152
Bibliografie нефростомии (19 случаев) позволяет предложить
1. Lledó García E., Herranz Amo F., Moncada Iri-
barren I., Verdu Tartajo F. et al. Initial treatment of pyo-
nephrosis using percutaneous nephrostomy. Value of the
technique. Arch. Esp. Urol., 1993; 46(8):711-418.
2. Ramchandani P., Cardella J., Grassi C., Roberts
A., Sacks D., Schwartzberg M., Lewis C. Quality Impro-
vement Guidelines for Percutaneous Nephrostomy, J. Vasc.
Interv. Radiol., 2001;12 (11):1247-1251.
3. Sood G., Sood A., Jindal A., Verma D.K., Dhi-
man D.S. Ultrasound guided percutaneous nephrostomy
for obstructive uropathy in benign and malignant diseases.
Int. Braz. J. Urol., 2006; 32(3):281-286.
4. Chang H.L., Lim H.W., Su F.H., Tsai S.T., Wang
Y.W. Win or lose? Percutaneous nephrostomy for a ter-
minal-stage cervical-cancer patient featuring obstructive
uropathy. J. Palliat. Care, 2006; 22(1):57-60.
5. Srinivasan A.K., Herati A., Okeke Z., Smith A.D.
Renal drainage after percutaneous nephrolithotomy. J. En-
dourol; 2009; 23(10):1743-1749.
6. Zeng G.H., Li X., Wu K.J. Chen WZ.. Endoscopic
management of bilateral ureteral obstruction after radio-
therapy. Ai Zheng, 2004; 23(1):108-109.
7. Lewis S., Patel U. Major complications after per-
cutaneous nephrostomy-lessons from a department audit.
Clin. Radiol., 2004; 59(2):171-179.
Rezumat
Patologia obstructivă a tractului urinar superior repre-
zintă circa 20-40% din urgenţele urologice. Nefrostomia
percutantă este o derivaţie urinară înaltă, foarte eficientă,
minim invazivă şi cu o rată mică de complicaţii. Experienţa
proprie în aplicarea nefrostomiilor percutane (19 cazuri)
ne permite să propunem această metodă minim invazivă
ca o alternativă a metodelor convenţionale, având aceeaşi
eficienţă curativă.
Summary
Obstructive pathology of the superior urinary tract
makes up from 20 to 40% of the urological emergencies.
Percutaneous nephrostomy is a minimally invasive
derivation of the superior urinary tract, assuring high
efficiency and success in obstruction of the superior urinary
tract. Our experience in application of the percutaneous
nephrostomies is limited to 19 cases. Yet even this small
experience demonstrates superiority of the percutaneous
nephrostomies over the conventional open nephrostomies.
Резюме
Обструктивная патология верхних мочевыводя-
щих путей составляет около 20-40% острых уроло-
гических состояний. Чрескожная нефростомия явля-
ется высоким обводным путем мочевыделения, очень
эффективным, минимально инвазивным, с низкой
частотой осложнений. Опыт применения чрескожной
Buletinul AŞM
этот малоинвазивный метод альтернативой традици-
онным методам, с тем же лечебным эффектом.
LEZIUNI OSTEOARTICULARE LA
PACIENŢII CU BOALA CRONICĂ
RENALĂ TERMINALĂ AFLAŢI LA
HEMODIALIZĂ (BCRT 5D)
_______________________________________
Rodica Negru-Mihalachi1, Liliana Groppa2,
Adrian Tănase3, Dumitru Mastak4 1doctorand
Catedră Boli Interne Nr. 5, Departamentul
Nefrologie şi Reumatologie, USMF ”Nicolae
Testemiţanu”2 dr. hab.med., profesor universitar,
şef Catedră Boli Interne Nr. 5, Departamentul
Nefrologie şi Reumatologie, USMF ”Nicolae
Testemiţanu”, 3 dr.hab.med., profesor universitar
şef Catedră Urologie şi Nefrologie chirurgicală,
USMF ”Nicolae Testemiţanu”,4 Secţia de
hemodializă, IMSP CNŞPMU
Întroducere. În pofida faptului că cauzele şi pa-
togeneza BCR terminale pot fi similare pentru mulţi
dintre pacienţi, spectrul de leziuni din cadrul tulbură-
rilor metabolismului mineral şi osos este divers: de la
turnover osos sporit până la turnover osos micşorat.
După unii autori, manifestările clinice şi histomor-
fologice osoase depind de durata tratamentului la di-
aliză, vârsta pacienţilor, patologia de bază, metoda
de dializă, tratamentul medicamentos utilizat pentru
complicaţiile BCRT, gradul de disfuncţie a glandelor
paratiroide [1, 3, 5]. Hiperparatiroidismul secundar
(HPTs) reprezintă, după unii autori, 40-70% din lezi-
unile din cadrul TMO-BCR, urmată de osteodistrofia
mixtă (HPTs şi defect de mineralizare) [2, 6]. Cele
mai numeroase lucrări despre incidenţa fracturilor în
BCRT au fost descrise în osteomalacia indusă de Al
[11-13], scheletul periferic fiind locul cel mai frec-
vent afectat. Biomecanica fracturilor nu este cunos-
cută până la capăt. Sunt puţine date în literatura de
specialitate despre fracturile coloanei vertebrale şi
factorii de risc al acesteia la pacienţii cu BCR 5D.
Scopul studiului a fost elucidarea modificărilor
radiologice în coloana vertebrală şi articulaţiile peri-
ferice la pacienţii cu BCR 5D, în funcţie de durata tra-
tamentului la hemodializă şi tipul turnoverului osos.
Materiale şi metode. Studiul a inclus 106 paci-
enţi dializaţi cu BCRT K/DOQI în secţia de hemodia-
liză a Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medi-
Ştiinţe Medicale 153

cină Urgentă şi în secţia de hemodializă a Spitalului
Clinic Republican. Caracteristica pacienţilor cercetaţi
este expusă în tabelul 1. Pacienţii incluşi în lotul de
studiu se află la tratament prin hemodializă iterativă
(HD) standart cu bicarbonat, concentraţia calciului
dializat 1,75 mmol/l, în regim de 2 şi 3 şedinţe pe
săptămână câte 4,5 şi 4 ore, respectiv, la monitoarele
„Fresenius 4008 B” şi “4008 S”, cu filtre “F-6HPS”,
“F-7”. Pacienţii au fost supuşi examenului radiologic
în regiunea coloanei vertebrale, regiunea sternocla-
viculară, a articulaţiilor umerilor, articulaţiile radio-
carpale, metacarpofalangiene, genunchi, bazinul mic,
metatarsofalangiene, talocrurale, scintigrafia sche-
letului. A fost apreciată densitatea minerală osoasă
(DMO) prin metoda ultrasonoră, DEXA. S-a efec-
tuat tomografia computerizată în regiunea segmente-
lor toracoabdominale ale coloanei vertebrale, duplex
scanarea vaselor membrelor superioare, angiografia
vaselor membrelor superioare. Au fost cercetaţi in-
dicii serologici ai metabolismului mineral şi osos: Ca
total, Ca ionizat, P, FA totală, PTHi.
care au avut o corelaţie pozitivă cu nivelul hormo-
nului paratiroid (PTHi) (p<0,05). Limitarea activităţii
cotidiene ca urmare a durerilor în coloana vertebrală
(apreciată prin metoda VAS) a fost depistată la 56%
din pacienţii incluşi în studiu. Leziuni ale coloanei
vertebrale au fost prezente la 78% dintre bolnavii
cercetaţi. Manifestările de bază au fost: osteoscleroză
marginală a corpurilor vertebrelor, demineralizare a
corpurilor vertebrelor, descrisă în literatură sub denu-
mirea „vertebre de peşte”, subluxaţii în regiunea lom-
bosacrală. Fracturi ale corpurilor vertebrelor au fost
diagnosticate în 46,9%. Mai frecvent leziunile au fost
localizate la nivelul T10-T12, L3-L4, L4-L5 (figu-
ra1). Prezenţa fracturilor au corelat pozitiv cu durata
tratamentului la dializă >10 ani (p<0,05) şi cu valorile
sporite ale PTHi > 550 pg/ml (p<0,05).

Tabelul 1
Caracteristica pacienţilor (n=106)
Indici variabili Media/frecvenţa
(%)
Vârsta 43,4±12,5
Sexul (B/F) 60/46
Indexul masei corporale (IMC), kg/
25,6 (18-34,5)
m2
Hipertensiunea arterială 79%)
Cauza BCRT: Fig. 1. Radiografia laterală al coloanei vertebrale.
Diabet zaharat 9,4%
Fracturi vertebrale Th 10, 11, 12 cu osteoscleroză
Glomerulonefrită 51,9%
a corpurilor (săgeată albă), calcificarea Ao (săgeată
Pielonefrită cronică 22,6%
neagră).
Boala polichistică renală 7,5%
Alte patologii 8,4%
Durata tratamentului HD 2-21(ani)

Aprecierea tipului de fractură al corpurilor verte-

brelor: cuneiformă, biconcavă, în galetă a fost efectu-
ată la nivelul vertebrelor T2-L5, prin aprecierea semi-
cantitativă vizuală, metoda Genant [4], ca medie, mo-
derată sau severă la reducerea dimensiunilor corpului
vertebrei cu 20–25%, 25–40%, >40% respectiv.
Rezultate. Manifestarea clinică principală, pre-
zentată de pacienţii cu anamneză îndelungată a trata-
mentului la hemodializă, au fost durerile (84,4%) în
regiunile periarticulare şi în articulaţiile humerusului,
dureri pe traiectul coloanei vertebrale: regiunile tora- .
co-lombare, lumbosacrale; în regiunile articulaţiilor Fig. 2. Rezorbţie a falangelor distale cu amputarea
coxofemurale, în special în timpul nopţii şi în timpul chirurgicală a falangelor deg. III.
procedurilor de dializă. Slăbiciuni musculare pro-
ximale (93,7%), în special în membrele superioare, În regiunile scheletului periferic, rarefierea ţesu-
tului osos, modificări subperiostale şi endocorticale,
154 Buletinul AŞM

dezorganizarea desenului trabecular, calcificarea va- Erozii subperiostale 0 6,6% 37%

selor (figurile 2, 3, 4) au fost depistate la 85% din Rarefiere medulară 7% 45% 80%
pacienţii dializaţi. Regiunile afectate preponderent au Leziuni chistice osoase 0 15% 28%
fost articulaţiile umărului, radiocarpale, metacarpo- Calcificările valvelor
5% 46% 87%
falangiene, metatarsofalangiene, talocrurale. Modifi- cardiace
cările radiologice au avut o crelaţie pozitivă cu durata Calcificări exrascheletale 13% 51% 87%
tratamentului la hemodializă >10 ani (p<0,05). Sindrom canal carpian 0 3,3% 9,4%
DMO (Z score) -2,3±0,5 -3,64±0,5 -6,7±1,3
Notă: DMO – denstatea minerală osoa-
să, *p<0,05.

Discuţii. Leziunile osoase întâlnite în BCRT pot

avea manifestări radiologice ce mimează alte patolo-
gii, aşa cum sunt artrita reumatoidă, spondiloartrite
seronegative, pot fi confundate cu procesele neoplas-
tice [23]. Resorbţia endoosoasă sau intracorticală
poate fi atât de pronunţată, încât să imite radiologic
un proces metastatic sau asemănător cu mielomul
multiplu. „Tumoarea brună”, unul din semnele radi-
ologice patognomonice pentru osteodistrofia renală
(ODR), posedă transparenţă şi expansiune şi poate fi
confundată cu o tumoare primară sau secundară [9,
10]. Osteoscleroza este leziunea ce afectează coloana
Fig. 3. Artropatia destructivă în articulaţia coxofe- vertebrală; e întâlnită la pacienţii cu BCRT dializaţi
murală. cu o frecvenţă de 9%-34% [2], cauza nu este elucida-
tă definitiv.
Rolul PTH-ului ca factor de risc în patogenia
fracturilor la pacienţii dializaţi este contradictoriu.
Există studii în care este descrisă o corelaţie pozitivă
a leziunilor cu nivelul sporit al PTHi [26], alte cerce-
tări au identificat risc înalt de fracturi, inclusiv verte-
brale, la pacienţii dializaţi cu PTH scăzut (<195 pg/
dL) [6, 25]. Impactul PTH asupra coloanei vertebrale
este controversat şi selectiv. Jamal et al. (2006) a de-
scris o relaţie inversă între scăderea DMO corticale şi
fracturi şi lipsa corelaţiei DMO oaselor trabeculare şi
fracturi [16]. Spondiloartropatia distructivă prezentă
la pacienţii cu BCRT a fost mai puţin relatată în li-
teratură, decrisă la pacienţii cu durată îndelungată a
tratamentului la HD [24].
Leziuni radiologice ale coloanei vertebrale în
Fig. 4. Calcificarea arterei tibiale. studiul nostru au fost depistate la 78% din pacienţi.
După datele din literatură, regiunile cervicale şi lom-
Tabelul 3 bare sunt cel mai frecvent afectate, fapt confirmat şi
Modificări radiologice ale sistemului osteoarticular în studiul nostru. Spondiloartropatia distructivă a fost
la pacienţii HD (n=106) asociată cu o durată îndelungată a tratamentului la
<5 ani* 5-10 ani >10 ani* HD (2-19 ani, în medie 8 ani) după unii autori [17],
Tipul de leziuni peste 30 de ani după alţi autori [27]. În cercetarea
(n-59) (n-24) (n-23)
noastră artropatia distructivă a fost raportată la 70%
Leziuni ale
coloanei vertebrale din pacienţii cu sindromul canalului carpal şi au avut
0 30% 78% o corelaţie pozitivă cu durata tratamentului la dializă,
(fracturi, subluxaţii,
scleroză subcondrală) date prezentate şi în literatură (Bardin şi col.) [20].
Fracturi în alte regiuni Cauze posibile ale spondiloartropatiilor distructive la
0 13% 22,4%
periferice pacienţii cu BCRT pot fi depunerile de cristale de hi-
Ştiinţe Medicale
droxiapatită de calciu, pirofosfat de calciu, oxalat de
calciu; în literatură sunt descrise leziuni provocate de
depozite de Al şi de fier [11, 12]. Utilizarea TC, scin-
tigrafiei, RM poate fi utilă în diagnosticul diferenţial.
Osteoporoza are o incidenţă sporită printre pa-
cienţii cu boală renală cronică terminală. Stabilirea
diagnosticului de osteoporoză în BRCT sub dializă
se face prin exluderea altor forme de osteodistrofie
renală. Scăderea densităţii minerale osoase (DMO)
este caracteristică bolnavilor cu BCRT. Determina-
rea DMO în regiunile distale ale radiusului, corpurile
vertebrale L1-L4 la pacienţiii incluşi în studiu a scos
în evidenţă semne de osteopenie, osteoporoză de dife-
rit grad, cu valori cuprinse Zscor -2,5 SD – Zscore -11
SD. Hasegawa et al. (2004) [28] au demonstrat core-
laţia negativă dintre DMO corticală în regiunea radi-
usului şi nivelul PTHi (p<0,05); FA totală (p<0,05) şi
al corelaţiei inverse dintre DMO corticală şi durata
tratamentului la dializă (p<0,01), corelaţie descrisă în
literatură şi în alte studii [16, 24]. Unul dintre facto-
rii importanţi ai pierderii masei osoase la pacienţii cu
BCRT este imobilizarea îndelungată. Stilul de viaţă
sedentar contribue la dezvoltarea osteoporozei. Acest
factor este foarte important pentru pacienţii cu BCRT,
dat fiind faptul că cei aflaţi la tratament prin HD ite-
rativă sunt invalizi şi mai puţin de 15% din ei duc un
mod de viaţă socială activ.
Concluzii
• Modificările radiologice ale ODR prevalea-
ză la pacienţii cu durată îndelungată a tratamentului
la hemodializă.
• Hiperparatiroidismul secundar, boala osoasă
adinamică, stilul de viaţă sedentar pot contribui la
sporirea riscului de fractură la pacienţii dializaţi.
• Descreşterea masei osoase poate amplifica
riscurile de fractură la bolnavii trataţi prin dializă.
Bibliografie
1. Moe S., Drüeke T., Cunningham J., et al. Defi-
nition, evaluation, and classification of renal osteodystro-
phy: a position statement from Kidney Disease: Improving
Global Outcomes (KDIGO). Kidney Int., 2006; 69(11):
1945–1953.
2. Atsumi K., Kushida K., Yamazaki S., et al. Risk
factors for vertebral fractures in renal osteodystrophy.
Am. J. Kidney Dis., 1999; 33(2): 287–293.
3. Rodriguez Garcia M., Gomez Alonso C., Naves
Diaz M., et al. Prevalencia de fracturas vertebrales y cal-
cificaciones aorticas en pacientes en hemodialisis: compa-
racion con una poblacion de la misma edad y sexo. Nefro-
logia, 2003; 23 (2):106–111.
4. Genant H.K., Wu C.Y., Van Kuijk C., et al. Ver-
tebral fracture assessment using a semiquantitative tech-
nique. J. Bone Miner. Res., 1993; 8(9): 1137–1148.
155
5. Block G.A., Klassen P.S., Lazarus J.M., et al.
Mineral metabolism, mortality, and morbidity in main-
tenance hemodialysis. J Am Soc Nephrol. 2004; 15(8):
2208–22018.
6. Coco M., Rush H. Increased incidence of hip
fractures in dialysis patients with low serum parathyroid
hormone. Am J Kidney Dis. 2000; 36(6): 1115–1121.
7. Elder G. et al. Pathophysiology and Recent Ad-
vances in the Management of Renal Osteodystrophy. J
Bone Miner Res. 2002; 17(12): 2094 -2105.
8. Sundaram M et.al. Ungual tufts in the follow-up
of patients on maintenance hemodialysis. Skeletal Radiol.
1980; 5(4): 247-249.
9. Bonavita J. A., Dalinka M.K. Shoulder erosions
in renal osteodystrophy. Skeletal Radiol. 1980; 5(2): 105-
108.
10. Barmeir E. et al. Radiography o fhealing dialysis
osteodystrophy. Acta Radiol Diagn (Stockh). 1984; 25(2):
107- 12.
11. Kriegshauser J.S. et al. Aluminum toxicity in pa-
tients undergoing dialysis: radiographic findingsand pre-
diction of bone biopsy results. Radiology 1987; 164(2):
399-403.
12. Sebes J.l. et al. Radiographic manifestations of
aluminum-induced bone disease. AJR Am J Roentgenol.
1984; 142 (2): 424-426.
13. Sundaram M., Dessner D., Ballal S. Solitary,
spontaneous cervical and large bone fractures in alumi-
num osteodystrophy. Skeletal Radiol. 1991; 20(2): 91-94.
14. Resnick D. The “rugger jersey” vertebral body.
Arthritis Rheum. 1981; 24(9): 1191-1 192.
15. Naidich J.B., Karmel M.I., Mossey R.T., Bluesto-
ne P.A., Stein H.L. Osteoarthropathy of the hand and wrist
in patients undergoing long-term hemodialysis. Radiology.
1987; 164(1): 205-209.
16. Jamal S.A., Gilbert J., Gordon C., et al: Cortical
pQCT measures are associated with fractures in dialysis
patients. J Bone Miner Res. 2006; 21(4): 543-548.
17. Rafto S.E., Dalinka M.K., Schiebler M.L., Burk
D.L. Jr, Kricun M.E. Spondyloarthropathy of the cervical
spine in long-term hemodialysis. Radiology 1988; 166(1
Pt 1): 201-204.
18. Yamamoto S., Kazama J. J., Narita I., Naiki H.,
Gejyo F. Recent progress in understanding dialysis-related
amyloidosis. Bone. 2009; 45(1): 39-42.
19. Kazama J.J, Maruyama H., Gejyo F. Reduction
of beta2-microglobulin level for the treatment of dialysis-
related amyloidosis. Nephrol Dial Transplant. 2001 16(4):
31-5.
20. Bardin T., Kuntz D., ZingraffJ, Noel L.H., Droz
D., Drueke T., Funck-Brentano J.L., Lucas P., Vantelon J.,
Hiermaux P., et al. Synovial amyloidosis and beta 2-micro-
globulin in patients undergoing long-term hemodialysis.
Arthritis Rheum 1986; 29(3): 453-454.
156
21. Jadoul M., Albert J.M., Akiba T., et al. Incidence
and risk factors for hip or other bone fractures among he-
modialysis patients in the Dialysis Outcomes and Practice
Patterns Study. Kidney Int. 2006; 70(7): 1358–1366.
22. Morein G., Goldschmidt Z., Pauker M, Seelen-
freund M., Rosenfeld J.B., Fried A. Spontaneous tendon
ruptures in patients treated by chronic hemodialysis. Clin
Orthop Rel Res. 1977; (124): 209-213.
23. Gielen J.L., van Holsbeeck M.T., Hauglustaine
D., et al. Growing bone cysts in long-term hemodialysis.
Skeletal Radiol. 1990; 19(1): 43-49.
24. Jamal S.A., Hayden J.A., Beyene J. Low bone
mineral density and fractures in long-term hemodialysis
patients: a meta-analysis. Am J Kidney Dis. 2007; 49(5):
674-681.
25. Coco M., Rush H. Increased incidence of hip
fractures in dialysis patients with low serum parathyroid
hormone. Am J Kidney Dis. 2000; 36(6): 1115-1121.
26. Meneghello A., Bertoli M. Tendon diseaseand ad-
jacent bone erosion in dialysis patients. Br J Radiol. 1983;
56(672): 915-920.
27. Naves M., Diaz-Lopez J.B., Gomez C., et al. The
effect of vertebral fracture as a risk factor for osteoporotic
fracture and mortality in a Spanish population. Osteoporos
Int. 2003; 14(6): 520–524.
28. Hasegawa K., Hasegawa Y., Nagano A. Estima-
tion of bone mineral density and architectural parameters
of the distal radius in hemodialysis patients using periphe-
ral quantitative computed tomography. J Biomech. 2004;
37(5): 751-6.
Rezumat
Boala cronică renală (BCR) este o problemă de sănă-
tate ce afectează 13-25% din populaţia generală. Tulburări-
le metabolismului mineral şi osos (TMO) reprezintă cauza
principală de apariţie a osteopatiei renale la pacienţii cu
BCR terminală, care poate decurge sub formă de patolo-
gie osoasă cu turnover osos sporit (osteodistrofia renală,
forma mixtă) şi cu turnover osos scăzut (osteomalacia –
OM; boala osoasă adinamică – BOA) cu care se confruntă
pacienţii şi medicii aflaţi în serviciul de dializă. Majorita-
tea cercetărilor în domeniul respectiv au fost acsate asupra
TMO-BCR, însoţite de fracturi în regiunea colului femoral,
şi mai puţine date descrise în literatură sunt despre inciden-
ţa fracturilor în alte regiuni ale scheletului, de exemplu,
coloana vertebrală, sugerând o prevalenţă asemănătoare cu
cea din populaţia generală.
Summary
Chronic kidney disease (CKD) is a worldwide health
problem, affecting 13-25% of the population. CKD staging
is Chronic kidney disease mineral and bone disorder (CKD-
MBD), previously denominated renal osteodystrophy, is
a major clinical problem, with increasing prevalence and
adverse outcomes, including high bone turnover associated
with secondary hyperparathyroidism, low bone turnover or
adynamic bone disease, cardiovascular calcifications and
bone fractures. The impact of such outcomes on patient
Buletinul AŞM
morbidity and mortality has not been fully elucidated. We
would like to point out a poorly investigated subject, which
we feel is of great clinical importance: vertebral fractures
in CKD patients.
Резюме
Хроническая болезнь почек (ХБП) является про-
блемой, затрагивающей здоровье 13-25% от общей
численности населения. Нарушения костного и мине-
рального обмена встречающиеся у больных с терми-
нальной почечной недостаточностью имеют значи-
тельное влияние на общую заболеваемость и смерт-
ность пациентов находящимся на гемодиализе (ГД).
Почечная остеодистрофия – собирательный термин,
использующийся для описания костных осложнений
при ХБП и являющийся следствием нарушения цикла
ремоделирования кости. Исследования последних лет
сосредоточили внимание на связь между нарушениями
костного и минерального обмена и переломов в обла-
сти шейки бедренной кости и мало данных о распро-
страненности переломов в других областях, таких как
позвоночник, предполагая такую же распространен-
ность как в общей численности населения.
PARTICULARITĂŢILE DINAMICII
SCHIMBĂRILOR INDICILOR
SISTEMULUI HEMOSTAZEI LA
ACCIDENTAŢII CU SEVERITATE MEDIE
SAU ÎNALTĂ A POLITRAUMATISMULUI,
CU PREPONDERENŢA LEZIUNILOR
APARATULUI LOCOMOTOR
_______________________________________
Eduard Borovic, dr. în med., cerc. ştiin.
superior, secretar ştiiinţific al Centrului Naţional
Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă
Marina Chisacova, şef laboratorul clinic
diagnostic CNŞPMU
Nina Negară, medic laboratorul clinic
diagnostic CNŞPMU
Dumitru Hâncota, cercetător ştiinţific
CNŞPMU, doctorand Catedra Ortopedie
Traumatologie USMF “Nicolae Testemiţanu”
Ecaterina Pavlovschi, studentă USMF
”Nicolae Testemiţanu”
Introducere. În afară de introducerea în practică
în Republica Moldova a conceptului “Damage control
surgery” (o strategie propusă în anul 1990 de Şcoala
Politraumatismelor din Hanover pentru ameliorarea
rezultatelor tratamentului traumatismelor celor
mai gravi pacienţi politraumatizaţi), care prevede
îmbunătăţirea condiţiilor din sălile de operaţii de