INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ

Conferențiar universitar
DR. VOIDĂZAN SEPTIMIU
INVESTIGAŢIA
EPIDEMIOLOGICĂ

o Definiţie.
Investigaţia epidemiologică (IE) este o
acţiune limitată în timp, efectuată sub
prezumţia existenţei unei probleme de
sănătate deja constituită în populaţie, acţiune
care se efectuează în scopul de a găsi cauza
acelei probleme
INVESTIGAŢIA
EPIDEMIOLOGICĂ

o Primele informaţii se referă la caracteristici

ale gazde:
Ø numărul de cazuri,
Ø simptomatologia,
Ø formele clinice de boală.
INVESTIGAŢIA
EPIDEMIOLOGICĂ

o Scopurile investigaţiei epidemiologice:

Ø unul de sănătate publică
Ø unul ştiinţific.
Pregătirea investigaţiei

o anunţarea persoanelor sau organizaţiilor vizate care se face

înainte de plecarea spre destinaţie.
- data acţiunii şi locul unde se face investigaţia
- scopul investigaţiei
- responsabilii acţiunii
- oficialităţile medicale din zona în care se face investigaţia
- alte oficialităţi sub a căror jurisdicţie se găseşte zona respectivă.
o asigurarea materialelor necesare pentru efectuarea investigaţiei.
o planificarea deplasării în teren.
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului
epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Metode analitice:
o formularea unei ipoteze
o comparea ipotezei cu faptele observate
o instituirea unui studiu epidemiologic,
complementar
o redactarea raportului final
o instituirea măsurilor de control (se face pe
boală) şi prevenţie (se face pe populaţia
sănătoasă sau la contacţii unor bolnavi cu
boli infecţioase).
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului
epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Recunoaşterea existenţei unui episod
epidemic
o Definiţia epidemiei: Observarea unui număr de
cazuri mai mare decât numărul de cazuri aşteptat în
timpul aceleiaşi perioade, în sânul aceleiaşi
populaţii.
o Confirmarea unui episod epidemic:
o Se compara datele de supraveghere epidemiologică
lunare, săptămânale:
o Trebuie verificat dacă creşterea numărului de cazuri
nu este un artefact al sistemului de supraveghere
(mijloace noi de diagnostic, altă persoană
responsabilizată cu supravegherea).
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului
epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Confirmarea unui episod
epidemic

o Se consultă mai multe surse de informaţie:

n Registru de internare
n Registrele de laborator
n Discuţii cu medicii din teritoriu
n Absenteismul din şcoli, locul de muncă
o Se efectuează o anchetă în populaţia generală.
Confirmarea diagnosticului

o Confirmarea diagnosticului clinic cu ajutorul

laboratorului (virologic, microbiologic, toxicologic).
o Nu trebuie confirmate toate cazurile.
n Dacă cea mai mare parte a cazurilor au semne clinice
asemănătoare şi 15-20 % din cazuri sunt confirmate prin
examene de laborator, diagnosticul poate fi confirmat.
o Este foarte important ca epidemiologul să
examineze singur sau cu un specialist mai multe
cazuri.
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului
epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Definiţia de caz şi numărarea
cazurilor
o Etapă fundamentală.
o Instrument de lucru care stă la baza
investigaţiei.
o Alcătuirea ei se bazează pe:
n criterii clinice şi/sau biologice
n precizarea perioadei de timp (CÂND ?)
n precizarea locului (UNDE?)
n precizarea caracteristicilor de persoană (CINE ?)
DEFINIŢIA DE CAZ
o Alegerea definiţiei comportă două riscuri:
n Acela de a include printre cazuri persoane care
nu sunt cazuri (cazuri false) » definiţie "prea"
sensibilă.
n Acela de a exclude anumite cazuri reale -
definiţie "prea" specifică
 Tipuri de cazuri pentru
definiţia de caz
- caz posibil - bazate pe simp. clinice şi
prezumţii epidemiologice.
- caz probabil - bazat pe semnele clinice şi
paraclinice, a legăturilor epidemiologice
cu un caz asemănător.
- caz confirmat - bazat pe semne clinice,
legături epidemiologice cu un caz
asemănător, det. paraclinice şi dg. etiologic.
DEFINIŢIA DE CAZ

o Boală cunoscută, definiţie oficială. Definiţia

de caz de Rujeolă folosită de CDC
n "Persoanele care prezintă un eritem maculo-
papulos generalizat în 3 zile sau mai mult şi
temperatură mai mare sau egală de 38,3°C şi cel
puţin unul din următoarele semne: tuse, catar
nazal, conjunctivită."
DEFINIŢIA DE CAZ

o Boala necunoscută - se folosesc mai multe

definiţii
n Caz confirmat
o diagnosticul se bazează pe izolarea agentului cauzal
sau pe teste serologice specifice.
n Caz probabil
o argumente clinice şi biologice de prezumţie.
n Caz posibil sau nedeterminat
o argumente clinice şi epidemiologice de prezumţie.
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului
epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
LOC
o Cazurile apar într-un anumit loc.
o Descrierea distribuţiei geografice a cazurilor sau
ratei de atac permit identificarea zonelor de risc.
o Un rol important în diseminarea agenţilor patogeni
şi stabilirea persoanelor la risc de a dezvolta boala il
are cunoaşterea:
n sistemului de distribuţie a apei;
n circuitelor de evacuare a apelor uzate;
n direcţiei vântului dominant;
n sistemului de ventilaţie a imobilului;
n habitatului ecologic a anumitor animale.
PERSOANĂ
o Descrierea caracteristicilor de vârstă, sex .
etnie, religie, categorie socio-profesională.
alte informaţii necesare.
o Ex.: Analiza distribuţiei ratelor de atac pe
grupe de vârstă şi sex arată care este
populaţia la risc în epidemie.
Tipuri de histograme
o Expunere unică
Tipuri de histograme
o Expunerea este continuă.
Tipuri de histograme

o Epidemie propagată sau transmitere persoană-

persoană
Indicatori utilizaţi în aprecierea unei
epidemii

o incidenţa,
o indicele de fatalitate,
o rata de atac primar (RAP),
o rata de atac secundar (RAS).
o indicele de mortalitate.
Indicatori utilizaţi în aprecierea unei epidemii

o rata de atac primar (RAP), reprezintă

numărul de cazuri de o boală raportat în
perioada epidemiei împărţit la populaţia de
la începutul epidemiei, înmulţit cu 10n..
Indicatori utilizaţi în aprecierea unei
epidemii

o rata de atac secundar (RAS) apare

în epidemiile de contact pers-pers, şi
reprezintă raportul între nr. de
bolnavi care apare la contacţii
primului caz din perioada epidemiei,
împărţit la nr. contacţilor, înmulţit cu
10n).
o Ex. de problemă: o scoală cu 271 de elevi – 71
cazuri de varicelă

71
RAP= ×100=26,2%
271
Din cei 200 de elevi, 135 aveau antecedente de boală.
71
RAP= ×100= 52,2%
271-135

RATA DE ATAC REALĂ

o Cei 71 de bolnavi 93 au contacţi familiali, 21 sunt

bolnavi.
21
RAS= =22,6%
93
Pentru a calcula RAS trebuie cunoscute:

o limitele contagiozităţii,
o limitele perioadei de incubaţie,
o limita minimă şi maximă de apariţie a cazurilor
secundare, care se pot calcula astfel:
o - contagiozitatea minimă= to
o - contagiozitatea maximă = tM
o - incubaţia minimă = Im
o - incubaţia maximă = IM,
o - limita minimă = to+Im (nici un caz secundar nu
apare înaintea acestui caz)
o - limita maximă = tM+IM (cazurile care apar peste
acest interval sunt cazuri terţiare).
 Metode descriptive:
1. recunoaşterea episodului
epidemic
2. confirmarea dg. de epidemie
3. definiţia de caz
4. descrierea epidemiei în funcţie de
timp, loc şi persoană
5. delimitarea populaţiei la risc.
Stabilirea populaţiei la risc
o După colectarea datelor din etapele 1 - 4 cel
mai frecvent se pot preciza subgrupele
populaţiei care au un risc crescut de a
dezvolta boala.
o Când există o prezumţie aceasta trebuie
confirmată prin metode epidemiologice
analitice.
Metode analitice:
o formularea unei ipoteze
o comparea ipotezei cu faptele observate
o instituirea unui studiu epidemiologic,
complementar
o redactarea raportului final
o instituirea măsurilor de control (se face pe
boală) şi prevenţie (se face pe populaţia
sănătoasă sau la contacţii unor bolnavi cu boli
infecţioase).
Formularea ipotezei şi
testarea ei
o Formularea ipotezei - Explică expunerea specifică
responsabilă de apariţia episodului epidemic,
o Exemplu:
n Episod epidemic asociat cu greaţă, vomismente, diaree
printre participanţii la un banchet. Semnele clinice,
incubaţia scurtă, durata scurtă a simptomelor şi rezultatul
coproculturilor au orientat dgs. spre o infecţie
stafilococică.
n In comunitate nu s-a produs nici un episod asemănător,
ancheta - persoanele care au participat la banchet.
n Ipoteza: Expunerea pentru a face boala este
reprezentată de consumul unui aliment contaminat
cu stafilococ
Testarea ipotezei
o Scopul: să evalueze relaţia dintre o expunere
dată şi boala aflată în studiu.
o Investigaţia trebuie să determine sursa şi
calea de transmitere pentru a înţelege de ce a
apărut o epidemie, cum se pot preveni
epidemii-asemănătoare în viitor, iar dacă
episodul este în curs de desfăşurare, cum pot
fi prevenite alte îmbolnăviri.
n Două metode: - studiu caz - control (caz -
martor), sau - studiu de cohortă
Metode analitice:
o formularea unei ipoteze
o comparea ipotezei cu faptele observate
o instituirea unui studiu epidemiologic,
complementar
o redactarea raportului final
o instituirea măsurilor de control (se face pe
boală) şi prevenţie (se face pe populaţia
sănătoasă sau la contacţii unor bolnavi cu boli
infecţioase).
Confruntarea ipotezei reţinute
cu faptele observate

o Se utilizează metode epidemiologice şi teste

statistice pt. a identifica factorul de risc (consum
aliment) care a determinat episodul epidemic.
o Se confruntă această ipoteză cu datele clinice,
rezultatele de laborator ADICĂ expunerea
incriminată, modul de transmitere şi populaţia la
risc corespund cu cunoştinţele noastre despre boală
?
n Ex.: Intr-o epidemie de gastroenterită analiza a incriminat
un aliment crud lăsat la temperatura camerei 18 - 24 ore:
acest fapt favorizează multiplicarea stafilococului,
ipoteza corespunde cu ceea ce ştim despre infecţia
slafilococică.
Metode analitice:
o formularea unei ipoteze
o comparea ipotezei cu faptele observate
o instituirea unui studiu epidemiologic,
complementar
o redactarea raportului final
o instituirea măsurilor de control (se face pe
boală) şi prevenţie (se face pe populaţia
sănătoasă sau la contacţii unor bolnavi cu boli
infecţioase).
Dezvoltarea unui studiu mai
aprofundat
o Dacă primul studiu a cuprins un număr limitat de
cazuri, toate cazurile sunt reanalizate şi utilizate;
aceasta va creşte puterea studiului
o Se poate utiliza o definiţie de caz mai specifică.
o Poate preciza modalitatea de transmitere, calea şi
doza infectantă.
o Se pot defini mai bine grupele la risc şi factorii care
au favorizat apariţia bolii.
o Se îmbunătăţeste calitatea numărătorului şi
numitorului cu care se calculează ratele.
Metode analitice:
o formularea unei ipoteze
o comparea ipotezei cu faptele observate
o instituirea unui studiu epidemiologic,
complementar
o redactarea raportului final
o instituirea măsurilor de control (se face pe
boală) şi prevenţie (se face pe populaţia
sănătoasă sau la contacţii unor bolnavi cu boli
infecţioase).
Redactarea raportului de
investigaţie
o Documentează investigaţia, rezultatele si
recomandările.
o Important din considerente administrative şi
operaţionale:
n "Document pentru acţiune"
n Citirea raportului de către autorităţile locale are
importanţă pentru instituirea măsurilor de control şi
prevenţie.
n Este un element de apreciere a muncii efectuate. Un
raport redactat cu grijă dă sentimentul unei activităţi bine
făcute.
n Poate fi utilizat ca document legal în instanţă
o Important din considerente ştiinţifice;
Metode analitice:
o formularea unei ipoteze
o comparea ipotezei cu faptele observate
o instituirea unui studiu epidemiologic,
complementar
o redactarea raportului final
o instituirea măsurilor de control (se face pe
boală) şi prevenţie (se face pe populaţia
sănătoasă sau la contacţii unor bolnavi cu boli
infecţioase).
Instituirea măsurilor de control
şi prevenţie

o Se bazează pe responsabilitatea autorităţilor

administrative şi sanitare Iocale de a utiliza
recomandările formulate de epidemiolog
pentru a institui măsurile.
o Nu se aşteaptă finalul anchetei pentru a
institui măsurile de prevenţie şi curative.