SILICOZA

Definiţie
boală sclerogenă a plămânilor, cu evoluţie cronică,
determinată de inhalarea şi acumularea în plămâni a
pulberilor conţinând dioxid de siliciu liber cristalin şi de
reacţia plămânilor la prezenţa acestor pulberi
Agentul etiologic
Dioxidul de siliciu liber cristalin, SiO2 l.c. (silice liberă,
cuarţ).
La temperaturi intre 800-1000 C SiO2 se transforma in
tridimit, care la randul sau, intre 1100 -1400 C se
converteste in cristobalit. Potentialul lor fibrogen creste in
ordine, de la cuart, la tridimit si cristobalit!!!

Radiografia pulmonara standard = cheia pentru

diagnosticul de pneumoconioza!!!
Evidentiaza opacitati pulmonare codificate conform
Clasificarii radiologice internationale in pneumoconioze –
ILO (Organizatia Internationala a Muncii) 2011.
Criteriul evolutiv
• În timp, persistenţa / modificarea imaginii radiografice

Profilaxie
Profilaxia primară

• Măsurile tehnice generale şi tehnico-sanitare

• inlocuirea cu un material mai putin nociv pentru
sanatate (ex. inlocuirea in procesul de sablaj al
 cuartului cu aluminiu)
• reducerea nivelului de prafuire (la sursa)
• monitorizarea concentratiilor de pulberi cu
mentinerea sub valorile limita admise
• Măsurători de praf şi norme – măsurători periodice,
respectarea concentraţiei admise:
• Cuarţ (pulbere) 0,1 mg/m3 (Fracţie respirabilã)
• Cristobalit (pulbere) 0,05 mg/m3 (Fracţie respirabilã)
• Tridimit (pulbere) 0,05mg/m3 (Fracţie respirabilã)
• În 1986 grupul de studiu al OMS recomandă ca limită
de expunere pentru sănătate valoarea de 0,04 mg/m3 bioxid
de siliciu liber cristalin respirabil, pentru evitarea apariţiei
silicozei !
• ventilatie cu exhaustare, in special locala
• tehnici umede
• ermetizare, etanseizare
• izolarea procesului tehnologic producator de
pulberi

Sistemul de iluminat:
• Natural
• Artificial (general, local, localizat)
• Mixt (cele două, combinate)
• Interpretarea rezultatelor de iluminat
• Interpretarea rezultatelor = compararea rezultatelor
obţinute cu cerinţele igienice cantitative / calitative ale
iluminatului corespunzător
• Un iluminat bun – cerinţe:
• cantitativ: să fie suficient ;
• calitativ: să fie uniform; să evite fenomenul de
strălucire

2. ETIOLOGIE
 Mycobacterium tuberculosis şi mai rar Mycobacterium
bovis, bacili din genul Mycobacterium;
 Rezistă o perioadă lungă de timp în aer şi în praful din
încăperi, mai ales în condiţii de uscăciune;
 Acţiunea directă a soarelui (UV) îi omoară în 24-30 h;
prin fierberea laptelui sunt distruşi în 5 minute, la 1000C;
fenolul 2% omoară bacilii din spută în 24h.

• Rezistent la colorare / decolorare

• (bacili acid-alcoolo-rezistenţi = BAAR)
• Caracteristica data de compozitia peretelui celular
• Creştere lentă – timp de generaţie de 18-24 h
• 3 săptămâni pe medii solide de cultură
• 1-2 săptămâni pe medii lichide
• Obligatoriu aerob
• Parazit intracelular facultativ
• Distrus de radiatiile ultraviolet

Bacilul Koch - Mycobacterium tuberculosis

• Este un microorganism, o bacterie foarte rezistenta la
factorii de mediu (insensibil la frig, rezista la
temperaturi foarte scazute, rezistent la uscaciune)
• Sensibil la lumina solara, ultraviolete, caldura umeda
(fierbere), substante antiseptice.

Conditii favorizante:
 • Scaderea rezistentei organismului, care poate avea
diverse cauze
• daca nu mananci echilibrat;
• daca nu dormi suficient; stresul;
• consumul de alcool,
• de droguri;
• daca suferi de alte boli grave.
• In aceste situatii rezistenta organismului scade foarte
mult, ceea ce creste riscul de imbolnavire cu acest bacil.

4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE

Factorii epidemiologici principali
1. Sursa de infecţie
 bolnavii cu tuberculoză pulmonară deschisă,
activă; cei cu tbc extrapulmonar sunt contagioşi
numai dacă prezintă cale de eliminare;
 infectaţii inaparent.
2. Transmiterea:
 contact direct, prelungit cu bolnavul
(intrafamilial);
 aeriană, prin picături sau nuclei de picătură;
 prin consum de lapte sau preparate din lapte
contaminate, insuficient prelucrate termic;
 prin obiecte contaminate cu secreţii (spută),
provenite de de la bolnavi cu leziuni deschise (rar).
3. Receptivitate
 generală; perioada de 6-12 luni de la infecţie, este
cea mai cu risc de dezvoltare a bolii clinic
manifeste. Riscul de dezvoltare a bolii este mai
mare la copiii până la 3 ani, scade la copilul mare şi
 creşte din nou la adolescent şi adultul tânăr.
Reactivarea infecţiei latente apare deobicei la
vârstnici. Susceptibilitatea la boală este crescută în
caz de: silicoză, diabet, gastrectomii, alcoolism,
imunodepresie (bolnavi cu AIDS).
Profilaxie şi combatere
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
 depistare: ancheta epidemiologică, clinic,
examene de laborator;
 izolarea cazurilor, obligatoriu în spital până la
negativarea produselor patologice (cel puţin
microscopic, 2 luni consecutiv);
 declarare nominală, lunară;
 contacţii, vor fi investigaţi prin IDR la PPD, 2
unităţi, la copii şi tineri până la 20 ani; cei cu reacţie
pozitivă vor fi investigaţi radiologic, iar cei cu
reacţie negativă vor fi revaccinaţi; contacţii adulţi,
vor fi investigaţi radiologic, iar la cei suspecţi se va
face şi examen bacteriologic al sputei.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
 se vor lua măsuri de dezinfecţie periodică în
focarele în care există bolnavi care nu pot fi izolaţi
în spitale şi terminală la domiciliu în caz internare
sau deces.

CURĂŢENIA
Constă în îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe,
obiecte sau tegumente, odată cu îndepărtarea prafului şi
substanţelor organice. Curăţenia poate realiza o
decontaminare de 95-98%.
Metode:
1. Spălarea
 cu apă caldă 35-400C (duritate scăzută - efect optim)
 se adaugă 1-2% săpun, detergenţi anionici, carbonat de
sodiu
2. Ştergerea umedă a suprafeţelor (paviment, mobilă)
Condiţii de eficacitate:
 utilizarea ştergătoarelor curate
 umezirea cu soluţie detergentă a prosoapelor
 dezinfectarea, uscarea cârpelor şi recipientelor folosite
3. Aspirarea
 cu aspiratoare umede care pot fi curăţate, dezinfectate
şi menţinute uscate
4 .Metode combinate: spălare + aspirare (mochete)
5. Alte metode:
 periatul umed, măturat sunt metode cu eficacitate
scăzută
 curăţat + aerisire
În unele boli (rubeolă, varicelă, rujeolă) curăţenia este
singura metodă de decontaminare necesară în focar.

DEZINFECŢIA
este o metodă de decontaminare care distruge în proporţie
de 99-99,9% formele vegetative ale microorganismelor.
I. Mijloace fizice
 flambarea
 uscată
1. Prin  incinerarea
căldură  pasteurizarea
 umedă
 fierberea
 Flambarea este utilizată în laborator; flambarea
instrumentelor medico-chirurgicale în recipiente cu alcool
este INTERZISĂ.
Incinerarea se utilizează pentru obiecte contaminate, fără
valoare, reziduuri septice de la săli operatorii, cabinete de
tratament, piese anatomice, cadavrele animalelor de
laborator.
Pasteurizarea: metodă de dezinfecţie a lichidelor, la 55-
950C.
Dezinfecţia prin spălare la 60-950C - căldură umedă +
detergent (lenjerie, veselă, sticlărie de laborator,
instrumente)
Fierberea în apă la 1000C, abur 1000C: distruge în 10-20'
formele vegetative ale microorganismelor patogene şi unele
forme sporulate mai puţin rezistente.
Este utilizată pentru alimente, apă.
Se pot adăuga substanţe care ridică punctul de fierbere
(carbonat de sodiu - pentru lenjerie).
Dezinfecţia prin călcare cu aburi - distruge formele
vegetative în 5-10 secunde, iar sporii în 50 secunde.
2. Raze U.V.
Indicaţii: - suprafeţe netede
- încăperi: boxe de laborator, săli de operaţie
Se utilizează lămpi pentru dezinfecţie, cu tuburi de 15-
30 W cu radiaţie directă (fără prezenţa omului) sau radiaţie
indirectă.
Temperatura mediului trebuie să fie de 15-300,
umiditatea de max. 60%; dezinfecţia este precedată de
curăţenie.
II. Mijloace chimice
1. Factori care influenţează comportarea
dezinfectantelor
 spectrul şi puterea germicidă
 numărul iniţial de bacterii pe suportul tratat
 natura suportului
 accesibilitatea dezinfectantelor la bacterii (forma,
metoda de aplicare şi gradul de curăţenie al suporturilor)
 temperatura
 concentraţia
 volumul
 pH-ul
 timpul
 stabilitatea în timp
 prezenţa materialelor inactive (apa dură, materia
organică, pluta, materialele sintetice, săpunurile şi
detergenţii anionici)
2. Criterii de alegere
 eficacitatea
 uşurinţa în preparare, aplicare şi stocare
 economicitatea
 lipsa corozivităţii şi a efectelor distructive
3. Reguli generale de utilizare
 completează curăţenia, dar nu înlocuieşte sterilizarea
 e condiţionată de o curăţenie riguroasă prealabilă
 se aplică numai când nu e posibilă dezinfecţia prin
căldură umedă
 se utilizează un număr scăzut de dezinfectante cu
spectru larg bactericid şi virulicid
 în focar se utilizează înaintea curăţeniei
 în condiţii de protecţie a muncii
UTILIZAREA DEZINFECTANTELOR ÎN PRACTICĂ
3. Cabinete stomatologice:
 ventilaţie
 formolizare de două ori pe săptămână
 spălarea zilnică a pevimentelor cu sodă de rufe 1-2%,
cloramină 1-2%, detergenţi cationici 1‰
 ştergerea mobilierului, a pereţilor cu cloramină 1-2%,
detergenţi amfolitici 0,5-1%
 dezinfecţia instrumentarului prin imersie în cloramină
1-2%, fenosept 1‰
4. Dezinfecţia autosanitarelor:
 ştergere, stropire cu cloramină 0,5-1%
 ciclic, pulverizare cu formol 5%, bromocet 2‰
5. Dezinfecţia mâinilor:
 spălare cu apă şi săpun
 alcool etilic 700
 fenosept 0,1‰
6. Dezinfecţia lenjeriei:
 imersie în soluţie încălzită de cloramină 1-2%, 1-2h
 limpezire în soluţie de clorură de var 1-2%
 deroform, 1-2h
7. Haine de lână, blănuri, covoare, saltele:
 pulverizare formol 3-5%
 vapori de aldehidă formică
8. Veselă, tacâmuri:
 30' în cloramină 0,5% încălzită, TEGO 103 1%,
bromocet 1‰
 fierbere 15-30' în soluţie de carbonat de sodiu 2%
9. Produse patologice (vărsături, materii fecale, spută):
 volum egal de cloramină 5%, var cloros 20%, 1-2h
  clorură de var pulbere 200-400g/kg

ASOCIERE ÎNTRE SIMPTOMELE DE AB ŞI LUCRU

Expunerea profesională
• - anamneza profesională
• - date obiective: carnet de muncă, buletine de analiză
• - vizitarea locului de muncă
• Simptome respiratorii
• debutul bolii după un interval de timp de la
începerea activităţii
• agravarea progresivă a simptomatologiei dacă
expunerea este permanentă
• apariţia simptomatologiei doar în zilele în care
persoana a fost expusă
• ameliorarea simptomatologiei în perioadele când nu
există expunere
• corelaţie bună simptome – expunere există numai la
debutul bolii
• CONFIRMAREA LEGĂTURII AB – EXPUNERE
PROFESIONALĂ
• expunere profesională la agent cunoscut că produce ABP
• Testarea in vivo, teste cutanate
• Testarea in vitro – IgE specifice
• confirmarea bronhoconstricţiei legate de expunerea
profesională
• confirmarea bronhoconstricţiei legate de expunerea
profesională
• PROBA LOCULUI DE MUNCĂ: se măsoară debitele
ventilatorii înainte şi după expunerea profesională: scăderea
semnificativă a VEMS-ului (cu peste 15-20%), test (+).