LUNA 1

Luna 1 (numită și Lunik 1 sau Mechta) este o sonda spațială sovietică lansată pe 2 ianuarie
1959. Este prima nava spațială care trece aproape de Lună. Sonda a trebuit să facă măsurători în spațiul
interplanetar înainte de a se prăbuși în solul lunar. A trecut cam la 6.000 de kilometri de lună. Luna 1
este prima sondă sovietică a programului Luna de explorare lunară, care s-a încheiat în 1976. Nava
spațială Luna 1 marchează începutul explorării spațiului.
Data lansarii: 2.01.1959 16:41 GMT (22:41 local time)
Locul lansarii :Baikonur Cosmodrome ( Космодроом Байконуор Kazahstan)
Masa la lansare: 361 kg
Structura sondei: forma sferica ermetică, din aluminiu şi magneziu, cu diametru 1,21 m,în care
sunt închise instrumentele științifice, bateriile electrice care asigură energia la bord, un sistem telemetric,
precum și sistemul de comunicații cu solul. Sfera este umplută cu azot care ajută la menținerea
temperaturii la o valoare acceptabilă pentru componentele electronice. Luna 1 este lipsită de orice
sistem de propulsie. Instrumentele includ un detector micrometeorit, un contor Geiger, un detector de
scintilație, un magnetometru, dar fără cameră.
Derularea misiunii: Este prima lansare de succes a programului sondei interplanetare Luna.
Luna 1 a devenit primul obiect creat de om care ajunge la viteza de cosmica și, astfel, fără atracție
graviatatională. În timpul traversării centurii exterioare a lui Van Allen, măsurătorile efectuate de
scintilatorul său fac posibilă descoperirea că acesta conține foarte puține particule cu energie mare.
La 3 ianuarie, la o distanță de 113.000 km de Pământ, Luna 1 eliberează un nor de sodiu gazos (1
kg), făcând această probă prima cometă artificială. Traseul luminos portocaliu astfel creat, vizibil
deasupra Oceanului Indian și o luminozitate comparabilă cu o stea de magnitudine 6, a permis
astronomilor să urmeze sonda. Acest lucru a fost folosit și pentru a observa comportamentul gazului în
spațiu. Luna 1 a ratat suprafața Lunii, apropiindu-se de 5.995 km pe 4 ianuarie, după 34 de ore de zbor.
Apoi a intrat în orbită în jurul Soarelui într-o regiune între Pământ și Marte, devenind astfel, pe 12 iulie
1959, primul corp artificial pe orbita Soarelui.
Rezultate: Măsurătorile efectuate în timpul acestei misiuni au furnizat date noi despre centura
Van Allen. Cele două descoperiri principale ale acestei misiuni au fost absența unui câmp magnetic
detectabil in vecinatatea Lunii și prezența vântului solar în spațiul interplanetar.

Medan George Matei C. N “ A. Şaguna”