UNIVERSITATEA DE STAT LUCIAN BLAGA

FACULTATEA DE DREPT SIMION BARNUȚIU

TEMĂ DE CONTROL. DISCIPLINA:

DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC

TITLUL TEMEI DE CONTROL:

INTERPRETAREA TRATATELOR
INTERNAȚIONALE

Student anul II:

Moroianu Ana-Maria

Miercurea Ciuc
2014
 Interpretarea tratatelor internaţionale
Tratatul internaţional constituie izvorul principal, fundamental al
dreptului internaţional public contemporan. Instrument juridic de manifestare a
acordului de voinţă dintre state, tratatele internaţionale cuprind norme noi de
drept internaţional sau norme care modifică într-o manieră benefică ori abrogă
pe cele aflate în vigoare.

Cu toate că activitatea de încheiere a tratatelor este consemnată din cele

mai vechi perioade cronologice, importanţa acestora a crescut mai ales începând
cu secolul al XIX-lea, marcat de apariţia tratatelor multilaterale. Prima
consacrare juridică a importanţei valori pe care tratatele internaţionale o posedă
ca izvoare ale dreptului internaţional public o întâlnim în cadrul Convenţiei
privind dreptul tratatelor, care a fost adoptată la Viena, în anul 1969, care a
recunoscut rolul fundamental al tratatelor în istoria relaţiilor internaţionale şi...
importanţa din ce în ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaţional şi
ca mijloc de dezvoltare a cooperării paşnice între naţiuni, oricare ar fi regimurile
lor constituţionale.

Tratatele internaţionale sunt documente care exprimă clar acordul de

voinţă al părţilor contractante, prin procedurile complexe de aplicare şi
interpretare. Actualul context internaţional evidenţiază într-o manieră extrem de
sugestivă faptul că relaţiile de colaborare au depăşit stadiul din trecut,
reprezentând o necesitate stringentă, o condiţe indinspensabilă a dezvoltării şi
progresului fiecărei naţiuni, respectiv a întregului aparat comunitar. În aceste
condiţii, tratatul internaţional constituie mijlocul juridic cel mai utilizat prin care
se stabilesc raporturi juridice între state, în toate domeniile societăţii
internaţionale.

Este recunoscută importanţa considerabil mai mare a tratatelor ca izvor al

dreptului internaţional şi ca mijloc de dezvoltare a cooperării paşnice între
naţiuni, indiferent de regimurile lor constituţionale şi sociale. Suveranitatea şi
egalitatea în drepturi, dreptul naţiunilor de a-şi hotărî singure soarta au ca
finalitate asigurarea libertăţii şi dezvoltarea potrivit voinţei şi intereselor lor
fundamentale. Conţinutul juridic al suveranităţii de stat presupune că şi condiţie
esenţială egalitatea în drepturi şi protecţia deplină din partea legislaţiei
internaţionale pentru toate statele, dreptul de decizie în problemele interne şi
externe. Concomitent, obligaţia fiecărui stat de a respecta drepturile suverane ale
altor state, de a nu se amestecă în afacerile lor interne este o condiţie esenţială a
aplicării tratatelor internaţionale.

Aspecte privind aplicarea tratatelor

Tratatele internaţionale sunt iniţiate, negociate şi convenite de părţi în

scopul aplicării lor în acele domenii ale relaţiilor internaţionale care au făcut
obiectul reglementării1.

Forţa obligatorie a tratatelor faţă de părţi.

Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor precizează că "Orice tratat

în vigoare leagă părţile" şi trebuie să fie executat de către acestea cu "bună-
credinţă"2.

Tratatele au forţă obligatorie pentru părţi, care, prin acordul lor de voinţă,
au convenit drepturile şi obligaţiile stipulate în conformitate cu interesele lor.
Buna-credinţă are un caracter general, fiind un principiu care priveşte toate
aspectele conduitei statelor în relaţiile lor internaţionale. Este indiscutabil că
executarea cu bună-credinţă se referă la tratatele încheiate cu respectarea
principiilor şi normelor imperative ale dreptului internaţional.

Acele tratate încheiate sub presiune şi ameninţare, la care egalitatea

suverană nu a fost respectată sau în care alte elemente esenţiale "au fost viciate,
nu au eficacitate juridică"3.

Statele au obligaţia de a se conforma dreptului internaţional în caz de

conflict într-o normă de drept intern şi o normă de drept internaţional. Dreptul
internaţional nu conţine şi nici nu putea conţine reguli privind modul în care
tratatele produc efecte în dreptul intern4. Trecerea la executarea tratatelor
presupune că acestea să dobândească forţă juridică şi în planul dreptului intern;
este evident că în cazul în care tratatele n-ar dobândi o asemenea forţă juridică,
acestea nu şi-ar produce efectele scontate.

1 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public, Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 37

2 Art. 26 al Convenţiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor

3 Ludovic Takacs, Marţian Niciu, Drept Internaţional public, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1976, p. 243

4 Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept Internaţional public, Casa de Editură şi Presă "Şansa" -
S.R.L, Bucureşti, 1997, p. 235
 Pentru ca dispoziţiile tratatelor să producă efecte pe plan intern, organele
statului trebuie să acţioneze în consecinţă, luând măsurile necesare în acest scop.
În cazurile pe care le soluţionează, instanţele judecătoreşti aplică dispoziţiile
tratatelor internaţionale în cauze privind persoane fizice sau juridice în măsura
în care statele, prin acordul lor de voinţă, şi-au asumat obligaţiile stipulate în
tratatele respective. În literatura de specialitate s-a subliniat faptul că tratatul
internaţional încheiat pe baza acordului liber de voinţă dintre două sau mai
multe subiecte de drept internaţional şi al cărui obiect este posibil şi licit trebuie
să fie respectat în tocmai de către părţile contractante5.

Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor stipulează că "O

parte nu poate invoca dispoziţiile dreptului său intern pentru a justifica
neexecutarea unui tratat". Raportul dintre tratatul internaţional şi dreptul intern
priveşte de fapt problema raportului dintre ordinea juridică internaţională şi
ordinea juridică internă; dreptul internaţional, cuprinzând norme care decurg
dintr-un tratat colectiv sau din cutuma internaţională, se distinge de dreptul
intern care decurge din legea naţională6.

În cazul conflictului între tratatul internaţional şi legea internă, practica

juridică britanică dă prioritate legilor şi precedentelor judiciare interne, în timp
ce practica juridică germană şi austriacă asimilează tratatele cu legea internă,
dând prioritate în caz de conflict actului care este cel mai recent. Sunt sisteme
juridice care dau prioritate tratului internaţional. În sistemul juridic românesc se
acordă în principiu valoare egală tratului şi legii interne, cu execeptia drepturilor
omului, domeniu în care, în caz de neconcordanţă între tratatele privind
drepturile omului şi legile interne, au prioritate dispoziţiile tratatelor
internaţionale.

În cadrul unei ample analize referitoare la raportul dintre tratatul

internaţional şi dreptul intern s-au observat că prevederile tratatului, convenite
între subiectele de drept internaţional, în măsura în care se face referire la
obligaţii cu efecte în ordinea juridică internă, se realizează prin acţiunea
organelor statelor părţi deoarece "statul este cel care îşi asumă angajamentul, iar
rezultatele nu pot fi imaginate în afara acţiunii organelor statale"7.

5 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 38

6 Dumitru Mazilu, Ordinea juridică comunitară şi oridiginile juridice naţionale, în Teoria Generală a
Dreptului, Ediţia a II-a, Revizuită şi Adaugită, Ed. All-Beck, Bucureşti, 2000, p. 50

7 Ion M. Anghel, Tratatul internaţional şi dreptul intern, Ed. Lumina Lex. Bucureşti, 1999, p. 21
 Efectele tratatelor faţă de statele terţe

Tratatele produc efecte numai faţă de părţi nu şi faţă de terţi; statele terţe
sunt cele care nu sunt legate prin tratatul respectiv, deoarece tratatul este
expresia drepturilor şi obligaţiilor convenite de părţi8. Convenţia cu privire la
dreptul tratatelor stipulează în mod expres că "un tratat nu crează nici obligaţii,
nici drepturi pentru un stat terţ fără consimtamandul său"9.

Interpretarea tratatelor

Se constată că interpretarea tratatelor este o operaţiune necesară în efortul

de "descifrare a conţinutului exact al unui text convenit pe plan internaţional" 10.
Tratatul deţine un rol fundamental în cadrul relaţiilor şi raporturilor juridice
dintre state. Acest fapt a impus reunirea, sistematizarea şi dezvolarea regulilor
de drept care guvernează încheierea, aplicarea şi interpretarea tratatelor
internaţionale

Interpretarea normelor de drept intern şi interpretarea normelor de drept

internaţional, între cele două forme de interpretare sunt, indiscutabil, asemănări.
Şi în cazul interpretării normelor de drept intern şi în cel al interpretării
normelor de drept internaţional se urmăreşte aflarea sensului şi conţinutului
normelor respective, "pentru a se asigura o justă şi corectă aplicare a normelor
juridice".11
Şi în dreptul intern şi în dreptul internaţional, prin interpretare se
urmăreşte transpunerea deplină în viaţă a prescripţiunilor normelor juridice. Se
remarcă însă, că între cele două tipuri de interpretare există importante
deosebiri. Astfel, în dreptul internaţional nu există un organ legislativ "care să
interpreteze autentic normele juridice"12 şi nici un aparat centralizat care să
asigure aplicarea acestor norme, la nevoie, prin măsuri coercitive.

Obiectul interpretării tratatelor

8 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 45

9 Art. 34 al Convenţiei de la Viena cu privire la dreptul tratatelor

10 Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept Internaţional public, Casa de Editură şi Presă "Şansa" -
S.R.L, Bucuresti, 1997, p. 239

11 Dumitru Mazilu, Interpretarea normelor juridice, în Teoria Generală a Dreptului, Ediţia a II-a,
Revizuită şi Adaugită, Ed. All-Beck, Bucureşti, 2000, p. 278

12 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 48
 Interpretarea tratatelor internatioale are ca principal obliectiv asigurarea
unei cât mai juste aplicări a prevederilor acestora, considerându-se că
operaţiunea interpretării trebuie să vizeze elucidarea sensului textului tratatelor.

S-a ajuns la conluzia că rolul interpretării nu este de a revizui tratatele şi

nici de a citi cee ce nu este cuprins în textele lor, ci de a clarifica sensul textului
elaborat şi adoptat prin voinţa părţilor13.

Definiţie.Interpretarea tratatelor internaţionale a fost definită drept o

operaţiune de stabilire a sensului şi conţinutului unei reguli de drept, a unui
tratat, a unei declaraţii; interpretarea este totodată acea activitate în care se
fixează înţelesul unei norme în vederea aplicării ei, chiar dacă operaţiunea
respectivă nu vizează un diferend14 .

În conluzie, interpretarea tratatelor internaţionale este acea operaţiune prin

care se determină sensul şi conţinutul acestora în scopul aplicării lor corecte în
relaţiile internaţionale.

Interpretarea tratatelor poate fi oficială sau neoficială, după organul sau

persoanele care o efectuează. Totuşi, indiferent de organul care efectuează
interpretarea, scopul acestei operaţiuni îl constituie întotdeauna aplicarea
tratatelor în spiritul şi litera lor.

Interpretarea oficială
Interpretarea oficială este aceea pe care o efectuează statele, intantele
internaţionale, guvernele etc.

Interpretarea pe care o efectuează statele prin acordul lor de voinţa este o

interpretare autentică, având un caracter general obligatoriu deoarece statele-
parti la un tratat sunt cele mai în măsură să interpreteze textul tratatului pe care
ele l-au negociat şi adoptat15.

Modalităţile de realizare a interpretării autentice diferă în raport cu

opţiunea părţilor. Frecvent părţile include în tratate clauze interpretative prin
care se definesc anumiţi termeni. Sunt cazuri în care statele părţi adoptă acte
adiţionale sau scrisori de interpretare, acestea din urmă putând fi elaborate şi
după adoptarea tratatului. În unele situaţii se încheie chiar acorduri de
13 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 48

14 Dr. Ioan Voicu, De l'interpretation authentique des traites internationaux, Ed. A. Pedone, Paris,
1968, p. 14

15 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 49
interpretare; dacă părţile consideră util pot elabora acorduri detaliate de
interpretare a tratatului respectiv.

În practica internaţională, exemplele privind includerea în tratate a unor

clauze interpretative sunt numeroase, fiind întâlnite în toate tratatele
multilaterale convenite în ultimele decenii. De exemplu în Convenţia asupra
dreptului mării s-au definit asemenea termeni precum "zona" (zona
internaţională a teritoriilor submarine), "poluarea mediului marin". În Convenţia
cu privire la relaţiile diplomatice sunt definite expresiile: "localuri ale misiuni",
"membrii personalului diplomatic". Însăşi Convenţia cu privire la dreptul
tratatelor defineşte asemenea termeni precum: "tratat", "ratificare", "aderare",
"acceptare".

Interpretarea judiciară internaţională

Caracter oficial are şi interpretarea tratatelor dată de tribunale şi curţi

internaţionale, aceste instanţe interpretând tratatele în îndeplinirea mandatului
lor oficial. Această interpretare nu este autentică, ea având forţa obligatorie
numai pentru părţile în litigiu şi pentru speţa supusă soluţionării (aceasta nu
exclude totuşi posibilitatea ca soluţia dată să facă obiect de studiu pentru altă
instanţă).

Interpretarea judiciară internaţională este efectuată de către Curtea

Internaţională de Justiţie şi de către instanţele arbitrale internaţionale, respectiv
de către comisiile de conciliere.

Interpretarea dată de organisme ale O.N.U. sau alte organisme internaţionale.

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite şi Consiliu de Securitate sau alte

organisme internaţionale sunt abilitate să interpreteze actele lor constitutive, în
cazul în care se prefigurează o asemenea cerinţă; o asemenea interpretare poate
surveni când în faţa organismului internaţional respectiv este adusă o problemă
care implică interpretarea unor dispoziţii din actul constitutiv al organizaţiei16.

Interpretarea dată de guverne şi instanţe judecătoreşti interne.

Tratatele pot face obiectul interpretării guvernamentale interne, fiind

efectuată de către ministerele afacerilor externe, ministerele justiţiei sau alte
ministere. Această interpretare nu este opozabilă celorlalte părţi17. Totodată, cu
prilejul soluţionării unor cauze în care sunt aplicate dispoziţiile unor tratat,

16 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 51
interpretarea este efectuată de către instanţele judecătoreşti interne, care au
competenţa să interpreteze textul unor convenţii sau tratate când soluţionează o
cauză care cade sub incidenţa acestora. Evident această interpretare este limitată
la speţa supusă rezolvării.

Interpretarea neoficială.
Tratatele internaţionale pot fi interpretate şi de specialişti reputaţi în
dreptul internaţional, care îşi pot exprimă opiniile cu privire la sensul şi
semnificaţia unor termeni sau în legătură cu tratatul în general. Această
interpretare poate fi efectuată în lucrări ştiinţifice dedicate unui tratat
internaţional, în ansamblul său, ori unor dispoziţii stipulate în tratate sau
convenţii internaţionale.

Reguli şi metode de interpretare

Interpretarea tratatelor se face în baza unor reguli stipulate în Convenţia

de la Viena din 1969, precum şi a unor reguli necodificate; totodată în procesul
interpretării se folosesc mai multe metode întâlnite în activitatea de interpretare.

Reguli de interpretare
Pentru a se asigura interpretarea corectă a tratatelor s-au convenit mai
multe reguli, definitorie fiind buna-credinţă, definită de Convenţia cu privire la
tratatele internaţionale drept "regulă generală de interpretare".Principalele reguli
de interpretare a tratatelor internaționale sunt:

-Regula bunei-credinţe

-Regula interpretării prin contextul tratatului

-Regula sensului clar

-Regula sensului special

-Regula efectului util

Între regulile de interpretare a tratatelor internaţionale mai amintim:

regula contra-proferentem, potrivit căruia în caz de dubiu o clauză din tratat se
interpretează impotriva celui care a redactat-o; regulă în dubio mitius, care
presupune interpretarea clauzelor ambigue în favoarea părţii care trebuie să
execute prestaţia; regula acordării priorităţii dispoziţiilor prohibitive faţă de cele
imperative şi a celor imperative faţă de cele supletive.
17 Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept Internaţional public, Casa de Editură şi Presă "Şansa" -
S.R.L, Bucureşti, 1997, p. 241
Metode de interpretare
Metodele de interpretare a tratatelor trebuie să aibă în vedere că textele
acestora sunt redactate în mai multe limbi, iar în dreptul internaţional codificarea
nu cunoaşte dimensiunile codificării interne18. Totuşi atât în dreptul intern cât şi
în dreptul internaţional se întâlnesc metode precum: metoda logică, metoda
gramaticală, metoda sistematică, metoda istorică, metoda extensivă şi metoda
restrictivă.

Interpretarea logică implică examinarea termenilor tratatului şi

desluşirea sensului lor recurgând la întregul text şi dându-se fiecărui termen
înţelesul logic ce rezultă din tratat în ansamblul său19. Pentru a descifra intenţia
părţilor la tratat, urmează să se efectueze o analiză logico-rationala a
dispoziţiilor acestuia ajungându-se la concluzii directe.

Interpretarea gramaticală constă în examinarea textului dispoziţiilor

tratatului prin analiza morfologică şi sintactică. Anumite expresii din tratatul
supus interpretării pot avea înţeles identic cu limbajul obişnuit, alteori aceste
expresii pot avea un sens juridic specific.

În cazul unui tratat încheiat în mai multe limbi, dacă există deosebiri între
texte, se porneşte de la textul în care a fost redactat tratatul; se acordă prioritate
textului clar faţă de cel confuz; se ia în considerare intelelsul comun al
termenilor tratatului.

Interpretarea sistematică prevede determinarea conţinutului

dispoziţiilor tratatului prin compararea lor cu alte dispoziţii din tratate încheiate
în acelaşi domeniu. Această metodă implică compararea textelor unui tratat cu
textele altor tratate încheiate anterior de către aceleaşi statesau de către una din
părţile la tratatul respectiv cu state terţe.

Interpretarea istorică constă în examinarea circumstanţelor istorice în

care au fost elaborate şi adoptate dispoziţiile tratatului. Această metodă
presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborării textului
tratatului.

Interpretarea istorică are în vedere atât împrejurările care au determinat

elaborare tratatului, cât şi scopurilor urmărite prin incheirea tratatului.
18 Dumitru Mazilu, Ordinea juridică comunitară şi oridinile juridice naţionale, în Teoria Generală a
Dreptului, Editţa a II-a, Revizuită şi Adaugită, Ed. All-Beck, Bucureşti, 2000, p. 282

19 Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public,Vol. 2, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 56
 Interpretarea extensivă şi restrictivă. În dreptul internaţional, în
care obiectul interpretării îl constituie tratatele încheiate între state suverane,
"interpretarea extensivă nu este admisibilă"20.

Totodată s-a atras atenţia că interpretarea restrictivă constituie regulă, iar

cea extensivă excepţia21. Interpretarea restrictivă este un procedeu subsidiar de
interpretare, utilizat în cazul unor clauze delimitare a suveranităţii ori a unor
reglementări cu caracter excepţional.

Consideraţii finale

Atât regulile cât şi metodele de aplicare şi interpretare trebuie să

urmărească în toate cazurile respectarea strictă a principiilor şi normelor
fundamentale ale dreptului internaţional, deoarece interpretarea tratatelor se
efectuează în scopul aplicărilor corecte, aşa încât relaţiile internaţionale să se
desfăşoare în mod normal, în spiritul încrederii şi respectului reciproc.

În decursul evoluţiei conceptului de drept internaţional, tratatul s-a

evidenţiat ca mijloc al relaţiilor dintre state, modalităţile folosite fiind, în linii
mari, relativ apropiate de cele din prezent. Dar aplicarea şi interpretarea
tratatelor în trecut nu exprima în realitate o voinţă a naţiunii, ci preponderent a
claselor dominante în statele părţi la tratat.

Aşadar, tratatele internaţionale, mijloacele juridice de exprimare a

consimţământului statelor, practica relaţiilor diplomatice şi consulare,
organizaţiile internaţionale ca forme ale colaborării statelor suverane şi
independente îşi vor păstra importanţa şi utilitatea, fiind supuse concomitent
unor factori inovatori. În această situaţie, conţinutul şi forma mijloacelor
tehnico-juridice de aplicare şi interpretare a tratatelor se vor perfecţiona; se va
discuta despre tehnica consensului în cadrul organismelor internaţionale,
instituirea unor sisteme de garanţii pentru respectarea tratatelor şi înţelegerilor
internaţionale, având drept scop asigurarea colaborării în cele mai bune condiţii.

Bibliografie

20 Grigore Geamănu, Drept internaţional public, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981, p. 161

21 Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept Internaţional public, Casa de Editură şi Presă "Şansa" -
S.R.L, Bucureşti, 1997, p. 242
• Dumitru Mazilu, Drept Internaţional public, Vol. 2, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2005
• Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Drept Internaţional public, Casa de
Editură şi Presă "Şansa" - S.R.L, Bucureşti, 1997
• Dumitru Mazilu, Ordinea juridică comunitară şi oridiginile juridice
naţionale, în Teoria Generală a Dreptului, Ediţia a II-a, Revizuită şi
Adaugită, Ed. All-Beck, Bucureşti, 2000
• Ion M. Anghel, Tratatul internaţional şi dreptul intern, Ed. Lumina Lex.
Bucureşti, 1999
• Grigore Geamănu, Drept internaţional public, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1981
• Ludovic Takacs, Marţian Niciu, Drept Internaţional public, Ed. Didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1976
• Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor
• Carta Naţiunilor Unite