Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

MATERIALE FEROMAGNETICE – CURBELE DE

MAGNETIZARE ŞI CICLUL HYSTEREZIS
Ş. l. dr. ing. Cazacu Emil

1. NOŢIUNI TEORETICE

O categorie aparte de materiale, cu proprietăţi magnetice deosebite, foarte

mult utilizate în construcţia de maşini şi aparate electrice, o constituie materialele
feromagnetice, printre care se numără: fierul, nichelul, cobaltul şi diferite aliaje
ale acestora. Caracteristicile mai importante ale acestora sunt: valori mari ale
permeabilităţii relative (102...105), neliniaritatea variaţiei dependenţei B  B (H )
sau M  M (H ) , dependenţa permeabilităţii de intensitatea câmpului magnetic,
apariţia fenomenelor de saturaţie şi de histerezis.
Interesează practic curbele care reprezintă grafic variaţia inducţiei
magnetice sau magnetizaţiei în funcţie de intensitatea câmpului magnetic, care se
numesc curbe de magnetizare B  B (H ) , respectiv caracteristici de
magnetizare, M  M (H ) .

Fig. 1

Astfel, dacă se consideră un corp feromagnetic aflat iniţial în stare

nemagnetizată şi se creşte câmpul magnetic, după o creştere rapidă la început,
inducţia magnetică tinde spre o valoarea limită, numită inducţie magnetică de
saturaţie, Bsat după care B variază practic liniar cu H. Se obţine astfel porţiunea
Oa (fig.1) a dependenţei B  B (H ) , numită curbă de primă magnetizare,
corespunzătoare unei valori a câmpului magnetic  H max . Dacă în continuare se
micşorează treptat valoarea lui H, se obţine o curbă diferită de curba de primă

1/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

magnetizare. Când H devine nul, inducţia magnetică are o valoare Br diferită de

zero, numită inducţie magnetică remanentă. Pentru micşorarea în continuare a
inducţiei magnetice, se schimbă sensul intensităţii câmpului magnetic faţă de cel
iniţial. Intensitatea câmpului magnetic pentru care inducţia magnetică se anulează
se numeşte câmp magnetic coercitiv ( H c ) . Mărind câmpul în sens contrar
până la  H max şi apoi revenind cu valorile lui H până la  H max se obţine o
curbă închisă numită ciclu de histerezis. Porţiunile ab şi ba ale ciclului se numesc
ramura descendentă, respectiv ascendentă, atestând faptul că magnetizarea
materialelor feromagnetice este un fenomen ireversibil, numit histerezis.
Magnetizarea ireversibilă este o cauză a pierderilor de energie.
La parcurgerea unui ciclu de histerezis au loc pierderi de energie, care
raportate la unitatea de volum sunt egale cu aria ciclului (teorema lui Warburg
[1,2,3]) determinând încălzirea materialului.
Din punct de vedere al formei ciclului de histerezis, materialele
feromagnetice se împart în materiale magnetice moi, respectiv dure (fig.2)

Fig. 2

a) Materialele magnetice moi au ciclul de histerezis îngust, respectiv H c

mic şi permeabilităţi relative mari. Din această categorie fac parte: fierul moale,
tabla silicioasă (cu un conţinut de până la 4% siliciu) şi o serie de aliaje cu  r
foarte mare (permalloy: 78,5% Ni, 21,5% Fe; supermalloy: 79% Ni, 15% Fe, 5%
Mo, 0,5% Mn). Se utilizează la realizarea circuitelor magnetice ale maşinilor şi
aparatelor electrice.
b) Materialele magnetice dure au ciclul de histerezis lat, respectiv H c
mare şi  r mic. Din această categorie fac parte: oţelul dur (cu 1% carbon),
oţelul-wolfram (0,55%C, 6%W) şi o serie de aliaje (de exemplu: alnico: 12% Al,
20% Ni, 5% Co, 63% Fe, Oerstit 900: 20% Ni, 30% Co, 20% Ti, 30% Fe, aliaj
platină-cobalt: 77% Pt, 23% Co). Magneţii permanenţi.
Considerând mai multe valori extreme ale intensităţii câmpului magnetic
(  H max ) se obţin diferite cicluri de histerezis (fig.3a). Ciclul de magnetizare
obţinut după efectuarea în prealabil a curbei de primă magnetizare şi care

2/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

corespunde la două valori de semne opuse ale inducţiei magnetice de saturaţie

( Bsat ) se numeşte ciclu fundamental de histerezis (trasat în fig.3b) cu linie mai
groasă). Oricare dintre ciclurile care se obţin în aceleaşi condiţii, dar între valori
ale lui B  Bsat , sunt cuprinse în interiorul ciclului fundamental.

Fig. 3

Curba care se obţine unind punctele de întoarcere ale diferitelor cicluri de

histerezis se numeşte curbă de magnetizare, deosebit de importantă la calculul
circuitelor magnetice [2,3]. Această curbă diferă practic foarte puţin de curba de
primă magnetizare (fig.6.6b)).
Una dintre problemele importante la proiectarea maşinilor şi aparatelor
electrice o constituie alegerea solicitării magnetice, adică a inducţiei magnetice
din miezul feromagnetic al acestora, care în general, corespunde cotului superior
al curbei de magnetizare.
De exemplu, la tolele silicioase se consideră B=1...1,2 T. Alegerea unei
inducţii magnetice mai mari nu este indicată, deoarece la saturaţie, unei creşteri
mici a lui B îi corespunde o creştere însemnată a lui H, respectiv a curentului de
magnetizare, conducând la o creştere sensibilă a pierderilor în fier. Adoptarea
unei inducţii magnetice prea mici este de asemenea dezavantajoasă, deoarece
pentru stabilirea unui anumit flux magnetic secţiunea miezului rezultă mare şi
neeconomică,

3/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

3. CHESTIUNI DE STUDIAT

1. Determinarea experimentală a ciclului de magnetizare a bobinei primare a 3

tipuri de transformatoare de mică putere (capsulat, E+ I şi toroidal).
2. Vizualizarea pentru fiecare tip de transformator (material feromagnetic) a
ciclului hysterezis şi a formelor de undă ale curentului prin primar.
3. Estimarea pierderilor prin hysterezis la fiecare transformator, la funcţionarea
în gol pe baza aproximării ariei ciclului.
4. Calcularea factorului de distorsiune al curentului în cazul celor trei
iˆ I
transformatoare , factorului de vârf. k v  şi de formă k f  t T .
I 1 0
T t0
i (t ) d t

3. SCHEMA DE MONTAJ

Schema de montaj a instalaţiei experimentale este dată în fig. 4:

Fig. 4
Lista de aparate:

4/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

(1) ATR Autotransformator (240V)

(2) TR1, TR2, transformatoare de mica putere E+I (220V/12V, 2500 mA)
(3) 2 Voltmetre digitale (DMM)
(4) Integrator analogic (R 320 Ω/0.4 W + C 1F/ 220 V)
(5) Rezistenţa de măsură 1Ω/10W.
(6) Transformator capsulat 220/12V 6 VA
(7) Transformator E+I (220V/9V, 1300 mA)
(8) Transformator toroidal (220V/12V, 2000 mA)
(9) Osciloscop digital METRIX – OX 6152 1Ghz
Observaţii:
1) Schema globală a instalaţiei este prezentată în Fig. 5
2) Aparatele (2), (3), (4) ,(5) formează un singur bloc numit generic
integrator – Fig. 6
3) Aparatele (6), (7) şi (8) formează un singur bloc numit
transformatoare testate – Fig. 7

Fig. 5

5/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

Fig. 6

Fig. 7

6/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

TABELE CU DATE CALCULATE ŞI MĂSURATE:

1)Transformator Capsulat:

U primar la Curentul măsurat Factorul de Factor de formă

transformator cu osciloscopul vârf curent curent
testat [V]
I[mA] Kv Kf

20

40

50

80

100

120

150

160

170

180

190

200

210

220

Aria ciclului pentru U = 220 V estimată în [mAV]:

7/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

1)Transformator E+I:

U primar la Curentul măsurat Factorul de Factor de formă

transformator cu osciloscopul vârf curent curent
testat [V]
I[mA] Kv Kf

20

40

50

80

100

120

150

160

170

180

190

200

210

220

Aria ciclului pentru U = 220 V estimată în [mAV]:

8/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

1)Transformator Toroidal:

U primar la Curentul măsurat Factorul de Factor de formă

transformator cu osciloscopul vârf curent curent
testat [V]
I[mA] Kv Kf

20

40

50

80

100

120

150

160

170

180

190

200

210

220

Aria ciclului pentru U = 220 V estimată în [mAV]:

9/10
Materiale feromagnetice Curbele de magnetizare şi ciclul hysterezis

[1] C. Mocanu, Bazele Electrotehnicii - Teoria câmpului electromagnetic,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991.
[2] A. Moraru, Complemente de Teoria Câmpului Electromagnetic, Editura
Matrix Rom, Bucureşti , 2002.
[3] F. Hănţilă, Electrotehnică teoretică , vol. I +II, Editura Electra,
Bucureşti, 2001.
[4] Gh. Gavrilă, Elemente de Electrocinetică şi Electrodinamică, Editura Matrix
Rom, Bucureşti, 2007.

10/10