezintă raportul dintre procentul de nisip fin (Nf-0,2-0,02 mm) şi nisip grosier (Ng - 2
- 0,2).
***) Se aplică la materialele organice, depozitele calcaroase şi la rocile compacte (inclusiv
pietrişuri).

Note:
- În cazul materialelor organice în formula unităţii de teren şi în tabelul legendă se va
trece în locul texturii gradul de descompunere a materiei organice, conform
indicatorului 25.
- Determinarea texturii se poate face pe baza tabelului (ind. 23) sau folosind una din
diagramele triunghiulare (dreptunghice şi echilaterale) din figurile alăturate.
- Utilizarea diagramelor triunghiulare pentru determinarea texturii se poate face prin
folosirea numai a două fracţiuni.
- Grupele de clase texturale (redate cu aldine) servesc, de regulă, numai la
caracterizarea compoziţiei granulometrice a materialelor parentale.
- Clasele texturale (redate cursiv) funcţionează, de regulă, ca divizori de US.
- Subclasele texturale (subdiviziunile redate cu litere obişnuite) ale claselor texturale
funcţionează de regulă, ca indicatori de caracterizare numai în cazul în care există
datele respective (opţional).
- De regulă, grupa de texturi fine se subdivide în texturi mijlociu - fine şi fine şi atunci
se notează cu literele T şi A.
- La denumirea claselor texturale (subdiviziunile redate cursiv), atunci când este cazul,
se pot folosi şi adjective (ex. soluri nisipoase).
- Indicatorul poate apare în tabelul legendă în mai multe coloane, în funcţie de
numărul nivelurilor la care se redă textura (pe profilul solului).

1)
Se pot utiliza şi denumiri adjectivate (ca de exemplu: nisipos, nisipolutos, lutonisipos,
lutos, lutoargilos, argilolutos, argilos).
104
 *)
Indicator 22. Clase granulometrice simplificate
1)
Simbol pentru Denumire Corelaţie cu:
(în italic denumirea Ind. Ind. Ind. Ind. 21a Ind.
pentru depozitele 23 24 61 (corelare 70
hărţi tabele Cod
de cuvertură sau parţială)
sol la nivel superior) (simbol) (cod) (cod) (cod) (cod)
g G 01 (material) grosier G 05 100, 200 -
(nisip)
m M 03 (material) mijlociu M 05 100, 200 -
(lut)
t T 50 (material) mijlociu - T 05 100, 200 -
fin
(lut argilos)
a A 60 (material) foarte fin A 05 100, 200 -
(argilă)
gq GQ 86 (material) grosier G 60 100, 200 -
cu schelet 00-
(nisip cu schelet) 33
mq MQ 87 (material) mijlociu M 60 100, 200 -
cu schelet
(lut cu schelet)
tq TQ 88 (material) mijlociu - T 60 100, 200 -
fin cu schelet
(lut argilos cu
schelet)
aq AQ 89 (material) foarte fin A 60 100, 200 -
cu schelet
(argilă cu schelet)
c C 91 sedimente cu peste C - 215, 225 -
**)
40% CaCO3 50
(material calcaros)
p P 92 roci compacte P 95 - -
fisurate şi pietrişuri
(permeabile)
(pietriş, grohotiş)
00 -
z Z 93 roci compacte Z - - -
33
nefisurate (masive,
nepermeabile) şi
pietrişuri
nepermeabile
h H 94 Depozite organice H 00 140 9
*
) Reprezintă o sinteză şi simplificare a indicatorilor 23, 24, 61, 21, 70 şi se utilizează la
descrierea sumară, în special la descrierea materialelor şi rocilor parentale şi a rocilor
subiacente.
**
) În cazul depozitelor cu peste 40% CaCO3, în locul clasei granulometrice (în formula
unităţii de teren şi în tabelul legendă) se trece simbolul C pentru sediment cu CaCO3.
Notă: Textura grosieră şi cea fină ca factori limitativi ai producţiei agricole sunt notate cu
literele N şi respectiv C.

1)
Se pot utiliza şi denumiri adjectivate (ca de exemplu: nisipos, lutos, lutoargilos,
argilos).
105
 Diagrama triunghiulară a texturii (triunghi echilateral)

Notă: clasele de textură U+N formează grupa de textură G;

clasele de textură L+S formează grupa de textură M;
clasele de textură A+T formează grupa de textură F.

Diagrama triunghiulară a texturii (triunghi dreptunghic)

Notă: clasele de textură U+N formează grupa de textură G;

clasele de textură L+S formează grupa de textură M;
clasele de textură A+T formează grupa de textură F.
106
 ) )
Indicator 24* . Grupe de clase şi clase de conţinut de schelet (q)**
Simbol pentru: Denumire Limite Sim- Cod Denumire
hărţi tabele Cod (% din bol
volum)
- la scări mari - - la scări mici şi mijlocii -
)
00 Nu este cazul***
)
q0**** AB 00 (sol) nescheletic ≤5 - 05 sol
fără schelet
q1 SL 15 (sol) hiposcheletic - 6 - 25
qs
q2 SS 38 (sol) subscheletic - 26 - 50 q 40 sol
qh subscheletic
q3 ME 63 (sol) mezoscheletic - 51 - 75 f 80 sol
qm
q4 EX 83 (sol) hiperscheletic - 76 - 90 scheletic
qe
q5 RC 95 roci compacte fisurate ≥ 91 p 95 roci compacte
şi pietrişuri (permeabile) – fisurate şi pie-
orizont: - Rp trişuri (per-
meabile)
)
* Se referă la solurile minerale (inclusiv cele calcaroase) şi la rocile compacte fisurate şi
pietrişuri (permeabile).
)
** Particule > 2 mm diametru (inclusiv bolovani sau stânci).
)
*** Include depozitele organice şi rocile compacte nefisurate (masive, nepermeabile),
inclusiv pietrişuri nepermeabile.
)
**** Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren.

Indicator 25. Gradul de descompunere a materiei organice în orizonturile organice

Simbol pentru: Cod Denumire Limite (% din volum de
hărţi tabele material organic şi slab
1)
descompus)
2
- AB 0 nu este cazul -
fi FI 1 fibric ≥ 75
he HE 2 hemic 16 - 74
sp SP 3 sapric ≤ 15
1)
Se consideră ″material slab descompus″ fragmentele în care poate fi recunoscută
structura celulară a plantei din care provine. Volumul la care se apreciază cantitatea de
material descompus slab este cel rămas după frământare şi înlăturarea rădăcinilor vii şi a
rădăcinilor şi frunzelor cât şi ramurilor etc., care sunt într-un stadiu atât de incipient de
descompunere încât nu se sfarmă la frământare;
2)
Se aplică la toate orizonturile minerale.

Notă: termenii folosiţi la acest indicator se definesc după cum urmează:

- material fibric este considerat materialul foarte slab descompus în care: a) după
sfărâmare fibrele ocupă ≥ 3/4 din volum, excluzând fragmentele grosiere şi materialul
mineral; b) după sfărâmare fibrele ocupă ≥ 2/5 din volum excluzând fragmentele
grosiere şi materialul mineral, iar culoarea extractului în pirofosfat de sodiu, măsurată
pe o hârtie de filtru albă are valori şi crome de 7/1, 7/2, 8/1, 8/2 sau 8/3. Are de
regulă o densitate aparentă < 0,1, iar fibrele ocupă 2/3 din volum în aşezare naturală.
Conţinutul de apă la saturare este de cca. 850 până la peste 3000% din greutate.
Culoarea este obişnuit brun - gălbuie deschisă, brună sau brună - roşcată;
107
- material hemic este materialul organic aflat într-un stadiu intermediar de
descompunere, între materialul fibric şi cel sapric. Prezintă caractere morfologice
care determină valori intermediare în ceea ce priveşte conţinutul de fibre, densitatea
aparentă între 0,1 şi 0,2 fibrele ocupând 1/3 până la 2/3 din volum în aşezare
naturală. Conţinutul maxim de apă la saturaţie este de cca. 450 până la 850% din
greutate. Nu prezintă culorile extractului în pirofosfat de sodiu caracteristice pentru
materialul fibric şi sapric. Culoarea în materialul în stare naturală este brun - cenuşie
închisă până la brun - roşcată închisă;
- material sapric este considerat materialul organic intens descompus în care: a) după
sfărâmare fibrele ocupă < 1/6 din volum excluzând fragmentele grosiere şi materialul
mineral; b) culoarea extractului în pirofosfat de sodiu, măsurată pe o hârtie albă, se
situează sub sau în dreapta unei linii care exclude valorile şi cromele 5/1, 6/2
)
Indicatorul 21a. Materiale (depozite) de cuvertură (de suprafaţă)* sau materiale
parentale pentru sol (M) (rezultate prin alterare, rămase in situ şi/sau
transportate şi redepozitate, în genere în holocen, cu excepţia loessului,
depozitelor loessoide şi a unor nisipuri de dune)

Simbol Cod Denumire

S 100 Materiale de dezagregare-alterare in situ sau puţin transportate
Sr 110 Materiale reziduale (de regulă preholocene) (bauxite, terra rossa)
Ss 120 Materiale de dezagregare-alterare in situ (materiale eluviale)
121 carbonatice
122 necarbonatice
Sp 130 Materiale de dezagregare-alterare de pantă (materiale deluviale-
coluviale)
131 deluviale carbonatice
132 deluviale necarbonatice
133 coluviale carbonatice
134 coluviale necarbonatice
So 140 Materiale organice (turbe) formate in situ
T 200 Materiale transportate şi redepozitate
Tf 210 Depozite fluviale, proluviale şi fluviolacustre
211 Materiale fluviale carbonatice (include pietrişuri, nisipuri,
luturi, argile)
212 Materiale fluviale necarbonatice (include pietrişuri, nisipuri,
luturi, argile)
213 Materiale lacustre carbonatice
214 Materiale lacustre necarbonatice
215 Materiale lacustre calcaroase (cu peste 40% CO3Ca)
Tm 220 Depozite marine şi lagunare
221 Materiale marine carbonatice (include nisipuri, luturi, argile)
222 Materiale marine necarbonatice (include nisipuri, luturi,
argile)
223 Materiale lagunare carbonatice
224 Materiale lagunare necarbonatice
225 Materiale lagunare calcaroase (cu peste 40% CO3Ca)
Te 230 Depozite eoliene
231 Loessuri şi depozite loessoide carbonatice
232 Loessuri şi depozite loessoide necarbonatice
233 Depozite nisipoase de dune (remaniate eolian) carbonatice
234 Depozite nisipoase de dune (remaniate eolian)
necarbonatice
108
 Simbol Cod Denumire
Tg 240 Depozite glaciare
Ta 250 Depozite antropice
251 Materiale (roci) sedimentare remaniate carbonatice
252 Materiale (roci) sedimentare remaniate necarbonatice
253 Materiale pământoase remaniate (mixice) carbonatice
254 Materiale pământoase remaniate (mixice) necarbonatice
255 Halde de steril, gangă, zgură, cenuşi etc. (Materiale spolice)
256 Deşeuri urbane (moloz, resturi domestice etc.) (Materiale
urbice)
257 Deşeuri organice, umpluturi cu materiale predominant
organice (> 35%) - Materiale garbice

*) Categoria de material (depozit) de cuvertură se completează obligatoriu cu clasa

granulometrică simplificată (şi deci se subdivid după textură) conform indicatorului nr.
22 şi se specifică relaţia cu roca subiacentă, menţionându-se după caz în descriere
″provenit din ...″ sau ″situat discordant pe ...″ (indicând categoria de rocă după
indicatorul nr. 21 b).

Notă. Caracterizarea litologică a solului se face prin 3 elemente: materialul (depozitul) de

cuvertură (de regulă materialul parental al solului), indicator nr. 21 a, care arată
originea materialului, granulometria acestuia, indicator nr. 22 şi roca parentală sau
subiacentă, indicator nr. 21 b.

Indicator 21 b. Roci subiacente (formaţiuni geologice) (R)

Corelare cu fostul
Denumirea categoriei;
Simbol Cod indicator 21
roci incluse
Cod
C 100 Roci silicatice consolidate compacte:
1)
CA 110 - hipobazice (cu > 60% SiO2 şi >10% cuarţ liber) 10 pp, 40 pp, 13 pp
CAe 111 - magmatice, inclusiv piroclastice 11 pp, 13
granite, granodiorite
diorite
riolite
piroclastite acide
CAm 112 - metamorfice 11 pp
gnaise, paragnaise, migmatite
cuarţite
CAs 113 - sedimentare 16 pp
gresii cuarţitice (silicioase)
gresii feruginoase
gresii micacee

1)
Acide în sens mineralogic (cantitate mare de silice – SiO2).
109
 Corelare cu fostul
Denumirea categoriei;
Simbol Cod indicator 21
roci incluse
Cod
CI 120 - mezobazice (conţinut de SiO2 intermediar 10 pp, 40 pp
între hipo şi eubazic)
CIe 121 - magmatice, inclusiv piroclastice 11 pp, 12 pp, 13 pp, 14 pp
sienite, diorite
dacite, andezite, trahite, fonolite
piroclastite intermediare
CIm 122 - metamorfice 11 pp, 12 pp
micaşisturi, şisturi clorito-
sericitoase, cloritoase, verzi, filite,
ardezii
CIs 123 - sedimentare 15, 16 pp, 23 pp, 31 pp
brecii şi conglomerate (inclusiv
calcaroase), fliş grezos
gresii calcaroase, gresii argiloase,
greywacke, arcoze
şisturi argiloase necarbonatice,
şisturi disodilice, menilite
CB 130 - eubazice (bazice şi ultrabazice) 20 pp, 31 pp, 40 pp
(cu 45 - 53% SiO2, fără cuarţ liber)
CBe 131 - magmatice, inclusiv piroclastice 21 pp
gabrouri, bazalte, melafire, diabaze
...
peridotite, piroxenite
piroclastite bazice
CBm 132 - metamorfice 21 pp
serpentinite, amfibolite
CBs 133 - sedimentare 31 pp
şisturi argiloase carbonatice, fliş
argilos
K 200 Roci carbonatice consolidate compacte 20 pp, 30 pp
KM 210 - argilo-calcaroase 31 pp, 32 pp
211 - metamorfice 31 pp
şisturi calcaroase
212 - sedimentare 32 pp
marne (calcaroase, argiloase,
gipsifere...)
KC 220 - calcaro-dolomitice 23
221 metamorfice 23 pp
marmură (calcare cristaline)
222 - sedimentare 23 pp
calcare (dure, moi, argiloase,
grezoase...),
conglomerate şi brecii calcaroase
tufuri calcaroase, travertin
(fliş calcaros sau marnos şistos)

110
 Corelare cu fostul
Denumirea categoriei;
Simbol Cod indicator 21
roci incluse
Cod
H 300 Roci sulfato-halogenurice (evaporite) 24
compacte
HS 310 - sulfatice 24, 24 pp
gipsuri
anhidrite
HH 320 - halogenurice 24 pp
halite (sare gemă etc.)
N 400 Roci silicatice neconsolidate sau slab 50, 32 pp, 33
consolidate, preholocene
NA 410 - hipobazice
411 nisipuri cuarţoase 53,
412 pietrişuri predominant cuarţitice 52 pp
NI 420 - mezobazice
421 pietrişuri predominant silicatice 52 pp
422 nisipuri necarbonatice 53 pp
423 luturi (necarbonatice) 54 pp
424 55 pp, 56 pp
argile (necarbonatice)
57
425 argile contractile
NB 430 - eubazice (carbonatice)
431 pietrişuri predominant carbonatice 51
432 nisipuri necarbonatice 53 pp
433 luturi calcaroase (inclusiv loessuri) 54 pp, 58
434 55 pp
argile calcaroase
32 pp
435 marne (moi)
NS 440 - salifere 33
441 marne salifere 33 pp
442 argile salifere 33 pp
443 luturi salifere 33 pp
O 500 Roci organice 70
OT 510 - turbe 71
OC 520 - cărbuni -
A 600 Roci stratificate contrastante 90
AB 610 - bistratificate 91
AT 620 - tristratificate 92
AP 630 - polistratificate 93

Roca parentalã: roca din care prin alterare s-a format materialul parental al solului; în
cazul rocilor detritice neconsolidate (de ex. loess) aceasta coincide
cu materialul parental (roca mamã) pe seama cãruia s-a format solul.

Materialul parental: materialul mineral detritic sau materialul organic pe seama cãruia s-a
dezvoltat solul (poate proveni sau nu din materialul subiacent sau din
roca consolidatã compactã situatã la micã adâncime).

111
Indicator 26. Categorii şi subcategorii de folosinţă a terenurilor

Simbol Cod Denumire Denumiri pentru

categorii* subcategorii* categorii categorii de folosinţă
0 1 1' 2 2' 3 4 5 6 7
A A arabil
Aiz - arabil cu izlaz
Gr Ag grădini de zarzavat
A A Oz Ao 01 arabil orezării
Sr Ac căpşunării
- As sere
Rs Aso solarii (fost răsadniţe)
Vn Vn vii nobile

cultivat
Vh Vh vii hibrizi
Vn V 02 vii
C H Vha 1 plantaţii de hamei
Pv Vp pepiniere viticole
Lp - livezi pure
livezi având culturi
La -
intercalate
- Li livezi intensive
Lp L 03 livezi
Lî - livezi înierbate
Laf Lf plantaţii de arbuşti fructiferi
Pp Lp pepiniere pomicole
- Ld plantaţii de dud
P păşuni curate
Pl păşuni cu pomi (fructiferi)
Pş P Pş Pp 04 păşuni păşuni împădurite
Pt pajişti păşuni cu tufărişuri şi
mărăcinişuri
P 2
F fâneţe curate
Fl fâneţe cu pomi (fructiferi)
Fn F Fn Fp 05 fâneţe fâneţe împădurite
Ft fâneţe cu tufărişuri şi
mărăcinişuri
Pd - păduri şi păduri
Ppr - alte zone perdelele de protecţie
- PDf forestiere păduri de foioase
- PDc păduri de conifere
- PDm păduri mixte
păduri

S Pd PD 3 06 plantaţii cu perdele de
- PDp
protecţie
- PDj jnepeni
Tf PDt tufărişuri (şi mărăcinişuri)
Rh PDr răchitării
Ps PDps pepiniere silvice

112
 Simbol Cod Denumire Denumiri pentru
categorii* subcategorii* categorii categorii de folosinţă
0 1 1' 2 2' 3 4 5 6 7
- H hidrografie ape
R râuri
Hr
Pr pârâuri (ape curgătoare)
- Hc canale
terenuri cu
ape şi ape bălţi (lacuri şi bălţi
L, B Hb
naturale)

ape
W Ap H 4 07 cu stuf
(zone iazuri (lacuri de
Iz Ha
umede) acumulare)
heleştee (amenajări
El Hp
piscicole)
stuf (stufăriş)
St Hs
(teren mlăştinos)
- N terenuri teren degradat fără
neproduc- vegetaţie
- Na tive teren argilos cu crăpături
Nns Nn nisipuri mobile
Nst stâncării

neproductiv
Nb bolovănişuri
Nb
Ngh grohotişuri
N Np N Npt 5 08 pietrişuri
Nrp râpe
Nrv Nr ravene
Ntr torenţi
Nsc Ns sărături cu crustă
Nm Nm mocirle şi smârcuri
Ngâ Ng gropi de împrumut
Nds Nh depuneri sterile, deponii
DN Dn drumuri şi drum naţional
Dj Dj căi ferate drum judeţean
Dc Dc (transport, drum comunal
Str Ds drumuri) străzi şi uliţe în intravilan
Dr D 09
De De drum de exploatare
construcţii + drumuri

(agricolă, silvică şi
industrială)
CFR Df căi ferate
Cc Cc terenuri de clădiri şi curţi
D - Cind 6 construcţii, curţi, construcţii industriale
Cp curţi şi alte cariere de piatră
Cns Ca folosinţe cariere de nisip
Cpt (alte cariere de pietriş
Ct C Em - 10 terenuri) exploatări miniere
Ep - exploatări petroliere
Ts Cs terenuri de sport
Dg Cd diguri
Tz Ctz taluzuri pietruite
Cn - canale

113
 Simbol Cod Denumire Denumiri pentru
categorii* subcategorii* categorii categorii de folosinţă
0 1 1' 2 2' 3 4 5 6 7
P Cp terenuri de parcuri (decorative)
Pj Cpj construcţii, plaje de nisip (şi ştranduri)
curţi şi alte cimitire

construcţii + drumuri
Ci Ci
Tg Ct folosinţe pieţe (târguri şi pieţe)
Sn - (alte şanţuri
Zî - 10 terenuri) zone de întoarcere
Pt - poteci
Vs - vatră de sat
Po - perimetrul construibil al
oraşului
- Cat altele
SA - SA 11 sit arheologic
* Simbolurile din coloana 1 şi 2 corespund notatiei anterioare, iar cele din coloana 1' şi 2'
notaţiilor recente folosite în prezent.
Notă: Se utilizează denumirile din coloana 5 sau 6 care se referă la folosinţe agricole sau
silvice, celelalte nefiind practic soluri (cu excepţia parcurilor şi a unor suprafeţe în
intravilan).

Indicator 27. Modificări ale solului prin folosirea în producţie (agricultură)

Simbol pentru Cod Denumire

hărţi tabele
n* NC 0 fără modificări
t TA 1 tasat (sau talpa plugului la soluri arabile)
r DF 2 desfundat (până la cel mult 50 cm)
d DR 3 drenat
q AQ 4 cu apa freatică la adâncime mai mică de 1 - 2 m, ridicată
în urma introducerii irigaţiei (secundar acvic)
m AM 5 cu reacţia şi saturaţia în baze crescute prin amendare -
fertilizare (resaturat)
a AC 6 cu reacţia intens micşorată (acidifiat)
k KA 7 carbonatat (antropic)
n NI 8 nivelat (decapare - umplere)
s TE 9 terasat
*
Nu apare simbol în formula unităţii cartografice de teren.
Notă: Asocierea influenţelor antropice se redă prin asocierea codurilor sau simbolurilor.
Salinizarea şi sodizarea antropică se includ la indicatorii speciali pentru aceste
fenomene.
Poluarea solului se redă separat (indicatorii 28 şi 29).

114
Indicator 20. Grade de eroziune în suprafaţă sau de decopertare (e) şi grade de colmatare sau acoperire a solului cu deponii (c)

Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin Corelarea cu

Simbol Cod Denumire eroziune sau decopertare la soluri cu profil: clasificarea
hărţi tabele A - AC - C A-B-C A-E-B-C la nivel superior
e00 ABS 000 Neerodat ori nedecopertat Nu se constată eroziune, decopertare sau colmatare Orice sol (cu excepţia,
Am > 30 cm Am + E > 30 cm psamosolurilor,
Au > 30 cm Au + E > 30 cm aluviosolurilor şi
A0 > 20 cm A0 + E > 20 cm antrosolurilor)
neafectate de eroziune
sau decopertare
e10 EA 10 Erodat prin apă (în cazul solurilor arabile situate pe versanţi)
e11 EAS 11 Erodat slab prin apă Am de 20 - 30 cm Aom + E de 10-30 cm Idem, afectat slab de
Au de 20 - 30 cm Aou + E de 10-30 cm eroziune prin apă
Ao de 10 - 20 cm Ao + E de 10-20 cm
e12 EAM 12 Erodat moderat prin apă Aom de 10 - 20 cm Aom + E < 20 cm Idem, afectat moderat
Aou de 10 - 20 cm Aou + E < 20 cm de eroziune prin apă
Ao < 10 cm Ao + E < 10 cm
e13 EAP 13 Erodat puternic prin apă AC > 20 cm AC > 20 cm EB sau E + B Idem, afectat puternic
ori ori (inclusiv El sau Ea) de eroziune prin apă
Aom < 10 cm Aom < 10 cm < 20 cm
Aou < 10 cm Aou < 10 cm
e14 EAF 14 Erodat foarte puternic prin AC < 20 cm B B Antrosol erodic
apă
e15 EAE 15 Erodat excesiv prin apă C,Cca C,R C Antrosol erodic
e20 EV 20 Erodat eolian
e21 EVS 21 Erodat slab eolian Am de 20 - 30 cm Aom + E de 10-30 cm Psamosoluri slab
Au de 20 - 30 cm Aou + E de 10-30 cm erodate, soluri cu
Ao de 10 - 20 cm Ao + E de 10-20 cm textură grosieră
afectate slab de
eroziune eoliană

115
 Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin Corelarea cu
Simbol Cod Denumire eroziune sau decopertare la soluri cu profil: clasificarea
hărţi tabele A - AC - C A-B-C A-E-B-C la nivel superior
e22 EVM 22 Erodat moderat eolian Aom de 10 - 20 cm Aom + E < 20 cm Idem, afectate moderat
Aou de 10 - 20 cm Aou + E < 20 cm de eroziune eoliană
Ao < 10 cm Ao + E < 10 cm
e23 EVP 23 Erodat puternic eolian AC > 20 cm AB < 20 cm EB sau E + B (incl. El Idem, afectate puternic
Aom < 10 cm Aom < 10 cm sau Ea) de eroziune eoliană
Aou < 10 cm Aou < 10 cm < 20 cm
e24 EVF 24 Erodat foarte puternic eolian AC < 20 cm B B Antrosol erodic
e25 EVE 25 Erodat excesiv sau nisipuri Antrosol erodic
mobile în continuă mişcare, C, Cca C
nesolificate
e30 ED 30 Decopertat
e31 EDS 31 Decopertat slab Am de 20 - 30 cm Aom + E de 20-30 cm Orice sol afectat slab
Au de 20 - 30 cm Aou + E de 20-30 cm prin decopertare
Ao de 10 - 20 cm Ao + E de 10-20 cm
e32 EDM 32 Decopertat moderat Aom de 10 - 20 cm Aom + E < 20 cm Idem, afectat moderat
Aou de 10 - 20 cm Aou + E < 20 cm prin decopertare
Ao < 10 cm Ao + E < 10 cm
e33 EDP 33 Decopertat puternic AC > 20 cm AB < 20 cm EB sau E + B (incl. El Idem, afectat puternic
ori ori sau Ea) prin decopertare
Aom < 10 cm Aom < 10 cm < 20 cm
Aou < 10 cm Aou < 10 cm
e34 EDF 34 Decopertat foarte puternic AC < 20 cm B B Antrosol decopertic
e35 EDE 35 Decopertat excesiv C, Cca C Antrosol decopertic
c40 CA 40 Colmatat prin apă Orice sol cu excepţia
protisolurilor şi
antrisolurilor
c41 CAS 41 Colmatat slab prin apă Materialul adus de apă se află diseminat în orizontul de Idem, colmatat slab
suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat prin apă
mai mic de 5 cm
116
 Criterii de încadrare: Orizontul rămas la suprafaţă prin Corelarea cu
Simbol Cod Denumire eroziune sau decopertare la soluri cu profil: clasificarea
hărţi tabele A - AC - C A-B-C A-E-B-C la nivel superior
c42 CAM 42 Colmatat moderat prin apă Colmatat cu material adus de apă în grosime de 5 - 20 cm Idem, colmatat moderat
prin apă
c43 CAP 43 Colmatat puternic prin apă Colmatat cu material adus de apă în grosime de 21 - 50 cm Idem, colmatat puternic
prin apă
c50 CV 50 Colmatat (acoperit) prin Orice sol din arealele în
vânt care apar soluri
nisipoase
c51 CVS 51 Colmatat slab prin vânt Materialul adus de vânt se află diseminat în orizontul de Idem, colmatat slab
suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat prin vânt
mai mic de 5 cm
c52 CVM 52 Colmatat moderat prin vânt Colmatat cu material adus de vânt în grosime de 5 - 20 cm Idem, colmatat moderat
prin vânt
c53 CVP 53 Colmatat puternic prin vânt Colmatat cu material adus de vânt în grosime de 21 - 50 cm Idem, colmatat puternic
prin vânt
c60 CU 60 Acoperit antropic Orice sol
1
c61 CUS 61 Acoperit slab antropic Materialul transportat de om se află diseminat în orizontul de Orice sol, acoperit slab
suprafaţă fără a forma un strat distinct sau formează un strat antropic
mai mic 5 cm
c62 CUM 62 Acoperit moderat antropic Acoperit cu material transportat de om în grosime de 5 - 20 Orice sol, acoperit
cm moderat antropic
c63 CUP 63 Acoperit puternic antropic Acoperit cu material transportat de om în grosime de 20 - 50 Orice sol, acoperit
cm puternic antropic
1
) Prin material transportat de om se înţeleg atât materialele deplasate în urma nivelării, cât şi orice alte materiale depuse peste sol (steril,
deponii etc.).
Notă: Criteriile de eroziune prin apă se aplică numai la solurile cu folosinţă agricolă ca arabil situate pe pante.

117
Indicator 28. Tipurile de degradare prin excavare-acoperire şi tipurile de poluare a
solului (P) (după natura şi sursa degradării)
Simbol
pentru Cod Denumire
hărţi
- 00 Neafectat
Pa 01 Degradare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere la zi,
balastiere cariere etc.)
Pb 02 Acoperire cu deponii, halde, iazuri de decantare, depozite de steril de la
flotare, depozite de gunoaie etc.
Pc 03 Poluare cu deşeuri şi reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice,
inclusiv metale, săruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv industria
extractivă)
Pd 04 Poluare cu substanţe purtate de aer (hidrocarburi, etilenă, amoniac,
bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compuşi cu plumb etc.)
Pe 05 Poluare cu substanţe radioactive
Pf 06 Poluare cu deşeuri şi reziduuri organice de la industria alimentară şi
uşoară
Pg 07 Poluare cu deşeuri şi reziduuri vegetale agricole şi forestiere
Ph 08 Poluare cu dejecţii animale
Pi 09 Poluare cu dejecţii umane
Pq 17 Poluare prin pesticide
Pr 18 Poluare cu agenţi patogeni contaminanţi (agenţi infecţioşi, toxine,
alergeni etc.)
Ps 19 Poluare cu ape sărate (de la extracţia de petrol)
Pt 20 Poluare cu produse petroliere
Indicator 29. Gradul de poluare a solului
Criterii opţionale
Reducerea cantita-tivă Grad de conformare a stării
şi/sau calitativă a de încărcare a solului cu
Sim- producţiei vegetale agenţi poluanţi faţă de
bol Cod Denumire obţinute, raportată la reglementările în vigoare
hărţi producţia vegetală care (Conţinutul în agent poluant
se poate obţine în faţă de valorile de referinţă):*
condiţiile solului
nepoluat
0 02 practic nepoluat ≤ 5% sub valoarea normală sau
egală cu aceasta
1 08 slab poluat 6 - 10% între valoarea normală şi
pragul de alertă
2 18 moderat poluat 11 - 25% între pragul de alertă şi pragul
de intervenţie
3 38 puternic 26 - 50% peste pragul de intervenţie, dar
poluat nu mai mare de 5 ori
4 63 foarte puternic 51 - 75% peste pragul de intervenţie,
poluat depăşindu-l de 5 - 10 ori
5 88 excesiv poluat ≥ 76% peste pragul de intervenţie,
depăşindu-l de peste10 ori
*
Conform ord. 756 al Ministerului apelor şi pădurilor şi protecţiei mediului, publicat în Mon. Of. 303 bis din 6.11.1997
(vezi anexa 1) sau alte reglementări ce vor fi stabilite. Notă: Indicatorul ″Poluare″ arată natura şi sursa poluantului
(tipul de poluare) şi gradul de poluare. Acest indicator se notează cu litera P urmată de o literă mică (indic. 28)
exprimând tipul de poluare şi o cifră care indică gradul de poluare (indic. 29). De exemplu Pq5 înseamnă poluare cu
pesticide, excesivă.

118
 8. MODIFICĂRI ALE SRTS - 2003 ŞI 2012
FAŢĂ DE SRCS - 1980

8.1. Modificări introduse în legătură cu termenii generali, orizonturi şi

elemente diagnostice
In SRTS se face o distincţie clară între orizonturile morfologice (folosite la descrierea
solurilor) şi orizonturile şi proprietăţile diagnostice (utilizate la identificarea solurilor).
Termenul de caracter diagnostic (din SRCS - 1980) a fost înlocuit cu cel de proprietate
diagnostică. S-a introdus termenul de material parental diagnostic (după FAO, respectiv
WRB-SR) şi s-au eliminat orizonturile Cpr (orizont C pseudorendzinic) şi Rrz (orizont R
rendzinic).
În legătură cu orizonturile diagnostice, termenul de orizont B argiloiluvial a fost
schimbat cu cel de orizont B argic, cel de salinizat a devenit hiposalic sau salinic, iar cel de
alcalizat a fost denumit hiponatric sau sodic.
Au fost introduse ca orizonturi diagnostice noi: orizontul A limnic, orizontul A hortic,
varietatea de orizont molic forestalic, orizontul prespodic, precum şi orizonturile cu proprietăţi
contractilo-gonflante, dar şi altele (petrocalxice, criptospodice, scheletice,
antropedogenetice, folice). S-a precizat suplimentar conţinutul orizonturilor B cambic, B
argic, sulfuratic şi sulfuric.
Caracterul andic şi cel de sărăturare au fost înlocuite cu proprietăţi andice şi respectiv
salsodice şi a fost introdus termenul de albeglosic, echivalent celui glosic. Au fost definite noi
proprietăţi diagnostice: proprietăţile eutrice, districe, alice, gelistagnice; acestora li se adaugă
caracterul scheletic, caracterul subscheletic şi prezenţa pudrei friabile de CaCO3.
Ca materiale parentale diagnostice au fost definite materiale parentale fluvice,
antropogene, calcarifere, marnice, erubazice şi bauxitice. În ordinea subdiviziunilor
taxonomice ale tipului de sol s-a inversat poziţia speciei (granulometrice) cu cea a familiei de
sol, iar gradul de eroziune - colmatare a fost trecut de la varietatea de sol la varianta de sol.

8.2. Modificări introduse la nivelul claselor şi tipurilor de sol

În SRTS – 2003 au fost făcute următoarele modificări:
- au fost introduse 4 clase de sol noi: Andisoluri (prin desprindere din Umbrisoluri);
Pelisoluri; Protisoluri şi Antrisoluri, ultimele două prin scindarea clasei solurilor neevoluate,
trunchiate sau desfundate;
- au fost introduse tipuri de sol noi: Entiantrosol, Pelosol, Limnosol şi Antrosol şi au fost
ridicate la rang de tip de sol unele subtipuri, apărând noile tipuri de sol Alosol, Criptopodzol,
Foliosol;
- denumirea de sol bălan a fost înlocuită cu cea de Kastanoziom, iar cea de sol
cernoziomoid cu cea de Faeoziom (la care au fost incluse şi pseudorendzinele şi unele
cernoziomuri din climat umed şi soluri cenuşii);
- au fost contopite sau trecute la rang inferior de subtip ori varietate următoarele tipuri de
sol din SRCS - 1980: protosol aluvial, sol desfundat, cernoziom cambic, cernoziom
argiloiluvial, sol cenuşiu, pseudorendzină, sol negru clinohidromorf, rendzină (parţial), sol
roşu, sol brun roşcat, sol brun roşcat luvic, luvisol albic, lăcovişte. Aceste soluri se găsesc ca
subtipuri sau în unele cazuri ca varietate ale tipurilor de sol din SRTS 2003 şi 2012.
SRTS – 2003 cuprinde în total 12 clase de soluri (faţă de 10 clase de soluri în SRCS -
1980), dar numai 32 de tipuri de sol faţă de 39 în SRCS - 1980.

119
 În SRTS – 2012 au fost făcute următoarele modificări:
- s-a reintrodus denumirea de clasă „Vertisoluri” (în loc de Pelisoluri) şi s-a definit mai
concret clasa prin introducerea proprietăţilor contractilo-gonflante (ca indicator de diagnoză);
- s-a înlocuit denumirea tipului de sol Entiantrosol cu cea de Tehnosol şi s-a renunţat la
tipurile Criptopodzol, Foliosol şi Erodosol care au devenit subtipuri de sol (Prepodzol
criptospodic; diferite subtipuri folice cum ar fi Podzol folic, Districambosol folic etc., Antrosol
erodic);
Numărul de clase a rămas acelaşi, 12, dar numărul de tipuri de sol a scăzut la 29.

8.3. Modificări intervenite la nivel de subtip de sol, faţă de

SRCS - 1980
La nivelul subtipului de sol au intervenit următoarele schimbări importante:
a) Modificări de denumire:
alcalizat în sodic (hiponatric); glosic în albeglosic în 2012;
clinostagnogleic în clionogleic în 2012 litoplacic în antroplacic în 2012;
criptospodic în prespodic; maronic în forestic în 2012;
cromic în brunic, eliminat în SRTS-2012; mlăştinos în proxigleic;
feriiluvial în feriluvic în 2012; salinizat în salinic (hiposalic);
b) Apariţii de subtipuri
aric (cu subdiviziuni); humic;
criptospodic; magnezic;
ekranic natric;
erodic (cu subdiviziuni); pararendzinic;
decopertic (cu subdiviziuni) salic;
folic;
c) Contopiri de subtipuri
gleizat şi gleic sub denumirea de gleic;
pseudogleizat şi pseudogleic sub denumirea de stagnic;
d) Subtipuri coborâte la nivel de varietate:
Pseudorendzinic, sub denumirea de marnic, devenit subtip pararendzinic în 2012;
rendzinic (parţial) sub denumirea de subrendzinic;
vermic, cu aceeaşi denumire;
e) Au fost introduse noi calificative (subdiviziuni ale tipului) pentru o mai bună
precizare a caracteristicilor solului, în SRTS-2003:
aluvic psamic
calcaric preluvic
calcic rezicalcaric
cambiargic roşcat
carbonatosodic (cu sodă) scheletic (prundic)
cloruro - sulfatic solodic
clinogleic teric
coluvic spodic
criostagnic antracvic
distric copertic

120
 eutric garbic
entic hortic
greic mixic
kastanic reductic
litoplacic rudic
maronic spolic
nodulocalcaric urbic
pelic

Ultimele 10 calificative (din rândul al 2-lea) au fost introduse special pentru

Antrosoluri.

În SRTS 2012 au fost eliminate însă următoarele calificative (subdiviziuni ale

tipului):
castanic pelic
clorosulfatic psamic
nodulocalcaric

În ediţia SRTS 2012 au fost adăugate următoarele calificative (subdiviziuni ale tipului):
aric erodic
calcic lamelar
decopertic scheletic
ekranic

8.4. Modificări intervenite la nivelul inferior al taxonomiei solurilor

Următoarele modificări importante faţă de SRCS-1980 sunt de menţionat pentru
nivelul varietăţii de sol (vezi indicator 13):
a. Varietăţi de sol provenite din tipul sau subtipul de sol:
Aric, pentru tipul sol desfundat, care devine subtip în SRTS-2012 şi se
introduce calificativul de hipoaric, ca varietate
Marnic, pentru pseudorendzină şi subtipul pseudorendzinic anterior (pp), care
devine subtip pararendzinic în SRTS-2012;
Subrendzinic, pentru unele subtipuri rendzinice anterioare;
Vermic, pentru subtipurile de sol vermice, care trece la varietate în SRTS-2012;

b. Varietăţi de sol nou introduse în SRTS:

bauxitic
calcic, devenit subtip în SRTS-2012
calcaro-dolomitic
fibric, hemic, sapric
hipohistic
natant
ruptic
scheletic, devenit subtip în SRTS-2012
subscheletic
hipohortic

La ceilalţi parametri de subdivizare a solurilor la nivel inferior au fost operate schimbări

neesenţiale, cu excepţia indicatorului 21 privitor la materiale şi roci parentale. Acesta a fost
121
complet refăcut, fiind restructurat şi divizat în doi indicatori 21 a şi 21 b, primul referindu-se la
materialul parental în care s-a dezvoltat solul, iar al doilea la roca parentală care a generat
materialul parental sau la roca subiacentă.

Au mai fost făcute următoarele modificări mai importante:

- schimbarea claselor de schelet (vezi ind. 24) schimbarea esenţială fiind modificarea
limitei de la 75 - 90% în 51 - 90% pentru clasa de sol scheletic, care determină
subtipul de sol scheletic;
- s-au definit proprietăţile contractilo-gonflante ca elemente diagnostice de referinţă
pentru clasa Vertisoluri;
- grosimea de 0 - 20 cm a fost schimbată în 0 - 25cm în întregul SRTS;
- au fost introduse la caracteristici particulare, unităţile: hipoaric şi hipolamelar;
- în ediţia din 2012 a SRTS s-a reintrodus orizontul E spodic (Es), diagnostic pentru
tipul de sol Podzol;
- pentru evitarea confuziilor s-au operat unele modificări ale notaţiei orizonturilor (El se
va nota Elv etc.) şi s-au introdus noi orizonturi (criic – notat F).

122
8.5. Echivalarea denumirilor solurilor în Sistemul Român de Clasificarea Solurilor
(SRCS-1980) cu cele din Sistemul Român de Taxonomia Solurilor (SRTS-2003 şi
SRTS-2012) la nivelul clasei de soluri

SRCS-1980 SRTS-2003 SRTS-2012 Observaţii

Molisoluri Cernisoluri Cernisoluri Definiţie adaptata (include si soluri maronii).

Denumire modificată pentru evitarea
confuziilor.
Argiluvisoluri Luvisoluri Luvisoluri Definiţie neschimbată. Denumirea
prescurtată.
Cambisoluri Cambisoluri Cambisoluri Definiţie şi denumire neschimbate.
Spodosoluri Spodisoluri Spodisoluri Definiţie neschimbată. Denumire corectată
prin introducerea vocalei i ca vocală de
legătură.
Umbrisoluri Umbrisoluri Umbrisoluri Clasă de soluri scindată prin desprinderea
Andisoluri Andisoluri unei clase noi, cea a Andisolurilor şi
adaptarea definiţiilor în mod corespunzător.
Soluri Hidrisoluri Hidrisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată.
hidromorfe
Soluri Salsodisoluri Salsodisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată,
halomorfe inspirată după şcoala franceză.
Vertisoluri Pelisoluri Vertisoluri Definiţie lărgită prin includerea, pe lângă
Vertisoluri, a solurilor foarte argiloase care
nu au caractere tipice de Vertosol (Pelosol).
Se introduc proprietăţile contractilo-gonflante
drept criteriu de definire a clasei în SRTS-
2012.
Soluri Protisoluri Protisoluri Clasă de soluri scindată (în 2003) prin
neevoluate, Antrisoluri Antrisoluri separarea a două clase de soluri: Protisoluri
trunchiate sau cuprinzând soluri neevoluate (nemature); şi
desfundate Antrisoluri cuprinzând soluri puternic
influenţate de activitatea umană.
În 2003, clasa Antrisoluri cuprindea
Antrosolul şi Erodosolul, iar în 2012 cuprinde
Antrosolul şi Tehnosolul (ultimul nou
introdus).
Soluri Histisoluri Histisoluri Definiţie neschimbată. Denumire adaptată.
organice
(Histosoluri)

123
 8.6. Echivalarea denumirilor solurilor în Sistemul Român de Clasificarea Solurilor
(SRCS-1980) cu cele din Sistemul Român de Taxonomia Solurilor (SRTS-2003 şi
SRTS-2012) la nivelul tipului de sol
SRCS- SRTS- SRTS-
Observaţii
1980 2003 2012
Litosol Litosol Litosol Definiţie modificată prin includerea şi a unor
soluri excesiv scheletice.
Regosol Regosol Regosol Definiţie nemodificată.
Psamosol Psamosol Psamosol Definiţie nemodificată.
Sol aluvial Protosol Aluviosol Aluviosol Definiţie modificată prin includerea
aluvial Protosolului aluvial în Aluviosol (ca Aluviosol
entic); denumire adaptată.
Protosol antropic Entiantro- Tehnosol Denumire adoptată după WRB-SR pentru
sol Protosolul antropic (Entiantrosol în 2003), a
cărui definiţie a fost puţin modificată. În
SRTS-2012 transferat la clasa Antrisoluri, de
la clasa Protisoluri.
- Pelosol Pelosol Tip de sol şi definiţie nou introduse.
În SRTS-2012 definiţie precizată.
Vertisol (pp) Vertosol Vertosol Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
În SRTS-2012 definiţie precizată.
Andosol Andosol Andosol Definiţie puţin modificată.
Sol bălan Kastano- Kastano- Definiţie nemodificată; denumire adoptată
ziom ziom după FAO, respectiv WRB-SR.
Cernoziom cambic Cernoziom Cernoziom Definiţie modificată (lărgită) pentru reunirea
(pp) Cernoziom într-un singur tip de sol a cernisolurilor cu
argiloiluvial (pp) Cca până la 125 cm adâncime si a solurilor
Sol cenuşiu (pp) maronii de păduri xerofile. Tipurile de sol din
SRCS-1980 se regăsesc la nivel de subtip în
SRTS-2003 şi SRTS-2012.
Cernoziom Faeoziom Faeoziom Definiţie modificată pentru reunirea într-un tip
argiloiluvial (pp) de sol a cernisolurilor fără orizont Cca sau cu
Sol cernoziomoid orizont Cca situat la sub 125 cm adâncime
Sol negru clino- (din zonă mai umedă). Denumire adoptată
hidromorf (pp) după FAO, respectiv WRB-SR. Tipurile de
Sol cenuşiu (pp) sol din SRCS - 1980 se regăsesc la nivel de
Cernoziom cambic subtip sau varietate în SRTS-2003 şi SRTS-
(pp) 2012.
Sol cenuşiu (pp)
Cernoziom cambic
(pp)
Rendzină (pp) Rendzină Rendzină Definiţie modificată prin restrângerea sferei
(prezenţa rocii calcaroase sau a materialelor
calcarifere până la 50 cm adâncime). Cele
neincluse se regăsesc la nivel de subtip sau
varietate de sol ale altor tipuri (subrendzinic).
În SRTS-2012 s-a extins prezenţa rocii
calcaroase până la 75 cm şi s-a limitat
extinderea numai la zona umedă (fără
carbonaţi secundari), cele din zona
subumedă (Dobrogea) fiind incluse la
Cernoziomuri rendzinice.
124
 SRCS-1980 SRTS-2003 SRTS-2012 Observaţii

Sol negru acid Nigrosol Nigrosol Definiţie nemodificată; denumire adaptată.

Sol humico - Humosiosol Humosiosol Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
silicatic
Sol brun eu- Eutricambosol Eutricambosol Definiţie modificată pentru a se include şi
mezobazic solul roşu (ca subtip: Eutricambosol rodic);
Sol roşu (terra denumire adaptată.
rossa)
Sol brun acid Districambosol Districambosol Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Sol brun - Preluvosol Preluvosol Definiţie modificată pentru a se include şi
roşcat solul brun - roşcat (ca subtip: preluvosol
Sol brun roşcat). Denumire adaptată pentru
argiloiluvial luvisolurile fără orizont E.
Sol brun luvic Luvosol Luvosol Definiţia modificată pentru a se reuni într-
Sol brun-roşcat un tip de sol Luvisolurile cu orizont Elv şi
luvic Ea. Denumire adaptată după FAO,
Luvisol albic respectiv WRB-SR.
Planosol Planosol Planosol Definiţie nemodificată.
Sol brun luvic Alosol Alosol Tip de sol şi definiţie nou introduse
holoacid (corespunzătoare solului brun luvic
Luvisol albic holoacid şi luvisolului albic holoacid din
holoacid SRCS-1980).
Sol brun Prepodzol Prepodzol Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
feriiluvial
Podzol Podzol Podzol Definiţie nemodificată.
- Criptopodzol - Tip de sol şi definiţie nou introduse
(corespunzătoare solului brun acid
criptospodic de la altitudini mari). În SRTS-
2012 a fost trecut ca subtip la Prepodzol
(Prepodzol humic criptospodic).
Sol gleic Gleiosol Gleiosol Definiţie modificată prin restrângerea sferei
Lăcovişte (orizont Gr mai sus de 50 cm adâncime de
la suprafaţă) şi includerea în acelaşi tip şi a
lăcoviştei (ca subtip: Gleiosol cernic);
denumire adaptată.
- Limnosol Limnosol Tip de sol şi definiţie nou introduse, pentru
soluri subacvatice din bălţi sau lacuri cu
adâncimi mici.
Sol pseudogleic Stagnosol Stagnosol Definiţie nemodificată; denumire adaptată.
Solonceac Solonceac Solonceac Definiţie modificată (prin extinderea
condiţiei de prezenţă a orizontului salic în
primii 20 cm la primii 50 cm).
Soloneţ Soloneţ Soloneţ Definiţie modificată (prin extinderea
condiţiei de prezenţă a orizontului natric în
primii 20 cm la primii 50 cm).

125
 SRCS-1980 SRTS-2003 SRTS-2012 Observaţii

Sol turbos Histosol Histosol Definiţie nemodificată; denumire adaptată.

- Foliosol - Tip de sol şi definiţie nou introduse în SRTS-
2003 (corespunzătoare în parte Litosolului
organic din SRCS - 1980). În SRTS-20012
a fost eliminat, nefiind semnalat în România,
dar a fost păstrat ca subtip folic.
Erodisol Erodosol - Definiţie nemodificată; denumire adaptată
(vocala „i” schimbată în „o” pentru tip de sol).
În SRTS-20012 a fost trecut ca subtip
erodic al Antrosolurilor.
- Antrosol Antrosol Tip de sol şi definiţie nou introduse (pentru
soluri având orizont superior
antropedogenetic). În SRTS-20012 s-a
introdus, la acest tip de sol, subtipurile
erodic şi aric (pentru fostele Erodosoluri şi
varietăţile arice – adânc desfundate).
- Entiantrosol Tehnosol Definiţie nemodificată; denumire schimbată
şi transfer de la clasa Protisoluri la clasa
Antrisoluri.

126
 9. CORELAREA SRTS CU BAZA DE REFERINŢĂ
MONDIALĂ PENTRU RESURSELE DE SOL (WRB-SR) ŞI
SISTEMUL AMERICAN USDA – SOIL TAXONOMY

Deoarece sistemele naţionale de clasificare au cu precădere o destinaţie internă

(concepte mai mult sau mai puţin locale, terminologie proprie ş.a.), pentru asigurarea
circulaţiei internaţionale a informaţiei privind clasificarea solurilor este necesară corelarea cu
sistemele mondiale, recunoscute ca atare de către comunitatea ştiinţifică internaţională,
respectiv Legenda FAO devenită Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol-
1998, cunoscută sub denumirea de World Reference Base for Soil Resources (prescurtat
WRB-SR) şi sistemul actual american de clasificare a solurilor - USDA Soil Taxonomy-
1975, 1999 (prescurtat USDA-ST).
Până în prezent, încadrări ale solurilor României în sistemele internaţionale s-au făcut
în special după Legenda FAO/UNESCO, prilejuite de participarea la diferite proiecte
internaţionale (Harta Solurilor Lumii, scara 1:5.000.000, ed. 1975, Harta de Soluri a Europei,
scara 1:1.000.000, ed. 1995 ş.a.). În unele publicaţii s-au făcut încadrări şi după Sistemul
USDA-ST-1975.
I. Munteanu (1994) a realizat prima corelare exhaustivă a Sistemului Român de
Clasificare a Solurilor (1980) (prescurtat SRCS-1980) cu Legenda FAO/UNESCO-1990 şi
USDA-ST-1975. Întrucât între timp a fost oficializată WRB-SR (Montpellier, 1998) şi a apărut
o nouă ediţie a USDA-ST-1999, iar SRTS conţine numeroase elemente de noutate faţă de
SRCS-1980, realizarea unei noi corelări actualizate este mai mult decât necesară.
Obiectivele corelării SRTS cu WRB-SR-1998 şi USDA-ST-1999 sunt următoarele:
• Integrarea pedologiei româneşti în circuitul internaţional al informaţiei;
• Facilitarea participării la proiecte şi programe internaţionale derulate pe teritoriul
României;
• Înlesnirea comunicării rezultatelor experimentale privind utilizarea resurselor de sol şi
transferul de tehnologie;
• Înlesnirea schimbului de date pedologice cu diverse ţări;
• Facilitarea utilizării internaţionale a informaţiei privind solurile României.
Pentru asigurarea continuităţii, în tabelele de corelare s-au păstrat şi
termenii/conceptele din SRCS-1980 (majoritatea hărţilor de soluri ale ţării având legenda
bazată pe acest sistem).

9.1. Aspecte generale. Regimurile de umiditate şi de temperatură

9.1.1. Scurtă prezentare a Bazei Mondiale de Referinţă privind

Resursele de Sol (WRB-SR) şi a Sistemului USDA Soil Taxonomy
(USDA-ST)
Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR, 1998)
WRB-SR reprezintă o variantă îmbunătăţită a Legendei FAO/UNESCO-1988 şi a fost
proiectată ca mijloc de comunicare pe plan mondial între specialiştii în ştiinţa solului. Ea
constituie, de asemenea, un mijloc de identificare a structurilor pedologice (pedonuri,
orizonturi) şi a semnificaţiei lor. Arhitectura este aceeaşi cu a Legendei FAO/UNESCO-1988,
fiind folosite 2 niveluri: grupa de soluri de referinţă (32 de grupe faţă de 28) şi unitatea de sol
(peste 550 de unităţi faţă de cca. 150). WRB-SR utilizează aceeaşi nomenclatură ca şi

127
FAO/UNESCO, cu unele completări şi adaptări. Conceptele de orizonturi şi proprietăţi
diagnostice au fost completate cu materiale de sol diagnostice.
WRB-SR nu înlocuieşte sistemele naţionale de clasificare a solurilor. Ea a fost
concepută mai curând pentru a servi ca numitor comun de comunicare la nivel internaţional.
Aceasta presupune că ar putea fi introduse unităţile de nivel II şi posibil, de nivel III (tranziţii
sau alte entităţi) pentru a reflecta diversitatea solurilor la nivel de ţară. Dealtfel, nivelurile
inferioare au fost concepute pentru a sublinia acele caracteristici ale solului care sunt
importante pentru folosirea terenurilor şi managementul solurilor.

Sistemul american USDA Soil Taxonomy (USDA-ST - 1975, 1999)

USDA-ST reprezintă, de departe, cel mai complex şi mai detaliat sistem mondial de
clasificare a solurilor, existent în prezent. Sistemul a fost finalizat în 1975 (după o serie de 7
aproximaţii). În anul 1999 a fost publicat într-o nouă ediţie, actualizată în acord cu progresele
înregistrate în cunoaşterea solurilor lumii în intervalul de timp scurs de la prima apariţie.
Baza conceptuală a diferenţierii şi clasificării solurilor în sistemul USDA-ST o constituie
orizonturile şi proprietăţile diagnostice (concepte introduse pentru prima dată de acest
sistem). O importanţă deosebită este acordată regimurilor de umiditate şi de temperatură ale
solurilor, larg folosite la nivelurile superioare. Sistemul are o arhitectură piramidală. La nivel
superior sunt deosebite 4 categorii taxonomice: ordinul (12 unităţi), subordinul (68 unităţi),
marea grupă (peste 320 unităţi) şi subgrupă de sol (cca. 2 500 unităţi). La nivel inferior se
află familia şi seria de sol (cca. 19 000 serii). USDA-ST utilizează pentru denumirile solurilor
o terminologie nouă, creată special în acest scop.

9.1.2. Procedura de corelare

Realizarea unei corelări "totale" între SRCS - 1980 şi SRTS, pe de o parte şi WRB-SR
şi sistemul USDA-ST, pe de altă parte, este dificil de realizat şi nu constituie scopul acestei
lucrări. În consecinţă, corelarea este limitată la elementele de bază ale SRCS-1980 şi SRTS-
2003 şi SRTS-2012.
Ca bază unică de referinţă, s-a luat SRTS. Stabilirea echivalenţelor conceptelor
utilizate în SRTS şi SRCS-1980 cu cele două sisteme internaţionale de clasificare
menţionate, s-a făcut într-un singur sens, respectiv dinspre conceptele româneşti spre cele
internaţionale. Pentru a se evita riscul unei corelări "oarbe" care ar fi rezultat din simpla
menţionare a corespondenţelor respective, acolo unde s-a considerat necesar, s-au dat şi
descrieri rezumative ale conceptelor străine echivalente. Pentru conceptele româneşti s-au
folosit doar denumirile, ele fiind deja definite în SRCS-1980 şi SRTS.
Deoarece WRB-SR şi USDA-ST au acoperire planetară, în această lucrare apar numai
acele elemente (orizonturi, soluri etc.) care sunt prezente în SRCS-1980 şi SRTS (şi se
referă la teritoriul României).
Orice corelare dintre două sau mai multe sisteme de clasificare a solurilor se confruntă
cu o serie de dificultăţi inerente, generate de următorii factori:
• Concepte şi terminologii diferite;
• Sens (înţeles) diferit acordat unor termeni comuni;
• Arhitecturi diferite ale sistemelor;
• Concepte similare, dar cu sferă de cuprindere diferită;
• Criterii diferite pentru definirea unor concepte similare.

128
9.1.3. Dificultăţi specifice generate de corelarea cu Baza Mondială de
Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR, 1998) şi cu Sistemul
USDA Soil Taxonomy (USDA-ST, 1975, 1999)
Corelarea cu WRB-SR - 1998
Deoarece SRTS este bine "aliniat" faţă de WRB-SR, corelarea cu unităţile taxonomice
ale acestui sistem nu pune probleme deosebite. Unele dificultăţi rezultă din faptul că WRB-
SR nu prezintă grupări în clase de soluri. În unele situaţii, clasa de sol din SRTS corespunde
în WRB-SR unor grupe de referinţă (cazul Luvisolurilor, care sunt clasă în SRTS şi grupă de
referinţă în WRB-SR, ş.a.). Alte nepotriviri sunt generate de criteriile diagnostice avute în
vedere. Bunăoară, în WRB-SR orizontul E luvic nu este considerat orizont diagnostic, fapt
care face imposibilă separarea Preluvosolurilor de Luvosoluri.

Corelarea cu USDA-ST - 1999

Faţă de acest sistem sunt două surse principale de dificultate:
• Utilizarea de către USDA-ST a regimurilor de umiditate şi de temperatură drept criterii
de clasificare începând de la nivelul II (subordin) până la nivelul IV (subgrupă), criterii
care nu sunt folosite nici în WRB-SR şi nici în SRTS.
• Utilizarea unor elemente diagnostice specifice care nu se regăsesc în SRTS.

În sistemul USDA-ST sunt definite:

− 5 regimuri de umiditate: acvic, aridic sau toric, udic (şi perudic), ustic şi xeric şi
− 9 regimuri de temperatură: criic, frigid, mesic, termic, hipertermic, isofrigid,
isomesic, isotermic şi isohipertermic.

9.1.4. Regimurile de umiditate după USDA-ST şi aplicarea lor la

solurile României
În concepţia USDA-ST, termenul regim de umiditate se referă la prezenţa sau
1
absenţa fie a apei freatice, fie a apei reţinute la o tensiune mai mică de 1 500 kPa în sol,
sau în orizonturi specifice în anumite perioade din an. Apa reţinută la 1 500 kPa sau mai
mult nu este accesibilă pentru a menţine în viaţă majoritatea plantelor mezofile. În
consecinţă, un orizont este considerat "uscat" când tensiunea umidităţii este de 1 500 kPa
sau mai mare şi este considerat "umed" dacă apa este reţinută la mai puţin de 1 500 kPa,
dar mai mult decât zero.
În definirea regimurilor de umiditate este folosit conceptul de "ani normali". Un an
normal este definit ca un an în care precipitaţiile anuale au valori cuprinse între plus sau
minus deviaţia standard a mediei pe termen lung (≥ 30 de ani) a precipitaţiilor.
Pentru estimarea regimului de umiditate, este folosită "secţiunea de control pentru
umiditate". În definirea secţiunii de control pentru umiditate s-a urmărit facilitarea estimării
regimului de umiditate a solului folosind datele climatice. Limita superioară a acestei secţiuni
este adâncimea până la care un sol uscat (tensiune > 1500 kPa, dar nu uscat la aer) va fi
umezit de 2,5 cm coloană de apă în 24 de ore. Limita inferioară este adâncimea până la
care un sol uscat va fi umezit de 7,5 cm coloană de apă în 48 de ore. Aceste adâncimi nu
includ adâncimea de umezire de-a lungul crăpăturilor sau prin canalele de animale, care
sunt deschise la suprafaţa solului.
În practică, adâncimile între care se situează secţiunea de control pentru umiditate
sunt estimate (Fig. 9.1) în funcţie de textură, astfel:

1
100 kPa = 1 atmosferă (1 500 kPa = 15 atmosfere)
129
1) Între 10 şi 30 cm, dacă textura este lutoasă fină, prăfoasă grosieră, prăfoasă fină sau
argiloasă.
2) Între 20 şi 60 cm, dacă textura este lutoasă grosieră.
3) De la 30 la 90 cm, dacă textura este nisipoasă.
Dacă solul conţine fragmente de rocă, care nu absorb sau nu cedează apă, limitele
secţiunii de control sunt mai adânci.

Clasele de regim de umiditate a solului

Regimul de umiditate acvic este un regim hidric corespunzător unui mediu de
reducere într-un sol care virtual este lipsit de oxigen dizolvat, deoarece este saturat cu apă.
Unele soluri sunt saturate cu apă în perioade când este prezent oxigenul dizolvat, fie din
cauză că apa este circulantă, fie din cauză că mediul este nefavorabil pentru
o
microorganisme (spre exemplu, dacă temperatura este sub 1 C); un astfel de regim nu este
considerat acvic. Nu se cunoaşte cât timp un sol trebuie să fie în prealabil saturat cu apă
pentru a spune că are un regim acvic, dar durata trebuie să fie cel puţin de câteva zile,
deoarece în concept oxigenul dizolvat este virtual absent. În concept este implicată, de
o
asemenea, existenţa unei temperaturi deasupra lui zero biologic (5 C), în perioada când
solul este saturat cu apă.
În situaţiile când nivelul freatic se află permanent la sau foarte aproape de suprafaţă,
regimul de umiditate este denumit peracvic (permanent acvic).
În România, prin natura sa, regimul de umiditate acvic este legat de condiţii locale de
drenaj natural deficient şi unde nu s-a intervenit prin lucrări de drenaj artificial: terenuri plane
- cvasi orizontale cu soluri greu permeabile din zona umedă, arii depresionare, văi închise,
terase joase, lunci inundabile, zone de divagare mlăştinoase, câmpii joase ş.a.. Cea mai
întinsă zonă naturală cu regim de umiditate predominant acvic din România este Delta
Dunării (Fig. 9.2). La regim de umiditate acvic sunt incluse clasa hidrisolurilor, majoritatea
planosolurilor şi o parte din Salsodisoluri (Solonceacurile şi Soloneţurile, gleice).

130
131
 Regimul de umiditate aridic sau toric: aceşti termeni sunt utilizaţi pentru acelaşi
regim de umiditate, dar în diferite categorii din taxonomie.
În regimul de umiditate aridic (toric), secţiunea de control pentru umiditate este în anii
"normali":
1) Uscată în toate părţile pentru mai mult de jumătate din zilele cumulativ pe an, când
o
temperatura solului la 50 cm de la suprafaţă este peste 5 C.
2) Umedă în unele sau în toate părţile pentru mai puţin de 90 de zile consecutiv, când
o
temperatura solului la 50 cm adâncime este peste 8 C.
Solurile care au un regim de umiditate aridic (toric) apar în mod normal în ariile cu
climate aride. Puţine sunt în areale cu climate semiaride şi au proprietăţi fizice care le menţin
uscate, cum sunt suprafeţele cu crustă care virtual împiedică infiltraţia apei, sau sunt situate
pe versanţi abrupţi, cu scurgere rapidă.
Limitele menţionate mai sus pentru temperatura solului exclud de la aceste regimuri de
umiditate solurile situate în regiunile polare, foarte reci şi uscate, cât şi pe cele de la mari
2
altitudini. Aceste soluri sunt considerate a avea condiţii anhidrice , respectiv fără apă.
Prezenţa pe teritoriul României a regimului de umiditate aridic este controversată. În
mod sigur acest regim apare local pe versanţii înclinaţi cu soluri subţiri formate pe roci
compacte din Dobrogea centrală şi de nord sau în sectoarele cu dune înalte ale grindurilor
maritime din Delta Dunării. Totuşi, solonceacurile prezintă regim de umiditate aridic datorită
„secetei fiziologice” dată de presiunea osmotică ridicată a soluţiei solului.
În perspectiva schimbărilor climatice globale, în sensul aridizării şi a creşterii frecvenţei
perioadelor de secetă severă, este posibil ca acest tip de regim să cuprindă zone largi din
partea de sud-est a ţării: Bărăgan, Dobrogea şi Delta Dunării.

Regimul de umiditate udic: este un regim de umiditate în care în anii "normali"

secţiunea de control pentru umiditate nu este uscată în nici o parte pentru o perioadă de
peste 90 zile cumulativ pe an. Dacă media anuală a temperaturii solului este mai mică de
o o
22 C şi dacă mediile temperaturilor de vară şi de iarnă la adâncimea de 50cm diferă cu 5 C
sau mai mult, secţiunea de control pentru umiditate în anii normali este uscată în întregime
pentru mai puţin de 45 de zile consecutiv în primele 4 luni care urmează solstiţiului de vară.
În plus, regimul de umiditate udic necesită, cu excepţia unor perioade scurte, existenţa unui
sistem trifazic solid-lichid-gaz, în parte sau în toată secţiunea de control, când temperatura
o
solului este peste 5 C.
Regimul de umiditate udic este comun solurilor din climate umede, cu o bună
distribuţie a precipitaţiilor, Aceste soluri au suficientă ploaie în vară încât cantitatea de apă
stocată în sol, plus precipitaţiile, egalează sau depăşeşte evapotranspiraţia; sau cu ploi de
iarnă adecvate, care reîncarcă solul şi veri reci şi ceţoase, ca în regiunile costiere.
În climatele unde precipitaţiile depăşesc evapotranspiraţia în toate lunile în anii
normali, tensiunea umidităţii rareori atinge 100 kPa în secţiunea de control pentru umiditate,
deşi ocazional sunt perioade scurte când o anumită parte din umiditatea înmagazinată este
consumată. Apa se deplasează prin sol în toate lunile, când solul nu este îngheţat. Un astfel
de regim de umiditate extrem de umed este denumit "perudic" (permanent umed).
Domeniul cu regim de umiditate udic cuprinde aproape 2/3 din teritoriul României
(Fig. 9.2), respectiv zona montană plus dealurile, podişurile şi câmpiile piemontane
adiacente, cu excepţia unei enclave din partea vestică a Câmpiei Transilvaniei. În general,
această zonă este delimitată de izohieta de 600 mm.
Regim de umiditate udic prezintă cvasitotalitatea Luvisolurilor şi Cambisolurilor,
Umbrisolurile şi Andisolurile, o parte importantă a Cernisolurilor (Faeozomurile şi

2
Condiţii anhidrice (anhydrous conditions): se referă la stratul activ din solurile deşerturilor reci şi alte
areale cu permafrost, respectiv îngheţ peren (adeseori, permafrost uscat) şi precipitaţii puţine (obişnuit
sub 50 mm echivalent apă). Condiţiile anhidrice sunt similare regimurilor de umiditate aridic (toric), cu
excepţia temperaturii, care este sub 0oC.
132
Rendzinele) şi Vertisolurilor. La acestea se adaugă protisolurile din zona umedă a ţării. Prin
definiţie, Spodisolurile au regim de umiditate udic, iar Histisolurile au regim de umiditate
acvic. În cadrul arealului cu regim de umiditate udic au fost identificate şi zone cu regim de
umiditate "perudic", localizate în nordul Carpaţilor Orientali (Munţii Rodnei şi Maramureşului,
ansamblul montan Gutâi-Ţibleş) şi în partea înaltă a Munţilor Apuseni (Bihor-Vlădeasa-
Muntele Mare) şi a Carpaţilor Meridionali. Aceste areale sunt delimitate de izohieta de 1.000
mm.

Regimul de umiditate ustic este un regim de umiditate intermediar între cel aridic şi
cel udic. Conceptul de regim ustic corespunde unui regim de umiditate limitată, dar prezentă
în perioada în care condiţiile termice sunt favorabile pentru creşterea plantelor. Acest
concept nu este aplicat la solurile care au permafrost sau regim de temperatură criic.
o
Dacă media anuală a temperaturii solului este de 22 C sau mai mare sau dacă mediile
o
temperaturilor de vară şi a celor de iarnă diferă între ele cu mai puţin de 6 C la adâncimea
de 50 cm sub suprafaţa solului, în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate în
arealele cu regim de umiditate ustic este uscată în unele sau în toate părţile pentru 90 de
zile sau mai mult cumulativ. Totuşi secţiunea de control este umedă în unele părţi, fie mai
mult de 180 zile cumulativ, fie 90 de zile sau mai mult, consecutiv, în cursul anului. Dacă
o
media anuală a temperaturii solului este mai mică de 22 C şi dacă mediile temperaturilor de
o
vară şi a celor de iarnă diferă între ele cu 6 C sau mai mult, la adâncimea de 50 cm de la
suprafaţa solului în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate în arealele cu regim
de umiditate ustic este uscată în unele părţi sau în întregime pentru sau mai mult de 90 de
zile cumulativ, dar nu este uscată în toate părţile pentru mai mult de jumătate din zilele
o
cumulate când temperatura solului la 50cm adâncime este mai mare de 5 C. Dacă în anii
"normali" secţiunea de control pentru umiditate este umedă în toate părţile pentru 45 de zile
sau mai mult, consecutiv în 4 luni după solstiţiul de iarnă, secţiunea de control pentru
umiditate este uscată în toate părţile mai puţin de 45 zile consecutive, în 4 luni după
solstiţiul de vară.
În regiunile tropicale şi subtropicale cu climat musonic, cu unul sau două sezoane
uscate, vara şi iarna au puţină semnificaţie. În aceste regiuni, regimul de umiditate este ustic
dacă există cel puţin un sezon ploios de 3 luni sau mai mult. În regiunile temperate ale
climatelor subumede sau semiaride, sezoanele ploioase sunt, de obicei, primăvara şi vara
sau primăvara şi toamna, dar niciodată iarna. Plantele native sunt mai ales anuale, sau
plante care au o perioadă dormantă, când solul este uscat.
Regimul de umiditate ustic este caracteristic regiunilor de câmpie şi podiş
extracarpatice în zonele secetoasă şi subumedă ale ţării. De asemenea, el include şi partea
vestică a Câmpiei Transilvaniei (Fig. 9.2).
La regim de umiditate ustic au fost incluse cea mai mare parte a Cernisolurilor
(Kastanoziomurile şi Cernoziomurile), o parte a Luvisolurilor (îndeosebi fostele soluri brune
argiloiluviale, solurile brun roşcate şi brun roşcate luvice), Protisolurile din zonele secetoase
şi subumede şi majoritatea Soloneţurilor şi o parte a Antrosolurilor erodice (Erodosoluri în
SRTS-2003).

Regimul de umiditate xeric este regimul de umiditate tipic climatelor mediteraneene,

unde iernile sunt umede şi reci, iar verile calde şi uscate. Umiditatea care cade iarna, când
evapotranspiraţia potenţială este minimă, este în mod special efectivă pentru spălare
(levigare). În arealele cu regim de umiditate xeric, în anii "normali", secţiunea de control
pentru umiditate este uscată în toate părţile pentru 45 de zile sau mai mult, consecutiv în 4
luni după solstiţiul de vară şi umedă 45 de zile sau mai mult, consecutiv după solstiţiul de
iarnă.
De asemenea, în anii "normali", secţiunea de control pentru umiditate este umedă în
unele părţi pentru mai mult de jumătate din zilele cumulate pe an, când temperatura solului
o
la adâncimea de 50 cm este mai mare de 5 C, sau pentru 90 de zile consecutiv, când
133
 o
temperatura solului la adâncimea de 50 cm este mai mare de 8 C. Media temperaturii
o
anuale a solului este mai mică de 22 C şi mediile temperaturilor de vară şi a celor de iarnă
o 3
diferă între ele cu 6 C sau mai mult, fie la adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic ,
4 5
litic sau paralitic , dacă acesta se află la adâncime mai mică de 50 cm.
Problema existenţei regimului de umiditate xeric pe teritoriul României este
controversată. Unii specialişti contestă prezenţa acestui tip de regim de umiditate în ţara
noastră, pe motiv că solul nu ar fi uscat 45 de zile consecutiv după solstiţiul de vară. Totuşi,
o
dacă avem în vedere datele de temperatură (≥ 10,5 C) şi de precipitaţii (< 450 mm anual) şi
distribuţia anuală a acestora, se poate admite că acest regim interferă cu cel ustic cel puţin
în partea de sud şi sud-est a ţării (sudul Moldovei, sudul Câmpiei Române şi Dobrogea). De
altfel, aceste areale sunt cele mai puternic afectate de secetă şi prezintă, după criteriile
Comisiei ONU pentru combaterea deşertificării, cel mai ridicat risc de deşertificare.
În corelarea de faţă, nu au fost totuşi separate soluri cu regim de umiditate xeric,
acestea urmând să fie stabilite după efectuarea de cercetări care să dovedească cu
certitudine că regimul de umiditate xeric este prezent în arealele menţionate.

9.1.5. Regimurile de temperatură a solului după USDA-ST şi

aplicarea lor la solurile României
Temperatura medie anuală a solului se stabileşte pentru adâncimea de 50 cm de la
o
suprafaţă şi se deduce din temperatura medie anuală a aerului, prin adăugarea a 2 C. Spre
o o
exemplu, în climate cu temperatura medie anuală de 5 C, temperatura solului va fi de 7 C.

Clase de regim de temperatură a solului

Criic: solurile cu acest regim de temperatură au o medie anuală a temperaturii mai
o
mică de 8 C, dar nu au permafrost (îngheţ peren).
1. În solurile minerale, media temperaturii de vară a solului (iunie, iulie, august în
emisfera nordică şi decembrie, ianuarie şi februarie în emisfera sudică) au la adâncimea de
50 cm sau la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este la adâncime mai mică
temperaturi după cum urmează:
a) Dacă solul nu este saturat cu apă în timpul unei părţi din vară, şi
o
(1) dacă nu este prezent un orizont organic: mai mică de 15 C;
o
(2) dacă este prezent un orizont organic: mai mică de 8 C, sau

b) Dacă solul este saturat cu apă în timpul unei anumite părţi a verii şi
o
(1) dacă nu este un orizont organic: mai mică de 13 C;
o
(2) dacă este un orizont organic sau un epipedon histic: mai mică de 6 C

o
2. În solurile organice, media anuală a temperaturii solului este mai mică de 6 C.
Solurile criice care au un regim de umiditate acvic sunt în mod obişnuit afectate de
crioturbaţie.
Regimul de temperatură criic a fost aproximat pentru ţara noastră (Fig. 9.3) în zonele
cu altitudini mai mari de 800 – 1.000 m în nordul ţării sau la peste 1.200 – 1.500 m în partea
o
de sud. Arealele cu regim criic sunt delimitate de izoterma < 4 C. Regimului de temperatură
criic aparţin Spodisolurile, o parte din Umbrisoluri (Humosiolsolurile) şi o mică parte din
Cambisoluri (Districambosoluri).

3
Contact densic: contact dintre sol şi materiale subiacente relativ nealterate, cu densitate mare în care
rădăcinile nu pot pătrunde.
4
Contact litic: contact dintre sol şi roca dură subiacentă.
5
Contact paralitic: contact dintre sol şi materiale subiacente relativ nealterate, cimentate sau moderat
cimentate.
134
135
 Frigid: solul cu regim de temperatură frigid este mai cald vara decât unul cu regim
o
criic, dar temperatura medie anuală este mai mică de 8 C şi diferenţa dintre mediile
temperaturilor de vară (iunie, iulie şi august) şi a celor de iarnă (decembrie, ianuarie şi
o
februarie) este mai mare de 6 C, fie la adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau
paralitic, dacă acestea sunt mai puţin profunde de 50 cm.
Regimul de temperatură frigid este caracteristic în România zonelor situate la altitudini
de 800 – 1 000 m în nordul ţării sau 1.200 – 1.500 m în sudul ţării (Fig. 9.3). Arealele cu
o o
regim de temperatură frigid sunt cuprinse între izotermele de 4 C şi 6 C.
o
Mesic: Media anuală a temperaturii solului este de 8 C sau mai mare, dar mai mică de
o
15 C şi diferenţa dintre media temperaturilor de vară şi cea a temperaturilor de iarnă a
o
solului este mai mare de 6 C, fie la adâncime de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau
paralitic, dacă acesta este mai puţin profund.
Regimul de temperatură mesic este dominant în ţara noastră (Fig. 9.3). Excepţie face
doar zona montană, cu regim criic şi frigid.
Regimurile de temperatură descrise în continuare: termic, hipertermic şi
subdiviziunile iso nu apar în România.
o o
Termic: Media anuală a temperaturii solului este cuprinsă între 15 C şi 22 C, iar
o
diferenţa dintre media temperaturilor de vară şi a celor de iarnă este mai mare de 6 C, fie la
adâncimea de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este mai puţin
profund.
o
Hipertermic: Media anuală a temperaturii solului este 22 C sau mai mare şi diferenţa
o
dintre media temperaturilor de vară şi a celor de iarnă este mai mare de 6 C, pe adâncimea
de 50 cm, fie la un contact densic, litic sau paralitic, dacă acesta este mai puţin profund.
Sunt definite, de asemenea, clase de regim “iso” (isofrigid, isomesic, isotermic şi
isohipertermic) care corespund categoriilor descrise mai sus dar care se caracterizează, la
adâncimea de 50 cm, printr-o diferenţă dintre media temperaturilor de vară şi a celor de
o
iarnă de 6 C sau mai puţin.

9.2. Corelarea orizonturilor morfologice şi a elementelor (orizonturi,

proprietăţi şi materiale) diagnostice

9.2.1. Corelarea caracteristicilor morfologice (pedogenetice)

În cazul orizonturilor morfologice, această corelare este posibilă numai între SRTS,
SRCS-1980, Legenda FAO/UNESCO şi USDA-ST. În WRB-SR este utilizat, deocamdată,
sistemul de orizonturi morfologice din Legenda FAO/UNESCO-1988. Următoarele patru
tabele (Tab. 9.1 - 9.4) redau aceste corelări.
Tabel 9.1
Corelarea orizonturilor pedogenetice principale
FAO/UNESCO - 1988
SRTS-2012 SRTS-2003 SRCS-1980 USDA-ST - 1999
(WRB-SR - 1998)
ORIZONTURI (Simboluri)
O O O O O
Ol Ol Ol - Oi
Of Of Of - Oe
Oh Oh Oh - Oa
A A A A A
E E E E E
B B B B B

136
 C C C C C
Cn Cn - - -
Ck Ck - - -
Cca Cca Cca k (adăugat ca sufix) k (adăugat ca sufix)
- - Cpr - -
R R R R R
- - Rrz - -
T T T H O

Tabel 9.2
)
Corelarea orizonturilor pedogenetice de asociere∗
FAO/UNESCO - 1988
SRTS-2012 SRTS-2003 SRCS-1980 USDA-ST - 1999
(WRB-SR - 1998)
ORIZONTURI (Simboluri)
G* G* G - -
Gr* Gr* Gr r (adăugat ca sufix) g (adăugat ca sufix)
Gor* Go* Go g (adăugat ca sufix) -
W* W* W r (adăugat ca sufix) g (adăugat ca sufix)
w w w g (adăugat ca sufix) -
F - -

Tabel 9.3
Corelarea orizonturilor pedogenetice de tranziţie
FAO/UNESCO - 1988
SRTS-2012 SRTS-2003 SRCS-1980 USDA-ST - 1999
(WRB-SR - 1998)
ORIZONTURI (Simboluri)
AC AC A/C AC AC
A+C A+C A/C
AE AE - AE AE
AB AB A/B AB AB
A+B A+B A/B A/B
AR AR A/R - -
A+R A+R A+R
- - A/G - -
EA EA - EA EA
E+A E+A E/A E/A
EB EB EB EB EB
E+B E+B E+B E/B E/B
- - E + Bt (B lamelar)
BA BA - BA BA
B+A B+A B/A B/A
BE BE - BE BE
B+E B+E B/E B/E

∗
) Se adaugă simbolului orizontului cu care se asociază.
137
 BC BC B/C BC BC
B+C B+C B/C B/C
- - B/G - -
- - C/G - -
BR BR B/R B/R -
B+R B+R B+R
CA CA - CA CA
C+A C+A C/A C/A
CB CB - CB CB
C+B C+B C/B C/B
CR CR - CR -
C+R C+R C/R

Tabel 9.4
Corelarea unor caracteristici morfologice secundare de subdivizare a orizonturilor
principale
FAO/UNESCO -
USDA-ST
SRTS-2012 SRTS-2003 SRCS-1980 1988
-1999
(WRB-SR - 1998)
e - caracter luvic slab e - - -
g - gleizare slabă g - - -
h - talpa plugului h - - -
j - recent maturat j - - -
k - conţinut > 1% CaCO3 k - - -
la - caracter lamelar l - - -
- m - caracter - - -
melanic
nt - pământ coprogenic (turbă n - - -
sedimentară)
p - strat arat p p p p
ţ - orizont înţelenit ţ - - -
x - caracter de fragipan x - x x
Iz - conţinut apreciabil de rizomi iz - - -
t - acumulare de argilă (B) t t t t
s - acumulare reziduală de s s s s
sescvioxizi (asociat cu E) sau
acumulare iluvială (asociat cu B)
h - acumulare iluvială de humus h h h h
(asociat cu B)
v - alterare in situ (asociat cu B) v v w w
zy - prezenţa de feţe de alunecare y y - ss
în orizontul vertic (asociat cu B)
z - orizont cu proprietăţi contractilo- z - - -
gonflante (asociat cu A, B, C)

138
 9.2.2. Corelarea elementelor diagnostice

În tabelele 9.5, 9.6 şi 9.7 este prezentată corelarea orizonturilor, proprietăţilor şi materialelor diagnostice între SRTS şi celelalte
sisteme.
Tabel 9.5
Corelarea orizonturilor diagnostice
SRTS- SRCS- WRB-SR - FAO/UNESCO USDA-ST -
Nr 2003, 1980 1998, 1988, 1999,
2012 2006 2006 2006
crt
Denu- Denu- Diferente Denumire Diferente specifice Denumire Diferente Denumire Diferente
mire mire specifice specifice specifice
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Orizont Orizont V > 55% Orizont molic În grosime sunt Orizont A molic Aceleaşi ca Epipedon molic Aceleaşi ca la
A molic A molic faţă de incluse şi tranziţiile la WRB-SR WRB-SR
(Am) (Am) V > 53% (în AB, AC cu
SRTS) caracteristici de
orizont molic;
V > 50%
2. Orizont Orizont V > 55% Neseparat dar apare la Neseparat dar Neseparat dar
A molic A molic faţă de proprietăţi greice (în cazul apare în definiţia apare în
greic greic V > 53% (în Faeoziomurilor) Greizemurilor - definiţia -
(Ame) (Ame) SRTS) - subgrupelor
alfice la
Molisoluri
3. Orizont Orizont V < 55% Orizont umbric În grosime sunt Orizont A umbric Acelaşi ca la Epipedon Aceleaşi ca la
A A faţă de incluse şi tranziţiile WRB-SR umbric WRB-SR
umbric umbric V < 53% (în AB, AC dacă au
(Au) (Au) SRTS) caracteristici de
orizont umbric

139
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
4. Orizont Orizont - Orizont - Orizont A ocric - Epipedon ocric Include şi
A ocric A ocric ocric (include şi El) orizonturile
(Ao) (Ao) (include şi El) eluviale situate la
sau aproape de
suprafaţă dar şi
orizonturi de
material organic
care sunt prea
subţiri pentru
condiţia de
epipedon histic
sau folistic.
5. Orizont - - În 2006 - Limnic material - Materiale Orizont sau strat
A limnic s-a introdus ca material (subaquatic limnice depuse limnic - L
(Al) diagnostic „material deposits) în apă prin
limnic” precipitare sau
rezultate din
descompunerea
vegetaţiei
acvatice; se
notează
ca orizont Lco
6. Orizont - - Orizont hortic > 100 mg kg-1 P2O5 V ≥ Orizont - Epipedon ≥ 50 cm grosime
A hortic 50% A fimic Plaggen
(Aho) ≥ 50 cm grosime
7. Orizont Orizont Grosime - - - - Epipedon ocric -
E luvic E luvic minimă 5
(Elv) (El) cm.
8. Orizont Orizont Grosime Orizont albic ≥ 1 cm grosime Orizont E albic Nu are Orizont albic ≥ 1 cm grosime
E albic E albic minimă 10 condiţii de
(Ea) (Ea) cm. grosime

140
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
9. Orizont Orizont ≥ 10 cm Orizont cambic (Bv) grosime Orizont B cambic grosime ≥ 15 cm, Orizont Include şi
B cambic B cambic grosime ≥ 15 cm, baza la (Bw) baza la cambic orizonturile
(Bv) (Bv) ≥ 25 cm adâncime; ≥ 25 cm adân- (Bw) de glei;
textura lutonisipoasă cime grosime
sau mai fină ≥ 15 cm
10. Orizont B Orizont Grosime Orizont argic (include şi = 1/10 grosime din Orizont B argic (idem - Orizont ≥ 7,5 cm
argic (Bt) B argilo- minimă 1/10 orizont B în benzi) suma oriz. supra- WRB-SR) argilic grosime sau
(include iluvual din grosi- (Bt) iacente sau ≥ 7,5 cm (Bt) (Bt) ≥ 1/10 din
şi orizont (Bt) mea orizon- sau ≥ 15 cm suma suma
B în (include turilor lamele-lor; textura- ≥ lut orizonturilor
benzi) şi ori- supra- nisipos şi ≥ 8% argilă supra-iacente
zont B în iacente sau sau suma
benzi) ≥ 7,5 cm ori lamelelor ≥
≥ 15 cm 15 cm.
(benzi)
11. Orizont B Orizont - Orizont natric Text. ≥ lut nisipos şi ≥ Orizont B natric Idem WRBSR Orizont Idem WRB-
argic- Bt natric (Bt na) 8% argilă; (Bt na) natric SR > 15% Na
natric (Btna) > 15% Na schimbabil în (Btna) schimbabil
(Btna) primii 40 cm sau
SAR ≥ 13
12. Orizont B Orizont Lipsă indici Orizont spodic (Bs, Bhs) Orizont B spodic Orizont spodic - Orizont > 85%
spodic B spodic de acu- (Bs, Bhs) spodic (Bs, materiale
(Bs, Bhs) (Bs, Bhs) mulare a Fe Bhs) spodice într-
şi Al un strat ≥ 2,5
cm grosime
13. Orizont Orizont ≥ 15cm Orizont calcic ≥ 15 cm grosime Orizont C calcic Idem WRB-SR Orizont Idem WRB-
C calcic carbo- grosime (Cc) (Ck) calcic SR
(calxic) natoilu- (Ck)
sau vial
carbo- (Cca)
natoacu
-mulativ
(Cca)

141
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
14. Orizont Orizont - Orizont salic - Proprietăţi salice - Orizont salic ≥ 15 cm
salic salic (sa) ≥ 15 cm grosime (z) (z) grosime
(sa) (sz) EC > 30,
dS/m extract
la saturaţie şi
un produs:
EC ·
grosimea
> 900
15. Orizont Orizont Orizont salic Orizont - - - - -
hipo- salinizat ≥15cm hiposalic
salic (sc) grosime (szw)
(sc)
16. Orizont Orizont - Se asociază cu alte - Se asociază cu alte ori- - Se asociază cu -
natric alcalic orizonturi (n) zonturi (n) alte orizonturi (n)
(na) sau natric
(na)
17. Orizont Orizont - Hiposodic (son) - - - - -
hipona- alcalizat
tric sau (ac)
sodic
(ac)
18. Orizont Caracter Fără condi- Fără condiţii de „sulfidic materials” Fără condi- „sulfidic materials” Fără condiţii
sulfu- sulfuric ţii de grosi- grosime ţii de grosi- de grosime
ratic (sf) me me
19. Orizont - - Orizont sulfuric ≥ 15 cm grosime - - Orizont sulfuric ≥ 15 cm
sulfuric grosime
su)
20. Orizont - - - - - - - -
contracti
lo-
gonflant
(z) –
denumit
pelic în
SRTS-
2003

142
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
21. Orizont Orizont - Orizont vertic ≥ 25 cm grosime Proprie- Fără condi- Nu este definit un -
vertic vertic (y) tăţi ţii de grosi- orizont vertic, ci
(Bzy) – vertice me numai feţe de
notat alunecare
By în (slickensides) (ss)
SRTS-
2003
22. Orizont - - Orizont petrocalcic - Orizont - Orizont petro- -
petro- petro- calcic
calxic calcic
(pc)
23. Fragi- Orizont - Orizont fragic ≥ 25 cm grosime Fragipan Fără Fragipan ≥ 15 cm
pan (ori- fragipan condiţii de grosime
zont (x) grosime
fragic)
(x)
24. Orizont Orizont - Orizont spodic - Orizont - Orizont spodic -
B cripto- B spodic spodic
spodic
(Bcp) *)
25. Orizont - - - - - - - -
B pre-
spodic
(Bpp)
introdus
în
SRTS-
2012
26. Orizont - (clase - - - - - - -
scheletif de
er (q) conţinut
de
schelet)

143
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
27. Orizont - - Orizont folic ≥ 10 cm grosime - - Folistic epipedon ≥ 15 cm
folic (O) grosime
28. Orizont Orizont - Orizont histic ≥ 10 cm grosime Orizont 20-40 (60) Epipedon histic Idem
turbos organic (H) histic cm gro- WRB-SR
(T) hidro- (H) sime
morf (T)
29. Orizont - - Orizont antropedogenetic ≥ 50 cm grosime Orizont A ≥ 50 cm Epipedon plaggen Idem FAO
antro- fimic grosime (pp)
pedo-
genetic
(N)
30. Orizont - - Orizont antracvic - - - - -
antracvi
c (aq)

*) A fost asimilat cu orizontul B spodic, nefiind identificat în alte sisteme de clasificare

144
 Tabel 9.6
Corelarea proprietăţilor diagnostice
SRTS
2003, 2012 SRCS-1980 WRB-SR–2006 FAO/UNESCO - 1988, USDA -ST – 1999,
Nr.
crt.
Diferenţe Diferenţe Diferenţe Diferenţe
Denumire Denumire Denumire Denumire Denumire
specifice specifice specifice specifice
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Caracter Caracter - Vermic - - - Vermic -
vermic (vm) vermic (utilizat la sol)
2 Schimbare Schimbare - Schimbare - Schimbare < 5 cm grosime Schimbare -
texturală texturală texturală bruscă texturală texturală bruscă
bruscă bruscă bruscă
3 Proprietăţi Material - Orizont andic - Proprietăţi - Proprietăţi andice -
andice (an) amorf andice
sau orizont
andic
4 Trecere Orizont E+B - Pătrunderi de limbi - Pătrunderi de - Orizont glosic ≥ 5 cm grosime
albeglosică albeluvice limbi (ton-
sau albeluvică guing)
notată cu E+B
5 Contact litic Contact litic - Rocă dură - Rocă dură - Contact litic -
sau rocă continuă continuă
compactă
continuă (li)
6 Proprietăţi Caracter V ≥ 55% V ≥ 50% - V ≥ 50% - - -
eutrice eutric
V > 53%
7 Proprietăţi Caracter V < 55% V < 50% Unitate de sol V < 50% Unitate de sol - -
districe distric
V < 53%
8 Proprietăţi - - Proprietăţi alice - - - - -
alice (al)
9 Materie orga- Materie orga- - - - - - - -
nică segrega- nică segrega-
bilă (os) bilă (ms)

145
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 Pudră friabilă - - Carbonaţi - Pudră friabilă - Carbonaţi -
de carbonat secundari de carbonaţi secundari
de calciu sau (soft powdery identificabili
carbonaţi lime)
secundari
(km)
11 Proprietăţi - - - - Proprietăţi Nu include Condiţii acvice -
acvice, gleice, gleice şi proprietăţi
stagnice şi stagnice antracvice
antracvice
12 Proprietăţi - - Proprietăţi gleice - Proprietăţi - Condiţii acvice de -
gleice şi gleice endosaturaţie
orizont gleic (endo-acvice)
(G)
13 Proprietăţi Orizont Gr - Proprietăţi - - - Matrice redusă -
reductomorfice reductomorfice sau gleizare
(Gr) (glei de puternică
reducere)
14 Proprie-tăţi Orizont Go - Proprietăţi - - - Trăsături
redoximorfe redoximorfice redoximorfice
(Gox) (glei de
oxidoreducere)
15 Proprietăţi Orizonturi - Proprietăţi - Proprietăţi - Condiţii acvice de -
stagnice W şi w stagnice stagnice epi-saturaţie
(epiacvice)
16 Proprietăţi - - Antracvic - Fază - Condiţii acvice de -
antracvice antracvică saturaţie
antropică
17 Proprietăţi - - Proprietăţi - - - - -
gelistagnice gelistagnice (în
2006)
18 Culori Culoarea - - - - - - -
diagnostice solului

146
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
19 Adâncime de Adâncime - Adâncimi standard - Adâncimi - Secţiune de -
situare a unui de situare specifice control
orizont sau a a unui
unui caracter orizont sau
diagnostic a unui
caracter
diagnostic
20 Caracter Clase după - Scheletic - Fază - - Unele clase
scheletic conţinutul scheletică granulometrice (ex.
de schelet lut scheletic)
21 Caracter Clase după - Scheletic - Fază - - Unele clase
subscheletic conţinutul scheletică granulometrice (ex.
de schelet lut scheletic)
22 Proprietăţi Subtipuri - Salic şi/sau sodic - Fază salică şi - Fază salină şi -
salsodice de sol sodică sodică
salinizate/
sodizate

147
 Tabel 9.7
MATERIALE PARENTALE DIAGNOSTICE

Nr. SRTS- 2003, 2012 SRCS - 1980 WRB-SR - 2006 FAO/UNESCO - 1988 USDA-ST - 1999
crt
0 1 2 3 4 5
1 Material fluvic sau aluvic - Material fluvic Proprietăţi fluvice -
(MF)

2 Material antropogen - Material antropogeomorfic - -

(MA)

3 Material antropogen garbic - Material antropogeomorfic garbic - -

4 Material antropogen spolic - Material antropogeomorfic spolic - -

5 Material antropogen urbic - Material antropogeomorfic urbic - -

6 Material antropogen mixic - - -

7 Material antropogen reductic - Material antropogeomorfic reductic - -

8 Material scheletic calcarifer - - - -

(MK)

9 Material marnic (MM) Orizont Cpr - - -

10 Material erubazic (ME) Caracter erubazic

11 Material bauxitic (MB) - - - -

148
9.3. Corelarea solurilor
9.3.1. Corelarea categoriilor taxonomice
O condiţie a corelării solurilor o constituie echivalarea rangurilor taxonomice de nivel
superior, utilizate în SRTS-2003 şi 2012 şi SRCS-1980, cu cele din WRB, legenda FAO şi
USDA Soil Taxonomy (Tabel 9.8).
Tabel 9.8
Echivalarea categoriilor taxonomice de nivel superior din SRTS şi SRCS-1980 cu
WRB SR-1998, Legenda FAO/UNESCO-1988 şi USDA Soil Taxonomy-1999
SRTS- SRCS- FAO/UNESCO - WRB-SR - USDA-ST -
2003, 2012 1980 1988 1998, 2006 1999, 2006
Categorii Nr. Categorii Nr. Categorii Nr. Categorii Nr. Categorii Nr.
taxonomice unit. taxonomice unit. taxonomice unit. taxonomice unit. taxonomice unit.
Clase 12 Clase 10 - - - - Ordin 12
Tipuri 32 Tipuri 39 Grupa 28 Grupa de 30 Sub-ordin 64
29 majoră de sol de 32 68
sol referinţă
Subtipuri 245 Sub- 250 Unitate 153 Unitate 541 Marea 317
> 300 tipuri de sol de sol > 550 grupă > 350
- - - - - - - - Subgrupa 2 400
> 2500

Din tabelul 9.8 rezultă existenţa unor diferenţe substanţiale în ceea ce priveşte
categoriile taxonomice la nivel superior, cuprinse de sistemele de clasificare comparate.
Cele mai importante deosebiri apar la nivelul claselor (ordinelor) de sol, care în WRB-SR şi
FAO/UNESCO nu sunt separate pentru bunul motiv că acestea nu sunt cu adevărat
sisteme de clasificare: FAO/UNESCO este lista solurilor din harta solurilor lumii, care este
folosită şi ca sistem de clasificare, fără să aibă o arhitectură corespunzătoare; WRB-SR
este un sistem de unităţi de sol de referinţă, respectiv un catalog de soluri posibile, faţă de
care se recomandă raportarea clasificărilor de soluri existente. Corelarea la nivelul clasei
de sol este întrucâtva posibilă numai cu USDA Soil Taxonomy, dar şi în acest caz cu o
marjă largă de aproximare (tabel 9.9).
Tabel 9.9
CORELAREA CLASELOR DE SOLURI DIN SRTS ŞI SRCS-1980 CU USDA SOIL
TAXONOMY
SRTS - 2012 SRTS - 2003 SRCS - 1980 USDA-ST - 1999
Protisoluri Protisoluri Soluri neevoluate, trunchiate Entisoluri
sau desfundate (pp)
Cernisoluri Cernisoluri Molisoluri Molisoluri (parţial)
Umbrisoluri Umbrisoluri Umbrisoluri Inceptisoluri (pp)
Cambisoluri Cambisoluri Cambisoluri Inceptisoluri (pp)
Luvisoluri Luvisoluri Argiluvisoluri Alfisoluri, Ultisoluri (pp)
Spodisoluri Spodisoluri Spodosoluri Spodosoluri
Vertisoluri Pelisoluri - Vertisoluri şi subgrupe vertice
(pp)
Andisoluri Andisoluri Umbrisoluri (pp) Andisoluri
Hidrisoluri Hidrisoluri Soluri hidromorfe Subordine şi mari grupe acvice
Salsodisoluri Salsodisoluri Soluri halomorfe Aridisoluri (parţial)
Alfisoluri (parţial)
Molisoluri (parţial)
Histisoluri Histisoluri Soluri organice Histosoluri
Antrisoluri Antrisoluri Soluri neevoluate, trunchiate Inceptisoluri (pp)
sau desfundate (pp) Entisoluri (pp)
149
9.3.2. Corelarea unităţilor taxonomice de sol (Pedotaxonilor)

9.3.2.1. PROTISOLURI (PRO)

(SOLURI NEEVOLUATE, TRUNCHIATE SAU DESFUNDATE (pp) în
SRCS-1980)

WRB-SR – 1998: În baza mondială de referinţă, Protisolurile sunt distribuite la grupele de

referinţă de FLUVISOLURI (FLUVISOLS), REGOSOLURI (REGOSOLS), ARENOSOLURI
(ARENOSOLS) şi LEPTOSOLURI (LEPTOSOLS).
USDA-ST – 1999: În taxonomia americană, Protisolurile aparţin integral ordinului
ENTISOLURI (ENTISOLS). Conceptul de ENTISOL cuprinde soluri cu profil slab dezvoltat
sau fără profil pedologic şi care nu au caracteristici diagnostice prezente la alte ordine.
Protisolurile sunt distribuite în cadrul subordinelor: ARENTURI (ARENTS), ORTENTURI
(ORTHENTS), PSAMENTURI (PSAMMENTS) şi FLUVENTURI (FLUVENTS).

LITOSOLURI (LS)
(LITOSOL - LS în SRCS-1980)

WRB-SR – 1998: În acest sistem, Litosolurile corespund, în mare, conceptului de

LEPTOSOL (LP), dar au totuşi o cuprindere mai restrânsă decât acesta.
Leptosolurile sunt soluri care:
1. Prezintă :
- rocă dură în primii 25 cm de la suprafaţă; sau
- material scheletic cu mai puţin de 20 procente (din greutate) material fin, de la
suprafaţa solului până la adâncimea de 75 cm; sau
- orizont molic de 10 - 25 cm grosime care acoperă direct un material cu peste 40%
carbonat de calciu echivalent.
2. Nu au alte orizonturi diagnostice în afară de un orizont molic, ocric, umbric sau
1
yermic .
USDA-ST - 1999: În sistemul USDA Soil Taxonomy, Litosolurile din România aparţin
ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul ORTENTURI (ORTHENS), respectiv la
subgrupe litice ale marilor grupe CRYORTENTURI (CRYORTHENTS), UDORTENTURI
(UDORTHENTS) şi USTORTENTURI (USTORTHENTS). Aceste subgrupe litice sunt
definite ca soluri având un contact litic (lithic contact), respectiv roca dură continuă,
silicatică, deasupra adâncimii de 50 cm. Corespunzător acestui criteriu, litosolurile noastre
reprezintă doar un segment din subgrupele litice ale Soil Taxonomy.
Corelarea subtipurilor de litosoluri cu unităţile taxonomice echivalente din WRB-SR şi
USDA-ST Soil Taxonomy este redată în tabelul 9.10.

1
Orizont yermic: orizont de suprafaţă, care constă din acumulare de fragmente de rocă (pavaj
deşertic) de obicei, dar nu întotdeauna, incluse într-o crustă veziculară lutoasă şi acoperite de un strat
subţire de nisip sau loess.
150
 Tabel 9.10
Corelarea subtipurilor de LITOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Dystri-lithic Leptosol Lithic Cryorthents (pp)

Distric (LP dy-li) (pp) Lithic Udorthents (pp)
(LS di) Dystric Leptosol
Tipic (LP dy) (pp)
(LS ti) Eutri-lithic Leptosols Lithic Udorthents (pp)
Eutric (LP eu-li) (pp) Lithic Ustorthents (pp)
(LS eu) Eutric Leptosol
(LP eu)(pp)
Rendzinic Rendzinic Eutri-lithic Leptosols Lithic Cryorthents (pp)
(LS rz) (LS rz) (LP eu-li) (pp) Rendollic-lithic Udorthents (pp)
Rendollic-lithic Ustorthents (pp)
Scheletic - Hyperskeletic Leptosol Lithic Udorthents (pp)
(LS qq) (LP skh) (pp) Lithic Ustorthents (pp)
Folic Organic Folic Leptosols Lithic Udifolists (pp)
(LS fo) (LS tb) (LP fo) (pp) Lithic Ustifolists (pp)
Lithi-folic Leptosol Lithic Udorthents (pp)
(LP li) (pp)

Probleme speciale de corelare a Litosolurilor

Datorită diferenţelor conceptuale (lipsa echivalenţei dintre entităţile taxonomice), atât în
WRB-SR cât şi în USDA-ST, corelarea Litosolurilor trebuie privită mai curând ca o
paralelizare decât ca o echivalare propriu-zisă. Astfel, în cazul WRB-SR, Litosolurile se
distribuie parţial la Leptosoluri districe şi eutrice şi parţial la Leptosoluri districe-litice şi
respectiv eutrice-litice. Pentru integrarea Litosolurilor histice s-au creat unităţi suplimentare
de Leptosoluri folice-litice şi folice (cele cu orizont organic mai mare de 10 cm grosime). În
mod similar, s-a procedat pentru integrarea în sistemul USDA-ST, unde s-au creat
subgrupe suplimentare de Ortenturi pentru Litosolurile rendzinice (Ortenturi litice-rendolice)
şi pentru cele histice (Ortenturi litice-histice).

REGOSOLURI (RS)
(REGOSOLURI - RS în SRCS-1980)

WRB-SR – 1998: REGOSOLS (RG) - Conceptul de regosol cuprinde solurile minerale slab
dezvoltate, formate pe materiale neconsolidate, care au numai un orizont de suprafaţă
ocric şi care nu sunt foarte subţiri (LEPTOSOLURI), nisipoase (ARENOSOLURI) sau cu
proprietăţi fluvice (FLUVISOLURI). Aceste materiale neconsolidate au fost considerate
regolite, pedolite sau non-soluri.
Regosolurile reprezintă materiale neconsolidate, exclusiv cele cu texturi grosiere şi cele cu
proprietăţi fluvice şi care nu au alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont ocric.
Din definiţia de mai sus, rezultă că Regosolul din WRB-SR are o accepţiune mai restrânsă
decât cel din SRTS, care admite orizonturi molice, umbrice, salice ş.a.. Din acest motiv,
pentru a crea echivalentele necesare, în WRB-SR s-a recurs la crearea de subunităţi de
ordinul III, care fac tranziţia spre alte categorii de soluri.
USDA-ST – 1999: Ca şi Litosolurile, Regosolurile aparţin ordinului de soluri neevoluate sau
slab evoluate, respectiv ENTISOLURILOR (ENTISOLS), subordinul ORTENTURI
(ORTHENTS). După regimurile de temperatură şi umiditate, Regosolurile din România se
distribuie în principal în unele mari grupe de UDORTENTURI (UDORTHENTS) şi
USTORTENTURI (USTORTHENTS). Se poate admite şi existenţa unor Regosoluri reci -

151
respectiv CRIORTENTURI (CRYORTHENTS), în zonele montane, la peste 1.200 – 1.500
m altitudine absolută. Unele subtipuri de Regosoluri aparţin ordinelor MOLISOLURI
(MOLLISOLS), ARIDISOLURI (ARIDISOLS) şi INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS).
Corelarea subtipurilor de regosoluri cu solurile similare din WRB-SR şi USDA-ST este
prezentată în tabelul 9.11.
Tabel 9.11
Corelarea subtipurilor de REGOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Distric Dystric Regosols Typic Cryorthents (pp)

(RS di) Neseparate, (RG dy) Typic Udorthents (pp)
Eutric incluse la Eutric Regosols Typic Udorthents (pp)
(RS eu) regosol tipic (RG eu) Typic Ustorthents (pp)
Calcaric (RS ti) Calcaric Regosols Typic Udorthents (pp)
(RS ka) (RG ca) Typic Ustorthents (pp)
Molic Molic Mollic Regosols Entic Hapludolls (pp)
(RS mo) (RS mo) (RG mo) Entic Haplustolls (pp)
Umbric Umbric Umbric Regosols Humic Dystrocryepts (pp)
(RS um) (RS um) (RG um) Humic Dystrudepts (pp)
Stagnic - Stagnic Regosols Epiaquic Udorthents (pp)
(RS st) (RG st)
Typic Haplosalids (pp)
Salinic Salinizat Salic Regosols
Typic Udorthents (pp) (saline phase)
(RS sc) (RS sc) (RG sz)
Typic Ustorthents (pp) (saline phase)
Typic Cryorthents (pp)
Scheletic Skeletic Regosols
- Typic Udorthents (pp) (skeletal)
(RS qq) (RG sk)
Typic Ustorthents (pp) (skeletal)
Litic Litic Leptic Regosols Lithic Cryorthents (pp)
(RS li) (RS ls) (RG le) Lithic Udorthents (pp)
Lithic Ustorthents (pp)

Probleme speciale de corelare a Regosolurilor

Regosolurile din SRTS corespund în bună măsură celor definite în WRB-SR. S-au creat
însă unităţi suplimentare pentru Regosolurile molice şi umbrice, neprevăzute în WRB-SR.
Mai multe probleme apar la corelarea cu USDA-ST, unde Regosolurile molice şi umbrice
se distribuie la Hapludoluri şi Haplustoluri entice şi respectiv, la Distrocriepturi şi
Distrudepturi humice. Regosolurile salinice par să se încadreze mai curând la Haplosaliduri
(cele cu orizont salic în primii 100 cm) sau/şi respectiv Ustortenturi (faza salină).

152
 PSAMOSOLURI (PS)
(PSAMOSOL - PS în SRCS-1980)

WRB-SR-1998: (ARENOSOLURI - AR) Caracteristica fundamentală a Arenosolurilor este

natura nisipoasă a materialului parental. Textura acestor soluri este nisipo-lutoasă sau
nisipoasă până la cel puţin 100 cm adâncime sau până la un orizont plintic, petroplintic sau
salic, situat între 50 - 100 cm de la suprafaţă. Fragmentele de roci sau alte fragmente
grosiere, dacă sunt prezente, nu trebuie să depăşească 35% din volum. Arenosolurile nu
au alte orizonturi diagnostice, decât unul ocric sau albic, un orizont plintic, petroplintic sau
salic sub 50 cm adâncime, sau un orizont argic sau spodic sub 200 cm adâncime.
Arenosolurile sunt soluri care au:
1. Textură nisipo-lutoasă sau mai grosieră, fie până la o adâncime de cel puţin 100
2 3
cm, sau până la un orizont plintic , petroplintic sau salic, aflate între 50 - 100 cm de la
suprafaţă.
2. Mai puţin de 35% (din volum) fragmente de rocă sau alte fragmente grosiere în
primii 100 cm de la suprafaţă.
3. Pot avea orizonturi plintice, petroplintice sau salice sub 50 cm, orizonturi argice
sau spodice sub 200 cm adâncime.
USDA-ST - 1999 Psamosolurile aparţin predominant ordinului ENTISOLURI (ENTISOLS),
subordinul PSAMENTURI (PSAMMENTS). În funcţie de regimul de temperatură şi
umiditate, Psamosolurile din SRTS se distribuie, în principal, la două mari grupe:
USTIPSAMENTURI (USTIPSAMMENTS), caracteristice zonei calde-secetoase şi
UDIPSAMENTURI (UDIPSAMMENTS), răspândite în zona umedă.
Corelarea subtipurilor de Psamosoluri cu unităţile taxonomice similare din WRB-SR şi
USDA-ST este redată în tabelul 9.12.
Tabel 9. 12
Corelarea subtipurilor de PSAMOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR-1998 USDA-ST - 1999

Entic - Protic Arenosol Typic Ustipsamments (pp)

(AR pr)
Distric Dystric Arenosols Typic Udipsamments (pp)
(PS di) Neseparate, (AR dy)
Eutric incluse la Eutric Arenosols Typic Udipsamments (pp)
(PS eu) Psamosol tipic (AR eu) Typic Ustipsamments (pp)
Calcaric (PS ti) Calcaric Arenosols Typic Ustipsamments (pp) (calca-
(PS ka) (AR ca) reous)
Molic Mollic Mollic Arenosols Psammentic Hapludolls (pp)
(PS mo) (PS mo) (AR mo) Psammentic Haplustolls (pp)
Umbric Umbric Umbric Arenosols Humic-psammentic Dystrudepts
(PS um) (PS um) (AR um)
Gleic Gleizat Endogleyic Arenosols Endoaquic Udipsamments (pp)
(PS gc) (PS gz) (AR gl) Endoaquic Ustipsamments (pp)

2
Orizont de subsuprafaţă caracteristic unor soluri tropicale constând dintr-o mixtură săracă în humus,
dar bogată în oxizi de fier şi argilă caolinitică, la care se asociază cuarţ şi alte componente.
3
Este caracteristic unor soluri tropicale şi constă dintr-un strat continuu întărit de compuşi de fier şi fără
sau cel mult cu urme de materie organică.
153
SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Salinic Salinizat Endosalic Arenosols Typic Aquisalids (pp)

(PS sc) (PS sc) (ARszn) (pp) Endoaquic Ustipsamments (pp)
Hyposalic Arenosols (saline phase)
(ARszw) (pp)
Sodic Endosodic Arenosols Endoaquic Ustipsamments (sodic
(PS ac) (ARson) (pp) phase)
Hyposodic Arenosols
(ARsow) (pp)

Probleme speciale de corelare a Psamosolurilor

În WRB-SR, conceptul de Arenosol este mai larg decât cel de Psamosol utilizat în SRTS.
Din acest motiv, corelarea Psamosol-Arenosol are la bază îndeosebi textura materialului
parental şi mai puţin cerinţele de orizonturi diagnostice care diferă sensibil. Trebuie reţinut
faptul că nu se cere ca materialul parental să fie remaniat eolian. Multe Arenosoluri sunt
formate pe depozite nisipoase rezultate din dezagregarea "in situ" a unor roci compacte
consolidate. De aici şi probabilitatea de a fi prezente fragmente de rocă în materialul
parental.
S-au creat unităţi suplimentare de Arenosoluri, pentru Psamosolurile umbrice şi gleice,
neprevăzute în WRB-SR.
Atât în WRB-SR, cât şi în sistemul USDA-ST, sunt prevăzute şi unităţi (subgrupe) lamelice
de Arenosoluri, respectiv Psamenturi (cu lamele în primii 100/200 cm), care în SRTS se
regăsesc la nivel de varietate de sol.

ALUVIOSOLURI (AS)
(SOL ALUVIAL – SA în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (FLUVISOLS - FL) - Conceptul de Fluvisol defineşte soluri care conţin
materiale fluvice începând din primii 25 cm de la suprafaţă şi care continuă până la cel
puţin 50 cm adâncime. Nu au alte orizonturi diagnostice decât unul histic, molic, ocric,
4 5
takâric , umbric, yermic , salic sau sulfuric.
Fluvisolurile sunt soluri care au:
1. Grosime de 25 cm sau mai mult.
2. Material fluvic începând din primii 25 cm de la suprafaţa solului şi până la cel
puţin 50 cm adâncime.
3. Nu prezintă alte orizonturi diagnostice cu excepţia unui orizont: histic, molic,
ocric, takâric, umbric, yermic, salic sau sulfuric.
USDA-ST - 1999: În sistemul american actual de clasificare, Aluviosolurile aparţin ordinului
ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul FLUVENTURI (FLUVENTS). Aluviosolurile din
România se distribuie la marile grupe de UDIFLUVENTURI (UDIFLUVENTS), şi
USTIFLUVENTURI (USTIFLUVENTS).
Corelarea subtipurilor de aluviosoluri cu WRB-SR - 1998 şi USDA-ST - 1999 este redată în
tabelul. 9.13.

4
Orizont takâric: orizont de suprafaţă cu textură fină şi care constă din o crustă densă de suprafaţă şi o
parte inferioară foioasă; este format în condiţii aride pe soluri periodic inundate.
5
A se vedea nota 1.
154
 Tabel 9.13
Corelarea subtipurilor de ALUVIOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Entic Protosol aluvial Haplic FLuvisols Typic Udifluvents (pp)

(AS en) (PA) (FL ha) Typic Ustifluvents (pp)
Distric Dystric FLuvisols Fluventic Dystrudepts
(AS di) Incluse la (FL dy)
Eutric Sol aluvial tipic, Eutric FLuvisols Typic Udifluvents (pp)
(AS eu) neseparate (FL eu) Typic Ustifluvents (pp)
Calcaric la acest nivel Calcaric FLuvisols Typic Ustifluvents (pp)
(AS ka) (FL ca) (calcareous)
Molic Sol aluvial molic Mollic Fluvisols Mollic Udifluvents (pp)
(AS mo) (SA mo) (FL mo) Mollic Ustifluvents (pp)
Umbric Sol aluvial mbric Umbric FLuvisols Mollic Udifluvents
(AS um) (SA um) (FL um)
Vertic Sol aluvial vertic Vertic FLuvisols Vertic Udifluvents (pp)
6
(AS vs) (SA vs) (FL vr) Vertic Ustifluvents (pp)
Gleic Sol aluvial gleizat Gleyic FLuvisols Endoaquic Udifluvents (pp)
(AS gc) (AS gz) (pp) (FL gl) Endoaquic Ustifluvents (pp)
Salinic Sol aluvial salinizat Salic FLuvisols Endoaquic Udifluvents (saline
(AS sc) (SA sc) (FL sz) (pp) phase)
Sodic Sol aluvial alcalizat Sodic FLuvisols (pp) Endoaquic Ustifluvents (sodic
(AS ac) (SA ac) (FL so) phase)
Coluvic Coluvisol tipic Haplic Fluvisol (pp) Typic Udifluvents (pp)
(AS co) (CO ti) (FL ha) Typic Ustifluvents (pp)
Calcaric Fluvisol (pp)
(FL ca)
Prundic Sol aluvial litic Skeletic Fluvisols Typic Udifluvents (pp) (skeletal)
(AS pr) (SA ls) (FL sk) Typic Ustifluvents (pp) (skeletal)
Litic Sol aluvial litic Leptic FLuvisols Lithic Udifluvents (pp)
(AS li) (SA ls) (FL le) Lithic Ustifluvents (pp)

Probleme speciale de corelare a aluviosolurilor

Aluviosolurile din SRTS se corelează destul de bine cu WRB-SR şi satisfăcător cu USDA-
ST. În cazul WRB-SR s-au creat unităţi suplimentare de Fluvisoluri vertice, unde au fost
incluse Aluviosolurile vertice (prin asimilare).
Aluviosolurile salinice şi sodice au o accepţiune mai largă decât termenii salic şi sodic din
cele două sisteme, incluzând şi soluri slab şi moderat salinizate.

6
Termeni nou introduşi, care nu exită în original.
155
9.3.2.2. CERNISOLURI (CER)
(MOLISOLURI în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: Clasa CERNISOLURI din SRTS ar cuprinde următoarele grupe de

referinţă din WRB-SR: Cernoziomuri (CHERNOZEMS), Kastaniozomuri (KASTANOZEMS)
şi Faeoziomuri (PHAEOZEMS).
USDA-ST - 1999: În acest sistem, Cernisolurile corespund unei părţi din ordinul
Molisolurilor (MOLLISOLS), care au o cuprindere mai largă, deoarece includ toate
subtipurile molice din SRTS, Lăcovişti ş.a.

KASTANOZIOMURI (KZ)
(SOL BĂLAN – SB în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (KASTANOZEMS - KS). Kastanoziomurile sunt soluri ale zonelor mai
uscate şi mai calde ale stepelor. Aici vegetaţia naturală este dominată de ierburi care ajung
timpuriu la maturitate, cu o producţie de masă uscată de rădăcini de 3 - 4 tone/ha/an, din
care 50% este concentrată în primii 25 cm ai solului, rezultând un orizont de suprafaţă cu
un conţinut de materie organică între 2 - 4%, rareori > 5%. În consecinţă, Kastanoziomurile
au un orizont molic mai puţin profund decât Cernoziomurile şi Faeziomurile şi care nu este
negru spre cenuşiu foarte închis, ci mai degrabă brun cenuşiu închis către brun închis.
Acest aspect este datorat climatului semiarid spre arid, unde producţia de biomasă este
mai mică. Crotovinele sunt mai puţin frecvente şi mai puţin profunde decât în
Cernoziomuri, probabil din cauza iernilor mai blânde. În contrast cu Cernoziomurile,
Kastanoziomurile pot avea un orizont gipsic sau concentraţii de cristale de gips în partea
inferioară a profilului sau în materialul parental. Un orizont gipsic apare însă numai în
zonele mai aride, unde materialul parental este bogat în gips. În climatele temperate mai
uscate pot prezenta un orizont de acumulare a sărurilor la adâncimi mai mari de 200 cm de
la suprafaţă.
Kastanoziomurile sunt soluri care prezintă:
a) Orizont molic cu crome > 2 în stare umedă până la cel puţin 20 cm adâncime, sau
având aceste crome direct sub orice strat arat.
b) Concentraţii de carbonaţi secundari în primii 100 cm de la suprafaţă.
c) Nu prezintă alte orizonturi diagnostice cu excepţia unui orizont argic, calcic, cambic,
gipsic, petrocalcic, petrogipsic sau vertic.
USDA-ST - 1999. Kastanoziomurile corespund Molisolurilor cu regim de umiditate ustic,
respectiv USTOLURILOR (USTOLLS) şi pot fi incluse la VERMUSTOLURI
(VERMUSTOLLS), HAPLUSTOLURI (HAPLUSTOLLS) şi CALCIUSTOLURI
(CALCIUSTOLLS).
Corelarea subtipurilor de Kastanoziomuri este dată în tabelul 9.14.
Tabel 9.14
Corelarea subtipurilor de KASTANOZIOM

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic (KZ ti) Sol bălan tipic Calcaro-calcic Kastanozems Entic Haplustolls (pp)
(calcaric) (SBti) (KC cc-ca) Entic Vermustolls (pp)
Sol bălan vermic Typic Calciustolls (pp)
(SBvm)
Gleic - Gleyic Kastanozems Endoaquic Haplustolls
(KZ gc) (KS gc)

156
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Salinic Sol bălan salinizat Hyposalic Kastanozems Endoaquic Haplustolls

(KZ sc) (SB sc) (KS szw) (saline phase)
Sodic Sol bălan alcalizat Hyposodic Kastanozems Endoaquic Haplustolls
(KZ ac) (SB ac) (KS sow) (pp) (sodic phase)
Endosodic Kastanozems
(KS son) (pp)

Probleme speciale de corelare a Kastanoziomurilor

Kastanoziomurile din SRTS reprezintă numai unele unităţi ale Kastanozem-urilor din WRB-
SR. Spre exemplu, lipsesc Kastanoziomurile luvice, vertice, gipsice şi cromice. Au fost
separate ca unitate suplimentară, Kastanozemurile hiposalice, neincluse în WRB-SR. În
sistemul USDA-ST, majoritatea acestor soluri au caractere entice, datorită diferenţierii
slabe a orizonturilor de sol.

CERNOZIOMURI (CZ)
(CERNOZIOM - CZ în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (CHERNOZEMS - CH). Cernoziomurile reprezintă solurile zonei

temperate cu ierni reci sau foarte reci şi veri scurte, calde până la fierbinţi. Precipitaţiile
sunt relativ scăzute, cca. 350 - 600 mm/an şi limita lor superioară (600 mm) abia egalează
evapotranspiraţia potenţială anuală. Materialele parentale ale acestor soluri sunt
reprezentate predominant prin loess sau depozite loessoide. Vegetaţia naturală este
dominată de ierburi anuale înalte, cu producţie ridicată de biomasă, denumită stepa cu
ierburi înalte în Europa Răsăriteană şi în Asia şi preeria cu ierburi înalte în America de
Nord. Vegetaţia ierboasă naturală poate produce 4 - 6 t/ha/an de masă uscată de rădăcini,
concentrată în primii 60 cm ai solului (cca. 80% din masa de rădăcini se găseşte în primii
30 - 40 cm). Acest tip de vegetaţie, împreună cu o pedofaună foarte bogată, conduce la
formarea de soluri caracterizate printr-un orizont de suprafaţă profund, cenuşiu foarte
închis, foarte bogat în humus (până la 10 - 16%) şi elemente nutritive, cu structură
granulară bine dezvoltată. Bioturbaţia intensă este evidenţiată de prezenţa crotovinelor,
care constituie o trăsătură tipică a cernoziomurilor.
Cernoziomurile sunt soluri care prezintă:
a) Un orizont molic cu crome ≤ 2 în stare umedă dacă textura este mai fină decât lut
nisipos sau < 3,5 dacă textura este lut nisipos sau mai grosieră; ambele crome până
la 20 cm adâncime sau direct sub stratul arat;
b) Concentraţii de carbonaţi secundari începând în primii 50 cm de la limita inferioară a
orizontului humifer, dar în primii 200 cm de la suprafaţă;
c) Nu există un orizont petrocalcic între 25 - 100 cm adâncime;
d) Nu există gips secundar;
e) Nu există grăunţi de praf şi nisip dezgoliţi pe suprafaţa agregatelor structurale.
USDA-ST - 1999. Cernoziomurile din SRTS se încadrează la ordinul MOLISOLURI
(MOLLISOLS), subordinul UDOLLURI (UDOLLS) şi USTOLURI (USTOLLS). Marile grupe
sunt reprezentate prin HAPLUDOLURI (HAPLUDOLLS), HAPLUSTOLURI
(HAPLUSTOLLS) şi ARGIUSTOLURI (ARGIUSTOLLS).
Corelarea subtipurilor de cernoziom este dată în tabelul 9.15.

157
 Tabel 9.15
Corelarea subtipurilor de CERNOZIOM

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Cernoziom tipic Calcic Chernozems Entic Haplustolls (pp)

(CZ ti) (CZ ti) (CH ca) Entic Hapludolls (pp)
Calcaric Cernoziom tipic Calcaro-calcic Chernozems Typic Calciustolls (pp)
(CZ ka) carbonatic (CH cc-ca) Entic Haplustolls (pp)
(CZ tik)
Forestic - Calci-greyic Chernozems Alfic Haplustolls
(CZ fr) (Maronic (CH gr)
- în SRTS-2003)
Rendzinic Rendzină Leptic Chernozems Lithic Haprendolls (pp)
(CZ rz) (RZ) (CH le) Typic Haprendolls (pp)
Inceptic Haprendolls (pp)
Pararendzinic Cernoziom Haplic Phaeozems Typic Haplustolls (pp)
(CZ pa) pseudorendzinic (PH ha)
(CZ pr)
Cambic Cernoziom Haplic Chernozems Typic Haplustolls (pp)
(CZ cb) cambic tipic (CH ha)
(CC ti)
Argic Cernoziom Luvic Chernozems Udic Argiustolls (pp)
(CZ ar) argiloiluvial tipic (CH lv)
(CI ti)
Greic - Greyic Phaeozems Alfic udic Argiustolls (pp)
(CZ gr) (PH gz)
Vertic Cernoziom Vertic Chernozems Vertic Haplustolls
(CZ vs) vertic (CH vr)
(CZ vs)
Gleic Cernoziom Gleyic Chernozems Endoaquic Haplustolls (pp)
(CZ gc) gleizat (CH gc) Endoaquic Hapludolls (pp)
(CZ gz)
Lăcoviste tipică
(LCti) (pp)
Aluvic - Fluvic Chernozems Fluventic Haplustolls (pp)
(CZ al) (CH fv)
Salinic Cernoziom Hyposalic Chernozems Endoaquic Haplustolls
(CZ sc) salinizat (CH szw) (saline phase) (pp)
(CZ sc)
Sodic Cernoziom Hyposodic Chernozems Endoaquic Haplustolls
(CZ ac) alcalizat (CH sow) (sodic phase) (pp)
(CZ ac)
Scheletic - Skeletic Chernozem -
(CZ qq) (CH sk)
Litic Cernoziom litic Leptic Chernozems Lithic Haplustolls
(CZ li) (CZ ls) (CH le)
Cambic- Cernoziom Endoleptic Chernozems Typic Haplustolls
rendzinic cambic- (CH len) (pp)
(CZ cb-xsr) rendzinic
(CC rz) (pp)

158
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Cambic- Cernoziom cambic Haplic Phaeozems Typic Hapludolls

pararendzinic pseudorendzinic (PH ha)
(marnic) (CC pr)
(CZ cb-xma)
Cambic-vertic Cernoziom cambic- Vertic Chernozems Vertic Haplustolls (pp)
(CZ cb-vs) vertic (CH vr) (pp) Vertic Hapludolls (pp)
(CC vs)
Cambic-gleic Cernoziom cambic Gleyic Chernozems Endoaquic Haplustolls (pp)
(pp) gleizat (CH gl) (pp) Endoaquic Hapludolls (pp)
(CZ cb-gc) (CC gz) Gleyic Phaeozems
(PH gl) (pp)
Cambic-salinic Cernoziom cambic Hyposalic Chernozems Endoaquic Haplustolls
(pp) salinizat (CC sc) (CH szw) (saline phase)
(CZ cb-sc)
Cambic-sodic Cernoziom cambic Hyposodic Cherno- Endoaquic Haplustolls
(pp) alcalizat (CC ac) zems (sodic phase)
(CZcb-ac) (CH sow)
Cambic-litic Cernoziom cambic Leptic Chernozems Lithic Haplustolls (pp)
(CZ cb-li) litic (CC ls) (CH le) (pp)
Argic-salinic Cernoziom Hyposali-luvic Cherno- Endoaquic Argiustolls
(CZar-sc) argiloiluvial salinizat zems (saline phase) (pp)
(CI sc) (CH lv-szw) (pp)
Argic-sodic Cernoziom Hyposodi-luvic Cherno- Endoaquic Argiustolls
(CZ ar-ac) argiloiluvial alcalizat zems (sodic phase) (pp)
(CI ac) (PH lv-sow) (pp)
Gleic-salinic Lăcovişte salinizată Endosali-gleyic Cher- Hyposalidic Haplustolls
(CZ gc-sc) (LC sc) nozems
(CH gl-szw)
Gleic-sodic Lăcovişte alcalizată Hyposodic-gleyic Cher- Aquic Haplustolls
(CZ gc-ac) (LC ac) nozems
(CH gl sow)

Probleme speciale de corelare a cernoziomurilor

În ansamblu, Cernoziomurile din SRTS se corelează satisfăcător cu cele din WRB-SR.
Unele probleme apar legate de adâncimea de apariţie a orizontului Cca sau a
concentrărilor de carbonaţi secundari care nu sunt clar formulate în WRB-SR: "concentrări
de carbonaţi secundari începând din primii 50 cm de la limita inferioară a orizontului A, dar
în primii 200 cm de la suprafaţă". În consecinţă, în SRTS, pentru Cernoziomuri, s-a luat
drept limită de apariţie a orizontului de acumulare a carbonaţilor, adâncimea de 125 cm
stabilită în Legenda Revizuită FAO/UNESCO-1988, 200 cm fiind prevăzută numai pentru
Cernoziomurile cu textură grosieră. Pentru unele subtipuri prevăzute în SRTS, dar fără
corespondenţă în WRB-SR, s-au adăugat unităţi noi: "Hyposalic, Hyposodic Chernozems"
pentru subtipurile saline şi respectiv sodice, "Fluvic Chernozems" pentru Cernoziomul
aluvial. Cernoziomul cambic cu orizont Cca < 125 cm adâncime a fost asimilat la "Haplic
Chernozems", iar cel vertic la "Vertic Chernozems" (genul proxim). Au fost transferate la
Faeoziomuri, Cernoziomurile cambice cu orizont de carbonaţi la adâncimi mai mari de 125
cm şi o parte din Cernoziomurile argiloiluviale, inclusiv cele rendzinice şi pseudorendzinice
din SRCS-1980.

159
 FAEOZIOMURI (FZ)
(neseparate în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998 (PHAEOZEMS-PH): Soluri tipice regiunilor de stepă relativ caldă şi mai
umedă (preerie). Apar în condiţii mult mai umede decât alte soluri de stepă. În consecinţă,
producţia de biomasă este mai mare, iar alterarea şi levigarea mai pronunţate. Ca şi
Cernoziomurile şi Kastanoziomurile, Faeoziomurile sunt dezvoltate pe materiale parentale
afânate, bazice, în special pe loess şi depozite loessoide sau alte depozite remaniate. În
comparaţie cu Cernoziomurile, carbonatul de calciu este în mod obişnuit absent din profilul
de sol, dar levigarea nu este atât de intensă încât solul să fie sărăcit în baze şi nutrienţi. În
funcţie de tipul de vegetaţie (ierburi înalte de stepă – preerie – şi silvostepă), producţia de
biomasă şi activitatea pedofaunei sunt foarte intense. Viermii de pământ (Lumbricide şi
Enchytraeide) şi mamiferele săpătoare omogenizează solul (crotovine frecvente), ultimele
mai ales în zona temperată rece. Drept urmare, adeseori Faeoziomurile au un orizont de
suprafaţă profund, cenuşiu închis sau cenuşiu către brun.
Orizontul de suprafaţă al Faeoziomurilor este, de regulă, mai subţire decât cel al
Cernoziomurilor şi mai puţin închis. Faeoziomurile sunt soluri poroase, bine aerate, cu
structură stabilă, relativ bogate în elemente nutritive, ceea ce le face excelente pentru
culturi agricole. Multe Faeoziomuri au acumulare de argilă în orizonturile intermediare sau
inferioare, privită frecvent drept caracter relict din faze mai umede, care determină
creşterea capacităţii de stocare a apei. Totuşi, pot avea limitări de apă în sezonul uscat.
Faeoziomurile sunt soluri care prezintă:
a) Orizont molic;
b) Grad de saturaţie în baze (în acetat de amoniu) ≥ 50% şi o matrice de sol fără carbonaţi
până la cel puţin 100 cm adâncime, sau până la un strat contrastant (contact litic sau
paralitic, orizont petrocalcic) situat între 25-100cm adâncime;
c) Nu au alte orizonturi diagnostice decât un orizont albic, argic, cambic sau vertic,
eventual, un orizont petrocalcic.
USDA-ST - 1999: Conform acestui sistem, Faeoziomurile din România aparţin ordinului
MOLISOLURI (MOLLISOLS), subordinul UDOLURI (UDOLS). Pe mari grupe, aceste soluri
se distribuie la HAPLUDOLURI (HAPLUDOLLS) şi ARGIUDOLURI (ARGIUDOLLS).
Corelarea subtipurilor de faeoziomuri este dată în tabelul 9.16.
Tabel 9.16
Corelarea subtipurilor de FAEOZIOM

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol cernoziomoid tipic Haplic Phaeozems Entic Hapludolls

(FZ ti) (CM ti) (PH ha)
Pseudorendzină tipică
(PR ti) (pp)
Calcaric Sol cernoziomoid tipic Calcaric Phaeozems Entic Hapludolls
(FZ ka) (CM ti) (pp) (PH ca)
Pseudorendzină tipică
(PR ti) (pp)
Cambic Sol cernoziomoid cambic Haplic Phaeozems Typic Hapludolls
(FZ cb) (CM ca) (PH ha)
Cernoziom cambic
(CC ti) (pp)
Cernoziom cambic pseudo-
rendzinic (CC pr) (pp)

160
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Argic Sol cernoziomoid Luvic Phaeozems Typic Argiudolls

(FZ ar) argiloiluvial (CM ar) (PH lv)
Cernoziom argiloiluvial
tipic
(CI ti) (pp)
Cernoziom argiloiluvial
pseudorendzinic
(CI pr) (pp)
Pseudorendzină
argiloiluvială (PR ar)
Greic Sol cenuşiu tipic Greyi-luvic Alfic Argiudolls (pp)
(FZ gr) (CN ti) Phaeozems (PH gz-lv) Alfic Argiustolls (pp)
Typic Hapludolls (pp)
Pararendzinic Pseudorendzină cambică Haplic Phaeozems Typic Hapludolls
(FZ pa) (PR ca) (pp) (PHha)
Magnezic Pseudorendzină Magnesic Phaeozems Typic Hapludolls (pp)
(FZ mg) erubazică (PH mg) Typic Argiudolls (pp)
(PR er)
Vertic Sol cernoziomoid vertic Vertic Phaeozems Vertic Hapludolls
(FZ vs) (CM vs) (pp) (PH vr)
Stagnic Sol cernoziomoid Stagnic Phaeozems Epiaquic Hapludolls
(FZ st) pseudogleizat (PH st)
(CM pz)
Pseudorendzină
pseudogleizată
(PR pz)
Gleic Sol cernoziomoid gleizat Gleyic Phaeozems Endoaquic Hapludolls
(FZ gc) (CM gz) (pp) (PH gl)
Lăcovişte tipică
(LC ti) (pp)
Lăcovişte cambică
(LC ca)
Clinogleic Sol negru clinohidromorf Stagni-gleyic Epi-endoaquic Hapludolls
(FZ cl) tipic (NF ti) Phaeozems
(PH gl-st)
Aluvic - Fluvic∗) Phaeozems Fluventic Hapludolls
(Fzal) (PH fv)
Scheletic - Scheletic Phaeozems -
(FZ qq) (PH sk)
Litic (FZ li) - Leptic Phaeozems Lithic Hapludolls
(PH le)
Cambic-greic Sol cenuşiu cambic Greyic Phaeozems Typic Haplustolls (pp)
(FZ cb-gr) (CN ca) (PH gz)
Cambic-gleic Lăcovişte cambică Gleyic Phaeozems Endoaquic Hapludolls
(FZ ca-gc) (LC ca) (pp) (PH gl)

161
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Argic-vertic Cernoziom argiloiluvial Verti-luvic Phaeozems Vertic Argiudolls

(FZ ar-vs) vertic (CI ar) (pp) (PH lv-vr)
Argic-stagnic Cernoziom argiloiluvial Stagni-luvic Phaeozems Epiaquic Argiudolls
(Fz ar-st) pseudogleizat (PH lv-st)
(CI pz)
Argic-gleic Cernoziom argiloiluvial Gleyi-luvic Phaeozems Endoaquic Argiudolls (pp)
(Fz ar-gc) (pp) gleizat (CI gz) (PH lv-gl) (pp)
Argic- Sol negru Luvi-stagni-gleyic Epi-endoaquic Argiudolls
clinogleic (FZ clinohidromorf Phaeozems
ar-cl) argiloiluvial (PH lv-gl-st)
(NF ar)
Greic- Sol cenuşiu Greyic Phaeozems Alfic∗) Argiudolls
pararendzinic pseudorendzinic (PH gz)
(FZ gr-pa) (CN pr)
Greic-stagnic Sol cenuşiu Luvi-stagni-greyic Epiaqui-alfic∗) Argiudolls
(FZ gr-st) pseudogleizat Phaeozems
(CN pz) (PH gz-lv-st)
Greic-gleic Sol cenuşiu gleizat Gleyi-greyic luvic Aqualfic Argiudolls
(FZ gr-gc) (CN gz) Phaeozems
(pp) (PH lv-gz-gl)
Stagnic-vertic Sol clinohidromorf Stagni-gleyi-vertic Epi-endoaquic∗) vertic
(FZ st-vs) vertic Phaeozems Argiudolls
(NF vs) (PH lv-gl-st)
∗)
Unităţi introduse ad-hoc, conform principiului genus proximus, care nu se regăsesc în
sistemele originale

Probleme speciale de corelare a Faeoziomurilor

Aceste soluri se corelează relativ bine atât cu WRB-SR, cât şi cu sistemul USDA-ST.
Totuşi, s-au făcut şi unele compromisuri, care constau în introducerea unor unităţi noi,
neprevăzute în sistemele respective, cum sunt: Faeoziomurile fluvice (Fluvic Phaeozems)
în cazul WRB-SR şi Hapludolurile şi Haplustolurile fluventice (Fluventic Hapludolls), în
cazul USDA-ST. În WRB-SR, o bună parte din subtipurile de soluri cenuşii, unele
cernoziomuri cambice şi cernoziomuri argiloiluviale, soluri negre clinogleice şi unele
pseudorendzine (SRCS, 1980) au fost încadrate ca unităţi de tranziţie.

RENDZINE (RZ)
(RENDZINA - RZ în SRCS-1980, sferă mai largă decât SRTS-2003 şi
2012)

WRB-SR - 1998: Rendzinele sunt considerate unităţi de ordinul 2 în cadrul Leptosolurilor -

Leptosoluri rendzice, care sunt definite drept soluri ce au un orizont molic provenit din
materiale calcaroase sau care acoperă direct materiale calcaroase conţinând peste 40%
carbonat de calciu echivalent.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, Rendzinele sunt separate la nivel de subordin -
RENDOLURI (RENDOLLS), în cadrul ordinului MOLISOLURI (MOLLISOLS).
Corelarea subtipurilor de rendzine este dată în tabelul 9.17.

162
 Tabel 9.17
Corelarea subtipurilor de RENDZINĂ

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Cambică Cambică litică Rendzic Leptosols Inceptic-lithic Cryrendolls (pp)

(RZ ca) (RZ ca-ls) (LP rz) Inceptic-lithic Haprendolls (pp)
Calcarică - Calcaro-rendzic Leptosols Lithic Haprendolls (pp)
(RZ ka) (LP rz-ca)
Eutrică - Eutri-rendzic Leptosols Lithic Cryrendolls (pp)
(RZ eu) (LP rz-eu) Lithic Haprendolls (pp)
Scheletică - Skeleti-rendzic Leptosols Lithic Cryrendolls (pp) (skeletic
(RZ qq) (LP rz-sk) phase)
Lithic Haprendolls (pp) (skeletic
phase)
Varietate: Tipică Endoleptic Chernozems Typic Haprendolls (pp)
Tipic (RZ ti) (pp) (pp) (CZ le) Typic Cryrendolls (pp)
subrendzinic Endoleptic Phaeozems
(FZ ti-xsr) (pp) (PH le)
Varietate: Cambică Endoleptic Phaeozems Inceptic Haprendolls (pp)
Cambic (RZ ca) (PH le) Inceptic Cryrendolls (pp)
subrendzinic
(FZ cb-xsr)

Probleme speciale privind corelarea rendzinelor

Rendzinele din SRTS se corelează bine cu solurile similare din WRB-SR şi USDA-ST.
Rendzinele tipice şi cambice din SRCS-1980 trec la cernoziomuri sau faeoziomuri, în
WRB-SR şi respectiv la ustoluri sau udoluri în USDA-ST. În acest din urmă sistem, toate
rendzinele din SRTS aparţin la subgrupe litice de rendoluri.

9.3.2.3. UMBRISOLURI (UMB)

(UMBRISOLURI în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (UMBRISOLS - UM). Soluri bine drenate, cu textură mijlocie, a căror
caracteristică este prezenţa unui orizont de suprafaţă bine dezvoltat, de culoare închisă,
acid şi bogat în materie organică (orizont umbric). Orizontul de suprafaţă, bogat în materie
organică, care caracterizează umbrisolurile, poate cuprinde o varietate mare de forme de
humus, care au fost descrise ca mull oligotrof sau acid, moder, humus brut sau mor. În
condiţii naturale sau seminaturale, astfel de material se crede că s-a format datorită
activităţii biologice reduse şi acumulării de materie organică, cauzată de condiţii acide,
temperaturi joase şi umiditate de suprafaţă relativ ridicată sau o combinaţie a acestora.
Totuşi, umbrisolurile nu sunt suficient de alterate, reci sau umede, pentru a avea orizonturi
diagnostice histice sau proprietăţi stagnice sau gleice. Pot fi prezente orizonturi spodice,
dar numai la adâncimi mai mari (> 100 cm de la suprafaţă).
Umbrisolurile posedă următoarele caracteristici:
a) Au un orizont umbric;
b) Nu au alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont antropedogenic mai subţire
de 50 cm grosime, un orizont albic sau un orizont cambic.
Din definiţia de mai sus rezultă că în WRB-SR, Umbrisolurile au o sferă mai largă decât în
SRTS, unde nu este admisă prezenţa orizontului albic, dar se acceptă un orizont O.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, Umbrisolurile din SRTS se încadrează la ordinul
INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS), marile grupe DISTROCRIEPTURI
163
(DYSTROCRYEPTS) şi DISTRUDEPTURI (DYSTRUDEPTS). DISTROCRIEPTURILE
sunt Inceptisoluri acide cu regim de temperatură criic. DISTRUDEPTURILE sunt
Inceptisoluri acide cu regim de umiditate udic.

NIGROSOLURI - (NS)
(SOL NEGRU ACID - NO în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: În acest sistem de referinţă, Nigrosolurile corespund Umbrisolurilor

humice, descrise ca având peste 10% carbon organic în fracţiunea fină până la adâncimea
de 50 cm.
USDA-ST - 1999: Conform acestui sistem, Nigrosolurile s-ar încadra la subgrupa de
Distrocriepturi humice (Humic Dystrocryepts) şi Distrudepturi humice (Humic Dystrudepts),
ambele subgrupe fiind caracterizate prin prezenţa unui epipedon umbric sau molic.
Corelarea subtipurilor de Nigrosoluri este dată în tabelul 9.18.
Tabel 9.18
Corelarea subtipurilor de NIGROSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Tipic Haplic Umbrisols Humic Dystrocryepts (pp)

(NS ti) (NO ti) (UM ha) Humic Dystrudepts (pp)
Cambic - Cambic Umbrisols Humic Dystrocryepts (pp)
(NS cb) (UM cm) Humic Dystrudepts (pp)
Prespodic - Entospodic Umbrisols Spodic Dystrudepts (pp)
(NS ep) (UM sdt)
Scheletic - Skeletic Umbrisols Humic Dystrocryepts (pp)
(NS qq) (UM sk) (skeletic phase)
Humic Dystrudepts (pp)
(skeletic phase)
Litic Litic Leptic Umbrisols Humic lithic Dystrocryepts (pp)
(NS li) (NO ls) (UM le) Humic lithic Dystrudepts (pp)
Folic - Folic Umbrisols Histic Dystrudepts (pp)
(NS fo) (UM fo)
Humic - Humic Umbrisols Humic Dystrudepts
(NS hu) (UM hu)

Probleme speciale de corelare ale Nigrosolurilor

Există o bună concordanţă cu Umbrisoluri din WRB-SR. Totuşi, pentru unele subtipuri, s-
au adăugat subunităţi suplimentare. În sistemul USDA-ST, Nigrosolurile sunt separate la
nivel de subgrupă (echivalent subtipului de sol).

HUMOSIOSOLURI (HS)
(SOL HUMICO-SILICATIC - HS în SRCS – 1980)

WRB-SR-1998: Nu sunt separate. Pot fi incluse la Umbrisoluri humice (Humic Umbrisols)

sau humice-leptice (Lepti-Humic Umbrisols) ori la Leptosoluri humice (Humic Leptosols).
USDA-ST-1999: Date fiind caracteristicele diagnostice şi condiţiile climatice reci,
Humosiosolurile aparţin subgrupelor humice şi humico-litice de Distrocriepturi (Humic
Dystrocryepts şi Humic Lithic Dystrocryepts).
Corelarea subtipurilor de Humosiosoluri este dată în tabelul 9.19.

164
 Tabel 9.19
Corelarea subtipurilor de HUMOSIOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Tipic Haplic Umbrisols Humic Dystrocryepts (pp)

(HS ti) (HS ti) (UM ha) pp
Cambic - Cambic Umbrisols Humic Dystrocryepts
(HS cb) (UM cm) (pp)
Prespodic - Entospodic Umbrisols Spodic Dystrudepts (pp)
(HS ep) (HS sdt)
Scheletic - Skeletic Umbrisols Humic Dystrocryepts
(HS qq) (UM hu-sk) (skeletic phase)
Skeleti-humic Leptosols
(LP hu-qq)
Litic Litic Leptic Umbrisols Humic-lithic Dystrocryepts
(HS li) (HS ls) (UM hu)
Folic - Folic Umbrisols Histic Dystrudepts (pp)
(HS fo) (HS fo)

Probleme speciale de corelare a Humosiosolurilor

Criteriul de bază utilizat pentru definirea şi separarea acestor soluri - material organic
segregabil - nu este utilizat nici în WRB-SR-1998 şi nici în USDA-ST, 1999. Drept urmare
aceste soluri sunt încadrate similar nigrosolurilor.

9.3.2.4. CAMBISOLURI (CAM)

(CAMBISOLURI în SRCS 1980)

WRB-SR - 1998: (CAMBISOLS - CM). Cambisolurile constituie solurile care prezintă o

pedogeneză caracterizată printr-o anumită dezvoltare a structurii sau culorii, indicând o
alterare şi dezvoltare moderată a caracteristicilor morfologice. Alterarea se recunoaşte prin
prezenţa structurii solului în locul structurii rocii, crome mai intense, nuanţe mai roşcate sau
un conţinut mai ridicat de argilă, prin comparaţie cu materialul parental. Ele nu au o
cantitate semnificativă de compuşi iluviali: argilă, materie organică sau compuşi ai fierului
sau aluminiului. Cambisolurile sunt considerate soluri cu vârstă limitată, dar aceasta nu
este o condiţie obligatorie. Principala caracteristică este prezenţa unui orizont de alterare,
care în Cambisoluri trebuie văzută ca un "orizont B minim". Un orizont cambic poate apare
şi în alte soluri, dar în acele cazuri el nu constituie o caracteristică de diferenţiere deoarece
au prioritate alte proprietăţi (spre ex. proprietăţile gleice, în cazul gleisolurilor). Multe
Cambisoluri se găsesc în stadii de dezvoltare de tranziţie, de la soluri tinere spre soluri
mature. Cu toate acestea, un orizont cambic poate fi destul de stabil, în situaţiile unde
condiţiile de mediu contracarează schimbările pedologice: temperatura scăzută sau chiar
permafrost, precipitaţii reduse sau drenaj imperfect, roci foarte calcaroase sau materiale
parentale rezistente la alterare, aprovizionare continuă cu ioni bazici care înlocuiesc ionii
pierduţi prin spălare, eroziune lentă dar continuă care este în echilibru cu procesul de
pedogeneză şi alterare. În practică, un orizont cambic este orice secţiune din profilul de sol
situată între un orizont de suprafaţă îmbogăţit în humus şi substratul relativ nealterat, care
nu prezintă caractere de Bt, Bs, Bhs.
Multe cambisoluri conţin cel puţin unele minerale alterabile în fracţiile praf şi nisip. Sunt
soluri cu textură mijlocie şi fină, au o bună stabilitate structurală, porozitate ridicată,
capacitate bună de reţinere a apei şi un drenaj intern bun. Ele apar în regim cu surplus de
precipitaţii dar în condiţii de teren care permit îndepărtarea excesului de apă. În cele mai
165
multe cazuri cambisolurile au o reacţie neutră sau slab acidă, fertilitate chimică
satisfăcătoare şi o faună de sol activă.
Cambisolurile sunt soluri care prezintă:
1. Un orizont cambic;
2. Un orizont molic care trece într-un subsol cu o saturaţie în baze scăzută (sub 50%) în
primii 100 cm de la suprafaţă;
3. Unul din următoarele orizonturi diagnostice situate la adâncimi specifice:
a) Un orizont andic, vertic sau vitric de peste 15 cm, începând de la adâncimi
între 25 şi 100 cm.
b) Un orizont plintic, petroplintic ori salic începând de la adâncimi între 50 şi 100
cm, în absenţa unor texturi nisipo-lutoase sau mai grosiere deasupra acestor
orizonturi.
USDA-ST - 1999: În sistemul USDA Soil Taxonomy, Cambisolurile separate în SRTS
aparţin ordinului INCEPTISOLURI (INCEPTISOLS), subordinul CRIEPTURI (CRYEPTS) -
cele cu regim de temperatură criic, şi UDEPTURI (UDEPTS) cele cu regim de umiditate
udic. O parte dintre cambisolurile din Dobrogea, Oltenia, Podişul Bârladului, cele cu regim
de umiditate ustic, aparţin USTEPTURILOR (USTEPTS).

EUTRICAMBOSOLURI (EC)
(SOL BRUN EUMEZOBAZIC - BM) în SRCS - 1980)
(SOL ROŞU (TERRA ROSSA) - TR în SRCS - 1980)

WRB-SR - 1998: (EUTRIC CAMBISOLS - CM eu). În acest sistem, Eutricambosolurile

corespund predominant Cambisolurilor eutrice (EUTRIC CAMBISOLS), definite ca având
un grad de saturaţie în baze ≥ 50% cel puţin într-o parte a orizonturilor cuprinse între 20 şi
100 cm adâncime.
USDA-ST - 1999: Eutricambosolurile se încadrează la marile grupe de
EUTROCRIEPTURI (EUTROCRYEPTS), EUTRUDEPTURI (EUTRUDEPTS) şi
HAPLUSTEPTURI (HAPLUSTEPTS). Aceste mari grupe diferă numai prin regimul de
temperatură şi respectiv umiditate.
Eutricambisolurile sunt definite ca prezentând una sau ambele din următoarele
caracteristici diagnostice:
a) prezenţa carbonaţilor liberi în sol;
b) saturaţie în baze de ≥ 60% în unul sau mai multe suborizonturi situate între
25 - 75 cm adâncime.
Corelarea subtipurilor de Eutricambisoluri este dată în tabelul 9.20.
Tabel 9.20
Corelarea subtipurilor de EUTRICAMBOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol brun eumezobazic Eutric Cambisols Typic Eutrocryepts (pp)

(EC ti) tipic (BM ti) (CM eu) Typic Eutrudepts (pp)
Typic Haplustepts (pp)
Molic Sol brun eumezobazic Mollic Cambisols Humic Eutrudepts (pp)
(EC mo) molic (CM mo) Typic Haplustolls (pp)
(BM mo)
Calcic - Calcic Cambisols Typic Eutrudepts (pp)
(EC ca) (CM cc)

166
SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Rezicalcaric - Calcaric Cambisols Typic Eutrudepts (pp)

(EC rk) (CM ca)
Rodic Sol roşu tipic (Terra Rhodi-eutric Cambisols Typic Eutrudepts (pp)
(EC ro) rossa) (CM eu-ro)
(TR ti)
Lamelar - Lamelli-eutric Cambisols Lamellic Eutrudepts (pp)
(EC la) (CM eu-ll)
Vertic Sol brun eu-mezo- Eutri-vertic Cambisols Vertic Eutrudepts (pp)
(EC vs) bazic vertic (CM vr-eu) Vertic Haplustepts (pp)
(BM vs)
Andic Sol brun eu-mezo- Andi-eutric Cambisols Andic Eutrocryepts (pp)
(EC an) bazic andic (CM eu-an) Andic Eutrudepts (pp)
(BM an)
Stagnic Sol brun Stagni-eutric Cambisols Epiaquic Eutrudepts
(EC st) pseudogleizat (CM eu-st)
(BM pz)
Gleic Sol brun eu-mezo- Gleyi-eutric Cambisols Endoaquic Eutrudepts
(EC gc) bazic gleizat (BM gz) (CM eu-gl) Aquic Eutrudepts (pp)
(pp) Endogleyic Cambisols Aquic Haplustepts (pp)
Sol gleic tipic (CM gl)
(GC ti) (pp) Eutri-gleyic Cambisols
Sol gleic cambic (CM eu-gl)
(GC ca) (pp)
Clinogleic - - -
(EC cl)
Salinic Sol brun eu- Endosalic Cambisols Aquic Haplustepts (saline
(EC sc) mezobazic salinizat (CM szn) phase)
(BM sc) Fluventic Haplustepts
(saline phase)
Sodic Sol brun eu- Sodic Cambisols Aquic Haplustepts (sodic
(EC ac) mezobazic alcalizat (CM so) phase)
(BM ac) Fluventic Haplustepts (sodic
phase)
Aluvic - Fluvi-eutric Cambisols Fluventic Eutrudepts (pp)
(EC al) (CM eu-fv) Fluventic Haplustepts (pp)
Scheletic - Skeleti-eutric Cambisols Typic Eutrocryepts (pp)
(EC qq) (CM eu-sk) (skeletic phase)
Typic Eutrudepts (pp)
(skeletic phase)
Typic Haplustepts (pp)
(skeletic phase)
Litic Sol brun Lepti-eutric Cambisols Lithic Eutrocryepts (pp)
(EC li) eumezobazic litic (CM eu-le) Lithic Eutrudepts (pp)
(BM ls) Lithic Haplustepts (pp)

167
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Molic-gleic Sol gleic molic Endogleyic-humic Aquic Pachic Hapludolls

(EC mo-gc) (GC mo) (pp) Cambisols (pp)
(CM gl-hu) Aquic Haplustolls (pp)
Gleic-salinic Sol gleic salinizat Hyposalic endogleyic Aquic Haplustepts (saline
(EC gc-sc) (GC sc) (pp) Cambisols phase)
(CM gl-szw)
Gleic-sodic Sol gleic alcalizat Hyposodic endogleyic Aquic Haplustepts (sodic
(EC gc-ac) (GC ac) (pp) Cambisols phase)
(CM gl-sow)

Probleme speciale de corelare a Eeutricambosolurilor

În WRB-SR, majoritatea subtipurilor de eutricambosoluri vertice, andice, gleice, stagnice,
fluvice, leptice, scheletice şi sodice se clasifică ca subtipuri de tranziţie (vertice-eutrice,
andice-eutrice ş.a.m.d.). Se subliniază faptul că noţiunea de Eutricambosol are o sferă mai
limitată decât marile grupe "eutrice" din USDA-ST, caracterizate printr-un grad de saturaţie
în baze la ≥ 60% faţă de ≥ 53% în SRTS.

DISTRICAMBOSOLURI (DC)
(SOLURI BRUNE ACIDE – BO în SRCS-1980

WRB-SR - 1998: (DYSTRIC CAMBISOLS – CM dy). Districambosolurile din SRTS

corespund predominant Cambisolurilor districe, definite ca având un grad de saturaţie în
baze < 50%, cel puţin într-o parte a orizonturilor cuprinse între 20 - 100 cm adâncime.
USDA-ST - 1999: Districambosolurile se încadrează la marile grupe de
DISTROCRIEPTURI (DYSTROCRYEPTS) şi DISTRUDEPTURI (DYSTRUDEPTS). Aceste
mari grupe diferă numai în ceea ce priveşte regimurile de temperatură şi de umiditate. Ele
sunt definite ca având un grad de saturaţie în baze < 60%, în unul sau mai multe orizonturi
cuprinse între 25 şi 75 cm adâncime.
Corelarea subtipurilor de Districambisoluri este dată în tabelul 9.21.
Tabel 9.21
Corelarea subtipurilor de DISTRICAMBOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol brun acid tipic Distric Cambisols Typic Dystrudepts (pp)
(DC ti) (BO ti) (CM dy) (pp)
Umbric Sol brun acid Haplic Umbrisols Humic Dystrocryepts (pp)
(DC um) umbric (UMha) Humic Dystrudepts (pp)
(BOum)
Prespodic Sol brun acid Dystric Cambisol Typic Dystrudepts (pp)
(DC ep) criptospodic (CM dy-sd)
(BOcp) (pp)
Andic Sol brun acid Andi-dystric Cambisols Andic Dystrudepts (pp)
(DC an) andic (CM dy-an)
(BOan)
Stagnic - Stagni-dystric Cambisols Epiaquic Dystrudepts
(DC st) (CM dy-st)

168
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Gleic Sol brun acid Gleyi-dystric Cambisols Endoaquic Dystrudepts

(DC gc) gleizat (CM dy-gl)
(BO gz) (pp)
Clinogleic - Gleyi-dystric Cambisols -
(DC cl) (CM dy-gl) (slope phase)
Aluvic - Fluvi-dystric Cambisols Fluventic Dystrudepts
(DC al) (CM dy-fv)
Scheletic - Skeleti-dystric Cambisols Typic Dystrudepts
(DC qq) (CM dy-qq) (skeletic phase)
Litic Sol brun acid litic Lepti-dystric Cambisols Lithic Dystrudepts
(DC li) (BO ls) (CM dy-le) (pp)
Folic - Folic-dystric Cambisols Histic Dystrocryepts (pp)
(DC fo) (CM dy-fo) Histic Dystrudepts (pp)
Umbric- Sol gleic umbric Humic Endogleyic Umbrisols Aquic humic Dystrudepts
gleic (GC um) (pp) (UM gl-hu)
(DC um-gc)

Probleme speciale de corelare a districambosolurilor

Ca şi Eutricambosolurile în WRB-SR, majoritatea Districambosolurilor (cu excepţia celor
tipice şi umbrice) se încadrează ca subtipuri de tranziţie.
În USDA Soil Taxonomy, marile grupe districe au o sferă mai largă (saturaţie în baze
< 60% faţă de Districambosoluri (saturaţie în baze < 53%).

9.3.2.5. LUVISOLURI (LUV)

(ARGILUVISOLURI în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (LUVISOLS - LV). Soluri ale căror caracteristici esenţiale sunt
diferenţierea texturală (prezenţa orizontului diagnostic argic), capacitatea de schimb
cationic ridicată a argilei, saturaţia în baze > 50% şi saturaţia redusă cu aluminiu. Geneza
orizontului argic în Luvisoluri este atribuită, de regulă, dar nu neapărat, eluvierii argilei
dintr-un orizont eluvial saturat aproape de suprafaţă în orizontul argilic de subsuprafaţă.
Prezenţa unui orizont argic este un indiciu al unei suprafeţe de teren stabile. Dacă un
orizont argic este format numai prin iluviere aceasta presupune, de asemenea, existenţa
unui sezon uscat, în cursul căruia argila poate flocula şi depune pe suprafaţa agregatelor
structurale din orizonturile B. Deşi în mod normal orizontul argic apare în zona de
subsuprafaţă a solului, el poate să apară şi/la/sau aproape de suprafaţă când orizonturile
superioare au fost îndepărtate prin eroziune. Un orizont argic poate fi ca un strat continuu
de acumulare a argilei sau sub formă de lamele. El trebuie să aibă o grosime minimă şi să
prezinte o creştere semnificativă a conţinutului de argilă în raport cu orizonturile
supraiacente (dacă acestea nu au fost erodate), pentru a se putea califica drept orizont
diagnostic. Depozitele de materiale parentale de suprafaţă care sunt mai grosiere în
orizontul de subsuprafaţă poate accentua diferenţierea texturală pedogenetică.
Simpla diferenţiere texturală, aşa după cum poate apare în depozitele aluviale, nu se
califică drept orizont argic. Dacă un orizont argic este format prin iluvierea argilei, atunci
pot apare pelicule de argilă pe suprafeţele agregatelor structurale în fisuri, pori şi canale.
Culoarea orizontului argic variază de la brun la roşu în funcţie de natura compuşilor de fier
prezenţi. Culorile roşcate evidenţiază formarea solului în climate calde actuale sau mai
vechi. Luvisolurile s-au putut forma şi în condiţii de mediu care în prezent nu mai sunt

169
favorabile deplasării argilei. Orizonturile argice care apar în regiunile aride şi semiaride
sunt în general relicte din perioada cu climate mai umede.
Luvisolurile sunt soluri care posedă un orizont argic având o capacitate de schimb cationic
(determinată cu acetat de amoniu) egală sau mai mare de 24 me/100 g argilă, începând fie
din primii 100 cm de la suprafaţă, eventual în primii 200 cm de la suprafaţă dacă orizontul
argic este acoperit de un material lutonisipos grosier sau mai grosier.
USDA-ST - 1999. În acest sistem Luvisolurile din SRTS se încadrează la ordinul
ALFISOLURI (ALFISOLS), subordinele UDALFURI (UDALFS) şi USTALFURI (USTALFS).

PRELUVOSOLURI (EL)
(SOLURI BRUNE ARGILIOLUVIALE - BD în SRCS-1980)
(SOLURI BRUNE ROŞCATE - BR în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: În această bază de referinţă, Preluvosolurile se distribuie la diferitele

unităţi de Luvisoluri haplice şi leptice, vertice, gleice, andice, calcice, arenice, stagnice,
hiposodice, lamelice, sodice, cromice şi haplice.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, Preluvosolurile se încadrează la marile grupe de
HAPLUDALFURI (HAPLUDAFS) şi HAPLUSTALFURI (HAPLUSTALFS). Udalfurile sunt
Alfisoluri cu regim de umiditate udic iar Ustalfurile reprezintă Alfisoluri cu regim de
umiditate ustic.
Corelarea subtipurilor de Preluvosoluri este dată în tabelul 9.22.
Tabel 9.22
Corelarea subtipurilor de PRELUVOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol brun Haplic Luvisols Typic Hapludalfs (pp)

(EL ti) argiloiluvial (LV ha) Typic Haplustalfs (pp)
(BD ti) Inceptic Hapludalfs (pp)
(Bt < 35 cm grosime)
Calcic - Calcic Luvisols Typic Haplustalfs (pp)
(El ca) (Lv ca) Calcic Haplustalfs(pp
Rezicalcaric - Bathicalcaric Luvisols Typic Haplustalfs (pp)
(EL rk) (LV scd)
Molic Sol brun Luvic Phaeozems Typic Argiudolls
(EL mo) argiloiluvial molic (PH lv)
(BD mo)
Roşcat Sol brun roşcat Chromic Luvisols Typic Haplustalfs
(EL rs) tipic (LC vr)
(BR ti)
Rodic Sol brun Rhodic Luvisols Typic Rhodudalfs (pp)
(EL ro) argilioluvial rodic (LV ro) Typic Hapludalfs (pp)
(BD ro)
Lamelar - Lamellic Luvisols (LV ll) Lamellic Hapludalfs (pp)
(EL la) (pp) Lamellic Haplustalfs (pp)
Vertic Sol brun Vertic Luvisols Vertic Hapludalfs (pp)
(EL vs) argiloiluvial vertic (LV vr) Vertic Haplustalfs (pp)
(BD vs)

170
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Stagnic Sol brun argilo- Stagnic Luvisols Epiaquic Hapludalfs (pp)

(EL st) iluvial (LV st)
pseudogleizat
(BD pz)
Gleic Sol brun argilo- Gleyic Luvisols Endoaquic Hapludalfs (pp)
(EL gc) iluvial gleizat (LV gl)
(BD gz) (pp)
Sodic Sol brun argilo- Hyposodic Luvisols Endoaquic Haplustalfs
(EL ac) iluvial alcalizat (LV sow) (sodic phase) (pp)
(BD ac)
Scheletic - Skeletic Luvisols Typic Hapludalfs (skeletic
(EL qq) (LV sk) phase)
Litic Sol brun Leptic Luvisols Lithic Hapludalfs (pp)
(EL li) argiloiluvial litic (LV li) Lithic Haplustalfs (pp)
(BD ls)
Roşcat-molic Sol brun roşcat Luvi-chromic Phaeozems Typic Argiustolls (pp)
(EL rs-mo) molic vertic (PH cr-lv)
(BR mo)
Roşcat-vertic Sol brun roşcat Vertic chromic Luvisols Vertic Haplustalfs (pp)
(EL rs-vs) (BR vs) (LV cr-vr)
Roşcat- Sol brun roşcat Stagni-chromic Luvisols Oxiaquic Haplustalfs (pp)
stagnic pseudogleizat (LV st-cr)
(EL rs-st) (BR pz)
Roşcat-gleic Sol brun roşcat Gleyi-chromic Luvisols Endoaquic Haplustalfs (pp)
(EL rs-gc) gleizat (LV cr-gl)
(BR gz)

Probleme speciale privind corelarea preluvosolurilor

Preluvosolurile sunt unităţi taxonomice neseparate ca atare în WRB-SR sau în USDA-ST.
Ele se găsesc ca subtipuri de Luvisoluri (WRB-SR) sau ca subgrupe de Alfisoluri (USDA-
ST).

LUVOSOLURI (LV)
(SOL BRUN LUVIC – BP în SRCS-1980)
(SOL BRUN ROŞCAT-LUVIC (PODZOLIT) - BR pz în SRCS-1980)
(LUVISOL ALBIC - SP în SRCS-1980)

WRB-SR – 1998: În acest sistem, Luvosolurile din SRTS se distribuie la două grupe de
referinţă: Luvisoluri (prezentate anterior) şi la Albeluvisoluri, ale căror caracteristici sunt
redate mai jos.
Albeluvisolurile sunt soluri acide cu un orizont de suprafaţă albit şi un orizont argic, a
cărui limită superioară este neregulată, din cauza pătrunderilor adânci de material albic din
orizontul eluvial, cu textură mai grosieră. Aceste soluri se dezvoltă pe tilluri glaciare,
neconsolidate, bogate în cuarţ, pe materiale glacio-lacustre, fluviale sau de origine eoliană.
Multe dintre Albeluvisoluri au o pânză freatică suspendată în perioada de topire a zăpezilor
sau în sezonul cu precipitaţii care depăşesc evapotranspiraţia. Limbile albeluvice au
culoarea unui orizont albic şi textura mai grosieră a orizontului eluvial supraiacent
orizontului argic. Saturaţia periodică a suprafeţei solului şi reducerea compuşilor fierului
determină o puternică albire a orizontului eluvial. Drept urmare oxizii de fier şi mangan se
171
concentrază în partea mai bine aerată a solum-ului pentru a forma pete şi concreţiuni de tip
stagnogleic.Când nu sunt cultivate, albeluvisolurile sunt acide sau foarte acide (pHH2O = 4 -
5), cu un raport C/N ridicat şi o activitate redusă a mezofaunei şi macrofaunei din sol.
Conţinutul mic de materie organică şi de fier din orizontul eluvial de suprafaţă determină
stabilitatea structurală redusă a acestuia; orizontul eluvial prezintă o rezistenţă redusă la
stresul mecanic şi în mod obişnuit este slab compactat.
Albeluvisolurile sunt soluri care în primii 100 cm prezintă un orizont argic cu o limită
superioară neregulată, rezultată din pătrunderea de limbi albice în orizontul argic.
USDA-ST - 1999: Luvosolurile din SRTS se distribuie în principal la marile grupe de
HAPLUDALFURI (HAPLUDALFS), GLOSUDALFURI (GLOSSUDALDS). Puţine dintre
Luvosoluri aparţin la HAPLUSTALFURI (HAPLUSTALFS).
Corelarea subtipurilor de Luvosoluri este dată în tabelul 9.23.
Tabel 9.23
Corelarea subtipurilor de LUVOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol brun luvic (podzolit) tipic Haplic Luvisols Typic Hapludalfs (pp)
(LV ti) (BP ti) (LV ha)
Calcic - Calcic Luvisols Typic Haplustalfs
(LV ca) (LV cc)
Rezicalcaric - Haplic Luvisols Typic Hapludalfs
(LV rk) (LV ha)
Roşcat Sol brun roşcat luvic (podzolit) Chromic Luvisols Udic Haplustalfs
(LV rs) tipic (RP ti) (LV ar)
Rodic Sol brun luvic (podzolit) rodic Rhodic Luvisols Typic Rhodudalfs (pp)
(LV ro) (BP ro) (LV ro) Typic Hapludalfs (pp)
Alic (LV ai) - Haplic Alisols Typic Hapludalfs (pp)
(AL ha)
Albic Luvisol albic tipic Albic Luvisols Glossic Hapludalfs
(LV ab) (SP ti) (LV ab) (pp)
Albeglosic Luvisol albic glosic Haplic Albeluvisols Typic Glossudalfs (pp)
(LV gs) (SP gl) (AB ha) Epiaquic Glossudalfs
Stagnic Albeluvisols (pp)
(AB st)
Planic Sol brun luvic (podzolit) Haplic Luvisols Typic Hapludalfs
(LV pl) planic (LV ha)
(BP pl)
Lamelar - Lammelic Luvisols Lamellic Hapludalfs
(LV la) (LV ll) (pp)
Vertic Sol brun luvic (podzolit) vertic Vertic Luvisols Vertic Hapludalfs (pp)
(LV vs) (BP vs) (LV vr) Vertic Haplustalfs (pp)
Stagnic Sol brun luvic (podzolit) Stagnic Luvisols Epiaquic Hapludalfs
(LV st) pseudogleizat (LV st)
(BP pz)
Gleic Sol brun luvic (podzolit) Gleyic Luvisols Endoaquic Hapludalfs
(LV gc) gleizat (LV gl)
(BP gz) (pp)
Sodic Sol brun luvic alcalizat Hyposodic Luvisols Endoaquic Hapludalfs
(LV ac) (BP ac) (LV sow) (sodic phase)

172
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Scheletic - Skeleti-haplic Luvisols Typic Hapludalfs (skeletic

(LV qq) (LV ha-sk) phase)
Litic Sol brun luvic Leptic Luvisols Lithic Hapludalfs
(LV li) (podzolit) litic (LV le)
(BP ls)
Roşcat planic Sol brun roşcat luvic Chromic Luvisols Udic Haplustalfs
(LV rs-pl) planic (LV cr)
(RP pl)
Roşcat vertic Sol brun roşcat luvic Verti-chromic Luvisols Vertic-udic Haplustalfs
(LV rs-vs) (podzolit) vertic (LV cr-vr)
(RP pz)
Roşcat Sol brun roşcat luvic Stagno-chromic Epiaquic udic Haplustalfs
stagnic pseudogleizat Luvisols (LV cr-st)
(LV rs-st) (RP pz)
Roşcat gleic Sol brun roşcat luvic Gleyi-chromic Luvisols Endoaquic udic
(LV rs-gc) gleizat (LV cr-gl) Haplustalfs
(RP gz) (pp)
Albic rodic Luvisol albic rodic Albi-rhodic Luvisols Glossic Rhodudalfs
(LV ab-ro) (SP ro) (LV ro-ab)
Albic planic Luvisol albic planic Albic Luvisols Albaquic Hapludalfs
(LV ab-pl) (SP pl) (LV ab)
Albic vertic Luvisol albic vertic Verti-albic Luvisols Vertic-glossic Hapludalfs
(LV ab-vs) (SP vs) (LV al-vr)
Albic stagnic Luvisol albic pseudo- Stagni-albic Luvisols Glossaquic Hapludalfs
(LV ab-st) gleizat (LV ab-st) Typic Glossaqualfs
(SP pz)
Luvisol albic pseudo-
gleic
(SP pg) (pp)
Albic-gleic Luvisol albic gleizat Gleyi-albic Luvisols Glossaquic Hapludalfs
(LV ab-gc) (SP gz) (pp) (LVab-gl)
Albic-sodic Luvisol albic alcalizat Hyposodic-albic Aeric Glossaqualfs
(LV ab-ac) (SP ac) Luvisols (LV ab-sow) (sodic phase)
Albic- - Albic Luvisols Glossaquic Hapludalfs
scheletic (LV ab) (skeletic phase)
(LV ab-qq)
Albic-litic Luvisol albic litic Lepti-albic Luvisols Lithic glossic Hapludalfs
(LV ab-li) (SP ls) (LV ab-le)

Probleme speciale de corelare a luvisolurilor

Atât WRB-SR, cât şi USDA-ST nu recunoaşte drept diagnostic orizontul E luvic. Din acest
motiv, Luvosolurile (fostele brune luvice şi brune roşcate luvice din SRCS-80) sunt incluse
la aceleaşi unităţi ca şi Preluvosolurile (fostele soluri brune argiloiluviale şi brune roşcate).
Excepţie fac Luvosolurile albice şi cele albice glosice, care au corespondenţe în ambele
sisteme de clasificare [ca Luvisoluri albice şi Albeluvisoluri în WRB-SR şi respectiv ca
subgrupe glosice de Udalfuri şi subgrupe de Glossudalfuri (sau Glosacvalfuri) în USDA-ST]

173
 PLANOSOLURI (PL)
(PLANOSOLURI - PL în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (PLANOSOLS - PL). Conceptul central este cel de sol cu un orizont de
suprafaţă cenuşiu, prăfos sau lutos şi uneori un orizont de subsuprafaţă subţire,
prezentând semne de exces de umiditate periodic şi care acoperă un orizont de
subsuprafaţă dens, cu un conţinut ridicat de argilă care creşte brusc şi pe care stagnează
apa în perioada ploioasă.
Schimbarea bruscă a conţinutului de argilă de la orizontul de suprafaţă la cel subiacent
este cauzată în mare măsură de procesul de feroliză, respectiv o distrugere a mineralelor
argiloase, în condiţii de alternare a unor perioade umede cu perioade uscate. Orizontul
eluvial al planosolurilor prezintă adesea o distribuţie specifică a argilei. El poate conţine fie
mai puţină argilă decît stratul de la suprafaţă, sau are un conţinut minim de argilă pe ultimii
câţiva centrimetri din partea inferioară, exact deasupra contactului brusc cu orizontul B
subiacent (Fig. 9.4).
Structura orizontului eluvial este slab dezvoltată şi instabilă. Orizontul de suprafaţă cu
textura uşoară devine tare la uscare, dar nu este cimentat. Subsolul argilos are o structură
poliedrică dezvoltată în blocuri şi prismatică, sau este chiar masiv (astructurat).
Permeabilitatea redusă a subsolului este cauza stagnării apei în orizonturile de suprafaţă.
Chimic, planosolurile sunt soluri alterate: capacitatea de schimb cationic a fracţiunii
argiloase din stratele de la suprafaţă şi din orizontul eluvial este semnificativ mai mică decît
în orizonturile subiacente.

Fig. 9.4. Câteva distribuţii tipice ale conţinuturilor de argilă în planosoluri

(WRB-SR, Introduction, 1998).

Planosolurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice:

1. Un orizont eluvial, materiale nisipo-lutoase sau mai grosiere, a cărui limită inferioară
este marcată în primii 100 cm de la suprafaţă de o schimbare texturală bruscă,
asociată cu proprietăţi stagnice, deasupra acestei limite;
2. Lipsa limbilor albeluvice.

USDA-ST - 1999: În acest sistem, Planosolurile din SRTS se încadrează la ALFISOLURI

(ALFISOLS) – mari grupe acvice - şi la ALBACVALFURI (ALBAQUALFS),
EPIALCVALFUEI (EPIAQUALFS).
Corelarea subtipurilor de Planosoluri este dată în tabelul 9.24.

174
 Tabelul 9.24
Corelarea subtipurilor de PLANOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Planosol tipic Haplic Planosols Aeric Albaqualfs (pp)

(PL ti) (PL ti) (PL ha)
Albic Planosol albic Albic Planosols Typic Albaqualfs (pp)
(PLl ab) (PL al) (PL ab)
Rezicalcaric - Bathicalcaric Planosols Typic Albaqualfs (pp)
(PL rk) (PLscc)
Vertic Planosol vertic Vertic Planosols Albaqvertic Hapludalfs (pp)
(PL vs) (PL vs) (PL vr)
Stagnic Planosol Haplic Planosols Typic Epiaqualfs (pp)
(PL st) pseudogleic (PL ha)
(PL pg)
Sodic - Sodic Planosols Typic Albaqualfs (sodic
(PL so) (PL so) phase) (pp)
- Molic Mollic Planosols Albaquic-mollic Hapludalfs
(PL mo) (PL mo) (pp)
- Gleizat Endogleyic Planosols Typic Endoaqualfs (pp)
(PL gz) (PL gl)

Probleme speciale de corelare a planosolurilor

Corelarea Planosolurilor din SRTS cu unităţi taxonomice echivalente din WRB-SR şi
USDA-ST nu pune probleme deosebite. Excepţie face Planosolul sodic, care nu are
corespondent în USDA-ST. În WRB-SR nu este separat un subtip stagnic, deoarece
această caracteristică (pseudogleizarea) intră în definiţia planosolului. Excesul de apă este
în schimb puternic subliniat în USDA-ST, unde Planosolurile sunt distribuite la mari grupe
albacvalfice (Albaqualfs, Endoaqualfs, Epiaqualfs).

ALOSOLURI (AL)
SOL BRUN LUVIC HOLOACID (pp)
SRCS - 1980
LUVISOL ALBIC HOLOACID (pp)

WRB-SR - 1998: (ALISOLS - AL). Soluri acide, cu orizont dens de acumulare a argilei în
orizontul de subsuprafaţă, care apar în regiunile (sub)tropicale umede şi în regiunile
temperate calde. Procesul intens de alterare care este caracteristic pentru aceste areale
este la stadiul când mineralele silicatice de tip 2:1 sunt degradate (distruse), eliberând mari
cantităţi de aluminiu. Drept rezultat, mineralele cloritizate de tip 2:1:1 pot coexista cu
argilele de tip 2:1, în complexul de alterare care este caracterizat printr-un conţinut foarte
mic de minerale primare alterabile în fracţia argiloasă. Acest concept separă solurile care
conţin argilă, cu capacitate mare de schimb cationic şi cu cantităţi mari de aluminiu
schimbabil din regiunile intertropicale, de cele din regiunile mai temperate, deoarece
ultimele conţin încă o cantitate destul de mare de minerale alterabile în fracţiunile
neargiloase.
Alisolurile sunt soluri bine drenate, cu un orizont de suprafaţă de culoare brună şi cu
structură slab dezvoltată sau masivă. În mod normal, orizonturile de suprafaţă au o
structură poliedrică mijlocie sau prismatică şi crapă după uscare. În mod obişnuit,
Alisolurile au o culoare roşcată, un conţinut de argilă mediu până la mare şi sunt adesea
provenite din/sau asociate cu roci bazice ca material parental în zonele calde sau cu roci

175
sărace în baze în zonele temperate, în care culoarea nu mai este roşcată, iar conţinutul de
argilă mai redus.
Alisolurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice:
1. Un orizont argic ce are o capacitate de schimb cationic (determinată cu 1M NNH4OAC
la pH = 7) ≥ 24 me/100g argilă, fie începând din primii 100 cm de la suprafaţă, ori în
primii 200 cm de la suprafaţă, dacă orizontul argic este acoperit de depozite cu
textură nisipo-lutoasă sau mai grosieră.
2. Proprietăţi "alice" în cea mai mare parte din stratul cuprins între 25 - 100 cm
adâncime.
3. Nu sunt prezente alte orizonturi diagnostice, decât un orizont ocric, umbric, albic,
andic, feric, nitic, plintic sau vertic.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, Alosolurile din SRTS se încadrează în principal la
ALFISOLURI (ALFISOLS). Nu este exclusă însă şi apariţia de Alosoluri care să
îndeplinească şi condiţiile de ULTISOL (grad de saturaţie < 35% la 125 cm sub limita
superioară a orizontului B argic sau la 180 cm de la suprafaţă).
Corelarea subtipurilor de Alosoluri este dată în tabelul 9.25.
Tabel 9.25
Corelarea subtipurilor de ALOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol brun luvic Haplic Alisols Ultic Hapludalfs (pp)

(AL ti) holoacid (AL ha) Typic Hapludalfs (pp)
Preluvic - Haplic Alisols Inceptic-ultic Hapludalfs (pp)
(AL el) (AL ha)
Albic Luvisol albic Albic Alisols Oxiaquic-ultic Hapludalfs (pp)
(AL ab) holoacid (AL al)
Cambiargic - Haplic Alisols Ultic Paleudalfs (pp)
(ALcr) (ALha)
Umbric - Umbric Alisols Ultic Hapludalfs (pp)
(AL um) (AL um)
Stagnic - Stagnic Alisols Epiaquic-ultic Hapludalfs (pp)
(AL st) (AL st)
Scheletic - Skeletic Alisols Typic Hapludalfs (pp) (skeletic
(AL qq) (AL sk) phase)
Litic - Leptic Alisols Lithic Hapludalfs (pp)
(AL li) (AL le)

Probleme speciale de corelare a Alosolurilor

Conform concepţiei WRB-SR, Alosolurile din SRTS ar reprezenta varianta de Alisoluri din
regiunile temperate, cu alterare mai puţin profundă. Deşi condiţiile climatice sunt la limita
celor cerute de definiţia WRB-SR (care totuşi nu sunt restrictive), însuşirile chimice ale
alosolurilor (proprietăţile alice) corespund pe deplin cerinţelor conceptului de alisol.
Alosolurile sunt reprezentate prin fostele soluri brune luvice holoacide şi luvisoluri albice
holoacide. Deoarece nu toate aceste soluri îndeplinesc însă condiţiile de alosol, sunt
necesare cercetări de teren pentru identificarea lor. Se estimează că alosolurile sunt
lergate de suprafeţe vechi pleistocene din zona umedă perimontană sau montană, cu roci
sărace în baze (în zona temperată), unde solurile argiloiluviale au fost supuse unor
îndelungate procese de alterare chimică.
Corelarea Alosolurilor în sistemul USDA-ST este dificilă, deoarece aceste soluri se
situează la tranziţia între Alfisoluri şi Ultisoluri. Unele din Alosoluri ar putea fi Hapludalfuri
ultice. Marea majoritate pare să nu îndeplinească însă condiţiile subgrupelor ultice
(saturaţie în baze < 60% la 125 cm sub limita superioară a orizontului B sau la 180 cm
176
adâncime de la suprafaţă) şi ,de aceea, ele sunt mai curând Hapludalfuri. Puţine dintre ele
(Alosolurile cambi-argice) par să fie Paleudalfuri.

9.3.2.6. SPODISOLURI (SPO)

(SPODOSOLURI în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: În acest sistem nu este folostă denumirea de Spodisol. Aceste soluri sunt
reprezentate prin unităţile grupei de referinţă a Podzolurilor (PODZOLS), prezentată mai
jos.
Podzolurile sunt caracterizate prin prezenţa orizontului spodic în care s-au acumulat
compuşi amorfi constând din materie organică şi aluminiu, cu sau fără fier sau alţi cationi.
Procesele de translocare ("cheluviere") şi de acumulare ("chiluviere") sunt în mod obişnuit
puse în evidenţă de apariţia unui orizont albic (E spodic în SRTS – 2012) sub care
urmează un orizont spodic. Iluvierea compuşilor organici poate fi adesea demonstrată de
prezenţa peliculelor organice groase, crăpate pe grăunţii de nisip din orizontul spodic.
Condiţiile de formare care favorizează procesele de eluviere sunt asigurate de climate reci
şi umede - zona climatului boreal, regiuni montane înalte - care acţionează asupra
materialelor parentale silicatice acide, la care se adaugă covorul vegetal alcătuit din
ericacee şi/sau conifere. Astfel, deşi cheluvierea afectează areale largi de soluri din zona
boreală, ea nu este limitată la această zonă. Este bine cunoscut că procesul este activ în
toate regiunile umede ale lumii, în special în zona temperată, dar de asemenea şi în zona
ecuatorială, unde au fost descrise numeroase exemple de "Podzoluri uriaşe" (Giant
Podzols). Pe materialele parentale nisipoase grosiere şi în condiţii de drenaj bun,
morfologia podzolurilor este bine exprimată şi se pot observa contraste puternice între
orizonturile eluvial şi iluvial. Pe materialele lutoase sau argiloase morfologia Podzolului
este mai puţin pronunţată (lipseşte orizontul albic). Prezenţa unei ape freatice (sau excesul
de apă) duce la o mai mare mobilitate a fierului şi induce schimbări în caracteristicile
morfologice şi chimice ale Podzolurilor. Orizontul spodic devine difuz şi se estompează în
apropierea apei freatice. Apele de suprafaţă favorizează adesea aparIţia unor culori negre
cu prezenţa acizilor fulvici mobili.
Apariţia unui orizont placic (sau strat subţire de fier întărit), în sau sub orizontul spodic,
poate fi explicată prin fenomene temporare de reducere în unele părţi ale profilului de sol.
Acest orizont constă dintr-un strat negru sau negricios roşcat, cimentat de fier şi mangan,
sau de complexe organo-ferice.
Podzolurile sunt soluri caracterizate prin următoarele elementele diagnostice:
- Un orizont spodic care începe în primii 200 cm de la suprafaţa şi care este subiacent unui
orizont albic, histic, umbric sau ocric; sau
- Un orizont antropopedogenetic cu grosime mai mică de 50 cm.
USDA-ST - 1999: Spodisolurile sunt reprezentate la nivel de ordin (SPODOSOLS) a căror
unică trăsătură esenţială este prezenţa orizontului spodic.

PREPODZOLURI (EP)
(SOLURI BRUNE FERILUVIALE – PB în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: Prepodzolurile corespund Podzolurilor entice (Entic Podzols)

USDA-ST - 1999: În acest sistem, Prepodzolurile din SRTS se încadrează la subordinul
CRIODURI (CRYODS) şi ORTODURI (ORTHODS).
Corelarea subtipurilor de Prepodzoluri este dată în tabelul 9.26.

177
 Tabel 9.26
Corelarea subtipurilor de PREPODZOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol brun feriiluvial Entic Podzols Entic Haplocryods (pp)

(EP ti) tipic (PZ et) Typic Haplocryods (pp)
(PB ti) Entic Haplorthods (pp)
Typic Haplorthods (pp)
Umbric - Umbri-entic Podzols Typic Haplocryods (pp)
(EP um) (PZ et-um) Typic Haplorthods
Criptospodic Sol brun acid Entic Podzols
(EP cp) criptospodic (PZ et-um) Typic Haplocryods (pp)
(BO cp) (pp)
Humic - Umbri-entic Podzols Typic Humicryods (pp)
(EP hu) (PZ et-um)
Scheletic - Skeleti-entic Podzols Typic Haplocryods (pp
(EP qq) (PZ et-sk) skeletic phase)
Typic Haplorthods (pp
skeletic phase)
Litic Sol brun feriiluvial litic Lepti-entic Podzols Entic-lithic Haplocryods (pp)
(EP li) (PB ls) (PZ et-li) Lithic Haplorthods (pp)
Folic Sol brun feriiluvial Histi-entic Podzols Typic Haplocryods (pp)
(EP fo) turbos (PZ et-um)
(PB tb)
Humic Sol brun acid Humic Podzols Typic Humicryods (pp)
criptosopodic criptospodic umbric (PZ hu) Typic Haplocryods (pp)
(EP hu-cp) (BO cp-um)

Probleme speciale de corelare a Prepodzolurilor

Datorită absenţei orizontului E albic, în WRB-SR prepodzolurile se încadrează fără
excepţie la subunităţi entice de Podzol. În sistemul USDA- ST, orizontul E albic nu are
semnificaţie diagnostică şi, în consecinţă, aceste soluri nu se diferenţiază de restul
Spodisolurilor. Subgrupe entice din USDA-ST au fost separate pe baza conţinutului de
carbon organic din primii 10 cm ai orizontului B care trebuie să fie sub 1,1%. Deoarece
acest criteriu nu este avut în vedere în SRTS, subgrupele respective trebuie privite cu
rezervă.

PODZOLURI (PD)
(PODZOL – PD în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: prezentat mai sus.

USDA-ST - 1999: În acest sistem, Podzolurile din SRTS se încadrează la subordinele
CRIODURI (CRYODS), HUMODURI (HUMODS) şi ORTODURI (ORTHODS).
Corelarea subtipurilor de Podzoluri este dată în tabelul 9.27.

178
 Tabel 9.27
Corelarea subtipurilor de PODZOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Podzol tipic Haplic Podzols Typic Humicryods (pp)

(PD ti) (PD ti) (PZ ha) Typic Haplohumods (pp)
Umbric - Umbric Podzols Typic Humicryods (pp)
(PD um) (PZ um)
Feriluvic Podzol feriiluvial Rustic Podzols Entic Haplocryods (pp)
(PD fe) (PD fe) (PZ rs) Entic Haplorthods (pp)
Gelistagnic - Gelistagnic Podzols (Epi)Aquic Humicryods (pp)
(PD gs) (PZ gs) (Epi)Aquic Haplocryods (pp)
Scheletic - Skeletic Podzols Typic Humicryods (pp)
(PD qq) (PZ sk) (skeletic phase)
Typic Haplorthods (pp)
(skeletic phase)
Litic Podzol litic Leptic Podzols Lithic Humicryods (pp)
(PD li) (PD ls) (PZ le) Lithic Haplorthods (pp)
Folic Podzol turbos Folic Podzols Histic Humicryods
(PD fo) (PD tb) (PZ fo)

Probleme speciale de corelare a Podzolurilor

Nu sunt astfel de probleme, nici în WRB-SR şi nici în USDA-ST.

9.3.2.7. CLASA VERTISOLURI (VER)

(PELISOLURI – PEL în SRTS-2003)

În SRCS – 1980: clasa Vertisolurilor a fost scindată în SRTS-2003 în Vertosoluri şi

Pelosoluri.
WRB-SR - 1998: sunt echivalate cu grupa de referinţă Vertisoluri (VERTISOLS).
USDA-ST - 1999: corespund cu ordinul Vertisoluri (VERTISOLS).

VERTOSOLURI (VS)
(VERTISOL - VS în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (VERTISOLS - VR) - soluri argiloase, profunde, în care predomină

minerale argiloase expandabile de tip smectit. Formează crăpături largi de la suprafaţă
până la cel puţin 50 cm adâncime. Partea superioară a solului constă în mod obişnuit din
blocuri prismatice. Ca rezultat al proceselor de gonflare-contracţie, în subsol se dezvoltă o
structură specifică, având fie suprafeţe de alunecare oblice (slickensides), fie agregate
sfenoidale paralelipipedice cu suprafeţe lustruite, striate (orizont vertic), la o anumită
adâncime. La suprafaţă, în condiţii nederanjate, sunt frecvente microridicături şi
microdepresiuni care sunt cunoscute sub denumirea de microrelief "gilgai" (în româneşte
"coşcove"). Gilgaiul este o consecinţă a mişcării materialului de sol, ca rezultat al gonflării
şi contracţiei. Natura vertisolurilor este condiţionată de materialul parental. Aceste
materiale sunt derivate din roci bazice fin granulate: bazalte, tufuri, roci metamorfice
bazice, calcare, marne, depozite lacustre sau fluviatile, aluviuni marine.
Vertisolurile sunt soluri care prezintă:
1. Un orizont vertic în primii 100 cm de la suprafaţă.

179
 2. După amestecarea primilor 20 cm, conţin 30% sau mai multă argilă în toate
suborizonturile, până la cel puţin 100 cm adâncime, sau până la un strat contrastant
(contact litic sau paralitic, orizont petrocalcic, petroduric sau petrogipsic, discontinuitate
sedimentară), situate între 50 – 100 cm.
3. Crăpături care se deschid şi se închid periodic.
USDA-ST - 1999: conceptul este acelaşi ca în WRB-SR, care de altfel l-a preluat din
sistemul american. Întrucât nu se foloseşte conceptul de orizont vertic, se pun condiţii de
structură şi feţe de alunecare şi crăpături, inclusiv un conţinut de argilă de peste 30%, cel
puţin în primii 50 cm de la suprafaţă.
Corelarea Vertosolurilor cu WRB-SR şi USDA-ST este redată în tabelul 9.28.

Tabel 9.28
Corelarea subtipurilor de VERTOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Vertisol tipic Pellic Vertisols Typic Hapluderts (pp)

(VS ti) (VS ti) (VR pe) (pp) Typic Haplusterts (pp)
Stagnic Vertisol Pellic-stagnic Vertisols Typic Epiaqerts (pp)
(VS st) pseudogleizat (VR st) (pp) Epiaquic chromic
(VS pz) Hapluderts
Gleic Vertisol gleizat Pellic-gleyic Vertisols Typic Endoaqerts (pp)
(VS gc) (VS gz) (VR gc) (pp) Endoaquic chromic Haplu-
derts (pp)
Salic Salinizat Pellic-salic Vertisols Typic Salusterts (pp)
(VSsa) (VS sc) (VR sz) Typic Salaquerts (pp)
Salinic Pellic-hyposalic Vertisols Typic Haplusterts (pp)
(VS sc) (VR wz) Halic Haplusterts (pp)
Natric Alcalizat Sodic Vertisols Sodic Haplusterts (pp)
(VS na) (VS ac) (VR so) Typic Natraquerts (pp)
Alcalic Pellic-hyposodic Vertisols Typic Haplusterts (pp)
(VS ac) (VR sow)

Probleme speciale de corelare a vertosolurilor

Atât în WRB-SR, cât şi în USDA-ST, conceptul de Vertisol este mai larg (cuprinde şi
subtipuri vertice) decât cel de Vertosol din SRTS, deoarece se cere ca orizontul vertic
(caracteristicile vertice) să fie cuprins în primii 100 cm de la suprafaţă.

PELOSOLURI (PE)
(absente în SRCS-1980)

Corelarea subtipurilor de Pelosoluri cu WRB-SR şi USDA-ST este redată în tabelul 9.29.

În SRCS - 1980: Pelisolurile nu au existat.

180
 Tabel 9.29
Corelarea subtipurilor de PELOSOL (Echivalări orientative)

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Vertisol cromic Chromic Vertisols Chromic Haplusterts (pp)

(PEeti) (VS cr) (pp) (VR cr) (pp) Chromic Hapluderts (pp)
Pseudorendzină tipică Haplic Vertisols
(PR ti) (pp) (VR ha) (pp)
Pseudorendzină
cambică
(PR ca) (pp)
Pseudorendzină vertică
(PR vs) (pp)
Entic - Haplic Vertisols Typic Haplusterts (pp)
(PE en) (VR ha) (pp) Typic Hapluderts (pp)
Argic Sol brun argiloiluvial Chromic Vertisols Chromic Haplusterts (pp)
(PE ar) vertic (VR cr) (pp) Chromic Hapluderts (pp)
(BD vs) (pp) Haplic Vertisols
Pseudorendzină vertică (VS ha) (pp)
(PR vs)
Cernoziom argiloiluvial
vertic (CI vs)
Vertic - Chromic Vertisols Chromic Haplusterts (pp)
(PE vs) (VR cr) (pp) Chromic Hapluderts (pp)
Stagnic Sol brun eumezobazic Stagnic Vertisols Chromic Epiaquerts (pp)
(PE st) pseudogleizat vertic (VR st) (pp)
(BM pz-vs) (pp)
Vertisol pseudogleizat
(VS pz) (pp)
Gleic Sol brun eumezobazic Gleyic Vertisols Chromic Endoaquerts
(PE gc) gleizat vertic (VR gl) (pp) (pp)
(BM vs-gz) (pp)
Vertisol cromic gleizat
(VS cr)
Salic Salinizat Salic Vertisols Chromic Salusterts (pp)
(PE sa) (VS sc) (VR sz) Chromic Salaquerts (pp)
Salinic Hyposalic Vertisols Halic Haplusterts (pp)
(PE sc) (VR sz)
Natric Alcalizat Sodic Vertisols Typic Natraquerts (pp)
(PE na) (VS ac) (VR so) Sodic Haplusterts (pp)
Alcalic Hyposodic Vertisols Typic Haplusterts (pp)
(PE ac) (VR sow)

Probleme speciale privind corelarea Pelosolurilor

Întrucât nu există corespondenţe clare cu unităţile taxonomice din WRB-SR şi USDA-ST,
corelarea Pelosolurilor faţă de aceste două sisteme, inclusiv faţă de SRCS-80 prezintă un
grad ridicat de aproximare. Ea trebuie privită doar ca o paralelizare şi nu ca o echivalare. O
corelare mai bună este posibilă numai pe baza caracteristicilor concrete ale profilelor
individuale de sol.

181
9.3.2.8. ANDISOLURI (AND)
(incluse la clasa Umbrisoluri în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998. (ANDOSOLS - AN). Soluri formate din cenuşi vulcanice, pumice (piatră
ponce) sau alte extruziuni vulcanice de diferite compoziţii. Alterarea rapidă a materialului
vulcanic poros determină acumularea de complexe amorfe şi prezenţa de minerale
incomplet cristalizate (short-range-order minerals), ca allofanul şi imogolitul.
Morfologic, andosolurile sunt caracterizate printr-un orizont vitric sau andic. Orizontul vitric
este un orizont dominat de sticlă vulcanică, în timp ce orizontul andic este constituit în
principal din allofane, în care predomină complexele humico-aluminice.
Andosolurile sunt soluri care:
1. Prezintă un orizont vitric sau andic începând din primii 25 cm de la suprafaţă.
2. Nu au alte orizonturi diagnostice (afară de cele îngropate la mai mult de 50 cm
adâncime); pot fi prezente un orizont histic, fulvic, melanic, molic, umbric, ocric, duric sau
cambic.
USDA-ST - 1999 (ANDISOLS). Conceptul este acelaşi ca la WRB-SR, care l-a preluat din
acest sistem, dar definiţia este întrucâtva diferită, astfel:
• soluri care au proprietăţi andice în 60% sau mai mult din grosime, fie:
a) În primii 60 cm de la suprafaţa solului mineral, sau de la suprafaţa unui strat
organic cu proprietăţi andice, dacă nu există un contact densic, litic sau
paralitic, sau orizont petrocalcic în cuprinsul a 60 cm adâncime, sau
b) Între suprafaţa solului mineral sau suprafaţa unui strat organic cu proprietăţi
andice şi un contact densic litic sau paralitic, sau orizont petrocalcic, dacă
acestea apar mai sus de 60 cm adâncime.

ANDOSOLURI (AN)
(ANDOSOL – AN în SRCS-1980)

Definiţiile corespund cu cele ale clasei ANDISOLURI.

Tabel 9.30
Corelarea subtipurilor de ANDOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Distric Dystric Andosols Alic Hapludands (pp)

(AN di) (AN dy) Alic Haplocryands (pp)
Neseparate,
Eutric Eutric Andosols Eutric Hapludands (pp)
incluse
(AN eu) (AN eu)
la
Molic Andosol tipic Mollic Andosols Typic Fulvudands (pp)
(AN mo) (AN ti) (AN mo)
Umbric Umbric Andosols Typic Hapludands (pp)
(AN um) (AN um)
Humic - Fulvic Andosols -
(AN hu) (AN fu)
Cambic Andosol cambic Haplic Andosols Typic Hapludands (pp)
(AN cb) (AN ca) (AN ha)
Scheletic Neseparat, inclus la Skeletic Andosols Lithic Hapludands
(AN qq) Andosol tipic (AN qq) (skeletic phase) (pp)
(AN ti)

182
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Litic Andosol litic Leptic Andosols Lithic Hapludands (pp)

(AN li) (AN ls) (AN le)
Folic Neseparat, inclus la Folic Andosols Histic Hapludands (pp)
(AN fo) Andosol tipic (AN ti) (AN fo)

Probleme speciale de corelare a Andosolurilor

Conceptul SRTS se corelează bine cu cel al WRB-SR. Mai redusă este corelarea cu
conceptul USDA-ST, unde pare să aibă o accepţie mai largă, întrucât cerinţa de proprietăţi
andice este exprimată în % din volumul primilor 60 cm sau din volumul solului până la un
strat limitativ (contact litic) dacă acesta se află la adâncime mai mică de 60 cm.

9.3.2.9. HIDRISOLURI (HID) - SRTS

(SOLURI HIDROMORFE în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: În acest sistem Hidrisolurile sunt reprezentate prin Gleisoluri şi prin
unităţile stagnice ale altor grupe de referinţă, unităţi care au fost grupate în 2006 în
umitatea de referinţă STAGNOSOLURI.
USDA-ST - 1999: Nu există o clasă sau un ordin special. Hidrisolurile sunt distribuite
practic ca subordine sau subgrupe "acvice" în toate ordinele de soluri, făcând abstracţie de
Histosoluri.

STAGNOSOLURI (SG)
(SOL PSEUDOGLEIC – PG în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: Deşi într-o anumită fază au fost considerate ca o grupă de referinţă,
ulterior, Stagnosolurile au fost distribuite la unităţi stagnice aparţinând altor grupe. Totuşi,
în 2006 au fost reunite în grupa de referinţă STAGNOSOLURI, care sunt definite ca având
proprietăţi stagnice în primii 50 cm, fără trecere glosică spre orizontul B.
USDA-ST - 1999: În acest sistem stagnosolurile din SRTS se regăsesc în marile subgrupe
de EPIACVALFURI (EPIAQUALFS) şi EPIACVEPTURI (EPIAQUEPTS).
Corelarea subtipurilor de stagnosoluri este dată în tabelul 9.31.
Tabel 9.31
Corelarea subtipurilor de STAGNOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Sol pseudogleic tipic Haplic Stagnosols (pp) Typic Epiaquepts (pp)
(SG ti) (PG ti) (ST ha) Typic Epiaqualfs (pp)
Preluvic Sol pseudogleic luvic Luvic Stagnosols Typic Epiaqualfs (pp)
(SG el) (PG lv) (ST lv)
Albic Sol pseudogleic Albic Stagnosols Typic Albaqualfs (pp)
(SG ab) albic (ST ab)
(PG al)
Planic - Albic Stagnosols Typic Epiaqualfs
(SG pl) (ST ab)

183
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Vertic Sol pseudogleic Vertic Stagnosols Vertic Albaqualfs (pp)

(SG vs) vertic (ST vr) Vertic Epiaqualfs (pp)
(PG vs) Vertic Epiaquepts (pp)
Gleic Sol pseudogleic Gleyic Stagnosols (Endoaquic) Epiaquepts
(SG gc) gleizat (ST gl) (Endoaquic) Albaqualfs
(PG gz) (pp)
Histic - Histic Stagnosols (Histic) Epiaquepts
(SG tb) (ST hi)

Probleme speciale de corelare a Stagnosolurilor

Corelarea SRTS-2012 cu WRB-SR-2006 nu pune probleme.
În USDA-ST se constată o redistribuire a acestora la diferite unităţi taxonomice (Alfisoluri şi
Inceptisoluri).

GLEIOSOLURI (GS)
(SOLURI GLEICE – GC în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: (GLEYSOLS - GL). Soluri cu proprietăţi gleice, temporar sau permanent
umede şi cu procese pedogenetice de reducere la mică adâncime. De aceea, partea
superioară a profilului este pătată (marmorată) în cazul aeraţiei temporare sau are culori
care reflectă procesul de reducere. Proprietăţile gleice apar în orizontul de sol complet
saturat cu apă freatică (exceptând situaţiile cu drenaj artificial), pentru o perioadă suficient
de lungă care să permită apariţia condiţiilor de reducere. Această perioadă variază de la
câteva zile la tropice, până la câteva săptămâni în alte regiuni. Fizic, gleisolurile sunt
saturate în apă pentru perioadă lungă de timp în cursul anului. Umezirea şi uscarea
repetată pot cauza o creştere a densităţii solului prin slăbirea legăturilor între particule în
timpul saturaţiei şi contracţiei particolelor solului la uscare. Aceasta determină aeraţie slabă
a zonei radiculare şi condiţii nefavorabile pentru cea mai mare parte a faunei, cu excepţia
speciilor adaptate.
Gleisolurile prezintă următoarele elemente diagnostice:
1. Proprietăţi gleice din primii 50 cm de la suprafaţă;
2. Nu au alte orizonturi diagnostice decât unul: antracvic, histic, molic, ocric, takâric,
umbric, andic, calcic, cambic, gipsic, plintic, sulfuric, ori vitric, în primii 100 cm de la
suprafaţă sau salic între 50 şi 100 cm;
3. Nu prezintă schimbare texturală bruscă în primii 100 cm de la suprafaţă.
USDA-ST - 1999: Gleiosolurile sunt reprezentate prin marile grupe endoacvice de
MOLISOLURI; ENTISOLURI şi INCEPTISOLURI
Corelarea subtipurilor de Gleiosoluri este dată în tabelul 9.32.
Tabel 9.32
Corelarea subtipurilor de GLEIOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Haplic Gleysols Typic Endoaquepts

(GS ti) Gleic tipic (GL ha) Humic Endoaquepts
Calcaric (GC ti) Calcaric Gleysols Typic Endoaquepts
(GS ka) (GL ca) (calcareous class/phase)

184
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Cambic Sol gleic cambic Haplic Gleysols Typic Endoaquepts

(GS cb) mlăştinos (GL ha)
(GC ca-ml)
Molic Sol gleic molic mlăştinos Mollic Gleysols Typic Humaquepts (pp)
(GS mo) (GC mo-ml) (GL mo)
Cernic Lăcovişte mlăştinoasă Mollic Gleysols Typic Humaquepts (pp)
(GS ce) (LC ml) (GL mo) Cumulic Humaquepts(pp)
Umbric Sol gleic umbric Umbric Gleysols Typic Humaquepts (pp)
(GS um) mlăştinos (GC um-ml) (GL um)
Aluvic - Fluvic Gleysols Fluvaquentic Endoaquepts
(GS al) (GL fv) Typic Endoaquepts (pp)
Salinic Salinizat Salic Gleysols Typic Halaquepts (pp)
(GC sc) (GC sc) (GL sz) Aeric Halaquepts (pp)
Sodic Alcalizat Sodic Gleysols Typic Halaquepts (pp)
(GC ac) (GC ac) (GL so) Aeric Halaquepts (pp)
Tionic - Thionic Gleysols Typic Sulfaquepts
(GS to) (GL ti)
Histic Sol gleic turbos mlăştinos Histic Gleysols Histic Humaquepts
(GS tb) (GC tb-ml) (GL hi)

Probleme speciale de corelare a gleiosolurilor

Gleiosolurile din SRTS se corelează bine cu WRB-SR-1998. Deosebiri apar la corelarea cu
USDA-ST, unde o parte din Gleiosoluri (cele molice) se încadrează la Molisoluri, iar unele
(cele psamice) la Entisoluri. Majoritatea Gleiosolurilor se încadrează însă la Inceptisoluri.
Conceptul de Sol gleic din SRTS este mai restrâns decât cel din SRCS.

LIMNOSOLURI (LM)
(absente în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: Nu sunt separate, fiind considerate suprafeţe lacustre.

USDA-ST - 1999: Se pot corela aproximativ cu HIDRACVENTURILE (HYDRAAQUENTS)
soluri care au în toate orizonturile între 20 şi 50 cm adâncime valori ale indicelui de
maturare "n" mai mic de 0,7 şi conţin 8% sau mai multă argilă în fracţiunea fină. Excepţie
face subtipul psamic care se încadrează la Psammaquenturi.
Corelarea subtipurilor de Limnosoluri este dată în tabelul 9.33.
Tabel 9.33
Corelarea subtipurilor de LIMNOSOL

SRTS-2012 SRCS- WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

1980

Tipic - Limnic subaquatic Fluvisols (pp) Typic Fluviwassents (pp)

(LM ti) (FL lm-sq) Aeric Fluviwassents (pp)
Histic subaquatic Fluvisols (pp) Thapto-histic Fluviwassents (pp)
(FL hi-sq)

185
 SRTS-2012 SRCS- WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999
1980

Entic - Limnic subaquatic Fluvisols (pp) Typic Fluviwassents (pp)

(LM en) (FL lm-sq) Aeric Fluviwassents (pp)
Arenic subaquatic Fluvisols (pp)
(FL ar-sq)
Calcaric - Calcaric subaquatic Fluvisols (pp) Fluventic Frasiwassents (pp)
(LM ka) (FL ca-sq) Psamentic Frasiwassents (pp)
Arenic subaquatic Fluvisols (pp) Typic Psammowassents (pp)
(calcareus phase) Fluventic Psammowassents
(FL ar-sq) (pp)
Salsodic - Salic subaquatic Fluvisols (pp) Typic Psammowassents
(LM ss) (FL sz-sq) (salin and sodic phase) (pp)
Sodic subaquatic Fluvisols (pp) Grossic Hydrowassents
(FL so-sq) (salin and sodic phase) (pp)
Tionic - Thionic subaquatic Histosols (pp) Sulfic Haplowassists (pp)
(LM to) (HS ti-sq) Sapric Sulfiwassists (pp)
Thionic subaquatic Fluvisols (pp) Sulfic Fluviwassents (pp)
(FL ti-sq) Sulfic Psammowassents (pp)
Histic - Limnic subaquatic Histosols (pp) Sapric Haplowassists (pp)
(LM tb) (HS lm-sq) Sapric Frasiwassists (pp)
Sapric subaquatic Histosols (pp) Typic Haplowassists (pp)
(HS sa-sq)

Probleme speciale de corelare a Limnosolurilor

Aceste soluri lipsesc din WRB - 1998. În USDA Soil Taxonomy se corelează aproximativ
cu marea grupă a Hidracventurilor. În aceste sisteme (şi nu numai) nu este încă dezvoltată
o clasificare a solurilor subacvatice ca în pedologia germană.

9.3.2.10. SALSODISOLURI (SAL)

(SOLURI HALOMORFE în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: În acest sistem, Salsodisolurile sunt reprezentate prin grupele de

referinţă ale Solonceacurilor şi Soloneţurilor.
USDA-ST - 1999: Salsodisolurile sunt distribuite la nivel de subordin sau mare grupă de
soluri în cadrul ARIDISOLURILOR (în cazul Solonceacurilor) sau al ALFISOLURILOR (sau
chiar al MOLISOLURILOR, în cazul unor Soloneţuri).

SOLONCEACURI (SC)
SOLONCEAC (SC) - SRCS-1980

WRB-SR -1998: (SOLONCHAKS - SC). Solonceacurile sunt soluri cu concentraţie ridicată

de săruri în orizontul de suprafaţă în anumite perioade ale anului. Aceasta are loc în
regiunile unde evapotranspiraţia depăşeşte cu mult precipitaţiile, cel puţin o parte a anului
şi unde materialele parentale ale solurilor conţin cantităţi moderate sau mari de săruri.
Sărurile responsabile pentru salinitate au origini variate: marină, petrografică, vulcanică,
hidrotermală sau eoliană. Adeseori, salinizarea este indusă de om, prin utilizare agricolă şi
alte practici (irigaţie, influenţarea apei freatice, îngrăşăminte, folosirea soluţiilor nutritive în
sere şi în culturile fără sol, deşeuri urbane etc.).
186
Prezenţa acestor săruri, mărimea presiunii osmotice a soluţiei solului sau toxicitatea indusă
de anumiţi ioni determină apariţia de peisaje specifice, ocupate de vegetaţie tolerantă la
salinitate (halofilă) sau caracterizate prin absenţa vegetaţiei (lacuri sărate, lagune sărate,
cruste de sare etc.), depinzând de intensitatea salinităţii.
+ ++ ++ +
Cationii implicaţi sunt sodiul (Na ), calciul (Ca ), magneziul (Mg ) şi potasiul (K ), dintre
care sodiul este de departe cel mai important. Concentraţia ridicată a sodiului în soluţie, ca
şi cea a magneziului în mediile necalcaroase, determină inevitabil adsorbţia sodiului în
complexul de schimb cationic.
Solonceacurile prezintă următoarele caracteristici diagnostice:
1. Orizont salic cu limita superioară în primii 50 cm de la suprafaţă.
2. Nu prezintă alte orizonturi diagnostice, cu excepţia unui orizont histic, molic, ocric,
takâric, yermic, calcic, cambic, duric, gipsic sau vertic.
Singura trăsătură comună a solonceacurilor este conţinutul ridicat de săruri. Ele prezintă o
considerabilă diversitate în ceea ce priveşte proprietăţile hidrologice, fizice şi chimice.
În condiţii climatice extreme (precipitaţii puţine, evapotranspiraţie ridicată), sărurile
prezente în soluţia de sol se pot precipita la suprafaţă în diferite forme (eflorescenţe albe,
cruste de sare, pudră brună neagregată, depozite de sare, cristale etc.). Acest proces este
discontinuu, atât în spaţiu cât şi în timp, apărând ca pete în zonele joase, care pot fi
spălate de săruri când plouă, după care se refac. Dezintegrarea agregatelor, formate sub
acţiunea floculantă a sărurilor şi deci degradarea structurii solului nu are loc atât timp cât în
soluţia de sol sunt cantităţi importante de săruri solubile, chiar dacă o anumită cantitate de
sodiu din această soluţie este adsorbită de complexul de schimb (alcalizare sau
sodicizare).
Agregatele rămân stabile şi floculate, iar proprietăţile hidrodinamice ale solului sunt
neschimbate. După desalinizare, odată cu dispariţia acţiunii floculante a sărurilor, cationii
de Na absorbiţi în complexul de schimb determină dispersia şi degradarea accentuată a
structurii. Spre deosebire de soloneţuri, în solonceacuri nu există o structură specifică.
USDA-ST - 1999: Datorită secetei fiziologice induse de presiunea osmotică mare a soluţiei
de sol, ca urmare a concentraţiei ridicate de săruri, Solonceacurile sunt incluse fără
excepţie în ordinul ARIDISOLURI (ARIDISOLS). Întrucît sunt determinate de condiţii de
drenaj natural slab, Solonceacurile din România aparţin în cea mai mare parte de marea
grupă a ACVISALIDURILOR (AQUISALIDS). Excepţie fac Solonceacurile reziduale de pe
marne salifere din Transilvania. Subcarpaţii de Curbură şi Câmpia colinară a Jijiei, care ar
putea fi incluse la marea grupă a HAPLOSALIDURILOR (HAPLOSALIDS). Solonceacurile
vertice şi cele psamice aparţin marilor grupe de SALUSTERTURI (SALUSTERTS).
Corelarea subtipurilor de Solonceacuri este dată în tabelul 9.34.
Tabel 9.34
Corelarea subtipurilor de SOLONCEAC

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Solonceac tipic Haplic Solonchaks

(SC ti) (SC ti) (SC ha) (pp) Typic Haplosalids (pp)
Salic Fluvisols Typic Aquisalids (pp)
(FL sz) (pp)
Calcaric - Calcari-haplic Typic Aquisalids (pp)
(SC ka) Solonchaks Typic Haplosalids (pp)
(SC ha-ca) (calcareous phase)
Molic Solonceac molic Mollic Solonchaks Typic Haplosalids (pp)
(SC mo) (SC mo) (SC mo) Typic Aquisalids (pp)

187
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Vertic Solonceac vertic Vertic Solonchaks Vertic Haplosalids (pp)

(SC vs) (SC vs) (SC vr) Typic Salaqerts (pp)
Typic Salusterts (pp)
Halis Epiaquerts (pp)
Halis Endoaquerts (pp)
Halis Haplusterts (pp)
Sodic Solonceac alcalizat Sodic Solonchaks Typic Haplosalids (pp)
(SC ac) (SC ac) (SC so) Typic Aquisalids (pp)
Carbonatosodic Solonceac tipic Haplic Solonchaks
(SC so) (SC ti) (SC ha) (pp) Typic Haplosalids (pp)
Salic Fluvisols Typic Aquisalids (pp)
(FL sz) (pp)
Gleic Solonceac gleic Gleyic Solonchaks Typic Aquisalids (pp)
(SC gc) (SC gc) (SC gl)
Clinogleic - Gleyic Solonchaks Typic Aquisalids (pp)
(SC cl) (SC gl) (fază de pantă) (slope phase)
Aluvic - Salic Fluvisols Typic Aquisalids (pp)
(SC al) (FL sz)

Probleme speciale de corelare a solonceacurilor

Subtipurile de Solonceacuri din SRTS se corelează bine cu unităţile de Solonceacuri din
WRB-SR. Mai puţin clară este echivalarea acestor soluri în USDA-ST. Astfel, în acest
sistem, Solonceacurile pe nisipuri se clasifică (din cauza grosimii reduse a orizontului salic)
la Entisoluri (Psammaquenturi)

SOLONEŢURI (SN)
SOLONEŢ - SN în SRCS-1980

WRB-SR - 1998: (SOLONETZ - SN). Soloneţurile sunt soluri condiţionate de salinitatea

materialului parental sau a apei freatice şi condiţii de drenaj deficitare. Ele sunt larg
răspândite în regiunile cu climat semiarid sau de stepă uscată cu veri foarte calde şi uscate
(Pm = 400 - 500 (600) mm), pe suprafeţele joase cu relief plan şi cu drenaj intern şi extern
slab, şi în mod inerent pe materiale parentale salifere (ex.: argile marine, depozite aluviale
salinizate etc.).
Soloneţurile suportă o vegetaţie specifică constituită din plante halofile.
În astfel de condiţii, acumularea sărurilor are loc în zonele mijlocii şi inferioare ale profilului
de sol, cu uscare spre suprafaţă în timpul verii (sezonul uscat) şi deplasare spre adâncime
în timpul iernii (sezonul umed). Când solurile sunt afectate de săruri neutre, în special
clorura de sodiu şi sulfaţi de sodiu, se formează solonceacurile. Soloneţurile se formează
sub influenţa unor săruri ca: NaHCO3, Na2CO3, Na2SiO3 şi MgCO3, dar şi a sărurilor neutre
menţionale (Na2SO4, NaCl).
Caracteristic soloneţurilor este orizontul natric asociat frecvent cu un orizont de suprafaţă
bogat în humus şi orizonturi subiacente salinizate. Între orizontul de suprafaţă şi orizontul
natric este prezent frecvent un strat albit (orizont albic caracteristic soloneţurilor
"solodizate"). Orizontul natric este un orizont de subsuprafaţă dens, cu un conţinut de
argilă mai mare decât orizonturile supraiacente şi conţinut ridicat de sodiu şi/sau magneziu
schimbabil. Culorile variază de la brun la negru, iar structura este columnară mare,
prismatică sau chiar masivă. Ambele caracteristici depind de compoziţia cationilor

188
schimbabili şi conţinutul de săruri din orizonturile subiacente. Adeseori sunt prezente
cutane argiloase groase, de culoare închisă, în special în partea superioară a orizontului.
Orizontul de suprafaţă, este în mod obişnuit bogat în materie organică şi prezintă grosimi
variabile, de la câţiva cm la peste 25 cm; când nu este prezent un orizont albic subiacent
acest orizont trece direct la orizontul natric. Deşi orizontul natric poate prezenta deosebiri
în ceea ce priveşte structura, culoarea şi densitatea aparentă, caracteristica comună este
permeabilitatea foarte mică, în stare umedă; mărimea infiltraţiei este practic zero.
Caracteristicile fizice dominante ale Soloneţurilor sunt stabilitatea slabă a structurii,
impermeabilitatea în condiţii umede şi întărirea orizontului natric în stare uscată.
Caracteristicile chimice principale sunt conţinutul ridicat de sodiu sau de sodiu plus
magneziu în complexul adsorptiv şi pH-ul ridicat (în apă), care este frecvent mai mare de 9.
Soloneţurile au o singură caracteristică diagnostică de identificare şi anume: prezenţa unui
orizont natric în primii 100 cm de la suprafaţă.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, Soloneţurile sunt distribuite în ordinul ALFISOLURI,
(ALFISOSLS) şi MOLISOLURI (MOLLISOLS). Soloneţurile din România aparţin
predominant marilor grupe NATRUDALF (NATRUDALFS), NATRUSTALF
(NATRUSTALFS), NATRUDOL (NATRUDOLLS), NATRUSTOL (NATRUSTOLLS) şi
NATRACVALF (NATRAQULFS)
Diagnostic pentru toate aceste mari grupe este prezenţa orizontului natric.
Corelarea subtipurilor de Soloneţuri este dată în tabelul 9.35.
Tabel 9.35
Corelarea subtipurilor de SOLONEŢ

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Tipic Soloneţ tipic Haplic Solonetz Aquic Natrustalfs (pp)

(SN ti) (SN ti) (SN ha) (pp) Aquic Natrudalfs (pp)
Calcaric Haplic Solonetz Typic Natrustalfs (pp)
(SN ka) (SN ha) Typic Natrudalfs (pp)
(calcareus phase)
Entic Soloneţ cambic (Entic) Solonetz (pp) Typic Halaquepts (pp)
(SN en) (SN ca) (SN et)
Sodic Gleyisols (pp)
(GC so)
Molic Soloneţ molic Mollic Solontez Mollic Natraqualfs (pp)
(SN mo) (SN mo) (SN mo) Mollic Natrustolls (pp)
Luvic Soloneţ luvic Haplic Solonetz Aquic Natrudalfs
(SN lv) (SN lv) (SN ha)
Albic Soloneţ albic Albic Solonetz Albaquic Natraqualfs (pp)
(SN ab) (SN ab) (SN ab)
Vertic - Vertic Solonetz Vertic Natrudalfs (pp)
(SN vs) (SN vr) Aquertic Natrustalfs (pp)
Vertic Natrustalfs (pp)
Sodic Endoaquerts (pp)
Sodic Haplusterts (pp)
Vertic Halaquepts (pp)
Sodic Salusterts (pp)
Stagnic - Stagnic Solonetz Epiaquic Natrudalfs (pp)
(SN st) (SN st)
Gleic Soloneţ gleizat Gleyic Solonetz Endoaquic Natrudalfs (pp)
(SN gc) (SN gz) (SN gl) Typic Natraqualfs(pp)
Endoaquic Natrustalfs (pp)

189
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Clinogleic Soloneţ gleizat Gleyic Solonetz Endoaquic Natrudalfs (pp)

(SN cl) (SN gz) (SN gl) (fază de pantă) Typic Natraqualfs(pp)
Endoaquic Natrustalfs (pp)
(All: slope phases)
Salinic Soloneţ salinizat Hyposalic Solonetz (pp) Salidic Natrustalfs (pp)
(SN sc) (SN sc) (SN szw)
-
Salic - Salic Solonetz (pp) Salidic Natrustalfs (pp)
(SN sa) (SN sz)
Solodic Soloneţ glosic (pp) Glossalbic Solonetz (pp) Glossaquic Natrudalfs (pp)
(SN sd) (SN gl) (SN gb) Albiglosic Natraqualfs (pp)
Aluvic - (Fluvic) Solonetz Fluvaqentic Natrustalfs (pp)
(SN al) (SN fv) Fluvaqentic Natrudalfs (pp)

Probleme speciale de corelare a soloneţurilor

Corelarea Soloneţurilor din SRTS cu Soloneţurile WRB-SR-1998 este bună, cu excepţia
celor entice care, după definiţia WRB-SR, se încadrează la Gleiosoduri sodice. În sistemul
USDA-ST, problema este cea a regimului de umiditate. Principiul folosit pentru rezolvare a
fost încadrarea Soloneţurilor luvice, albice, stagnice şi solodice la Natrudalfuri sau
Natraqualfuri, iar a celorlalte subtipuri la Natrustalfuri şi Natrustoluri. Soloneţul entic se
încadrează la Inceptisoluri (Halaquepturi).

9.3.2.11. HISTISOLURI (HIS)

[SOLURI ORGANICE (HISTOSOLURI) în SRCS-1980]

WRB-SR - 1998: (HISTOSOLS - HS). Histosolurile se deosebesc de alte soluri prin

prezenţa orizontului histic, care este format din "material organic de sol", cu proprietăţi
fizice, chimice şi mecanice care diferă puternic de cele ale materialelor minerale de sol.
Histosolurile se formează în condiţii de mediu unde materia organică este produsă de o
vegetaţie adaptată şi unde descompunerea biochimică a resturilor de plante este întârziată
de temperaturi joase, mlăştinire persistentă, aciditate extremă, oligotrofie şi/sau prezenţa
de niveluri ridicate de electroliţi sau toxine organice. Materialul organic de sol este definit
ca având peste 20 - 35% (în funcţie de conţinutul de argilă) compuşi organici. Materialele
organice acumulate în diferite condiţii de mediu sunt în general de compoziţie variată şi
prezintă proprietăţi chimice, fizice şi mecanice diferite. De asemenea, variat este şi gradul
de descompunere a materialului organic de sol, care este un criteriu adiţional important în
subdivizarea Histosolurilor. Combinaţia de diferite condiţii de mediu, compoziţia actuală a
materialului organic de sol şi gradul de descompunerea a acestuia determină principalele
tipuri de Histosoluri.
Histosolurile sunt soluri care au un orizont histic sau folic şi:
1. a. grosimi de ≥ 10 cm de la suprafaţa solului până la un contact litic sau paralitic, sau
b. grosimi de ≥ 40 cm şi cu limită superioară în primii 30 cm de la suprafaţa solului;
2. absenţa unui orizont andic sau vitric începând din primii 30 cm de la suprafaţă.
USDA-ST - 1999: În acest sistem HISTOSOLURILE sunt separate la nivel de ordin
(HISTOSOLS) şi sunt definite ca soluri care au următoarele caracteristici diagnostice:
1. Nu au proprietăţi andice în ≥ 60% din grosimea cuprinsă între suprafaţa solului şi o
adâncime de 60 cm, sau până la un contact densic, litic ori paralitic sau duripan, dacă
acestea apar la adâncimi mai mici de 60 cm;
190
2. Conţin materiale organice de sol care îndeplinesc una sau mai multe din următoarele
condiţii:
a) acoperă materiale vulcanice (cenuşi, piatră ponce) şi scheletice sau umplu
1)
interstiţiile acestora şi direct sub aceste materiale urmează un contact densic, litic sau
paralitic; sau:
b) împreună cu materialele vulcanice (cenuşi, piatră ponce) sau scheletice
subiacente însumează ≥ 40 cm între suprafaţa solului şi adâncimea de 50 cm, sau:
c) constituie > 2/3 din grosimea totală a solului până la un contact densic sau
paralitic şi nu au orizonturi minerale sau au orizonturi minerale cu o grosime totală ≤ 10 cm,
sau:
d) sunt saturate cu apă ≥ 30 de zile pe an în anii normali (sau sunt artificial
dreanate), au o limită superioară în primii 40 cm de la suprafaţă şi au o grosime totală, fie:
i) ≥ 60 cm dacă ≥ 3/4 din volumul lor este constituit din fibre de muşchi, sau
3
dacă densitatea aparentă în stare umedă este < 0,1 g/cm ; fie:
ii) ≥ 40 cm dacă sunt constituite din materiale hemice sau saprice, sau din
materiale fibrice cu < 3/4 (din volum) fibre de muşchi şi o densitate
3
aparentă, în stare umedă, ≥ 0,1 cm g/cm .

HISTOSOLURI (TB)
SOL TURBOS – TB în SRCS-1980

WRB-SR - 1998: Histosolurile, având caracteristicile prezentate anterior, sunt subdivizate

în funcţie de natura şi gradul de descompunere a materialului organic, aciditate, regim de
temperatură ş.a.
USDA-ST - 1999: Histosolurile sunt reprezentate prin trei subordine: FIBRISTURI
(FIBRISTS), SAPRISTURI (SAPRISTS) şi HEMISTURI (HEMISTS).
Corelarea subtipurilor de Histosoluri este dată în tabelul 9.36.
Tabel 9.36
Corelarea subtipurilor de HISTOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Distric Sol turbos tipic Dystric Histosols Sphagnic Cryofibrists (pp)

(TB di) (TB ti) (pp) (HS dy) Typic Cryohemists (pp)
Eutric Sol turbos tipic Eutric Histosols Typic Haplofibrists (pp)
(TB eu) (TB ti) (pp) (HS eu) Typic Haplohemists (pp)
Typic Haplosaprists (pp)
Teric - Haplic Histosols Terric Haplosaprists
(TB te) (HS ha)
Salinic Sol turbos salinizat Salic Histosols Halic Haplosaprists (pp)
(TB sc) (TB sc) (HS sz) Typic Haplosaprists
(saline phase)
Tionic - Thionic Histosols Typic Sulfohemists (pp)
(TB to) (HS ti) Typic Sulfosaprists (pp)
Typic Sulfihemists (pp)
Typic Sulfisaprists (pp)

1)
Materialele care îndeplinesc definiţia de materiale vulcanice reprezintã > 10 % din volum; golurile
umplute cu material organic sunt considerate ca formând orizontul organic.
191
Probleme speciale de corelare a Histosolurilor
Corelarea cu Histosolurile din WRB-SR-1998 este bine asigurată. Mai puţin precisă este
corelarea cu USDA-ST-1999, unde Histosolurile sunt separate la nivel de subordin, în
funcţie de gradul de descompunere a materialului organic, criteriu care în SRTS este avut
în vedere la nivel de varietate.

9.3.2.12. ANTRISOLURI (ANT)

(SOLURI NEEVOLUATE, TRUNCHIATE SAU DESFUNDATE (pp) în
SRCS–1980)

WRB-SR - 1998: (ANTHROSOLURI - AT). Sub această denumire, se regăsesc numai

Antrisolurile rezultate prin transformările produse de om. În sistemul WRB-SR, solurile
erodate sunt excluse din conceptul de Antrosol.
Anthrosolurile sunt soluri care au fost transformate prin procese antropedogenetice, în aşa
măsură încît solul original a rămas numai ca sol îngropat. Sunt recunoscute mai multe
procese antropedogenetice: arătura adâncă, aplicarea de material bogat în nutrienţi,
ducând la formarea de orizont de tip „plaggen”, adăugiri de materiale străine, irigarea cu
ape bogate în suspensii şi cultivarea îndelungată a orezului. Influenţa umană este limitată
la orizonturile de suprafaţă, care pot fi descrise ca orizonturi antrice. La anumite adâncimi
poate fi prezent un sol îngropat care evidenţiază condiţiile pedologice care existau înainte
ca terenul să fi fost modificat.
Un caz special al antrosolurilor îl constituie aşa numitele soluri "PLAGGEN". Acestea
constau dintr-un orizont de suprafaţă gros şi bogat în humus care a fost produs de om prin
fertilizarea îndelungată cu amestecuri pământoase. În mod obişnuit, conţin resturi de
cărămizi şi ceramică şi au un conţinut ridicat de fosfor. Calculele au arătat că cele mai
groase soluri „plaggen” s-au acumulat de-a lungul unei perioade de peste o mie de ani.
Antrosolurile prezintă deci, una din următoarele două caracteristici:
1. un orizont hortic, iragric, plagic sau teric cu grosimi de ≥ 50 cm, sau:
2. un orizont antracvic şi un orizont subiacent hidragric, cu o grosime însumată de
50 cm sau mai mult.

În WRB-SR - 2006: Apare distinct unitatea de referinţă TEHNOSOLURI (TECHNOSOLS)

care a fost preluată şi în SRTS-2012.

USDA-ST - 1999: În sistemul USDA-ST îşi găsesc locul în subordinul ANTREPTURI

(ANTHREPTS) numai Antrisolurile rezultate prin transformările induse de om. Solurile
puternic erodate nu sunt reţinute ca unitate taxonomică, ci sunt transferate la faze de sol
(faze de eroziune) ale unităţilor taxonomice respective.
Antrepturile sunt definite ca soluri care au un epipedon antropic sau plaggen.
Epipedonul antropic este un strat (orizont) care prezintă semne evidente ale unor
dereglări (modificări) determinate de activitatea umană. El prezintă toate cerinţele unui
epipedon molic, cu excepţia uneia sau a ambelor condiţii de mai jos:
-1
1) ≥ 1.500 mgKg P2O5 solubil în 1% acid citric şi o descreştere regulată a
conţinutului de P2O5 până la adâncimea de 125 cm, sau:
2) dacă solul nu este irigat toate părţile epipedonului, devin uscate în anii normali,
peste 9 luni pe an.

Epipedonul „plaggen” este un strat de suprafaţă de peste 50 cm grosime care a fost

produs de om prin fertilizare organică îndelungată; în mod obişnuit conţine bucăţi de
cărămidă şi ceramică. Pot fi de asemenea prezente fragmente din diverse materiale cum
ar fi de nisip negru sau cenuşiu de dimensiunea unei lame de cazma etc.

192
 ANTROSOLURI (AT)
(absente în SRCS-1980)
Tabel 9.37
Corelarea subtipurilor de ANTROSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Hortic - Hortic Anthrosols Plagganthrepts (pp)

(AT ho) (AT ho) Haplanthrepts (pp)
Antracvic - Hydragric Anthrosols Haplanthrepts (pp)
(AT aq) (AT aq)
Aric Sol desfundat Aric Regosols Haplanthrepts (pp)
(AT ad) (DD ti, mo etc.) (RG ai) Haplic Ustarents (pp)
Udarents (albic, mollic haplic)
Erodic Erodisol - (eroded phases) (pp)
(AT er) (ER ti, ca etc.)
(Erodosol în
SRTS-2003)
Decopertic - - -
(AT dc)

Probleme speciale de corelare ale Antrosolurilor

Conceptul de Erodosol, respectiv subtip de sol „erodic”, nu are echivalent taxonomic în
WRB-SR şi USDA-ST. Solurile erodate care mai păstrează încă resturi de orizonturi
diagnostice se clasifică drept faze erodate ale pedotaxonilor pentru care aceste orizonturi
sunt specifice. Restul Erodosolurilor se clasifică drept Regosoluri în WRB-SR şi ca
ORTENTURI în sistemul USDA-ST.
Antrosolurile suficient de dezvoltate, nu pun probleme de corelare întrucât au fost preluate
din WRB-SR şi au corespondenţe clare în USDA-ST.

TEHNOSOLURI (TT)
(ENTIANTROSOLURI în SRTS-2003)
(absente în SRCS-1980)

WRB-SR - 1998: În această bază de referinţă, ENTIANTROSOLURILE corespund la

REGOSOLURI (REGOSOLS). În 2006 au fost introduse Tehnosolurile preluate şi de
SRTS-2012.
USDA-ST - 1999: În acest sistem, ENTIANTROSOLURILE, reaspectiv TEHNOSOLURILE
nu sunt detaliate, fiind incluse la ordinul ENTISOLURI (ENTISOLS), subordinul ARENTURI
(ARENTS), marile grupe UDARENTURI (UDARENTS) şi USTARENTURI (USTARENTS).
Corelarea subtipurilor de Tehnosoluri este dată în tabelul 9.38.
Tabel 9.38

Corelarea subtipurilor de TEHNOSOL

SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Rudic - Skeletic Technosols -

(TT ru) (TC sk)
Spolic Spolic Technosols -
(TT sl) (TC sp)
Garbic - Garbic Technosols -
(TT ga) (TC ga)
193
 SRTS-2012 SRCS-1980 WRB-SR - 1998 USDA-ST - 1999

Urbic - Urbic Technosols -

(TT ur) (TC ub)
Mixic Toate Protosolurile Anthropic Technosols Haplic Udarents
(TT mi) antropice, cu (TC ah) Haplic Ustarents
excepţia celui vertic
Copertic - Humic Technosols Mollic Udarents (pp)
(TT ct) (TC hu) Mollic Ustarents (pp)
Reductic Reductic Technosols -
(TT re) (TC rd)
Antroplacic - Linic Technosols -
(TT lp) (TC lc)
Litic - Lithic Technosols Lithic Udorthents
(TT li) (TC li) Lithic Ustrothents
Ekranic - Ekranic Technosols -
(TT ek) (TC ek)

Probleme de corelare a Tehnosolurilor

Întrucât sunt preluate practic integral din WRB-SR, nu se pun probleme de corelare cu
această bază. În sistemul USDA-ST, această categorie este puţin detaliată. Pentru cele
mai multe TEHNOSOLURI, nu există echivalenţe.

9.4. Sinteză privind corelarea tipurilor de sol din SRTS cu soluri din
alte clasificări
Graficele de corelare la nivel de tip de sol sunt redate în fig. 9.5 (WRB-SR) şi 9.6 (USDA-
ST), iar corelarea tipurilor de sol din SRTS cu unităţile de sol din lista FAO/UNESCO-1988,
WRB-SR-1998 şi USDA-1999 sunt redate în tabelul sinoptic.

194
Figura 9.5. Schema corelaţiei tipurilor de sol din SRTS cu Baza Mondială de Referinţă pentru Resursele de Sol (WRB-SR - 2006)
2)
SRTS-2012 LS RS PS AS KZ CZ FZ RZ NS HS EC DC EL LV PL AL EP PD VS PE AN SG GS LM SC SN TB AT TT
WRB-SR-2006
1)
AC - ACRISOLS
AB - ALBELUVISOLS
AL - ALISOLS
AN - ANDOSOLS
AT- ANTROSOLS
AR - ARENOSOLS
CL - CALCISOLS1)
CM - CAMBISOLS
CH - CHERNOZEMS
CR - CRYOSOLS1)
1)
DU - DURISOLS
FR - FERALSOLS1)
FL - FLUVISOLS
GL - GLEYSOLS
GY - GYPSISOLS1)
HS - HISTOSOLS
KS - KASTANOZEMS
LP - LEPTOSOLS
LX - LIXISOLS1)
LV - LUVISOLS
NT- NITISOLS
PH - PHAEOZEMS
PL - PLANOSOLS
PT - PLINTHOSOLS1)
PZ - PODZOLS
RG - REGOSOLS
SC - SOLONCHAKS
SN - SOLONETZS
ST - STAGNOSOLS
TC - TECHNOSOLS
UM - UMBRISOLS
VR - VERTISOLS
1) Soluri din WRB care nu apar pe teritoriul României.

195
Figura 9.6. Schema corelatiei tipurilor de sol din SRTS cu sistemul USDA Soil Taxonomy (USDA-ST - 1999) la nivel de subordine
SRTS-2012 LS RS PS AS KZ CZ FZ RZ NS HS EC1) DC EL1) LV1) PL AL EP PD1) AN VS1) PE SG GS1) LM1) SC SN1) TB1) AT1) TT
Soil Taxonomy
1 AQUALFS
2 CRYALFS
3 USTALFS
4 UDALFS
5 CRYANDS
6 UDANDS
7 SALIDS
8 AQUENTS
9 ARENTS
10 PSAMMENTS
11 FLUVENTS
12 ORTHENTS
13 FOLISTS
14 FIBRISTS
15 SAPRISTS
16 HEMISTS
17 AQUEPTS
18 ANTHREPTS
19 CRYEPTS
20 USTEPTS
21 UDEPTS
22 AQUOLLS
23 RENDOLLS
24 USTOLLS
25 UDOLLS
26 CRYODS
27 HUMODS
28 ORTHODS
29 AQUERTS
30 UDERTS
31 USTERTS
32 WASSENTS
33 WASSISTS
1) Soluri distribuite la mai multe subordine.

196
 Tabel 9.39
TABEL SINOPTIC DE CORELARE
Corelarea tipurilor de sol din SRTS cu solurile din alte clasificări
Legenda WRB for SR, USDA-Soil Taxonomy,
SRTS- SRTS- 1998,
FAO/UNESCO - (subordine, mari
2012 2003
1988 2006 grupe, subgrupe)
Litosol Litosol Leptosol Leptosol Lithic Udorthents (pp)
Lithic Ustorthents (pp)
Lithic Crzortents (pp)
Regosol Regosol Regosol Regosol Orthents (pp)
Psamosol Psamosol Arenosol (pp) Arenosol Psamments (pp)
Aluviosol Aluviosol Fluvisol Fluvisol Fluvents (pp)
Kastanoziom Kastanoziom Kastanozem Kastanozem Ustolls (pp)
Cernoziom Cernoziom Chernozem Chernozem Ustolls (sudul şi estul
României)
Udolls (vestul
României +
Transilvania)
Faeoziom Faeoziom Phaeozem Phaeozem Udolls (pp)
Rendzină Rendzină Rendzic Leptosol Rendzic Leptosol Rendolls (pp)
Nigrosol Nigrosol Humic Cambisol Haplic Umbrisol Humic Dystrudepts
(pp)
Humosiosol Humosiosol Humic Cambisol Humic Umbrisol Humic Dystrocryepts
(pp)
Eutricambosol Eutricambosol Eutric Cambisol Eutric Cambisol Eutrudepts (pp)
Eutrocryepts (pp)
Districambosol Districambosol Dystric Cambisol Dystric Cambisol Dystrudepts (pp)
Dystrocryepts (pp)
Preluvosol Preluvosol Haplic Luvisol Haplic Luvisol Hapludalfs (pp)
Calcic Luvisol Calcic Luvisol Haplustalfs (pp)
Luvosol Luvosol Luvisol (pp) Luvisol (pp) Hapludalfs (pp)
Podzoluvisol (pp) Albeluvisol (pp) Glossudalfs (pp)
Planosol Planosol Planosol Planosol Albaqualfs (pp)
Alosol Alosol Alisol Alisol Ultic Hapludalfs (pp)
Prepodzol Prepodzol Cambic Podzol Entic Podzol Haplocryods (pp)
Haplorthods (pp)
Podzol Podzol Haplic Podzol Haplic Podzol Haplocryods (pp)
Humicryods (pp)
Subtip Criptopodzol Cambi-carbic Enti-humic Humicryods (pp)
criptospodic Podzol Podzol
Vertosol Vertosol Vertisol Vertisol Hapluderts (pp)
Haplusterts (pp)
Pelosol Pelosol Subunităţi vertice Subunităţi vertice Subgrupe vertice (pp)
Andosol Andosol Andosol Andosol Hapludands (pp)
Haplucriants (pp)
Stagnosol Stagnosol Stagnic Luvisol Stagnic Luvisol Epiaqualfs (pp)
Gleiosol Gleiosol Gleysol Gleysol Endoaquepts (pp)
Endoaquents (pp)
Limnosol Limnosol - Subaquatic Fluvi- Fluviwassents (pp)
sols Haplowassists (pp)

197
 Legenda WRB for SR, USDA-Soil Taxonomy,
SRTS- SRTS- 1998,
FAO/UNESCO - (subordine, mari
2012 2003
1988 2006 grupe, subgrupe)
Solonceac Solonceac Solonchak Solonchak Aquisalids (pp)
Haplosalids (pp)
Soloneţ Soloneţ Solonetz Solonetz Natraquolls
Natrudolls
Natrustolls
Natraqualfs
Natrudalfs
Natrustalfs
Halaquepts
Histosol Histosol Histosol Histosol Fibrists (pp)
(fără Folic Histosol) (fără Hemists (pp)
Folic Histosol) Saprists (pp
Subtip folic Foliosol Folic Histosol Folic Histosol Folists
Subtip erodic Erodosol (faze puternic (faze puternic (faze puternic erodate)
(numai la erodate) erodate)
Antrosol)
Antrosol Antrosol Anthrosol Anthrosol Anthrepts
Aric Regosols (Plaganthrepts)
(Haplanthrepts)
Udarents
Tehnosol Entiantrosol - Technosol Arents (pp)
(2006)

198
 10. CONSIDERAŢII FINALE

10.1. Încadrarea solurilor în SRTS

Diagnoza corectă a unui profil de sol se face prin respectarea cheilor de determinare
a claselor şi tipurilor de sol, urmărind pas cu pas aceste chei. Acest lucru este foarte
important pentru că unele elemente diagnostice au putere de discriminare (diferenţiere)
mai mare decât altele şi au deci prioritate la stabilirea diagnozei pentru sol (nefiind suficient
numai simpla definiţie a solului)
Spre exemplu, proprietăţile contractilo-gonflante au putere de discriminare mai mare
decât orizontul salic (primele fiind mult mai stabile decât orizontul în cauză). Ca atare, un
sol care are proprietăţi contractilo-gonflante, (spre exemplu un Vertosol), dar care are şi
orizont salic în primii 50 cm, nu va fi încadrat la Solonceacuri (pentru care este specific
orizontul salic în primii 50 cm), ci la Vertosol (aşa cum prevede cheia); pentru această
situaţie s-a prevăzut la Vertosol şi o subdiviziune "salică", pe lângă cea "salinică". Acelaşi
lucru este valabil şi pentru solurile din clasele Histisoluri, Antrisoluri şi Protisoluri, situate în
cheia de determinare a claselor de sol înaintea Salsodisolurilor).
După diagnosticarea tipului de sol se selectează cu atenţie subdiviziunea
(calificativul) sau subdiviziunile (Tab. 5.3) care se potrivesc cel mai bine caracteristicilor
solului respectiv, de regulă nu mai mult de 2 - 3 subdiviziuni (unde este cazul). La această
alegere se dă prioritate stadiului de dezvoltare (de exemplu calcaric, tipic, cambic, argic) şi
caracteristicilor de importanţă ecologică sau practică (eutric, distric, stagnic, gleic, salinic,
sodic etc.).
Eventualele subdiviziuni (calificative) neluate în considerare la "diagnosticarea" la
nivel de subtip pot fi menţionate în descrierea solului şi precizate la nivel de detaliu
(caracteristici particulare ale solului).
La această selectare trebuie avut multă grijă pentru că unele subdiviziuni din listă nu
se pot asocia, excluzându-se reciproc (vezi 10.2).
Pentru o diagnosticarea corectă trebuie cunoscut în totalitate sistemul taxonomic şi
elementele diagnostice implicate în sistem. În cazul când informaţia necesară este
incompletă sau nesigură se pot da soluţii alternative.

10.2. Calificativele de sol

În tabelul 5.3 sunt prezentate (definite) de fapt diferitele calificative de sol cu ajutorul
cărora se stabileşte subdiviziunea tipului de sol, folosind un calificativ sau o combinaţie de
câteva calificative de sol; această subdiviziune poate corespunde subtipului tipic, unor
subtipuri de sol sau unor subdiviziuni mai detaliate decât subtipul de sol.
Calificativele de sol (Tab. 5.3) au caracteristici şi funcţiuni diferite, putând fi grupate
în următoarele categorii:
a) calificativul tipic corespunde conceptului central al tipului de sol şi nu prezintă
caractere ale altor subdiviziuni ale solului respectiv; nu se asociază cu alte
calificative;
b) calificative de dezvoltare a tipului de sol, reprezintă de regulă subtipuri de sol
(alături de subtipul tipic) care marchează stadiul de dezvoltare; spre exemplu:
calcaric, cambic şi argic la Cernisoluri, albic şi albeglosic la Luvosoluri etc.
Aceste calificative de dezvoltare de la un anumit tip de sol nu pot fi folosite în
asociere în "diagnosticarea" solului, ele excluzându-se reciproc.
c) calificative de tranziţie ("intergrade"), reprezintă de regulă subtipuri de sol de
tranziţie către alte tipuri de sol, prezentând deci caracteristici ale acestora; spre
199
 exemplu gleic, stagnic, salinic, sodic, histic, andic, vertic etc. Aceste calificative
de tranziţie se pot folosi în asociere când este cazul şi se pot asocia şi cu cele
din alte categorii (cu excepţia celui tipic).
d) calificative speciale, utilizate pentru influenţa antropică, aşa cum sunt cele de
tipul antracvic, aric, erodic etc., care se utilizează practic numai pentru solurile
din clasa Antrisoluri.
e) alte calificative care reflectă unele caracteristici cum ar fi culoarea, însuşiri
chimice sau fizice etc.; spre exemplu: molic, cernic, rodic, roşcat, magnezic,
rezicalcaric, scheletic, litic etc. Aceste calificative se pot asocia cu alte calificative
(cu excepţia celui tipic).
În alegerea calificativelor pentru "diagnosticarea" subtipului de sol (sau a
subdiviziunii tipului de sol) se vor avea în vedere aspectele menţionate mai sus, pe lângă
importanţa taxonomică, ecologică şi practică a fiecărui calificativ.

10.3 Necesitatea unor criterii suplimentare pentru diferenţierea

Cernoziomurilor de Faeoziomuri
Cernoziomurile au fost diferenţiate de Faeoziomuri pornind de la conceptul că
primele sunt caracteristice stepei propriu-zise iar celelalte stepei mai umede (silvostepei).
Criteriul diagnostic de separare – prezenţa orizontului calcic începând din primii 125 cm în
cazul Cernoziomurilor şi lipsa lui sau prezenţa la adâncimi mai mari de 125 cm în cazul
faeoziomurilor – este operabil şi eficient dacă aceste soluri se găsesc în condiţii de
echilibru pedogenetic, pe relief stabil (placore) Dacă solurile sunt situate pe pante sau s-au
dezvoltat pe depozite mai noi, criteriul menţionat nu mai este operativ (discriminator).
În lipsa datelor privind regimul hidrotermic al acestor soluri ar trebui gândit şi apelat
la alte trăsături morfologice ale solului care să facă diferenţa între aceste tipuri de sol.
În acest sens, ar fi necesar să se urmărească în viitor unele deosebiri între
caracteristicile morfologice şi fizico-chimice legate de condiţiile lor diferite de formare şi
evoluţie.
De aceea, se sugerează să se urmărească:
- Caracteristicile orizontului intermediar (B, AC) al profilelor celor două tipuri de
sol, în cazul Faeoziomurilor, de climat mai umed, fiind condiţii de alterare mai intensă şi
colorit mai roşcat decât în cazul Cernoziomurilor;
- Conţinutul în baze şi săruri, existând premizele ca la condiţii asemănătoare de
rocă şi relief, Cernoziomurile să fie mai bogate în aceste componente decât Faeoziomurile;
- Gradul de saturaţie în baze şi valorile pH-ului, în cazul solurilor fără carbonaţi
din partea superioară a solului, ar putea fi diferenţiate în cazul celor 2 tipuri de sol de sol (la
aceleaşi condiţii de rocă şi relief). Astfel, Faeoziomurile, de climat mai umed sunt soluri mai
nesaturate şi mai acide decât Cernoziomurile.
Urmărirea variaţiei acestor parametri (poate şi a altora) ar putea conduce la
identificarea unor criterii mai bune de separare a Cernoziomurilor de Faeoziomuri.

10.4. Există subdiviziuni criice şi gelice de sol în România?

Subdiviziunea "criică" (cy) este definită (WRB-SR-2006) ca sol având orizont criic
începând din primii 100 cm sau orizont criic din primii 200 cm şi crioturbaţii în primii 100
cm, iar subdiziunea "gelică" (ge) este definită (WRB-SR-2006) ca soluri care au un orizont
0
cu temperatură a solului de 0 C sau mai mică pentru doi sau mai mulţi ani consecutivi,
începând din primii 200 cm de la suprafaţa solului (caracteristică ce corespunde unui
orizont criic "uscat"- dry permafrost).
0
Deoarece temperatura medie anuală a aerului, la noi în ţară, este de până la -2,5 C
la peste 2000 m altitudine, este posibil ca cel puţin unele Humosiosoluri şi Litosoluri să

200
 0
îndeplinească condiţia de a avea un strat cu temperaturi medii anuale sub 0 C şi orizont
criic şi deci să poată fi încadrate la subtipuri criice sau gelice.
Acest aspect rămâne deschis, urmând a fi soluţionat în viitor.

10.5. Semnificaţia noţiunii de „depozit” sau „material coluvial”

Semnificaţia noţiunii de depozit şi sol coluvial are variate accepţiuni. În Elsevier′s
Dictionary of Soil Science (2006), depozitul coluvial este reprezentat de orice material
transportat geologic, slab sortat, acumulat pe pante îndeosebi concave sau la baza pantei,
în depresiuni sau de-a lungul micilor văi. Acumularea este rezultatul acţiunii gravitaţiei sau
a altor agenţi de transport ca: îngheţul, creep-ul solului sau spălări locale. Solurile derivate
din aceste materiale au adesea un orizont de suprafaţă îngroşat şi/sau orizonturi îngropate.
Termenul este adesea utilizat pentru a descrie materiale parentale de această origine.
În WRB-SR - 2006, materialul coluvial (colluvic material) este definit ca material
format prin sedimentarea unui material provenit prin eroziunea indusă antropic; de regulă,
se acumulează la poalele pantei, în depresiuni sau în faţa "gardurilor vii", îngroşând sau
acoperind solurile sitului respectiv. Se consideră că eroziunea a putut avea loc din Neolitic.
În SRCS-1980 această accepţiune pentru material coluvial a stat la baza definirii
solului coluvial.
În SRTS-2003 şi respectiv SRTS-2012 se face diferenţierea între termenul coluvic şi
cumulic. Termenul coluvic se referă la solurile formate pe seama materialului coluvial
nehumifer, relativ deschis la culoare (similar materialului aluvial) deci neprovenind din
orizontul superior, bioacumulativ, al solurilor din aria învecinată (sau se referă la materialul
nehumifer care colmatează solurile peste care s-a depus), în timp ce termenul cumulic se
referă la solurile al căror orizont superior a fost îngroşat cu material humifer, relativ închis
la culoare, provenit din eroziunea orizontului superior, bioacumulativ, al solurilor din aria
înconjurătoare. Orizontul îngroşat cu material cumulic (humifer) poate depăşi uneori 100
cm grosime, caz în care solul poate fi denumit cumulisol.

10.6. Faciesul de sol

Ediţia din 2012 a SRTS pune în discuţie problema completării taxonomiei solurilor
prin adăugarea unor caracteristici cu semnificaţie regională şi locală, sub formă unei
grupări a unităţilor taxonomice de sol, bazată pe criterii de mediu regional-local, care să
completeze entitatea genetico-taxonomică (la orice nivel taxonomic). Această nouă
subdiviziune, mai corect precis completare la unitatea taxonomică de sol, a fost denumită
facies geografic de sol, sau, mai simplu, facies de sol (Florea, 2009, 2010).
În acest fel, entitatea de sol capătă o dublă identitate: pe lângă cea taxonomică şi
cea geografică.
Faciesul de sol reprezintă o comunitate restrânsă de soluri foarte asemănătoare,
caracterizată prin anumite particularităţi, legate atât de condiţiile bioclimatice regionale, de
proprietăţile materialului parental şi de evoluţia solului în circumstanţele teritoriale regional-
locale.
Faciesul de sol îmbracă două aspecte: regional şi local.
Faciesul regional de sol este definit prin caracteristicile de sol determinate şi
formate sub influenţa unor condiţii de mediu specifice, care au acţionat şi acţionează pe arii
largi. Termenul este analog cu cel de facies bioclimatic, dar termenul de facies regional ia
în considerare şi trăsăturile legate de condiţiile geologice şi litologice, precum şi evoluţia
paleogeografică a teritoriului.
Faciesul local de sol reprezintă forma definită în cadrul faciesului regional de sol,
care se distinge prin particularităţi de detaliu privind ecartul în proprietăţile diagnostice
utilizate la delimitarea taxonului respectiv sau prin alte proprietăţi de sol neutilizate în
diagnoză.
201
 Denumirea faciesului de sol este redată prin adăugarea la numele taxonului de sol a
unei denumiri geografice regionale şi a unui nume local din teritoriul unde a fost descris
(caracterizat). De exemplu, Cernoziom calcaric (lutos), danubiano-pontic de Fetesti;
Luvosol albic-stagnic (luto-argilos), transilvan de Sighişoara. Denumirea ar putea fi
completată cu diverse calificative specifice faciesului.
Introducerea faciesului de sol conduce la completarea taxonomiei solurilor cu
caracteristici concrete, apropiind astfel entităţile de sol „separate pe hărţi” de lumea reală.
Prin această completare faciesul de sol devine analog, într-o anumită măsură, "seriei de
sol" din taxonomia americană a solurilor.
Un prim pas în introducerea faciesului de sol poate fi făcut prin adoptarea faciesurilor
regionale de sol propuse în harta alăturată (Fig. 10.1). Pasul următor, respectiv
caracterizarea complexă a solurilor considerate reprezentative pentru faciesurile locale de
sol şi organizarea unei evidenţe centralizate a acestora (ca sursă de informaţie într-o
bancă de date de specialitate) fiind o operaţie complexă dar utilă, urmează a fi elaborat
(proiectat) şi realizat în viitori ani (ca cea mai concretă sursă de informaţie în domeniul
resurselor de sol).
Această evidenţă centralizată a faciesurilor de sol ar putea fi organizată în corelare
cu evidenţa cadastrală a resurselor de sol.

202
203
204
 BIBLIOGRAFIE

Canarache A., Vintilă I., Munteanu I., 2006. Elsevier′s Dictionary of Soil Science.
Elsevier, Amsterdam: 1339 pp.
Conea Ana, 1974. Soil classification in Romania Higher categories, Proc. 10-th Int.
Congr. Soil Sc., VI (II). Izd. Nauka, Moskow: 513 – 521.
FAO/UNESCO 1988. Soil Map of the World, Revised Legend, World Soil Res.,Rep. 60,
Rome.
FAO, ISRIC, ISSS, 1998. World Reference Base for Soil Resources. World Soil Res.
Rep. nr.84., Rome: 88 pp.
Florea N., 1982. Romanian system of soil classification, Rev. Roum. Geogr. t. 26, Ed.
Acad. Rom., Bucureşti: 71 – 79.
Florea N., Munteanu I., Oancea C., 1988, Opt ani de aplicare a Sistemului Român de
Clasificare a Solurilor, Ştiinţa Solului, nr. 2.
Florea N., Munteanu I., Bălăceanu V., 1989. În problema clasificării solurilor. Public.
SNRSS. nr. 26 B, Bucureşti: 69 – 80.
Florea N., Munteanu I., 2000. Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS-2000).
Edit. Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi: 107 pp.
Florea N., Munteanu I., 2003. Sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS-2003).
Editura ESTFALIA, Bucureşti: 182 pp.
Gisbert M.J., 2002. Taxonomia de Suelos – Soil Taxonomy – 99. Universidad
Politecnica de Valencia, Espania: 392 pp.
Munteanu I., Florea N., Seceleanu I., 1990. Principles of Soil Classification in Romania,
Rep. Int. Conf. on Soil Classific. Alma-Ata (1988).
Munteanu I., 1994. Solurile României în sistemele de clasificare internaţionale, Ştiinţa
Solului, nr. 3-4: 84 pp.
Munteanu I., Florea N., 2009. Ghid pentru descrierea în teren a profilului de sol şi a
condiţiilor de mediu specifice. Editura SITECH, Craiova: 230 pp.
Rogobete Gh., Bertici R., Beutură D., 2005. Comportament reologic în vertisolul de la
Cheglevici - Timiş. Ştiinţa Soluui, vol. 1-2, XXXIX, Bucureşti: 81-91.
Rusu C., Stângă I. C., Niacşu L., Vasiliniuc I. (2006) - Observaţii privind posibilitatea
îmbunătăţirii Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (Bucureşti,
2003), Lucrări ştiinţifice – vol. 49, seria Agronomie, Ed. „Ion Ionescu de la
Brad” Iaşi.
Rusu C., Niacşu L., Stângă I. C., Vasiliniuc I. – Sistemul Român de Taxonomie a
Solurilor – între inovaţie şi necesitate, Conferinţa Naţională pentru Ştiinţa
Solului, ed. a XIX-a, Iaşi, 23-29 august 2009.
Soil Survey Staff, 1975. Soil Taxonomy, Agric. Handbook 436, USDA.
Soil Survey Division Staff, 1993, Soil Survey Manual, USDA Handbook nr. 18,
Washington D.C.: 437 pp.

205
Soil Survey Staff, 1996. Keys to Soil Taxonomy, 7-th edition, USDA, Natural Resources
Conservation Service: 644 pp.
Soil Survey Staff, 1999. Soil Taxonomy, Agric. Handbook, 436, USDA: 869 pp.
Soil Survey Staff, 2006. Keys to Soil Taxonomy, Tenth edition, USDA, Natural
Resources Conservation Service, Washington: 322 pp.
∗∗∗ 1980. Sistemul Român de Clasificare a solurilor (Coordonatori: Ana Conea, N.
Florea, Şt. Puiu), ICPA, Bucureşti: 173 pp.
∗∗∗ 1987. Metodologia elaborării studiilor pedologice, vol. I, II, şi III (Redactori coord.: N.
Florea, V. Bălăceanu, C. Răuţă, A. Canarache), Red. Prop.Tehn.Agr.
Bucureşti, 191, 349: 226 pp.
∗∗∗ 1990. Référentiel pedologique francais, AFES – Plaisir: 204 pp.
∗∗∗ 2006. World Reference Base for Soil Resources. FAO; Rome: 132 pp.

206