Fiziopatologie Generală – 3.

Ereditatea Și Mecanismele Bolilor Ereditare

LUCRARE PRACTICĂ 3

EREDITATEAŞI MECANISMELE BOLILOR EREDITARE

1. Limitarea capacităţii de adaptare a organismului bolnav la solicitările din mediu

2. Mutatiile genice punctiforme
3. Mutatiile cromozomiale: deleţia, duplicaţia, inversia, translocaţia
Test de verificare a cunoștințelor – 5-10 întrebări grilă cu 5 răspunsuri

Limitarea capacităţii de adaptare a organismului bolnav la solicitările

factorilor de mediu

Scopul lucrării. Determinarea Hematocritului, Hemoglobinei și a

constantelor eritrocitare (VEM, HEM, CHEM, Valoarea globulară) și interpretarea
semnificației modificărilor înregistrate în contextul unei anemii hemolitice genetice.
Materialele necesare:
 probe de sânge recoltate pe anticoagulant (ex: EDTA),
 tuburi de microhematocrit,
 centrifugă,
 pipete specială pentru hemoglobină și pipetă de sticlă de 5 ml,
 eprubete de laborator cu volum maxim de 5 ml,
 soluție de hidroxid de amoniu 0,4%,
 spectofotometru Statfax 1904
Tehnica de lucru.
Hematocrit – metoda microhetatocritului.
-se umple un microtub cu sânge prin capilaritate
-se sigilează cu plastelină la un capăt,
-se centrifughează timp de 3 min la 1500 rpm
-rezultatul se citește cu ajutorul rotorului.
Hemoglobină - metodă fotocolorimetrică
- într-o eprobetă se pun 5 ml hidroxid de amoniu 0,4% și 0,02 ml sânge
-se omogenizează proba, iar după 3 minute de repaus se citește extincția la
545 nm față de control (hidroxid de ammoniu) cu spectofotometrul Statfax 1940
folosind codul AUX 36
-rezultatul este exprimat în g/dl.
Calcularea constantelor eritrocitare
VEM( µ3) reprezintă volumul mediu al eritrocitelor
45
 Fiziopatologie Generală – 3. Ereditatea Și Mecanismele Bolilor Ereditare

Ht x 10
𝐕𝐄𝐌 =
E
HEM (pg)reprezintă conținutul mediu de hemoglobină al eritrocitelor

Hb x 10
𝐇𝐄𝐌 =
E
CHEM (g/100 ml)reprezintă concentrația medie de hemoglobină pe unitate de volum
(100 ml) de masă eritrocitară
Hb x100
𝐂𝐇𝐄𝐌 =
Ht
Valoarea globulară (1±0,15)sau indicele de culoare arată gradul de încărcare relativă
cu hemoglobină față de cea tipică a speciei respective
HB × e
𝐕𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐠𝐥𝐨𝐛𝐮𝐥𝐚𝐫ă =
E × hb

Consemnarea rezultatelor se va efectua într-un tabel după modelul de mai jos:

Ht E Hb VEM HEM CHEM Val. Glob

Martor
Anemic

Interpretarea rezultatelor

În funcție de volumul eritrocitar putem sa clasificăm anemiile în

următoarele categorii: anemie normocitară (VEM în limite normale), anemie
microcitară (VEM scăzut, de exemplu anemia datorită carenței de fier), anemie
macrocitară (VEM crescut).
După concentrația de hemoglobină putem sa clasificăm anemiile în
următoare categorii : anemie normocromă (CHEM în limite normale), anemie
hipocromă (CHEM scăzut), anemie hipercromă (CHEM crescut).

2. Mutațiile genice punctiforme

Bolile ereditare tind să capete în patologia animală importanţa pe care o au

de ceva vreme în clinica umană. Acest lucru poate să însemne că ele sunt în realitate
mult mai răspândite decât pare la prima vedere. Mutaţia poate fi definită ca o
schimbare/alterare permanentă care afectează structura ADN-ului celular.
Mutaţii genice punctiforme: rezultă prin deleţia parţială sau totală a unei
gene sau, mult mai frecvent, a unei singure baze din secvenţa de nucleotide, aflându-
se la originea celor mai multe boli ereditare asociate unei mutaţii. De exemplu, o
singură bază nucleotidică poate fi substituită printr-o altă bază total diferită,
rezultând o mutaţie punctiformă, cu consecinţe dramatice.
46
 Fiziopatologie Generală – 3. Ereditatea Și Mecanismele Bolilor Ereditare

Fig.1 Ilustrarea schematică a unei mutaţii genice punctiforme rezultată

printr-o singură modificare într-o pereche de baze a ADN-ului. O schimbare a
codonului CTC în CAC alterează sensul codului genetic (GAG devine GUG),
determinând înlocuirea Acidului glutamic prin Valina în lanţul polipeptidic. Această
modificare, afectând al 6-lea aminoacid al lanţului globinei B normală (βA), duce la
convertirea acesteia în globina B în formă de seceră. (βs)

3. Mutațiile cromozomiale: deleţia, duplicaţia, inversia, translocaţia

Boli cromozomiale - sunt produse prin afectarea numărului sau structurii
cromozomilor. Structura şi dispoziţia genelor în cromozomii afectaţi poate fi normală,
însă genele sunt mult amplificate (sunt prezente copii multiple) sau sunt situate în
alte locusuri din cromozom decât în mod normal .
Aberaţiile cromozomiale structurale
Tulburările care afectează structura normală a cromozomilor sunt rezultatul
unor reasamblări a materialului din cromozomi într-un aranjament anormal.
Aceste modificări structurale ale cromozomilor pot fi stabile (se păstrează în
cursul diviziunilor celulare) sau instabile (incompatibile cu diviziunea celulară).
Aberaţiile structurale cromozomiale mai frecvente sunt: (Fig.2)
Deleţia sau pierderea unei porţiuni din cromozom - segmentul pierdut
poate fi o porţiune terminală a cromozomului rezultată dintr-o ruptură sau o secţiune
internă rezultată prin producerea a 2 rupturi pe acelaşi segment cromozomal.
Duplicaţia - adică prezenţa unei gene sau secvenţe genice repetitive (ex:
segmentul afectat dintr-un cromozom este încorporat în cromozomul omolog).
Inversia - respectiv inversarea ordinii genelor în cromozom (ex: aranja-
mentul liniar al genelor în cromozom este alterat, iar ordinea unei porţiuni din
complementul genic cromozomial este inversată în procesul de rearanjare genică).
47
 Fiziopatologie Generală – 3. Ereditatea Și Mecanismele Bolilor Ereditare

Translocaţia - reprezintă transferul unui segment dintr-un cromozom pe un

alt cromozom nonomolog, acest lucru întâmplându-se atunci când 2 cromozomi se
fragmentează, iar segmentele rezultate sunt realipite într-un aranjament anormal.

Fig2. Mutațiile cromoziale

48