Sunteți pe pagina 1din 21

Imprimarea

tridimensionala

Motto:
Orice tehnologie suficient de avansată nu se poate distinge de magie!
(A treia lege a lui Arthur C. Clarke)

Cuprins

Capitolul I...........................................................................................................................................................3
1.1.INTRODUCERE..........................................................................................................................................3
1.2.Istoricul tehnologiei 3D.............................................................................................................................4
Capitolul II Prezentare generală.Clasificare.......................................................................................................6
Capitolul III Utilizările tehnologiei 3D printing...................................................................................................9
Capitolul IV Avantaje și limitări ale imprimării 3D............................................................................................12
Capitolul V Studiu de caz ................................................................................................................................14
Dispozitiv liniar imprimat 3D pentru Extensometru......................................................................14
5.1 Introducere.............................................................................................................................................14
5.2 Analiză....................................................................................................................................................15
5.3 Orientare................................................................................................................................................16
5.4 Suporți....................................................................................................................................................16
5.5 Scobirea..................................................................................................................................................17
5.6 Strat atașabil / Raf.................................................................................................................................17
5.7 Printare 3d..............................................................................................................................................17
5.8 Post procesare........................................................................................................................................18
5.9 Rezultatele finale....................................................................................................................................18
Capitolul VI Concluzie......................................................................................................................................19
BIBLIOGRAFIE 20
Capitolul I

1.1.INTRODUCERE
Industria de imprimare are o istorie lungă, bogată datând estimativ de la 1850 î.Hr.Din acel
moment, s-au dezvoltat metode noi şi inovatoare pentru a imprima imagini, desene pe o varietate
de medii diferite. S-a progresat de la imprimarea prin tehnicile timpurii folosite în antichitate, la jet
de cerneală şi imprimantele 3D, care sunt frecvente în societatea de .
Primul exemplu cunoscut de imprimare a fost găsit pe insula grecească Creta, în 1908, de
către un grup de arheologi ce explorau complexul Knossos. Aşa-numitul disc Phaistos este un disc
de aproximativ 15 cm în diametru, şi conţine o serie de simboluri sculptate în faţa sa. Cei mai mulţi
oameni de ştiinţă cred că acesta reprezintă una dintre cele mai timpurii forme de imprimare prin
presare.
O tehnică de imprimare utilizată frecvent în Asia de Est de secole a fost imprimarea
woodblock. Aşa cum sugerează şi numele, acest tip de tehnică de imprimare, utilizează blocuri de
lemn care au fost sculptate cu un cuţit pentru a produce o imagine în relief, sau text. Imprimarea
Woodblock a fost foarte frecventă în China, unde este originară, şi a fost o tehnica folosită pentru a
imprima pe îmbrăcăminte, hârtie. Cea mai veche carte din lume a fost tipărită folosind tehnica
woodblock.
Tehnica a fost inventată in Germania, şi a fost frecvent folosită de artişti între 1450 şi 1550,
când a fost considerată "vârsta de aur" a gravurii artistice. Acest stil de imprimare este folosit şi
astăzi pentru a imprima cum ar fi monede, paşapoarte, şi, uneori, timbre poştale de mare valoare.
Aceasta tehnică de imprimare foloseşte o placă de cupru sau zinc, care are un design gravat în ea şi
este umplută cu tipul şi culoarea de cerneală dorită.
La acel moment(1493), în Europa, necesitatea de cărţi şi alte publicaţii a fost în creştere
drastică, şi tehnicile tradiţionale de imprimare nu au putut ţine pasul. Presa de imprimare a fost
răspunsul la această problemă, pentru că a fost capabilă de a imprima mult mai rapid decât orice
altă tehnica de imprimare, la acel moment. A fost inventată de Gutenberg care a fost, de asemenea,
creditat cu inventarea cernelii pe bază de ulei care a fost folosită în tipografii. Cerneală pe bază de
ulei a fost mult mai durabilă decât cerneala pe bază de apă. Gutenberg a fost considerat de revista
Life că a realizat cea mai mare invenţie din ultimii 1000 de ani, deoarece acesta a revoluţionat
industria de imprimare în ceea ce a devenit astăzi.
Litografia a fost inventată de Alois Senefelder în Boemia în 1796, şi a fost numită litografie,
deoarece "lithos", cuvânt vechi grecesc înseamnând "piatră". Aceasta tehnică a devenit populară
pentru imprimarea de cărți, precum şi o nouă formă de a produce opere de artă. La începutul anilor
1800 a văzut o serie de artişti europeni de a transforma litografia într-o nou metodă de a crea
opere de artă,folosită de Delacroix, Gericault, şi Goya.
1.2.Istoricul tehnologiei 3D

 1984 - Charles Hull dezvoltă tehnologia pentru imprimarea obiectelor fizice 3D cu ajutorul
datelor digitale.
 1986 - Charles Hull numește tehnica ca Stereolithography şi a obţinut un brevet.
 1986 - Charles Hull a fondat Sisteme 3D şi dezvoltă prima masină comercială de imprimare
3D, a fost numită Aparatură Stereolithography.
 1988 - Sistemul 3D dezvoltă modelul de SLA-250, care a fost prima versiune a publicului
larg.
 1988 - Scott Crump a inventat Fused Deposition Modeling (FDM).
 1989 - Scott Crump a fondat Stratasys.
 1991 - Helisys vinde primul obiect laminat (LOM)fabricat de sistem.
 1992 - Stratasys vinde prima maşină care funcționează pe bază de modelare 3D.
 1992 - DTM vinde primul sistem de sinterizare cu laser (SLS) .
 1993 - Solidscape a fost înființată pentru a produce o mașină cu jet de cerneală cu ajutorul
căreia se pot construi piese de mici dimensiuni, cu finisaje de suprafaţă excelente, la un ritm
relativ lent.
 1993 - Institutul de Tehnologie Massachusetts (MIT), patentează "tehnici de imprimare pe 3
dimensiuni ". Acesta este similar cu tehnologia inkjet folosită în imprimante 2D.
 1995 - Z Corporation a obţinut o licenţă exclusivă de la MIT de a utiliza tehnologia şi a
început dezvoltarea imprimantelor 3D, bazate pe tehnologia 3DP.
 1996 - Stratasys a introdus "Genisys".
 1996 - Z Corporation a introdus "Z402".
 1996 - Termenul "Imprimanta 3D" a fost folosit pentru prima dată pentru a se referi masini
rapide de prototipare.
 2005 - Z Corporation a lansat Spectrum Z510. It was the first high definition color 3D Printer
in the market. Aceasta a fost prima imprimantă color 3D de înaltă definiţie în piaţă.
 2006 - un proiect open source este iniţiat - Reprap - care are scopul de a dezvolta o
imprimantă cu auto-reproduce 3D.
 2008 - prima versiune a Reprap a fost lansat. Poate produce aproximativ 50 % din piesele
sale proprii.
 2008 - Objet Geometriile Ltd. a anunţat că varianta Connex500 ™ este cel mai rapid sistem
de prototipare,fiind primul sistem ce permite fabricarea de piese 3D care utilizează mai
multe materiale diferite, în acelaşi timp.
 Nov, 2010 - Aceasta este prima masina creată vreodată care are corpul o imprimantă 3D
gigant. Toate componentele exterioare au fost create folosind Imprimante Dimension 3D şi
3D Fortus Sisteme de productie Stratasys si de fabricaţie digitală - RedEye .
 Dec. 8, 2010 - Organovo, Inc, o companie de medicină regenerativă axată pe tehnologie
bioprinting, a anunţat lansarea primelor vase de sânge obținute prin bioprinted.
 Jan, 2011 - Ian, 2011 - producător olandez Ultimaker prezintă o imprimantă cu rata de
călătorie la 350 mm / secundă.
 Iulie, 2011 – specialiștii Universității din Exeter, ai Universității Brunel din şi cercetătorii din
Centrul de Cercetare și Dezvoltare Delcam din Marea Britanie au prezentat prima ciocolată
im din lume imprimantă 3D.
 Aug, 2011 - primul avion din lume creat prin imprimare 3D de ingineri de la Universitatea din
Southampton.
 Sep, 2011 - Universitatea de Tehnologie din Viena prezinta un mic, dispozitiv de imprimare
3D,mai uşoară şi mai iefină. Aceastăi mică imprimantă 3D cântăreşte 1,5 kilograme, costa
aproximativ 1200 de euro.
 05 octombrie 2011 - Roland DG Corporation a prezentat noul iModela IM-01.

Fig. 1 Imprimanta 3D iModela IM-01

Imprimarea 3D a fost limitată doar la utilizare industrială până în 2009. De atunci vânzările de
imprimante 3D au crescut în continuu. Se așteaptă multe inovații în domeniu, în anii următori.
Capitolul II.

Prezentare generalaă .Clasificare.

Imprimarea 3D este procesul prin care se creează un obiect solid, tridimensional, de orice
formă. Această transformare are loc cu ajutorul imprimantelor 3D.
Cu 10 ani în urmă, aceste mașinării erau disponibile pentru companii cu venituri mari, fiind
suficient de scumpe. În prezent, sunt mai accesibile pentru persoanele din domeniu. Imprimantele
3D oferă designerilor și arhitecților posibilitatea de a realiza într-un timp scurt un model al
obiectului pe care vor să-l creeze. Macheta poate fi ulterior modificată în funcție Imprimantele de
schimbările care intervin.

Fig. 2.1

Sunt mai multe tipuri de imprimare 3D:


•imprimare prin extrudare FDM
•imprimare cu pulbere SLS
•stereolitografie SLA
•expunerea digitală a luminii DLP
•sintetizarea cu laser a metalelor SLM
•producerea stratificată prin laminare LOM
•imprimare polyjet cu fotopolimeri
Cu ajutorul imprimantelor 3D, visurile pot căpăta noi dimensiuni. Unii oameni își construiesc
pentru telefoane, haine, obiecte de interior, instrumente muzicale, roboți sau chiar
mașini. Imprimantele 3D sunt folosite și la construcția unor mulaje de oase umane.
În magazinele din România acest tip de imprimante au apărut în 2014. Prețul unei
imprimante 3D pornește de la sub 1000 de euro, însă prețul este în scădere din cauza faptului că pe
piață apar imprimante mai performante.
Utlizatorii sunt în căutare de imprimante cât mai simple în utilizare și care presupun cât mai
puțin timp și aport din partea clienților. Acești roboți industriali funcționează în baza unui control
computerizat. Comparativ cu imprimantele 2D care folosesc cartușe cu cerneală sau tonner și
imprimă informația pe foi, imprimantele 3D funcționează doar pe baza materialului din care se va
produce obiectul. Pentru a realiza un obiect trebuie să te asiguri că imprimanta dispune de
materialele necesare. Materiale precum plastic, pulberi, rășini, fibră de sticlă sau zahăr sunt folosite
la printarea obiectelor 3D. O dată cu evoluția tehnologiilor, a devenit posibilă imprimarea pe mai
multe materiale, atât cu structură moale, cât și rigidă.
Durata în care se imprimă un obiect este mai lungă decât la imprimantele obișnuite.
Obiectele mari se imprimă timp de câteva ore. Imprimantele noi, mai performante dispun de mai
multe capete de imprimare, pentru a le eficientiza lucrul.
Metoda clasică de imprimare este modelarea în straturi cu ajutorul plasticului topit. Pentru a
reduce consumul de plastic apar noi alternative. Stereolitografia este una dintre ele. Tehnologia de
printare constă în utilizarea unui laser pentru a depune rășina lichidă. Expunerea digitală a
luminii este o metodă prin care se folosesc razele UV pentru a solidifica rășinile. O altă opțiune
rapidă și eficientă este Sintetizarea Selectivă cu Laser. Această tehnologie constă în utilizarea unei
lumini puternice de laser cu scopul de a topi pulberii în straturi.
Imprimanta 3D trebuie aleasă în dependență de obiectivele pe care le aveți. Artiștii au
nevoie de o imprimantă cu mai multe opțiuni, care să redea mai multe combinații de culori ori să
creeze obiecte din mai multe texturi. Persoanele care activează în domeniul construcției pun accent
pe calitatea obiectelor imprimate 3D.
În România se comercializează imprimante de la producători străini, dar și Made in Romania.
Imprimante 3D se produc la Iași și Timișoara.
În majoritate, instalaţiile de prototipare rapidă sunt complicate şi costisitoare.Întreprinderile
mici nu îşi pot permite să le cumpere. Aşa că au cumpărat propriile modele de la firmele care se
specializează în aceste tehnologii sau servicii pentru realizarea prototipurilor.Unele companii mari
cumpara una sau două RP-set, care sunt utilizate pentru diferite servicii,ceea ce duce la întârzieri în
producţia modelelor. Pentru mulţi profesionişti care se ocupă cu proiecarea de concepţie şi trebuie
doar să se uite la detaliu, şi apoi continuă să il dezvolte, un factor foarte important este obţinerea
rapidă, iefina ale unui viitor produs Pentru o treime din piaţa RP, care necesită prototipuri pentru
evaluare vizuală, s-a început producerea numita "Imprimante de obiecte solide" (Three Dimentional
Printer - 3D Printer) – sisteme, care construiesc modele fizice prin mişcarea a materialului de la unul
sau mai multe capete cu jet, ca la o imprimantă obişnuită.

Fig.2.2 Obiecte produse prin tehnologie 3D


Fig.2.3. Tehnologia de formare a piesei prin imprimarea 3D

În mod obişnuit, 3D imprimante nu oferă o mai mare precizie şi durabilitate a prototipului


terminat, dar proprietăţi mecanice ale acestor prototipuri sunt suficiente pentru a face proiectarea
şi dezvoltarea produselor Costul acestor unităţi variază de 35000 la 50000 de dolari, în timp ce
preţul sistemelor RP tradiţionale incepe cu 65000 de dolari şi ajunge la 800000 de dolari. Costul de
prototipuri fabricate pe 3D imprimante variaza de la 15 la 35 de dolari.
.

Fig. 2.4 Imaginea frontală a parţii de formare, imprimanta 3D.

Imprimante 3D sunt mai accesibile, precum şi plasarea lor nu necesita echipament special şi
facilităţi, ele pot fi amplasate la birou, la locul de muncă a proiectantului. De asemenea,
imprimantele 3D nu folosesc materiale periculoase sau procese.Zona medie de formare pentru
imprimantă 3D este un cub cu laturi 203 mm.
Luam în considerare imprimante 3D de la 3D Systems, Stratasys şi Z Corporation cele mai
simple ca proces "cu jet ", volum de imprimare – aşa numit Fused Deposition Modeling (FDM).Ideea
FDM este foarte simpla - capul distribuitor împinge pe o platformă de răcit picăturile încălzite a
termoplasticului (ca material poate fi folosit practic orice termoplastic industrial). Picaturile repede
se solidifica şi se lipesc între ele, formând straturile viitorului obiect(imprimarea de asemenea, este
în straturi). Procesul tehnologic FDM permite cu o înaltă precizie (cu o grosime minimă de 0,12 mm)
producerea pieselor finite si gata pentru explotare cu gabarite destul de mari (până la 600 x 600 x
500 mm).Bazele acestei tehnologii au fost dezvoltate în 1988, Scott Crump.
Capitolul III

Utilizaă rile tehnologiei 3D printing

Bill Gates avea pe la-nceputul anilor ’70 viziunea unui ”calculator în fiecare casă”. Ne putem
imagina acelaşi lucru în cazul imprimantelor 3D? Oamenii industriei văd mai degrabă un viitor în
care vor exista centre de printat aproape de casă, așa cum la de pe acum desuetele internet café-uri
veneau cei care nu avea un calculator în casă, la care oamenii vor putea veni cu fișierul lor pentru a-
și fabrica produsul la o imprimantă profesională. Sculpteo o face deja: primește fișiere și expediază
produse oriunde în lume.
Cercetătorii au creat un avion funcţional cu ajutorul tehnologiei 3D-8aug 2011.
Noul avion tipărit tridimensional a fost botezat SULSA (Southampton University Laser
Sintered Aircraf – Avion Sinterizat Laser al Universităţii Southampton) şi constituie doar o parte a
unui amplu proiect de dezvoltare a unor înalte tehnologii de producție. De altfel, Universitatea
Southampton s-a aflat în avangarda dezvoltării de aparate de zbor fără pilotare umană, încă de la
începutul anilor 90. Deși astfel de aparate sunt utilizate în special în industria de apărare, se bucură
de un interes din ce în ce mai crescut şi în cercetarea ştiinţifică.
Construcția avionului cu ajutorul noii tehnologii a printării tridimensionale constituie o
premieră la nivel mondial. Deşi a fost creat exclusiv cu ajutorul computerului, poate atinge viteze de
160 kmh, având o anvergură a aripilor de doi metri. La fabricarea sa a fost folosită o imprimantă
specială, care tipăreşte obiecte pe straturi de nailon, ulterior asamblate cumulativ.
Componentele aeronavei au fost produse separat, cu ajutorul printării 3D şi asamblate prin
presare, fără vreun fel de unelte ori
adezivi, în doar câteva minute.
Realizarea echipei de ingineri
de la Centrul de Design şi Ingineri
Computerizată al Universităţii din
Southampton ar putea revoluţiona
industria aeronautică – aparatul de
zbor, cu motorizare electrică nu are
nevoie de pilot, având în dotare un
mini-sistem de pilot automat.
Procesul de fabricare folosit de
echipa de cercetători, numit
„sinterizare laser”, permite
proiectanţilor să creeze forme şi structuri care ar presupune în mod obişnuit costuri mari de
producţie.
Noua tehnologie permite dezvoltarea unui aparat de zbor funcţional de la stadiul de concept
în doar câteva zile – în timp ce construcția aeronavelor cu ajutorul tehnicilor şi materialelor
convenţionale durează cel puţin câteva luni. Mai mult, nefiind folosite unelte pentru asamblare,
orice modificare referitoare la forma şi mărimea aparatului poate fi efectuată fără costuri
suplimentare.
Profesorii Jim Scanlon şi Andy Kean, coordonatorii echipei, susţin că „noua procedură de
design permite echipei de proiectare folosirea unor idei şi tehnologii de construcţie deja consacrate,
dar care, prin utilizarea metodelor tradiţionale de producţie ar fi avut preţuri prohibitive”.
Industrie
- Realizarea de matrite pentru productia de accesorii
metalice pentru montaj
- Realizarea de prototipuri de piese din angrenaje
complexe pentru testarea
compatibilitatii
- Realizarea de machete cu sectiuni de motoare sau alte
angrenaje complexe
Arhitectura
- Transformarea proiectelor din sofware CAD in
machete fizice 3D

Medicina
Oamenii de știință care lucrează la Organovo NovoGen au creat recent prima venă umană
"imprimată".Imprimanta este menită să fie folosită în medicina regenerativă. În loc de a folosi părţi
ale corpului de la altcineva imprimanta va
face doar o parte nouă pentru
tine.Imprimanta este încărcată cu cartușe de
"bio-cerneală" o substanță care acționează ca
un fel de schelet pentru celule, pentru a
menține forma lor. Un computer sofisticat
este legat de imprimantă este pre-programat
cu planul 3D a ceeace se face.Computerul
instruiește imprimanta să stabilească două
straturi dimensionale de cerneală bio și de
celule, care în cele din urmă formează în parte a corpul care este necesar bolnavului.O echipa de
cercetatori medicali din Belgia și Țările de Jos a înlocuit cu succes maxilarul unei femeie de 83 de
ani, cu un model 3-D tipărit.
Din cauza unei infecții severe, medicii au stabilit că falca femeii a trebuit să fie înlocuită, dar
din cauza vârstei ei și a altor factori, chirurgia reconstructivă tradițională a fost considerată a fi prea
riscantă. Deci, în loc de implant clasic, cercetatorii, care lucrează în colaborare cu firma Xilloc
implant, a optat pentru înlocuirea întreagii mandibule cu un model 3-D imprimat.
Implantul în sine a fost făcut din titan, care a fost imprimat 3D în titan sub formă de praf
printr-un proces cunoscut sub numele de topire cu laser. Această tehnică foloseşte un laser de mare
putere, pentru a fuziona stratul de pulberi metalice.Designul implantului a fost realizat prin tehnici
CAD. Dupa ce implantul a fost produsă, a fost pulverizat cu un compus os-substitut și apoi a fost
atașat la craniu femeii chirurgical. Transplantul a durat doar patru ore, adică 5% din timpul în care
se face o operaţie de reconstrucţie. La o zi după operaţie, pacienta a putut să mestece şi să înghită
mâncare.
- Modelarea pre-operatorie a modificarilor in chirurgia estetica
- Realizarea de mulaje si matrite dupa radiografie in stomatologie
- Modelarea protetica pentru testare personalizata
Cum va arăta industria în viitor? Cum vor fi noile materiale şi noile proceduri prin
intermediul cărora bunurile de care avem nevoie vor fi realizate? Răspunsurile la aceste întrebari se
pot regăsi in numeroase forme, însă o tendinţă care se dezvoltă cu rapiditate pare că se regăseşte
din ce în ce mai des în viitorul industriei: 3D printing- imprimarea 3D. Dacă previziunile specialiştilor
sunt corecte, în 15-20 de ani, modul în care vom crea obiecte, de la cele mai uzuale instrumente
utilizate în casa şi pîna la componente ceva mai complexe, totul se va schimba, se va customiza şi
fiecare dintre noi vom avea posibilitatea să creem în confortul propriei casei lucrurile de care avem
nevoie.

Câteva programe folosite în printarea 3D. Tehnologia de vârf a secolului 21


Cura este un sofware de benchmark pentru toate imprimantele 3D Ultimaker, dar poate fi
folosit și la majoritatea altor imprimante 3D. Este complet open source și poate fi extins prin
intermediul unui sistem de plugin-uri.
Acest sofware 3D de imprimare este foarte ușor de utilizat și îți permite să gestionezi cele
mai importante setări de imprimare 3D într-o interfață clară. Începe în modul “Basic” pentru o
încărcare rapidă la bord, unde poți alege setările reconfigurate ale calității imprimantei. Când ai
nevoie de un control mai precis asupra setărilor calității imprimării, treci la modul “Expert”.
De asemenea, poți utiliza programul Cura ca și sofware de găzduire a imprimantei 3D
pentru controlul direct al mașinii tale, dar imprimanta 3D trebuie să fie conectată la calculator
pentru o perioadă de timp.
Integrarea perfectă cu CAD, precum SolidWorks și Siemens NX demonstrează valoarea
sofware-ului în aplicații profesionale, dar şi pentru marea majoritate a utilizatorilor de acasă.
MatterControl 2.0
Dispunând de funcționalitatea gazdă a imprimantei, care îți permite să controlezi direct și să
monitorizezi imprimarea atunci când ești conectat prin USB, poți de asemenea șterge STL-uri pentru
a le exporta pe cardul SD pentru imprimare offline și chiar a genera modele în noua secțiune CAD a
sofware-ului.
Interfața este remarcabil de bine structurată. În partea stângă aveți un browser de fișiere și o
bibliotecă de primitive geometrice pentru a le importa în imprimare. O caracteristică nouă și
binevenită este capacitatea de a lua aceste primitive, de a le trage în poziția pe STL pe care doreşti
să le imprimi și să le desemnezi ca structuri de suport, permițând astfel cu adevărat personalizarea.
SketchUp Free
SketchUp este ca o suită de sofware de modelare 3D, care oferă o combinație perfectă de
simplitate și funcționalitate, cu o interfață prietenoasă și o uşurinţă de a-l învăța, atrăgând
începătorii în domeniu, dar are și instrumente avansate de desen cu care îi atrage pe profesionişti.
Acest lucru face ca SketchUp să fie unul dintre cele mai populare instrumente de imprimare 3D
pentru proiectarea modelelor 3D. Anterior, cunoscut sub numele de SketchUp Make, SketchUp Free
este versiunea bazată pe browser (un SketchUp Pro plătit este disponibil pentru desktop) și oferă tot
ce aveți nevoie pentru modelarea 3D, cu condiția să descarci modulul de export STL gratuit și să îl
instalezi.
Capitolul IV

Avantaje sș i limitaă ri ale imprimaă rii 3D

Complexitate si libertate în design


 Imprimarea 3D permite crearea de structuri și părți
complexe, care nu pot fi produse prin metode
convenționale de producție.
 Pot fi create ușor geometrii complexe, asigurând o
mare libertate în design.
 Modele complexe pot fi imprimate 3D ca o singură
piesă, eliminând necesitatea asamblării pieselor
componente.
Personalizare și adaptare
 Imprimarea 3D permite, foarte ușor, personalizarea,
fără costuri suplimentare.
 Dacă este necesară schimbarea designului unui
obiect, doar fișierul digital trebuie modificat, fără a fi
nevoie de procese de producție scumpe sau scule și
dispozitive adiționale.
 Nu sunt necesare scule și dispozitive
 Unul din avantajele imprimării 3D față de producția
clasică este faptul că această tehnologie nu necesită, în
general, nici un fel de scule sau dispozitive speciale
pentru fabricarea unui obiect sau a părților acestuia.
 Nu sunt necesare costuri adiționale sau timp
suplimentar pentru a crea un obiect complex față de a crea
unul mai simplu.
Viteză mare și costuri reduse
 Unul din avantajele imprimării 3D față de metodele
tradiționale de fabricație este durata mică de timp
necesară pentru realizare a unui produs complex.
 Costurile mici derivă și din economia de timp. De
exemplu, obiecte și părți componente pot fi produse mai
repede și doar atunci când sunt necesare, reducând asfel
costurile cu depozitarea și cu mâna de lucru.
Cale mai rapidă și mai lipsită de riscuri către piață
 Deoarece modelele și părțile componente pot fi
produse într-un timp scurt, imprimarea 3D se folosește
pentru verificarea și dezvoltarea ideilor de design. Este mai
iefin să produci un prototip 3D decât să recreezi unul deja
existent, dacă este nevoie.
 În consecință, imprimarea 3D este bună pentru cei care
vor să dea viață unei idei de produs, pentru că lansarea pe piață este mai rapidă și cu riscuri mai mici.
 Imprimarea 3D poate reduce, de asemenea, riscul pericolelor asociate cu anumite procedee de
prototipare manuală.
Mai puține reziduuri, mai sustenabil și mai prietenos cu mediul
 Imprimarea 3D este un procedeu aditiv – un obiect este creat din materia primă adăugând strat după
strat. Metodele de fabricație aditivă folosesc doar materialul necesar pentru producția obiectului respectiv.
 Majoritatea proceselor aditive folosesc materiale ce pot fi reciclate sau pot fi refolosite de mai multe ori
pentru a imprima 3D obiecte. Prin urmare, fabricația aditivă produce foarte puține reziduuri.
 Limitări în imprimarea 3D
 Costuri ridicate pentru producție de serie mare
 Prețul imprimantelor și al materiei prime este în continuare ridicat dar există tendința ca acestea să scadă.
 Game reduse de materiale, culoriși finisaje
 Există limitări comparativ cu metodele convenționale.
 Rezistență și durabilitate limitate
 Nu toate tehnologiile aditive asigură durabilitatea produselor. Rezistența nu este uniformă.
 Precizia produselor imprimate 3D
 Anumite procese aditive nu sunt foarte precise
 Majoritatea imprimantelor 3D au limitări legate de dimensiunile produsului
Capitolul V

Studiu de caz

Dispozitiv liniar imprimat 3D pentru Extensometru

5.1 Introducere
Studiul acestui caz va acoperi toate etapele de producere a uneltelor liniare imprimate 3D
până la rezultatul final.

Acest caz acoperă o parte remarcabilă de interesantă pentru un dispozitiv și mai


interesant. O echipă de specialist a decis să construiască propriul extensometru pentru diverse
scopuri științifice. Planul a fost de a imprima 3D un dispozitiv întreg și de a face totul de la 0. In acest
studio nu vom prezenta tot echipamentul ci vom analiza modul de imprimare 3D a componentei
sale cheie - unelte liniare.
Scopul acestei unelte imprimate 3D este destul de simplu. Transformă mișcarea liniară, adică
în acest caz extinderea a ceva, în mișcarea de rotație. Pentru a măsura modificarea poziției
unghiulare sau a mișcării și pentru a calcula extensia, folosim un codificator rotativ clasic curățat de
un mouse mecanic vechi. Nu vă înșelați printr-un design simplu, deoarece acest sistem poate
măsura modificările cu o precizie de 50 um (printarea 3D ajuta enorm de mult in acest caz).
5.2 Analiză
Această unelte liniare, deși, arătând simplu, este destul de dificil de produs. Pentru a obține
rezoluția dorită și precizia, avem nevoie de o netezime extremă a suprafeței. În afară de calitatea
suprafeței, trebuie să obținem și dimensiuni cât mai precise. Singura tehnologie de imprimare 3D
care ne-ar ajuta să realizăm toate acestea este imprimarea 3D SLA / DLP .

Această parte are o mulțime de suprafețe funcționale și importante. Partea frontală cu dinți
este critică , deoarece transformă mișcarea liniară în rotație și lucrează împreună cu roțile
dințate. Această suprafață frontală trebuie să fie extrem de precisă și netedă pentru a evita
inexactități de măsurare.
Parțile de unelte liniare trebuie de asemenea să fie cât mai netede , deoarece întreaga
treaptă de viteză este plasată în jgheabul în formă de "U" care se află în partea din spate a
extensometrului. Orice lovituri și nereguli pe părți ar putea cauza probleme și inexactități în timpul
mișcării verticale.
În cele din urmă, partea din spate a angrenajului liniar este de asemenea
importantă. Rulmenții de la partea din spate susțin angrenajul liniar în poziție verticală și se mișcă
împreună. Orice neregularități pot cauza o poziție verticală neuniformă. Acest lucru va duce în cele
din urmă la posibile inexactități și date incoerente.
Prin urmare, toate aceste laturi
nu pot avea denivelari, deoarece
acestea vor cauza probleme potențiale
în timpul mișcării.
Datorită cerințelor ridicate
pentru calitatea suprafeței, s-a decis
imprimarea 3D a aceastei parți, la
printare folosindu-se un stat de
material de de 50 um, deoarece aceasta
va produce calitatea dorită a
suprafeței. Straturile mai groase ca 100
um pot aduce inegalități nedorite. Pe de
altă parte, straturile mai subțiri, precum
25 um, vor crește dramatic durata de
imprimare 3D.
Există și câteva cerințe pentru
materialele tipărite 3D, de asemenea. Această unelă liniară trebuie să fie foarte
grea și nu este necesară o flexibilitate pentru această ea. Trebuie să fie la fel de solidă ca o
stâncă. Materialul ales trebuie să aibă, de asemenea, un profil extrem de redus de contracție. Acest
lucru este obligatoriu pentru obținerea și susținerea dimensiunilor corecte. Această parte nu va fi
acoperită, deci trebuie să păstreze stabilitatea geometrică în timp ce este prezentă lumină UV
ambientală. S-a decis folosirea rășinei LED AmeraLabs AMD-3.

5.3 Orientare
Datorită cerințelor stricte pentru suprafețe netede, există câteva opțiuni de orientare a
acestei părți. Singura soluție rezonabilă este cea mai riscantă - poziționarea pe verticală . S-a
orientat piesa astfel încât capul să fie în partea de jos. De asemenea, este posibil fie poziționată în
direcția opusă, adică cu capul orientat în sus, dar s-a ales prima opțiune, deoarece aceasta va avea
ca rezultat mai puține semne de sprijin. Mai mult decât atât, s-a dorit mereu să evităm o creștere
evidentă a zonei transversale. Acest lucru se va întâmpla dacă orientăm capul în sus, secțiunea
inferioară fiind puțin curbată.
O astfel de orientare verticală este modul în care nu trebuie să vă orientați în mod regulat
piesele. Datorită unei astfel de orientări, suprafața secțiunii transversale a fiecărui strat următor va fi
aproape aceeași cu cea a straturilor anterioare. Acest lucru va pune un mare accent pe straturile
anterioare și conexiunile între ele. În cazuri grave, cu timpi de expunere incorect (adică timpi de
vindecare) se poate produce delaminarea stratului. Apoi, se va ajunge cu straturi parțial separate în
mijlocul părții sau se va rupe în întregime.
5.4 Suporți
Datorită orientării selectate, nu
există multe suprafețe pe care va trebui
să le sprijinim pentru această unealtă
liniară.
Singurul motiv evident pentru
care avem nevoie de sprijin în acest caz
este că va trebui să le acordăm o parte
integrală. Deoarece suprafața din
partea de jos este foarte mică, va trebui
să creștem dramatic densitatea
suporturilor și să setăm
un diametru suficient de gros ( ~ 0,5 mm ).
Aceste suporturi și vârfurile lor vor trebui să reziste forțelor de separare a straturilor din FEP
pentru aproape 2500 de straturi. Acesta este motivul pentru o astfel de densitate și vârfuri groase.
De asemenea, nu ne-am bazat pe generarea automată de suport, deoarece chiar și la cele
mai înalte setări de densitate sofware-ul generează suport slab. Prin urmare, s-a poziționat cu
atenție fiecare suport cu mâna și s-a păstrat echilibrul în întreaga zonă de interes. Având în vedere
că timpul de construcție va fi lung și că riscurile sunt ridicate, a-s acordat sprijin suplimentar pentru
fiecare punct în care de obicei nu am avea loc. Indiferent câte suporturi acordăm, eliminarea lor nu
ar trebui să fie complicată, deoarece va fi posibil să le tăiați pe rând.

5.5 Scobirea
Pentru a obține rezultate optime, golirea este un aspect deosebit de important al imprimării
3D SLA / DLP. Această unelă liniară are o grosime de aproximativ 12,5 mm, deci golirea este un pas
obligatoriu pentru succes.
Autodesk Meshmixer a fost folosit pentru golirea piesei. S-a stabilit grosimea peretelui la 2
mm și s-au plasat cu atenție niște orificii de drenaj pentru a nu deranja mișcarea verticală în timpul
utilizării reale. Radiusul găurilor a fost de aproximativ 1,5 mm . De obicei, s-au să folosit găuri mai
largi pe măsură ce se folosesc seringi cu IPA pentru curățarea secțiunilor interne ale piesei.

5.6 Strat atașabil / Raf


Pe baza recomandării s-a adăugat un
strat atașabil pentru această parte. Suporturile
care au fost folosite pentru această unealtă
liniară au o grosime și o bază uniformă. Din
acest motiv, dacă nu există nici un strat de
atașare pentru această parte, forțele de
separare din folia FEP sau PDMS a straturilor de
fund ar pune un stres mare pe primul strat care
este atașat la placa de construcție a
imprimantei. Probabilitatea ca obiectul
imprimat 3D să cadă de pe placa de construcție
ar fi extrem de ridicat. Stratul de atașare va
contribui la creșterea forțelor de aderență dintre baza acestei unelte liniare și placa de
construcție .

5.7 Printare 3d
S-a imprimat această unealtă pe imprimantă 3D Anycubic Photon LCD / LED. Înălțimea
stratului a fost setată la 50 um și slicerul a produs 2458 de straturi. Timpul de expunere pentru un
singur strat normal a fost de 6 secunde. S-au întărit straturile de bază timp de 120 de secunde .
Deși s-a folosit imprimanta Anycubic Photon 3D, această unealtă poate fi imprimată cu
ușurință cu orice tip de imprimantă SLA, LED sau DLP 3D, cum ar fi Wanhao D7, Phrozen Shuffle,
Prusa SL1, Peopoly Moai, Dazz 3D, Uniz Slash, Zortrax Inkspire, Flyingbear Shine, Sparkmaker,
Kudo3D Bean etc. Trebuie doar să selectați timpul corect de expunere a stratului.

5.8 Post procesare


Nu există proceduri speciale de postprocesare pentru această unelă liniară 3D
imprimată. După imprimare, s-a scos din placa de construcție, s-a curățat cu IPA : a fost scufundat
timp de 10 minute și apoi curațat. Deoarece suporturile erau destul de groase, au fost îndepărtate
delicat cu o pereche de clești. S-a făcut acest lucru inainte de post-vindecare, deoarece nu ne
asteptam sa se confrunte cu serioase erori in cuptorul UV datorita proprietatilor
materialelor. Această unealtă liniară a fost ulterior tratată în cuptor UV (50W de LED-uri de 395nm)
timp de ~ 2 ore.

5.9 Rezultatele finale


Mai jos puteți vedea obiectul tipărit 3D finalizat complet. Toate cerințele sunt îndeplinite. A
fost testat și funcționează perfect, adică măsoară extensia cu o precizie de 50 um.
Capitolul VI

Concluzie

Impactul pe care imprimantele 3D îl vor avea asupra societăţii este greu de prevăzut, însă
câteva efecte importante încep să se contureze. Astfel, în acest moment majoritatea produselor
sunt produse în ţările cu cele mai mici costuri de producţie, ca apoi să fie transportate peste oceane:
graţie imprimantelor 3D, produsele vor putea fi create acolo unde se găsesc clienţii, iar posibilitatea
de a personaliza creaţiile în funcţie de gustul fiecăruia va elimina în anumite cazuri nevoia de a
produce în masă.
De asemenea, imprimantele 3D promit să aibă un impact neaşteptat asupra societăţii. Dacă
astăzi oamenii folosesc produsele cumpărate pentru a-şi construi identitatea cu ajutorul brandurilor,
în viitor va fi posibil ca identitatea personală să fie rezultatul propriilor noastre creaţii, realizate cu
ajutorul imprimantelor 3D.
În cadrul revoluţiei tiparului 2D, a fost nevoie de aproximativ 40 de ani pentru ca invenţia lui
Gutenberg să se răspândească în întreaga Europă, schimbând radical societatea. Aşa cum nimeni nu
a prevestit modul în care tiparul avea să reducă influenţa Bisericii Catolice pe continent şi să
stimuleze apariţia ştiinţei moderne, nici acum nu este posibil să anticipăm toate schimbările ce vor fi
provocate de această nouă revoluţie a tiparului. Un lucru este cert: pe măsură ce tehnologia va fi
perfecţionată, replicator-ul din Star Trek va părăsi tărâmul ficţiunii pentru a deveni un instrument
utilizat în viaţa de fiecare zi.
BIBLIOGRAFIE

http://en.wikipedia.org
http://www.3dprinting.ro
http://www.bluenote.ro
http://www.zspotmedia.ro
http://www.fablab.ro
http://www.stiintasitehnica.com
http://www.egms.de
http://dascloud.ro
http://www.nagyformatumu.hu
http://www.imdd.ro
http://www.reprap.org
https://www.stratasysdirect.com/resources/
https://ameralabs.com/blog/