STRUCTURI EUROPENE DE COOPERARE POLIȚIENEASCĂ ȘI

JUDICIARĂ
1. Rolul Parlamentului European
Parlamentul a jucat un rol-cheie în elaborarea legislației UE în domeniul
cooperării polițienești, făcând din siguranța cetățenilor europeni o prioritate politică. De
asemenea, în cadrul procedurii legislative ordinare, continuă să lucreze la îmbunătățirea
cooperării polițienești, pe picior de egalitate cu Consiliul.
Principalul instrument al cooperării polițienești este Europol, care este un pilon
central al infrastructurii europene de securitate internă extinsă. Ca parte a reformei
Europol, Parlamentul a pledat în mod activ în favoarea unui control parlamentar mai
extins și a unor norme mai stricte în materie de protecție a datelor.
Cooperarea polițienească și politicile aferente sunt încă în curs de dezvoltare,
acordându-se atenție mai ales contracarării mai eficace a amenințărilor și infracțiunilor
paneuropene și, în special în ceea ce privește Parlamentul, respectând în același timp
normele în materie de drepturi fundamentale și protecție a datelor.
Cu toate că a avut loc o revizuire completă a normelor aplicabile agențiilor UE
de cooperare polițienească, vor fi necesare eforturi concertate pentru a consolida și mai
mult măsurile de cooperare polițienească, în special în ceea ce privește schimbul de
date și de dovezi între autoritățile de aplicare a legii din statele membre, precum și între
acestea și agențiile UE.
Parlamentul a îndemnat statele membre să realizeze îmbunătățirile de
standardizare tehnică necesare în ceea ce privește calitatea datelor și să stabilească un
cadru juridic pentru o viitoare abordare a „schimbului implicit de informații”.
Pe măsură ce numărul sarcinilor și așteptările cresc, trebuie să se asigure resurse
financiare și umane adecvate pentru agențiile UE. În plus, rolul Parlamentului va trece
probabil de la introducerea de nouă legislație la monitorizarea punerii în aplicare a
legislației.
 Parlamentul este acum un actor instituțional cu drepturi depline în domeniul
politicilor de securitate și ar trebui să joace un rol esențial în evaluarea și definirea
politicilor de securitate internă. Acesta a lăsat deja o amprentă de neșters asupra
politicii de securitate internă, inclusiv asupra politicilor în materie de cooperare
polițienească.

2. EUROPOL
Principalul instrument al cooperării polițienești îl reprezintă Oficiul European de
Poliție (Europol), un element central al arhitecturii europene de securitate internă
extinse. Cooperarea și politicile se dezvoltă în continuare, acordându-se o atenție
deosebită contracarării mai eficace a amenințărilor și infracțiunilor paneuropene și, în
special în ceea ce privește Parlamentul European, respectând drepturile fundamentale și
normele în materie de protecție a datelor.
Europol este o agenție care are ca scop principal scop să facă Europa mai sigură.
Aceasta sprijină statele membre ale UE în lupta împotriva terorismului, criminalității
informatice și a altor forme grave și organizate de criminalitate. Europol colaborează,
de asemenea, cu numeroase state partenere din afara UE și cu organizații internaționale.
Rețelele infracționale și teroriste la scară largă reprezintă o amenințare semnificativă la
adresa securității interne a UE. Cele mai mari amenințări la adresa securității sunt
terorismul, traficul internațional de droguri și spălarea de bani, frauda organizată,
falsificarea bancnotelor și monedelor euro și traficul de ființe umane.
Europol a fost înființat în temeiul Regulamentului privind Europol. Acesta are
sediul la Haga, în Țările de Jos.
Tratatul TREVI a introdus și principiul creării unui „Oficiu european de poliție”
(Europol), care, inițial, a funcționat ca Unitatea Droguri Europol. Convenția Europol a
fost semnată la 26 iulie 1995, deși oficiul nu și-a început oficial activitatea decât la
1 iulie 1999, cu atribuții extinse acordate prin Tratatul de la Amsterdam (semnat la
2 octombrie 1997).
 Cadrul instituțional actual
Cadrul instituțional a fost mult simplificat prin Tratatul de la Lisabona (TFUE),
majoritatea măsurilor de cooperare polițienească fiind acum adoptate în cadrul
procedurii legislative ordinare (codecizie) și făcând obiectul controlului jurisdicțional
exercitat de Curtea de Justiție.
Cu toate acestea, lăsând la o parte caracteristicile specifice ale Spațiului de
libertate, securitate și justiție cooperarea polițienească și cooperarea judiciară în materie
penală nu au fost integrate complet în cadrul comunitar și își păstrează câteva dintre
caracteristicile inițiale:
 Dreptul de inițiativă al Comisiei poate fi exercitat și de statele membre, dacă
reprezintă un sfert din membrii Consiliului (articolul 76 din TFUE);
 Parlamentul European este consultat doar cu privire la măsurile de cooperare
operativă, adoptate în unanimitate de Consiliu. Dacă nu există unanimitate în Consiliu,
există posibilitatea ca nouă sau mai multe state membre să colaboreze pe baza unei
cooperări consolidate. În acest scenariu, Consiliul European suspendă procesul pentru a
încerca să ajungă la un consens [așa-numitul mecanism al „frânei de urgență” prevăzut
la articolul 87 alineatul (3) din TFUE].

La nivelul UE, Europol se subordonează miniștrilor din cadrul Consiliului

Justiție și Afaceri Interne.

Consiliul este și principalul for răspunzător pentru controlul și orientarea agenției

Europol. Acesta numește directorul și directorii adjuncți și aprobă bugetul Europol
(care face parte din bugetul general al UE), împreună cu Parlamentul European. De
asemenea, Consiliul poate să adopte regulamente privind activitatea Europol, împreună
cu Parlamentul European. În fiecare an, Consiliul înaintează către Parlamentul
European un raport special privind activitatea Europol.
 La 1 ianuarie 2010, Europol a devenit o agenție a UE cu drepturi depline. La 1
mai 2017, după intrarea în vigoare a noului regulament, Europol a devenit oficial
Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii.
Noul regulament a fost adoptat la 11 mai 2016, când Parlamentul European a
votat cu privire la competențele actualizate care să permită Europol să-și intensifice
eforturile de combatere a terorismului, a criminalității informatice și a altor forme grave
de criminalitate și de criminalitate organizată. Noul regulament consolidează rolul
Europol în sprijinirea cooperării între autoritățile de aplicare a legii din UE.
Rolul Europol
Europol-ul sprijină activităţile de aplicare a legii desfăşurate de statele membre,
îndreptate în special împotriva:
 􀂾 traficului ilegal de droguri;
 􀂾 reţelelor ilegale de imigraţie;
 􀂾 terorismului;
 􀂾 falsificării banilor (falsificarea monedei euro) şi a altor mijloace de plată;
 􀂾 traficului cu fiinţe umane inclusiv pornografia infantilă;
 􀂾 traficului ilegal cu vehicule;
 􀂾 spălării banilor.
 Infracțiuni informatice;
 Bande criminale de motocicliști
În plus, principalele priorităţi ale Europol-ului includ infracţiunile împotriva
persoanelor, infracţiunile financiare şi infracţiunile cibernetice. Aceasta se aplică
atunci când este implicată o structură de crimă organizată şi sunt afectate două sau
mai multe state membre. Europol-ul oferă sprijin prin:
- facilitarea schimbului de informaţii, potrivit legii naţionale, dintre ofiţerii de
legătură ai Europol-ului (OLE). Ofiţerii de legătură sunt detaşaţi pe lângă
Europol de către statele membre, ca reprezentanţi ai agenţiilor naţionale ce se
ocupă de aplicarea legii din aceste state;
 - oferirea de analize operative în vederea sprijinirii operaţiunilor;
- elaborarea de rapoarte strategice (de ex. evaluarea ameninţării) şi analiza
activităţilor criminale pe baza informaţiilor şi datelor oferite de statele membre şi
de terţi;
- oferirea de expertiză şi sprijin tehnic pentru anchetele şi operaţiunile realizate
în cadrul UE, sub supravegherea şi cu răspunderea legală a statelor membre
interesate. Europol-ul activează şi în domeniul promovării analizei criminalistice
şi a armonizării tehnicilor de anchetă din cadrul statelor membre.
Dat fiind că activităţile ce ţin de crima organizată la nivel internaţional nu se
opresc la graniţele naţionale, pentru îndeplinirea rolului său, Europol-ul şi-a îmbunătăţit
cooperarea privind aplicarea legii internaţionale, prin negocierea de acorduri operative
bilaterale sau strategice cu alte state şi organizaţii internaţionale, după cum urmează:
Bulgaria, Columbia, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană, inclusiv Oficiul
European Anti-Fraudă (OLAF), Eurojust, Centrul European de Monitorizare a
Drogurilor şi Dependenţei de Droguri, Islanda, Interpol, Norvegia, Elveţia, Turcia,
Statele Unite ale Americii, Biroul ONU privind Drogurile şi Criminalitatea, Organizaţia
Mondială a Vămilor, România şi Rusia.
Europol a înființat mai multe unități specializate pentru a răspunde la
aceste amenințări:
 Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3), cu scopul de
a consolida reacția autorităților de asigurare a respectării legii la criminalitatea
informatică în UE și astfel contribuie la protejarea cetățenilor, a întreprinderilor și a
guvernelor europene de criminalitatea online;
 Centrul european privind introducerea ilegală de migranți (EMSC), cu scopul de
a sprijini statele membre ale UE în depistarea și neutralizarea rețelelor infracționale
complexe și sofisticate implicate în introducerea ilegală de migranți;
 Centrul european de combatere a terorismului (CECT) este un centru de
operațiuni și un centru de expertiză care reflectă nevoia tot mai mare ca UE să își
consolideze răspunsul la actele de terorism;
 Coaliția coordonată de combatere a infracțiunilor legate de proprietatea
intelectuală (IPC3) oferă sprijin operațional și tehnic agențiilor de aplicare a legii și
altor parteneri;
 FIU.net este o rețea informatică descentralizată și sofisticată care sprijină
unitățile de informații financiare (FIU) din UE în lupta lor împotriva spălării banilor și
a finanțării terorismului;
 Unitatea UE de semnalare a conținutului online (EU IRU) detectează și
investighează conținutul rău intenționat pe internet și pe rețelele de socializare.
Pentru a conferi agenției un grad mai ridicat de responsabilitate, a fost instituit un
grup mixt de control parlamentar specializat (JPSG) pentru Europol, în temeiul
Regulamentului privind Europol. Articolul 88 din TFUE prevede că activitățile Europol
sunt supuse unei proceduri de control de către Parlamentul European, iar parlamentele
naționale sunt asociate acestei proceduri. Potrivit articolului 51 din Regulamentul
Europol, JPSG monitorizează din punct de vedere politic activitățile Europol în
îndeplinirea misiunii sale, inclusiv în ceea ce privește impactul respectivelor activități
asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice.
3. CEPOL
CEPOL este o agenție dedicată dezvoltării, implementării și coordonării
activităților de formare a funcționarilor responsabili cu aplicarea legii.
CEPOL contribuie la o Europă mai sigură prin facilitarea cooperării și a
schimbului de cunoștințe între funcționarii responsabili cu aplicarea legii din statele
membre ale UE și, într-o anumită măsură, din țări terțe, în legătură cu aspecte ce decurg
din prioritățile UE în domeniul securității, în special din ciclul de politici ale UE
privind criminalitatea gravă și organizată.
 Începând cu 1 iulie 2016, data noului său mandat legal, denumirea oficială a
agenției CEPOL este „Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de
Aplicare a Legii” și are sediul la Budapesta.
CEPOL reunește specialiști cu competențe în materie de aplicare a legii pentru:
 a le oferi posibilități de dezvoltare personală și profesională prin formare;
 a contribui prin instruire la soluționarea problemelor legate de securitatea
europeană;
 a stabili rețele de institute de formare și de specialiști.
CEPOL contribuie la o Europă mai sigură prin consolidarea cooperării și a
schimbului de cunoștințe între membrii personalului responsabil cu aplicarea legii din
statele membre ale Uniunii Europene și, într-o anumită măsură, din țări terțe cu privire
la aspectele problematice care derivă din prioritățile UE în materie de securitate, în
special, din ciclul de politici ale UE referitoare la infracțiunile grave și la criminalitatea
organizată.
Obiective : CEPOL reunește o rețea de institute de formare pentru personalul
responsabil cu aplicarea legii din statele membre ale UE și le sprijină prin oferirea de
formări inovatoare și avansate privind prioritățile de securitate, cooperarea în materie
de aplicare a legii și schimbul de informații. CEPOL colaborează, de asemenea, cu
instituții UE, organizații internaționale și țări terțe pentru a se asigura că cele mai
serioase amenințări la adresa securității sunt abordate colectiv.
Principalele obiective şi sarcini ale CEPOL sunt:
• Creşterea cunoştinţelor referitoare la sistemele poliţieneşti naţionale şi structurile
organizatorice ale acestora din Statele Membre,la Europol şi la cooperarea
poliţienească trans-frontalieră în interiorul Uniunii Europene;
• Întărirea cunoştinţelor referitoare la instrumentele internaţionale, în particular
acelea care deja există la nivelul Uniunii Europene în domeniul cooperării în domeniul
combaterii criminalităţii;
 • Asigurarea unei pregătiri potrivite ţinând cont de respectarea drepturilor
democratice, respectiv dreptul la apărare;
• Încurajarea cooperării cu alte instituţii de pregătire;
CEPOL este condus de un director executiv care răspunde în fața unui Consiliu
de administrație. Consiliul de administrație este format din reprezentanți din statele
membre ale UE și din Comisia UE.
Portofoliul CEPOL cuprinde, în prezent, activități în săli de curs, formare online
(și anume seminare online, module online, cursuri online etc.), programe de schimb,
programe comune de studiu, cercetare și știință.
4. FRONTEX
Frontex, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, a fost
înființată în 2004 cu scopul de a sprijini statele membre ale UE și țările asociate
spațiului Schengen în protejarea frontierelor externe ale spațiului de liberă circulație al
UE. În calitate de agenție a Uniunii Europene, Frontex este finanțată din bugetul UE,
precum și din contribuțiile țărilor asociate spațiului Schengen. Până în 2020, personalul
agenției va număra aproximativ 1 000 de membri, aproape un sfert dintre aceștia fiind
detașați din statele membre și urmând să revină la locurile de muncă din țările lor după
încheierea mandatului la Frontex.

5. INTERPOL
Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (International Criminal Police
Organization) - INTERPOL - este cea mai mare organizaţie internaţională de poliţie,
având 190 de ţări membre, fiecare reprezentată de câte un Birou Naţional Central.
Creată ca reacţie la dezvoltarea criminalităţii internaţionale, organizaţia are rolul
de a permite autorităţilor de poliţie criminală să lucreze împreună pentru a face ca
lumea să devină un loc mai sigur. Unul dintre scopurile INTERPOL-ului este
asigurarea şi dezvoltarea asistenţei reciproce cât mai largi a acestor autorităţi, în cadrul
legilor existente în diferite ţări şi în spiritul Declaraţiei universale a drepturilor omului.
 5. Comitetul permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate
internă (COSI)
În temeiul articolului 71 din TFUE, „în cadrul Consiliului se instituie un comitet
permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea și consolidarea cooperării
operaționale în materie de securitate internă.
Comitetul promovează coordonarea acțiunii autorităților competente ale statelor
membre. În acest sens:
 asigură cooperarea operațională eficace axată pe chestiuni de securitate internă a
UE, inclusiv în domeniul aplicării legii, al controlului la frontiere și al cooperării
judiciare în materie penală
 evaluează direcția generală și eficiența cooperării operaționale
 asistă Consiliul în reacțiile la atacuri teroriste sau la catastrofele naturale sau
provocate de om
La lucrările comitetului pot fi implicați reprezentanții organelor, ai oficiilor și ai
agențiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European și parlamentele naționale sunt
informate cu privire la derularea acestor lucrări.”
COSI este alcătuit din funcționari de înalt nivel din Ministerul de Interne și/sau
de Justiție al fiecărui stat membru al UE, precum și din reprezentanți ai Comisiei și ai
SEAE. Europol, Eurojust, Frontex, CEPOL și alte organisme relevante pot fi invitate să
participe la reuniuni ca observatori.
COSI a fost instituit prin Decizia Consiliului din 25 februarie 2010 privind
instituirea Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de
securitate internă (2010/131/UE).
 6. Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE)
Centrul de situații și de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) nu este un
organism propriu-zis de cooperare polițienească, deoarece este o direcție în cadrul
Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și se ocupă doar de analiză strategică.
Cu toate acestea, centrul contribuie la cooperarea polițienească, elaborând
evaluări ale amenințărilor pe baza informațiilor furnizate de serviciile de informații,
armată, diplomați și serviciile de poliție. INTCEN poate, de asemenea, să contribuie în
mod util dintr-o perspectivă operativă, punând, de exemplu, la dispoziție informații la
nivelul UE privind destinațiile, motivele și mișcările teroriștilor.

Agenții pentru cooperarea judiciară în materie penală și alte organisme

conexe

1. Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală

(Eurojust)

Eurojust stimulează și îmbunătățește coordonarea anchetelor și urmăririlor

penale și cooperarea dintre autoritățile statelor membre. În special, facilitează
executarea cererilor internaționale de asistență juridică reciprocă și punerea în aplicare
a cererilor de extrădare. Eurojust sprijină autoritățile din statele membre prin toate
mijloacele posibile, astfel încât anchetele și urmăririle penale în legătură cu
infracțiunile transfrontaliere să se desfășoare mai eficace.
Eurojust își îndeplinește sarcinile prin intermediul statelor membre sau
acționează ca un colegiu. Acest organism are puterea de a solicita autorităților naționale
competente să cerceteze sau să inițieze urmărirea penală pentru anumite fapte, să
stabilească dacă una dintre acestea se află într-o poziție mai bună pentru efectuarea de
cercetări sau inițierea urmăririi penale a anumitor fapte, să realizeze coordonarea
autorităților competente, să înființeze o echipă de anchetă comună sau să furnizeze
orice informații necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
 Eurojust asigură schimbul de informații dintre autoritățile competente și le
sprijină pentru asigurarea coordonării și cooperării optime. Eurojust cooperează și cu
Rețeaua Judiciară Europeană, cu Europol și cu OLAF. Eurojust oferă asistență logistică
și poate organiza și facilita întâlniri de coordonare între autoritățile judiciare și
autoritățile de poliție ale diferitelor state pentru a ajuta la rezolvarea problemelor
juridice și a celor practice.
Eurojust poate acorda asistență unui stat membru, la cererea acestuia, în
anchetele și urmăririle penale ce vizează statul membru în cauză și un stat nemembru
dacă Eurojust și statul nemembru au încheiat un acord de cooperare sau dacă s-a
demonstrat un interes esențial.
Eurojust se ocupă de aceleași tipuri de infracțiuni și delicte pentru care deține
competențe Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii
(Europol), cum ar fi terorismul, traficul de droguri, traficul de persoane, contrafacerea,
spălarea banilor, criminalitatea informatică, criminalitatea contra patrimoniului sau
bunurilor publice, inclusiv frauda și corupția, infracțiunile care aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii, infracțiunile ecologice și participarea la o organizație
criminală.
La cererea unui stat membru, Eurojust poate, de asemenea, să ofere asistență în
anchetele și urmăririle penale legate de alte tipuri de infracțiuni.

Care este componența Eurojust?

Eurojust este alcătuit din 28 de membri la nivel național, câte unul din fiecare
stat membru al UE. Membrii la nivel național sunt detașați în conformitate cu sistemele
juridice respective și ocupă poziții permanente la Haga. Membrii la nivel național sunt
procurori, judecători sau ofițeri de poliție cu competență echivalentă având o experiență
îndelungată. Unii membrii la nivel național beneficiază de sprijinul unor adjuncți,
asistenți sau experți naționali detașați.
 2. Parchetul European (European Public Prosecutor's Office, EPPO)
Este un organism independent al Uniunii Europene (UE) care este înființat în
baza Tratatului de la Lisabona între 22 din cele 28 de state membre ale UE, utilizând
procedura „cooperării consolidate”. Acesta va avea sediul la Luxemburg, alături
de Curtea Europeană de Justiție (ECJ) și Curtea Europeană de Conturi (ECA).
Rol și structură
Rolul EPPO este de a investigarea și urmărirea penală a fraudei
împotriva bugetului UE și a altor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE,
inclusiv a fraudei privind fondurile UE de peste 10.000 de euro și a cazurilor de fraudă
transfrontalieră în materie de TVA care implică daune mai mari de 10 milioane de euro.
Anterior, doar autoritățile naționale ar fi putut investiga și urmări penal aceste
infracțiuni și nu puteau să acționeze dincolo de granițele lor.
Organismul este destinat să fie descentralizat, bazat pe procurori europeni
delegați localizați în fiecare stat membru. Biroul central are un procuror șef european,
susținut de 20 de procurori europeni, personal tehnic și de investigație. EPPO poate
solicita arestarea unui suspect, însă acest lucru trebuie confirmat de autoritatea
națională.
Procurorul-șef european are un mandat de 7 ani, care nu va putea fi reînnoit.
Instituţiile de cooperare poliţienească la nivelul României sunt: Punctul
Naţional Focal, Unitatea Naţională Europol, Biroul SIRENE (Supplimentary
Information REquested at the National Entries) Instituţia ataşaţilor de afaceri
interne/ofiţerilor de legătură, Centrul Regional SECI, Biroul Naţional Interpol. Ele
reflectă principalele instituţii de cooperare poliţienească internaţională de la diferite
nivele:
􀂾 regional – Europol, Centrul SECI;
􀂾 global – OIPC Interpol, ONU (convenţii, programe);
􀂾 multilateral – Task Force-uri;
 􀂾 bilateral – instituţia ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de
legătură.
OFICIUL EUROPEAN DE LUPTĂ ANTIFRAUDĂ
Ce este OLAF
Bugetul Uniunii Europene finanțează numeroase programe și proiecte care
îmbunătățesc viața cetățenilor din UE și din afara ei. Utilizarea necorespunzătoare a
fondurilor acordate de la bugetul UE sau sustragerea de la plata impozitelor, a taxelor și
a altor sume datorate care alimentează bugetul UE îi afectează în mod direct pe cetățeni
și prejudiciază întregul proiect european.
Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) este singurul organism al UE care
are misiunea de a identifica, de a investiga și de a stopa actele de fraudă cu fonduri ale
UE.
În îndeplinirea misiunii sale, OLAF:
 realizează investigații independente cu privire la acte de fraudă și corupție în care
sunt implicate fondurile UE, pentru a se asigura că banii contribuabililor sunt
direcționați către proiecte care pot crea locuri de muncă și favoriza creșterea
economică în Europa
 contribuie la consolidarea încrederii cetățenilor în instituțiile UE, investigând
cazurile de abateri grave ale personalului UE și ale altor membri ai instituțiilor
europene
 elaborează o politică solidă de combatere a fraudei în UE.
Ce face OLAF
OLAF poate investiga aspecte legate de fraudă, corupție și alte infracțiuni care
afectează interesele financiare ale UE, vizând:
 toate cheltuielile UE - principalele categorii de cheltuieli sunt fondurile
structurale, politica agricolă și fondurile de dezvoltare rurală, cheltuielile directe
și ajutorul extern
 anumite tipuri de venituri ale UE, în special taxele vamale
  suspiciunile de abateri profesionale grave ale personalului și ale membrilor
instituțiilor UE.
Ciclul de viață al unei investigații făcute de OLAF
OLAF primește, din diverse surse, informații privind posibile fraude și abateri. În
majoritatea cazurilor, aceste informații rezultă din controalele efectuate de persoanele
responsabile pentru gestionarea fondurilor UE în cadrul instituțiilor europene sau în
statele membre.
Toate sesizările primite de OLAF fac obiectul unei evaluări inițiale pentru a se
stabili dacă se încadrează în domeniul de competență al Oficiului și dacă îndeplinesc
criteriile pentru deschiderea unui caz.

Cazurile deschise se încadrează într-una din următoarele trei categorii:

 investigații interne: investigații administrative în cadrul instituțiilor și
organismelor Uniunii Europene în scopul detectării fraudei, a corupției și a
oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale UE, inclusiv
a abaterilor grave legate de îndeplinirea îndatoririlor profesionale.
 investigații externe: investigații administrative în afara instituțiilor și
organismelor Uniunii Europene, în scopul detectării fraudei sau a altor abateri
comise de persoane fizice sau juridice. Cazurile sunt clasificate drept investigații
externe dacă OLAF furnizează majoritatea materialelor aferente.
 cazuri de coordonare: OLAF contribuie la anchetele desfășurate de autoritățile
naționale sau de alte organisme ale UE, prin facilitarea colectării și schimbului
de informații și stabilirea de contacte.
Cooperarea poliţienească internaţională se realizează prin instrumente
specifice, care au rolul de a asigura cadrul legal oferit atât de dreptul naţional, cât
şi de dreptul public internaţional.
Instrumentele de cooperare se constituie ca forme-cadru, reciproc
recunoscute de state, care stabilesc condiţiile şi modalităţile de cooperare.