MĂSURAREA TEMPERATURII

a) Prezentare generală.
Ştinţa care are ca obiect de studiu metodele şi instrumentele de măsurare a
temperaturii corpurilor poartă denumirea de termometrie.
Temperatura este un parametru fundamental de stare care caracterizează starea
termică a unui corp, mai exact, starea de echilibru termodinamic. Se spoate spune că două
corpuri au aceaşi temperatură dacă se află în echilibru termic, adică dacă nu există între
ele schimb de energie termică. Se consideră convenţional că temperatura unui corp este
mai mare decât a altui corp dacă puse în contact termic energia termică trece de la primul
către al doilea. La baza măsurariilor temperaturilor stă principiul zero al termodinamicii
care introcuce noţiunea de temperatură empirică ca mărime termodinamică fundamentală
ce guvernează echilibru termodinamic. Principiul zero al termodinamicii se poate enunţa
astfel: Dacă sistemul A este în echilibru termic cu sistemul B şi sistemul B este în
echilibru termic cu sistemul C, atunci sistemul A este în echilibru termic cu sistemul C.
Măsurarea temperaturilor.
Temperatura empirică este o funcţie de stare monoton crescătoare, a cărei alegere este
convenţională şi care conduce la diferite scări de măsurare a temperaturii.
Pentru a construi concret funcţia avem nevoie de un punct de referinţă şi de o unitate
de măsură. Pentru aceasta este necesar, în primul rând, să se selecteze un sistem etalon,
numit termometru, care să prezinte o proprietate termometrică (dependentă de
temperatură) descrisă de un parametru de stare uşor măsurabil. Temperatura de referinţă
trebuie să fie cunoscută cu o mare precizie, aşa cum este, de exemplu temperatura
corespunzătoare punctului triplu al apei, care este temperatura la care apa, gheaţa şi
vaporii de apă coexistă, la echilibru, în condiţii normale de presiune. Scara internaţională
practică de temperatură are la bază şase temperaturi reproductibile, denumite puncte fixe.
- Temperatura de fierbere a oxigenului -182,97ºC
- Temperatura de topire a gheţii -0,00ºC
- Temperatura de fierbere a apei 100,00ºC
- Temperatura de fierbere a sulfului 444,6ºC
- Temperatura de topire a argintului 960,8ºC
- Temperatura de topire a aurului 1064,43ºC
Urmând o astfel de cale rezultă o scară de temperatură univoc determinată, cum
sunt: scara Kelvin, scara Celsius, scara Fahrenheit, etc., trecerea de la o scară la alta
făcându-se prin relaţii de transformare prezentate în tabelul 1.
Scări de temperatură.
Scara Celsius: substanţa termometrică este un lichid, există două temperature
foarte precis cunoscute: temperatura la care se topeşte gheaţa la presiune normală 0 ºC şi
temperatura la care fierbe apa în condiţii normale de presiune 100 ºC între care există 100
de unităţi (grade).
Scara Kelvin mai este denumită şi scara temperaturilor absolute are drept
temperatură de referinţă punctul triplu al apei, care prin convenţie este plasat la 0 K.
Temperatura pe scara Kelvin va fi obţinută conform relaţiei 1.
1
 Scara Kelviin Scara Celsius
C heit
Scara Fahrenh Scara Delisle Scara Rankinee
S
Scara Kelvin K=K K=2733,15+C K  F  459,67
7
5 2 5
9
K  37
73,15  De 3
K  Ra 9
S
Scara Celsius C=K-273,15 C=C 5
C  F  32  9
2
 5

C  10
00  De 3 C   Ra  491.67 9 
 
S
Scara Fahrenheiit 9 9
F=F 6 F  Ra  459,676
F  K 5  45
59,67 F  C 5  32 F  1221  De 5
S
Scara Delisle De  373,15
5  K 2
3
De  100
1  C 2
3
De  121  F  2
3
De=D
De De  671,67  Ra  5
6

S
Scara Rankine 9
Ra  F  459,67
6 Ra=Ra
Ra  C  273,15 5
9 5

Ra  K 5 Ra  171
1 ,67  De 6

Tabel. 1. Formule de co
onversie pentru diverse
d unităţi de
d temperatură.

Fig. 1 Diiagramă comparrativă pentru div

verse scării de temperatură.
2
 p
K  273,15  (1)
ptriplu

Scara Fahrenheit, este utilizată în cadrul sistemului anglo-saxon de unităţi de măsură.

Gradul Fahrenheit, notat cu °F, este unitatea de măsură a temperaturii şi diferenţei de
temperatură pe această scară. Scara Fahrenheit a fost propusă în 1724 de către fizicianul
Daniel Gabriel Fahrenheit. Astăzi scara Fahrenheit a fost înlocuită de scara Celsius în cele
mai multe ţări. Se crede că Fahrenheit a luat ca punct 0 al scalei lui, temperatura la care un
amestec masic echivalent de gheaţă şi sare se topeşte şi 100 (96 de fapt) temperatura internă a
corpului uman. În mod foarte practic, acesta a divizat succesiv intervalul obţinut la numere
pare (întâi la 12 şi apoi la 8), fapt care face facilă realizarea practică a scărilor gradate pentru
termometre, tot aşa cum facil e şi lucrul cu ţoli (sau alte câteva unităţi de măsura non
zecimale), la care până şi cea mai mică diviziune o poţi obţine prin simple „îndoiri” (împărţiri
în două) repetate.
Scara Delisle: substanţa termometrică este mercurul, utilizează temperatura de fierbere
a apei ca punctul zero fix şi măsurat contracţia mercur (cu temperaturi scăzute), în o sută de
miimi.
Scara Rankine este o scară termodinamică de temperatură, denumită după fizicianul şi
inginerul englez William John Macquorn Rankine, cel care a propus-o în anul 1859. Această
scară are drept temperatură de referinţă punctul triplu al apei şi un grad Rankine este definit
ca egal cu un grad Fahrenheit.
a) Metode principale şi mijloace de măsurare a temperaturii.
Metodele de măsurare a temperaturii se clasifică după poziţia pe care o are elementul
sensibil al temometrului faţă de corpul sau mediul a cărei temperatură se măsoară în două
mari categorii:
- Metoda cu contact: temperatura se măsoară cu ajutorul elementului sensibil care
trebuie să fie plasat în mediu a cărei temperatură dorim să o măsurăm.
- Metoda fără contact: temperatura se măsoară la distanţă, prin radiaţie.
În schema din figura 2 sunt prezentate clasificarea: metodelor, principiilor şi
principalelor tipuri de mijloace de măsurare a temperaturii:
c) Aparate pentru măsurare a temperaturii.
Aparatele de măsură construite pe principiul dilatării libere a corpurilor cu temperatura
poartă denumirea de termometre, acestea find aparate de construcţie simplă, cu precizie bună
şi pot fi utilizate pe un domeniu larg de temperatură. Din această categorie fac parte
următoarele termometre:
Termometru cu lichid. Primul termometru de acest tip a fost realizat în anul 1714 de
Daniel Fahrenheit. Principiul de funcţionare a acestui termometru se bazează pe dilatarea
lichidelor termometrice datorită modificării temperaturii.

  
V2  V1  1   '  t2  t1  m 3 (2).

Unde :
V1 - volumul lichidului la temperature t1 ;

3
 V2 - volumuul lichiduluii la temperaature t2 ;
 ' - coeficient mediu de
d dilatare vvolumică a lichidului
l .

Dilatarrea libera a corrpurilor cu temp

mperatura

Procedeee mecanice Variatia

i presinii la vo
olum constat cuu temperatura

Variatia rezistentei electrice cu tem

mperatura

Generaarea tensiunii electromotoare

e e dependenta de
d
Masurareea tempeeratura
temperatturii Procedeee electrice
prin conttact Variatia
i rezistentei ellectrice cu tem
mperatura

Modifiicarea starii de agregare a corp

rpurilor cu
temperratura
Procedeee speciale
Modifiicarea culorii unor corpurilor cu temperaturaa

Masurareea intensitatii rradiatiei

Masurareea
temperatturii Comparaarea stralucirii unei componen
nte de raditie cu
c o sursa etaloon în functie
f ara conttact de tempeeratura

Masurareea raportului raadiatiilor pe do

oua lungimi de unda.

Fig 2. C
Clasificarea metodelor şi
ş principiil or de măsurrare a tempeeraturii

F
Fig. 2. Temmometru de sticlă
s cu lichhid
L
Lichidul terrmometric se află întrr-un rezervo or de sticlă,, pentru preecizia măsu urătorilor
trebuie să se ţină seamă
s şi de variaţia de volum cu temperatura
t a a acestuiaa. Din aceasstă cauză
se utilizzează un coeeficient apaarent de dilaatare a lichiddului în sticclă care se ccalculează cu
c relaţia
3.
   '   '' (3).
U
Unde:
 " - coeficiient mediu de
d dilatare vvolumică a sticlei.
U
Un termom metru de sticclă cu lichidd este alcătuuit din următoarele eleemente: un rezervor
cu lichidd termomettric și un tub b capilar, accestea sunt incluse
i într--un tub etannş de sticlă.
4
 P
Principalelee lichide teermometricee utilizate sunt: mercurul, alcooolul etilic, toluenul,
t
pentanuul, eterul de petrol etc.
M
Mercurul esste folosit laa termometrre datorită proprietăţilo
p or sale deossebite. Poatee măsura
o gamăă largă de temperaturi,
t , de la –400 la 356˚C, şi până la 570˚C subb presiune, în stare
lichidă. Se dilată regulat,
r prooporţional ccu schimbărrile temperaturii absollute. Alte substanţe
s
folosite sunt: alcooolul, care pooate fi utilizzat la tempeeraturi mai joase decât mercurul (--80˚C) şi
pentanuul (C5H12 – alcan) ce poate
p fi întreebuinţat pânnă la -200˚C
C.

L
Lichid Interval dee temperaturră
termommetric De la Până la
Mercur -30 ºC +700ºC
Toluen -90 ºC +100ºC
Pentanuul -190 ºC +20ºC
Alcol ettilic -100 ºC +75 ºC
Eterul dde petrol -130 ºC +25 ºC
T
Tabel 2. Inntervalele de temperatuură în care pot fi folosite termom metrele de sticlă cu
lichid.
P
Principalelee lichide teermometricee utilizate sunt: mercurul, alcooolul etilic, toluenul,
t
pentanuul, eterul de petrol etc.
M
Mercurul esste folosit laa termometrre datorita proprietaţilo
p or sale deossebite. Poatee măsura
o gamaa largă de temperaturi,
t , de la –400 la 356˚C, şi până la 570˚C subb presiune, în stare
lichidă. Se dilată regulat,
r prooporţional ccu schimbarrile temperaturii absollute. Alte substante
s
folosite sunt: alcooolul, care pooate fi utilizzat la tempeeraturi mai joase decât mercurul (--80˚C) si
pentanuul (C5H12 – alcan) ce poate
p fi întreebuinţat panna la -200˚C
C.
D
Dintre consstrucţiile speciale de teermometre de sticlă cu u lichid amiintim: Term
mometrul
Wertex este utilizaat în schem mele de regllare a temperaturii sau u la semnaliizare depăşşirii unei
anumitee temperatuurii. Termom metrul Werttex este un termometru u cu contactt deplasabill. Astfel,
unul dinn contacte este consttituit dintr-uun fir de platină
p ce se
s poate deeplasa în in nteriorul
capilaruului termommetrului pân nă în dreptuul reperului de temperaatură dorit. Deplasareaa are loc
datorităă faptului căă firul de platină este leegat de o piuliţă care se
s află pe uun şurub ce se poate
roti prinn intermediuul unei chei magneticee plasate în n partea de sus
s a termoometrului. Piuliţa
P se
deplaseaază de-a lunngul unei scări de tem mperatură au uxiliară, identică cu priima, poziţiaa piuliţei
corespuunzând, pe această scară, cu pozziţia contacctului mobil (capătul liber al fiirului de
platină).

F
Fig.3 Termoometrul Weertex.

Termometruul Beckman nn este un teermometru cu scara vaariabilă şi reezervor sup

plimentar
şi este destinat măăsurărilor diferenţelor
d de temperatură. Interrvalul de teemperaturi se poate
modificca prin scuurgerea unei cantităţi de mercur din rezerv vorul suplim mentar în capilarul
c
termommetrului, astffel încât scaara este graddată în sens invers.

5
 F
Fig. 4 Term
mometru Becckmann.

Termometrru cu metall. Principiull de funcţion nare a term

mometrului ccu metal se bazează
pe dilattarea diferittă a două metale
m unul cu coeficieent de dilattare mai maare ( ex. Aluminiu,
A
alamă, ooţel în aliajj cu nichelu
ul) şi unul ccu coeficien
nt de dilataare mic (ex.. Invaru) See cunosc
două tippuri de termmometre cu u metal cu tijă sau cu bimetal. Aceste
A aparaate sun robbuste dar
prezintăă un dezavanntaj importaant îmbătrânnirea metaleelor.

F
Fig. 5 Temoometre cu tiijă şi bimetaal.

Termometrre manomettrice. Princcipiul de fun ncţionare a unui termoometru man nometric

sau term
mometru cuu presiune de d vapori esste variaţiei presiunii vaporilor
v sat
aturaţi ai un
nui lichid
în funcţţie de tempeeratură.
U
Un termom metru manom metric este fformat dintrr-un rezervo or ermetic iintrodus întrr-o teacă
de proteecţie, umpluut cu lichid volatil (sennzorul), legat printr-unn tub capilarr de un man nometru,
de obicei cu tub Bourdon,
B etaalonat direcct în grade Celsius. Do omeniul de temperaturri pentru
termommetrele indusstriale este –40...
– 200 °°C. Lichidelle folosite în
n acest caz sunt: propaan, freon,
clorură de etil, eteer etilic, beenzen. Avaantajul acesstui tip de termometree este că presiunea
p
vaporiloor saturaţi p creşte cu teemperatura T conform formulei Clausius-Claapeyron:

dp cL
 (4)
dT T  v v  v l 
U
Unde:
cL - este călldura masicăă de vaporizzare a lichiddului
vv - volumuul masice al vaporilor laa presiunea p,
vl - volumuul masice all lichidului la presiuneea p,

6
 F
Fig. 6 Temoometre man
nometrice.

Termometrre electrice cu rezisten nţă. Funcţioonarea acesstor termom metre se bazzează pe

propriettatea unor conductoarre electrice de a-şi modifica
m rezzistivitatea electrică odată
o cu
modificcarea tempeeraturii med diului în caare se găsessc. Construcctiv, termom metrul are ca parte
componnentă princippală un elem ment sensibbil numit terrmorezisten nţă. Acesta eeste format dintr-un
conducttor subţire metalic
m sau termistor (mmaterial sem
miconductorr), în formăă de fir sau panglică,
p
bobinat pe un supoort izolant.
C
Cele mai utilizate
u mettale sunt: pplatina, cuprrul, nichelu
ul şi fierul. Variaţia reezistenţei
electricee cu tempeeratura trebbuie să se rrealizeze după o funccţie cât maai simplă pentru ca
aparatull de măsurăă să se poaată calibra ccu uşurinţă. Pentru cea mai maree parte a metalelor,
m
rezistennţa electrică se modificăă cu temperratura după următoareaa funcţie:

R  R0  1    T  (5).

D
Domeniul de
d temperattură pentru care se utillizează metaalele sunt pprezentate în
n tabelul
3.

Interval dee temperaturră

Metal teermoelectricc
De la Pâână la
Platină +270ºC +6
650 ºC
Cupru -200 ºC +2
260 ºC
Nichel -200 ºC +4
430 ºC
Tungsteen -270 ºC +1
1100 ºC

T
Tabelul 3. Intervalul
I dee temperatuură pentru caare se folosesc metalelle.

T
Termistorull este un disspozitiv sem
miconductorr cu două terminale relaativ simplu, realizat
din ameestecuri sintterizate din oxizi ai m metalelor de tranziţie caa manganull, cobaltul, nichelul,
n
fierul, ccuprul. Dennumirea de "termistor" este o com mbinare a cu uvintelor ennglezeşti "th
hermally
sensitive resistor" (rezistenţa
( sensibilă
s terrmic). Aceaastă denumire descrie ccu exactitatee funcţia
de bazăă a dispoziitivului şi anume aceeea de-a av vea o schimbare de rezistenţă electrică
predictibbilă în funccţie de orice schimbare a temperatu urii sale abssolute.

7
 Spre deosebbire de metaale la care rrezistenţa electrică creşte cu tempeeratura, la teermistori
rezistennţa scade cuu creşterea temperaturii
t i lor. Rezisttenţa electriică se modiifică cu tem
mperatura
după urm mătoarea fuuncţie.

  1T 1 
 b  

  T0  
R  R0  e (6)

T = temperratura în graade Kelvin;

R = rezisteenţa la temperatura T;
B = constaanta ce depinnde de mateerialul semiconductor masurata
m în K.

F
Fig. 7. Elementele co omponente ale unei termorezisten nţe. 1 – eleement sensiibil; 2 –
teacă dee protecţie; 3, 4, 5 – dispozitive dde fixare (3 – niplu fileetat, 4 – flaanşă fixă, 5 – flanşă
mobilă)); 6 – cutie de
d borne; Lii – lungime de imersie; LN – lungiimea nominnală.
A
Aparatele de d măsură care pot fi folosite pentru realizarea unnui termom metru cu
rezistennţă pot fi gallvanometrelle împreunăă cu punţile Wheatstone.
P
Puntea Whheatstone esste un circuuit electric de măsuraare a unei rezistenţe electrice
necunosscute prin echilibrarea
e celor doua ramuri ale sale. A fosst conceput de Samuel Christie
si popullarizat de Charles Wheatstone

F
Fig.8. Puntee Wheatstonne
D
Dezavantajuul utilizării punţii W Wheatstone este acelaa că trebuiie eliminatt efectul
cablurilor de legătuură în cazull în care seenzorul este amplasat la distanţă ffaţă de instrrumentul
de măsuură.

Termometrre cu termo oelemente (t(termocuple)

e).
T
Termocupluu este un senzor
s utilizzat pentru măsurarea temperaturrii funcţion nând pe
baza efeectului Seebbeck, care conduce
c la formarea un nei diferenţţe de potenţţial electric pe baza
unei differenţe de potenţial
p terrmic. Termoocupla estee formată diin două firee din materiiale care
puse îm
mpreună (suddate la un caapăt) maniffestă efectull Seebeck.
8
 Principiul de funcţionare: Într-o temocuplă care are capetele aflate la temperaturi
diferite, apare o diferenţă de potenţial electric. Această tensiune apărută poartă denumirea de
tensiune electromotoare (Et) şi este direct proporţională cu diferenţa de temperatură dintre
capetele termocuplei.

Et  a  t  b  t 2 (7).

Unde:
a şi b – sunt constante şi depind de materialul din care este făcută termocupla.
Termocuplele se clasifică în funcţie de natura materialul din care sunt realizate în:
- Termocuple din materiale nobile (utilizate la etalonării);
- Termocuple din materiale obişnuite;
- Termocuple din materiale nemetalice.
În funcţie de materialele din care sunt realizate termocuplele acestea sunt de mai multe
tipuri având domenii de măsurare a temperaturii diferite, o parte din acestea fiind prezentate
în tabelul 4.

Tip Termo- Termoe- Domeniul de Tensiunea de ieşire [mV]

termo- electrodul lectrodul temperaturii
cuplu pozitiv negativ
B Platină Rhodium 0 ºC ÷700 ºC 0÷12,426

E Cromel Constantan 0 ºC ÷ 900 ºC -8,824÷68,783

J Fier Constantan 0 ºC ÷816 ºC 0÷42,283

K Cromel Alumel -36 ºC ÷1260 ºC -5,973÷50,633
N Nicrosil Nisil 0 ºC ÷1260 ºC -4,345÷47,502
R Platin- Platină 0 ºC ÷1428 ºC -0÷16,741
Rhodiu
(13%)
S Platin- Platină 0 ºC ÷1428 ºC -0÷14,973
Rhodiu
(10%)
T Cupru Constantan -262 ºC÷ -5,602÷17,816
350 ºC
Tabel 4. Tipuri de termocuple.

Copoziţia chimică a principalelor materiale utilizate la termocuple este următoarea:

Cromel - 90% Ni+10 Cr,
Constantan – 43% Ni+57 Cu
Alumel- 95% Ni+2%Al+2%Mn+1%Si.
Fier- 100% Fe.
Nicrosil- 14%Cr+1,4%Si+84,6Ni
Nisil – 95,6% Ni+4,4Si

Avantajele principale ale termocuplurilor:

- precizia mare a măsurătorilor.
- posibilitatea înregistrării automate a temperaturii
9
 - pot lucra la temperaturi mari
- sunt robuste
- Timp de răspuns mic.

80
[mV] 1 1 – Cromel-Alumel (E);
70 2 – Fier-Constantan (J);
4 3 – Cupru Constantan (T);
60
2 5 4 – Pallaplat;
50 5 – Cromel- Alumel (K);
6 6 – WRe(3%)-WRe(25%);
40
3 7 – WRe(5%)-WRe(26%) (C);
7
30 8 – PtRh(13%)-Pt (R);
8 9 – PtRh(10%)-Pt (S);
20 9 10 – PtRh(30%)-PtRh(6%) (B)
10
10

-10
-273 0 500 1000 1500 2000 [ºC]

Aparate care utilizează fenomenul de radiaţie pentru măsurarea temperaturii.

Aceste aparate de măsurare a temperaturii se bazează pe proprietatea corpurilor de a

emite radiaţie a căror intensitate variază cu temperatura şi de măsurare a cantităţii de energie
radiată emise de acestea.
Odată cu creşterea temperaturii corpurilor solide, intensitatea radiaţiei solide creşte
rapid. La temperaturii ale corpurilor de până la 500 ºC acesta radiază raze infraroşii,
invizibile, de lungime de undă mare, creşterea temperaturii peste această valoare duce la
apariţia unor radiaţii vizibile, cu lungime de undă mare, observându-se transformării ale
culorii din roşie, portocalie (1100 ºC), galbenă (1250 ºC), albă (1500 ºC).
Aparatele care servesc la măsurarea temperaturilor înalte se bazează pe observaţiile
de mai sus şi se numesc pirometre cu radiaţie. După principiul lor de funcţionare ele se împart
în:
- Pirometre cu radiaţie totală;
- Pirometre optice cu dispariţia filamentului (cu radiaţie parţiala);
- Pirometre fotoelectrice.
Pirometre cu radiaţie totală
Principiul de funcţionare se bazează pe acţiunea termică a radiaţiilor emise de corpul
sursă (căruia îi măsurăm temperatura), asupra unui element sensibil (termocuple,
termorezistenţe sau termistori).
Avantajul acestui aparat, spre deosebire de pirometrul cu dispariţia filamentului,
constă în eliminarea subiectivităţii măsurării (nu intervine aprecierea subiectivă a
observatorului). Aparatul are însă o precizie scăzută, deoarece o parte din energia radiantă
este absorbită de către mediul dintre sursă şi aparat.
Pirometrul optic cu dispariţia filamentului.
Principiul de funcţionare a pirometrului constă în compararea strălucirii sursei cu
Strălucirea filamentului unei lămpi a aparatului, pentru radiaţii cu o anumită lungime de undă
(   0,65 m ), ţinând cont că strălucirea este direct proporţională cu intensitatea radiaţiei
10
monocrromatice. Acest
A aparat este recommandat penttru măsurarea temperatturilor mai mari de
700 °C
P
Principalul dezavantajj al aparatuului constă în faptul că măsurărrile sunt su ubiective
(depindd de caracterristicile vizu
uale ale perssoanei care efectuează măsurările)).
P
Pirometre fotoelectrice
f e.
A ment termosensibil o ceelulă fotoeleectrică al cărrei curent fo
Are ca elem fotoelectric este
e
Propporţional cuu fluxul lum minos emis dde corpul caald, care estee la rândul ssău o măsurra a
Tem mperaturii coorpului.

mografiereaa în infraroşşu sau term

Term moviziunea.
AAparatele care
c folosessc această m
metodă sunnt utilizate pentru
p a sta
tabilii distriibuţia de
tempperatură pe o suprafenttă.

Fig. 110. Imagine termograficcă.

M
Metoda estee utilizată în
n următoareele aplicaţii::
- eficienţa en nergetică a cclădirilor;
- vizualizarea
v a fenomeneelor de transsfer termic;
- inspecţia
i sistemelor
s electrice în scopul depistării conexiuniilor sau
echipamenttelor calde ssau anormall de reci;
- verificarea
v nedistructivvă a elemen ntelor de con
nstrucţii;
- domeniul medical.
m
E
Echipamenttele utilizatte sunt cameerele cu terrmoviziune sau camereele în infrarroşu care
funcţionnează similar cu cameerele video,, având înssă capabilitatea de a cconverti rad diaţia de
natură termică în im
magini num mite termogrrame.

11
 Fig.1 1. Cameră termografic
t că.

d) A
Alte mijloace pentru măsurarea
m ttemperaturiii.

Conuri Segger
C
Conurile Seeger sunt piramide reallizate din diiferite amesttecuri de caaolin, cuarţ, feldspat
şi alţi fondanţi ceeramici cu înălţimea de 30 sau u 58 mm. Acestea see utilizeazăă pentru
determinarea de teemperaturii ridicate înn diferite prrocese tehno ologice în ccare ne intteresează
când se atinge o annumită temp peratură. See consideră că temperatura marcattă se stabileeşte când
conul attinge cu vârrful planul bazei
b sale. ÎÎn funcţie de
d compoziţia onului doomeniul de utilizare
variază între 600°C
C-2000°C.

FFig.12. Conuuri Seger.

Culori term
moscopice.
P
Principiul metodei
m are la bază prooprietatea un
nor substanţţe de a-şi scchimba culooarea sub
influenţţa variaţiei temperaturrii. Fenomeenul numit termocrom mie, oferă p osibilităţi rapide
r şi
ieftine dde măsuraree a temperatturii.
Principalelle substanţee termoscoppice, oferă posibilităţi
p rapide
r şi iefftine de măăsurare a
temperaaurii. Domeniul de utiliizare este cuuprins între +40°C şi +1350°C.
+

12
 Măsurarea presiunilor

Presiunea este unul din cei mai importanți parametrii de stare ai unui fluid și
reprezintă raportul între forța cu care un fluid acționează asupra unei suprafețe și aria acesteia.
În interiorul unui fluid planurile orizontale sunt izobare, presiunea variind direct proporțional
cu adâncimea. În cazul gazelor (compresibile în raport cu lichidele), datorită creșterii presiunii
cu adâncimea apare și o creștere a densității, în tehnica instalațiilor însă datorită densității
foarte mici a gazelor în raport cu cea a lichidelor, această variație a densității, respectiv a
presiunii se pot neglija, presiunea fiind considerată egală în toate punctele unui rezervor.

Unitatea de măsură a presiunii în S.I. este Pascal [Pa], echivalentul unui Newton pe
metru pătrat.

1 Pa = 1N/m2

În tehnică se folosesc și alte unități de măsură, detaliate, împreună cu relațiile de

transformare în Anexa 1.

În tehnică se pot măsura mai multe tipuri de presiuni, respectiv:

1. Presiunea atmosferică - reprezintă presiunea exercitată de aerul atmosferic și

variază cu altitudinea, cu factorii climatici (nebulozitate, temperatură, etc.) și cu
poziția geografică. Datorită acestor variații s-a considerat util a se defini o valoare
normală a valorii presiunii atmosferice, respectiv presiunea corespunzătoare nivelului
mării la latitudinea de 45o și temperatura de 0oC și care are valoarea pa = 760 mmHg =
101.325 Pa.
2. Presiunea absolută - reprezintă presiunea măsurată (sau calculată) față de
valoarea zero absolut a presiunii, respectiv diferența între presiunea măsurată și
valoarea presiunii atmosferice.
3. Suprapresiunea - în situația în care presiunea absolută măsurată este mai mare
decât presiunea atmosferică, diferența celor două reprezintă suprapresiunea, sau
presiunea manometrică.
4. Depresiunea - în situația în care presiunea absolută măsurată este mai mică
decât presiunea atmosferică, diferența celor două reprezintă depresiunea, sau presiunea
vacuumetrică.

Suprapresiunea și depresiunea sunt presiuni relative, fiind exprimate în funcție de

presiunea atmosferică.

5. Presiunea statică - reprezintă presiunea care se manifestă la suprafața de

separație a două mase de fluid în mișcare.
6. Presiunea totală - reprezintă presiunea măsurată într-un curent de fluid în care a
fost introdus un obstacol, astfel încât viteza locală în zona în care se face măsurarea
presiunii este zero, energia cinetică a fluidului manifestându-se sub forma unei
presiuni.

13
 7. Presiunea dinamică - reprezintă diferența dintre presiunea totală și presiunea
statică într-o secțiune transversală a unui curent de fluid.

Instrumente pentru măsurarea presiunilor

Datorită domeniului larg în care se pot măsura presiuni, a varietății condițiilor în care
trebuie măsurate presiunile dar și a calităților fluidelor a căror presiune trebuie măsurată, a
apărut un foarte mare număr de aparate și instrumente de măsurare. De cele mai multe ori
măsurarea presiunii se face prin transformarea ei în deplasare, care se poate măsura facil.

Piezometrul

Manometrul cu lichid

Manometrul cu două lichide

Este format dintr-un tub transparent îndoit în formă de "U" racordat la instalația în
care urmează a se măsura presiunea. În funcție de modul în care se face racordarea
manometrului la instalație, acesta poate sa măsoare o presiune (depresiune) sau o presiune
diferențială. Astfel, dacă un singur capăt al tubului este racordat se măsoară presiunea sau
depresiunea, iar daca sunt racordate ambele capete se va măsura diferența de presiune între
cele două puncte de racord.

Pentru măsurarea presiunilor racordarea se va face conform Fig. 2, presiunea măsurată

pA va fi:

⋅ ⋅

14
 Fig. 2 Fig. 3

Pentru măsurarea presiunii diferențiale racordarea se va face conform Fig. 3, presiunea

diferențială măsurată p1-p2 va fi:

Micromanometru cu tub înclinat

Este format dintr-un rezervor pentru lichidul manometric, un tub transparent suprapus
pe o scară gradată, un sistem pentru reglarea unghiului la care este înclinat tubul și două
racorduri pentru prizele de măsurare a presiunii.

Micromanometrele cu tub înclinat se folosesc la măsurarea presiunilor sau

depresiunilor foarte mici (de ordinul milimetrilor coloană de apă) și asigură o precizie mai
mare decât cele cu tub "U" datorită faptului că se pot obține, pentru diferite unghiuri de
înclinare ale tubului deplasări mai mari ale lichidului la variații mici ale presiunii.

De asemenea se pot folosi la măsurarea presiunilor diferențiale atunci când diferențele

sunt foarte mici prin racordarea rezervorului de lichid la instalație în primul punct de măsură
(cu presiunea mai ridicată) și racordarea tubului înclinat la al doilea punct (cu presiunea mai

15
mică). P
Precizia măssurătorii poate fi modifficată prin modificarea
m a unghiului θθ.

∙ ⋅ ⋅ sin

F
Fig. 4

MManometruu cu tub încllinat tip KIM MO TX - măsoară

m sup
prapresiuni șși depresiun ni între 0
și 75 Paa și este foloosit în încăp
peri cu meddiu controlatt (laboratoaare, săli de ooperații, etc.). Acest
tip de m
manometru are a o preciziie de  1 Paa.

F
Fig. 5

M
Manometrre metalice

M
Manometrrul cu membrană elasttică

E
Este formatt dintr-un reecipient forrmat din do
ouă flanșe metalice
m întrre care este fixată o
diafragm
mă elastică pe care estee atașat un ax care acțiionează un angrenaj m melc-roată diințată pe
care este fixat acul indicator care indică ppresiunea măsurată
m pe o scară graddată circularră. Acest
tip de m
manometre este folosit la măsurarrea presiuniii unor fluid de agresive sau contam minate și
pot fi iinstalate în medii am mbiante. În funcție de materialelee din care sunt confeecționate
măsoarăă o gamă de presiuni de d la 10 mbbar la 25 baar și au o precizie
p de 1,5 % din voloarea
v
măsurattă.

16
 Fig. 6
Fig. 7

M
Manometrrul cu tub Bourdon
B

E
Este formatt dintr-un element
e elaastic tubularr îndoit în formă de sspirală pe care
c este
atașat uun ax care acționează
a un
u angrenajj melc-roatăă dințată pee care este fixat acul indicator
i

care inddică presiunnea măsuraată pe o scaară gradatăă circulară. Acest tip dde manomeetru este
17
folosit la măsurarea presiunii unor fluide obișnuite, fiind cel mai des întâlnit tip de manometru
metalic în instalații și poate fi instalat în medii ambiante.

În funcție de materialele din care sunt confecționate măsoară o gamă de presiuni de la

0 la 1600 bar și au o precizie de 1 % din voloarea măsurată.

18