CUPRINS

PARTEA TEORETICĂ

LITIAZA URINARĂ

I.Definiţie......................................................................................................pag.5

II.Epidemiologie............................................................................................pag.5

III.Etiopatogenie............................................................................................pag.6

IV. Anatomie patologică............................................................................... pag.9

V. Simptomatologia......................................................................................pag.14

VI.Diagnostic............................................................................................... pag.16

VII.Evoluţie, complicaţii.............................................................................. pag.20

VIII.Prognostic..............................................................................................pag.21

IX. Tratament................................................................................................pag.21

PLAN DE INGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU COLICĂ RENALĂ pag.31

PARTEA PRACTICĂ

1.Motivaţia....................................................................................................pag.33

3
2.Scopul.........................................................................................................pag.33

3.Ipoteza de lucru..........................................................................................pag.33

4.Material şi metodă..................................................................................... pag.33

5.Rezultate şi discuţii.................................................................................. .pag.36

6.Concluzii....................................................................................................pag.59

7.Bibliografie................................................................................................pag.60

4
 INGRIJIREA BOLNAVULUI CU LITIAZA URINARA

PARTEA TEORETICĂ

LITIAZA URINARĂ

I.Definiţie

Litiaza urinară – reprezintă o maladie de primă importanţă în cadrul patalogiei urinare,

nefiind o simplă afecţiune, ci dimpotrivă, constituind o adevarată boală litogenă.
Denumirea maladiei provine de la cuvantul grecesc lithos = piatră şi constă în
formarea de concreţiuni minerale, organice sau mixte, cu formă şi mărime variabilă, căutând
de multe ori să realizeze tiparul căilor urinare (ex. calculul coraliform pentru bazinet şi calice
şi calculul rotund pentru vezica urinară).[10]
Calculii, pot fi localizaţi în calice, bazinet, ureter, vezică, uretră sau în parenchimul
renal, dând aspectulde nefrocalcinoza.[9]

II.Epidemiologie

Frecvenţa litiazei urinare este variabilă în lume după regulile geografiei. Astfel, este
endemică în Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, SUA, India şi este necunoscută în Africa
tropicală sudică. La noi în ţară frecvenţa diferă după regiuni şi variază între 100-350 de cazuri
la 100.000 locuitori, în funcţie de zonă.[7]
Litiaza urinară este o boală a adultului (30-35 ani), raportul fiind 2:1 în favoarea
sexului masculin.
La copil litiaza are frecvenţă mai mică şi este legată în primul rând de anomaliile
congenitale ale aparatului urinar. La bătrăni survine mai frecvent litiaza vezicală ca şi
consecinţă a unui obstacol subvezical.[6]
Clasificarea litiazei se face :
a) după modul de apariţie :

5
 - litiaza primară (de organism)
- litiaza secundară (de organ)
b) după compoziţia chimică :
- litiaza urinară colică (oxalat de calciu, fosfat de calciu, carbonat apotit)
-litiaza urinară recalcică (acid uric, cistită, fosfo-amoniaco- magneziană)
c) după prezenţa sau absenţa infecţiei urinare :
- litiaza aspetică se produce în urina clară, neinfectată : oxalat de calciu,
acid uric şi cistină, litiaza infecţioasă ce se produce în urina tubure, alcalina, infectată :
- litiaza fosfatica, si in special fosfo-amoniaca- magneziana (struvit).[4]

III.Etiopatogenie

3.1.Etiologie

Etiologie exactă a litiazei urinare este încă necunoscută, de aceea ea trebuie

considerată doar un simptom al uneia sau a mai multor tulburări în special metabolice,
realizate pe un aparat urinar morfofuncţional normal (litiaza de organism).
Se consideră că la etiologia litiazei urinare participă mai mulţi factori – etiologie
multifactorială.
A. Factori de risc

 Supraalimentaţia, în special cea hiperprotidica (litiaza urică) sau predominant

vegetariană (litiaza fosfatică)
 Sedentarismul
 Obezitatea
 Ingestia redusă de lichide
 Alcoolismul
 Substanţe chimice (medicamente)
La aceşti factori se adaugă cei geografici şi climatici.[11]

3.2. Patogenia

Ţinând cont de cele 2 componente ale unui calcul:

- cristale şi matricea glicoproteica există astăzi 2 teorii patogenice acceptate :

6
 Teoria cristalizării, cea mai acceptată în prezent şi se realizează în 4 faze :
Faza I de condensare (de nucleaţie) – reprezintă formarea de microcristale într-o urină
suprasaturată (diametru sub 5 μn), în condiţii normale acestea se elimină.
Faza II, prin creştere şi agregare - se constituie cristale de dimensiuni mai mari (până
la 200 μn); ele se pot deasemeni elimina.
Faza III, prin creştera în continuare a acestor cristale (microliţi) - se realizează fixarea
lor
Faza IV, prin detaşare – determină calculul propriu-zis (detaşare).
Teoria cristalizării are drept fundament suprasaturaţia urinară cu anumite substanţe
precipitabile (Ca, ac. oxalic, ac. uric, etc.)[17]
Suprasaturaţia explică numai geneza litiazei infecţioase, urice şi cistinice.
În litiaza de oxalat de calciu coexistă şi alţi factori patogeni. Printre aceştia pe prim
plan sunt : inhibitorii cristalizării. Ei opresc în mod natural fie nucleaţia, fie agregarea
cristalelor.
În litiaza de oxalat de calciu inhibitorii cei mai eficienţi sunt citratul şi proteoglicanul.
Teoria a II-a a litogenezei - legată de matricea glicoproteica a calculului, este astăzi
mai puţin acceptată; premordial este cristalizarea, iar matricea glicoproteică se include în mod
secundar în calcul.[20]

B.Anumite tulburări metabolice care se asociază mai frecvent cu o litiază pot avea o
implicaţie litogenetică cauzală.

1.Tulburări ale metabolismului calcic:

 hiperparatiroismul survine in 5-7% din totalul bolnavilor litiazici
 adenomul sau hiperplazia paratiroidiană difuză determină o hipersecreţie de
parathormon. Consecutiv creşte resorbţia de calciu din schelet şi din rinichi
(hipercalcemie)
 în final rezultă hipercalcemie cu hiperfosfaturie şi hipercalcemiecu hipofosfatemie
(hipercalciurie hipercalcemică)
Supradozajul de vitamina D – realizeazăo absorbţie intestinală crescută iar pe de altă
parte, o resorbţie crescută a calciului din scheletul osos.
Imobilizarea prelungită - determină o demineralizare a scheletului osos şi consecutiv
hipercalcemia şi hipercalciurie.
Hipercalciurile idiopatice : (a) absorbtivă
(b) renală

7
 (a)Hipercalciuria absorbtivă – tulburare enzimatică a transferului intestinal de calciu.
Prin hipercalcemia consecutivă (temporară se realizează şi filtrarea glomerulară mărită de
calciu).
(b)Hipercalciuria renală consecinţa unei tulburări enzimatice resorbţie tubulară a
calciului.
Aceste 2 forme se mai numesc şi hipercalciurii normo-calcemice (calciu crescut în
urină “a jeunn”)[30]

2. Tulburări ale metabolismului oxalic:

 hiperoxaluria primară – reprezintă o anomalie metabolică renală enzimatică prin care
se elimină o cantitate mare de acid oxalic.
Aceasta realizeazăo litiază de oxalat de Ca recidivantă şi malignă, mai ales la copii cu
instalarea rapidă a insuficienţei renale.
 hiperoxaluria secundară provine din absorbţia intestinală crescută a acidului oxalic[33]

3.Tulburări ale metabolismului acidului uric:

Eliminarea normală a acidului uric este de 400-750mg/24h.

Alterările metabolismului purinic determină :

-hiperuricozuria – primară
- secundară

Hiperuricozuria primară este dată de:

-o tulburare enzimatică în care apare hiperproducţie de acid uric
- realizează tabloul clinic al gutei
Hiperuricozuria secundară consecinţa unui aport mărit de purine (hiperalimentaţie)
sau de alcool:
-alteori se datorează unei disfucţii executive de proteine proprii organismului (afecţiuni
tumorale, hepatologice, limfatice sau după o medicaţie citostatică sau uricozurică)
-25-30% din bolnavii cu litiază de oxalat de calciu prezintă concomitent şi o tulbuare a
metabolismului acidului uric.[27]

4.Tulburările metabolice ale acizilor aminati

 cistinuria – tulburare congenitală de resorbţie tubulară a cistitei

8
 - când cantitatea de cistită eliminată urinar depăşeste 300mg/l la un Ph
normal, se realizează litiaza cistică,
 infecţia urinară – realizează litiaza fosfo amoniaco-magneziană (struvit) şi de fosfat de
calciu (carbonatapatică)
-activitatea ureazică (proteolitică) a anumitor germeni (proteus,
pseudomonas, Klebsiella, Stafilococ) au capacitatea de scindare a ureei în amoniac şi CO2
mediul urinar alcalin astfel rezultat determină precipitarea fosfaţilor urinari
 staza urinară
- tulburări urinare urodinamice, mecanice sau funcţionale prost realiză o litiaza urinară
- litiaza urinară este mai frecventă în stenoze sau alte anomalii congenitale renale.[35]

IV. Anatomie patologică

4.1. Sediul calculului determină forma calculului.

-calculul – caliceal este rotunjit
-bazinetal – rotund, ovalar sau triunghiular cu vârful implantat în jonctiunea uretero-
pielica
-pilloniu şi cel mai puţin 2 calice formează calcul coraliform
-intraparenchimatosi formează nefrocalcioza
4.2. Numărul calculilor : – unici
- multipli de obicei unilaterali

4.3. Compoziţia chimică influenţează forma şi volumul calculilor

a. calculii de acid uric reprezintă 5% mai frecvet la bărbati
 culoare: brun roşietici
 rotunjiţi, ovalari cu suprafată netedă şi regulată
 consistenţa dură
 structura concentrică pe secţiune
 în urină cristalele de acid uric au culoare roşie portocalie deoarece absorb
pigmentul uricina
1.cristalele de acid uric anhidre sunt foarte mici amorfe in microscopia optica
2.cristalele de acid uric dihidrat au formă de lacrimă, pătrate, etc.[39]

9
 a)calculii de cistină reprezintă 1% - culoare galben deschis
-radioopaci deoarece conţin sulf
-cristalele de cistină au aspect plat hexagonal
-rotunzi duri şi de obicei multipli

b)calculi de struvită (Mg NH4 PO4) reprezintă 10-15% din litiaza urinară -apar
mai frecvent la femei şi sunt secundari infecţiei tractului urinar cu bacterii ce produc
urează de obicei Proteus
-au culoare alb-galben-cenusiu
-uşor fiabili
-sunt radioopaci şi au o densitate internă variabilă
- calculii de struvită (fosfat- amoniaco-magnezieni) dau aspect de prisme rectangulare
c) calculii calcici au o frecvenţă de 75-85% din totalul calculilor
-mai frecvent la bărbat debutând în decada a treia a vieţii
-recăderea este regulată la interval de 2-3 ani
Litiaza calcică are un caracter familial puternic.[3]

1.Calculii de oxalat de calciu - calculi duri, rugosi

-cu aspect de mură sau rinichi
-culoare alb-brun-negru-cărămiziu
-calculi-monohidrat sunt negricioşi, duri
-dihidrat friabil cenuşii, neregulaţi, având pe suprafaţă spiculi foarte agresivi faţă de
epiteliul urinar

2.Calculi de fosfat de calciu

-hidroxiapatia – aspect amorf al cristalelor
-brushita albi şi foarte duri, aspect alungit, rectangular al cristalelor
Calculii de fosfat de Calciu sunt galbeni negricioşi friabili duri, laminaţi pe secţiune,
frecvent coraliformi, radioopaci.
În funcţie de compoziţia calculilor există mai multe forme de litiază:
A. Litiaza necalcică:
-acid uric
-fosfat amoniacomagneziano (struvit)
-cistina

10
 B.Litiaza calcică: - oxalat de calciu – monohidrat (Whewellit) – dihidrat – Whedellit
-fosfat de calciu (hidroxi apatita)
-carbonat de calciu (carbonatapatita)
-hidrofosfat de calciu (brushit)
-fosfat tricalcic (Witlockit)[1]

A.1.Litiaza urică – reprezintă 5-10% din totalitatea litiazelor urinare

Acidul uric este produsul de catabolism al bazelor purinice.
-modificări minime în homeostazia uratului pot duce la hiperuricemi, gută, afectarea
funcţiei renale
-formarea cristalelor de acid uric în tractul urinar se poate manifesta sub o formă de
cristalurie, litiază, forma obstructivă
- litiaza urică este mult mai frecventă la pacienţii cu gută, iar apariţia calculilor este
semnalată înaintea manifestărilor articulare
-purinele din dietă sunt conţinute în special în carne şi peşte sub formă de
nucleoproteine care sunt degradate de enzimele intestinale şi pancreatice
- un aport mărit de purine, aproximativ 4mg/kg/zi va duce la creşterea excreţiei de acid
uric care este direct proporţionala cu surplusul de purine ingerat
-valorile normale ale uricozuriei sunt de până la 800 mg/24h la bărbaţi şi 750mg/24h
la femei[34]

A.2.Litiaza infecţioasă este dată de calculi de infecţie – struvită, se formează în pelvis

şi calice când tractul urinar este infectat prin degradarea bacteriană a ureei, frecvent de către
Proteus
-frecvent cuprind sistemul colector renal, luând aspect de litiază coraliformă
- calculii de struvită tind să-şi mărească dimensiunile, creşterea lor fiind mai rapidă
- rinichii sunt afectaţi de obicei prin obstrucţie în infecţie
- calculii de infecţie sunt cei mai distructivi şi mai greu de controlat
- litiaza infecţioasă apare în condiţiile unui Ph urinar crescut[18]

11
 A.3.Cistinuria
- afectare ereditară, rară a transportului acestui aminoacid în care sunt implicate
epiteliul intestinal şi celule tubulare renale. Ca urmare a alterării transportului tubular renal,
cantităţi mari de cistină sunt excretate în urină,
- la un ph urinar cuprins între 4,5-7 solubilitatea cistinei este de 300-400mg/l
- transmiterea cistinuriei din mutaţii ale alelelor se face autosomal recisiv
- calculii apar în decada a IV-a sau a V-a de vârstă
-calculii ţinâd să fie coraliformi sau calculi multiplii, bilaterali şi sunt radiovizibili
datorită densităţii de sulfura din moleculele de cistină
- adultul normal excretă mai puţin de 19mg/l gram de creatinină/24h în timp ce
litiazici homozigoti excretă  250mg/l gram creatinină/24h
- cristalele de cistinurie pot fi identificate, în urina de dimineaţă care este concentrată
şi acidă [10]

B. Litiaza calcica
1. Formarea calculilor cu continut de calcar are la baza mai multe mecanisme
a) suprasaturarea urinii cu săruri de calciu formatoare de calculi
b) hiperuricozuria în contextul unui ph urinar normal (5,5) generează exces de uraţi
monosodici ce favorizează precipitarea sărurilor de Ca
c)scăderea eliminărilor urinare de inhibitori ai cristalizării sărurilor de calciu
 cauzele suprasaturatiei urinii cu saruri de calciu se datoreaza :
(a) hipercalciuriei de absorbţie
(b) hipercalciuriei renale
(c) hipercalciuriei de resorbţie
(d) hiperoxaluria

(a) Hipercalciuria de absorbţie – apare ca urmare a absorbţiei intestinale a calciului sub

influenta vitaminei D. Este prezentă la 50-60% din pacienţii cu calculi oxalici.
Se diferenţiază de hipercalciuria renală şi de cea de tip resorbtiv prin tesutul PAK şi
tesutul de încărcare cu clorură acidă de amoniu.
(b) Hipercalciuria renală - se întâlneşte la 10% din pacientii cu litiază calcică.
Apare consecutiv unei disfuncţii tubulare renale care determină hipercalciuria cu
hipocalcemie consecutivă, urmată de hiperfuncţie paratiroidiană şi creşterea absorbţiei de
calciu din intestin şi creşterea resorbţiei calciului din oase.

12
(c) Hipercalciuria de resorbţie – se întâlneşte în etiopatogenia a 4-6% din pacienţii litiazici
fiind indusă de afecţiuni ca hiperparatiroidism, boala Cushing, hipertiroidism, mielom
multiplu, cancere cu metastaze osoase, imobilizari prelungite, hipercalciuria apare consecutiv
resorbţiei creşterii calciului din oase.
Anomalii metabolice asociate cu litiaza calcică:
Acidoza tubulara renală distală – aproximativ 70% din pacienţi sunt femei
- este o afecţiune transmisă genetic şi constă dintr-o disfuncţie a tubului renal distal cu
formare de calculi din fosfat de calciu ca urmare a scăderii concentraţiei urinare de citrat şi
excreţiei urinare excesive de fosfaţi realizând nefrocalcinoza.
(d)Hiperoxaluria
Acidul oxalic este un produs realizat din catabolismul acidului glioxalic şi al acidului
ascorbic.
Aportul alimentar este de circa 80-200mg/24h (vegetale, ceai, migdale, cafea. cola.
etc.). Doar 3-12% din acidul oxalic conţinut în alimente se absoarbe în tubul digestiv.
Oxaluria normală este de 10-15mg/24h.
Hiperoxalurie
- primară – afecţiune genetică, pacienţii fac litiază oxalocalcică recidivată, nefrocalcinoză,
insuficienţă renală şi exitus de regula înaintea vârstei de 40 ani, excreţii crescute de oxalaţi
urinari peste 100mg/24h.
- ingestie şi inhalaţie : consecutivă ingestiei de alimente şi băuturi bogate în oxalaţi (ciocolata,
cola, ceai, cafea) sau ingestiei şi inhalaţiei de etilenglicol metoxifluran, acid ascorbic.
- enterica – secundară unor boli digestive inflamatorii se întâlneşte mai rar şi are drept terapie
suplimentară dieta săracă în grăsimi care scad steatoreea, administrarea de calciu şi tratament
cu antiacide conţinând aluminiu.[11]

C.Litiaza ureterală - este de obicei o complicaţie evolutivă a litiazei renale.

Litiaza ureterală este obişnuita unui accident de migrare a unei litiaze renale; în 80% din
cazuri un calcul pe ureter este consecinţa următorilor factori:
a) morfologia calculului – cu cât este mai mic şi mai alungit migrează mai uşor
-cu cat suprafaţa sa este mai anfractuoasă este predispus la
blocare
b)calibrul ureterului – orice diminuare a calibrului ureteral favorizează oprirea sa : leziuni
stenozante congenitale sau dobândite, intrinseci – extrinseci, tumorale, inflamatorii şi
cicatriciale sau cel mai adesea strangulările sale fiziologice
- jonctiunea pieloureterală,

13
 - încrucişarea cu vasele mari
- segmentul juxtavezical al ureterului (locul de încrucişare la bărbat cu canalul
deferent şi cu artera uterină la femei)
- segmentul său intramural, în care ureterul este înconjurat de fibre musculare din
detrusor
c)spasmul ureteral consecutiv iritaţiei parietale poate induce o stenoză organică
definitivă, micşorând şansele de eliminare
Simptomatologic :
- semne vezicale – tenesme, polakiurie, dureri la micţiune
-semne genitale : la femei torsiunea de ovar, anexita acută
la bărbaţi ejaculări dureroase (hemospermie, dureri perineale în gland,
dureri inteste localizate în cordonul spermatic sau testicol, simulând o torsiune de testicol sau
o orhiepididimita )
- hematuria, infecţia, anuria acalculoasă [21]

D.Litiaza vezicală – consecutivă unei afecţiuni obstructive subvezicale (adenom,

cancer de prostată, strictura ureterală, vezica neurogenă)
- un calcul ureteral ajuns în vezică se elimină de obicei spontan dacă uretra este de calibru
normal
Forme : litiaza vezicală de struvit sau de acid uric
Simptomatologie – polakurie
- hematurie provocată
Tratament: litotritia endoscopică; cistolitotomia deschisă (pentru calculi foarte voluminoşi)
Cistalgia = durere de origine vezicală, este localizată în hipogastru exacerbată de efort,
iradiată în gland la bărbat şi meatul urinar la femei, cu hematurie ce apare spre mijlocul zilei,
cu sediu variabil şi jet urinar brusc întrerupt, ce se reia după modificarea poziţiei, deci cu
vezica “agitată” ziua şi care “doarme” noaptea.[37]

V. Simptomatologia

- din punct de vedere clinic litiaza renală este latentă sau se manifesta.
Forma latentă se descoperă în următoarele circumstanţe :
1. cu ocazia unei explorari sistematice a unei boli generale ce poate complica o litiază
urinară, în mod particular guta.
14
 2. accidental cu ocazia unor examinări radiologice : radiologia abdominală pentru o
afecţiune digestivă/vertebrală, examenul urinei practicat înaintea unei vaccinări când se
evidenţiază o pseudoalbuminurie, o piurie/leucociturie
Forma manifesta
Litiaza renală este descoperită mai frecvent cu ocazia unor acuze diverse care în realitate
reprezintă şi complicaţiile afecţiunii.
Semnele litiazei sunt:
– atipice:
 durere lombară surdă uneori cu proiecţie abdominală (nefralgia)
 emisiuni de urini tulburi (hematurie microscopică, nisip, infecţie)
- tipice:
 colica renală tipică – traduc prezenţa unui corp străin în calea urinară [10]
5.1.Nefralgia se manifestă ca durere fixă, localizată în regiunea lombară, cu deosebire în
unghiul costo-muscular, este surdă, suportabilă, survenind după eforturi sau fară o cauză
aparentă. Percutia masei musculare lombare respective o exacerbează, deci semnul Giordano
este prezent şi sugerează originea renală a durerii.[18]
5.2.Colica renală – durere violentă lombară şi abdominală cu iradiere în fucţie de
localizarea calcului:
- localizarea strict unilaterală cu sediu în fosa lombară sau flanc şi spre mezogastru când
există calcul bazinetal/uretual superior
- durerea iradiază inferior spre organele genitale extreme (testicole sau labii mari) mai rar
baza coapsei sau fesă când există calcul ureteral inferior
-calculi juxtavezicali –durere însoţită de polakidisurie, hematurie micro/macroscopică
- durerea evolueaza in paroxisme[5]
Semnele care însoţesc colica renală sunt:
1. semne vezicale:- arsuri micţionale
- polakiurie
-tenesme vezicale cu emisiuni de urina tulbure/sangvinolente.
2. semne generale : - paloare şi transpiraţii
- agitaţia bolnavului care îşi caută în zadar o poziţie antalgică
- metorism abdominal
- greţuri şi vărsături
-poate exista o apărare musculară unilaterală dar niciodată o
contractură abdominală
-puls normal uşor bradicardic[2]

15
  Colica nefretică este cauzată cel mai adesea de un calcul.
 Orice obstacol apărut în mod acut pe calea urinară superioară o poate declanşa:
- obstacol intraluminal : (calcul, cheag sanguin, dop de puroi, fragment de tumoră
detaşată sau dinecroza papilară)
- obstacolul peretelui (ureterite, infiltraţii neoplazice)
- obstacole extrinseci : - cuduri ureterale
- anomaliile joncţiunii pieloureterale
- fibroza retroperitoneală
Din punct de vedere fiziologic colica renală traduce o hiperpresiune pe cale excretorie
superioară. La realizarea durerii contribuie spasmul muscular şi iritaţia capsulei fibroasei a
rinichiului (hiperdistenie).
 Colica renala, prin staza acuta pe care determina, prezinta marele pericol al infectiei
urinare.
Există 2 tipuri de colici nefritice:
1) Colica fără febră un sindrom medical în care urgenţa este determinată doar de
intensitatea sindromului dureros.
2) Colica febrilă dată de infecţia urinară, urgenţă urologică maximă în care decizia
intervenţiei de drenaj trebuie efectuată fără aşteptare.[13]
5.3.Hematuria precedată de sindromul dureros.
Hematuria litiaza este dureroasă, provocată şi totală.
5.4.Infecţia îmbracă cele mai variate aspecte:
- de la emisiunea de urini tulburi, însoţită de arsuri micţionale, până la sindromul unei
pielonefrite acute.
Uneori litiaza se descoperă prin alte complicaţii pe care le-a provocat:
- anuria
- HTA
- IRC (insuficienţă renală cronică)[18]

VI. Diagnostic
- clinic
- periodic
Anamneza cuprinde :
6.1. antecedente personale
1.Identificarea simptomelor care sugerează o cauză locală urologică (litiaza de organ)
- simptome de TBC urinare veche

16
 - reflux vezico-renal
-tulburări micţionale date de o afecţiune obstructivă a aparatului urinar inferior

2. Afecţiuni metabolice – politraumatism cu imobilizare prelungită – semne de hipercalcemie

– dureri osoase – crize de gută.[8]
6.2. condiţii de viaţă şi muncă (deshidratare, regim alimentar hiperproteic, hipercalcic, etc.)
6.3. antecedente familiale
- litiazici în familie
- crize de gută
- rinichi polichistic
6.4.examenul fizic - palparea foselor lombare şi a punctelor ureterale cu descoperirea unei
dureri provocate Semnul Giordano – rinichi palpabil uni/bilateral – examinarea organelor
genitale externe – tuseul pelvin (uter, anexe, prostata, vezicule – examen clinic general)
6.5.examene paraclinice
Scop: precizează funcţia şi morfologia căilor urinare, răsunetul litiazei şi al infecţiei
asupra rinichiului.
Pregătirea pacientului şi participarea asistenţei medicale în vedere efectuării
explorărilor radiologice.[33]

I.Radiografia renală simplă - explorarea radiologică fără substanţe de contrast care poate
evidenţia conturul şi poziţia rinichiului, calculii renali ureterali sau vezicale radiopatice.[15]

= Intervenţii nursing =

1) Pregătirea bolnavului din punct de vedere psihic, intervenţie ce trebuie realizată la

toate examinările radiologice.
2) Pregătirea tractului intestinal pentru evacuarea gazelor : cu două-trei zile înaintea
examinării, pacientului va fi supus unui regim usor, se evită alimentaţia cu reziduri
multe (fructe, legume, zarzavaturi) şi ape gazoase.
3) Seara nu mănâncă decât pâine prăjită cu ceai, iar în dimineaţa zile de examinat se
efectuează clismă evacuatorie ăi pacientul nu mai mănâncă nimic.
4) Asistenta va însoţi pacientul la examenele radiologice pentru a oferi ajutorul necesar
(îmbrăcare, dezbrăcare).[23]

17
II.Urografia intravenoasă
-metoda curentă de examinare morfo-funcţională a rinichilor şi a căilor urinare utilizându-se
substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos.
Substanţele de contrast sunt Odiston 30, 60, 75%. În prezent se foloseşte Omnipaque.
- precizează sediul şi numărul calculilor aşezaţi în căile excretorii (au aspectul de
lacune înconjurate de substanţa de contrast)
- arată răsunetul litiazei asupra căilor excretorii şi parenchiumului. Acestea pot fi
dilatate deasupra obstacolului sau secreţia poate lipsi.[15]

=Interventii nursing=

- se efectuează pregătirea psihică

- pregătire digestivă printr-o alimentaţie care nu generează gaze abundente
- pregărire antialergică prin administrarea profilactică de antihistamine şi corticoizi
- se reduce cantitatea de lichide cu 12 ore înaintea examinării
- în ziua examinării bolnavul nu mai mănâncă şi nu mai bea
- se efectuează clisma evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast
- este obligatoriu testarea sensibilităţii la iod
- asistenta va trebui să prevină pacientul asupra fenomenelor care pot să apară în cursul
administrării substanţei iodate (durere de-a lungul venei respective, senzaţie care poate se
resimte doar în cursul injectării substanţei, greţuri, ameţeli, dureri abdominale)
Dacă toleranţa organismului este bună se administrează intravenos substanţa de
contrast 20ml Omnipaque 75% la adulţi.
La 8-10 minute de la efectuarea injectării se efectuează radiografia renală.
Se efectuează clisme la intervale de 5 sau 10 minute sau din 7 în 7 minute.[24]

III. Pielografia ascendentă

- constă în introducerea substanţei de contrast iodate printr-o sondă de ureter, sub
controlul cistoscopului, dă informaţii asupra stării anatomice a căilor excretoare
(uretere, bazinete, calice)
- se introduce substanţa de contrast uşor încălzită 5-10ml în fiecare parte cu
presiune mică.

18
IV. Ecografia renala identifica calculi pielocaliceali de peste 5mm; sunete ecografice ale unui
calcul : imagine hipercogenă care creează un con de umbră posterior.
Nu poate preciza tipul de calculi existenţi, ci doar numărul şi dimensiunea calculilor
bazinalari.[15]

= Intervenţii nursing =

Pacientul este pregătit prin clisme şi administrare de cărbune vegetal pentru o bună
evacuare a gazelor.
Înainte cu aproximativ 2 ore de examinare pacinetul va ingera 2 litri de lichide astfel
ca ecografia se va realiza cu vezica plină.[25]

V. Cistoscopia - este o metoda endoscopica prin care se inspectează uretra, colul vezical şi
vezica urinară. Cu ajutorul cistoscopului se pot elimina calculi, polipi, tumori de prostată şi se
administrează substanţa de constrast pentru pielografia ascendentă.[36]

= Intervenţia nursing =

1. Pacientul va fi informat de utilitatea, scopul şi modul de desfăşurare a intervenţiei.

2. Intervenţia se efectuează pe nemâncate şi dupa golirea vezicii urinare.
3. Pacientul va fi aşezat în poziţie ginecologică.
4. Se efectuează toaleta regiunii perineale.
5. Se verifică funcţionalitatea cistoscopului, se asigură semiobscuritate, se racordează
cistoscopul şi reţeaua electrică, se oferă materialul medicului la cerere.
6. Se efectuează anestezie locală la femei, iar la bărbaţi este de preferat să se facă sub
rahianestezic.
7. Se spală vezica cu soluţie de acid boric 3% până când lichidul de spălare devine
perfect limpede.
8. Se oferă medicului succesiv la cerere, cateter de dimensiuni diferite dacă examinarea
se continuă cu cateterismul uretral.
9. Se supraveghează pacientul în timpul examinării (puls, respiraţie, stare generala).[28]

19
I.6.1. Explorări destinate cunoaşterii naturii litiazei
- examen de sânge
- examen de urină/24 h pentru determinarea acidului uric, Ca, P Ph urinar, densitate,
uromucoizii şi urocultură
-cristaluria – furnizează date asupra tipului de litiaza
- analiza calculului : – radiocristalografia
- radiomiografia calculului cu raze x
- analiza spectrală
- alte investigaţii : RMN, CTM, scintigrama şi nefrograma izotopic

VII. Evoluţie, complicaţii

Litiaza renală poate da complicaţii mecanice şi infecţioase.
______________________________________________________________

Complicaţii mecanice: -colica renală

- anuria calculoasă
- hidronefroza
- rinichi sclerotic
Complicaţii infecţioase:-pielonefrita acută, cronică
- pielonefrita xantogranulomatoasă
- pionefroza calculoasă
- flegmon perinefretic
Altele: - nefrita litiazică
- metaplaziile uroteliale precursoare malignităţii

Complicaţia cea mai dramatică este anuria calculoasă; poate apărea la bolnavi
cunoscuţi cu litiază renală sau poate fi prima manifestare la un subiect aparent sănătos, în
realitate litiazic ignorat. Anuria este consecinţa obstrucţiei pe rinichi unic funcţional sau
anatomic.
Infecţia urinară este o complicaţie frecventă a litiazei renale. Datorită stazei urinare
şi a refluxului urinei din bazinet, germenii nosocomiali intestinali pot infecta căile urinare pe
cale hematogenă, provocând pielonefrita acută.[18]
Răsunetul litiazei asupra rinichiului se poate manifesta prin variate leziuni
microscopice care interesează toate structurile, în special cavităţile şi interstitiul:

20
 -nefrita litiazică
-hidronefroza litiazică
-rinichiul mic scleroatrofic
-uropionefrozasau pionefroza calculoasă
-pielonefrita xantogranulomatoasă

Insuficienţa renală cronică se dezvoltă când litiaza este bilaterală sau apare pe rinichi
unic funcţional sau chirurgical. În general, insuficienţa renală litiazică are o evoluţie
îndelungată (ani de zile), cu degradare treptată a funcţiei renale, evolutie în puseuri, cifre mici
de retenţie azotată şi cu conservarea diurezei.[18]

VIII.Prognostic

Prognosticul este determinat de prezenţa sau coexistenţa următorilor factori:

Vârsta bolnavului: cu cât vârsta la care apare este mai mică , prognosticul este mai
grav, deoarece aceasta presupune coexistenţa aproape sigură a unei malformaţii congenitale,
frecvenţa recidivelor este crescută şi posibilitatea bolnavului de a ajunge la o vârstă mai
înaintată este practic mic.
Bilateralitatea afecţiunii
Litiaza pe rinichi unic congenital, chirurgical sau funcţional.
Forma chimică a calculului; forma cu prognosticul cel mai grav este cea fosfo-
amoniaco-magneziană determinată de infecţie.
Prezenţa sau absenţa infecţiei urinare
Stadiul dezvoltării litiazei urinare. Cu cât calculul este depistat şi rezolvat mai
precoce, cu atât leziunile sunt mai reduse şi rezultatele mai bune, şi invers.
Coexistenţa mai multor factori enumeraţi agravează prognosticul.[16]

IX.Tratament

9.1.Tratament medical general

21
 Tratament medical modern al litiazei renale este capabil să prevină formarea unui nou
calcul la majoritatea bolnavilor, să încetinească sau să stabilizeze creşterea calculilor existenţi
chiar să dizolve anumite tipuri de calculi.
Tratamentul poate fi specific în unele cazuri de litiaza metabolică urică sau cistinică,
dar cel mai adesa este complementar şi preventiv în litiazele calcice şi de struvită.
Pentru tratamentul cu succes al litiazei sunt esenţiale următoarele elemente:
- evaluarea corectă metabolică şi urologică a fiecarui caz
- program complet adaptat pentru fiecare bolnav
- cooperare deplină din partea bolnavului
- un sistem de monitorizare a efectului tratamentului
Tratametul medical va fi adaptat în funcţie de :
-compoziţia calculului
-starea rinichiului afectat
-starea rinichiului opus
-valoarea funcţiei renale
-mecanismul etiopatologic al bolii
-posibilităţi materiale ale bolnavului
-gradul de cooperare al bolnavului la propria îngrijire[22]

Măsuri generale:
- profilaxia litiazei
- cura de diureză

a)profilaxia litiazei se referă la evitarea sondajelor vezicale, a manevrelor endoscopice,

terapia corectă a infecţiei urinare
b)cura de diureză- efect curativ împiedicând creşterea calculilor
- efect profilactic împiedicând apariţia nucleelor litogene

 aport hidric – trebuie să ducă la urini a căror concentraţie să nu depăşească 1010-1012

în mod permanent şi pe toată durata unei zile.
 se recomandă un aport hidric cuprins între 2-2,5l/zi
 pentru a evita hiperconcentrarea urinii nocturne se recomandă consumul de lichide şi
în cursul nopţii
 cura de diureză anuală cu ape oligominerale are efecte favorabile, dar durata sa este
limitată şi nu poate înlocui cura permanentă de diureză.
22
 Măsuri particulare : corectarea ph-lui urinar, regim igieno-dietic, tratament medicamentos.
[10]

9.2. Tratament intercritic raportat la etiopatogenia litiazei urinare

2.1.Hipercalcuria de absorbtie tip.I - defect de absorbţie sever

Tratament cu :
a) Fosfat celulozic de Na – 10-15g/zi în reprize în timpul meselor cu asocierea unui
regim scăzut în oxalati
- suplimentare orală cu 1-1.5g de două ori pe zi gluconat de magneziu
Efecte: schimbător de ioni nonrezorbabil care împiedică absorbţia intestinală a calciului
- scăderea calciului urinar induce o creştere reciprocă a excretiei de oxalaţi
- dieta restrictivă de calciu (sub 800mg/zi)
- se vor reduce din dietă glucidele rafinate şi proteinele de origine animală
- cura de diureză 2,5-3l/zi (ingestie de apa, ceai, cola, sucuri de fructe)
b)Diuretice tiazidice – au rol in diminuarea formarii de calculi care contin calciu
Acţiune – nu reduc absorbţia de calciu
- reduc calciuria şi excesul de calciu absorbit se va depune la nivelul oaselor
- efectul hipocalciuric dispare la saturarea sistemului osos cu calciu (după 2-4 ani)
Se administrează Nefrix 2x2cp/zi sau Clortalidon 50mg/zi sau Tricometiazid 4mg/zi.
- se suplimentează cu citrat de potasiu 15-20mEq x 2/zi
Efecte secundare – hipopotasemie moderată care se caracterizează prin administrarea
de potasiu
Ortofosfatul se administrează în hipercalciuria absorbtiva tip.II
- aport scăzut sub 600mg/zi
- aport de lichide crescut diureză  2000ml/zi
- uzual nu necesită tratament medicamentos[38]

2.2. Hipercalciuria renală - cura de diureză 2,5-3l/zi

a) diuretice tiazidice: reduc hipercalciuria prin:

1.creşterea reabsorbţiei calciului în TCD – tubul contort distal

23
2.secundar depleţiei de volum circulat cresc reabsorbţia calciului în TCP- tubul contort
proximal
Se administreaza:
- Hidroclorotiazid – Nefrix-25mg 2x2cp/zi sau Clortalidon 50mg/zi sau
-Triclometiazid 5mg/zi
- se asociază citrat de potasiu 40-60mEq/zi
- se pot utiliza asocieri : diuretic tiazidic şi amilorid- efectul hipercalciuric se amplifică
- nu se pierde potasiul (suplimentarea cu citrat de potasiu devine inutilă)
- regim hiposodat[4]

2.3.Hipercalciuria de rezorbtie – (hiperparatiroidism primar)

a) paratiroidectomia subtotală
b) forme uşoare şi medii – ortofosfat
c) forme uşoare: la femei postmenopauza 0- estrogen

2.4.Litiaza calcică hiperuricozurică (oxalo-calcica)

-regim igieno-dietetic
- reducerea din alimentatie a alimentelor care determina producerea de acid uric in organism
a) Allopurinol 400mg/zi reduce sinteza de acid uric şi scăderea eliminării de acid uric
indiferent de cauza generatoare a hiperuricozuriei
Se asociază regim hiposodat 150mEq NaCl/ zi cu scopul reducerii formării uratului
monosodic.
b) Citrat de K: doza 360mEq/zi în 3 doze
- în forme uşoare şi medii
- uricozurie sub 800 mg/zi
Acţiune:
-reduce saturarea urinii în oxalat de calciu
- creşte citraturia[30]

2.5.Hiperoxaluria

24
 a) hiperoxaluria idiopatică
- ingestie de lichide
- regimul alimentar are un efect redus pentru că numai o cantitate mică provine din
alimente
- se evită consumul de măcriş, spanac, pătrunjel, ţelină, cacao, smochine, alimente cu
conţinut crescut de acid oxalic
- diuretice tiazidice măresc diureza şi reduc concentraţia de calciu urinar
- administrarea suplimentară de fosfat de Na şi K în alimente
- albastru de metilen inhibă creşterea cristalelor de oxalat de calciu

b)hiperoxaluria enterică
- aport crescut de lichide
- reducerea grăsimilor şi oxalatilor din dietă
- tratament antidiareic
Citrat de calciu
- reduce oxaluria
- creşte conţinutul de citrat al urinii
- creşte ph-ul urinar
- corectează malabsorbţia de calciu
Se pot asocia:- citrat de K 60-120mEq/zi care pot corecta hipokaliemia şi acidoza metabolică
- glucomat de Mg 0,5-1g x 3/zi la bolnavii cu hipomagneziurie
- colestyramina 8-10g/zi care leagă oxalatul în intestin şi îi împiedică
reabsorbţia sa (puţin utilizat în practică).[8]

2.6. Litiaza calcica hiprocitaturică

a) acidoza tubulară distală
- se administrează citrat de K în doze mari până la 120mEq/zi în 3 prize
Efecte:
-corectează acidoza metabolică
-corectează hipokaliemia
-creşte citraturia
-scade saturaţia urinii în oxalat de calciu
b) diareele cronice
Citrat de K – în doze de 60-120mEq/zi în 4 prize
Se preferă forme diluate în soluţii

25
 c) forma idiopatica
Citrat de K în doze medii 40-80mEq/zi[11]

2.7.Litiaza calcica hipomagneziurică

Citrat de potasiu si magneziu in doze adaptate cazului.

2.8. Litiaza urică

-creşterea diurezei
-regim igieno-dietetic
-reducerea alimentelor bogate în purine şi acid uric: ciocolata, carne de vânat, viscere
(creier, ficat, rinichi) sardele.
-alimentaţie bogată în zarzavaturi, lapte, paste făinoase care favorizează alcalinizarea
urinii
-citricele: sucuri, ceaiul de măceşe şi de tei favorizează alcalinizarea urinii. Cura de
lămîi este recomandată frecvent.
-cure cu apă minerală.
Se administreaza :
-inhibitori ai sintezei de acid uric: allopurinol sub formă de Zyloric 300mg/tb; 1tb/zi
sau sub formă de Milurit 100mg 3x/zi
-alcalinizarea urinei (menţinerea unui ph= 6,2-6,8)
-citrat de Na, K sub forma preparatelor Uralyt U sau Furalyt U
Alcalinizarea urinei este necesară doar periodic: 1săpt/lună sau 1lună/3luni
-dacă nucleul uric are un înveliş calcic alcalinizarea este inoperantă.[14]

2.9.Cistinuria
-aport crescut de lichide
-asigurarea unei diureze nocturne, eventual susţinută prin administrarea unei tablete de
acetazolamidă de 250mg seara
-alcalinizarea urinii cu citrat de K pentru a menţine un ph urinar peste 7
-D-penicilamina sau tiopronina

2.10.Litiaza de infecţie
-regim alimentar care urmăreşte:

26
 -acidifierea urinii (carne şi produse de carne)
-reducerea eliminării de Ca şi P în urină (consumul de leguminoase redus)
-se asociază acid acetohidroxamic – inhibă ureaza 250mg/zi 3x/zi
-cure cu ape minerale care au conţinut redus în săruri

9.3 Tratamentul colicii renale

Colica renală reprezintă o urgenţă medicală. Bolnavul trebuie informat că aproape ¾

din calculii ureterali sunt eliminaţi spontan, iar crizele dureroase semnifică migrarea
calculului.
Aplicarea de căldură în regiunea lombară are efect spasmolitic şi vasodilatator putând
ameliora durerile până la instituirea unui tratament medicamentos.
Menţinerea unei diureze convenabile uşurează eliminarea calculului; unii autori
recomandă ingestie crescută de lichide, eventual administrare în perfuzie de soluţii saline
izotone urmate de furosemid, pentru ca migrarea şi eliminarea calculului să se facă mai uşor.
Spasmoliticele (papavarina, scobutil, piafen, atropina) sunt recomandate frecvent în
cazul unei colici nefretice, dar efectul lor hipotonic ureteral poate încetini migrarea calculului.
Din acest motiv se preferă analgetice. Analgeticele pirazolonice (algocalmin, novalgin etc.)
sunt folosite din ce în ce mai rar, datorită efectelor secundare. Analgeticele potente de tipul
pentazocinei (fortral) sunt preferate derivaţilor morfinici în colicile mai intense pentru că nu
dau atonie intestinală sau depresie respiratorie; pot fi asociate cu spasmolitice.[18]

I.3. Tratamentul chiurgical:

Cuprinde :
-ablaţia calculului
-nefrolitotomia percutanată
-litotritia extracorporeală (ESWL)[29]

10.2.1.Ablaţia chirurgicală a calculilor renali au urmatoarele indicaţii:

a) Litiaza caliceală – se operează numai calculi rău toleraţi, infectaţi sau asociaţi cu
litiaza pielică.
Tehnici:
27
 -nefrocalicotomie
-nefrectomie parţială
-pielolitotomia cu cheag (în litiaza multiplă)
b) Litiaza pielică- indicaţia este precoce şi largă înaintea apariţiei suferinţei renale, mai
ales când calculul este voluminos.
Tehnica – pielolitotomie.
c) Litiaza coraliforma este considerată astăzi o litiază chirurgicală chiar dacă
distrugerea rinichiului este uneori foarte lentă. Se discută doar momentul operaţiei deoarece
ablaţia este dificilă.
Tehnici:
- pilolitotomie
-pielonefrolitotomie
-nefrolitomie unică/multiplă
-nefrolitotomie largă bivalva
-nefroctomie parţială/totală (în caz de rinichi distrus)
Intervenţia conservatoare trebuie să reprezinte obiectivul principal şi în litiaza
coraliforma.
În prezent nefrotomia bivalva şi chirurgicală extracorporela pierd teren datorită a trei
explorări intraoperatorii:
-fluoroscopia
-Doppler
-ecografia de contact
care localizează exact atât sediul calculului cât şi arterele segmentare făcând posibilă
nefrotomia ţintită cu pierderi minime de parenchim renal şi de sânge.[12]

10.2.2.Nefrolitotomia percutanta
Litiaza pielo-caliceală şi ureterală superioară poate fi tratată în prezent pe cale
endoscopică percutantă (extragere directă sau dezintegrare cu ultrasunete sau unde
electrohidraulice).[27]

10.2.3.Litotitriţia extracorporală cu undă de şoc (ESWL)

Are ca principiu dezintegrarea calculilor urinari sub acţiunea undelor de şoc generate
în afara organismului şi transmise focalizat în calculi.[26]

28
 Calculii sunt dezintegraţi în fragmente mici (concremente) ce pot fi eliminate spontan.
ESWL este o metodă modernă; eficientă, minim invazivă de tratament al litiazei reno-
ureterale, cu cele mai puţine riscuri şi complicaţii.[,32,19]
Literatura de specialitate consideră că aproximativ 90% dintre calculii reno-ureterali
au indicaţie de rezolvare prin ESWL atât la copil, cât şi la adult, 8-10% prin tehnici
endourologice(nefrotomie percutanată, ureteroscopia ante- şi retrogradă, şi doar 1-2% pe cale
chirurgicala clasica.[31]

29
 PLAN DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU COLICĂ RENALĂ

Nume: D.M
Vârsta: 09.06.1955
Domiciliul: Sibiu, str. Gutuilor, nr. 20
Ocupaţia: pensionară

A.H.C: -neagă
A.P.F: -menarha 14 ani
-naşteri 3
-avorturi 2
-menopauză 45 ani
A.P.P: -apendicectomie
-hemipareză dreaptă 1998
-hernie de disc
-colecistectomie
-HTA stadiul II

Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzatoare

Comportament: -cafea 1/zi

-alcool ocazional
-fumătoare

Medicaţia de fond administrată înaintea internării:

30
 -TERTENSIF SR 1tb/zi
- CORDIL 10mg 2tb/zi

31
 DIAGNOSTIC NURSING OBIECTIVE INTERVENŢII NURSING
Durere în lomba stângă -reducerea durerii -administrarea de analgezice şi antispastice
-monitorizarea efectului tratamentului
Eliminarea calculului -monitorizarea eliminării -colectarea urinei pe 24 ore
urinare -trimiterea urinei la examene de laborator
-încurajarea aportului de lichide
-notarea bilanţului hidric
-recoltarea de urină pentru urocultura şi calculul
antibiograma
Greţiri, vărsături -reducerea greţurilor şi -administrarea de antiemetice
vârsăturilor -administrarea intravenoasa de lichide
-toaleta cavităţii bucale după vărsătură
Anxietate -reducerea anxietăţii -explicarea necesităţii testelor
-se vor purta discuţii cu pacientul pentru
identificarea cauzelor anxietăţii
Deficit de cunoştinţe -înţelegerea bolii şi a -explicarea necesităţii îngrijirii
îngrijirilor -efectuarea tratamentului preventiv
-explicarea necesităţii aportului de lichide
crescut
32
RAŢIONAMENT
-analgezicele si antispasticele
reduc spasmul ureteral
-aprecierea dozei, ritmului de
administrare
-analiza chimica a calcului poate
ajuta la stabilirea tratamentului
pentru prevenire
-cura de diureză poate mobiliza
-pacienţii cu litiază au frecvent
infecţie urinară
-antiemeticele reduc vărsăturile
-asigurarea aportului de lichide
-reduce gustul neplacut
-se asigură confortul pacientului
-reducerea recurentei bolii
 PARTEA PRACTICĂ

1.Motivaţia alegerii temei

Litiaza urinară este o afecţiune cu incidenţă destul de crescută în populaţia generală care
necesită îngrijiri speciale.
Asistenţa medicală poartă un rol important în ingrijirea pacienţilor cu litiază urinară prin
purtarea de discuţii despre simptomatologie, evoluţie, tratament.

2.Scopul lucrării
Scopul lucrării este:
-evaluarea cunoştinţelor pacienţilor cu litiază urinară despre boală
-analizarea îngrijirilor acordate de asistenta medicală
-identificarea de metode pentru îmbunătaţirea îngrijirii pacienţilor cu litiază urinară.

3.Ipoteza de lucru
Numărul tot mai mare de boli ale aparatului renoureteral, specificul îngrijirii bolnavilor
şi rolul foarte important al asistentei medicale în acesta.

4.Material şi metodă
Lucrarea se bazează pe un lot de 50 de pacienţi (lotul I) cu litiază urinară internaţi în
Clinica de Urologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenta Sibiu în perioada 1.01.2010-
1.01.2011.
Documentarea s-a realizat pe baza datelor din foile de observaţie.
La lotul al II-lea format din 50 de pacienti cu litiaza urinara internati in Clinica de
Urologie s-a aplicat un chestionar cu 10 intrebari deschise si inchise.

33
 Conţinutul chestionarului este:

1.Vârsta
2.Sexul
3.Mediul de provenienţă ?
a. Urban
b. Rural

4.Încercuiţi categoria de simptome pe care le-aţi avut la debutul bolii.

a. dureri lombare
b. greţuri şi vărsături
c. disurie
d. polakiurie
e. febră
f. frisoane + transpiraţii
g. agitaţie
h. urini tulbure
i. hematurie
j. anxietate

5.La cât timp de la debutul simptomelor v-aţi adresat medicului ?

a. după cateva ore
b. după câteva zile
c. după o săptămână

6.Dacă aţi ezitat, care au fost motivele ?

a. anxietate
b. n-am considerat simptomele fiind grave
c. motive financiare

7.Cum a-ţi reacţionat când vi s-a spus că un posibil tratament este chirurgical ?
a. am intrat în panică

34
 b. mi-am păstrat calmul chiar dacă eram îngrijorat

8. Asistenta medicală v-a explicat regimul alimentar pe care trebuie să-l respectaţi?
a.Da
b.Foarte puţin
c.Nu

9. Ce părere aveţi despre asistenta medicală ?

a. Foarte bună
b. Bună
c. Mai puţin bună

10. Ce consideraţi că trebuie îmbunătăţit în activitatea asistentei medicale ?

35
 REZULTATE ŞI DISCUŢII

Distribuţia pe decadă de vârstă a lotului I este următoarea (tabelul nr.1)

-până la 20 de ani se înregistrează 4 cazuri cu un procent de 8%
-între 20-29 ani se înregistrează 8 cazuri cu un procent de 16%
-între 30-39 ani se înregistrează 9 cazuri cu un procent de 18%
-între 40-49 ani se înregistrează 11 cazuri cu un procent de 22%
-între 50-59 ani se înregistrează 7 cazuri cu un procent de 14%
-între 60-69 ani se înregistrează 5 cazuri cu un procent de 10%
-peste 70 ani se înregistrează 6 cazuri cu un procent de 12%

Tabelul numărul 1 : Distribuţia pe decade de vârstă

Decada de vârstă Număr cazuri Procent (%)

până la 20 ani 4 8%
20-29 ani 8 16%
30-39 ani 9 18%
40-49 ani 11 22%
50-59 ani 7 14%
60-69 ani 5 10%
peste 70 ani 6 12%
TOTAL 50 100

Din analiza distribuţiei litiazei urinare pe decadă de vârstă la cei 50 de pacienţi am

observat prezenţa unei particularităţi legate de vârstă.
-între 40-49 de ani se înregistrează cel mai mare număr de pacienţi cu litiază urinară
-până la 20 de ani se înregistrează cel mai mic număr de pacienţi cu litiază urinară.(fig.
nr.1)

36
 25% 22%

20%
15%
10%
10% 8%

5%
0 0 0
0%
1

Graficul nr.1 : Distribuţia pe decadă de vârstă a lotului I

Repartiţia lotului I în funcţie de sexe este : 20 persoane de sex feminin (40%) şi 30

persoane de sex masculin (60%) – tabel nr.2

Tabel nr.2 Repartitia lotului I pe sexe

Sex Numar cazuri Procent (%)

Feminin 20 40%
Masculin 30 60%
TOTAL 50 100

Din acest studiu se constată prepoderenţa pacienţilor de sex masculin (60%), faţă de
sexul feminin (40%) – figura nr. 2

37
 Figura numărul 2: Repartiţia lotului I în funcţie de sexe.

Corelând sexul cu decada de vârstă s-au obţinut următoarele date :

-incidenţa crescută a litiazei urinare la sexul masculin preponderent între 40-49 ani
(14%), faţă de sexul feminin (8%) şi respectiv între 30-39 ani (10%) faţă de sexul feminin
(8%) – tabelul nr.3, fig. nr. 3

Tabelul numărul 3 : Distribuţia pe sexe corelată cu decada de vârstă

Decada de vărstă
Sex până peste Pro-
20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 TOTAL
la 20 70 cent
feminin 1 5 4 4 3 2 1 20 40%
masculin 3 3 5 7 4 3 5 30 60%
TOTAL 4 8 9 11 7 5 6 50 100

38
 8

0
20-29 30-39 40-49

Figura numărul 3 : Corelaţia sexe cu decada de vârstă

Dintre cei 50 de pacienti luati in studiu, 28 de cazuri au fost inregistrate din mediul
urban (56%) si restul de 22 de pacienti (44%) au fost din mediul rural (tabelul nr. 4 + fig. nr.4)

Tabel nr. 4 Corelaţia mediu de provenienţǎ cu decada de varstǎ

Decada de vârstă
Mediu de
până 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 peste TOT- Proc-
provenienţă
la 20 70 AL ent
Urban 1 5 4 4 3 2 1 20 40%

Rural 3 3 5 7 4 3 5 30 60%

TOTAL 4 8 9 11 7 5 6 50 100

Figura nr.4: Repartiţia lotului I în funcţie de mediul de provenienţă

39
 Corelând localizarea litiazei urinare cu decada de vârstă s-au obţinut urmatoarele date:
(tabel nr.5 +fig. nr.5)
 localizarea stânga are o preponderenţă crescută la decada 20-29 şi 50-59 de ani şi un
procent de 16%
 localizarea dreapta are o preponderenţă crescută la decada 40-49 ani cu un procent de
12%
 localizarea bilaterală are o preponderenţă crescută la decada 30-39 ani cu un procent
de 6%.

Tabel nr.5: localizarea litiazei urinare corelată cu decada de vârstă

Decada de vârstă
Localizare până 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 peste TOT- Proc-
la 20 70 AL ent
Stanga 2 4 3 3 4 2 2 20 40%
Dreapta 2 3 3 6 2 3 3 22 44%
Bilateral - 1 3 2 1 - 1 8 16%
TOTAL 4 8 9 11 7 5 6 50 100

Figura nr.5: Localizarea litiazei urinare corelată cu decada de vârstă

40
 Am analizat localizarea litiazei urinare corelată cu decada de vârstă şi am constatat
urmatoarele date (tabel nr.6 + fig. nr.6):

 localizarea stangă în procent de 40%

 localizarea dreaptă în procent de 44%
 localizarea bilateral în procent de 16%

Tabel nr.6 Localizarea litiazei urinare

Localizare Număr cazuri Procent (%)

Stânga 20 40%
Dreapta 22 44%
Bilateral 8 16%
TOTAL 50 100

Figura nr.6: Localizarea litiazei urinare

41
 Corelând localizarea litiazei urinare cu sexul s-au obţinut următoarele date: (tabel nr.7+
fig. nr.7):
 localizarea stangă are o preponderenţă crescută la sexul masculin (28%), faţă de sexul
feminin (20%)
 localizarea dreaptă are o preponderenţă crescută la sexul masculin (22%), faţă de sexul
feminin (16%)
 localizarea bilaterală are o preponderenţă crescută la sexul masculin (10%), faţă de
sexul feminin (4%)

Tabel nr.7 Localizarea litiazei urinare corelată cu distribuţia pe sexe

Distribuţia pe sexe
Localizare
Feminin Masculin TOTAL Procent (%)
Stânga 10 14 24 48%
Dreapta 8 11 19 38%
Bilateral 2 5 7 14%
TOTAL 20 30 50 100

Din analiza distribuţiei pe sexe a litiazei urinare se observă: (fig.nr.7)

 localizare stangă cu preponderenţă de 48%
 localizare dreaptă cu preponderenţă de 38%
 localizare bilateral cu preponderenţă de 14%

42
 Figura nr.7 Localizarea litiazei urinare corelată cu distribuţia pe sexe.

Principalele simptome la lotul studiat au fost (tabel nr.8):

-dureri:-durere colicativă în 13 cazuri
-durere nefralgică în 6 cazuri
-greţuri şi vărsături in 10 cazuri
-disurie în 10 cazuri
-polakiurie în 4 cazuri
-febra în 2 cazuri
-frisoane într-un caz
-agitaţie în 2 cazuri
-urini tulburi în 3 cazuri
-hematurie într-un caz
-anxietate într-un caz

Tabel nr.8 Simptomatologia litiazei urinare

Simptome Număr cazuri Procent (%)

Durere colicativă 13 26%

43
 Durere nefralgică 6 12%
Greţuri şi vărsături 10 20%
Disurie 7 14%
Polakiurie 4 8%
Febră 2 4%
Frisoane 1 2%
Agitaţie 2 4%
Urini tulburi 3 6%
Hematurie 1 2%
Anxietate 1 2%
TOTAL 50 100

Se observă că cele mai frecvente simptome au fost greţuri şi vărsături (20%), durere
colicativă (26%), disurie (14%) în special la pacienţii cu litiaza vezicală, şi în procente mai
mici, dar deloc de neglijat, durere nefralgics (12%), polikiurie (8%), febră asociată cu frion şi
urină tulbure, formând sindromul pielonefritic (12%)- fig. nr.8

30%
26%
25%
20%
20%

15% 14%
12% 12%

10% 8%

5%

0%
durere durere greturi febra+
polaki
colicati nefralg si disurie frison+
urie
va ica varsat urini
Series1 26% 12% 20% 14% 8% 12%

44
 Figura nr.8 Repartiţia lotului I în funcţie de simptomatologia litiazei urinare.

Corelaţia complicaţiei- decada de vârstă este redată în tabelul nr.9.

Tabelul nr.9: Complicaţii ale litiazei urinare corelate cu decada de vârstă

Decada de varsta
Complicaţii până 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 peste 70 TOTAL
la 20
Infectioase - 1 1 - - 1 - 3
Anurie - - - - 1 - - 1
Hidronefroza - - - 1 1 - - 1
TOTAL 0 1 1 1 1 1 0 5

Am constatat preponderenţa crescută a complicaţiilor infecţioase cu un procent de 6%

la decada 20-29, 30-39 şi 60-69 ani urmate de anurie 2% şi hidronefroza 2% la decada 50-59
ani şi respectiv 40-49 ani.

Principalele complicaţii ale litiazei urinare au fost (tabel nr.10):

-infecţioase
-anurie
-hidronefroza

Tabel nr.10 Repartiţia complicaţiilor la lotul I

Complicaţii Număr cazuri Procent (%)

Infecţioase 3 6%
Anurie 1 2%
Hidronefroza 1 2%
TOTAL 5 10

Se observă că cele mai frecvente complicaţii au fost: infecţioase cu un procent de 6%, faţă
de anurie 2% şi hidronefroza 2% (fig.nr.10)

45
 Figura nr.10 Complicaţii ale litiazei urinare

Complicaţii ale Litiazei urinare corelate cu distribuţia pe sexe sunt redate în tabelul
nr.11

Tabelul nr.11 Corelaţie complicaţii ale litiazei urinare – sex

Distribuţia pe sexe
Complicaţii
Feminin Masculin TOTAL Procent (%)
Infecţioase 1 1 2 4%
Anurie 1 1 2 4%
Hidronefroza - 1 1 2%
TOTAL 2 3 5 10

Analiza complicaţiilor litiazei urinare corelate cu distribuţia pe sexe nu au relevat nici

o predominantă a uneia din complicaţii cu sexul (fig. nr.11)

Graficul nr.11 Complicaţii ale litiazei urinare corelate cu distribuţia pe sexe.

46
 4
3
2
1
0
1 2

Corelând tipul de tratament cu decada de vârstă se observă că la vârstele mari a predominat

tratamentul medical, iar cel chirurgical în măsură mai mică (tabel nr.12)

Tabel nr.12 Tratamentul litiazei urinare corelate cu decada de vârstă

Decada de vârstă
Tratament pana 20-29 30-39 40-49 50-59 60-69 peste TOT- Proc-
la 20 70 AL ent
Medical 3 6 7 7 7 4 6 40 80%
Chirurgical 1 2 2 4 - 1 - 10 20%
TOTAL 4 8 9 11 7 5 6 50 100

Din cei 50 de pacienţi 80% au necesitat tratament medical, iar restul de 20% au
necesitat tratament chirurgical – fig.nr.12

Figura nr.12 Repartiţia lotului în funcţie de tipul de tratament

47
 Tratamentul litiazei urinare corelată cu distribuţia pe sexe este redat în tabelul numarul
13

Tabel nr.13 Corelaţia tratament – sex

Distribuţia pe sexe
Tratament
Feminin Masculin TOTAL Procent (%)
Medical 17 23 40 80%
Chirurgical 3 7 10 20%
TOTAL 20 30 50 100

În funcţie de distribuţia pe sexe s-a constatat incidenţa crescută a litiazei urinare la

sexul masculin (60%), faţă de sexul feminin (40%) care necesită tratament prepoderent
medical- figura nr.13

48
 40%

60%

Figura nr.13 Tratamentul litiazei urinare corelat cu distribuţia pe sexe.

În tabelul nr.14 am prezentat repartiţia procentuală în funcţie de evoluţia bolnavilor

litiazici : -evoluţie favorabilă au avut 25% din pacienti, iar 75% au avut voluţie nefavorabilă.

Tabel nr.14: Repartiţia lotului în funcţie de evoluţie

Evoluţie Procent
Favorabilă 25%
Nefavorabilă 75%
TOTAL 100%

Am constatat preponderenţa pacienţilor cu evoluţie nefavorabilă (75%), faţă

de cei cu evoluţie favorabilă (25%)- fig. nr.14.

Figura nr.14 Repartiţia lotului în funcţie de evoluţie.

49
 Am aplicat chestionarul la un al II-lea lot de 50 de pacienţi cu litiază urinară internaţi
în Clinica de Urologie a Spitalului Clinic Judeţean Sibiu în perioada 1.03.2010-1.03.2011.
Repartiţia lotului al II-lea pe decadă de vârstă a fost:
-până la 20 de ani se înregistrează 4 cazuri
-între 20-29 ani se înregistrează 8 cazuri
-între 30-39 ani se înregistrează 9 cazuri
-între 40-49 ani se înregistreazî 11 cazuri
-între 50-59 ani se înregistrează 7 cazuri
-între 60-69 ani se înregistrează 5 cazuri
-peste 70 ani se înregistrează 6 cazuri

Tabel nr.15 Repartiţia lotului al II-lea pe decadă de vârstă

Decada de vârstă Număr cazuri Procent (%)

pân la 20 ani 4 8%
20-29 ani 8 16%
30-39 ani 9 18%
40-49 ani 11 22%
50-59 ani 7 14%
60-69 ani 5 10%
peste 70 ani 6 12%
TOTAL 50 100

Din cei 50 de pacienţi chestionaţi 20 au fost de sex feminin şi 30 de sex masculin

(tabel nr.16).

50
 Tabel nr.16 Repartitia lotului II pe sexe

Sex Număr cazuri Procent (%)

Feminin 20 40%
Masculin 30 60%
TOTAL 50 100

Figura nr.16 Repartiţia lotului II pe sexe

Din cei 50 de pacienţi chestionaţi, 28 din pacienţi provin din mediul urban iar restul de
22 provin din mediul rural. (tabel nr.17+ fig.nr.17).

Tabel nr. 17 Repartiţia lotului al II-lea in funcţie de mediul de provenienţă

Mediu de provenienţă Numeric Procent (%)

Urban 28 56%
Rural 22 44%
TOTAL 50 100

Figura nr.17 Repartiţia lotului II în funcţie de mediul de provenienţă

51
Pacienţii chestionaţi au prezentat urmatoarele simptome:

-dureri lombare în 19 cazuri

-greţuri şi vărsături în 10 cazuri
-disurie în 10 cazuri
-polakiurie în 4 cazuri
-febra în 2 cazuri,
-frisoane + transpiraţii într-un caz
-agitaţie în 2 cazuri
-urini tulburi în 3 cazuri
-hematurie într-un caz
-anxietate într-un caz

Tabel nr.18 Repartiţia lotului II în funcţie de simptomatologia litiazei urinare.

Simptome Număr cazuri Procent (%)

Durere colicativa 13 26%
Durere nefralgica 6 12%
52
 Greturi si varsaturi 10 20%
Disurie 7 14%
Polakiurie 4 8%
Febra 2 4%
Frisoane 1 2%
Agitatie 2 4%
Urini tulburi 3 6%
Hematurie 1 2%
Anxietate 1 2%
TOTAL 50 100

30% 26%
25% 20%
20%
14%
15% 12%
10% 8%
4%
5%
0%
1 2 3 4 5 6

Grafic nr.18 Repartiţia lotului II în funcţie de simptomatologie litiazei urinare

La întrebarea “La cât timp de la debutul simptomelor v-aţi adresat medicului ?”

-10 pacienţi au raspuns “după cateva ore”
-25 pacienţi au raspuns “după cateva zile”
-15 pacienţi au raspuns “după o saptămână” (tabel nr.19, fig.nr.19)

Tabel nr.19 Repartiţia lotului II în funcţie de numărul adresării la medic

Adresări la medic Număr de cazuri Procent (%)

după câteva ore 10 20%
după câteva zile 25 50%
după o săptămână 15 30%
TOTAL 50 100

Figura nr.19 Repartiţia lotului al II-lea în funcţie de numărul adresării la medic.

53
 La întrebarea “Dacă aţi ezitat, care au fost motivele ? ”

-15 pacienţi au răspuns din cauza anxietăţi

-10 pacienţi au considerat simptomele ca nefiind grave
-25 pacienţi din motive financiare (tabel nr.20)

Tabel nr.20 Rezultate la întrebarea a şasea din chestionar

Motive de ezitare Numeric Procentual

Anxietate 15 30%
N-am considerat simptomele ca fiind 10 20%
grave
Motive financiare 25 50%

Am constat conform chestionarului că majoritatea pacienţilor au ezitat să se adreseze

medicului din motive financiare (50%) fig.nr.20

54
 Figura nr.20 rezultate la întrebarea 6 din chestionar

Când li s-a spus că un posibil tratament este cel chirurgical, 40 de pacienţi au intrat în
panică şi 10 pacienţi au răspuns: “mi-am păstrat calmul chiar dacă eram îngrijorat” (tabel
nr.21, fig.nr.21)

Tabel nr.21 Rezultate la întrebarea 7 din chestionar

Starea pacienţilor Numeric Procent

am intrat în panică 40 80%
mi-am pastrat calmul chiar daca 10 20%
eram îngrijorat
TOTAL 50 100

Figura nr.21 Rezultate la întrebarea 7 din chestionar

55
 La întrebarea “Asistenta medicală v-a explicat regimul alimentar pe care trebuia să-l
respectaţi ?”, 18 pacienţi au fost informaţi despre regimul alimentar de către asistenta
medicală, 20 de pacienţi în măsură mai mică, iar 12 pacienţi nu au fost informaţi despre
regimul alimentar. (tabel nr.22)

Tabel nr.22 Rezultate la întrebarea nr.8 din chestionar

Da Foarte puţin Nu
Nr. Procent Nr. Procent Nr. Procent
Regim
pacienţi (%) pacienţi (%) pacienţi (%)
18 36% 20 40% 12 24%

Educaţia pentru sănătate reprezintă o problemă primordială în îngrijirea ş tratarea

bolnavilor.
Din acest studiu rezultă că asistentele medicale au acordat insuficient timp pacienţilor
pentru discuţii despre regim.
Este foarte posibil ca acest lucru să se fi întâmplat datorită:
-numărului tot mai mare de pacienţi internaţi pe Clinica de Urologie
-timpul foarte scurt pe care îl au la dispoziţie pentru un pacient
-multitudinea manoperelor pe care trebuie să le efectueze.

Figura nr.22 Rezultate la întrebarea a opta din chestionar

56
 Din cei 50 de pacienţi chestionaţi, 22 de pacienţi au o părere foarte bună despre
asistenţa medicală acordată, 20 bună şi 8 pacienţi mai puţin bună. (tabel nr.23, fig. nr.23).

Tabel nr.23 Rezultate la întrebarea a noua din chestionar

Aprecieri Număr pacienţi Procent (%)

Foarte bună 22 44%
Bună 20 40%
Mai puţin bună 8 16%
TOTAL 50 100

57
 Figura nr.23 Rezultate la întrebarea 9 din chestionar

Chestionaţii ar dorii:
-o comunicare mai eficientă asistentă-pacient
-individualizarea îngrijirilor
-este necesară modificarea gândirii activităţii nursei – tabel nr.24

Tabel nr.24 Rezultate la întrebarea 10 din chestionar

Sugestii Procent (%)

o comunicare mai eficientă asistentă-pacient 40%
individualizarea îngrijirilor 20%
este necesară modificarea activităţii nursei 40%
TOTAL 100

Figura nr.24 Rezultate la întrebarea 10 din chestionar.

20%

40%

40%

CONCLUZII

1) Studiul efectuat a evidenţiat că litiaza urinară este mai frecventă la decada de vârstă
40-49 ani şi la sexul masculin.
2) Nu s-a observat o diferenţă semnificativă a localizării litiazei urinare (în 20 de cazuri a
fost o localizare la nivelul rinichiului stâng şi în 22 de cazuri litiaza renală s-a localizat
la nivelul rinichiului drept)
3) Principalele simptome ale litiazei urinare au fost durerile, greţurile şi vărsăturile.
4) Complicaţiile litiazei urinare au apărut la un număr redus de pacienţi şi au fost în
principal de natură infecţioasă.

58
 5) Majoritatea pacienţilor au beneficiat de tratament medical pe când un număr redus de
pacienţi au necesitat intervenţie chirurgicală.
6) Majoritatea pacienţilor chestionaţi au ezitat să se prezinte la medic din motive
financiare.
7) Majoritatea pacienţilor chestionaţi au fost mulţumiţi de asistenţa medicală acordată.
8) Pacienţii chestionaţi au considerat că o comunicare mai eficientă asistentă medicală-
pacient poate duce la o îmbunătăţire a îngrijirilor.
9) Pornind de la constatarea incidenţei crescute a litiazei urinare şi de la discuţiile avute
cu aceşti pacienţi am observat că:
 educaţia de sănătate a pacientului constituie punctul sensibil al sistemului
nostru de asistenţă medicală
 pliantele, cursurile, discuţiile cu personalul medical sunt utile astfel încât
pacienţii să înţeleagă că :
 trebuie să accepte şi să urmeze sfatul medicului
 este important respectarea perioadei de administrare a
medicamentelor chiar dacă acesta se simte foarte bine
 încetarea administrării medicamentelor din propria iniţiativă a
pacientului va creşte riscul litiazei urinare
 schimbarea stilului de viaţă:
-evitarea kilogramelor în plus
-reducerea consumului de sare
-reducerea consumului de alcool
-renunţarea la obiceiul de a fuma.

BIBLIOGRAFIE

1.April E. W.-Anatomy, Harwal Publishing Co Media, ed.2007

2.Boja R- Chirurgie percutanata reno-ureterală. Ed. Leda şi Muntenia, Constanţa 2008
3. Ciocalteu A.- Nefrologie, Editura Infomedica, Bucureşti, 2000
4.Ciocalteu A.-Litiaza urinara, Editura ICTCM, Bucureşti, 2002
5.Ciocalteu A. –Răsunetul renal al litiazei coraliforme bilaterale. Nefrologie, nr.2, 2003
6.Congresul Naţional de Urologie RAMUROiunie 2009
7.Constantiniu R- Litiaza urinară. Angelescu N. ed. Tratat de Patologie Chirurgicala
Bucureşti. Ed. Medicala: 2005

59
8.Constantiniu R- Tratamentul intervenţional al litiazei reno-ureterale, în Urologie Clinica sub
red. I. Sinescu, Cap. 14, Ed. Med. Amaltea, Bucureşti 2005
9.Craciun I., Spataru T., Ianculescu P., Grigore N., Marcu A.- Insuficienţa renală obstructiva
litiazica, Urologia, vol I. Nr1.,2001
10.Craciun I- Urologie, Ed Tribuna Sibiu, 2005
11.Drăgan P., Miclea F- Curs de urologie, UMF Timisoara, 2008
12. Damiano R, Antorino R,, Esposito C, Cantieleo F, Sacco R, de Sio M et al- Stent
positioning ureteroscopy for urinary calculi:the guestion is still open. Eur Urol 2004
13.Dretler SP – Prevention of retrograde stone migration during ureteroscopy. Nat Clin Pract
Urol 2006
14.D’addessi A, Bongiovannil,Sasso F, Gulino G, Falabella R, Bassi P-Extracorporeal
shockwave lithotripsy in pediatrics; J Endourol. 2008
15.Elefterescu R., Baier I., Ciuchendea R., Craciun I., Manitiu I.-Radiologie, Vol. I si II, Ed.
ULB Sibiu, 2005
16.El-Assmy A, El-Nahas AR, Madbouly K, Abdel-Khalek M, Abo-Elghar ME, Sheir KZ-
Extracorporeal shock- wave lithotripsy monoterapy of partial staghorn calculi. Prognostic
factors and long-term results; Scand J Urol Nephrol. 2006
17.Georgescu P.- Urologie- curs pentru uzul studenţilor, Craiova, 2003
18.Gherasim.- Bolile aparatului renal, Editura Medicală, Bucuresti 2
19.Golea O, Osan V, Simion C- Ureteroscopia retrogradă rigidă în terapia calculilor ureterului
terminal, post-ESWL eşuat/complicat. Rev. Rom Urol, 2002
20.Harison.-Principiile medicinei interne, ediţia a-20-a, Editura Teora, Bucureşti, 2009
21.Hollingsworth JM., Rogers MA. Kaufman SR, Bradfort TJ, Saint S, Wei JT et al; Medical
therapy to facilitate urinary stone passage: a meta-analysis. Lancet 2006
22.Lehtoranta K, Tukiainen E, Lindell O- Examination of a pacient with ureteral calculi and
the possibilities of diet and drug therapy. Duodecim 2008
23.Liliana Coldea, Luminiţa Beldean, Gheorghinica Gal, Monica Seuchea, Alina Pintea-
Nevoi fundamentale- intervenţii nursing, Editura „Alma Mater” Sibiu,2003
24. Luminiţa Beldean, Liliana Coldea, Ana Helgiu- Aspecte nursing în afecţiuni ale aparatului
digestiv şi renal, Editura Universităţii „Lucian Blaga” 2005
25.Luminita Beldean, Liliana Coldea, Alina Helgiu- Aspecte nursing în afecţiuni ale
aparatului digestiv şi renal, Editura Universităţii „Lucian Blaga” 2000
26.Manu R- Litotripsia extracorporeală cu unde de soc(ESWL), în Urologie Clinica sub red. I.
Sinescu, Cap. 13, Ed. Med. Amaltea, Bucureşti, 162-165, 2001
27.Massry S., Glassock R. – Textbook of Nephrology, Williams& Wilkins, Baltimore, 2001

60
28.Mozes C- Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. a-V-a, vol. I, II, Ed. Medicala, Bucureşti, 2000
29. Nicolescu D.- Bazele chururgiei endourologice, Ed. Eurobit, Timisoara, 2002
30.Ohkawa M., Tokunaga S., Nakashima T.- Thiazide treatment for calcium urolithiasis in
patients with idiopathic hypercalciuria, Br. J. Urol., 2005 73.
31.Osan V, Simion Carmen, Golea O-Eficienţa ESWL pentru calculii din ureterul inferior.
Rev. Rom. Urol., vol. 1, nr.1, 2010
32.Ramakrishnan PA, Madhan M, al-Bulushi YH,Nair P, al Kindy A- Extracorporeal
shockwavw lithotripsy in infants; Can J Urol.2007
33.Romoşan I.- Rinichiul – Ghid diagnostic şi terapeutic, Editura Medicală, Bucureşti, 2005.
34.Schrier R. W. – Manual of Nephrology, fifth edition, Lippincott, Williams& Wilkins, 2006
35. Sinescu I-Litiaza aparatului urinar, în Urologie Clinica sub red. I. Sinescu , Cap. 11, Ed.
Med. Amaltea, Bucureşti,162-165, 2006
36.Slavkovic A, Radevanovic M, Vlajkovic M, Novakovic D, Djordjevic N and Stefanovic V:
Extracorporeal shock wave lithotripsy in the management of pedriatic urolithiasis. Urol Res
2006
37.Tiselius H-G, Ackermann D, Alkenp, Buck C, Conort P, Gallucci Met al- Guidelines on
urolithiasis 2007
38.White W, Klein F- Five year clinical experience with the Dornier Delta lithotriptor;
Urology 2006
39.www.uroweb.org/nc/professional-sources/guidelines/online

61