CONVERSIE PIPP

ANUL I, SEM. al II-lea

STUDENT: TIU ANCA – MARIA

PSIHOSOCIOLOGIA FAMILIEI

SUBIECTUL I
 Stilul ferm și non – blând (autoritar);
 Stilul blând și non – ferm ( permisiv);
 Stilul non – blând și non – ferm (democratic);
 Stilul blând și ferm (mixt).
  1.Acest stil implică un comportament parental de stabilire a unor reguli rigide,
fără a permite copiilor să chestioneze autoritatea, se centrează pe greșeli,
atacă personalitatea copilului, este strict și nu oferă laude.
Copiii care sunt supuși acestui stil parental se vor evalua ca fiind nevaloroși și
inferiori, punându-i pe ceilalți deasupra lor, îi vor considera superiori lor. Acești copii vor trăi
cu stare de anxietate, nesiguranță, vinovăție, în permanență vor fi dependenți de cineva
deoarece ei se vor considera inutili ș nu au încredere în propriile forțe.
Ca și remediere a acestor consecințe se pot face activități didactice în urma cărora
copiii vor fi apreciați, încurajați, vor primi recompense pentru munca depusă, vor fi lăudați
pentru valoarea pe care o au. Se pot construi și activități cu părinții acestora. Părinții vor
învăța să își susțină, să își încurajeze și să își laude propriul copil. În urma acestor activități
desfășurate împreună, vor înțelege ca ei nu au întotdeauna dreptate, că pot greși, dar și mai
mult de atât, pot învăța de la copilul lor. Activitățile desfășurate împreună cu părinții și copiii
vor avea ca și obiectiv principal, stăpânirea furiei, vor învăța ca atunci când copilul greșește
să nu se mai înfurie și să îl pedepsească, ci să îi explice cu calm ceea ce este greșit și în
același timp să îl încurajeze că pe viitor va proceda corect. Părinții trebuie să învețe să își lase
copilul să ia și singur decizii și să nu se mai creadă puterea absolută , trebuie să îi dea o
libertate controlată pentru ca acesta să învețe să fie și independent și să capete încredere în
forțele proprii.
 2.Stilul blând și non – ferm este caracteristic părinților care oferă dragoste
și afecțiune dar nu stabilesc limite și nu prea solicită lucruri de la copilul
lor.
Copiii care fac parte din astfel de familii care adoptă acest stil parental sunt cu
capul în nori, evită responsabilitățile, sunt lipsiți de putere deoarece nu luptă pentru nimic, au
tot ce își doresc și le este oferit totul fără a face sau fără a da ceva în schimbul acestor
foloase. Acești copii riscă să își rateze viitorul tocmai pentru că sunt învățați să aibă tot ce îți
doresc fără nici un efort. Ei nu vor putea să suporte înfrângerea și eșecul pentru că nu știu să
piardă ci numai să câștige.
Pentru această categorie de părinți propun jocuri în care sunt impuse reguli stricte,
care nu admit trișarea. Părinții se vor juca împreună cu copii și vor înțelege cât de importante
sunt regulile și respectarea acestora, vor învăța de asemenea să și piardă și vor fi
recompensați numai atunci când câștigă. Atât adulții cât și cei mici se vor bucura de joc și nu
de recompensă și câștig.
  3.Stilul parental non blând și non ferm. Din punctul meu de vedere,
părinții care se încadrează în acest stil greșesc foarte mult. Nu sunt
conștienți de faptul că atunci când
copiii lor vor crește și vor avea o oarecare libertate vor încălca toate regulile, nu vor dori să
respecte nimic și pe nimeni, vor fi frustrați din pricina trecutului ( nu vor reuși să își
mulțumească niciodată părinții).
Pentru părinții care se încadrează în acest stil propun un joc de rol: copiii vor fi
părinți, iar părinții vor deveni copii. În funcție de comportamentul lor aceștia vor fi criticați,
certați, nu vor avea parte de afecțiune, vor fi aspru pedepsiți, vor fi privați de la laude și
aprecieri exact așa cum fac ei cu copiii lor.
Consider că în urma acestui exercițiu vor avea o altă viziune asupra propriilor
greșeli pe care ei le fac, vor constata cum se simte și ce trăiește copilul; am ferma convingere
că după experiența acestui exercițiu vor fi mai toleranți și iubitori.
 4.Stilul blând și ferm este cel mai bun și potrivit stil pe care îl poate
îmbrățișa un părinte. Părinții stabilesc împreună cu copilul limitele și
consecințele încălcării acestora, nu își critică sever copilul în cazul unei
greșeli/ nereușite, aplică o constrângere rezonabilă pentru a-și învăța
copilul să se autodisciplineze, nu își pedepsesc copilul pentru propria lor
furie, își laudă copilul în mod constant, dar este și un părinte iubitor.
Copiii care au parte de o creștere în acest mediu, vor fi foarte sănătoși din punct
de vedere socio-emoțional și vor avea reușite în funcție de potențialul pe care îl au.
În urma acestei analize a reieșit că cei mai mulți părinți aparțin stilului parental
ferm și non – blând. Datorită educației bune și creșterii sănătoase pe care au cei care fac parte
din familii cu stil parental blând și ferm propun părinților care fac parte din celelalte stiluri
enumerate și descrise mai sus să ia parte la activități care să se desfășoare împreună cu
părinții din stilul blând și ferm pentru a vedea singuri avantajele acestui stil și de ce este bine
să se comporte și ei astfel. Sunt sigură că văzând calitățile copiilor crescuți cu stilul blând și
ferm vor dori și ei să aibă astfel de rezultate cu copiii lor.
 COMPARAȚIE ÎNTRE STILUL PARENTAL AUTORITAR ȘI MIXT
b) Părintele autoritar are reguli multe și stricte , iar copilul trebuie să se supună
acestora și să le respecte cu sfințenie. Părinții autoritari sunt dominați de așteptările mari pe
care le au de la copii lor și sunt orbiți de dorința de perfecțiune, aceștia doresc un copil plin
cu competitivitate și pentru acest rezultat își presează copii în permanență să studieze. Copiii
acestor părinți nu au dreptul la opinii, nu au voie să pună întrebări, nu le este permis să
contrazică opiniile și părerile părinților lor, sunt privați de laude, de afecțiune, de
recompense, l este frică de părinți, iar aceste aspecte duc în viitor la dezvoltarea unor
comportamente de risc, iar în momentul ajungerii copiilor la o vârstă matură poate duce la
ruperea legăturii cu familia din dorința de a se revolta împotriva stilului parental .
Dezavantajele cele mai mari ale acestui stil parental sunt creșterea ostilității, scăderea stimei
de sine, neîncrederea în propriile forțe, nivel ridicat de depresie și împiedicarea
competențelor sociale. În timp ce părinții din stilul parental mixt stabilesc împreună cu
copilul limitele și consecințele încălcării acestora, nu își critică sever copilul în cazul unei
greșeli/ nereușite, aplică o constrângere rezonabilă pentru a-și învăța copilul să se
autodisciplineze, nu își pedepsesc copilul pentru propria lor furie, își laudă copilul în mod
constant, dar este și un părinte iubitor. Copiii care au parte de o creștere în acest mediu, vor fi
foarte sănătoși din punct de vedere socio-emoțional și vor avea reușite în funcție de
potențialul pe care îl au.

SUBIECTUL al II-lea
a)Cercetările arată, de asemenea, că implicarea familială este esențială și
pentru schimbările școlare. Atunci când vine vorba de eforturile de îmbunătățire a școlilor,
familiile active sunt la fel de importante ca și un mare director și cadre didactice, un
curriculum puternic și un climat școlar pozitiv. În timp ce părinții și familiile trebuie să fie
participanți activi la educația copiilor lor, școlile trebuie să faciliteze un mediu primitor, să
promoveze o comunicare clară și să implice părinții în procesul de luare a deciziilor. E un
efort comun.
Distribuiți partajați cu părinții sistemele online, portalurile sau aplicațiile pe
care școala dvs. le utilizează. Asigurați-vă că știu cum să acceseze aceste instrumente și să le
folosească pentru a urmări progresul copilului și pentru a se asigura că primesc sprijinul
potrivit.
Transmiteți mesaje părinților ușor de digerat. Majoritatea părinților nu cunosc
terminologia specifică educației și dezvoltării copilului, dar sunt experți în copiii lor.
Explicați jargonul educațional în termeni simpli - deoarece puteți paria că părintele se
gândește: "Cum afectează acest lucru copilul meu și ce pot să fac?"
 Păstrați scurta comunicare și utilizați gloanțe sau subtitluri pentru a defalca
conținutul. Atunci când este necesar, să se străduiască să fie distractiv, inspirat și informativ -
și să includă întotdeauna o chemare la acțiune pentru a încuraja interacțiunea.
Traduceți materialele pentru a ajunge la toate familiile. Dacă este posibil,
traduceți mesajele dvs. în cel puțin una dintre cele mai populare limbi din comunitatea
școlară. Deși este nevoie de timp și de resurse, acest lucru demonstrează un angajament de a
se asigura că toți părinții și familiile au informațiile necesare pentru a sprijini procesul de
învățare și dezvoltare al copilului.
Folosiți puterea tehnologiei - Strategic
Tehnologia oferă oportunități importante familiilor, cadrelor didactice și
personalului școlar să se implice în comunicarea regulată și semnificativă despre punctele
forte, provocările și creșterea copilului. Multe comunicări între familii și școli sunt prin e-
mail, text, aplicații, social media și chiar prin conferințe video. Cheia succesului este
cunoașterea familiilor dvs. și modul în care aceștia preferă colectiv și individual să primească
și să împărtășească informații. În timp ce actualizările și știrile școlare pot fi trimise pe
Facebook și trimise prin mesaj text cu răspuns pozitiv, unii dintre aceiași părinți ar putea să
nu răspundă la aceleași informații atunci când le trimiteți prin e-mail sau îl postați pe portalul
părinte. Cunoașterea diferenței poate împuternici părinții să-și susțină cel mai bine copilul pe
tot parcursul anului școlar.
Invitați familiile să participe printr-o varietate de canale de comunicare,
astfel încât acestea să fie conștiente de modul în care se pot implica. Constatările unui studiu
pe tema "Utilizarea tehnologiei pentru creșterea implicării părinților în școală" au arătat că
părinții elevilor din clasele a IV-a și a șasea au demonstrat o percepție pozitivă asupra
utilizării tehnologiei pentru a îmbunătăți implicarea familiei la școală, în funcție de tipul de
informație partajat. E-mailuri, mesaje telefonice sau pliante au fost preferate pentru
schimburile de informații care implică actualizări rapide sau întrebări da / nu. Apelurile
telefonice sau comunicațiile în persoană au fost preferate pentru discuții despre performanța
sau comportamentul studenților. Utilizați Facebook, Twitter și Instagram pentru a difuza știri
și actualizări importante, a împărtăși fotografiile și a încuraja implicarea părinților. Fii
distractiv și informativ cu anunțuri live, o întrebare interactivă a zilei, citate inspiraționale,
cupoane / oferte, articole blog și știri. Deși tehnologia oferă oportunități excelente de
implicare a familiei și de comunicare între părinți și școli, aceasta poate fi o barieră în calea
implicării. De exemplu, un număr mare de portaluri și aplicații necesită părinții să se
înregistreze și să salveze parolele în mod repetat, frustrând părintele până când nu le mai
folosesc. La fel de frustrant, unele sisteme nu sunt mobile. Acești factori pot fi o piedică
pentru părinți. Evaluați și eliminați astfel de bariere pentru a spori accesul și utilizarea
tehnologiei în rândul familiilor. Includeți părinții în procesul de luare a deciziilor.
Părinții și copiii lor sunt consumatorii sistemului educațional public al
națiunii noastre, însă nu au fost întotdeauna incluși în tabelul de luare a deciziilor. Acest lucru
a cauzat confuzie, neîncredere și reacție atunci când noile inițiative sunt luate în considerare
și implementate la nivel local, district, stat și federal. Familiile joacă un rol important în a
ajuta studenții să navigheze în deciziile educaționale și de carieră și au influență în modelarea
percepțiilor studenților asupra a ceea ce este posibil pentru viitorul lor. Obțineți un sprijin
valoros pentru inițiativele dvs. prin construirea unei culturi a incluziunii, în care familiile au
un loc la masă și posibilitatea de a oferi contribuții cu privire la deciziile care afectează copiii
și școlile. Asigurați-vă că în aceste întâlniri familiile de la masă reprezintă întreaga
comunitate școlară, cu părinții din toate cartierele, pentru a promova accesul și diversitatea.
Împreună, puteți să informați, să influențați și să creați politici, practici și programe.
Creați canalele adecvate pentru ca părinții să furnizeze feedback regulat și asigurați-vă că
factorii de decizie din domeniul educației ascultă când părinții își împărtășesc gândurile.
Atunci când toate vocile sunt auzite și evaluate, aceasta sporește angajamentul și consensul.

b) Problema cu abordarea centrată pe profesori este că nu permite copiilor

să se exprime. Se bazează mai mult pe învățarea structurată pentru teste decât pe promovarea
unei iubiri de învățare. Învățământul centrat pe copil îi inspiră pe elevi să exploreze ceea ce
sunt cei mai curioși. Copiii își direcționează propria învățare; încurajând o curiozitate care le
va rămâne pe viață. Fiecare copil răspunde mai bine unui stil de învățare diferit. Ideile,
preferințele și curiozitățile copilului sunt luate în considerare.
Planurile de lecție sunt construite în jurul valorii de care fiecare student
este ca individ. Învățătorii centrate pe profesori se concentrează pe un plan de lecție stabilit.
Acest lucru pune accentul pe viteză și pe cantitatea care este acoperită mai degrabă decât pe
calitate. Învățătorii doresc să-și echipeze studenții astfel încât să poată aborda problemele din
lumea reală. Pentru a profita la maximum de această abordare, este esențială personalizarea
planurilor de lecție cât mai mult posibil pentru fiecare elev.
Învățământul centrat pe copil inspiră copiii să vrea să învețe, oferindu-le
calea lor educațională. Învățarea individualizată ajută copiii să devină mai independenți.
Elevii învață să-și îndrepte fascinațiile, să pună întrebări și să lucreze singuri și ca parte a
unui grup. În educația centrată pe copil, evaluarea se bazează pe faptul că copilul pune
întrebări mai avansate. Testele arată unde copilul întâmpină dificultăți, și cu ajutorul acestor
informații, profesorii pot găsi modalități de îmbunătățire a experienței lor educaționale.

Studentul alege cursul

Una dintre problemele cheie din școală este că, copiii nu sunt interesați de
fiecare curs. Ele joacă un rol pasiv pentru profesor care transmite informații din manuale
prestabilite, dar nu fiecare manual este potrivit pentru fiecare copil.
Adesea aceasta înseamnă că copiii sunt pregătiți doar să ia teste, dar nu să învețe și să
crească.
Educația centrată pe copii crede că, copiii ar trebui să-și îndrume propriile
cursuri de studiu. Planurile de lecție ar trebui să se concentreze asupra a ceea ce sunt
interesați elevii. Acest interes își păstrează atenția pentru a se asigura că întotdeauna învață.
În abordările centrate pe profesori, când un copil își pierde atenția, riscă să nu primească
informații noi . În abordarea centrată pe copil, profesorul preia rolul de antrenor.
Copiii își creează obiectivele lecției cu ajutorul profesorului. Cu toate acestea,
acest lucru nu înseamnă că, copilul este în controlul tuturor. Educatorii iau deciziile privind
cursul de studiu, utilizarea timpului și materialele folosite. Cu ajutorul unui profesor,
învățarea este mai bine orientată, iar copilul păstrează mai multe informații. În abordarea
educației centrate pe copil, eforturile copilului și profesorului sunt ambele importante.
Profesorii iau indicații de la copil pentru a afla de ceea ce sunt interesați. Acest lucru îi ajută
să creeze un plan de lecție adecvat. În timpul unei lecții, profesorul îndrumă copilul în
colectarea informațiilor necesare pentru rezolvarea problemelor. De-a lungul lecțiilor,
profesorii pun întrebări. Aceste întrebări contribuie la construirea înțelegerii de către copil a
anumitor concepte și idei cheie.
Scopul este de a învăța copilul cum să aplice ceea ce învață în situațiile din
lumea reală. Această abordare inspiră copiii să gândească în profunzime și să ajungă la un
nivel mai profund de înțelegere.

Importanța jocului
Ideile din spatele educației centrate pe copil datează din secolul al XIX-lea. În
acea perioadă, grădinița era considerată "o grădină pentru copii", unde copiii puteau învăța în
propriul ritm. Învățământul centrat pe copii subliniază importanța muncii în grup. Acest lucru
se face prin încurajarea studenților să colaboreze la activități care lărgesc mintea. Această
abordare consideră actul de joc ca un tip de muncă sau lecție. Când copii se joacă, învață
constant. Ei descoperă cum să planifice, să pună întrebări și să experimenteze.
Din punctul meu de vedere, miezul educației centrate pe copil este de a ajuta
copilul să devină independent, responsabil și încrezător. Profesorii care utilizează această
abordare doresc să acopere toate domeniile de creștere, inclusiv sociale, emoționale și fizice.
Profesorii se angajează într-un proces "activ de învățare", ei doresc să ajute copilul să
dezvolte cunoștințele și abilitățile necesare în toate domeniile de conținut.