SOCIETĂŢILE DE

ASIGURĂRI DIN
ROMÂNIA

4
 CUPRINS

Argument………………………………………………………………………………... 4
I. Noţiuni introductive privindasigurările………………………………………………. 6
1.1. Importanţaasigurărilor……………………………………………………………... 6
1.2. Elementele tehnice si clasificarea asigurărilor....................................................... 7
II. Societăţile de asigurări din România……………………………………………….... 13
2.1. Organismele care reglementeazaactivitatea de asigurari din Romania……………. 13
2.1.1.Biroul asigurarilor de autovehicole……………………………………………….. 14
2.1.2.Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private………………………… 15
2.2. Tipurilesocietatilor de asigurare……………………………………………………. 15
2.2.1.Societati de Asigurare-Reasigurare................................................................... 15
2.2.2.Societati de Intermediere................................................................................. 17
2.3.Produsele oferite de Societatile de Asigurare........................................................... 17
2.3.1.Asigurari Auto............................................................................................... 17
2.3.2.Asigurari de Bunuri........................................................................................ 18
2.3.3.Asigurari de Persoane..................................................................................... 19
2.3.4.Asigurari de risc financiar............................................................................... 19
2.3.5.Asigurari maritime si de transport.................................................................... 20
2.3.6.Asigurari facultative pentru locuință................................................................. 21
III. Studiu de caz.................................................................................................... 22
Bibliografie............................................................................................................. 40

5
 ARGUMENT

Am ales această tema datorită atât importanţei pe care o prezintă societăţile de asigurări, cât şi
multitudinii de aspecte care au fost dezbătute de specialişti. Tema propusă pentru realizarea
acestui proiect face parte dintr-un capitol care a fost studiat în acest an şcolar.
Societăţile de asigurări fac parte din sistemul de asigurări din România, având un rol
major pentru dezvoltarea şi susţinerea întreprinderilor din economia naţională.
În capitolul I am prezentat noţiuni privind importanţa asigurărilor, piata de asigurări și
elementele asigurărilor.
Dacă vorbim despre importanţa asigurărilor trebuie menţionat faptul că asigurările
capătă o influenţă tot mai mare în rândul celorlalte activităţi desfăşurate în sistemul economic.
Funcţia principală a asigurării – funcţia de repartiţie – se manifestă, în primul rând, în
procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziţia organizaţiei de asigurare, pe seama
primei de asigurare (contribuţiei), suportate de persoanele fizice şi juridice cuprinse în
asigurare.
Funcţia de control – ca funcţie complementară a asigurării, urmăreşte modul cum se
încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectuează
plăţile cu titlul de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile
administrative şi gospodăreşti etc., care este determinarea drepturilor cuvenite asiguraţilor,
îndeplinirea integrală şi la timp a obligaţiilor financiare ale instituţiei de asigurare către terţi.
Asigurarea nu este numai o categorie economico-financiară, dar şi un institut de drept,
deoarece ca şi dreptul în general ea îndeplineşte şi funcţia educativă. În normele de drept
statul sub formă de drepturi şi obligaţii juridice prevede pentru membrii societăţii o
comportare cuvenită. Normele de drept care reglementează asigurarea, de asemenea,
stimulează o comportare cuvenită a subiecţilor asigurării, aceasta atingându-se pe calea
stabilirii unor înlesniri şi sancţiuni.
Piaţa asigurărilor reprezintă un cadru reglementat în care se desfăşoara operaţii de asigurare
realizate de baze contractuale. Pe această piaţă se întâlneşte cererea de asigurare care vine din
partea persoanelor fizice sau juridice asigurabile, şi oferta de asigurare susţinuta de organizaţii
specializate, autorizate să funcţioneze în acest domeniu.
Cererea vine din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie diverse tipuri de
asigurări şi constituie un element hotărâtor în stabilirea dimensiunilor pieţei.

6
Cererea potenţiala de produse de asigurare este mare in ţara noastră, datorită populaţiei
numeroase a României, dar cererea efectiva este redusă, datorită puterii de cumpărare precare
a populaţiei şi a convingerii scazute a acesteia în legătură cu utilitatea asigurării. Cerea de
asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea cu oferta.
Oferta de asigurare vine din partea societăţilor specializate, autorizate să funcţioneze în acest
domeniu şi capabile, din punct de vedere financiar, să desfăşoare o astfel de activitate.
Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţia prin care se stabileşte valoarea
bunurilor, în vederea cuprinderii lor în asigurare. Această valoare este necesar să fie stabilită
în deplină concordanţă cu valoarea reală a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, într-un
sens sau în altul, poate avea consecinţe negative pentru asigurat.
În cel de al doilea capitol am prezentat aspecte referitoare la organismele care
reglementează activitatea de asigurări, tipurile societăţilor de asigurări şi produsele oferite de
acestea.
În urma acestei lucrari am dobândit următoarele competențe :
UC 19 Asigurări
C1 Analizează rolul asigurări lor în economie
C2 Analizează eficienţa activitaţii societaţilor de asigurare
UC 11 Planificarea operaţională
C1 Analizează structura organizatorică a unitaţii economice

7
 Capitolul 1- Noţiuni introductive privind asigurările

1.1. Importanta Asigurărilor:

Indiferent cât de mult a evoluat societatea, nu putem controla tot cea ce se întâmplă în jurul
nostru.De aceea este bine sa încercăm să transferăm riscurile asupra altcuiva. Doar în urma
produceri riscurilor neprevăzute, precum decesul, accidente, boli grave,catastrofe naturale
oamenii realizeazăcât de importantă este viaţa şi bunurile pentru care au agonisit toată viaţa şi
aleg un mijloc de protecţie. În urma acesteia având ca beneficii protecţie financiară şi morală
atât asupra bunurilor câtşi asupra vieţii lor. Acestea sunt motivele pentru care au apărut
serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii
specializate care preiau diferite riscuri înschimbul unei sume de bani.Asigurarea este o formă
de protecţie bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridicăcare se va numi
asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice - asigurător, plătind asigurătorului o
suma de bani numită primă de asigurare. Asigurătorul se obligă prin acest contract să
plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc.
CARACTERISTICILE PIEŢEI DE ASIGURARE
Din anul 1991, în România societăţile de asigurare, societăţile de asigurare şi
reasigurare şi societăţile de reasigurare vor desfăşura activitatea de asigurări, dar sunt şi
societăţi de intermediere care negociază şi încheie contracte de asigurare şi reasigurare sau
prestează alte servicii de specialitate pentru societăţile menţionate mai sus.
Aceste societăţi pot avea capital de stat, privat sau mixt, iar persoanele juridice străine ce vor
să constituie în România societăţi de asigurare cu capital integral străin, nu pot face acest
lucru, decât în asociere cu persoanele juridice sau fizice de origine română.Aceştia pot înfiinţa
doar reprezentaţii în ţara noastră.
Este important de precizat ce fel de piaţă de asigurări există în România:perfectă sau
imperfectă.
Caracteristicile pieţei perfecte sunt omogenitatea produsului, transparenţa şi
atomizarea pieţei, libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe (şi de pe) piaţă şi
descentralizarea deciziilor.
Omogenitatea produsului
Pe piaţa asigurărilor se comercializează mai multe tipuri de produse sau servicii, şi
anume asigurări împotriva diferitelor riscuri. Însă un anumit produs(o asigurare) nu poate fi
înlocuit cu alt produs (o altă asigurare).

8
 Concurenţa pe piaţa asigurărilor constă între societăţi comerciale de asigurare cu
acelaşi profil care "vând" acelaşi tip de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiaşi
risc.
Transparenţa pieţei
Persoanele fizice şi juridice, nefamiliarizate cu problemele asigurărilor, nu
conştientizează avantajele ce le oferă un contract de asigurare, ce raport există între prima
datorată şi indemnizaţia obtenabilă în caz de sinistru.Atunci aceste persoane văd cota de
primă pentru bunul sau persoana ce se doreşte a fi asigurată, nu sunt convinşi de avantajele
date de contractul de asigurare. Ei trebuie să se adreseze unui agent de vânzare, în vederea
luării unei decizii, de la care obţine mai multe informaţii.
Atomizarea pieţei
Pentru ca o piaţă să fie atomizată, ea trebuie să reunească un număr mare de ofertanţi
şi de solicitanţi, astfel încât între aceştia să nu aibă loc nici o influenţă de o manieră sensibilă
pentru funcţionarea pieţei.
1.2. Elementele tehnice si clasificarea asigurărilor:
Elementele tehnice reprezinta cunoașterea modalităţilor și condiţiilor în care se realizează
asigurarea se impune prezentarea elementelor care intervin în activitatea curentă din acest
domeniu. Aceste elemente sunt: asigurătorul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul
asigurării, suma asigurată, riscul asigurat, fondul de asigurare, norma de asigurare,
contractantul asigurării, poliţa de asigurare, prima de asigurare, durata asigurării, dauna sau
paguba, despăgubirea, brokerul de asigurări și franșiza.
Asigurătorul este o persoană juridică română sau străină, societate de asigurări
autorizată ori societate mutuală autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor care, în
schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi, își asumă obligaţia de a plăti acestora
(beneficiarii asigurării) despăgubirea cuvenită, în caz de distrugere sau avarie a bunurilor
asigurate, ca urmare a dezastrelor naturale sau a accidentelor, să plătească suma asigurată la
survenirea unui eveniment în viaţa persoanelor asigurate sau să plătească despăgubirea pentru
prejudiciul produs de asigurat unei terţe persoane, potrivit normelor de asigurare.
Beneficiarul asigurării este persoana desemnată prin lege, contractul de asigurare sau
testament să încaseze suma asigurată în cazul în care se produce un accident, invaliditatea sau
decesul persoanei asigurate sau să încaseze despăgubirea la asigurările de bunuri în cazul
producerii daunelor.
Suma asigurată este nivelul maxim admis al despăgubirii de asigurare care poate fi
plătită asiguratului în caz de daună. În cazul asigurărilor de persoane, este suma ce urmează a

9
fi plătită asiguratului sau beneficiarului asigurării în cazul producerii accidentelor, a
invalidităţii sau a decesului persoanei asigurate.
Riscul asigurat este constituit de evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale,
obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubiri.
Fondul de asigurare al asigurătorului este constituit anual, descentralizat, pe principiul
mutualităţii, numai sub formă bănească, din primele de asigurare încasate de la asiguraţi.
Asigurătorul, deși deţine controlul asupra fondului de asigurare, are obligaţia constituirii,
repartizării și folosirii cu maximă responsabilitate și eficienţă a acestuia.
Norma de asigurare reprezintă valoarea cuprinsă în asigurare, stabilită prin lege, pe
unitatea de obiect de asigurare. Norma de asigurare este folosită doar la asigurările de bunuri
prin efectul legii (clădiri, culturi agricole, animale etc.)
Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care contractează pentru
angajaţii săi asigurări contra accidentelor sau a altor riscuri, obligându-se să plătească primele
de asigurare.
Obiectul asigurării este reprezentat de bunurile mobile sau imobile supuse asigurării,
un interes, o persoană fizică sau răspunderea civilă faţă de o terţă persoană.
Poliţa de asigurare este documentul pe care societatea de asigurări îl eliberează la
încheierea contractului de asigurare, după plata primei iniţiale de asigurare. În unele cazuri
contractul de asigurare ţine locul poliţei de asigurare.
Prima de asigurare reprezintă suma de bani stabilită anterior, pe care asiguratul o
plătește asigurătorului, astfel încât acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar
achitării despăgubirii sau sumei asigurate la producerea evenimentului asigurat.
Durata asigurării este perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare
între asigurător și asigurat, așa cum au fost stabilite prin contractul de asigurare. Durata de
asigurare variază de la un tip de asigurare la altul.
Dauna sau paguba reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun
asigurat, ca urmare a producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea.
Despăgubirea este suma de bani pe care asigurătorul o plătește asiguratului pentru
refacerea bunului avariat sau distrus. Cuantumul acesteia depinde de mărimea pagubei și nu
poate depăși valoarea bunului asigurat.
Brokerul de asigurări este persoana fizică sau persoana juridică română sau străină,
autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care, în interesul clienţilor săi,
negociază sau încheie contracte de asigurare și prestează alte servicii în legătură cu protecţia
împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor.

10
 Franșiza reprezintă partea, stabilită în prealabil, din cuantumul pagubei, care se
suportă de către asigurat. Ea poate fi determinată în procente sau sumă absolută din suma
asigurată sau din daună.
Clasificarea Asigurarilor este :
Clasificarea tradiţională
Asigurările reprezintă un domeniu vast, care acoperă toate sferele activităţii umane. În
literatura de specialitate se întâlnesc categorii variate de asigurări, determinate prin folosirea
unor criterii diferite.
Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor,
grupează activitatea de asigurări în :
 asigurări de viaţă;
 asigurări generale.
Această împărţire ţine seama de trăsăturile riscurilor asigurate pentru cele două grupe mari de
asigurări. Deosebirile dintre ele provin din natura relaţie-risc.
Asigurările de viaţă au caracter neindemnitar, adică odată ce sinistrul se produce, asigurătorul
trebuie să plătească suma convenită din contract, indiferent de valoarea pagubei suferite. În
această categorie se includ asigurările legate de investiţii, cele mixte de viaţă şi alte asigurări
de viaţă.
Asigurările non-viaţă sunt în general asigurări de pagube şi au natura indemnitară,ceea ce
presupune faptul că asigurătorul nu trebuie să plătească o indemnizaţie superioară
prejudiciului real suferit de asigurat. Asigurările generale cuprind asigurările de bunuri, de
răspundere civilă, de risc financiar şi alte asigurări generale.
Pe scurt, o prezentare comparativă care sintetizează deosebirile dintre cele două categorii este
reflectată în tabelul următor.
 După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare :
 asigurarea prin efectul legii (obligatorie);
 asigurarea contractuală (facultativă).
Asigurarea prin efectul legii sau obligatorie este stabilită direct prin lege, decret,
ordonanţă sau hotărâre a Guvernului şi se realizează automat dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege privind bunurile sau persoanele care intră sub incidenţa acestora. Asigurarea
obligatorie izvorăşte din interesul economic şi social al întregii colectivităţi pentru apărarea
avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor
unor accidente. Cu alte cuvinte, asigurarea obligatorie se introduce atunci când bunurile unui

11
număr mare de persoane fizice şi juridice sunt ameninţate de anumite riscuri, astfel încât
fiecare deţinător al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube, mai devreme sau mai
târziu, la producerea evenimentelor asigurate.
Asigurarea contractuală (facultativă) are la bază un contract de asigurare între asigurat
şi asigurător, fiind o expresie a voinţei părţilor. Este o poliţă de asigurare mai flexibilă decât
asigurarea prin efectul legii deoarece scoate în evidenţă nevoia de protecţie a asiguratului. În
această categorie de asigurare intră asigurarea personalului navigant al companiei de aviaţie.
Asigurarea obligatorie prezintă o serie de trăsături care o deosebesc de asigurarea
facultativă. Aceste trăsături sunt legate de obiectul şi sfera asigurării, modul de stabilire a
sumei asigurate, durata asigurării etc.
 După domeniul asigurării, asigurările se împart în patru categorii :
o asigurări de bunuri;
o asigurări de persoane;
o asigurări de răspundere civilă;
o asigurări de interes financiar.
Asigurările de bunuri cuprind valori materiale de orice fel, ce pot fi avariate sau
distruse de calamităţi ale naturii sau accidente. În această categorie intră clădirile, culturile
agricole, maşinile şi instalaţiile, aparatura electronică, bunurile de locuinţe, mărfuri şi altele,
asigurările maritime (CARGO şi CASCO), asigurări pentru avarii şi furt (AUTO CASCO).
Prin asigurările de persoane, se asigură viaţa, integritatea sau sănătatea asiguratului
supuse ameninţării unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia.
În funcţie de riscul asigurat, distingem două categorii de asigurări : asigurări de viaţă şi
asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă (asigurări de accidente, de călătorie, de
sănătate, etc.) .
Asigurările de răspundere civilă au ca obiect valoarea patrimonială egală cu
despăgubirile ce ar urma să le plătească asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei
terţe persoane pentru care răspunde conform legii.
Asigurările de interes financiar cuprind asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul
de neplată, asigurarea de fidelitate şi altele.
 După riscul asigurat, distingem :
o asigurări împotriva inundaţiilor, ploilor torenţiale, cutremurelor, alunecărilor de
teren pentru construcţii, autoturismelor şi bunurilor de uz casnic;
o asigurări contra grindinei, îngheţului timpuriu de toamnă şi târziu de primăvară
pentru culturi;

12
 o asigurări împotriva unor evenimente din viaţa oamenilor.
 În raport cu teritoriul pentru care sunt acoperite riscurile, asigurările se împart în :
o asigurări interne;
o asigurări externe.
Din categoria asigurărilor externe fac parte asigurarea facultativă de răspundere civilă
auto pentru pagube produse terţilor pe teritoriul unei alte ţări (CARTEA-VERDE), asigurarea
de avarii şi furt internaţională (CASCO EXTERN), asigurări maritime, asigurări de asistenţă
medicală, etc.
 În funcţie de subiectele raporturilor de asigurare se disting asigurări directe şi
asigurări indirecte (reasigurări).
În cazul asigurărilor directe raporturile de asigurare se stabilesc în mod nemijlocit
între asigurat şi asigurători, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie pe baza legii (tot
asigurare directă este şi coasigurarea în care există mai mulţi asigurători precum şi asigurarea
mutuală care se realizează între mai multe persoane expuse unor riscuri similare).
Reasigurarea apare ca un raport care se stabileşte, de fiecare dată, între două societăţi
de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurător.
Reasigurarea are la bază contractul de reasigurare prin intermediul căruia reasiguratul cedează
unui reasigurător o parte din răspunderile asumate prin contractul de asigurare. În acest fel
reasigurătorul îşi asumă răspunderea de a participa la acoperirea pagubelor în limitele
convenite în contractul de reasigurare.
 În funcţie de locul unde se produc evenimentele asigurate există:
- asigurări terestre, care se extind şi asupra riscurilor care vizează lacurile,
râurile, porturile etc.;
- asigurări maritime, care au ca scop acoperirea riscurilor care se pot produce
pe apele mărilor sau oceanelor;
- asigurări aeriene (de aviaţie), care acoperă două mari categorii de riscuri:
pentru pierderea sau avarierea aeronavei şi de răspundere civilă a companiei aeriene.
 În funcţie de interesul pecuniar avem:
- asigurarea averii (pentru incendiu, furt etc.);
- asigurarea împotriva falimentului în afaceri;
- asigurarea responsabilităţii (răspunderii).
 În funcţie de volumul de obiecte asigurate există:
- asigurări individuale (ex. Asigurarea unei case împotriva incendiului);
- asigurări colective (ex. Asigurarea bunurilor dintr-o casă împotriva incendiului);

13
- asigurări complete (privesc bunuri transportate sau depozitate într-o anumită perioadă de
timp).
 Clasificarea modernă
 După modul de administrare:
- asigurările de repartiţie - asigurătorul se limitează la a repartiza asiguraţilor
sinistraţi sumele primelor achitate de toţi membrii; durata este de 1 an, pe această perioadă
apreciindu-se că frecvenţa riscurilor este constantă, având variaţie unică; aici includem
asigurările de bunuri şi răspundere civilă;
- asigurările cu capitalizare - se încheie pe termen lung; se apreciază că riscul asigurat
nu are o manifestare constantă frecvenţa diminuându-se pe parcursul contractului, crescând
însă probabilitatea producerii acestuia (cum ar fi în cazul decesului la asigurările de viaţă). Ca
urmare, prin procesul gestiunii acestor asigurări asigurătorul acumulează întreaga sumă a
primelor încasate pentru a putea face faţă obligaţiilor asumate.
În multe ţări, societăţile de asigurare acţionează pe principiul specializării de obicei
neputând practica în acelaşi timp cele două tipuri de asigurări.
 După obiectul lor şi după criteriile tehnice:
- asigurările de daune vizează repararea consecinţelor unui eveniment cauzator de
pagube, asumat patrimoniului asiguratului;
- asigurările cu implicaţii financiare - nu urmăresc repararea unor consecinţe ce
afectează patrimoniul asiguratului, ci menţinerea unui echilibru financiar pentru asigurat sau
beneficiarii acestuia, asigurarea unui trai decent ( asigurarea de viaţă cu pensie privată) etc..

14
 Capitolul II- Societăţile de asigurări din România
 2.1. Organismele care reglementeaza activitatea de asigurari din Romania
I. B.A.A.R Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România
Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) reprezintă
asociaţia profesională care este membră a Consiliului Birourilor şi care este formată din toate
societăţile de asigurare din România autorizate să practice asigurarea de răspundere civila
auto obligatorie şi mandatate să elibereze documente de asigurare de răspundere civila auto
Carte Verde. B.A.A.R.este avizat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate
cu prevederile art. 25 (3) din Legea nr.32/2000. În prezent,B.A.A.R. este format din 16
societăţi de asigurare.
II. C.S.S.P.P. - Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
C.S.S.P.P.este autoritatea administrativă autonomă de reglementare si
supraveghere prudenţială, aflatăsub controlul Parlamentului României, înfiintata prin O.U.G
nr.50 din 9 iunie 2005, aprobata prin Legea nr. 313 din 10 noiembrie 2005.C.S.S.P.P. este
condusă de un consiliu format din 5 membri, dintre care unul deţine funcţia de presedinte şi
altul de vicepreşedinte, numiţi de Parlament. Conducerea executiva a C.S.S.P.P. este asigurată
de un director general numit de Consiliul Comisiei. Misiunea se concretizează în:
- Reglementarea, coordonarea, supravegherea şi controlul activităţii sistemului de
pensii private
- Protejarea intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor, prin asigurarea unei
funcţionări eficiente a sistemului de pensii private şi informarea asupra acestuia.
III. I.A. - Institutul de asigurări
Institutul de Asigurări a fost înfiintat ca persoana juridica în data de 15 septembrie
2001,în conformitate cu prevederile Ordonaţei de Urgenţa a Guvernului României nr.26/11
ianuarie2000. Cel mai important beneficiar al acestui proiect este însusi domeniul asigurărilor,
deoarece crearea Institutului conduce la dezvoltarea industriei românesti de asigurări prin
ridicarea valorii profesionale a celor care lucreaza în asigurări şi a colaboratorilor din toate
domeniile conexe asigurărilor. În cadrul Institutului se vor organiza cursuri şi seminarii pentru
specializare acelor care vor dori să aprofundeze domeniul asigurărilor.
IV. C.S.A. - Comisia de supraveghere a asigurărilor
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) este autoritatea administrativă
autonomă de specialitate, cu personalitate juridica, al cărei scop principal este apărarea
drepturilor asiguraţilor şi promovarea stabilităţii activităţii de asigurare în România.

15
 V. A.R.A - Asociaţia Româna de Actuariat
Asociaţia Româna de Actuariat este o organizaţie tânără ce s-a înfiinţat legal în
toamna anului 1999, activităţile sale educaţionale începand însa înca din anul 1998. Asociaţia
Română de Actuariat, A.R.A este o organizaţie profesională, neguvernamentală, apolitică,
independentă,cu caracter nelucrativ creată în scopul promovării, dezvoltării şi recunoaşterii
profesiei de actuar, precum şi a individualizării şi a includerii acestei profesii în
Nomenclatorul M.M.P.S. acestei profesii.
VI. A.D.A.R. - Asociaţia de Drept al Asigurărilor din România
Asociaţia de Drept al Asigurărilor din România (ADAR) a fost înfiiţată în anul1991 de un
grup de jurişti care activau în domeniul asigurărilor. Ea este o asociaţie profesională,
independentă, apolitică, având drept scop principal promovarea ştiinţei dreptului asigurărilor
şi a activităţii de asigurare din România. O altă activitate a Asociaţiei de Drept al
Asigurărilor din România este editarea, împreună cu UNSAR a unui Buletin Informativ, a
cărui conţinut a fost apreciat de toţi cei cărora Buletinul Informativ le-a fost distribuit.
VII. UNSICAR - Uniunea Naţională a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în
Asigurări din România
UNSICAR a luat fiinţă în Septembrie 2000, la iniţiativa unui grup de 12 societăţi de
intermediere şi consultanţă în asigurări, ca organizaţie non profit, neguvernamentală şi
apolitică,având personalitate juridică în conformitate cu O.G.26/2000.Scopul Uniunii constă
în sprijinirea membrilor săi în creşterea recunoaşterii publice a rolului activităţii
intermediarilor şi consultanţilor în asigurări;
VIII. UNSAR Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare
Este o organizaţie profesională, neguvernamentală, apolitică, independentă, cu
caracter nelucrativ, creată în scopul dezvoltării şi extinderii colaborării şi cooperării în
domeniul asigurărilor şi reasigurărilor. UNSAR este persoană juridică româna de drept privat
şi este supusălegislaţiei din România.
 2.1.1.Biroul asigurarilor de autovehicole
Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (BAAR)
Aceasta organizatie profesionala reuneste toate companiile de pe teritoriul Romaniei
care au dreptul de a emite polite de asigurare auto, BAAR fiind membra a Consiliului
Birourilor (care grupeaza toate tarile emitente de Carte Verde).
Autorizatia de functionare a acestei institutii a fost acordata de CSA conform art 25 aliniat 3
din legea nr 32/2000, chiar daca BAAR a luat fiinta in data de 19 iunie 1995, odata cu
rezolutia Tribunalului Bucuresti. De retinut este ca aceasta organizatie are un caracter
16
international, institutii similare existand in intreaga Europa, lista acestora putand fi consultata
pe pagina oficiala a BAAR. ( http://www.baar.ro/ )
Menirea BAAR este de a asigura despagubirea persoanelor straine care au avut accidente pe
teritoriul tarii noastre, cat si aceea de a mentine contactul permanent cu alte Birouri din statele
europene pentru ca si cetatenii romani care sufera accidente auto sa fie despagubitit de catre
soferii vinovati.
 2.1.2.Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
C.S.S.P.P. este autoritatea administrativa autonoma de reglementare si supraveghere
prudentiala, aflata sub controlul Parlamentului României, înfiintata prin O.U.G nr.50 din 9
iunie 2005, aprobata prin Legea nr. 313 din 10 noiembrie 2005.
C.S.S.P.P. este condusa de un consiliu format din 5 membri, dintre care unul detine functia de
presedinte si altul de vicepresedinte, numiti de Parlament. Conducerea executiva a C.S.S.P.P.
este asigurata de un director general numit de Consiliul Comisiei.
2.2. Tipurile societatilor de asigurare sunt :
2.2.1.Societati de Asigurare-Reasigurare
UNSAR - Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Romania
UNSAR - s-a constituit in anul 1994 ca organizatie profesionala, neguvernamentala, apolitica,
independenta, cu caracter nelucrativ, creata in scopul dezvoltarii, extinderii, colaborarii si
cooperarii in domeniul asigurarilor si reasigurarilor pe plan intern si international.
UNSAR a fost fondată de catre 13 societăți de asigurare și reasigurare, societăți cu capital de
stat si privat, capital atât romanesc, cât si străin.
Incepand cu 10 iunie 2005, UNSAR - Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și
Reasigurare din România a devenit Membru Asociat al CEA (Comite Europeen des
Assurances), organizatia reprezentativa a industriei europene a asigurarilor. Decizia a fost
luata cu ocazia Adunarii Generale a CEA, desfasurata la Paris.
UNSAR desfasoara o activitate indreptata spre sprijinirea relatiilor de piata in domeniul
asigurarilor si reasigurarilor, in prezent fiind formata din 24 de membri, fiind astfel
reprezentativa pentru aceasta.
UNSAR înclude 21 de membri cu drepturi depline, precum și 3 membri asociați:
 ALLIANZ-TIRIAC Asigurari
 ASIROM
 ASTRA Asigurari
 AXA Asigurari
 BCR Asigurari de Viata
17
  BRD Asigurari de Viata
 CARPATICA ASIG
 CERTASIG
 ERGO Asigurari de Viata
 EUROINS
 FATA Asigurari
 GARANTA Asigurari
 GENERALI Romania Asigurare Reasigurare SA
 GOTHAER Asigurari Reasigurari
 GRAWE Romania
 GROUPAMA
 ING Asigurari de Viata
 METROPOLITAN Life
 OMNIASIG VIG
 UNIQA Asigurari
 UNIQA Asigurari de Viata
 ASITO KAPITAL - Membru asociat
 CREDIT EUROPE Asigurari - Membru asociat
 Eurolife ERB Asigurari de Viata - Membru asociat
Organele de conducere ale UNSAR sunt Adunarea Generala si Comitetul de Directie.
Adunarea Generala este formata din toti membrii acesteia si decide asupra tuturor
problemelor majore, se intalneste de doua ori pe an in sedinte ordinare si de cate ori este
nevoie in mod extraordinar.
In mod curent, UNSAR este condusa de Comitetul de Directie. Acest comitet dezbate si
decide toate problemele importante in intervalul dintre doua sesiuni ale Adunarii Generale,
indeplinind in acelasi timp sarcinile remise de aceasta.
Principalele obiective al activitatii UNSAR vizează apararea și reprezentarea intereselor
asiguratorilor și reasiguratorilor din România, membri ai Asociației, participarea la
imbunatatirea cadrului legislativ existenței în domeniul asigurarilor, initierea de solutii legale
adecvate cu privire la modificarile legislatiei in vigoare, promovarea activitatii de asigurari
din România, promovarea dezvoltarii cat mai durabile a industriei asigurarilor pe plan intern
si international.
UNSAR este Membru al mai multor asociatii internaționale:
- Membru al International Union of Aviation Insurers – IUAI (asociatia internationala a

18
asiguratorilor de aviatie) din anul 1996;
- Membru al International Union of Marine Insurance – IUMI (asociatia internationala a
asigurarilor maritime) din anul 1997;
- Membru cu drepturi depline al federatiei asiguratorilor si reasiguratorilor europeni –
Insurance Europe (federatia asociatiilor asiguratorilor din Europa) din anul 2007.
2.2.2.Societati de Intermediere
Intermedierea in activitatea comerciala este o operatiune complexa, care include in
continutul sau o multitudine de raporturi juridice ce se incheie intre parteneri contractuali
avand senumiri si calitati diferite, desfasurate in plan intern ori international.
Independenta de figura juridica proprie a fiecarui contract de intermediere, o trasatura
comuna tuturor formelor de intermediere poate fi desprinsa. Aceasta caracteristica determinata
,si comuna tuturor formelor de intermediere, consta in obiectul intermedierii, si anume in
aceea ca intermediarul, prin activitatea depusa in baza contractului specific de intermediere in
activitatea comerciala ,mijloceste inchiderea unor afaceri cu caracter profesional intre anumiti
parteneri ori in interesul unei alte persoane (client), in schimbul unei renumeratii. Aceasta
particularitate confera un caracter oneros , caracterul avand la baza raporturi juridice de
intermediere in activitatea comerciala.
2.3.Produsele oferite de Societatile de Asigurare sunt de 6 tipuri :
2.3.1.Asigurari Auto
Asigurarea de răspundere civilă auto reprezintă o măsură de protecţie legală şi
obligatorie pentru cei care conduc automobile pe drumurile publice din România.
Asigurarea de răspundere civilă auto protejează în primul rând pe deţinătorul poliţei de
asigurare deoarece atunci când acesta este implicat într-un incident în trafic şi cauzează
din vina sa pagube materiale sau umane celorlalţi, va trebui să răspundă civil plătind
despăgubiri celor păgubiţi de acţiunile sale neintenţionate prin care a provocat
accidentul.
Ce înseamnă „răspundere civilă” ?
Prin principiile şi regulile sale, dreptul civil a protejat întotdeauna bunurile, sănătatea şi
viaţa persoanelor cărora li s-a adresat. Pentru multă vreme, distrugerea bunurilor, a
sănătăţii sau a vieţii persoanei a fost supusă regulilor simple ale talionului: plata
prejudiciului suferit de victimă era asigurată prin aceeaşi măsură luată cu forţa asupra
autorului (Biblicul ochi pentru ochi, dinte pentru dinte). Evoluţia civilizaţiei europene şi
a dreptului de origine greco-romană a impus de-a lungul timpului înlocuirea principiului
talionului cu o altă formă de plată a prejudiciului suferit în privinţa sănătăţii, a vieţii sau

19
a bunurilor: despăgubirea monetară iar acolo unde este posibil înlocuirea sau repararea
bunului distrus.
Dreptul civil de astăzi cuprinde în art. 998 – 999 din Codul Civil al României din 1865
dispoziţia că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a
cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, această obligaţie decurgând din recunoaşterea
unei răspunderi civile a autorului pagubei către păgubit. Acesta este temeiul de drept
pentru care se solicită despăgubiri atât în procesele civile, cât şi în cele penale de la
autorul unei fapte care a cauzat un prejudiciu.
2.3.2.Asigurari de Bunuri
Asigurările de bunuri au fost practicate atât sub formă obligatorie, cât şi sub formă
facultativă. Datorită creşterii calităţii produselor constatăm apariţia de noi domenii de
activitate ce conduc la creşterea numerică şi la diversificarea bunurilor asigurate.
Constatăm amplificarea şi diversificarea tipurilor de bunuri şi a riscurilor aferente
acestora ce pot produce pagube precum şi o creştere a volumului pagubelor datorată
diversificării şi dezvoltării valorificării bunurilor, datorată aglomerării instalaţiilor în spaţiile
destinate depozitării bunurilor şi datorită creşterii numărului şi diversificării mijloacelor de
transport.
 Principalele riscuri asigurate sunt:
♦ riscuri civile;
♦ riscuri comerciale şi industriale.
În general, societăţile de asigurare acordă despăgubiri în caz de pierdere sau avariere a
bunului asigurat, produs de: incendiu, inundaţii, grindină, furtuni, secetă, cutremur de pământ,
trăsnet, explozie, ploaie torenţială, uragan, prăbuşire sau alunecare de teren, greutate a
stratului de zăpadă etc.
Se pot acorda despăgubiri şi dacă sau produs pierderi datorate unor acţiuni motivate de
degajarea, mutarea unor clădiri sau alte bunuri decât clădiri în scopul prevenirii unor pagube
mai mari sau curăţirii locului unde s-a petrecut evenimentul asigurat.
Unele societăţi de asigurare pot trata furtul prin efracţie / tâlhărie ca risc de sine
stătător, altele pot cere prime corespunzătoare pentru o asigurare complementară sau altele le
refuză.
Unele societăţi de asigurare emit poliţe distincte pentru bunuri din locuinţe şi birouri şi
bunuri din unităţi de producţie şi comerciale.

20
  Modalităţi de stabilire a sumei asigurate
Suma asigurată nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunului în momentul
încheierii asigurării; asigurarea este astfel concepută încât să nu permită acordarea unei
despăgubiri mai mari decât pierderea efectiv suferită de asigurat (subevaluarea sau
supraevaluarea valorii reale a bunului).
Prin valoarea bunului la data asigurării se înţelege :
♦ la clădiri şi construcţii – valoarea de înlocuire din care se scade uzura în raport cu vechimea,
cu gradul de întrebuinţare şi cu starea de întreţinere a acesteia;
♦ la mijloacele fixe şi obiectele de inventar – valoarea de înlocuire din care s-a scăzut uzura,
în raport cu vechimea, cu gradul de întrebuinţare şi cu starea de întreţinere a acesteia;
♦ la bunuri casabile – valoarea de înlocuire;
♦ la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri şi altele asemănătoare – preţul de cost
sau preţul de achiziţie al acestora;
♦ pentru bani în numerar, timbre sau librete de economii – valoarea nominală;
♦ pentru hârtii de valoare – preţul pieţei;
♦ pentru metale nobile neprelucrate, bunuri din metale nobile, bijuterii , perle pietre preţioase,
precum şi alte asemenea – preţul pieţei;
♦ pentru colecţii şi obiecte de artă – valoarea de circulaţie determinată pe bază de cataloage
şi/sau expertize.
2.3.3.Asigurari de Persoane
Asigurarile de persoane au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator,
in cazul producerii unui eveniment care priveste persoana asiguratului: vatamarea corporala,
imbolnavirea, supravietuirea sau decesul. Principalele categorii de asigurari de persoane sunt:
- asigurarile de viata si pensie facultativa;
- asigurarile de accidente.
2.3.4.Asigurari de risc financiar
Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexă, putând avea un câmp de
manifestare şi pe plan intern, dar, în deosebi, se manifestă pe plan internaţional.
În sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting:
a. asigurarea creditelor, respectiv:
1. asigurarea creditelor interne;
2. asigurarea creditelor de export;
3. asigurarea ratelor la credite;
4. asigurarea creditelor pentru investiţii;

21
b. asigurarea de garanţii (de cauţiune);
c. asigurarea de fidelitate.
2.3.5.Asigurari maritime si de transport
 Asigurarea maritima este prima forma de asigurare, inceputul ei datand inca din
antichitate. Aparitia ei, ca prima forma de asigurare, este explicata prin legatura stransa:
comert - navigatie maritima, descoperindu-se ca navele, marfurile si vietile omenesti erau
expuse riscurilor marii.
Asigurarea maritimă, ca ramură a asigurarii de bunuri, protejează navele maritime si
fluviale, celelalte ambarcațiuni și instalațiile folosite in porturi, precum și încarcaturile
acestora, contra unui complex de riscuri. Scopul asigurarii maritime consta in asigurarea
contra acelor evenimente care se pot produce si nu contra evenimentelor care trebuie sa se
produca. Din aceasta cauza, in literatura de specialitate si in practica internationala a
asigurarilor, întalnim, frecvent, doua mari categorii de riscuri:
1. riscuri asigurabile;
2. riscuri excluse.
1. Din categoria riscurilor asigurabile fac parte:
a. riscurile obisnuite sau generale;
b. riscurile speciale.
a. Din grupa riscurilor obisnuite, asociate transportului pe apa, fac parte asa-
numitele riscuri ale marii. Prin acestea se intelege orice accident sau intamplare fortuite,
survenite in timpul transportului maritim, indiferent daca ele sunt sau nu rezultatul direct al
actiunilor vanturilor, valurilor.
b. Riscurile speciale se datoreaza unor cauze deosebite si se asigura separat, la cererea
expresa a asiguratului, contra unor prime speciale de asigurare. Din aceasta categorie fac
parte riscurile determinate de proprietatile intriseci ale marfurilor, cum sunt:
1) scurgerea lichidelor;
2) spargerea materialelor casante;
3) incingerea cerealelor, etc.
2. Riscurile excluse sunt acele riscuri pentru care societatea de asigurare nu poarta nici o
raspundere in cazul in care ele ar interveni in timpul unui transport de marfuri asigurat.

22
2.3.6.Asigurari facultative pentru locuintă
Asigurarile de locuinta sunt de doua tipuri: asigurarea de locuinta obligatorie si asigurarea de
locuinta facultativa. In prezent este nevoie de un singur tip din acestea doua: fie inchei
asigurarea obligatorie, fie pe cea facultative .
Asigurarea de locuinta obligatorie poate fi incheiata pentru sume modice, de 20 de euro pe an
pentru locuintele de tip A (realizate din materiale conventionale) si 10 euro pe an pentru cele
de tip B (din materiale neconventionale), suma minima asigurata fiind de 20.000 de euro in
primul caz si 10.000 de euro in al doilea caz. Insa pentru aceste sume de bani, asigurarea de
locuinta obligatorie acopera doar 3 riscuri: cutremure, inundatii (din cauze naturale) si
alunecari de teren.

23
 Studiu de caz
Allianz in România :

Allianz este prezentă în România prin compania Allianz-Țiriac Asigurări, liderul pieței de
asigurări din România. și prin societatea de administrare a fondurilor de pensii Allianz-Țiriac
Pensii Private - al doilea jucător pe piața pensiilor obligatorii .

Allianz-Țiriac Asigurări

Societatea de asigurări „Ion Țiriac” a fost înființată în anul 1994, fiind deținută de omul de
afaceri Ion Țiriac.Denumirea a fost schimbată în Allianz-Țiriac Asigurări după preluarea unei
participații de 51% de către grupul german Allianz în anul 2000.
24
Allianz-Țiriac Asigurări este controlat de grupul Allianz - 52,16% și Vesanio Trading
Limited (Cipru) - 44,48%, companie deținută de Ion Țiriac. La finele anului 2008, compania
era cel mai mare asigurător local, cu o cotă de 15,49% din piața asigurărilor generale și de
viață.

Allianz-Țiriac Pensii Private

Allianz-Țiriac Pensii Private este al doilea jucător de pe piața pensiilor private obligatorii ,
deținând fondul AZT Viitorul Tău, cu 1,1 milioane participanți și active nete de 470,5
milioane lei în septembrie . În martie 2010, compania deținea o cotă de piață de 23% atât pe
segmentul de pensii private obligatorii , cât și pe segmentul de pensii private facultative

Pe piața pensiilor facultative , Allianz-Țiriac Pensii Private este prezent cu două fonduri, AZT
Moderato și AZT Vivace, care aveau împreună, în septembrie 2009, active nete de circa 41
milioane lei. În septembrie 2008, Allianz-Țiriac ocupa locul al doilea pe piața pensiilor
facultative, cu peste 36.000 de participanți la cele două fonduri de pensii, o cotă de piață de
30% după numărul de participanți și de 27,4% după activele nete administrate Fondurile AZT
Moderato și AZT Vivace au fost lansate ambele în iunie .

ALLIANZ-ŢIRIAC
PREZENTAREA FIRMEI “SC ALLIANZ-ŢIRIAC ASIGURĂRI SA”
ISTORIC
Allianz Group are o istorie îndelungată şi o tradiţie bogată. Înfiinţat în 1890 în
Germania,grupul se numară, astăzi, între cei mai importanţi furnizori de servicii
financiare - asigurări,servicii bancare şi de administrare a activelor - din lume.
Allianz este reprezentată în peste 70 ţări, deservind mai mult de 60 milioane de clienţi
pe tot globul.Stabilitatea, serviciile calitativ superioare şi experienţa din cadrul Grupului sunt
bazate peimplicarea angajaţilor societaţii, în număr de 182.000 în întreaga lume.

25
 Fig.1
În anul 2009, Grupul Allianz a fost cotat la bursa din New York iar în 2010, AllianzŢiriac a
preluat banca Dresdner Bank, a treia ca mărime din Germania, plasând grupul în topul 5al
instituţiilor financiare din lume.În anul 2012, la nivel consolidat, Grupul a realizat venituri
totale de 96,9 miliarde de euro.
Pe fiecare dintre segmentele de activitate pe care operează – asigurări de bunuri şirăspundere,
asigurări de viaţa şi sănătate, operaţiuni bancare, respectiv administrarea activelor – Allianz
Group a căpătat recunoasterea internaţională pentru profesionalismul şi
expertizareprezentanţilor săi, pentru siguranţa financiară a afacerilor pe care le
derulează.Grupul Allianz este o companie multinaţională şi este formată din mai multe
companii încare a investit.
Politica Grupului Allianz
Scopul Politicii Grupului este de a stabili principiile de bază ce acoperă problemeleimportante
pentru Grupul Allianz. Politica Grupului se axează pe principiile generale ceguvernează
următoarele zone cheie:
1.Guvernare corporatistă
Companiile Grupului implementează rde de guvernare corporatistă adecvate luând încalcul:
legile locale în vigoare; standardele de bună practică din ţara de domiciliu şi din
sectorulfinaciar relevant şi politicile şi standardele definite de Centrala

26
Grupului.Managementul va evalua în mod regulat caracterul adcvat şi eficacitatea
structuriiguvernării corporatiste apartinând Companiei relevante. Rezultatul acestei evaluări
va fidocumentat adecvat.O bună guvernare corporatistă presupune ca decitiile materile să fie
luate de cel puţin doireprezentanţi ai Companiei în cauză , chiar dacă în conformitate cu legea
locală compania poatefi reprezentată de un singur reprezentant. Companiile Grupului
implementează “Principiul celor patru ochi” cu privire la deciziile materiale pentru a evita
orice conflict de interes.
2.Contabilitate, Administrare date finaciare & Raportare financiară,Rezerve şi impozite
Grupul Contabilitate (GAC) a stabilit o Politică Contabilă a Grupului.Problemele
decontabilitate sunt cruciale pentru Grup, fiind obligatorie adoptarea politicii Contabile a
Grupului.Managementul şi alte grupuri de interes solicită date financiare consistente, credibile
şirelevante. Grupul Administrarea Datelor Finaciare (GFDM) este responsabil pentru
asigurareafaptului că Grupul Alliant utilizează şi promovează un cadru de bune practici în
administrareadatelor financiare.
Pentru a asigura consistenţa şi integritatea rezultatelor raportate de Companiile
Grupului,acestea trebuie să ofere informaţii finaciare Centralei Grupuilui din Munchen prin
intermediulSAP “Enterprise Controlling – Consolidation System”, precum şi prin intermediul
unui număr dechestionare financiare.Grupul Actuariat este responsabil pentru a asigura faptul
că rezervele de daune pe non-life pentru Grupul Allianz sunt calculate în conformitate cu
IFRS. Pentru a menţine consistenţa şiexactitatea tuturor balanţelor actuariale din cadrul
Grupului Allianz, Grupul Actuariat desfăşoarăun proces de revizuire a rezervelor. Acest
proces este descris Standardelor Minime ale GrupuluiActuariat care fac parte deja din
cerinţele de raportare ale Grupului Actuariat.Balanţele de impozitare ale grupului trebuie să
reflecte o situaţie completă, corectă şiexactă a fiscalităţii privind activele şi pasivele.
3.Managementul şi controlul riscului
Cum asumarea riscului este esenţa activităşii asigurărilor, principiul separării sarcinilor este
stabilit prin implementarea unei funcţii independente de supraveghere a riscului realizate
lanivel de Grup prin intermediul Grupului Risk Controllig.
4.Planificare şi control
Obiectivul general al Grupului Alianz este de a creşte valoarea grupului printr-o
creşteresusţinută profitabilă. Companiile trebuie să contribuie activ la atingerea acestui tel
printr-o abordare managerială bazată pe valoare şi orientată pe risc şi venituri. Crearea de
valoarea Grupului Allianz şi a companiilor Grupului este măsurată cu ajutorul conceptului de

27
ValoareEconomică Adăugată (EVA). Grupul Planificare şi Control (GPC) este responsabil cu
definireametodologiei şi coordonarea procesului de dialog managerial.
5.Investiţii de capital
Liniile directoare ale Grupului Financiar şi ale Comitetului de Investiţii definesc şirezumă
politicile legate de cheltuielile majore de capital, investiţiile, restructurările,
finanţările,vânzările şi achiziţiile de active, precum şi procedurile de escaladare care să
permită BoarduluiAllianz AG să administreze eficient toate investiţiile potenţiale şi
activităţile legate de capital pentru a optimiza rezultatele investiţiilor Grupului Allianz.
6.Conformitate& Prevenirea spălării de bani
Managementul şi angajaţii fiecărei Companii Allianz trebuie să cunoască şi să respectePolitica
de Conformitate & Prevenirea Spălării Banilor. Politica Allianz presupune investigarea
unor astfel de reclamaţii şi sesizări fără consecinţe nefavorabile pentru angajatul care a
semnalat problema.
7.Sistemul de Audit şi Control intern
Eficacitatea generală a sistemului de control intern este controlată de funcţia de AuditIntern a
Grupului. Boardul Allianz AG a aprobat Politica Grupului Audit, prin care se propune săse
asigure faptul că funcţiile de audit intern din cadrul Companiilor Grupului şi Grupul
AuditIntern operează în mod cuprinzător, solid şi la standarde calitative înalte pentru a
asiguraeficacitatea sistemului de control intern.
8.Juridic
Companiile Grupului trebuie să asigure conformitatea cu legislaţia locală. Prin
urmare,serviciile juridice prestate la nivelul Companiilor Grupului trebuie să funcţioneze
descentralizat.Pentru a oferi consultanţă juridică calificată şi profesionistă, departamentele
juridice şi consilierii juridici colaboratori au nevoie de un anumit grad de independenţă.
9.Resurse Umane& Salarizare conducere
Practicile de resurse umane şi deciziile de angajare din cadrul Companiei trebuie să
evitediscriminarea pe baza de gen, religie, vârstă, rasă sau naţionalitate. Factorii ce iau decizia
deangajare trbuie să fie obiectivi şi relevanţi pentru necesităţile locale.În ceea ce priveşte
remunerarea conducerii executive, remunerarea şi beneficiile trebuiesă se bazeze pe
performanţă şi să fie armonizate cu obiectivele financiare şi economice locale şiale Grupului.
Standardele Minime HR ale Grupului Allianz trebuie adoptate şi urmate pentru aasigura
consistenţa şi caracterul comparabil.

Allianz – Ţiriac Asigurari SA

28
Asigurări "Ion Ţiriac", societate mixtă, cu capital integral privat, constituită în august1994,
este un nume binecunoscut pe piaţa asigurărilor din România.
Societatea are 37 mld. lei capital social, iar ca principali acţionari, firme de renume dingrupul
Allianz.Interesul pentru protecţia afacerilor clienţilor săi, împreună cu capacitatea financiară
proprie, au determinat societatea să devină, într-o perioadă scurtă de timp, un partener credibil
îndomeniul asigurărilor.Trăinicia societăţii este bazată pe managementul său şi pe colectivul
de specialişti dinîntreaga reţea naţională formată din peste 130 unitaţi (sucursale, agenţii şi
reprezentanţe).Auditul societatii este asigurat de firma cu renume internaţional KPMG.
Valoarea capitalului social al Allianz-Tiriac Asigurări este de 30.470.830 RON. Numărulde
acţiuni emise este de 98.293 titluri cu valoare nominală de 310 RON fiecare.
Data 31.12.2010 31.12.2013
Capital social (RON) 30.470.830 27.030.575
ALLIANZ 51,62% 51,62%
AKTIENGESELLSCHAFT
VESANIO 44,01% 44,01%
TRADINGLIMITED
Alţi acţionari(mai puţin de 5% 4,37% 4,37%
fiecare)

Capitalul social al Allianz-Ţiriac Asigurări a crescut cu 34,4 miliarde lei,

ajungândactualmente la valoarea de 304,708 miliarde de lei. Operaţiunea a fost aprobată de
către Comisiade Supraveghere a Asigurărilor printr-o Decizie a preşedintelui instituţiei emisă
la sfârşitul luniiianuarie, ulterior ea fiind înregistrată la Registrul Comerţului. Majorarea
capitalului social s-aefectuat prin reinvestirea unei părţi din profitul net obţinut în anul 2003,
ce a revenit sub forma dedividende acţionarilor, conform bilanţului contabil la 31.12.2003.În
consecinţă, structura acţionariatului Allianz-Ţiriac Asigurări nu a suferit nici omodificare:-
Allianz AG
 cu o cotă de participare la capitalul social de 51,62%;-Vesanio Trading Ltd.

 cu o cotă de participare de 44,01% la capitalul social total.

Indicatori specifici

29
Allianz-Ţiriac Asigurări a înregistrat, în anul 2010, o rată ridicată a profitabilităţii în
contextul menţinerii ritmului de creştere a afacerilor.Compania îşi consolidează, astfel,
poziţia numărul unu pe piaţa asigurărilor din România,dovedindu-şi competitivitatea şi,
totodată, capacitatea de a continua să adauge valoare afacerilor pe care le deruleaza.
Allianz-Ţiriac Asigurări a avut o creştere continuă şi susţinută devansând anual ritmul
decreştere al pieţei asigurărilor. Se observă şi faptul că marea majoritate a primelor încasate
suntdin asigurările generale.

Fig.2 Prime brute subscrise:31.12.2010

Compania este funizor şi de servicii de asigurări de viaţă. Poliţele cele mai vândute deviaţă
sunt cele legate de investiţii (9,18%), la pol opus fiind cele legate de capitalizare (2,84%).

Fig.3 Prime brute subscrise:31.12.2010

30
Din figura de mai sus, reiese faptul că poliţele casco sunt cele mai vândute din portofoliul
Allianz-Ţiriac – 60,75% urmate de cele de bunuri şi proprietăţi- 10,01%. Cele deRCA sunt
vândute în proporţie de 8,09%, carte verde-6,37%.
În prezent, Allianz-Ţiriac Asigurări SA se situează pe locul 6 în topul asigurătorilor de pe
piaţa asigurărilor de viaţă din România. Este vizibil faptul că vânzarile cresc de la un an la
altulîntr-un ritm alert.

Fig.4 Rezultatul tehnic şi profitul net în 2010-2014

Fig.5 Rezultatul tehnic, despăgubiri datorate,

cheltuieli de achiz-admin în 2010-2014
Activitatea de asigurări non-viaţă a înregistrat un rezultat tehnic pozitiv de circa30 milioane
RON, chiar dacă mediul de afaceri specific acestor operaţiuni nu a fost favorabil. Anul 2010 a
reconfirmat, în primul rând, tendinţa de creştere a daunalităţii peclasele de asigurări auto
(RCA şi Casco), care se manifestă din ce în ce mai pregnant.Au crescut substanţial
despagubirile datorate (cu echivalentul a aproape 20 mil.Euro), până la un nivel de 453
milioane RON (peste 125 mil. Euro). În ciuda evoluţieinefavorabile a daunalităţii, Allianz-

31
Ţiriac rămâne printre puţinele companii care reuşescsă deruleze o activitate profitabilă pe
segmentul asigurărilor generale.

Fig.6 Prime brute subscrise în 2010-2014

Cota de piaţă este în creştere (6,3%). Următorii factori au făcut posibil realizareacestui lucru:-
Creşterea accentuată a vânzărilor de poliţe noi (cca. 11 mii poliţe noi emise,reprezentând 60%
din veniturile din prime de asigurări de viaţă anualizate)-Îmbunătăţirea ratei persistenţei
personalului de vânzări specializat: 600 consultanţifinanciari la sfârşitul anului 2010-
Creşterea productivităţii-Fructificarea avantajului operării pe ambele segmente
(viaţă/generale) prindezvoltarea produselor integrate.

Fig.7 Structura portofoliului şi principaleleclase de asigurări.

Pentru anul 2010 s-a evidenţiat continuarea tendinţei de diversificare a portofoliului pe
segemntul asigurărilor de viaţă, în condiţiile în care, în permanenţă, acrescut flexibilitatea
ofertei puse la dispoziţia clineţilor de către Allianz-Ţiriac Asigurări.Ponderea produselor tip

32
unit-linked (cu componenta investiţională) s-a redus în 2005 pânăla 67%, după ce cu un an
înainte aceste poliţe generau aproape 80% din veniturile anualeale companiei.

Fig.8 Prime brute subscrise în Trim I 2010şi Trim I 2011.

În ceea ce priveşte activitatea derulată în primul trimestru al anului curent (2010),rezultatele
sunt încurajatoare. Veniturile din prime brute subscrise au evidenţiat o creştere cuechivalentul
a peste 20 milioane de euro, până la nivelul de 288 milioane ROL (faţă de cele 216milioane
ROL realizate ân primele treiluni din 2005). Ambele segmente au susţinut aceastăevoluţie
pozitivă: în valoare absolută, asigurările generale au înregistrat o creştere de aproape
50milioane de ROL.

ORGANIZARE ŞI STRATEGII LA ALLIANZ-ŢIRIAC

ASIGURĂRI SA
Perspective pentru Allianz-Ţiriac şi pentru piaţă pentru perioada 2010-2015
Pentru ca o companie de asigurări să fie în top, are nevoie de un management
performant,forţă de vânzare bine pregătită şi multă seriozitate.Integrarea României în
Uniunea Europeană, atrage după sine o serie de norme şi înasigurări. Acum ne aflăm în
perioada de preconsolidare pe piaţa asigurărilor şi sunt urmăritespre a se finaliza
următoarele:· Finalizarea primului ciclu de adaptare a cadrului legislative la normele
europene;· Manifestarea (înca timid) a efectelor aplicării supravegherii şi controlului bazate
pe principiile prudenţialităţii;· Creşterea interesului investitorilor strategici (asigurători
internaţionali) pentru piaţaromânească.În ceea ce priveşte cadrul legislativ-instituţional avem
în vedere următoarele aspecte:· Introducerea normelor cu character preventive şi prudenţial în
legătură cu evaluareaactivităţii asigurătorilor
► Majorarea limitelor de capital social-dispariţia jucătorilor mici
33
► Calculul indicatorilor de siguranţă financiară-demascarea “companiilor bombă”
► Lobby pentru execitarea atribuţiilor de control şi supraveghere corect şinepărtinitor-
responsabilizarea CSA
· Crearea progresivă a cadrului de liberalizare a pieţei RCA
· Reformarea legislaţiei incidente asigurărilor sociale (sănătate, pensii)
· Posibila introducere a obligativităţii asigurării locuinţelor
Toate aceste schimbări în cadrul legislativ-instituţional vor duce la posibile efecte pe piaţă,
cum ar fi: concentrarea pieţei (transferuri de portofoliu, achiziţii, fuziuni); posibilităţi totmail
imitate de “cosmetizare” a situaţiilor fianciare; scăderea profitabilităţii la nivelul
pieţei;revizuirea politicilor de subscriere; tendinţe de (re)configurare a cotelor de piaţă pe
diferiteleclase de asigurări: RCA, Carte Verde, sănătate, pensii.
În ceea ce priveşte intensificarea proceselor de fuziuni şi achiziţii, putem spune că s-aufăcut
şi se vor mai face modificări pe piaţa asigurărilor. Societăţi de asigurăre din altă ţară vor intra
pe piaţa românească prin achiziţia unui operator local sau prin crearea unor puncte de lucruîn
ţara noastră.
În anul 2010, erau de vânzare cel puţin cinci dintre primele zece companii de asigurări:
· Asirom (cota de piaţă: 15%)
· Omniasig (8,7%), împreună cu societăţile deţinute – Omniasig asigurări de viaţă(1,5%);
Omniasig Addenda (0,1%); AGI (1,07%); Asirag (0,94%); cotă de piaţăcumulată : 12,2%
· Astra (5,7% cota de piaţă)
· Ardaf ( 5,2% cota de piaţă)
· Asiban (cota de piaţă: 5,3%)
· (BCR Asigurări – 4,2% cotă de piaţă – în funcţie de rezultatul privatizării BCR)
Aproape jumătate (47,6%) din cota de piaţă se află sub semnul schimbării.Toate aceste
intensificării ale proceselor de fuziuni şi achiziţii vor avea cu siguranţăefecte. Pentru
concurenţă SCHIMBARE = INCERTITUDINE în ceea ce priveşte: strategia,încrederea
clienţilor, încrederea angajaţilor, implicaţiile financiare privind integrarea.
Incertitudinile ce afectează concurenţa avantajează compania Allianz-Ţiriac:
► o companie deja adaptată cerinţelor europene
► o marcă locală şi internaţională puternică
► o companie sigură pentru clienţii şi angajaţii săi
► achiziţia (absorbţia) unui operator poate însemna dispariţia unui concurent.
Allianz-Ţiriac este o companie cu o poziţie foarte bună pe piaţa asigurărilor şi ca
oricecompanie are propriile avantaje şi slăbiciuni.Unul dintre avantajele pe care le oferă

34
societatea este acela de a acorda beneficiiangajaţilor prin încheierea unei asigurări de viaţă de
grup şi reducere de 70 % pentru încheierea poliţelor de asigurare.Alte avantaje sunt acelea că
Allianz-Ţiriac are suportul uneia dintre cele mai importanteinstituţii financiare din lume, că
este recunoscută cu statutul de lider şi formator al pieţei, că arestabilitate finaciară şi că are
programele eficiente şi complexe de asigurare (nici o altă companienu are poziţia de
negociere pe care o deţine Allianz-Ţiriac).
Ca şi puncte slabe putem spune că firma are rezultate sub aşteptări pe diferitele nivele
demanagement şi ineficienţa forţei de vânzări (studiu de piaţă-Brand funnel).
Allianz-Ţiriac şi-a creat propriile strategii de realizare a obiectivelor şi de consolidare pe
poziţie. Sunt 3 obiective pe care firma se axează:
1.Creştere
2.Profitabilitate
3.Creştere profitabilă
Orientarea către client este cel mai important proiect şi Allianz-Ţiriac. Prin acest proiectfirma
doreşte sa îmbunătăţească calitatea serviciilor oferite clienţilor pre şi post-vânzare, săevalueze
oportunităţile de vânzare încrucişată: pregătirea segmentării clienţilor
şi dezvoltareamarketingului direct, să implementeze un site interactiv pentru clienţi.
Au fost pregătite seturi de broşuri care conţin principalele caracteristici ale produselor
deasigurări şi în ceea ce priveşte trainingul angajaţilor, Allainz a creat “ Administrarea
portofoliuluide clienţi”, training pe care toţi angajaţii il vor efectua.
Programul 3 + UNU
Programul 3 + UNU a fost lansat în decembrie 2011 şi urmăreşte atingerea a trei (3)obiective
iniţiale:
●Protejarea şi întărirea bazei de capital
● Creşterea profitului operaţional
● Reducerea complexităţii
Acestea sunt menite să pregătească compania pentru dezvoltarea iniţiativelor ce ţin deultima
parte a programului, “+ UNU”:
● Orintarea către client
● Schimbul de experienţă între grup şi organizaţiile locale
● Liniile directoare de conducere
● Comunicarea unitară a valorilor grupului pentru promovarea uneimărci prestigiu
Programul 3+ UNU are ca obiectiv final întărirea încrederii clienţilor şi investitorilor îngrupul
Allianz, asigurându-i o imagine pozitivă pe piaţa internaţională a serviciilor financiare.

35
Primul obiectiv al programului este protejarea şi creşterea bazei de capital, obiectiv creatcu
scopul obţinerii unor cotaţii superioare şi menţinerii gradului de încredere al partenerilor
şiclienţilor. Se doreşte asigurarea unei baze de capital suficiente pentru a susţine
creştereaafacerilor şi a garanta siguranţa financiară a grupului.
Revizuirea politicii de investiţii prin diversificarea plasamentelor strategice şi
disipareaconglomeratelor de capital din companiile germane sunt şi ele obiective pentru
realizarea programului.
Al doilea obiectiv este creşterea profitului operaţional, creat pentru a reduce dependenţade
fluctuaţiile pieţei de capital. Pricipalele caracteristici ale obiectivului sunt: menţinerea
uneidiscipline a costurilor, eficientizarea activităţilor acelor companii din cadrul grupului
ceînregistrează pierderi şi luarea de măsuri de îmbunătăţire a marjei profitului.
Reducerea complexităţii, cel de-al treilea obiectiv şi acţiunea priveşte toate nivelele
deactivitate: grup, companiile din cadrul grupului şi departamente. Prin acest obiectiv se
urmăreşteconcentrarea pe activităţile de bază şi retragerea din sectorele ce nu reprezintă
investiţiistrategice, creşterea eficienţei prin simplificarea structurii, a proceselor
de comunicare şi a gameide produse, şi simplificarea modelelor de comunicare cu clienţii.
+ UNU se referă la consolidarea poziţiei Allianz pe toate segmentele şi pieţele în
careactivează.Creşterea cantitativă şi calitativă a avantajelor competitive are ca obiective
strategiceorientarea către nevoile clienţilor, distribuirea strategică a capitalului de risc pe baza
capacităţiidovedite de creştere profitabilă şi de a crea şi menţine avantaje competitive,
adoptarea unei cuturia performanţei şi poziţionarea strategică pe pieţele în dezvoltare.
Setul de valori manageriale ale grupului Allianz a luat naştere din dorinţe de a avea
laîndemână o serie de parametri pentru măsurarea calităţii procesului de management şi
asuccesului adoptării iniţiativelor programului 3+UNU.
Prin acest obiectiv se doreşte transmiterea strategiei prin iniţiative de comunicare internăşi
externă astfel încât toţi cei implicaţi sa o cunoască, crearea unui climat intern de încredere
şiîncurajarea comunicării bilaterale în interiorul companiei, dezvoltarea profesională a
angajaţilor şi modelarea produselor, a operaţiunilor şi a proceselor interne având ca punct de
referinţănevoile clientului.

36
Strategia Grupului Allianz pentru creştere profitabilă + UNU
Principalele iniţiative pe care sprijină programul + UNU

Fig.9 Iniţiativele programului + UNU

Obiectivul este poziţionarea diferenţiată, ce are la bază punerea în valoare a
avantajelor competitive.
Orientarea către clienteste prioritatea numărul 1 a grupului Allianz şi are
următoareleobiective:
1.Păstrarea clienţilor existenţi, pentru a valorifica la maxim fondurile investite pentru
câştigarea lor
2.Creşterea cotei de piaţă şi majorarea sumelor investite individual de clienţi în produsele deja
existente
3.Creşterea investiţiilor clienţilor prin crearea unor pachete de servicii ce pot fiadaptate
nevoilor individuale
Acestei strategii i se aplică principiul intereselor paralele adică, alinierea dorinţelor clienţilor
cu dorinţele companiei pentru a obţine încrederea şi loialitatea acestora, proces ce vaavea ca
efect o diferenţiere strategică şi obţinerea de avantaje competitive faţă de pricipaliiconcurenţi.
Pentru o vânzare cât mai bună, Allianz a emis şi un “ghid de satisfacere a nevoilor clienţilor”.

37
 Fig.10
Ghid de satisfacere a nevoilor clienţilor :
Punctul de pornire este grupul ţintă, ultima poţiţie fiind cea de monitorizare şi încurajare.
Pentru reuşita strategiei de orientare către client, este necesară parcurgerea tuturor etapelor.
Schimbul de experienţăare ca obiectiv îmbunătăţirea sistemului operaţional şidezvoltarea unui
model de afaceri mai eficient.Este necesar parcurgerea urmatoarelor etape pentru îndeplinirea
obiectivului de realizat:
1.Identificarea celor mai bune practici la nivelul grupului
2.Evaluarea efectelor pozitive şi a dificultăţilor în cazul adoptării unei anume practici şia
implicaţiilor financiare
3.Realizarea şi implementarea unui plan detaliat pe etape şi obiective concrete
Valorile managerial ale grupului Allianz sunt următorele:
► Transmiterea strategiei prin iniţiative de comunicare internă şi externă astfelîncât toţi cei
implicaţi să o cunoască;
► Promovarea unei culturi organizaţionale ce încurajează şi răsplăteşte performanţa;
► Modelarea produselor, a operaţiunilor şi a proceselor interne având ca punct dereferinţă
nevoile clienţilor;
► Un proces continuu de dezvoltare profesională a angajaţilor;
► Crearea unui climat intern de încredere şi încurajarea comunicării bilaterale
îninteriorul companiei
Aceste valori manageriale sunt necesare pentru a creşte calitatea procedeelor managerialeîn
întreg grupul Allianz, pentru a accelera dezvoltarea unei culturi organizaţionale
centrate pe performanţă, pentru a stabili o legătură între obiectivele de afaceri şi
comportamentelemanageriale, pentru a încuraja dialogul bilateral între conducere şi angajaţi şi
pentru a oferisuport în implementarea schimbărilor organizaţionale, trasând repere care
să ghideze relaţiile cuangajaţii şi clienţii.

38
Cea mai bună metodă pentru a asigura succesul implementării valorilor manageriale
estedezvoltarea de programe interne care să le susţină şi dialogul permanent cu angajaţii.
Crearea şi promovarea unei mărci de prestigiuare ca obiectiv competitivitatea
(putere,ambiţie, pasiune), dedicare (atitudine proactivă, inovaţie, preocupare pentru găsirea
celor mai bune soluţii), competenţa (expertiza internaţională, experineţă îndelungată,
performanţă),încredere (integritate, încredere în forţele proprii, sinceritate).

Organigrama

39
 Analiza SWOT

Puncte forte: Puncte slabe:

Experiență acumulată de-a lungul activitații Lipsa personalului capabil sa vandă
în domeniu. produsele si serviciile companiei noastre.
Gamă largă de servicii oferite clienților Lipsa unui program de pregătire a angajaților.
noștrii. Campanie slabă de promovare a companiei si
Renumele pe care îl are in România si peste produselor in mass-media.
granite fiind recunoscută drept una dintre Service-area slabă care poate duce la
companiile de top din centrul și estul Europei. pierderea clienților
Pachete de produse si servicii pe care
companiile concurente nu le pot oferi.
Siguranță oferită clienților datorită
companiilor reasigurătoare.
Oportunitați: Amenințări:
Produse si servicii relative noi pe piață Neîncrederea potențialilor clienți in serviciile
autohtonă. oferite de companie.
O modalitate sigură de a crea un profit sigur Concurență ridicată pe acest segment de piată.
peste ani.
Imposibilitatea persoanelor de a-și acoperi
cheltuielile in cazul unui accident.
Interlegatura dintre sistemul bancar și cel al
asigurărilor de viață, băncile oferind credite
clienților deja asigurați.

Glosar de termeni:
40
Asigurat
Persoană fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, iși
asigură bunurile impotriva anumitor calamitați naturale sau accidente; persoana fizică ce se
asigură pentru anumite evenimente ce pot aparea în viața sa; persoană fizică sau juridică care
se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane.

Asigurătorul
Persoană juridică (societatea de asigurări), care in schimbul primei de asigurare incasate de la
asigurati, isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate pentru
anumite calamitați naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la un anumit eveniment
intervenit în viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care
asiguratul raspunde, in condițiile legii, fata de anumite persoane.

Broker de Asigurare
Persoană juridică română sau straină, autorizata in condițiile prezenței legi, care, pentru
clienții sai, negociază sau incheie contracte de asigurare si acorda alte servicii in legatura
cu protecția împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor.

Dauna
Paguba cauzata asiguratului in urma producerii unuia dintre riscurile pentru care esta
incheiată asigurarea.

Fransiza
Partea din valoarea daunei stabilită ca suma fixa ori procent din suma asigurată, suportată
de asigurat pentru fiecare eveniment. Fransiza se stabileste si se consemnează in polita in
aceeasi valută ca și suma asigurată. Existenta fransizei il determina pe asigurat sa manifeste
mai multă grija pentru prevenirea pagubelor.

Prima de Asigurare
Suma de bani care trebuie platită de catre asigurat catre asigurător, în conformitate cu clauzele
stabilite prin contractul de asigurare.

Suma Sigurată
Limita raspunderii asigurătorului prin polița; cu excepția cazului polițelor de primă daună,
trebuie sa reprezinte valoarea maximă expusă la risc.

41
 Bibliografie
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Asigurare
2. http://www.referat.ro/referate/Asigurarile_si_importanta_activitatii_de_asigurare_in_
Romania_63be1.html
3. http://www.referatele.com/economie/ELEMNTELE-ASIGURARII-SI-
CONTRA917.php
4. https://newpartsauto.wordpress.com/2012/07/09/importanta-si-caracteristicile-
asigurarilor-de-raspundere-civila/
5. http://www.bugetulfamiliei.ro/asigurari/tipuri-de-asigurri.html
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Allianz

42