CUPRINS

ANEUPLOIDIA ȘI IMPORTANȚA EI LA PLANTE .................................................................. 2

1. Aneuploidia .......................................................................................................................... 2
2. Importanța aneuploidiei la plante......................................................................................... 5
3. Concluzii .............................................................................................................................. 7
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................. 8

1
 ANEUPLOIDIA ȘI IMPORTANȚA EI LA PLANTE

1. Aneuploidia

Aneuploidia numită şi heteroploidie sau polisomie este modificarea numărului diploid de

cromozomi prin adăugarea sau lipsa unuia sau a mai mulţi cromozomi. Acest tip de variație a
prezentat o deosebită importanță pentru evoluție contribuind la obținerea de noi surse de
variabilitate. Existența a numeroase genuri care reprezintă în nucleu un număr de bază diferit
constituie o dovadă a faptului că diversitatea speciilor s-a realizat și pe această cale.

De asemenea, acest fenomen prezintă o importanță deosebită pentru genetiști în elucidarea unor
probleme legate de conținutul cromozomial, precum și pentru amelioratori în sensul obținerii a
nori surse de variație.

După numărul în plus sau în minus de cromozomi ea se clasifică astfel (tabelul 1.1.):

Tabelul 1.1. Tipuri de manifestare a aneuploidiei

Tipul de aneuploizi Formula cromozomală

Monosomici 2n-1
Monosomici dubli 2n-1-1
Nulisomici 2n-2
Trisomici 2n+1
Tetrasomici 2n+2
Tetrasomici dubli 2n+1+1

Nulisomia – este definită prin pierderea ambelor perechi ale cromozomilor omoligi, indivizii
respectivi se numesc nulisomici și compoziția cromozomală este 2n-2.

Monosomia – pierderea unui singur cromozom, indivizii se numesc monosomici, iar compoziția
cromozomală este reprezentată de formula 2n-1

Trisomia – este definită de câștigarea unei copii a cromozomului, indivizii se numesc trisomici,
iar compoziția cromozomială este reprezentată de formula 2n+1.

2
 Tetrasomia – definită de câștigarea unei extraperechi a cromozomilor omologi, indivizii se
numesc tetrasomici, iar compoziția cromozomală este reprezentată de formula 2n+2.

În plus față de condițiile expuse mai sus, sunt situații în care mai mult decât o pereche de
cromozomi omologi poti fi implicate în aneuploidie. De exemeplu, în dubla monosomie, se pierde
un cromozom din fiecare pereche a cromozomilor omologi, formula cromozomilor fiind 2n-1-1,
iar în tetrasomia dublă, se câștigă o extrapereche din cele două perechi ale cromozomilor omologi
și formula cromozomilor este 2n+2+2.

Apariţia de celule aneuploide se explică prin abateri de la segregarea normală a perechilor de

cromozomi în timpul diviziunii. Ele apar atât în celulele somatice cât şi în cele sexuale, de aceea
aneuploidia poate fi atât mitotică cât şi meiotică. Mai frecventă este aceea meiotică, bivalenţii
putând fi repartizaţi numai într-o celulă, iar în alta lipsind.

Primul studiu de aneuploidie la plante a fost făcut în 1924 de către Blakeslee şi Belling la Datura
stramonium (ciumăfaie). Această plantă are 2n = 24 cromozomi, deci un trisom, cu 24 + 1
cromozomi. Spre deosebire de plantele obişnuite, avea capsulele mai mici, şi ţepi mai mici.
Executând diferite încrucişări au obţinut 12 tipuri de trisomi, adăugând pe rând câte un trisom
pentru fiecare pereche de cromozomi. Toate aveau fenotipuri bine distincte (fig. 1.1.).

Fig. 1.1. Capsula de Datura (ciumafăia) la formele normale diploide(2x) si tetraploide(4x) (sus):
Consecințele fenotipice ale adițiilor cromozomale (aneuploide) la setul diploid si tetraploid
(rândul al doilea) și efectul trisomieiprimare a cromozomului 1 (stânga și dreapta). Brațul stâng
al cromozomului 1 este desemnat prin 1, brațul drept prin 2 (dupa Blakeslee 1934, din
Redei.1982).

3
 Mai târziu A.F.Blakeslee (1938) a obținut pe cale experimentală 12 tipuri trisomice (2n=24+1),
care s-au remarcat printr-o vitalitate și fertilitate redusă, capacitatea de germinare a semințelor și
mai slabă etc. Sub raport citologic, cazul de trisomie de la Datura stramoniu este prezentată în
figura 1.2.

Figura 2.1. Trisomia la Datura stramoniu

La animale, aneuploidia a fost descoperită la Drosophila de către Bridges. Cazul a fost citat la
capitolul referitor la ereditatea sexului, unde s-a prezentat un caz de aneuploidie datorat
nondisjuncţiei primare în meioză a cromozomilor sexului. Din încrucişarea drosofilei femele cu
ochi albi cu masculi cu ochi roşii, au apărut forme neaşteptate, femele cu ochi roşii şi masculi cu
ochi albi. Aceasta din cauză că în urma nondisjuncţiei cromozomilor X au apărut ovule ce aveau
XX şi altele nici unul. Primele, fecundate cu spermatozoizi normali, au produs trisomi XXX şi
XXY. Zigoţii cu autosomi normali dar cu un singur X sau Y au fost monosomi, primii, masculi
sterili, ultimii neviabili.

În aceste cercetări, Bridges a arătat că se pot adăuga cromozomi suplimentari şi la cromozomii

autosomi. Lipsa cromozomilor mari II şi III determină letalitatea, a celor din perechea a IV-a,
foarte mici, influenţează în sens negativ insecta, fără a provoca neapărat moartea. După cum se
adaugă un cromozom la autosomii IV sau lipsesc, aneuploidul se numeşte triplo IV sau haplo IV.
Modificările acestea atrag modificări fenotipice: Drosophila haplo IV este de dimensiuni mai mici

4
decât tipul sălbatec şi cu fertilitate scăzută; Drosophila triplo IV, din contra, are dimensiunile
corpului mai mari.

Astfel de forme aneuploide au fost studiate şi la alte organisme, în special la plante: ciumăfaie,
tutun, porumb, tomate, cereale. Foarte multe forme aneuploide nu sunt viabile sau, unele viabile
sunt mai greu de sesizat.

2. Importanța aneuploidiei la plante

Cercetările din domeniul aneuploidiei au o mare importanţă teoretică şi deschid perspective largi
pentru ameliorarea plantelor. Înlocuirea unor cromozomi duce la cunoaşterea importanţei lor
ereditare şi a genelor ce le conţin. Prin aneuploidie se schimbă numărul de cromozomi dar nu şi
grupele de înlănţuire.

Modificarea genomului, corelată cu modificările fenotipice constituie o cale de obţinere a unor

noi soiuri.

Aneuploidia ajută şi la înlocuirea sau adăugarea unor cromozomi de la unele soiuri de plante de
cultură, cu cromozomi de la alte soiuri ce conţin gene valoroase. S-au obţinut în acest sens diferite
forme de cereale superioare unora existente în cultură. La grâu, s-au transmutat cromozomi de la
alte specii ce conţineau gene răspunzătoare de anumite însuşiri (rezistenţă la boli, secetă ş.a.) de

la secară, Aegilops ş.a. La tutun s-au transferat cromozomi de la alte specii apropiate pentru a
imprima rezistenţa la viroza tutunului.

În general, se folosesc forme monosomice sau nulisomice care se încrucişează cu formele ce

deţin calităţile ce ne interesează din punct de vedere economic.

Principalele domenii in care aneuploidia prezinta importanta:

Localizarea genelor pe cromosomi. Formele nulisomice sunt cele mai folosite pentru
localizarea genelor deoarece lipsa unui caracter la o formă nulisomisa duce la concluzia ca acest
caracter se gaseste tocmai pe cromozomul care lipsește.

5
 Folosind monosmice la tutun R.E.Clausen si D.R. Cameron (citati de I.Anghel și N.Toma, 1980)
au reușit să stabilească rolul fiecărui cromozom.

Lucrând cu serii nulisomice la grâu E.R.Sears găsește ca la soia Chinese Spring pe cromosomii
4B și 6B se găsesc genele inhibitoare pentru creșterea aristelor, pe cromozomul 3D se află gena
dominantă pentru culoarea roșie a boabelor .

La porumb localizarea genelor poate fi determinată cu ajutorul trisomilor, metoda inițială de

Barbara Mc.Clintor încă din 1931. Folosind aceasta metodă V.H.Rhoades (1953) determină
localizarea genelor de rezistență și sensibilitate la Puccinea sorghi.

Adiția cromozomală este fenomenul de suplimentare a garniturii cromozomale a unei

specii, cu o pereche de cromozomi de la o altă specie. Acesta se face cu scopul transferării
caracterelor utile, ce se găsesc pe cromozomii speciei donatoare, la specia receptoare, deficitară în
aceste caractere.

Astfel de linii de adiție la grău sunt sunt foarte numeroase, obținute la E.R. SEARS (1953,
B.C.Jenkins (1966) cand s-a ales drept scop transferul de rezistență la boli, dăunători, secetă,
iernare de la speciile sălbatice (Agropyron, Angilops, Haynaldia) sau cultivate (Secale) la grâu. De
exemplu, transferul cromozomului II al secarei în genomul grăului duce la accelerarea creșterii,
modifică conformația spicului, dar în același timp determină rezistența la Erisiphe graminis. E.R.
Sears (1956, obține la grâu linii de adiția cu cromozomi de la Aegilops umbellulata care manifestă
rezistență la rugina brună.

Adiția cromozomală are ca deficiență faptul ca prezența cromozomilor străini duce la

modificări ale metabolismului formei receptoare și uneori la comportament meiotic nestabil.

Substituția cromosomală este operația de înlocuire a unei perechi de cromozomi a unei

specii cu o pereche de cromozomi de la alte forme ale aceleiași specii (substituție intraspecifică)
sau de la specii diferite (substituție interspecifică).

Modul de a efectua substituția interspecifică a fost elaborată de E.R.Sears (1953) la grâu , dar
ea este valabilă și la alte specii.

Procedeul se bazeaza pe existența liniilor nulisomice care sunt polenizate cu polen de la specia
de la care vrem să transferăm cromozomi. Indivizii F1 sunt retroancrucisarii cu receptorul mai

6
multe generații, până se reconstituie garnitura cromozomală a acestora plus cromozomii pe care
vrem să-i transferăm.

La grâu , au fost realizate o serie de astfel de linii de substituție cu cromozomi de Aegilops,

Agropyron, Haynadia etc. obținându-se rezultate practice foarte valoroase. Astfel, soiul Weique
este o linie de substituție T.aestivum-Agropyron intermedium fiind rezistent la făinare și diferite
rase de rugini.

Dezavantajul acestei metode constă în faptul că, pe langă gene valoroase, pot fi transformate și
gene dăunătoare.

Transferul de segmente cromozomale este o metodă perfecționată întrucat se transferă

doar genele valoroase de pe cromozom nu și cele dăunătoare.

Folosind hibridarea intergenerică asociată cu iradiere E.R. Sears a reușit să transforme grâului
un segment de cromozom de la Aegilops, care îi conferă rezistență la rugina brună, iar D.R.Knott
(1966) a transferat la grâu gene de rezistență la rugina neagra de la Agropyron elongatum.

Importanța aneuploidiei în ameliorare rezidă, deci, în posibilitatea folosirii ei în vederea

transferării de caractere valoroase de la specie (de obicei rezistențe la boli, dăunători) la o altă
specie deficitară în aceste însușiri. Aceasta face ca folosirea aneuploidiei în ameliorare să aibă un
mare viitor.

3. Concluzii

Numărul de cromozomi este o caracteristică particulară a celulelor plantelor și animalelor.

Numărul ,,normal” de cromozomi este 2n, fiind un multiplu al numărului de baza (X) numit
genom. Formele euploide posedă un multiplu al numarului de bază (2x, 3x, 4x….etc).

Aneuploizii derivă de la numărul de baza care câștigă (2n+1; 2n+2; 2n+1+1) sau pierde (2n-1;
2n-2; 2n-1-1) unul sau mai mulți cromozomi (<n). Nondisjuncția cromozomilor în meioză este
calea pe care apar cel mai frecvent aneuploizii.

7
 BIBLIOGRAFIE

Anghel I., Mitrache L., 1995. Lecții de genetică, București.

Anghel I., Toma N., 1980. Poliploidia și aneuploidia. Editura Științifică și enciclopedică,
București.
Bălan V., 2012. Genetică și ameliorarea plantelor, USAMV București.
Crăciun T., 1972. Haploidia în cercetările de genetică și în ameliorarea plantelor. În probleme
de genetică teoretică și aplicată I.C.C.P.T. Fundulea, Vol IV-B, Fundulea.
Crăciun T., Crăciun L., 1989. Dicționar de biologie. Editura Albatros, București.
Crăciun T., Tomozei, Colas N., Gallia B., 1991. Genetică vegetală. Editura Didactică și
Pedagogică, București.
Gavrilă L., Lungeanu A., Rogoz I., 1989. Citogenetică moleculară și evoluționistă, București.
***https://www.scribd.com/document/138371386/108-Ion-Anghel-Nicolae-Toma-Poliploidia-
%C5%9Fi-aneuploidia-
1980?fbclid=IwAR05bVjiBhedmXyjTiZMo4rOvlYFzjrm1oHzSImJ9aQBkoU5gGK75yP9Wtg
***https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0027708